MINISTERUL EDUCAŢIEI

ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ

CENTRUL DE STUDII “ŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNT
“S UC E A V A

PROIECT
PENTRU EXAMENUL DE CERTIFICARE A
CALIFICĂRII PROFESIONALE
– sesiunea august 2022 -
NIVEL V
Calificarea profesională: asistent medical generalist

Prof. îndrumător: Absolvent:

M.I. Sava Lorena Nazare N. Andrei
Îngrijirea pacientului
cu epilepsie

2
 “Atentia constanta oferita de o asistenta priceputa este la fel de
importanta precum o operatie complicata, realizata de un chirurg de top.” –
Dag Hammarskjold, diplomat suedez

3
 CUPRINS

Motivație
CAPITOLUL I – Sistemul nervos
1. Sistemul nervos central:
- Anatomia trunchiului cerebral.
- Anatomia emisferelor cerebrale.
- Anatomia diencefalului.
- Anatomia măduvei spinării.
2. Sistemul nervos periferic:
- Noțiuni introductive.

CAPITOLUL II – Epilepsia
1. Istoric
2. Generalități
3. Epidemiologie
4. Etiologie
5. Diagnostic
6. Tratament
7. Tulburări psihice în epilepsie
8. Atribuțiile asistentului medical în îngrijirea pacientului cu epilepsie

CAPITOLUL III – Studii de caz

Studii de caz I, II, III-
- Interviu
- Stabilirea inițială a nevoilor fundamentale
- Presctipții medicale
- Examene de laborator- diverse
- Examen psihiatric
- Tratament
CONCLUZII

4
 MOTIVAŢIE

Bolnavii epileptici ridică şi în prezent probleme de reabilitare, de

reîncadrare în familie, societate, comparativ cu bolnavii cu alte
infirmităţi corporale. Dacă în Evul Mediu bolnavul epileptic era total
marginat social, fiind considerat "demonizat", în prezent acesta este încă
frustrat la alegerea profesiei, la alegerea şi primirea funcţiilor, la
încadrare, etc, faţă de cei valizi şi cu aceeaşi pregătire; în acceaşi măsură
epilepticului îi sunt limitate posibilităţile de participare la activităţi
culturale, sportive, artistice, jocuri distractive, etc. Toate acestea, ca şi
tendinţa de izolare cauzată de anxietate, de tema de a nu face criză, fac
din epileptic un om retras, singuratic, care se simte excomunicat din
multe satisfacţii şi bucurii ale vieţii.

După unii autori numeroasele influenţe stresante şi de frustrare

pe care le întâmpină bolnavul de epilepsie se exercită asupra lui mult
mai sever şi mai nefavorabil, în formarea unei personalităţii şi a unui
comportament vicios, decât boala însăşi. Această situaţie poate şi
trebuie să fie combătută eficient prin educaţia sanitară, care se
adresează în aceeaşi măsură bolnavului cât şi anturajului acestuia. În
special o instruire adecvată anturajului ar duce la popularizarea ideii că
epilepsia, departe de a fi o boală ruşinoasă, este o afecţiune ca oricare
alta; ar face mai eficientă supravegherea bolnavului privind respectarea
dietei şi a regimului de viaţă prescris; ar duce, nu în ultimul rând, la
înlăturarea sentimentului de condamnare, de marginalizare resimţit de
bolnav şi în consecinţă, la creşterea calităţii vieţii bolnavului.

5
 CAPITOLUL I
SISTEMUL NERVOS
SISTEMUL NERVOS CENTRAL

1.NOȚIUNI INTRODUCTIVE
Sistemul nervos central poate fi împărțit, anatomic vorbind, în două elemente
importante:
-Encefalul (Creierul)
-Măduva spinării
A. Encefalul este localizat în interiorul cutiei craniene şi este alcătuit din patru
componente principale reprezentate de:
- Trunchiul cerebral;
- Cerebelul;
- Emisferele cerebrale;
- Diencefalul.
La nivelul encefalului se pot identifica două tipuri de substanţe: substanţa cenuşie ce
recepţionează şi reţine informaţii şi substanţa albă ce transportă impulsurile nervoase
către/ şi de la nivelul substanţei cenuşii.
ANATOMIA TRUNCHIULUI CEREBRAL
Trunchiul cerebral este format din trei etaje: bulb (măduva prelungită), puntea lui
Varolio și pedunculii cerebrali (mezencefalul). Bulbul și puntea au o porțiune
ventrală, în care predomină substanța albă și o porțiune dorsală în care predomină
substanța cenușie.
1. Fața ventrală prezintă trei etaje care de jos în sus sunt: bulbar, pontin și
pedincular. Etajul bulbar are ca limită inferioară decusația piramidală, iar ca limită
superioară șanțul bulbo-pontin, unde își au originea aparentă nervii cranieni VI, VII și
VIII. Etajul peduncular este limitat inferior de șanțul ponto-mezencefalic, iar
superior de chiasma optică, ce se continuă lateral cu tracturile optice.
2. Fața dorsală se poate vedea numai după îndepărtarea cerebelului, limitele
dintre bulb, punte și mezencefal sunt mai puțin evidente.
ANATOMIA CEREBELULUI

6
Cerebelul (creierul mic) este o componentă a creierului uman care are un rol
important în controlul motor, proces prin care se organizează și execută diferite
acțiuni. Cerebelului i s-au asociat, de asemenea, și alte roluri, considerându-se că
acesta este implicat și în unele funcții cognitive, atenția, limbajul sau în reglarea
răspunsului la frică și plăcere. Cerebelul nu inițiază mișcarea, dar contribuie la
coordonare, precizie și sincronizare. Cerebelul primește informații de la sistemele
senzoriale ale măduvei spinării și din alte părți ale creierului, pe care le integrează
asigurând reglajul fin al activității motorie. Daunele provocate cerebelului nu
cauzează paralizie, ci produc tulburări în executarea mișcărilor fine, de echilibru,
posturale și în învățarea motorie.
Cerebelul ocupă spațiul din fosa postero-inferioară a cavității craniene, posterior de
bulb și punte și inferior de lobii occipitali, de care este despărțit prin cortul
cerebelului. Acest spațiu poartă denumirea de lojă cerebeloasă și este delimitat
inferior de fața endocraniană a occipitalului, antero-lateral de fața posterioară a stâncii
temporalului, iar superior de cortul cerebelos.

În ceea ce privește stuctura internă, asemănarea cu creierul mare se păstrează,

cerebelul fiind alcătuit din substanța cenușie, care la preriferie formează cortexul
cerebelos, iar la interior, în plină substanță albă, se organizează sub formă de nuclei
cerebeloși. În privința aspectului extern, spre deosebire de de creierul mare, cerebelul
prezintă circumvoluții mai înguste și mai ordonat aranjate, aproximativ paralele. Prin
cortexul cerebelos se distinge celula Purkinje ca fiind elementul caracteristic acestuia,
în timp ce pentru cortexul cerebral, elementul caracteristic este considerat celula
piramidală.
Are formă de ovoid, turtit cranio-caudal, cu diametrul transversal ce măsoară
aproximativ 10 cm, diametrul sagital de 6 cm, iar diametrul vertical de aproximativ 4
cm. Cântărește între 120-150 g, aproape 1/8 din greutatea totală a creierului unui
adult. Suprafața măsoară aproximativ 1000 cm2, din care nu mai mult de 20% este
vizibilă, deoarece restul este ascunsă prin profunzimea șanțurilor.
Este compus din două hemisfere cerebeloase între care se întrerupe vermisul, separat
de fiecare hemisferă prin câte un șanț superficial dispus longitudinal. Suprafața
cerebelului afișează crste subțiri și paralele, numite folii, între care se găsesc șanțurile
cerebeloase.
7
Acest relief mărește semnificativ suprafața cortexului cerebelos. Cerebelul este
conectat la aspectul dorsal al trunchiului cerebral prin trei perechi de pachete de fibre,
pedunculii cerebeloși superior, mijlociu și inferior. Pe fața ventrală, în apropierea
pedunculului cerebelos mijlociu, o mică regiune, de forma unui bulb, pe fiecare
hemisferă cerebeloasă, cunoscută sub numele de flocul, este conectată cu o regiune de
pe vermis, numită nodul.
Relieful cerebelului este determinat de fisurile cerebeloase, șanțuri care se
diferențiază de cele cerebrale prin faptul că au pereții apropiați, acestea nelărgindu-se
către suprafață. Două circumvoluții sunt separate de o fisură de 3-4 mm profunzime,
doi lobuli sunt delimitați de fisuri ce măsoară 5-6 mm profunzime, iar doi lobi sunt
separați printr-o fisură de cel mult 25mm. Conform conexiunilor între regiunile
cortexului și nucleii cerebeloși, cerebelul poate fi împărțit în următoarele
zone funcționale: zona vermală (mediană), zona paravermală (intermediară) și
zona hemisferică (laterală).

