Sunteți pe pagina 1din 31

UNIVERSITATEA “BABEŞ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE ŞTIINŢE POLITICE, ADMINISTRATIVE ŞI ALE COMUNICĂRII


EXTENSIA BISTRITA

Strategii de amenajare a teritoriului in


Uniunea Europeana

Prof. coordonator: dr. lect. Elena Minea

Student: Raluca Elena Iloie


Administratie Publica
An II

1
Cuprins

• Introducere
• Definitii / sensuri ale amenajarii teritoriului
• Scurt istoric al evolutiei domeniului AT in Europa
• Carta amenajarii teritoriului
• Cele 8 reuniuni ale cemat ulterioare adoptarii Cartei AT
• AT in Romania - scurt istoric
• Amenajarea teritoriului national
• Amenajarea teritoriului la nivel UE
• Compararea strategiilor de amenajare a teritoriului romanesc cu cel al
celorlalte state membre UE
• Concluzii

2
Strategii de amenajare a teritoriului in UE
Introducere:
Istoria spatiilor umane este însotitã si marcatã de nelinisti, cãutãri si confruntãri, generate
de încercãrile grupurilor umane de a-si gãsi si constitui zone favorabile de locuit, de
creare a conditiile propice satisfacerii nevoilor, trebuintelor si intereselor, determinate atât
de necesitãtile de vietuire, de supravietuire ca entitate corporalã însufletitã, cât si de
împlinirea valorilor, motivatiilor, dorintelor si idealurilor, în calitate de fiintã rationalã,
deschisã spiritului universal.

<< Teritoriul Romaniei constituie spatial necesar procesului de dezvoltare durabila si


este o parte a avutiei nationale de care beneficiaza toti cetatenii tarii.

Gestionarea spatiala a teritoriului tarii constituie o activitate obligatorie, continua si de


perspectiva, desfasurata in interesul colectivitatilor care il folosesc, in concordanta cu
valorile si aspiratiile societatii si cu cerintele integrarii in spatiul european.

Gestionarea spatiala a teritoriului asigura indivizilor si colectivitatilor dreptul de folosire


echitabila si responsabilitatea pentru o utilizare eficienta a teritoriului.

Gestionarea se realizeaza prin intermediul amenajarii teritoriului si al urbanismului, care


constituie ansambluri de activitati complexe de interes general ce contribuie la
dezvoltarea spatiala echilibrata, la protectia patrimoniului natural si construit, precum si
la imbunatatirea conditiilor de viata in localitatile urbane si rurale.

Activitatea de amenajare a teritoriului trebuie sa fie: globala, urmarind coordonarea


diferitelor politici sectoriale intr-un ansamblu integrat; functionala, trebuind sa tina seama
de cadrul natural si construit bazat pe valori de cultura si interese comune; prospectiva,
trebuind sa analizeze tendintele de dezvoltare pe termen lung a fenomenelor si
interventiilor economice, ecologice, sociale si culturale si sa tina seama de acestea in
aplicare; democratica, asigurand participarea populatiei si a reprezentantilor ei politici la
adoptarea deciziilor.

Scopul de baza al amenajarii teritoriului il constituie armonizarea la nivelul intregului


teritoriu a politicilor economice, sociale, ecologice si culturale, stabilite la nivel national
si local pentru asigurarea echilibrului in dezvoltarea diferitelor zone ale tarii, urmarindu-
se cresterea coeziunii si eficientei relatiilor economice si sociale dintre acestea.

Activitatea de amenajare a teritoriului se exercita pe intregul teritoriu al Romaniei, pe


baza principiului ierarhizarii, coeziunii si integrarii spatiale, la nivel national, regional si
judetean.

Obiectivele principale ale amenajarii teritoriului sunt urmatoarele:

3
a) dezvoltarea economica si sociala echilibrata a regiunilor si zonelor, cu respectarea
specificului acestora;
b) imbunatatirea calitatii vietii oamenilor si colectivitatilor umane;
c) gestionarea responsabila a resurselor naturale cu protectia mediului si a peisajului
cultural;
d) utilizarea rationala a teritoriului;
e) conservarea si dezvoltarea diversitatii culturale. >>
<< LEGEA 350/2001 PRIVIND AMENAJAREA TERITORIULUI SI URBANISMUL >>

DEFINITII / SENSURI ALE AMENAJARII TERITORIULUI


•este expresia spatiala a politicilor economice, sociale, culturale si ecologice a oricarei
-

societati (Carta AT de la Torremolinos, 1983)


•este un ansamblu de activitati complexe, cu caracter global si inter-disciplinare, avand
ca obiectiv final organizarea fizica a spatiului; ca obiective specifice pot fi
mentionate: localizarea activitatitor industriale, a marilor infrastructuri teritoriale,
dinamica fenomenele demografice si migrationiste, protectia mediului, dezvoltarea
urbana s.a.
•necesita coordonarea activitatilor economice, sociale, culturale si ecologice pentru
obtinerea unui cadru natural si construit armonios, menit sa satisfaca nevoile si sa
raspunda valorilor general recunoscute ale unei comunitati
• este o activitate de interes general, cu caracter continuu si care se desfasoara dupa
caz, la nivelul unui teritoriu sub-regional, regional (intra- national), national sau supra-
national
• finantarea activitii de AT se realizeaza din fonduri publice (bugete nationale si
locale, fonduri comunitare, federale etc.)
• de activitatea de AT sunt responsabile institutii publice la nivel central si local (in
Romania: Parlament, Guvern, Consilii Judetene, Municipale, Orasenesti si Comunale)
•cadrul institutional, legal si procedural este diferit de la tara la tara, dar principiile
si mijlocele de aplicare sunt asemanatoare
•este o disciplina de sinteza care utilizeaza teorii, metode de analiza si I metodologii
de cercetare si investigare, specifice altor domenii (economie, demografie, sociologie,
ecologie, geografia asezarilor etc.)
•este o disciplina cu caracter aplicativ, care fundamenteaza in mod obiectiv
(utilizand instrumente cu caracter stiintific) decizia institutiilor cu responsabilitati in
domeniu oferind o anumita conceptie de organizare /modelare a teritoriului
•are un caracter prospectiv; urmareste identificarea trenduritor economice,
demografice, riscurilor ecologice, sociale etc.

4
•AT este o activitate bazata -
pe informatii statistice, pe rezultate ale unor investigatii
specializate si pe interpretarea si corelarea acestora de catre echipe pluri-disciptinare de
specialisti;
•activitatea de AT este o activitate interdisciplinara
•AT se ocupa de niveluri teritoriale superioare celor aferente politicii urbane
•instrumental principal al AT este PLANUL; planul este o expresie a unei strategii
globale de organizare /modelare a teritoriului si poate avea componente sectoriale si
regionale (planul de amenajare a bazinelor hidrografice, planul de amenajare a zonei
montane etc...}
• "planul" este de regula un mijloc grafic de reprezentare, care se bazeaza pe tehnici
si metode specifice precum si pe un ansamblu de semne conventionale legiferate sau nu,
care compun totusi un anumit limbaj cunoscut de specialisti, dar accesibil si
nespecialistilor
•in Romainia AT este inspirata de modelul francez, unde statul joaca un rol
important; AT se preocupa de distributia oamenilor si activitatilor in teritoriu,
combinand dezvoltarea economica cu habitatul, transporturile si comunicatiile

Denumiri ale AT:

~ Aménagement du territoire (fr.)


~ Town and country planning (engl.)
~ Raumordnung (germ.)
~ Ruimtelijke ordenind (oland.)
~ Planeamiento del territorio (it.)

Accent pus pe:

~ planificare economica ( Franta )


~ utilizarea eficienta a terenului ( Olanda )
~ sisteme de reglementare ( Marea Britanie )
~ abordare cuprinzatoare si integrate ( Danemarca )
~ design urban/control, silueta urbana etc. (puternica relatie cu arhitectura – Italia )

Sens comun acceptat la nivel UE: ansamblu de metode utilizate de sectorul public
pentru a asigura o organizare rationala a teritoriului, protectia mediului si atingerea
obiectivelor economice si sociale (in echilibru conform principiilor de dezvoltare
durabila).

