Organizarea spatiului urban

I. Organizarea spațiului urban

Organizarea teritoriului vizează un ansamblu de măsuri economice, tehnice,
juridice și sociale, pentru stabilirea folosinței optime, prin parcelarea și prin
amplasarea construcțiilor și a drumurilor.

Populația este repartizată neuniform în spațiu, datorită varietății

potențialului natural, de fertilitatea solului, de prezența resurselor naturale
și de valorificarea lor, de favorabilitatea climei și a reliefului, care duc la
diferențe prin locuri de muncă, căi de comunicații, alte servicii și facilități.

În funcție de acești factori există:

- spațiu omogen: sunt așezările care au aproape aceiași valoare în teritoriu

(puncte inițiale);

- spațiu polarizat în devenire: reprezintă așezările în care agricultorii cresc

produse (cereale, legume etc.) și pentru comerț; încep să se distingă niște
așezări sau chiar o așezare mai mare;

- spațiu polarizat: apare un pol de atracție;

- spațiu multipolarizat: pe lângă punctul central, apar și alte puncte de

interes mai mic.

Spațiul urban are ca elemente principale

- localizarea și caracteristicile ei (sit-ul);

- evoluția istorică;

- populația;

- infrastructura urbană;

- circulația interioară;

- transporturile.
Principalele dificultăți care stau în fața amenajării spațiului urban sunt:

- asigurarea unui fond de locuințe convenabil și potrivit;

- realizarea unui sistem rentabil de transport public;

- construirea de parcări (chiar și subterane);

- reducerea poluării și a efectelor produse de aceasta;

- evitarea supraîncărcării traficului auto;

- aprovizionarea cu apă potabilă a orașelor;

- evacuarea deșeurilor menajere.

Spatiul urban are anumite caracteristici si in functie de aspectul retelei de strazi (morfologie
urbana), de pozitia fata de centru (centrul propriu-zis, celelalte cartiere ale orasului, periferia
urbana si apoi zona periurbana), marimea demografica si extinderea orasului in teritoriu.

Eu : Pe baza rapoartelor rezumate în capitolele ulterioare ale acestui raport,

cercetătorii sunt de acord că durabilitatea depinde de factori sociali,
economici, de mediu și de guvernanță.
Spre exemplu, productivitatea economică depinde de cetățeni sănătoși și
fericiți, care au nevoie de acces ușor la educație, asistență medicală,
siguranță, alimente, apă, transport, aer curat și electricitate.
O astfel de situație ideală poate fi creată, atunci când orașele construiesc
sisteme eficiente de eliminare a deșeurilor, spații verzi și clădiri verzi,
transport public, și atrag angajatorii care produc produse ecologice din
resurse locale pentru piețele regionale. Aici, comportamentele și stilul de
viață al locuitorilor orașului joacă un rol important.
De asemenea, este important ca orașele să reducă consumul de resurse
naturale (inclusiv apă și materiale precum piatra și pietrișul) și amprenta
cauzată de producția de deșeuri, precum și să îmbunătățească eficiența
utilizării terenurilor (în special reutilizarea terenurilor greyfield și a celor de
tip brownfield), astfel încât impactul negativ asupra mediului să fie redus la
minimum.