Fața superioară
Pe fața superioară, limita dintre vermis și hemisferă este dată de un șanț paramedian,
mai superficial decât cel de pe fața inferioară. De altfel, pe fața inferioară, vermisul se
găsește într-o fosă sagitală mediană, valecula, care se interpune între cele două
hemisfere cerebeloase. În fundul acestei valencule, vermisul este delimitat în fiecare
parte de șanțul valeculei.
Fața inferioară
Cel mai voluminos lobul de pe vermisul inferior este tuber. Este orientat către
posterior, iar spre lateral se continuă pe hemisfere cu lobulul semilunar inferior,
omologul celui de pe fața superioră, de care este separat prin fisura orizontală.
Mai inferior de tuber, de care este separat prin șanțul prepiramidal, se distinge
piramida, un lobul convex înapoi ce privește oblic în jos. Către lateral, piramida
comunică cu lobulul digastric al hemisferei, de formă triunghiulară.
Lobii cerebelului
Pe măsură ce cerebelul crește în dimensiuni, în timpul dezvoltării sale, cortexul se
compactează, formănd folii și șanțuri. Trei dintre aceste șanțuri sunt mai adânci și
cunoscute sub numele de fisuri primară, orientală și posterolaterală. Aceste fisuri
permit diviziune în plan orizontal a cerebelului în trei lobi: anterior, posteriori și
8
floculonodular. Lobul floculonodular este compus din floculii drept și stâng și nodulul
median, nepereche. Lobul anterior este separat de lobul posterior prin fisura primară.
Lobul posterior este subdivizat în două regiuni de fisură orizontală și separat de lobul
floculonodular prin fisura posterolaterală.
Lobul anterior (spinocerebel, paleocerebel).
A doua porțiune a cerebelului care se dezvoltă filogenetic apare mai târziu în evoluție
și este cunoscută sub numele de paleocerebel. Paleocerebelul cuprinde cea mai mare
parte a vemisului, paravermisul și majoritatea lobului anterior. Această parte a
cerebelului se dezvoltă în raport cu trunchiul cerebral și mădeva spinării, având și
proiecții reciproce cu acestea, motiv pentru care se mai numește și spinocerebel.
Lobul posterior (cerebrocerebel, neocerebel).
Cel mai proeminent lob al creierului este cel mai recent apărut filogenetic și astfel
menționat ca neocerebel. Cuprinde emisferele cerebeloase, cu excepția zonei
paravermale. Deoarece neocerebelul stabilește numeroase conexiuni reciproce cu
cortexul cerebelos, este funcțional menționat ca cerebrocerebel. Hemisferele
cerebeloase nu prezintă nici un punct de reper anatomic perceptibil, care le-ar separa
de cortexul paravermal. Datorită influenței pe care o exercită asupra cortexului motor,
cerebrocerebelul este asociat cu planificarea, coordonarea și execuția mișcărilor
rapide, fine, nestereotipice, precum patinajul.
Pedunculii cerebeloși
Cerebelul este conectat la aspectul posterior al trunchiului cerebral prin pedunculii
cerebeloși, ce conțin fibre aferente și eferente. Pedunculii alcătuiesc formațiuni
lamerale pericerebeloase, ce se prelungesc și cu valurile medulare, iar în ansamblu
constituie o bună parte a plafonului ventriculului IV. Toate cele trei perechi de
pedunculi merg din cerebel prin incizura cerebeloasă, pe fața anterioară a acestuia.
Pedunculul cerebelos superior- face legătura între cerebel, de o parte și mezencefal
caudal și punte, de cealaltă parte.
Pedunculul cerebelos superior transportă căi aferente la cerebel:
- Tractul spinocerebelos anterior, ce transmit informații propioceptive de
la membrul inferior și trunchi.
- Fibrele tectocerebeloase, ce transmit informații vizuale de la coliculii
superiori.
- Fibrele rubrocerebeloase, ce transmit informații de la nucleul roșu.
9
 - Fibrele trigeminocerebeloase, ce transmit informații senzoriale de la
nivelul capului.
- Fibrele ceruleocerebeloase, din locus ceruleus, care reglează activitatea
cerebeloasă.
Pedunculul cerebelos mijlociu
Face legătura cerebelului cu aspectul dorsal al punții. Majoritatea fibrelor care iau
naștere din nucleii pontini, ce vor ajunge în cerebel, sunt fibrele pontocerebeloase.
Aceste fibre se încrucișează și apoi trec în cerebel, prin intermediul acestui
peduncul, cel mai mare dintre cei trei, cunoscut și sub denumirea de brachium
pontis. Acest peduncul constă aproape în totalitate din fibrele pontocerebeloase.
Pedunculul cerebelos inferior
Conectează cerebelul la bulbul cerebral. Conține în principal căile aferente către
cerebel de la măduva spinării și trunchiul cerebral. Este compus din două
diviziuni: una mai proeminentă, lateral poziționată, corpul restiform și una mai
subțire, medal localizată, corpul juxtarestiform.
Configurația internă a cerebelului.
Ca și creierul mare, cerebelul are în componență materie cenușie și materie albă.
Materia cenușie este distrubuită în două regiuni, cortexul cerebelos și nucleii
cerebeloși, incorporați în substanța albă. Cea mai mare parte a cerebelului este
reprezentată de materia albă, numită și materie albă medulară sau centru medular, ce
este compusă din axoni mielinizați și nevroglii.
- Scoarța cerebeloasă (cortexul cerebelos).
Acoperă întreg cerebelul, pătrunzând în toate fisurile cerebeloase, cu excepția unei
părți din tonsila și nodulus. De asemenea, lipsește pe valurile medulare, precum și pe
brațele cerebeloase. Marea majoritate a neuronilor cerebeloși se prezintă sub forma
unor granule mici, dens împachetate, astfel încât cortexul cerebes conține, de departe,
mai mulți neuroni decât cortexul cerebral.
ANATOMIA EMISFERELOR CEREBRALE
Prima veziculă cerebrală crește mult în volum, formându-se astfel cele două emisfere
cerebrale. Sunt separate între ele prin scizura interemisferică și de trunchiul cerebral
prin fanta lui Bichat. Ele ocupă cea mai mare parte a cavității neurocraniene fiind
unite prin formațiuni comisurale. Aici se găsesc centrii de intergrare a funcțiilor
motorii, senzitive, asociative și psihice. Sunt formate din substanță cenușie care la
10
suprafață formează scoarța cerebrală și în profunzime nucleii bazali și din substanța
albă ce se interpune între scoarța cerebrală și nucleii bazali constituind centrul oval
sau formează formațiunile comisurale ce conectează între ele cele două emisfere.
Emisferele cerebrale sunt situate în etajul anterior și mijlociu al bazei craniului și pe
cortul cerebelului, care le separă de fosa posterioară și sunt învelite de meningele
cerebral.
Fața superioară, convexă a emisferelor vine în raport cu bolta craniană.
Cele două emisfere cerebrale sunt separate printr-un șanț profund cu orientare
sagitală, scizura interemisferică, în care se angajează coasa creierului, cel mai mare
sept meningial.
Coasa creierului se întinde de la crista galli până la protuberanța occipitală internă.
Are o margine superioară concava în jos, în care se găsește sinusul sagital superior
precum și o margine inferioară de asemenea concavă în jos, care ajunge până la
corpul calos și care conține sinusul sagital inferior. Extremitatea anterioară și
posterioară a fisurii interemisferice coboară până pe fața bazală, în timp ce porțiunea
sa intermediară este întreruptă de corpul calos.
Mezencefalul, trecând prin gaura ovală a lui Pacchioni stabilește continuitatea
emisferelor cu blocul pontobulbocerebelos din fosa posterioară. Prin fisura
interemisferică se pot observa extremitatea anterioară a corpului calos, fața superioară
a corpului calos și extremitatea sa posterioară. Pe fața bazală între extremitățile fisurii
interemisferice se interpun formațiunile planșeului diencefalic și extremitatea
anterosuperioară a mezencefalului.
Configurația externă.
Emisferele cerebrale au formă ovoidă, prismatic triunghiulară și prezintă trei fețe: o
față internă plană, una externă convexă și o față inferioară concavă. Emisferele
prezintă de asemenea trei margini (medială, laterală sau inferioară și superioară) și trei
extremități sau poli (sunt reprezentați de un pol frontal anterior, mai bont, unul
occipital posterior mai ascuțit și unul temporal). Emisferele sunt separate între ele prin
scizura interemisfericăși de trunchiul cerebral prin fanta lui Bichat. Suprafața
emisferelor este brăzdată de o serie de depresiuni profunde, denumite scizuri sau
șanțuri, care delimitează circumvoluțiile.
Scizura lui Sylvius pleacă de pe fața inferioară a emisferelor, înconjoară marginea
inferioară a feței externe, îndreptându-se oblic în sus și înapoi pe fața externă. Se
11
termină pe fața externă fie printr-o scurtă bifurcație, fie printr-un segment recurbat în
sus.
Scizura lui Rolando pleacă de pe fața internă, imediat deasupra scizurii
calosomarginale, depășește marginea superioară a emisferelor, coboară oblic în jos și
înainte pe fața externă și se termină puțin deasupra scizurii lui Sylvius.
Scizura parietooccipitală pleacă de pe marginea superioară la 5 cm anterior de polul
posterior și se întinde în jos și înainte atât pe fața externă cât și pe cea internă a celor
două emisfere.
Scizura calosomarginală sau subfrontală este situată doar pe fața internă a
emisferelor. Scizura calcarină se întinde orizontal de la polul occipital spre
extremitatea posterioară a circumvoluției corpului calos, unde se unește cu scizura
parietooccipitală.
LOBUL FRONTAL este situat anterior de scizura lui Rolando. Este limitat posterior
de șanțul lui Rolando, în jos de șanțul lui Sylvius și înăuntru de șanțul calosomarginal.
Prezintă patru girusuri:
1. Girusul frontal ascendent- este situat între șanțul prerolandic și scizura lui
Rolando, acesta continuându-se pe fața internă între scizura lui Rolando și
scizura calosomarginală.
2. Girusul frontal 1(F1)- este situat de-a lungul marginii superioare pe fața
internă și externă și se continuă printr-un segment inferior cuprins între scizura
interemisferică și șanțul orbitar intern. Este limitat în afară de șanțul orbitar
intern(S1) și înăuntru de scizura calosomarginală.
3. Girusul frontal 2(F2)- se găsește pe marginea externă, între șanțurile S1 și S2,
iar inferior între șanțul orbitar intern și șanțul orbitar extern, în porțiunea
inferioară acesta fiind străbătut de un șanț în formă de H.
4. Girusul frontal 3 (F3)- este situat sub și în afara girusului frontal 2, între șanțul
S2 de pe fața externă a emisferului cerebral.
LOBUL PARIETAL este situat în centrul emisferelor cerebrale între lobii frontal,
temporal și occipital. Lobul parietal este limitat anterior de scizura lui Rolando, în jos
de scizura lui Sylvius iar posterior de șanțul parietooccipital. La nivelul acestui lob se
găsește un șanț intraparietal în formă de T culcat, el delimitează trei circumvoluții sau
girusuri.

12
 1. Girusul parietal ascendent se găsește între scizura lui Rolando și șanțul
postcentral și este unit cu girusul frontal ascendent la nivelul extremității
inferioare printr-un pliu de pasaj reprezentat de operculul rolandic, iar în
porțiunea superioară printr-un pliu superior, lobulul paracentral.
2. Girusul parietal 1 (P1)- este situat pe fața externă a emisferului, posterior
de girusul parietal ascendent și deasupra porțiunii orizontale a șanțului
intraparietal, iar pe fața internă constituie lobulul patrulater mărginit posterior
de șanțul parietooccipital, în jos de șanțul subparietal și anterior de scizura
calosomarginală.
3. Girusul parietal 2 (P2)- se găsește pe fața externă sub circumvoluția parietală
1 și posterior de girusul parietal ascendent.
LOBUL OCCIPITAL este situat în porțiunea posterioară a emisferelor cerebrale,
având două fețe și cinci șanțuri.
1. Girusul occipital 1 (O1)- are ca limite şanţul S1 şi marginea superioară
a emisferelor, şi se continuă anterior cu girusul parietal 1. (P1)
2. Girusul occipital 2 (O2)- este situat între şanţurile S1 şi S2, continuându-se spre
anterior cu girusurile parietal 2 (P2) şi temporal 1 (T1)
3. Girusul occipital 3 (O3)- se găseşte între şanţul S2 şi şanţul S3, şi se continuă
anterior cu girusul temporal 2 (T2) şi temporal 3 (T3).
4. Girusul occipital 4 (O4)- este situat pe faţa inferioară a emisferelor şi se continuă
anterior cu girusul temporal 4 (T4), cu care formează primul girus
temporooccipital, numit şi lobul fuziform.
5. Girusul occipital 5 (O5)- se continuă anterior cu girusul temporal 5 (T5), cu
care formează a doua circumvoluţie temporooccipitală.
6. Girusul occipital 6 (O6)- are formă de triunghi cu baza orientată posterior, astfel
acesta mai poartă şi denumirea de cuneus. Girusul occipital 6 se găseşte pe faţa
internă a emisferelor, şi este limitat anterior de şanţul parietooccipital, iar în jos de
scizura calcarină.
LOBUL TEMPORAL este situat inferior de lobul frontal și de lobul parietal și
anterior de lobul occipital. La nivelul lobului temporal avem cinci șanțuri
reprezentate de șanțurile S1 și S2 pe fața externă, șanțurile S3 și S4 pe fața inferioară
și șanțul hipocâmpului. Deci, la nivelul lobului temporal sunt șase girusuri:

13
 1. Girusul temporal 1 (T1) -este situat între scizura lui Sylvius și șanțul S1
și continuă posterior cu girusul parietal 2(P2)
2. Girusul temporal 2 (T2) -are ca limite șanțurile S1 și S2.
3. Girusul temporal 3 (T3) –se găsește între șanțurile S2 și S3 și este dispus de-a
lungul marginii inferioare pentru a trece apoi pe fața inferioară, se continuă
posterior cu girusul occipital 3 (O3).
4. Girusul temporal 4 (T4) –se continuă în porțiunea sa posterioară cu girusul
occipital 4, cu care formează lobul fuziform si are ca limite șanțurile S3 și
S4.
5. Girusul temporal 5 (T5) – sau girus al hipocâmpului și este situat între șanțul
S4 și șanțul hipocâmpului.
6. Girusul temporal 6 (T6) –se găsește pe fața internă.
LOBUL INSULEI este situat în profunzimea scizurii lui Sylvius având formă unei
piramide triunghiulare.
CONFIGURAȚIE INTERNĂ
Emisferele cerebrale sunt constituite din substanță albă și substanță cenușie.
SUBSTANȚA CENUȘIE
Scoarța cerebrală este reprezentată de substanța cenușie și învelește suprafața externă
a emisferelor cerebrale, pătrunzând, de asemenea, în toate șanțurile și fisurile
existente, având o grosime de 1,5-4mm. Este alcătuită din celule și fibre nervoase
amielinice, prezentând două zone: alocortexul și izocortexul.
Alocortexul acoperă girusurile de la nivelul feței infero-mediale, intrând în alcătuirea
sistemului limbic. În structuta sa intră de la exterior la interior un strat moleculat, un
strat granular și un strat piramidal.
Izocortexul acoperă cea mai mare parte a emisferelor cerebrale și poate fi divizat în
mezocortex și ectocortex.
Mezocortexul este alcătuit din șase straturi ce prezintă următoarele trăsături:
- Sunt alcătuite preponderent din neuroni piramidali;
- Straturile granulare au o densitate mai mică;
- Fibrele intracorticale radiare sunt în număr mai redus;
- Se întinde la nivelul girusului cingular, parahipocâmpic și la nivelul lobului
piriform.