Problemele majore pe care le abordeaza amenajarea teritoriului:

5
Functiuni teritoriale (zone economice, centre de polarizare,
rol administrativ, nod functional)
Demografie regionala si mari miscari de populatie/
mobilitatea populatiei
Macro-economie, structuri regionale, sectoare de activitate
economica, localizarea activitatilor
Echipare majora a teritoriului, gospodarirea apelor,
Amenajarea teritoriului amenajari hidrotehnice
Magistrale, coridoare de transport
Centurile verzi din jurul marilor orase
Localizarea ariilor de dezvoltare rezidentiala
Reabilitarea marelui peisaj (a peisajelor culturale), protectia
mediului
Poluare, factori de mediu, exploatarea resurselor
Fenomene macro-geografice, riscuri naturale

Amenajarea teritoriului este expresia spatiala a patru tipuri de politici:


economice, sociale, ecologice si culturale.

Specificatii:

• Teritoriul este suportul de lucru al amenajatorului


• Amenajarea teritoriului nu este o simple organizare si distributie de activitati si resurse
la un moment ci una virtuala, potentiala, prospective, care tine cont de nevoi si evolutii
viitoare

• Corect ar fi sa vorbim despre planificarea dezvoltarii unui teritoriu


,

• Cand planificam / amenajam trebuie sa tinem cont de multe elemente, de la cadrul


natural si relief pana la diversele activitati umane si evolutii tehnologice

• Azi, planificarea dezvoltarii ar trebui sa se subordoneze cel putin urmatoarelor


constrangeri: protejarea factorilor de mediu si servirea intereselor comunitare pe termen
lung, (aceasta ar insemna o amenajare a teritoriului conform cu principiul dezvoltarii
durabile)

• AT poate fi inteleasa si la nivelul unei asezari, atunci cand scara este mica si nivelul de
abstractizare mare (in Romania, totusi se considera ca AT se ocupa de niveluri teritoriale
care cuprind cel putin 2 UATB - unitati administrativ - teritoriale de baza)
• A nu se uita totusi ca in conformitate cu prevederile legii 350 /2001, PUG-ul se
intocmeste pentru teritorii administrative; acestea pot avea uneori peste 100 sau 200 de
kmp; practic e vorba de o amenajare a unui teritoriu; de fapt la nivelul PUG-ului AT si U
se intalnesc!

6
• Suportul unui PAT ( Planul de Amenajare Teritoriala ) este un plan topo in timp ce la
urbanism suportul este unul cadastral, care asigura identificarea limitelor de proprietati;
pentru PAT se mai utilizeaza si cadastrul agricol, unde sunt evidentiate categoriile de
folosinta a terenurilor agricole.
• Conform Legii 350/2001, planurile de AT au caracter director (orientativ, de
ghidare a politicilor de dezvoltare), in timp ce planurile de urbanism au caracter
reglementator si operational (pe baza acestora se elibereaza certificatul de
urbanism-CU si apoi autorizatia de constructie-AC).

SCURT ISTORIC AL EVOLUTIEI DOMENIULUI AT IN EUROPA


MOMENTE PRINCIPALE

• sfarsitul anilor '40 - formarea Consiliului Europei (Londra 1949 - 10 state)


• anii '50 - formarea Uniunii Europene (Roma 1957 - 6 state)
• anii '60 - incepe sa se discute despre AT ca un domeniu de interes european
• anii '70 - reuniunile regulate ale CEMAT (Conferinta Europeana a ministrilor
Amenajarii Teritoriului)

• anii '80 - promovarea si adoptarea Cartei Amenajarii Teritoriului de la


Torremolinos (Spania) - la a 6-a reuniune CEMAT - din 20 mai 1983 (adoptata"
in ianuarie 1984)

• anii '90 - caderea comunismului in estul Europei, destramarea URSS, RSFSI,


extinderea UE si asocierea statelor din est la CE (47 state membre in prezent) - se
intocmesc primele scheme de amenajare a teritoriului european

• anii '2000 - preocupari consistente pentru coeziune teritoriala

CEMAT - organism al Consiliului Europei, are un rol major in


promovarea AT ca domeniu si politici de interes european.
Intre 1970 - 1980 au loc primele 5 reuniuni ale CEMAT, care pregatesc
documentul Carta amenajarii teritoriului european
1968 - Adunarea consultativa a CE - AT devine o problema de nivel european

7
 1970 - Bonn - AT obiectiv politic fundamental
se stabilesc:
• principii
• teme majore
• obiective prioritare
 1973 - La Grande Motte - se discuta obiectivele unei politici
europene de amenajare a teritoriului
 1976 - Bari - despre urbanizare si amenajarea teritoriului
 1978 - Viena - se decide elaborarea unei carte a amenajarii
teritoriului si se dezbate problematica spatiului rural
♦ 1980 - Londra – bilant si perspective a AT in Europa

REUNIUNEA DE LA BONN - crearea bazelor pentru o politica europeana de


amenajarea teritoriului

Principiile majore:

• dezvoltarea regiunilor ramase in urma


• integrarea economica a zonelor transfrontaliere
• realizarea unui echilibru intre mediul urban si cel rural si intre economie si
ecologie

Teme majore:

• readaptarea structurilor urbane


• revitalizarea zonelor rurale
• restructurarea regiunilor in declin
• conservarea si valorificarea resurselor naturale
• o politica pe termen lung in domeniul infrastructurii si cailor de comunicatii si
• colaborare in domeniul cercetarii si armonizarii metodelor
Obiective prioritare:

• reducerea dezechilibrului istoric intre centrele industrializate si urbanizate din


nordul si vestul Europei si regiunile periferice ramase in urma
• reducerea diferentelor ca standard general si nivel de populare
• concilierea dezvoltarii economice cu protectia mediului
• crearea de locuri de munca si de activitati in zonele de reconversie industriala
• echilibrarea retelelor de transport si telecomunicatii

CONJUNCTURA ANILOR '70

8
 se trece de la hegemonia centrului industrial la descentralizare
 se numesc sectoarele cheie ale dezvoltarii: fluxurile de investitii,
platformele industriale - poluare, structurile de schimb
(intermodale),fluxurile turistice
 se proclama necesitatea reducerii disparitatilor sociale si in infrastructura
 prelungirea axelor puternice catre tarile si regiunile adiacente (cooperarea
transfron taliera)
 echilibru urban - rural (readaptare, revitalizare)
 echilibru economie - ecologie (conservare, valorificare resurse)

Se fac resimtite implicatiile politicilor comunitare (Fondurile Structurale):

• politica agricola si spatiul rural

• politica de mediu si conflictul economie - mediu

• politicile comerciale, industrials, concurentiale

• politicile de formare profesionala si de localizare a activitatilor

• politica regionala ca o componenta de baza a politicii de amenajare a

teritoriului

• politica transporturilor si retelele urbane

Se discuta tot mai mult despre rolul oraselor s i problemele acestora.