14
Ectocortexul reprezintă cea mai mare parte a izocortexului și este alcătuit din neuroni
și fibre nervoase amielinice. Neuronii ce intră în alcătuirea ectocortexului pot fi
împărțite în cinci clase:
- Celulele orizontale ale lui Cajal;
- Celule granulare sau stelate;
- Celule piramidale;
- Celule fuziforme
- Celulele lui Martinotti.
Ariile corticale sunt anumite porțiuni ale scoarței cerebrale ce se pot clasifica din
punct de vedere morfo-funcțional în:
- Arii senzoriale sau receptoare;
- Arii motorii sau efectoare;
- Arii de asociație;
- Arii vegetative.
Ariile senzoriale reprezintă ariile corticale la nivelul cărora se proiectează căile
specifice senzitivo-senzoriale.
Ariile corticale motorii sunt reprezentate de aria motorie primară sau aria 4, aria
motorie suplimentară, aria premotorie sau aria 6 și câmpul frontal al mișcării
coluntare ale ochilor.
Ariile corticale de asociație sunt reprezentate de ariile de asociație ale lobului
prefrontal, ariile de asociație ale cortexului medio-orbito-frontal, ariile de asociație ale
lobului temporal, ariile asociative parieto-temporo-occipitale.
SUBSTANȚA ALBĂ
Capsula internă este alcătuită din cinci segmente; un braț anterior, un genunchi, un
braț posterior, o porțiune retrolenticulară și o porțiune sublenticulară.
- Brațul anterior este delimitat în porțiunea laterală de către nuleul lenticular și
porțiunea medială de către nucleul caudat.
- Genunchiul este localizat între globus pallidus, ce este dispus lateral și
unghiul dintre talamus și nucleul caudat dispus medial.
- Brațul posterior este încadrat între nucleul lentiform dispus lateral și talamus
dispus medial.
- Partea retrolenticulară este dispusă posterior de nucleul lentiform și lateral
de talamus.
15
Centrul oval este alcătuit din fibre de proiecție, fibre de asociație intraemisferice
scurte și lungi și fibre de asociație interemisferice.
- Fibrele de proiecție unesc cortexul cerebral cu alte segmente ale nevraxului ce
pot fi ascendente sau descendente.
- Fibrele de asociație intraemisferice scurte leagă girusuri învecinate, pe
când cele lungi leagă gurusuri aflate la o distanță mai mare.
- Fibrele de asociație interemisferice sau comisurale sunt reprezentate de:
fibre cimisurale mari și mici.
Corpul calos are forma unui patrulater care pe secțiunea fruntală are formă curbă, cu
concavitatea în jos. Este alcătuit din splenium, trunchi, genunchi, rostrum.

ANATOMIA DIENCEFALULUI
Diencefalul, numit creierul interimar, este așezat deasupra mezencefalului, pe care îl
depășește în sens anterior și sub emisferele cerebrale, care îl acoperă. Prezintă o față
dorsală, două fețe laterale și o față bazală care corespunde spațiului interpenduncular.
Fața bazală a diencefalului este singura față vizibilă prin simpla răsturnare a
encefalului. Ea este limitată anterior de cheasma optică, lateral de tracturile optice și
posterior de picioarele pedunculilor cerebrali. Dinainte spre înapoi întâlnim acest
spațiu cu o serie de formațiuni. Imediat a cheasmei optice se vede tuber cinereul de
care, prin intermediul infundibulului, atârnă neurohipofiza.
Posterior de aceste formațiuni se află cei doi corpi mamilari sub care se remarcă
originea aparentă a nervului oculomotor.
Fețele laterale ale diencefalului sunt acoperite de emisferele cerebrale și vin în raport
cu nucleii bazali.
Fața dorsală a diencefalului este acoperită de corpul calos și de formix. După
înlăturatea lor, remarcăm în centru o despicătură care reprezintă ventriculul al III-lea,
iar deoparte și de alta fața dorsală a talamusului.
TALAMUSUL
Este format din două mase de substanță cenușie, de formă ovoidală, situată de o parte
și de alta a ventriculului III. Partea sa posterioară, mai lată, se numește pulvinar, iar
partea anterioară, mai ascuțită se numește rostru sau tuberculul anterior al
talamusului. Fețele mediale ale talamusului delimitează ventriculul III și prezintă stria
16
medială a talamusului, formând posterior, prin unirea lor, comisura habenulară de care
atârnă glanda epifiză.
Fața laterală este separată de nucleii bazali printr-o lamă de substanță albă, numită
capsula albă internă. Fața inferioară vine în raport anterior cu hipotalamusul și
posterior cu subtalamusul.
Fața dorsală a talamusului prezintă tenia coroidă a talamusului pe care se prinde pânza
coroidiană a ventriculului III. În interiorul talamusului se află lama medulară internă
în formă de Y, care subîmparte talamusul în trei grupe nucleare: grupul nuclear
anterior, grupul nuclear medial și grupul nuclear lateral. Talamusul este centrul
senzitiv care, din punct de vedere filogenetic, cuprinde: paleotalamusul, arhitalamusul
și neotalamusul.
Leziunile talamusului stâng se răsfrâng asupra funcționalității emisferului stâng și
determină afazia talamică; aceasta se caracterizează prin deficiența vorbirii articulate,
de interpretare și de recunoaștere a cuvintelor. Leziunile talamusului drept afectează
funcționalitatea emisferului drept și se caracterizează prin dificultăți în percepția
relațiilor spațiale și dezorientare spațială în ceea ce privește stimulii din jumătatea
contralaterală a corpului. Lezarea nucleului ventro-posterior este urmată de pierderea
sensibilității generale contralaterale, în timp ce lezarea complexului nuclear
centromedian-parafascicular determină apariția tremorului de repaos și a mișcărilor
coreo-atetozice. Leziunile talamice bilaterale implică alterarea funcțiilor psihice
superioare, cu labilitate emoțională, amnezie, alterarea personalității, mutism akinetic,
mergând până la demență.
METATALAMUSUL
Este format din cei doi corpi geniculați, mediali și laterali, care sunt situați înapoia
talamusului.
Corpul geniculat medial reprezintă releul talamic al căii auditive și este alcătuit din
trei nuclei: ventral, dorsal, medial. Eferentele nucleului ventral formează radiațiile
acustice care se termină în aria primară. Nucleul medial primește aferente de la colicul
cvadrigemen inferior, tegumentul lateral și măduva spinării. Corpul geniculat lateral
reprezintă releul talamic al căii vizuale, fiind situat lateral și rostal față de corpul
geniculat medial. Este alcătuit din doi nuclei: dorsal și ventral, nucleul dorsal este
format din șase straturi neuronale, aferentele sunt reprezentate pedetractul optic,
fibrele retriniene nazale controlate și cele temporale homolaterale terminându-se în
17
lamine. Eferentele tractului dorsal sunt reprezentate de tractul geniculocalcarin, care
ajunge în aria vizuală primară. Nucleul ventral primește aferente din tractul optin și
colicul cvadrigemen superior.
EPITALAMUSUL
Este situat posterior de ventriculul al III-lea și în structura sa intră comisura
habenulară, epifiza, trigonul habenular și nucleul habenular.
Comisura habenulară, împreună cu culvinarul talamusului și cu colicul
vadrigemen superior, delimitează trigonul habenular, care conține în interior
nucleul habenular. Comisura habenulară, împreună cu culvinarul talamusului și cu
colicul vadrigemen superior, delimitează trigonul habenular, care conține în
interior nucleul habenular. HIPOTALAMUSUL
Este partea din diencefal conectată la reglarea activității viscerale, la activitatea
sistemului nervos vegetativ și la funcții endocrine.
Hipotalamusul este situat sub talamus și formează podisul ventricului III, la nivelul
căruia se observă elementele feței bazale ale diencefalului: tubercinereum,
neurohipofiza și cei doi corpi mamilari. În structura hipotalamusului, substanța
cenușie este dispusă în patru regiuni: regiunea supra-optică, tubelară, mamilară și
laterală.
SUBTALAMUSUL
Este situat în continuarea peduncului cerebral și înapoia hipotalamusului. În
constituția sa intra zona incertă, nucleul subtalamic și următoarele fascicule:
- Fasciculul talamic, situat între talamus și zona incertă.
- Fasciculul lenticular, între zona incertă și nucleul subtalamic.
- Ansa ventriculară ce cuprinde fibre pallidofugale
- Fasciculul subtalamic care este alcătuit din fibrele reciproce pallido-
subtalamice.
SEMNE ȘI SIMPTOME ASOCIATE ENCEFALULUI:
- Afazia;
- Sindromul meningian;
- Disfonia;
- Tulburări de memorie;
- Cefaleea;

18
- Sindromul tumoral de lob frontal, parietal, temporal, occipital,
optochiasmatic, cerebelos;
- ETC.
PATOLOGIE ASOCIATĂ ENCEFALULUI:
-Afazia Wernicke;
-Demența;
-Abcesele cerebrale;
-Infecții cerebrale;
-Afecțiuni tumorale primare sau secundare;
-Afecțiuni congenitale;
-Afecțiuni vasculare;
-Migrenă;
-Epilepsie;
-Boala Parkinson;
-Boala Huntington;
-ETC.
Examenul clinic:
Evaluarea clinică se realizeazăprin intermediul examenului neurologic, un examen
clinic complec, cuprinzând evaluarea funcțiilor sistemului nervos începând de la
nivelul scoarței cerebrale până la nivelul nervilor periferici.
Investigații paraclinice:
Investigațiile de laborator: ionograma, homoleucograma, funcția renală, funcția
hepatică, glicemia.
Investigațiile imagistice:
1. Radiografia craniană simplă:
- Pierderea conștienței;
- Otoragie;
- Edem al scalpului;
- Epistaxis;
- ETC.
2. Arteriografia carotidiană;
3. Computertomografia;
4. RMN;
19
5. Scintigrafia osoasă;
6. Monitorizarea presiunii intracraniene;
7. Electroencefalografia;
8. Puncția lombară.

ANATOMIA MĂDUVEI SPINĂRII

Măduva spinării face parte din sistemul nervos central al vertebrelor, fiind
protejată de canalul certebral, legat de gât, trunchi și extremitățile corpului prin
intermediul nervilor spinali, fiind învelit la fel ca și creierul într-o membrană
conjunctivă denumită meninge.
Este localizată la nivelul canalului vertebral realizat prin suprapunerea vertebrelor
ce intră în alcătuirea coloanei vertebrale. Peretele anterior al canalului
vertebraleste reprezentat de corpurile vertebrale și discurilor intervertebrale, ce
sunt tapetate de ligamentul comun posterior. Peretele posterior este realizat de
arcurile vertebrale. Datorită faprului că măduva spinării se dezvoltă mai lent decât
coloana vertebrală în timpul vieții intrauterine, între cele două nu există
corespondență exactă.
MENINGELE SPINALE
Este alcătuit din trei membrane de protecție care învelesc măduva, la nivelul
găurii occipitale, meningele spinale se continuă cu meningele cerebrale.
Membrana exterioară se numește dura mater, are o structură lamelară fibroasă,
rezistentă și este separată de pereții canalului vertebral prin spațiul epidural în care
se află țesut conjunctiv și gras, cât și vene multiplu anastomozate.
Arahnoida are o structură conjunctivă și este separată de dura mater prin spațiul
subdural și de pia mater prin spațiul subarahnoidian, care conține lichidul
cefalorahidian. Pia mater sau meningele vascular este o membrană conjunctivo-
vasculară, cu rol nutritiv care învelește măduva de care adera intim patrunzând în
șanțuri și fisuri, în grosimea ei se găsesc numeroase vase arteriale și nervi în
special simpatici.
Măduva spinării are forma unui cilindru turtit în sens antero-posterior, prezentând
patru fețe:
- Anterioară;
20
 - Posterioară;
- Două fețe laterale.
Fața anterioară este delimitată prin intermediul celor două șanțuri colaterale medulare
anterioare sau ventrale.
Fața posterioară este delimitată prin intermediul celor două șanțuricolaterale
posterioare sau dorsale.
Cele două fețe laterale sunte delimitate de șanțurile colaterale medulare anterior,
respectiv posterior. Acestea corespund cordoanelor laterale.
Substanța cenușie și albă a măduvei spinării.
Măduva spinării este alcătuită atât din substanță albă cât și din substanță cenușie.
Substanța cenușie este substanța centrilor și releelor, unde corpii celulelor neuronale
se aglomerează în nuclei și unde neuronii realizează sinapse între ei. Substanța albă
este locul unde prelungirile celulare se aglomerează în fascicule și alcătuiesc aparatul
de transmisie. Substanța albă este distribuită circumferențial, în jurul substanței
cenușii. Substanța cenușie are forma literei „H”, prezentând două porțiuni antero-
posterioare, ce sunt unite printr-o punte transversală. În porțiunea centrală a acestei
punți putem identifica canalul ependimar. Canalul ependimar se întinde în porțiunea
superioară până la nivelul unghiului inferior al ventriculului IV cerebral, iar în
porțiunea inferioară până la nivelul dilatării ce poartă denumirea de ventricul terminal
sau ventriculul V și conține lichid cefalorahidian.

21
Substanței cenușii medulare îi pot fi descrise:
- Două coarne anterioare;
- Două coarne posterioare;
- Două coarne lateral ce sunt prezente numai la nivelul măduvei toracale.
Cornul posterior alcătuit dintr-un cap (nucleul posteromarginal, substanța
gelatinoasă a lui Rolando, nucleul capului cornului posterior), un gât și o bază
(nucleul dorsal a lui Clarke, nucleul extern a lui Bechterev.
Cornul lateral prezintă doi nuclei: intermediolateral și intermediomedial.
Cornul anterior prezintă următorii nuclei:
- Dorsolateral;
- Ventrolateral;
- Retrodorsolateral;
- Dorsomedial;
- Ventromedial central și cel anterior.

22
Substanța albă este localizată la periferia celei cenușii, organizată în trei perechi de
cordoane: anterioară, posterioară și laterală. Acestea sunt alcătuite din tracturi sau
fascicule de fibre exogene sau endogene.
Fibrele endogene:
1. Fibre ascendente (senzitive) – Exteroreceptive, proprioceptive, interoceptive.
2. Descendente (motorii) – piramidale, extrapiramidale.
Funcțiile măduvei spinării
Are două funcții principale. În primul rând, ea acționează ca un sistem de conducere
în ambele sensuri între creier și sistemul nervos periferic. Această funcție este
îndeplinită prin intermediul neuronilor senzitivi și motorii; fibrele neuronilor motorii
formează fascicule lungi, care pleacă din diferite părți ale creierului. Ele coboară pe
distanțe variate prin măduva spinării și la capătul lor, la mare distanță de creier, vin în
contact dendritele sau cu corpii celulari ai neuronilor senzitivi sau motorii aparținând
sistemului nervos periferic. Mesajele pot fi transmise prin intermediul sinapselor, între
neuronii periferici și cei spinali.
A doua funcție a măduvei spinării este de a controla activitățile reflexe simple.
Aceasta se obține prin neuroni, ale căror prelungiri se extind pe distanțe mici în sus și
în jos prin măduva spinării și prin interneuroni care transmit mesajele direct între
neuronii senzitivi și cei motorii.
Vascularizația măduvei spinării
Este realizată prin intermediul a două surse principale: arterele vertebrale și
radiculare.
Artera spinală anterioară este ramura din artera vertebrală și se unește cu cea din
partea opusă, formând trunchiul spinal anterior, localizat la nivelul șanțului median
anterior medular.
Arterele radiculare sunt 31 de perechi și provin din arterele vertebrale, cervicale
profunde, ce sunt ramuri din artera subclaviculară, artere cervicale ascendente ce sunt
ramuri din arterele tiroidiene inferioare, intercostale posterioare, lombare, sacrate.
Între toate arterele se realizează numeroase anastomoze, formând o rețea arterială
perimedulară, ce dă ramuri superficiale și profunde pentru măduvă.
FIZIOLOGIA MĂDUVEI SPINĂRII
Măduva spinării prezintă două funcții principale: funcția de centru reflex și de
conducere.
23
Funcția de centru reflex o realizează prin inermediul centrilor nervoși somatici de
la nivelul coarnelor anterioare și centrilor nervoși vegetativi, ce sunt localizați la
nivelul coarnelor laterale.
Arcul reflex reprezintă modalitatea de transmitere a excitației de la nivelul
receptorilor periferici la nivelul centrilor nervoși, iar de aici, la nivelul organelor
efectoare. Este alcătuit din receptor, calea aferentă sau senzitivă, centrul reflex, calea
eferentă și efectorul.
Reflexele scurte sunt reprezentate de reflexele mono sau polisinaptice, cel
monosinaptic se realizează prin intermediul unui arc reflex realizat prin intermediul
unui neuron senzitiv și a unui neuron motor. Cele polisinaptice prezintă un arc reflex
ce cuprinde două sinapse, între neuronul senzitiv și cel motor fiind prezenți neuroni
intercalați.
Funcția de conducere a măduvei spinării este realizată prin inermediul fasciculelor
de la nivelul substanței albe prin căile ascendente și căile descendente de conducere
a informației.
Calea ascendentă: informațiile sunt prelevate de la nivelul receptorilor și transmise
la nivelul centrilor cerebrali prin intermediul a două căi:
- Calea sensibilității exteroceptive- stimulii sunt prelevați de la periferie
prin intermediul unor receptori tactili, termici și dureroși. Cuprinde: calea
sensibilității tactile grosiere, termice și dureroase, tactile fine, proprioceptive
inconștiente, interoceptive.
- Calea sensibilității interoceptive se realizează prin intermediul căilor motorii
piramidale ce încep la nivelul centrilor motori din scoarța cerebrală, sunt
localizați la nivelul lobului frontal în girusul precentral și prin intermediul
căilor extrapiramidale ce realizează mișcările involuntare, automate ale
mușchilor scheletici, mișcărilor asociate unor acțiuni precum scrisul, ingestia
alimentelor, îmbrăcatul.

24
 SISTEMUL NERVOS PERIFERIC

Noțiuni introductive
Este alcătuit din fibre nervoase și organe terminale, deservește informația. La
modificări corespunzătoare de mediu extern sau intern, deci la stimuli diferiți, se
produc excitații (în organele terminale senzitive), transmise prin fibre nervoase spre
centru. Excitațiile mediului extern și excitațiile pornite de la mușchi, tendoane,
articulații, periost se transmit prin intermediul sistemului nervos al vieții de relație, iar
excitațiile plecate de la viscere se transmit pe calea sistemului nervos vegetativ.
Aceste senzații sunr recepționate de organe specializate, numite receptori, care pot fi:
exteroceptivi, care culeg excitațiile pornite de la mediul extern, proprioceptori care
culeg excitațiile de la mușchi, tendoane, articulații, etc, și interoceptori, care culeg
excitațiile viscerale. Nervii periferici pot fi senzitivi sau senzoriali, motorii și
vegetativi. Pe calea lor vin informațiile de la periferia corpului sau din organismele
interne, care vor merge- prin intermediul neuronului senzitiv- spre centru, influxul
nervos retransmițându-se spre organele efectoare pe calea neuronului motor, a
nervilor motori. În general, nervii periferici sunt micști, leziunea lor provocând
tulburări clinice motorii și senzitive. Din nervii periferici fac parte nervii cranieni, în
număr de 12 perechi și nervii rahidieni.
Din punct de vedere funcțional, sistemul nervos periferic este împărțit într-un
compartiment somatic și unul vegetativ sau autonom.
Sistemul nervos somatic este responsabil de inițierea unor răspunsuri conștiente,
voluntare sau reflexe inconștiente la anumiți stimuli proveniți din mediul înconjurător.
- Neuronii senzitivi culeg informațiile de la receptorii somatici (receptorii
tactili, termici și dureroși din piele) sau de la receptorii senzoriali (receptorii
vizuali, auditivi, vestibulari, gustativi, olfactivi, proprioreceptorii).
- Impulsul nervos se transmite prin neuronul senzitiv către sistemul nervos
central, unde informația este analizată, integrată, comparată eventual cu alte
evenimente și se elaborează un răspuns pe măsură.
- Răspunsul se transmite tot sub forma unui impuls nervos de la neuronul motor,
cu axon mielinizat, către celula efectoare.

25
 - În cazul sistemului nervos somatic, celula efectoare va fi întotdeauna
celula musculară striată, iar răspunsul ei va fi întotdeauna de tip excitator,
adică contracție.

Sistemul nervos vegetativ este divizat la rândul său în alte două compartimente:
sistemul vegetativ simpatic și parasimpatic. Aceste două componente stimulează sau
inhibă funcțiile organelor și glandelor pentru a se adapta la diverși factori la care este
supus organismul uman în fiecare zi. Acesta intervine în reglarea homeostaziei, prin
controlul involuntar:
 Al mușchiului cardiac (miocard), prin care determină: tensiunea arterială
și frecvența cardiacă;

26
  A musculaturii netede viscerale: motilității gastro-intestinale, controlul
micțiunii și al defecației, reflexe pipulare, reflexe sexuale.
 A secreției glandulare exo și endocrine.
Receptorii sunt interoceptori localizați la nivelul vaselor sanguine și organelor interne.
Ei primesc informații care nu sunt percepute conștient de către creier decât în situații
patologice.
Centrii vegetativi sunt situați la nivelul SNC, în creier, la nivelul hipotalamusului și
trunchiului cerebral, dar și la nivel medular.
Răspunsul elaborat de acești centrii și transmis la periferie prin neuronii motori
vegetativi poate fi de tip excitator sau inhibator, în funcție de care componentă este
activată.