CARTA AMENAJARII TERITORIULUI - promovata de a 6-a reuniune CEMAT,


de la Torremolinos - Spania, 1983

CONTINUT:

Definirea AT :expresie spatiala a politicilor economice, sociale, culturale,


ecologice ale oricarei societati

o disciplina---stiintifica

9
o tehnica---administrativa
o politica---implica o abordare interdisciplinars
CONCEPT DIRECTOR

1. Dimensiunea europeana

2. Caracteristici

A. Democratica
B. Globala
C. Functionala
D. Prospectiva

3. Aplicare---Armonizare - interese, piata, administratii, conditii socio-


economice, mediu

OBIECTIVE MAJORE

 Dezvoltarea echilibrata a regiunilor (sprijin preferential pentru regiuni periferice


si ramase in urma si control in zonele / regiunile aglomerate si prea dinamice)

 Ameliorarea calitatii vietii (locuire, locuri de munca, cultura, recreere, relatii


intra-comunitare) - prin asigurarea de infrastructure si locuri de munca

 Gestiunea responsabila a resurselor naturale si protectia mediului (resursele de


teren, factorii de mediu, arii naturale, resurse energetice, patrimoniu cultural si
arhitectural)

 Utilizarea rationala a teritoriului (protejarea terenurilor agricole si silvice) - prin


localizare rationala a marilor dezvoltari urbane, industriale, sau a marilor
infrastructuri

Extrase CARTA AMENAJARII TERITORIULUI:

" A m e n a j a re a t e r i t o r i u l u i t re b u i e s a i a i n c o n s i d e r a re existenta a
numerosi factori decizionali care influenteaza organizarea spatiului,

10
incertitudinea prognozelor, presiunile p i e t e i , c a r a c t e r i s t i c i l e s i s t e m e t o r
a d m i n i s t r a t i v e s i c o n d i t i i l e socio-economice si de mediu diverse. Cu toate
acestea, AT t re b u i e s a c o n c i l i e z e a c e s t e i n f l u e n t e i n c e l m a i
a r m o n i o s mod posibil. "

" O r i c e p o l i t i c a d e a m e n a j a re a t e r i t o r i u t u i , t re b u i e s a f i e
i n s o t i t a " d e o p o l i t i c a d e u t i l i z a re a t e re n u r i t o r, p r i n c a re s a i si
ating obiectivele care sunt de interes public."

Nota: in textul englez se vorbeste despre regional /spatial planning


adica planificare regional / spatiala, iar in cel in francezd despre
aménagement du territoire.

IMPLEMENTAREA OBIECTIVELOR ADMINISTRARII TERITORIALE

 Coordonare inter-sectoriala

 Coordonare si cooperare pe verticala (niveluri teritoriale)

nivel local
 nivel regional
nivel national
 nivel european

 Participarea populatiei-informarea clara si cuprinzatoare a cetatenilor in toate


fazele procesului de planificare, in cadrul structurilor institutionale si
procedurale

11
Se afirma rolul CEMAT ca factor de cooperare si initiativa in EUROPA

ARII OBIECTIV

• Regiunile rurale - se disting arii rurale periferice si arii rurale in zone


urbanizate si se vorbeste despre conservarea si managementul peisajelor

• Regiunile urbane - structuri echilibrate, reducerea mobilitatii,


conservarea si protejarea patrimoniului construit

• Regiunile frontaliere - incurajarea cooperarii in astfel de zone

• Regiunile montane - depozitare de resurse naturale

• Regiunile cu slabiciuni structurale - legat de reducerea disparitatilor

• Regiunile in declin - in special datorita proceselor de restructurare


industriale

• Regiunile costiere si insulare - presiunea turismului vs. cerintele de


protectie a mediului

Anii '80 - preocupari deosebite ale CEMAT pentru

∗ dezvoltarea turismulul
∗ politicile de amenajare a zonele maritime si costlere - R18 (85)
∗ dezvoltarea echilibrata a regiunilor - R1 (85)
Numeroase actiuni, documente si recomandari ale CEMAT au fost preluate de Adunarea
Parlamentara a CE (Comunitatii Europene), de Comitetul de Ministrii ai CE si de Adunarea
permanenta a Puterilor locale si regionale din Europa, care au adoptat rezolutii c u
p r i v i r e l a AT
Actiunile CEMAT au exercitat o influenta importanta asupra UE si demersurilor
organismelor acestela in domeniul AT, determinand promovarea unor documente
precum ESDP (European Security And Defence policy) in 1999 sau Agenda

12
Teritoriala in 2007.

CELE 8 REUNIUNI ALE CEMAT ULTERIOARE ADOPTAR11 CARTEI AT

• 1985 - Haga - dezbaterea proceselor decizionale in domeniul AT

• 1988 - Lausanne - rezolutie privind utilizarea rationala a solului

• 1991 - Ankara - ameliorarea instrumentelor de utilizare rationala a solului


se publica SCHEMA EUROPEAMA DE AMEMAJAREA TERITORIULUI
• 1994 - Oslo - se discuta strategia de dezvoltare durabila si amenajarea teritoriului

• a spatiului european dupa anul 2000


• 1997 - Limasol -amenajarea durabila a spatiului European si protejarea resurselor

• de ape.

• 2000 - la Hanovra conferinta CEMAT adopta cele 10 principii ale dezvoltarii


spatiale durabile a continentului european

• 2003 - Ljubljana - implementarea strategiilor de dezvoltare durabila a Europei

• 2006 - Lisabona - se discuta despre crearea de retele pentru o dezvoltare


durabila
a spatiului european;
titlul reuniunii: "Bridges over Europe"
In Europa administrarea teritoriului AT are istorii si moduri de aplicare diferite de la tara la
tara. Interesul comun pentru acest domeniu la nivel continental, se manifesta pregnant odata
cu dezvoltarea si consolidarea pietei unice europene si cu procesul de largire a Uniunii
Europene dupa 1990. Totusi primele actiuni concrete dateaza din deceniul al 7-lea, si se leaga
de activitatea. si conferintele annuale ale ministrilor amenajarii teritoriului (CEMAT) si care
se remarca prin cateva momente cheie care ar fi Torino - 1970, Torremolinos -1983 si
Hanovra – 2000.
Daca la sfaritul anilor '60 in Europa amenajarea teritoriului si planificarea. spatiala incep sa
fie o preocupare constanta a guvernelor din principalele tari europene, la sfarsitul anilor '90,
in prag de secol XXI, ministri amenajarii teritoriului din tarile membre ale Consiliului
Europei (in numar de peste 40) adopta o declaratie importanta si cu larg impact, petru o
dezvoltare durabila a teritoriului european.

13
CELE 10 PRINCIPII DIRECTOARE PENTRU DEZVOLTAREA TERITORIALA
DURABILA A TERITORIULUI EUROPEAN (HANOVRA 2000)

1..promovarea coeziunii teritoriale prin intermediul unei dezvoltari socio-economice


echilibrate si prin ameliorarea. competitivitatii
2.promovarea impulsurilor de dezvoltare generate de functiunile urbane si de ameliorarea
relatiilor dintre orate si sate;
3.promovarea conditiilor de accesibilitate mai echilibrate;
4. dezvoltarea accesului la informatii si cunoastere;
5.reducerea atentatelor asupra mediului;
6.valorificarea si protectia resurselor si patrimoniului natural;
7.valorizarea patrimoniului cultural ca factor de dezvoltare;
8.dezvoltarea resurselor energetice in mentinerea securitatii;
9.promovarea turismului calitativ si durabil;
10.limitarea preventiva a efectelor catastrofelor naturale.

AT IN ROMANIA - SCURT ISTORIC


Reglementarile feudale de folosinta a terenurilor Colonizarile
Reglementarile si legiuirile teritoriale din sec. XVIII Reglementarea "urbariala" (Transilvania
1836) Cadastrul lui Alexandru Ghica Primele planuri de urbanism - sec. XVIII - XIX:
Timisoara, Giurgiu, Braila, Focsani, orase noi: Turnu Magurele, Oltenita (Regulamentele
Organice)
Ion lonescu de la Brad
• Primele proiecte de organizare a teritoriului agricol
• Primele monografii judetene (Dorohoi, Mehedinti, Putna) - 1866-69
• Sistematizarea satelor (legea rurala) - Maier si Aurelian
• 1864 - Legea comunelor - planurile de aliniere si regulamentele de constructie

Primele structuri organizatorice:


• Comitetele permanente de aprobare a planurilor (1864)
• Casa lucrarilor orasului Bucuresti (1894)
• Societatea comunala de locuinte ieftine (1911)

Amenajarea teritoriului in perioada 1918 - 1944


• reorganizarea administrativa dupa Marea Unire
• legea de unificare administrativa din 1925

14
• forurile de avizare si indrumare pentru sistematizare urbana si teritoriala (Consiliul Tehnic
Superior din 1919)
• primele organisme de specialitate in domeniu: Institutul Urbanistic al Uniunii Oraselor
(Cincinat Sfintescu, Florea Stanculescu)
primele publicatii: Monitorul UOR, revista "Urbanismul" dezvoltarea invatamantului
superior in domeniu dezvoltarea economica si industrializarea Scoala romaneasca de
sociologie: Dimitrie Gusti Congresele Internationale de Urbanism
o Urbano-therapeutica
o Planurile de sistematizare teritoriala regionala
o Planul superubanistic
o Sistematizarea satelor

Amenajarea teritoriului in Romania se dezvolta in perioada interbelica ca preocupare


comuna pentru oras ca entitate si teritoriu.