CAPITOLUL II
EPILEPSIA

1. Istoric
Cele mai vechi documente medicale arată că epilepsia este o afecțiune ce a existat de
la începuturile istoriei medicale documentate. În antichitate, se credea că boala era de
natură spirituală. Cele mai vechi mențiuni apar în anii 2000 înaintea erei noastre într-
un text Mesopotamian, unde descrie o persoană ca fiind sub influența unui zeu și
supusă unui exorcism. Grecii antici considerau epilepsia ca fiind un fel de posedare
spirituală, dar o asociau cu genialitatea și divinitatea fiind numită boala sacră.
Hipocrate a fost primul care a negat că această boală este de natură spirituală și că ar
fi la origine o problemă medicală ce se poate trata și care își are originea la nivelul
creierului. El propunea ereditatea drept cauză importantă. La jumătatea anilor 1800 s-
a introdus primul medicament eficient contra crizelor, bromura de potasiu, primul
tratament modern, fenibarbitalul, a fost creat in 1912.
2. Generalități
27
Epilepsia reprezintă un grup de tulburări neurologice de lungă durată, caracterizate
prin una sau mai multe crize epileptice. Aceste crize sunt episoade care variază de la
perioade scurte și aproape nedetectabile, la perioade lungi de convulsii puternice. În
cazul epilepsiei, crizele au tendința de a se repeta, neavând nicio cauză subiacentă, în
timp ce crizele care apar dintr-o anumită cauză nu sunt considerate în mod obligatoriu
epilepsie.
3. Epidemiologie
Aproximativ 50 de milioane de oameni suferă de epilepsie la nivel mondial. Boala
poate apărea la orice vârstă, însă cel mai frecvent în intervalul 10-55 ani. Totodată
există noțiunea de sindroame epileptice care apar, de regulă, la anumite categorii de
vârstă, multe dintre ele afectând copiii. Epilepsia tinde să afecteze mai degrabă
bărbații decât femeile, iar în cazul copiilor și al adolescenților, epilepsia are cauze
necunoscute sau este asociată unor defecte genetice, observându-se că boala se poate
asocia cu tulburări psihiatrice de tipul depresiei sau al anxietății.
Există mai multe tipuri de epilepsie care variază de la cele mai severe, capabile să
pună viața persoanei în pericol, până la forme benigne ale acestei afecțiuni.
Perturbarea activității neuronale determină senzații, emoții, comportamente ciudate,
convulsii, spasme musculare și chiar pierderea stării de conștiență.
Ipotezele care stau la baza declanșării epilepsiei sunt reprezentate de anomalii ale
circuitelor cerebrale, modificări ale echilibrului neurotransmițătorilor și ale canalelor
ionice, combinații ale acestor factori.
4. Etiologie
De cele mai multe ori cauzele crizelor convulsive nu sunt cunoscute, orice leziune
cerebrală poate conduce la perturbarea funcționalității cerebrale, acest lucru
reprezentând un risc de inducere a crizelor epileptice.
Sunt cunoscute două categorii de crize epileptice: cele idiopatice sau primare și cele
simptomatice sau secundare. Cele idiopatice au ca particularitate inexistența unei
cauze aparente care să fi condus la epilepsie. Epilepsia simptomatică sau crizele
epileptice secundare se fac remarcate prin faptul că există o cauză care să o fi generat.
Epilepsia simptomarică apare într-o serie largă de afecțiuni:
- Boli cerebrovasculare (hemoragie subarahnoidiană sau AVC);
- Tumori cerebrale;
- Leziuni cranio-cerebrale importante;
28
 - Paralizie cerebrală;
- Tulburări mentale;
- Abuz de droguri sau alcool;
- Perturbări ale dezvoltării cerebrale;
- Infecții ce pot duce la afectare cerebrală (meningita sau encefalita);
- Afecțiuni genetice (sindromul Down);
- ETC.
Factorii declanșatori ai unei crize convulsive:
- Stresul;
- Privarea de somn;
- Consumul de băuturi alcoolice;
- Medicamente sau droguri ilicite;
- Ciclul menstrual;
- Lumina intermitentă.
Principalul simptom al epilepsiei este reprezentat de crizele convulsive repetate. În
funcție de aria cerebrală implicată, există mai multe tipuri de crize, majoritatea
persoanelor au un singur tipar de producere. Crizele pot apărea în stare de veghe sau
somn, durata unei crize variază de la câteva secunde până la câteva minute.
Crizele, în funcție de gradul de afectare a creierului, pot fi parțiale, generalizate,
neclasificate.
Epilepsia cu crize parțiale-doar o mică parte cerebrală are de suferit. Ele pot fi crize
parțiale simple sau complexe.
Crizele parțiale simple sunt specifice persoanelor care ramân conștiente în timpul lor.
Ele constau în:
- Senzație generală ciudată greu de descris;
- Senzație stranie la nivelul stomacului;
- Sentimentul de deja-vu;
- Impresia existenței unui gust sau a mirosurilor ciudate;
- Furnicături în picioare sau în brațe;
- Senzație bruscă și intensă de frică sau bucurie;
- Contractură musculară sau paralizie la nivelul unei părți a corpului.

29
Crizele parțiale complexe se caracterizează prin pierderea stării de conștiență și
amnezia evenimentului după producerea crizei. Implică un comportament bizar și
aleatoriu din partea organismului grefat de reacții motorii atipice și manifestat prin:
- Mișcarea buzelor;
- Mișcări ciudate ale mâinilor;
- Producerea unor sunete stanii;
- Apucarea hainelor sau jocul neintenționat cu diverse obiecte;
- Adoptarea unor posturi bizare;
- Mestecatul sau înghițitul repetitiv.
Epilepsia cu crizele generalizate –majoritatea, dacă nu chiar toate ariile cerebrale sunt
implicate. Există mai multe tipuri: absențele, micloniile, cloniile, crizele atone, toniile
sau crizele tonico-clonice.
A. Absențele -sunt forme de epilepsie care, de regulă afectează copiii, dar se
întâlnesc și la adulți. Provoacă pierderi de conștiență pentru perioade mai lungi
de 15 secunde și pot apărea de mai multe ori pe zi. Persoana privește în gol,
unii își pot mișca incontrolabil pleoapele sau își pot mușca buzele, amintirea
evenimentului este pierdută. Se pot asocia cu periclitarea performanțelor
școlare ale copilului sau pot deveni periculoase dacă se produc în momente ce
necesită atenție sporită.
B. Micloniile –reprezintă contracții musculare bruște, involuntare la nivelul
brațelor, picioarelor sau la nivelul părții superioare a corpului, ca în cazul
șocurilor electrice. Nu dureaza mai mult de câteva fracțiuni de secundă, iar
persoana tinde să rămână vigilă ăn tot acest interval temporal.
C. Cloniile –sunt asemenea miocloniilor, diferă doar timpul. Pot dura mai mult de
2 minute și se poate întâlni și pierderea stării de conștiență.
D. Toniile –contracțiile musculare sunt atât de rapide încât musculatura va
paraliza brusc, din acest motiv persoana își poate pierde echilibrul și poate
cădea.
E. Crizele tonico-clonice –au două etape. Inițial, musculatura paralizează
complet, ulterior apar mișcări musculare asemănătoare unui tremor sever,
persoana își pierde starea de conștiență și controlul sfincterian poate deveni
precar. În general nu durează mai mult de câteva minute.

30
 F. Crizele atone – apare o relaxare bruscă a grupelor musculare, astfel încât
există riscul ca persoana să se prăbușească și să se rănească.
Statusul epileptic –crize convulsive cu durată mai mare de 30 de minute sau salve de
crize convulsive între care persoana nu-și recapătă starea de conștiență. Reprezintă o
urgență medicală, și necesită începerea unui tratament în cel mai scurt timp.
Există cauze care pot agrava boala și chiar determina decesul pacientului:
- AVC-urile, tumorile cerebrale;
- Căderile provocate de epilepsie;
- Durata crizelor convulsive mai mare de 5 minute;
5. Diagnosticul –electroeencefalograma (EEG) și RMN-ul sunt considerate
fundamentale pentru identificarea bolii. EEG-el are rolul de a măsura
activitatea cerebrală prin intermediul fixării unor electrozi la nivelul scalpului,
se poate face în stare de veghe, de somn sau stimulare (hiperventilație, privare
de somn, lumină intermitentă). RMN-ul pune în evidență existența unei
anomalii de structură cerebrală sau a unei tumori cerebrale.
6. Tratament –în general, epilepsia este o boală ce nu poate fi vindecată.
Tratamentul este reprezentat de controlul crizelor convulsive cu ajutorul
medicației, intervențiilor chirurgicale sau al dietei.
Medicația depinde de tipul și frecvența crizelor convulsive, stilul de viață, vârsta,
efectele adverse ale medicației, iar în cazul femeilor se ține cont de graviditate sau de
dorința de a rămâne însărcinată.
Tratamentul este diferit în funcție de crize:
- În crizele de tip absență –administrarea de: etosuximidă, acid valproic,
lamotrigină, topiramat;
- În crizele tonice/atone/miclonice sau tonico-clonice –administrarea de
antiepileptice de specru larg: acidul valproic, levetiracetamul, lamotrigina,
topiramatul, zonisamida sau benzodiazepinele;
- În crizele focale este indicată monoterapia cu unul dintre acești compuși:
carbamazepină, lacosamidă, lamotrigină, oxacarbazepină, topiramat;
- În epilepsiile rezistente la tratament, imunoterapia este eficientă, se
administrează: stetroizi intravenos sau imunoglobuline intravenos timp de 6
luni, rituximab sau plasmafereză.

31
Efecte adverse de intensitate redusă: oboseală, amețeală, creștere ponderală. Efecte
severe: reacțiile alergice, afectarea hepatică și afectarea medulară.
Tratamentul poate fi întrerupt, pentru unii pacienți se poate recurge la această etapă
dacă au trecut 2-3 ani fără nicio criză sun dozele optime ale medicației.
Intervențiile neurochirurgicale – pentru unii pacienți poate fi o opțiune. Metodele
presupun extirparea zonei responsabile de descărcările de tip epileptic și necesită o
atenție sporită astfel încât să nu fie generate distrugeri masive sau dizabilități
importante. Vor fi luate în calcul: tipul convulsiei, regiunea cerebrală implicată,
importanța funcțională a ariei respective. Chirurgia este indicată formelor de epilepsie
focală, atunci când crizele convulsive nu au putut fi controlate de cel puțin două
medicamente alese corespunzător și tolerate de pacient.
Proceduri la care se poate recurge:
- Lobectomia sau rezecția zonei interesate;
- Rezecția de lob temporal;
- Transecțiunea subpială multiplă;
- Extirparea corpului calos;
- Emisferectomia ce impune eliminarea unei jumătăți din cortexul
cerebral. Alte tratamente:
- Stimularea nervului vag –implică introducerea subcutanată a unui dispozitiv
care să transmită impulsuri electrice cerebrale prin intermediul nervului vag;
- Dieta ketogenă –o dietă bogată în lipide și săracă în carbohidrați.
7. Tulburări psihice în epilepsie
1. Tulburările psihice prectitice ale epilepsiei pot fi manifestări de tulburări
psihice foarte variate din toate facultățile intelectuale, mnezice, emoționale,
volitive și tulburări comportamentale.
2. Tulburările psihice paroxistice ale epilepsiei:
a. Aura psihică a epilepsiei.
b. Tulburări de conștiință ale epilepsiei (hebetudinea, torpoarea, coma);
c. Tulburările paroxistice senzoriale : crizele iluzorii(vizuale, auditive, olfactive,
gustative, tactile, vertijenoase).
d. Tulburările paroxistice de gândire: ideea forțată, gândirea impusă,
automatismul mental epileptic, întreruperea gândirii.

32
 e. Tulburările paroxistice de limbaj: crizele afaxice(receptive-afazia senzorică,
expresive-afazia motorică, mixte), crizele fonatorii (barajul verbal, vocalizarea
paroxistică, paroxisme verbale repetitive).
f. Tulburările paroxistice de memorie: crizele dismnetice (senzațiile de straniu,
sentimentul de familiaritate, de înstrăinare, memoria panoramică, dedublarea
personalității), crizele amnezice, amnezia globară Adams.
g. Tulburările paroxismale afective: euforia paroxistică, anxietatea paroxistică,
depresia paroxistică.
h. Tulburările paroxismale comportamentale: crizele de furie, acțiunile
impulsive, suicid, agitația paroxismală, agresivitatea paroxismală,
agresivitatea paroxismală, dipsomania paroxismală, crizele hipersexuale.
3. Tulburările psihice intercritice tranzitorii;
a. Tulburările de conștiință: cantitative și calitative a conștiinței;
b. Tulburările afective și de comportament: anxietate, depresie, agitație
psihomotorie;
4. Tulburări psihice permanente
a. Tulburările de personalitate
b. Tulburări ale activității intelectuale: retard mintal, demența epileptică
c. Tulburările psihice psihotice: halucinoza, stare catatonică, tulburare
schizotipală, psihotică, maniacală, bipolară și depresivă, toate în legătură cu
epilepsia.
8. Atribuțiile asistentei medicale în îngrijirea pacientului cu
epilepsie.
1. Asigurarea condițiilor de spitalizare
Asistentul medical va urmări ca bolnavul să păstreze regimul igieno-dietetic impus pe
tot cursul spitalizării. Acesta va comunica zilnic la vizita medicului eventualele
modificări survenite în evoluția și prognosticul bolii, dar va urmării și evoluția bolii
sub tratamentul anticonvulsivant și sedative.
2. Rolul asistentului medical în îngrijirea clinică:
-Foaia de observație și supravegherea funcțiilor
Examinările de laborator efectuate produselor biologice și patologice le trece în fișele
de observație. Completează simptomatologiile bolilor cu elemente obiective, notând
modificări apărute în morfologia, fiziologia și biochimia organismului prin TA, puls,
33
respirație, saturația de oxigen. Aceste elemente confirmă sau infirmă diagnosticul
clinic, reflectă evoluția bolii și eficacitatea tratamentului, confirmă vindecarea sau
semnalizează apariția unor complicații.
Utilitatea și obiectivitatea examinărilor de laborator depind de modul de recoltare al
produselor care se analizează și de modul cum se efectuează examenul de laborator.
Recoltarea produselor este efectuată de asistentul medical, care trebuie să respecte
norme generale:
 Orarul recoltărilor;
 Efectuează pregătirea fizică și psihică a pacientului;
 Pregătește instrumentarul și materialele necesare;
 Completează buletinul de trimitere la laborator și etichetează produsele
recoltate;
 Păstrează și transportă în condiții optime produsele recoltate.
3. Rolul asistentului medical în alimentația pacientului și în educația sanitară
- Alimentația trebuie să fie normală, dar cu evitarea pe cât posibil a excitantelor,
cum ar fi cafeaua, ciocolata neagră iar alcoolul și drogurile sunt interzise.
- Somnul este foarte important pentru un bolnav cu epilepsie. Privarea de somn
poate duce la apariția crizelor.
- Timpul petrecut în fața televizorului sau al calculatorului trebuie să fie normal,
fără abuzuri.
- Sportul este permis pacienților cu epilepsie, însă aceștia trebuie să evite
sporturile dure, alpinismul, etc.
- Munca la înălțime este contraindicată.
- Șofatul este permis doar în cazul în care lipsa crizelor epileptice depășesc 2-3
ani.
- Școlarizarea este normală.
4. Rolul asistentului medical în examinarea paraclinică.
Colaborarea și examinarea paraclinică a bolnavului este una din sarcinile cele mai
importante ale asistentului. Ajutând medicul și bolnavul, asistentul creează un climat
favorabil petru relația medic-pacient-asistent. Pentru aceasta asistentul trebuie să țină
cont de următoarele sarcini:
 Să pregătească fizic și psihic pacientul;
 Să pregătească materialele și instrumentele necesare examinării;
34
  Să asigure condiții de desfășurare a examinării;
 Să pregătească documentele medicale;
 Să asigure liniștea necesară desfașurării examenului;
 Să asigure iluminația necesară examinării unor cavități naturale a
organismului;
 Să ferească pacientul de traumatism, curenți de aer;
 Să pregătească produse biologice ale pacientului pentru a le arăta medicului la
vizită.
5. Administrarea tratamentului.
În cazul crizelor generalizate ce sunt asistate de un cadru sanitar este obligatorie
instituirea următoarelor măsuri:
- Asigurarea libertății căilor respiratorii;
- Prevenirea producerii traumatismelor secundare crizei;
- Profilaxia repetării crizei: administrarea unui antiepileptic cu acțiune rapidă
(diazepam), combaterea factorilor precipitanți (febră, hiperglicemie, etc).
6. Descrierea unor tehnici în descoperirea epilepsiei:
Tehnica de investigare EEG- poate indica o activitate cerebrală care sugerează un risc
crescut de crize.
Tehnica investigațiilor imagistice- tomografia cerebrală și rezonanța magnetică.

35
 CAPITOLUL III
Studiu de caz I

Numele: V.
Prenume: A

36
Sex: Masculin
Vârsta: 35 de ani
Domiciliul: Suceava
Starea civilă: Căsătorit
Cultura: 12 clase
Nu prezintă proteze, instrumente ajutătoare, alergii.
Elemente fizice: Î- 1,72m, Gr- 69 Kg.
Relații familiale armonioase.
Antecedente personale: căsătorit, un copil sănătos, soția aparent sănătoasă. Neagă
TBC și afecțiuni infecto-contagioase. Stagiu militar satisfăcut. Lucrează ca gestionar
la „Loteria Națională”.
Antecedente heredo-colaterale: tatăl decedat în urma unui accident. Mama aparent
sănătoasă.
Analiza medicală: bolnavul vine la internare pentru creșterea frecvenței crizelor
caracterizate prin cădere cu pierderea conștienței, contractului
tonico-cronice, spumă roază la gură (îşi muşcă limba), pierdere
involuntară de urină.
Acuză: cefalee, insomnie, irascibilitate,. Recunoaşte consumul de băuturi
alcoolice. Nu prezintă diaree, vărsături sau pierderi sangvinolente.

Stabilirea iniţială a nevoilor fundamentale

O.L.

Respiraţia: se situează în limite normale. Odihnă şi somn: insomnie

Eliminare: normală Igiena: respectă regulile de igienă

37
 corporală, vestimentară şi a mediului.

Mişcare şi mobilizare: hiperacti-vitate, Informare şi educaţie: dezinteres de a

necoordonarea mişcărilor învăţa

Asigurare: probabilitate de atingere a Spirit: nu participă la activităţile

integrităţii fizice religioase

Lucru: dificultate de a-şi asuma rosturile Temperatura: se situează în limite

sociale normale

Recreere: dezinteres în participarea la Comunicare: ineficace la nivel intelectual

activităţi recreative şi afectiv

Mâncare şi băutură: consumator de Îmbrăcăminte: corespunzătoare

etanol, bulimie

Prescripţii medicale

O.L.
DATA EFECTUĂRII OBSERVAŢII
TRATAMENT
Carbomazepină 06.03 – 11.03 Oral 2 cp/zi
12.03 – 18.03 Oral 3 cp/zi
Fenobarbital 06.03 – 15.03 IM 1 f/zi

38
Haloperidol 07.03 – 18.03 Oral 3x50 pic/zi
Romparkin 07.03 – 18.03 Oral 3 cp/zi
Napoton 08.03 – 18.03 Oral 2 cp/zi
Diazepam 06.03 – 18.03 IM 2 f/zi
Vitamina B1 06.03 – 12.03 IM 1 f/zi
Vitamina B 06.03 – 12.03 IM 1 f/zi

Examene de laborator – diverse

6 III – Recoltarea sângelui pentru: uree = 18 mg%

glicemie = 137 mg
% Hb = 12,26 g%
USH = 31/46 mm
Calcemie = 8,6 mg%
L = 10.800 mc
Probe hepatice:
Tymol = 4 UML
ZnSO4 = 14 USH
8 III – Recoltarea sângelui pentru VDRL = negativ
6 III – Recoltarea urinii pentru examenul de urină:
albumină/absent
glucoză/absent
sediment: rare epitelii plate
rari cilindri hialino granuloşi

Examen psihiatric

Pacient cunoscut spitalului de psihiatrie prin internări anterioare,

revine la internare cu trimitere de triaj pentru creşterea frecvenţei crizelor
şi a intenşităţii acestora. La internare este agitat pshihomotor, prezintă
39
tremurături ale extremităţilor şi semne de împregnare etanolică. Este
orientat temporo-spaţial. Acuză cefalee, amorţeli, hipopraxie voluntară.
Prezintă tulburări de percepţie. Conţinutul gândirii este redus (bradilalie,
bradipsihie).
Imaginaţie săracă.

Tratament

O.L.
ORAR
Medicamente administrate per/os
6,00 12,00 18,00 24,00
1 cp 1 cp 1 cp -
Carbomazepină
Romparkin 1 cp 1 cp 1 cp -
Haloperidol 50 pic 50 pic 50 pic -
Napoton 1 cp - 1 cp -
ORAR
Medicamente administrate IM 6,00 12,00 18,00 24,00

Fenobarbital - - 1f -
Diazepam - - 1f -
Vitamina B1 - 1f - -
Vitamina B6 - 1f - -

Îngrijiri diverse:
Măsurarea şi notarea în FO a funcţiilor vitale TA, puls, temperatură,
respiraţie.
Administrarea medicamentelor.

40
Schimbarea lenjeriei de corp şi de pat.

Regim alimentar:

- interzicerea consumului de alcool

- evitarea consumului excesiv de lichide şi sare
- regim alimentar obişnuit, fără excluderea grăsimilor

Modul de Acţiune Efecte adverse

Medicamentul
prezentare
Fenobarbital Comprimate Anticonvulsivant Oboseală,
antiepileptic hip- somnolenţă,
- 15 mg
- 100 mg notic agitaţie,
Fiole confuzie

- 40 mg
- 200 mg
Haloperidol Sol. uz intern 2 Neuroleptic Indomnie, stare
mg/ml flacon de depresivă, sdr.
Antipsihatic
10 ml Parkinsonian
Sedativ
Romparkin Comprimate 2 Antiparkinsonian Uscăciunea
mg gurii, tulburări
de vedere,
constipaţie.
Napoton Drageuri 10 mg Tranchilizant Somnolenţă,
oboseală,
cefalee, apatie
Diazepam Comprimate Tranchilizant, Somnolenţă,
miorelaxant, oboseală,
- 2 mg
- 10 mg anticonvulsivant ameţeli,
Fiole uscăciunea gurii

- 10 mg
41
Carbomazepină Comprimate 200 Antiepileptic, Somnolenţă,
mg hipnotic greaţă, vomaă,
tremurături ale
mâinilor, astenie
Vitamina B1 Comprimate Substitutiv în
stările de deficit
- 2 mg
- 10 mg de tiamină -
fiole
- 10 mg
Vitamina B6 Comprimate 250 Substitutiv în
mg stările de deficit -
de piridoxină

42
 Nevoia Sursa de
Diagnostic
fundam dificultat Obiective Intervenţii Evaluare
Problema de nursing
entală e
06.03 – Consum Foame Alimentaţie Interzicerea Administrare Uşoară
08.03 ul de exagerată exagerată consumului de alimente în ameliorare
2022 alcool cantitativ de alcool cantitate
necesară
A
mânca
şi a bea
Mişcare Criza Nu poate Incapacitat Prevenirea Administrare Mişcarea şi
şi mobi- epileptic să-şi e de a-şi crizelor de mobilizare
lizare ă controleze controla epileptice antiepileptice normală
mişcările mişcările
Asigura Criza Pericol de Posibilitate Prevenirea Administrare Sub tratament
re epileptic alterare a de atingere crizelor de antiepileptic criza
ă fizicului a comiţiale antiepileptice dispare
integrităţii
fizicului
Odihnă Agitaţie Dificultate Insomnie Sedare Administrare Somn, indus
şi somn psihomo de a dormi de medicamentos
torie neuroleptice
A Consum Transpiră Dioforeză Combaterea Interzicerea Pacientul nu mai
elimina de transpiraţiil consumului de transpiră
etanol or etanol,
schimbarea
lenjeriei

09.03 – Criza Nu-şi Hiperacti Sedare, Administrare Pacientul se

11.03 epileptică coordoneaz vitate imobilizare sedative calmează
2022 ă mişcările
Mişcare şi
mobilizare

Odihnă şi Agitaţie Dificultate Insomni Sedare Administrare Somn indus

somn psihomoto de a dormi e neuroleptice şi medicament
rie sedative os

43
Comunica Consumul Dificultatea Ineficace Interzicerea Educaţie Comunică
re de etanol de a la nivel consumului de sanitară cu
înţelege intelectu alcool personalul,
ceea ce I se al cu clienţii
spune bolnavi

12.03 – Agitaţie Creşterea în Hiperacti Combaterea Administrare Pacientul se

15.03 psihomoto ritm a vitate agitaţiei de sedativ, calmează
2022 rie mişcărilor psihomotorii imobilizare
Odihnă şi Efecte Oboseală, Somnole Combaterea Plimbări, Ameliorare
somn adverse senzaţie de nţă somnolenţei aerisirea
ale somn salonului
medicame
ntelor
Recreere Agitaţie Nu Dezinter Convingerea Educaţie Citeşte
psihomoto desfăşoară es de a pacientului să sanitară, ziarele, face
rie activităţi practica desfăşoare psihoterapie plimbări
recreative activităţi activităţi
recreativ recreative
e
Informare Hiperactivi Lipsă de Dezinter Convingerea Educaţie Este
, Educaţie tatea interes în es de a pacientului să sanitară, interesat de
achiziţionar învăţa desfăşoare psihoterapie boala sa
ea de noi activităţi
cunoştinţe. informative

Nevoia
Sursa de Diagnostic
fundame Problema Obiective Intervenţii Evaluare
dificultate de nursing
ntală
16.03 – Stare Nu Comunicare Combaterea Psihoterapie Comunică cu
18.03 depresivă comunică ineficace la mutismului personalul, cu
2022 nivel afectiv clienţii
bolnavi
Odihnă Efecte Oboseală, Somnolenţă Combaterea Plimbări, Dispare