Alte perioade semnificative in evolutia AT


• 1944 /1950: schimbari structurale si refacere
• 1951 /1960: primele studii regionale si de retea
• 1961 /1975: studii complexe, legislate, prognoza
• 1976 /1989: instrument politic
• 1990: schimbari legislative si principiale
• dupa 1990: racordarea la practica europeana

"...iar daca urbanismul care a tratat intregul teritoriu al unui stat, in raport cu cladirile si
populatia tarei, pentru formarea si conformarea aglomeratiunilor din acel stat, atunci ia
numele de superurbanism (urbanism national, Reichsplannung, Raumordnung), insa scopul
urmarit este o avantajoasa repartitie, in anumite aglomeratiuni, a populatiei pe acel
teritoriu, pentru o productie maxima si un trai optim al populatiei..."
"Superurbanismul avand in vedere ca obiect studiul ;i pregatirea folosintei teritoriului in
raport cu distributia cu caracter permanent a populatiei unui stat, rezulta ca factorii de
studiat sunt:
a) teritoriul...
si b) populatia ..."
(Cincinat Sfintescu- autor al unei vaste opere teoretice se leagã denumirea de
sistematizare si notiunea de plan superurbanistic – echivalentul de azi al unui plan de
amenajare a teritoriului naþional. El a propus realizarea de planuri regionale pentru o
serie de zone cu potential deosebit de dezvoltare (printre care Valea Prahovei, Litoralul
Mãrii Negre). S-a preocupat, de asemenea de sistematizarea satelor, în conditiile efectelor
industrializãrii asupra spatiului rural.)

15
⇒ Legea 58 din 1974 - legea sistematizarii teritoriului si localitatilor rurale si
urbane
⇒ Legea 50 din 1991 - autorizarea executarii lucrarilor de constructii
(republicata in 2005)
si
⇒ Ordinul 91 din 1991
- definefte continutul documentatiilor de AT si U Legea 18 din 1991 (rep. Tn 1998) - privind
fondul funciar
- destinatia in proprietatea asupra terenurilor Legea 33 din 1994 - exproprierea pentru cauza
de militate publica Legea 215 din 2001 - administratia publica locala
- responsabilitati ale APL (Administratiei Publice Locale) in AT si U Legea 350 din 2001 -
legea AT si U (LATU)
Legea 289 din 2006 - modificare si completare LATU (Legea Administrarii teritoriului si
urbanismului)
- conceptul strategic de dezvoltare spatiala

AT IN ROMANIA - CADRUL INSTITUTIONAL SI LEGISLATIV


• 1965 - Comitetul de Stat pentru Constructii, Arhitectura si Sistematizare
• Consilii Populare, CPCP, institute de proiectare centrale si judetene Dupa 1989 - nou cadru
legislativ si institutional
La nivel central - minister de resort
- Comisia nationala, departament, directie
- Ministerul Lucrarilor Publice si Amenajarii Teritoriului (MLPAT)
- Ministerul Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei
- Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului (MTCT)
• coordonare si reglementare a activitatii
• realizarea PATN (Planul Amenajarii Teritoriale Nationale) si a altor planuri de interes
national
• ICLPUAT (INSPECTORATUL DE STAT ÎN CONSTRUCTII BUCURESTI ) -
inspectiile judetene ale MLPAT
• Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Urbanism si amenajarea teritoriului
"URBANPROIECT"

AT lN ROMANIA - CADRUL INSTITUTIONAL SI LEGISLATIV-din 2008


MDLR - MINISTERUL DEZVOLTARII REGIONALE SI LOCUINTEI

Amenajarea teritoriului are o istorie foarte veche.


Controlul asupra organizãrii si dezvoltãrii asezãrilor umane s-a practicat din vremuri
imemoriale. Civilizatiile timpurii din vãile Tigrului si Eufratului au demonstrat abilitatea de a

16
pune ordine în locurile în care se desfãsura viata unor comunitãti cu mare densitate si au creat
un sistem elementar de asigurarea a serviciilor si utilitãtilor. Expansiunea colonialã romanã s-
a remarcat prin dispersia pe întregul teritoriu al imperiului a unor planuri standardizate de
orase (azi le-am spune tipizate). Urmele unuia din aceste exemple se regãsesc si în þara
noastrã la Turnu Severin.
Nu numai cã amenajarea teritoriului are o lungã istorie, dar putem spune cã într-o oarecare
mãsurã orice dezvoltare este planificatã. De ex. o locuinþã este gânditã (planificatã) si
construitã astfel ca sã maximizeze functia, aspectul estetic, lumina, dotarea si utilarea. La fel
se întâmplã si în cazul unui bloc de locuinte. Fãrã sã fortãm foarte tare comparatia, procesul
se repetã la scara orasului si la scara unor teritorii mai largi. Ceea ce diferã este scara
problemelor, multiplicitatea intereselor (actorilor) si a aspectelor care trebuie luate în
considerare.
Intr-o formulare sinteticã amenajarea teritoriului are grijã ca sã existe „terenul
potrivit” la „momentul potrivit” pentru „oamenii potriviti”.

Evolutii si tendinte recente – sporirea rolului amenajãrii teritoriului


Incepând din 1968 se manifestã interesul la nivel european pentru amenajarea teritoriului. A
devenit tot mai evident pentru specialistii si expertii Comisiei Europene cã „planificarea
spatialã nu poate fi fãcutã în mod izolat”. Se recunostea prin aceasta rolul amenajãrii
teritoriului în sprijinirea si orientarea cresterii economice la nivel continental, precum si
necesitatea de a pãstra patrimoniul natural si construit al Europei.
Asistãm astfel la o nouã orientare prin care se recunosc efectele pe care dezvoltarea spatialã
le poate avea nu numai în cadrul tãrilor membre, ci si asupra zonelor învecinate si a Europei
în ansamblul ei.
Odatã cu introducerea fondurilor structurale (de sprijin al dezvoltãrii în tãrile membre)
devenea evidentã nevoia de a coordona investitiile publice si/sau private pentru a reduce
disparitãtile regionale, a spori eficienta acestor fonduri.
Intrucât problemele nu se opresc la granitele statelor, este necesarã abordarea acestora în
context transfrontalier sau transnational. Nu în ultimul rând, Europa a devenit tot mai
constientã de necesitatea dezvoltãrii durabile si a stabilirii unui echilibru între cresterea
economicã si protectia mediului si a patrimoniului construit.

A.T. trebuie sã fie democraticã, globalã, functionalã si prospectivã, având o dimensiune


europeanã dar si nationalã.

În acelasi timp, A.T. faciliteazã coordonarea si cooperarea între diverse nivele de decizie si
egalizarea resurselor financiare.

Nivelele de implementare sunt:


· nivelul local: coordonarea planurilor de dezvoltare ale autoritãtilor locale, tinând cont de
interesele esentiale ale A.T. la nivel regional si local;
· nivelul regional – este nivelul cel mai potrivit pentru politicilor de A.T.: coordonarea dintre

17
autoritãtile regionale, cu autoritãtile locale si nationale, dar si între regiuni din state vecine;
· nivelul national: coordonarea diferitelor politici de A.T. si armonizarea obiectivelor
nationale si regionale;
· nivelul european: coordonarea politicilor de A.T. cu scopul de a fi atinse obiectivele de
importantã europeanã si pentru o dezvoltare generalã echilibratã.