44
şi somn adverse senzaţie de somnolenţei aerisirea somnolenţa
ale somn bolnavului
medicame
ntelor
Lucru Izolare Neputinţă Dificultatea Combaterea Psihoterapie Ameliorare
de a-şi izolării
asuma pacientului,
rolurile psihoterapie
sociale

18.III.2022
Pacient cunoscut spitalului prin internări anterioare, revine cu trimitere pentru
creşterea frecvenţei crizelor cu suspendare a cunoştinţei şi creşterea în intensiate a
acestora şi a simptomatologiei exprimată clinic prin: cefalee difuză, ameţeli,
iritabilitate explozivă, tulburări neurovegetative, frecvente decompensări
narcofilice etanolice.
Se externează cu recomandările:
- continuarea tratamentului cf. Rp. Cu : Clorpromazină
Fenobarbital
Diazepam
- evitarea locurilor cu risc pentru viaţa bolnavului (sursă de foc, apă)
- C.M. pe perioada internării

45
 STUDIU DE CAZ II

Numele: I
Prenumele: P
Sex: masculin
Vârsta: 36 ani
Domiciliu:Suceava
Starea civilă: necăsătorit
Cultura: 8 clase
Nu prezintă proteze, instrumente ajutătoare, alergiii.
Elemente fizice: I=1, 62 m; H=60 kg;
Relaţii familiale armonioase
Antecedente personale: repetate internări la spitalul Socola – Iaşi, TBC pulmonar –
internat în spitalul Fiziologic, neagă afecţiuni infecto-contagioase, poliomelită la
vârsta de 4 luni.
Antecedente heredo-colaterale: Bolnavul vine la internare cu bilet de trimitere din
DMC pentru o nouă decompensare caracterizată clinic prin: cefalee, insomnii,
tulburări de comportament, creşterea frecvenţei crizelor comiţiale. Nu prezintă
diaree, vărsături sau pierderi sangvinolente.

46
 Stabilirea inițială a nevoilor fundamentale

I.P.
Respirația: se situează în limite Odihnă și somn: insomnie.
normale.
Mâncare și băutură: bulimie. Îmbrăcăminte: ținută îngrijită.
Mișcare și mobilizare: hiperactivitate, Temperatura: se situează în limitele
necoordonarea mișcărilor. normale.
Asigurare: prezintă crize comițiale Informare și educație: dezinteres de a
grand mal. învăța.
Lucru: neputință. Spirit: incapacitate de a participa la
activități religioase.
Recreere: incapacitate de a desfășura Comunicare: ineficace la nivel
activități recreative. intelectual (limbaj incoerent, logoree)
și afectiv (muțenie).

PRESCRIPȚII MEDICALE
O.L.
TRATAMENT DATA EFECTUĂRII OBSERVAȚII
Haloperidol 60pic/zi 22.01- 03.02.2022 Oral 20 pic. de trei ori pe
zi
Fenobarbital 22.01-03.02.2022 Oral 1 cpx 2/zi

47
2 cp/zi 24.01.2022 IM 1f/zi
1f/zi
Clordelazin 3 cp/zi 22.01-03.02.2022 Oral 1cp x 2/zi
Romparkin 3cp/zi 22.01-03.02.2022 Oral 1 cp x 3/zi

EXAMENE DE LABORATOR- DIVERSE

21.01.2022- Recoltarea sângelui pentru uree = 18 mg%

glicemie = 95 mg%
Hb = 13,86 g%
VSH = 7/16 mm
Calcemie = 8,7 mg%
L = 6600 mc
Probe hepatice:
Tymol = 4 UML
ZnSO4 = 14 USH
Recoltarea sângelui pentru VDRL = negativ
22.I.2022 – Recoltarea urinii pentru examenul de urină:
albumină/absent
glucoză/absent
sediment: rare epitelii plate
23.I.2022– QI = 59 oligofrenie gr. I

48
 EXAMEN PSIHIATRIC

La vârsta de 4 luni bolnavul a suferit de poliomelită. A fost spitalizat la

spitalul de copii. Chiar în timpul spitalizării a prezentat crize comiţiale. Frecvenţa
actuală a crizelor afirmată de mamă: “face 3 zile la rând crize multe apoi se mai
opreşte; are timpuri când vorbeşte şi timpuri când nu vorbeşte. Treabă nu face
defel. Câteodată e rău, strică, sparge, sare la noi”.
Se constată un deficit psihic global la nivel de oligofrenie gradul I. Relativ orientat
global. Discernământ critic diminuat.

TRATAMENT

I.P.
MEDICAMENTE ADMINISTRATE PER OS ORAR
06:00 12:00 18:00 -
Fenobarbital 1 cp - 1 cp -
Romparkin 1 cp 1 cp 1 cp -
Haloperidol 20 pic 20 pic 20 pic -
Clordelazin 1 cp 1 cp 1 cp -
MEDICAMENTE ADMINISTRATE IM ORAR
6:00 12:00 18:00 -
Fenobarbiral - 1f - -

Îngrijiri diverse:
Măsurarea şi notarea în FO a funcţiilor vitale TA, puls, temperatură,
respiraţie.
Administrarea medicamentelor.
Schimbarea lenjeriei de corp şi de pat.
Regim alimentar:

49
- interzicerea consumului de alcool şi băuturi alcoolice
- evitarea consumului excesiv de lichide şi sare
- regim alimentar obişnuit, fără excluderea grăsimilor
evitarea expunerii îndelungate la temperaturi ridicate

MEDICAMENTUL MODUL DE ACȚIUNE EFECTE ADVERSE

PREZENTARE
Fenobarbital Comprimate Anticonvulsivant, Oboseală,
-15 mg antiepileptic, somnolență, agitație,
-100 mg hipnotic de lungă confuzie, erupții
durată cutanate alergice.
Haloperidol Sol. uz intern 2 Neuroleptic Insomnie, stare
mg/ml flacon de Antipsihatic depresivă, sdr.
10 ml Sedativ Parkinsonian,
Fiole de 5 mg /ml tulburări extrapi-
ramidale
Romparkin Comprimate 2 mg Antiparkinsonian Uscăciunea gurii,
tulburări de
vedere, con-
stipaţie, greaţă,
vomă, greutăţi de
micţiune

Clordelazin Drajeuri 25 mg neuroleptic, anti- Sedare, somno-

psihotic, sedativ lenţă, tulburări de
vedere, uscă-
ciunea gurii

50
Nevoia Sursa de Diagnostic Obiectiv
fundamental dificultat Problema de nursing e
Intervenţii Evaluare
ă e

22.01 – 24.01 Boala Foame Alimentaţie Combate Administrare Uşoară

2022 psihică exagerată exagerată rea de ameliorare
A mânca şi a cantitativ bulimiei alimente în
bea cantitate
necesară
Mişcare şi Criza Nu poate Incapacitate Prevenir Administrare Mişcarea şi
mobilizare comiţial să-şi de a-şi ea de mobilizare
ă controleze controla crizelor antiepileptice normală
mişcările mişcările comiţiale după
administrare
a
antiepilepticu
-lui
Asigurare Pierdere Pericol de Posibilitate Prevenir Administrare Sub
a alterare a de atingere ea de tratament
cunoştin fizicului a integrităţii crizelor antiepileptice antiepileptic
ţei fizicului comiţiale criza dispare

Odihnă şi Agitaţie Dificultate Insomnie Sedare Administrare Somn, indus

somn psihomo de a dormi de medicament
to-rie neuroleptice os

51
Mişcare şi Agitaţie Nu-şi Hiperacti- Sedare, Administrar Pacientu
mobilizar psihomotori coordoneaz vitate imobili- e sedative l se
e e ă mişcările zare calmeaz
ă
Igienă Boală Incapacitate Incapacitat
Educaţie Schimbarea Ţinută
psihică a efectuării ea de a-şi
sanitară şi lenjeriei de îngrijită
îngrijirilor de acorda ajutarea corp şi de
curăţenie îngrijiri de
bolnavului pat, baia
igienă în bolnavului
efectuarea
toaletei
Îmbrăcă- Tulburări de Ţinută Dezinteres Ajutarea Schimbarea Ţinută
minte gândire neîngrijită faţă de bolnavului lenjeriei de îngrijită
ţinuta sa în alegerea corp
vestimenta hainelor
ră
Comunica Boală Dificultate Comunica- Ajutarea Discuţie pe Comuni-
re psihică de a re la nivel bolnavului înţelesul care
înţelege intelectual să bolnavului eficace
ceea ce I se înţeleagă
spune ceea ce I
se
comunică
28.I.2022Mediu Oboseală, Somnolen- Combate- Plimbări, Amelior
Odihnă şinecores- senzaţie de ţă rea aerisirea are
somn punzător somn somnolen- salonului
(salon ţei
neaerisit)
Informa- Tulburări de Greutate în Dificultate Combate- Administra-
re, edu- gândire achiziţiona- de a învăţa rea bolii rea de
caţie rea de noi psihice antipsihoti- -

52
 comportări ce
Mişacare Tulburări de Creştere în Hiperactivi- Combate- Administra- Dispare
şi gândire ritm a tate rea rea hiperacti
mobilizar mişcărilor hiperctivi- hiperactivi- vitatea
e tăţii tăţii
Mâncare Boala Foame Alimentaţie Combate- Administra- Amelio-
şi bău- psihică exagerată exagerată rea rea de rare
tură cantitativ bulimiei alimente în
cantitatea
necesară
1.02– Izolarea de Nu Comunica- Combate- Psihoterapi- Comuni-
2.02.2022 anturaj comunică re ineficace rea e care
Comuni- (mutism) la nivel mutismu- eficace
care afectiv lui
Lucru Dificultate Incapacitate Neputinţă Ajutarea Psihoterapi- Efectuea
de a se a de a pacientului e ză
implica într- desfăşura în a anumite
un rol activităţi desfăşura activităţi
o (curăţe-
activitate nie în
noptie-
ră)
Recreere Incapacitate Imposibilita- Incapacita- Stimularea Plimbări, Amelio-
de a împlini tea de a se tea de a bolnavului, discuţii rare
o activitate amuza în desfăşura convingere (psihoterapi
recreativă activităţi activităţi a să e)
recreative recreative participe la
activităţi
recreative

02.02.2022
Se externează în prezența familiei, cu următoarele recomandări:
- Tratament cu: - carbomazepin 2 cp/zi;
-fenobarbital 20 cp/zi;
-diazepam 2 cp/zi

- Supravegherea din partea familiei;

- Va Evita locuințe cu risc pentru vârsta bolnavului, va evita sursele de foc, apă;
- Dispensarizare prin dispensarul medical communal și prin cabinetul de psihiatrie.

53
 CAZ CLINIC III

Numele: S.
Prenumele: E
Sex: feminin
Vârsta: 62 ani
Domiciliul: SUCEAVA

Starea civilă: divorțată

Cultura: 4 clase
Nu prezintă proteze, instrumente ajutătoare, alergii.
Elemente fizice: Î- 1,58 m; G-66 Kg
Antecedente personale: două surori aparent sănătoase, divorţată, N=0, A=1. Prima
menstruaţie – 13 ani, ultima menstruaţie 37 ani.. A lucrat cadrul CAP. Studii – patru clase
(rezultate şcolare slabe). Pensionară.

Antecendente heredo- colaterale: părinții decedați. Are un nepot cu antecedente psihiatrice.

Anamneza medicală: Bolnava vine la internare cu autosanitara cu bilet de trimitere din
policlinica judeţeană pentru creşterea frecvenţei crizelor comiţiale. Acuză cefalee, insomnie,
tulburări de comportament, irascibilitate. Orientată temporo-spaţial şi la propria persoană. Nu
prezintă diaree, vărsături sau pierderi sangvinolente. Ţinută vestimentară neordonată, igienă
corporală necorespunzătoare.