La toate nivelele mentionate, politicile de A.T. trebuie sã se bazeze pe participarea activã


a cetãtenilor.
Carta de la Torremolinos a pus astfel bazele formulãrii unui concept de amenajare a
teritoriului european si se solicitã tuturor institutiilor, administratiilor si organizatiilor ce
se ocupã cu A.T. sã tinã cont, în activitatea lor, de continutul acestei carte.
Pentru diferitele categorii de teritorii au fost formulate obiective specifice: zonele rurale,
zonele urbane, zonele frontaliere, zonele montane, regiunile cu diferente structurale,
regiunile în declin, zonele costiere si insulele.

Amenajarea teritoriului national

In articolul 3, alineatul 3, Constitutia stabileste ca teritoriul este organizat sub aspect


administrativ in comune, orase si judete si ca in conditiile legii unele orase sunt declarate
municipii. Prin organizarea administrativa a teritoriului se intelege delimitarea acestuia cu
unitatile administrative teritoriale in scopul situarii autoritatii administrative publice si
locale si judetene, precum si a instantelor judecatoresti, ca si cu scopul aplicarii
principiilor autonomiilor locale si al descentralizarii politice.

Reteaua de localitati.
Din legea cu numarul 351 din 24 iulie 2001, a fost aprobat de Parlamentul Romaniei
planul de amenajare al teritoriului national si reteaua de localitati.
Reteaua nationala de localitati este compusa din localitati urbane si localitati rurale
urbanizate pe ramuri. Potrivit legii, ierarhizarea localitatilor pe ranguri este urmatoarea:
a. rangul 0: Capitala Romaniei – municipiul de importanta europeana;
b. rangul 1: municipii de imporntanta nationala cu influenta potentiala la nivel
european. Sunt 11 municipii de rang 1, galati-ul fiind pe locul 5 ca marime;
c. rangul 2: municipii de importanta interjudeteana, judeteana sau cu rol de
echilibru in reteaua de localitati. Exista 81 municipii in acest rang;
d. rangul 3: orasele; 172 ca numar;
e. rangul 4: sate, resedina de comuna;
f. rangul 5: sate componente ale comunelor sau sate incluse municipiilor si oraselor.

18
Trecererea localitatilor de la un rang la altul se face prin lege, la propunerea consiliilor
locale, dupa consultarea populatiei prin referendum, si a institutiilor implicate, in
conditiile legii cu respectarea principalilor indicatori cantitativ si calitativ minimali
prevazuti pentru localitatile urbanesi pentru localitatile rurale.
Principalii indicatori, elementele si nivelele de dotare prevazute de lege pentru
ierarhizarea localitatilor urbane si rurale, stau la baza criteriilor de stabilire a impozitelor
si taxelor.
In ceea ce priveste organizarea de noi comune, aceasta se face prin lege, la propunerea
consiliului local in urma consultarii prin referendum local a populatiei din unitatea
administrativa teritoriala de la care se preiau localitatile rurale in cauza pe baza
documentatiei prin care se atesta indeplinirea conditiilor minime de dotare.
Pentru dezvoltarea echilibrata a localitatilor urbane si rurale, Guvernul cu participarea
autoritatilor administrative publice locale, actioneaza pentru sprijinirea si revizuirea unor
comune in care s-au produs scaderi accentuate de populatie in ultimii ani. In vederea
dezvoltarii echilibrate a teritoriului din zona capitalei Romaniei si a municipiilor de
rangul 1, unitatile administrative teritoriale de baza sin aceste zone se pot asocia intr-un
parteneriat coluntar in scopul finantarii de zone metropolitane aferente spatiului urban.
Zonele metropolitane actioneaza ca entitati independente, fara personalitate juridica la
distante de pana la 30 km, si cuprind localitati urbane si rurale intre care s-au dezvoltat
relatii de cooperare pe multiple planuri.
Zonele metropolitane pot functiona pe un perimetru independent de limitele unitatilor
administrative teritoriale stabilite de comun acord de autoritatile administrative publice
locale.
In vederea optimizarii evolutiei marilor aglomerari urbane, se pot infiinta in cadrul
acestora, zone de dezvoltare cu acordul consiliilor locale si dupa consultarea populatiei.
Planurile de dezvoltare nationala regionala, inclusiv cele transfrontaliere si dezvoltare
pentru integrarea in spatiul european, precum si cele sectoriale se elaboreaza pe baza
planului de amenajare a teritoriului national.
Cadrul legal si institutional
Parlamentul României
- Dezbate si adoptã legile care constituie sectiunile specializate ale Planului de amenajare
a teritoriului national (PATN)

19
Guvernul României
- Coordoneazã activitatea de amenajare a teritoriului si de urbanism la nivel national.
- Stabileste, în raport cu Programul de guvernare, programe prioritare, linii directoare si
politici sectoriale.
- Avizeazã sectiunile specializate ale Planului de amenajare a teritoriului national (PATN).
- Adoptã Planul National de Dezvoltare.
Ministerul Dezvoltãrii Regionale si Locuintei MDRL – coordoneazã activitatea de
amenajare a teritoriului si de urbanism la nivel national si dezvoltarea regionalã. Exercitã
controlul statului privind aplicarea prevederilor cuprinse în documentatiile de amenajare
a teritoriului si de urbanism.
MDRL este organul specializat al Guvernului în domeniul amenajãrii teritoriului si
urbanismului, având în aceastã calitate urmãtoarele atributiuni:
. elaborarea Planului de amenajare a teritoriului national (PATN);
. elaborarea Programului Operational de Dezvoltare Regionalã POR, care fundamenteazã
planurile de dezvoltare regionalã;
. elaborarea programelor de cooperare teritorialã europeanã;
. elaborarea Regulamentului General de Urbanism RGU;
. avizarea proiectelor de acte normative referitoare la activitatea de amenajare a
teritoriului, de urbanism si de locuire;
. colaborarea cu ministerele, precum si cu celelalte organe ale administratiei publice
centrale pentru fundamentarea din punct de vedere al amenajãrii teritoriului si
urbanismului, a programelor strategice sectoriale;
. colaborarea cu agentiile pentru dezvoltarea regionalã, consiliile judetene si consiliile
locale, precum si urmãrirea modului în care se aplicã programele guvernamentale si
liniile directoare în domeniul amenajãrii teritoriului si urbanismului la nivel regional,
judetean si local;
. avizarea documentatiilor de amenajare a teritoriului si de urbanism, potrivit
competentelor stabilite prin lege.
MDRL initiazã si finanteazã sectiunile specializate ale PATN în domenii de maxim
interes pentru dezvoltarea socio-economicã echilibratã si durabilã a teritoriului, precum si
studiile si cercetãrile necesare pentru fundamentarea metodologiilor si reglementãrilor
specifice din domeniul sãu.
Conceptul de amenajare a teritoriului în România este racordat la principalele
documente europene din acest domeniu.
Acesta se concretizeazã prin studii, planuri, programe si proiecte care armonizeazã la
nivel teritorial politicile economice, sociale, ecologice si culturale în vederea asigurãrii
dezvoltãrii durabile în profil spatial a diferitelor zone ale tãrii.

Documentatiile de amenajare a teritoriului


Prin documentatii de amenajare a teritoriului si de urbanism întelegem planurile de
amenajare a teritoriului, planurile de urbanism, Regulamentul general de urbanism si
regulamentele locale de urbanism, avizate si aprobate conform prezentei legi.
a) Planul de amenajare a teritoriului naþional - PATN
b) Planul de amenajare a teritoriului zonal - PATZ
c) Planul de amenajare a teritoriului judeþean - PATJ
Planurile de amenajare a teritoriului formeazã un tot ierarhic si au caracter director

20
a) Planul de amenajare a teritoriului national – PATN este suportul dezvoltãrii complexe
si durabile inclusiv al dezvoltãrii regionale a teritoriului si reprezintã contributia specificã a
tãrii noastre la dezvoltarea spatiului european si premiza înscrierii în dinamica dezvoltãrii
economico-sociale europene.
PATN are caracter director si reprezintã sinteza programelor strategice sectoriale pe
termen mediu si lung si determinã dimensiunile, sensul si prioritãtile dezvoltãrii în
cadrul teritoriului României, în acord cu ansamblul cerintelor europene .
PATN a fost conceput sub forma unor sectiuni specializate, care sunt aprobate prin lege de
cãtre Parlamentul României
Propunerile au la bazã analiza criticã a situatiei existente, cu evidentierea zonalã si punctualã
a disfunctionalitãtilor ce se manifestã în profil teritorial, prospectarea evolutiei traficului în
concordantã cu obiectivele generale de dezvoltare economico – socialã a tãrii.
PATN Sectiunea I – Cãi de comunicatie
PATN Sectiunea II – Apa
PATN Sectiunea III – Zone protejate
PATN Sectiunea IV – Reteaua de localitãti
PATN Sectiunea V – Zone de risc
PATN Sectiunea VI – Turism

b) PLANUL DE AMENAJARE A TERITORIULUI ZONAL – PATZ

PATZ se întocmeste pentru teritorii grupate într-o zonã cu caracteristici comune,


geografice, economice sau/si de altã naturã, care cuprinde în întregime sau partial
teritoriul administrativ al mai multor unitãti teritorial administrative.Acest tip de plan
genereazã politici teritoriale zonale pe probleme concrete de interes comun.

Planurile de Amenajare a Teritoriului Zonal – in functie de teritoriul pentru care se


elaboreazã pot fi: regional, interjudetean, interorãsenesc, intercomunal, periurban,
metropolitan (al municipiilor de rangul 1) si frontalier.

Aceste planuri definesc cadrul de desfãsurare a activitãtilor economice si sociale în


concordantã cu planurile de amenajare a teritoriului superioare.

Pe baza acestor planuri se stabileste profilul socio-economic si zonificarea teritoriului în


functie de posibilitãtile de dezvoltare a unitãtilor economice corelate cu disponibilul de
fortã de muncã, amplasarea constructiilor, dotãrilor si echipãrilor, respectând patrimoniul
natural, trãsãturile specifice urbanistice si utilizarea rationalã a terenurilor în cadrul unei
organizãri structurale a perimetrului construibil.

c) Planul de amenajare a teritoriului judetean - PATJ - se întocmeste pentru teritoriul


administrativ al judetului si reprezintã expresia spatialã a programului de dezvoltare
socio-economicã a acestuia. PATJ are rol de armonizare a dezvoltãrii durabile a
teritoriului si preia prevederile planurilor de amenajare a teritoriului zonal sau national.

21
Elaborarea acestor planuri este o conditie pentru realizarea Planurilor Urbanistice
Generale ale unitãtilor administrativ teritoriale componente. 90% din judetele tãrii au
planurile de amenajare a teritoriului judetean avizate si aprobate conform legii.

Planurile de amenajare a teritoriilor zonale – PATZ - si judetene - PATJ - contin programe


de mãsuri pe termen scurt, mediu si lung care privesc înlãturarea sau ameliorarea
disfunctionalitatilor si disparitãtilor care se manifestã în acea zonã.

Amenajarea teritoriului la nivel UE:

TERITORIUL - este considerat o nova dimensiune a politicii europene (se adauga


politicilor sectoriale: economice, sociale, de mediu)

Scopul major: o dezvoltare echilibrata si durabila

Factorii determinanti ai dezvoltarii amenajarii teritoriului:

♦ continua integrare si cooperare intre Statele Membre (SM)


♦ cresterea rolului si importantei comunitatilor locale in AT
♦ procesul de extindere a UE si relatiile de vecinatate

O DEZVOLTARE SPATIALA POLICENTRICA SI O NOUA RELATIE URBAN -


RURAL

• Dezvoltare spatiala policentrica si echilibrata

• Orate si regiuni urbane dinamice, atractive si competitive

• Arii rurale productive cu dezvoltare endogena (prin valorificarea

• resurselor locale) si diversificata


• Parteneriat urban - rural

UN ACCES ECHIVALENT LA INFRASTRUCTURA SI CUNOASTERE

22
• o abordare integrata in scopul imbunatatirii legturilor de transport si accesului la
cunoastere
• Model de dezvoltare policentric: o baza pentru o accesibilitate mai buna
• Utilizare eficienta si durabila a infrastructurii
• Difuzarea inovarii si cunoasterii

O GESTIUNE INTELEAPTA A PATRIMONIULUI NATURAL SI CONSTRUIT

• 1.Patrimoniul natural si cultural ca resursa pentru dezvoltare

• 2.Conservarea si dezvoltarea patrimoniului natural


• 3.Managementut resursei de apa - o provocare pentru o dezvoltare durabila

• 4.Gestiunea /managementul creativ al peisajelor culturale

• 5.Gestiunea /managementul creativ al patrimoniului cultural

Compararea strategiilor de amenajare a teritoriului romanesc cu cel


al celorlalte state membre UE

Context si principii la nivelul celorlalte state member UE


Sunt trei factori contextuali care joacã un rol fundamental în stabilirea
caracteristicilor sistemelor de amenajare teritoriala din tãrile membre ale Uniunii
Europene si anume:
• Constitutia;
• Structura guvernamentalã;
• Cadrul legislativ.
Constitutia
Caracteristicile esentiale ale amenajarii teritoriului sunt de regulã stabilite prin

23
constitutia tãrilor respective.
Diferentele între tãri decurg din douã aspecte:
a) Mãsura în care constitutia defineste drepturile si responsabilitãtile individuale
si publice. In unele constitutii sunt definite drepturi speciale legate de dezvoltare,
proprietatea asupra terenului si drepturile de proprietate. Aceste drepturi la rândul
lor influenþeazã organizarea, prioritãtile si functionarea planificãrii spatiale.
b) Structura guvernamentalã stabilitã prin constitutie si alocarea competentelor în
raport cu amenajarea teritoriului. Structura administratiilor publice este evident un
factor major în punerea în aplicare a planificãrii, iar în unele tãri constitutia
protejeazã si autonomia nivelelor inferioare ale autoritãtilor de interventia
nivelului national.
Existã exemple numeroase în care constituþia stabileste drepturile fundamentale
cu implicatii asupra amenajarii teritoriale. De exemplu în Olanda si Spania,
constitutia prevede dreptul fiecãrui cetãtean la o locuintã decentã, ceea ce explicã
importanta pe care o dau ambele tãri alocãrii de locuinte. In Italia, de asemenea,
constitutia stipuleazã dreptul cetãtenilor la un loc de muncã si la locuintã. In
Germania principiul constitutional al conditiilor de trai egale pe tot cuprinsul tãrii
se reflectã în mod foarte concret în mecanismul de redistribuire a resurselor între
landuri (Finanzausgleich).
Constitutiile stipuleazã si alte drepturi care pot veni în contradictie cu obiectivele
si politicile de amenajarea teritoriala. De exemplu, în Finlanda si Portugalia
constitutia garanteazã efectiv dreptul proprietarilor de a construi pe propriul lor
teren; apar astfel cabane de-a lungul litoralului, ceea ce vine în conflict cu
obiectivele de protectie a mediului.
In materie de proceduri, constitutiile pot garanta dreptul solicitantilor sau a unor
terte pãrti sã facã obiectii sau sã atace în justitie deciziile de planificare. In sfârsit,
constitutiile stabilesc obligatiile autoritãtilor publice, ale proprietarilor de teren si
ale promotorilor în probleme de echipare si compensatii.
In unele tãri sunt putine prevederi specifice legate de planificarea spatialã. In
aceste cazuri, drepturile si obligatiile cetãtenilor, precum si organizarea
problemelor legate de amenajarea teritoriului sunt stipulate prin legi speciale.
(Este cazul Angliei, care nu are o constitutie scrisã, dar si al altor tãri în care
constitutiile nu acoperã problemele legate de amenajarea teritoriala).