54
 Stabilirea inițială a nevoilor fundamentale

C.A.
Respirația: dispune Odihnă și somn: insomnia
Mâncare și băutură: bulimie Îmbrăcăminte: ținută vestimentară
neordonată
Mișcare și mobilizare: imobilizare Temperature: afebrilă
Asigurare: probabilitate de atingere a Informare și educație: incapacitate de a
integrității fizice învăța
Lucru: neputință Spirit: incapacitate de a participa la activități
religioase
Recreere: nu desfășoară activități recreative Comunicare: ineficace la nivel intellectual și
afectiv
Eliminare (constipație) Igienă: necorespunzătoare

Prescripții medicale

C.A
TRATAMENT DATA EFECTUĂRII OBSERVAȚII
Fenobarbital 16.11-26.11.2021 Oral 1 cp/zi
Sulfat de magneziu 16.11-24.11.2021 In 1 f/zi
Glucoză 33% 16.11-26.11.2021 In 1 f/zi
Fenilopină 16.11-25.11.2021 Oral 2 cp/zi
Furosemide 16.11-25.11.2021 In 1 f la 2 zile
Multivitamin 16.11-26.11.2021 Oral 6 cp/zi
Brofimen 16.11-22.11.2021 Oral 3 cp/zi
Diazepam 16.11-25.11.2021 Oral 3 cp/zi
Clorpromazin 16.11-25.11.2021 Oral 4 cp/zi
Supozitoare de glicerină 22.11.2021 Rectal 1 sup/zi

55
 Examene de laborator- diverse

16.11- Recoltarea sângelui pentru : - uree=26 mg %

- Glicemie=79 mg%
- calcemie= 9,6 mg%
- L= 7900 mc
Probe hepatice: - Tymol= 4 UML
- ZnSO4 =12 USH
17.11- Recoltarea sângelui pentru VDRL = negative
18.11- Recoltarea urinii pentru examenul de urină:
Albumină/absent
Glucoză/absent
Sediment: rare epitelii plate

Examen psihiatric

Bolnava în evidența spitalului de psihiatrie este internată pentru mărirea frecvenței crizelor
comițiale. Acuză cefalee, insomnie, amețeli. Ținuta neîngrijită, mimica anxioasă, privire imobilă.

56
 Tratament

C.A.

Medicamente administrate per os ORAR

6.00 12.00 18.00 24.00
Fenobarbital - - 1 cp -
Fenilopină 1 cp - 1 cp -
Clorpromazin 1 cp 2 cp 1 cp -
Brofimen 1 cp 1 cp 1 cp -
Diazepam 1 cp - 1 cp -
Multivitamin 2 cp 2 cp 2 cp -
Medicamente administrate IM ORAR
6.00 12.00 18.00 24.00
Glucoză 33% - 1f - -
Sulfat de magneziu - 1f - -
Ferosemid - 1f - -
Medicamente administrate rectal ORAR
6.00 12.00 18.00 24.00
Supozitoare de glicerină - 1 sup - -

Îngrijiri diverse:
Măsurarea și notarea în FO a funcțiilor vitale TA, puls, temperatură, respirație.
Administrarea medicamentelor.
Schimbarea lenjeriei de corp și de pat.
Asigurarea confortului fizic și psihic necesar.
Regim alimentar:
- Abținerea de la consumul de alcool și băuturi alcoolice;
- Evitarea consumului excesiv de lichide și sare;
- Regim alimentar obișnuit, fără excluderea grăsimilor.

57
MEDICAMENTUL Modul de prezentare Acțiuni Efecte adverse
Fenobarbital Comprimate: Anticonvulsivant, Oboseală,
-15 mg antiepileptic, hip- somnolenţă, agitaţie,
-100 mg notic de lungă durată confuzie, erupţii
cutanate alergice
Clorpromazin Drajeuri 25 mg Neuroleptic Somnolenţă,
Antipsihatic potenţarea
Sedativ băuturilor alcoolice,
Antivomitiv tulburări de vedere
Diazepam Comprimate Tranchilizant, Somnolenţă,
- 2 mg miorelaxant, oboseală, ameţeli,
- 10 mg anticonvulsivant uscăciunea gurii
Fiole 10 mg
Bromhexin Comprimate a 8 mg Expectorant Rareori greață
(flacon cu 20 buc), Fluidifiant
soluţie pentru uz Mucolitic
intern
Multivitamin Drajeuri Asociaţie polivita- Nu se adminis-trează
minică echilibrată, la parkinsonieni în
care acţionează în timpul tratamentului
carenţele vitami-nice cu levadope
Sulfat de magneziu Fiole 2 g/10 ml -deprimant central Infectarea rapidă
-anticonvulsivant poate provoca
congestia feţei,
hipotensiune, colaps
Supozitoare de Supozitoare
glicerină 2,13 g - -
1,39 g

Nevoia Sursa de Problema Diagnostic Obiective Intervenții Evaluare

fundamen dificultate De nursing
tală
16.11- Boala Foame Alimentați Combater Administrar Ușoară
18.11.202 psihică exagerată e ea e de ameliorare
1 exagerată bulumiei alimente în
A mânca și cantitativ cantitate
a bea necesară
Mișcare și Criza Nu poate Incapacitat Prevenirea Administrar Mișcare și
mobilizare comițială să-și e de a-și crizelor e de mobilizarea
controleze coordona epileptice antiepilep- normală
mișcările mișcările tice
Asigurare Criza Pericol de Posibilitate Prevenirea Administra- Sub
epileptică alterare a de atingere crizelor re de tratament
58
 fizicului a comițiale antiepilep- antiepileptic
integrității tice criza dispare
fizicului
Odihnă și Agitație Dificultate Combatere Combate- Administra- Pacienta nu
somn psihomo- de a dormi a insomniei rea re de mai are
torie insomniei neurolepti- insomnii
ce și
sedative

Nevoia Sursa de Problema Diagnostic Obiective Interven Evaluare

fundamental dificultate de nursing -ții
ă
18.11- Tulburări Diminuarea Imobilitate Combate- Psiho- Amelio-
21.11.2021 de gândire mișcărilor rea terapie rare
Mișcare și imobilită-ții
mobilizare
Îmbrăcămint Tulburări Ținută Dezinteres Ajutarea Schimba Ținută
e de gândire neîngrijită față de bolnavu-lui -rea îngrijită
ținuta în alegerea lenjeriei
vestimentar hainelor de corp
ă
Igienă Boală Incapacitate Incapacitate Ajutarea
Schimba Ținută
psihică a efectuării a de a-şi bolnavului
-rea îngrijită
îngrijirilor de acorda în lenjeriei
curăţenie îngrijiri de efectuarea
de corp
igienă toaletei
și de
pat, baia
generală
Respirație Prezența Senzația de Senzația de Dezobstrua Respira- Comuni-
de secreții sufocare sufocare -rea căilor ție care
pe căile respitarorii ușoară eficace
respiratori
i
22.11- Boală Dificultatea Comunicare, Ajutarea Discuții Comunicar
24.11.2021 psihică de a înțelege implicare la pacientei pe e cu
Comunicare ceea ce i se nivel să înțelesul personalul,
spune intelectual înțeleagă pacien- cu celelalte
ceea ce i se tei paciente
comunică

59
Nevoia Sursa de Problema Diagnostig Obiective Intervenții Ameliorare
fundamen- dificultate de nursing
tală
Eliminare Încetinirea Pacienta nu Constipație Combatere Adminis- Pacienta nu
tranzitului prezintă a trarea de prezintă
intestinal scaune constipației supozitoar scaune
e
cu
glicerină
Mișcare și Agitație Creșterea în Hiperactivi
Combate- Administra Pacienta se
mobilizare psihomoto ritm a -tate rea agitației -rea de se- calmează
-rie mișcări-lor psihomo- dative,
torie mobilizare
Odihnă și Efecte Oboseală, Somnolen- Combate- Aerisirea Dispare
somn adverse ale senzație de ță rea salonului, senzația de
medica- somn somnolen- plimbări somnolen-
mentelor ței ță
25.11- Stare Nu comu- Comunica- Combatere Psihotera- Cominicare
26.11.202 depresivă nică re afectivă a pie a cu
1 (mutism) la nivel mutismului personalul
Comunica- afectiv
re
Igienă Boală Incapaci- Igienă Ajutarea Schimba- Ținută bine
psihică tatea de a-și necores- pacientei în rea lenjeri- îngrijită
efectua punzătoar efectuarea ei de corp
îngrijiri de e toaletei și de pat,
cu-rățenie baia
generală
Recreere Tulburări Imposibilita Incapacita- Convinge- Plimbări, Ameliorare
de gândire -tea de a se tea de a rea pacien- discuții
amuza în desfășura tei să parti-
activități activități cipe la acti-
recreative recreative vități
recreative

26.11.2021
Bolnava în evidența Spitalului de Psihiatrie Botoșani, a fost internată pentru creșterea
frecvenței crizelor comițiale, cefalee, amețeli, agitație psihomotorie. A fost tratată în stare
anticonvulsivant, tranchilizant, sedativ, diuretic, vitamine. Se externează în stare ameliorată la
solicitarea bolnavei.
Se recomandă:

60
- Tratament conform Rp

61
- Interzicerea consumului de alcool
- Dispensarizare prin dispensarul medical
- Reinternare la nevoie

Concluzii

Un loc aparte în tratarea pacientului cu epilepsie îl ocupă psihoterapia. De

puterea de convingere a asistentului/asitentei medicale depinde ca pacientul să
accepte necesitatea tratamentului şi să-l urmeze cu permanenţă. Atmosfera de calm
şi simpatie pe care va şti să o creeze în jurul pacientului, îl vor face pe acesta să-şi
recapete optimismul şi încrederea în viaţă.
Astfel asistentul medical discută permanent cu pacientul, pentru a nu-I
confirma sentimentele de respingere, dă relaţii despre tratament, modul de
administrare, îl ajută în găsirea unor activităţi prin care să se simtă valoros, în
comunicarea cu familia. Răspunde la întrebările familiei, stimulând-o să rămână în
contact cu bolnavul, să nu-l respingă, să-l accepte aş
a cum este.
Totodată asistentul medical va informa medicul despre starea pacientului,
dacă este agitat sau liniştit, dacă se alimentează suficient, dacă întreţine relaţii şi
contacte cu cei din jurul lui, dacă doarme noaptea.
De asemenea va avea grijă ca pacientul să fie supravegheat permanent,
deoarece crizele epileptice se pot declanşa oricând.
Bolnavul de epilepsie e un bolnav cu risc, de aceea el va fi îngrijit şi
observat nu numai în timpul crizelor, cât şi în afara acestora.
Asistentul medical va urmări ca bolnavul să păstreze regimul igieno-dietetic
impus pe tot cursul spitalizării. Fără consum de cafea, alcool, sare, lichide în exces,
deoarece consumul acestora poate precipita apariţia crizelor. Asistentul medical va
comunica zilnic la vizită medicului, eventualele modificări survenite în evoluţia şi

62
prognosticul bolii. Urmăreşte evoluţia bolii sub tratamentul anticonvulsivant şi
sedativ.
La externare, bolnavului I se explică necesitatea de a urma tratamentul
anticonvulsivant permanent, să meargă la control periodic. El va cunoaşte
împrejurările periculoase ce trebuie evitate la locul de muncă, cât şi în viaţa
particulară, cum ar fi primejdia focului, a apelor libere, a înălţimii, conducerii
autovehiculelor. Se va insista asupra pericolului de a consuma băuturi alcoolice,
cafea şi asupra importanţei evitării stresurilor şi suprasolicitărilor.
Datoria asistentului medical este să-l convingă pe pacient că poate să ducă o
viaţă normală sau cel puţin apropiată de normal.

63
 Bibliografie

1. www.romedic.ro/epilepsie
2. Wikipedia – anatomie
3. Academia.edu –Rolul asistentului medical în îngrijirea pacientului epileptic.
4. Anatomia.romedic.ro – sistemul nervos
5. Anadolumedicalcenter.ro - informații epilepsie
6. Medichub.ro –informații generale epilepsie
7. Edubolirare.ro – forme genetice de epilepsie.
8. Humanitas.net – sistemul nervos periferic- generalități.
9. sistemul-nervos.weebly.com – sistemul nervos
10. wikipedia – istoria epilepsiei.
11. Anatomia.romedic.ro – trunchiul cerebral.
12. Slideshare.net – trunchiul cerebral.

64