Structura guvernamentalã
Unul din rolurile majore ale constitutiilor este acela de a stabili nivelele
administratiilor publice, si competentele acestora, inclusiv cele legate de
amenajarea teritoriala
2 Prin structura guvernamentalã se întelege structura autoritãtilor

24
administratiilor publice. Pe parcursul prezentei lucrari a fost pãstrat termenul de
“guvern” (mai scurt) utilizat în limbile anglo-saxone atât pentru nivelul central,
cât si pentru cel local.

Sistemele de amenajare teritoriala pot fi definite în raport cu 6 caracteristici


esentiale:
• Sfera de cuprindere a sistemului: aceasta se referã la seria de
obiective politice care intrã în competenta sistemului de planificare si
pe care acesta le poate influenta; gradul de integrare între sistemul de
planificare spatialã si planificarea si investitiile din diferitele sectoare,
diferenta esentialã dintre diferitele sisteme constând între sistemele
care integreazã planificarea economicã si socialã cu planificarea
spatialã si cele care se ocupã mai strict numai de controlul
folosintelor de teren. Intr-o serie de state existã o semnificativã
integrare oficialã între planificarea socialã, economicã, de mediu si de
infrastructurã si sistemele de planificare spatialã - Austria, Franta,
Germania, Finlanda si Olanda sunt tãri în care o asemenea integrare, de
diferite intensitãti, existã; Marea Britanie, Irlanda si Portugalia sunt pe
cale sã facã asemenea legãturi cu celelalte sisteme de planificare.
• Tipul de planificare la nivel national si regional: acesta este un factor
important, deoarece el ilustreazã în principal tendintele diferite dintre
tãrile membre; la nivel municipal si local toate sistemele de planificare
prezintã abordãri apropiate, utilizând planuri si reglementãri ca
instrumente principale; variatiile semnificative se manifestã în
domeniul planificãrii la nivel national si regional; unele tãri, precum
Danemarca si Finlanda, au în mod explicit planuri la nivel national,
altele nu au planuri nationale cu o dimensiune spatialã; planificarea la
nivelele nationale si regionale depinde în mare mãsurã de structura
administrativã a tãrilor respective.

Danemarca: relatii ierarhizate intre nivelurile teritoriale

PLAN NATIONAL: cuprinde directive generale, puteri specifice (interventii),


proiecte pilot (PP), anchete si informatii, ghiduri informative etc.

PLANURI REGIONALE: (14 provincii/ comitate) : cuprind orientari pentru 12 ani


(revizuit la 4 ani) in ceea ce priveste: dezvoltarea urbana, mediul rural, protectia
cadrului natural, infrastructure majore;
PLANURI MUNICIPALE (275) – au caracter predominant director, prevederi cadru

25
obligatorii (zone urbane, zone turistice etc.), sunt revizuite la 4 ani, impreuna cu
planuri sectoriale si financiare – baza pentru planurile de actiune, fundamenteaza
politicile municipale;
PLANURI LOCALE: reglementeaza utilizari de terenuri, regimul constructiilor si
caracteristici arhitecturale; obligatorii pentru anumite categorii de proiecte
(consultarea publicului este obligatory)

• Locul centrului de putere pentru operationalizarea sistemului se


referã la structura administrativã - la caracterul acesteia -
centralizat, regional sau local; în acest domeniu se observã o tendintã
accentuatã de trecere spre întãrirea puterii la nivel regional; în Austria,
Belgia, Germania, Italia si Spania se exercitã puteri importante la nivel
regional, prin sisteme de guvernare regionalizate sau federale; creste în
general tendinta de a elabora planuri spatiale cu caracter de coordonare
si de a integra aceste planuri cu planurile de dezvoltare regionale si cu
documentele de programare convenite cu Uniunea Europeanã; în
evaluarea gradului de descentralizare este necesar sã se facã distinctia
între (1) descentralizarea administrativã cãtre puterile si factorii de
putere locali, precum si cãtre consilii locale alese, cu putere de decizie
si (2) mãsura în care guvernul central îsi pãstreazã influenta prin puteri
de supraveghere.

Puerea rezida la nivelul Guvernului Danemarca, Finlanda,


national, dar anumite competente pot Franta, Grecia, Irlanda,
Unitare fi delegate, pentru anumite unitati Luxemburg, Olanda,
teritoriale, unor departamente ale Portugalia, Suedia, Marea
Guvernului sau administratiilor locale Britanie
Puterea rezida la nivelul guvernului Italia
central si la nivelele imediat inferioare Spania
Regionale
si distributia competentelor este
stabilita direct prin Constitutie
Puterea este impartita intre guvernul Austria
national si cele regionale, fiecare Belgia
Federale
dispunand de autonomie in anumite Germania
domenii si de competente de legiferare

• Rolul relativ al sectoarelor public si privat: se referã la mãsura în


care realizarea politicilor de planificare spatialã se bazeazã pe surse
publice sau private si dacã dezvoltarea este orientatã predominant de
plan sau de piatã; în unele sisteme existã o relatie foarte strânsã între

26
planificare si implementare, statul având importante puteri în
implementare; este o practicã curentã în multe state membre ca sectorul
public sã aibã un rol important în procesul de implementare, îndeosebi
în cazul unor proiecte mari, complexe de dezvoltare urbanã; în schimb,
în Grecia, Spania si într-o oarecare mãsurã în Anglia, implicarea
sectorului public în implementarea dezvoltãrii este mult mai redusã,
planificarea fãcutã de sectorul public având în principal rolul de a
promova si reglementa actiunile investitorilor privati.
• Cadrul legislativ include legislatia care reglementeazã planificarea
spatialã, mãsura în care planurile si politicile au putere de lege si
existenta unor drepturi constitutionale sau altele legate de teren si
proprietate; multe dintre statele membre au inclus într-o singurã lege
sau un numãr redus de acte normative cea mai mare parte a legislatiei
referitoare la planificarea spatialã; acestea includ si problemele de
mediu si altele si indicã importanta pe care amenajarea teritoriala o are
în activitatea guvernelor respective; Grecia, Italia si Portugalia au un
sistem legislativ mai fragmentat, ceea ce le face mai putin
comprehensive; în majoritatea statelor membre, instrumentele de
planificare, îndeosebi la nivel de detaliu, au fortã de lege.
(Cadrul legislativ pentru planificare spatialã (amenajare teritoriala) în tãrile Uniunii
Europene este foarte complex, mare parte constituind-o legislatia la nivel national si
regional. Modul de organizare a cadrului legislativ are implicatii importante pentru
analiza si întelegerea functionãrii planificãrii spatiale, cu referire în special la numãrul si
complexitatea legilor si la nivelul de administratie care initiazã legile. Desi fiecare stat
membru are cadrul sãu legislativ specific, pot fi identificate douã mari categorii.In prima
categorie sunt cuprinse statele membre care au o lege fundamentalã, cea care constituie
baza pentru reglementarea constructiilor si pentru elaborarea instrumentelor de
planificare. La aceasta se adaugã, de regulã, un numãr mic de alte legi, cu referire
specificã la probleme precum monumente istorice, renovare urbanã si evaluarea mediului.
Poate exista si legislatie suplimentarã pentru probleme cum ar fi competentele
autoritãtilor locale si subdiviziunile proprietãtilor (parcelarea). Instrumentele de
planificare propriu-zise pot deveni pãrti ale legislaþiei. Aceste legi sunt, desigur,
modificate în timp si completate cu legislatie secundarã prin regulamente si ordine.Tãrile
din nordul Europei aplicã acest tip de legislatie, care desi este complexã, oferã oreferintã
centralã de bazã în legea principalã.)

Belgia 1962 Legea pentru planificarea spatiala


1991 Ordonanta Organica a planificarii si urbanismului
1962 Legea pentru planificarea spatiala – cu numeroase modificari
ulterioare, pentru Flandra

27
1984 Codul valon al amenajarii teritoriului, urbanismului si
patrimoniului (ultima editie 1994), Valonia
Danemarca 1992 Legea planificarii (amenajarii)
1986 Codul federal de constructii, modificat in 1990 prin Tratatul de
Germania
Reunificare si in 1993 printr-un supliment
1983 L. 1337 Legea pentru extinderea legii pentru planurile urbane si
Grecia dezvoltarea urbana; l. 1577-1985 Regulament general de constructii;
legislatie extreme de complexa cu multe legi separate si regulamente.
1992 Texto Refundido de la Ley somber el Regimen de Suelo y la
Spania Ordenacion Urbana si mai multe legi ale guvernelor regionale si
comunelor autonome
1995 Legea de orientare pentru dezvoltarea si amenajarea teritoriului;
Franta
Codul urbanismului
1963 Legea guvernelor locale (planificare si dezvoltare), modificata
Irlanda prin Legile de Planificare ulterioare si prin Regulamentul guvernelor
locale din 1994
1942 Legea nr. 1150, 1967 Legea nr. 765, 1977 Legea nr. 10, Legi
Italia
regionale
1937 Legea privind amenajarea oraselor si a aglomeratiilor
importante;
Luxemburg 1974 Legea privind amenajarea generala a teritoriului;
1982 Legea mediului;
1993 Legea parcurilor naturale
1965 Legea pentru planificarea spatiala, cu modificari substantiale in
Olanda
1985 si 1994
Austria Legile pentru planificarea spatiala a landurilor
Multe legi diferite pe sectoare de activitate, care definesc anumite parti
Portugalia ale sistemului, frecvent modificate prin decrete; principala Lege pentru
planificare spatiale este Decretul-Lege nr. 794/76 “Lei dos Solas”
1958 Legea pentru constructii; ultimele revizuiri: 1990, 1992, 1994 si
Finlanda
1996
Suedia 1987 Legea pentru amenajare si constructii
Marea 1990 Town and country Planning Act (1972 in Scotia), modificata in
Britanie 2007

• Gradul de maturitate si de finalizare a sistemului: se referã la o serie


de factori, precum gradul de acceptare a legislatiei specifice de cãtre
populatie; existenta instrumentelor moderne (de ultima orã); gradul de
integrare pe verticalã si cooperarea dintre diferitele nivele ale
administratiei; existenta unor mecanisme transparente de consultare.
• Distanta dintre obiectivele formulate si rezultatele obtinute
reprezintã mãsura în care dezvoltãrile care se produc sunt în
concordantã cu obiectivele formulate si cu politicile amenajarii

28
teritoriale; în acest context, se pune în evidentã rolul pe care l-a avut
amenajarea teritoriala în atingerea rezultatelor efective ale dezvoltãrii.

In Romania exista legi si politici de amenajare a teritoriului, am preluat mare


parte a reglementarilor UE in domeniu, dar nu sunt pedepsite “corespunzator”
abaterile de la aceste legi si regulamente europene si astfel nu exista o traditie in
punerea in practica a acestor politici de dimensiune spatiala. Se speculeaza
lacunele legislative la nivelul administrarii teritoriului, ajungandu-se pana la nivel
micro al organizarii teritoriului - in situatia in care activitatea de constructii din orase
si sate a scapat de sub control public – deci diferente intre interesul public si privat
in care sunt “satisfacute” interesele private (un numar restrans de actori decid modul
de utilizare nu numai al intravilanului; importante pentru “unii” sunt profiturile excesive
de pe urma exploatarii terenurilor, si nu calitatea amenajarii teritoriului etc.);
- “legea” este “inechitabila”, in sensul ca satisface cu precadere solicitarile (de locuire,
circulatie, loisir) adesea supradimensionate ale unei mici parti din populatie, pentru ca
accepta ocuparea privata de amplasamente cu vocatie publica, pentru ca permite
randamente imobiliare excesive ale unor cetateni in raport cu vecinii lor, pentru ca nu tine
cont de relativa egalitate in folosirea spatiului recomandata prin "zonning", deoarece
permite initierea de PUZ-uri de catre persoane private;
- este “inegala” sub raportul echilibrului dintre public si privat, deoarece promoveaza
preponderenta celui din urma: neglijeaza dezvoltarea retelei de spatii publice, nu impune
o tratare adecvata a acestora (imprejmuirile si vitrinele oarbe, parterele cu garaje si alte
servicii), ba mai mult, permite ocuparea unor spatii publice existente cu destinatii private
(proliferarea restaurantelor in parcuri) etc. cu efect asupra caracterului de reprezentare al
unor parti de localitate.
- dorim sa imbunatatim turismul la nivelul tarii, dar nu exista retele de transport si cai de
comunicatie adecvate care sa faca legatura cu tarile Uniunii Europene, nici macar in
interiorul tarii nu se poate “discuta” de o retea de transport dezvoltata. “ Strazile noastre
arata ca in urma unor bombardamente”.

Lipsesc cu preponderenta gradul de maturitate (“maturitate”-precum gradul de


acceptare a legislatiei specifice de cãtre populatie; existenta instrumentelor
moderne (de ultima orã); gradul de integrare pe verticalã si cooperarea dintre
diferitele nivele ale administratiei; existenta unor mecanisme transparente de
consultare) si de finalizare a sistemului si se gaseste o mare distanta intre
obiectivele formulate si rezultatele obtinute.

Concluzii:
Analiza gamei atât de largi de probleme economice, sociale si de mediu în mod integrat si
echilibrat se poate realiza prin elaborarea comunã a unui cadru de amenajare teritoriala cu
implicarea tuturor factorilor relevanti si adecvati si cu sprijinul societãtii civile. Un astfel
de cadru trebuie elaborat în conditiile unei perspective pe termen mediu si lung deoarece
abordarea eficientã a acestor probleme strategice necesitã un interval lung de timp.
Sunt necesare: echilibrarea reînnoirii urbane cu expansiunea urbanã, integrarea
folosintei terenului, transporturilor si infrastructurii, sustinerea vitalitãtii si

29
viabilitãtii centrelor orãsenesti si municipale, asigurarea competitivitãtii economice
prin oferirea unor posibilitãti de dezvoltare, promovarea includerii sociale,
evaluarea impactului dezvoltãrii asupra mediului si protejarea resurselor valoroase.
În pofida unei evidente nevoi, o politică urbană UE pe deplin dezvoltata este puţin
probabil să se realizeze în următorul deceniu. Cel mult vom vedea problemele urbane sa
apara in ordinea de zi a agendei politicilor europene. Acest articol discută despre
recentele evoluţii în "Europa urbana" din Uniunea Europeană (UE), cu referire la
dezbaterile unei recente iniţiative urbane lansată de către Comisia Europeană (CE). CE a
publicat două comunicari urbane, unul în mai 1997, “Spre o Urban Ordinea de zi în
Uniunea Europeană”, şi un al doilea, în octombrie 1998, “Dezvoltarea urbană durabilă în
Uniunea Europeană”: Un cadru de acţiune, urmată de o UE "European Urban Forum " la
Viena, în noiembrie 1998, sub prezentarea Presedentiei Austriece. Luate împreună aceste
evoluţii notabile reprezintă un prim pas în elaborarea unei politici europene urbane. Cu
toate acestea crearea unui cadru complet dezvoltat de politici urbane Europene se află
undeva mai departe in timp.
Astfel că nu ar trebui să ne aştepteptam la dezvoltarea rapidă a unei politici urbane în
UE.
Europa se află în prezent în ceea ce se poate numi o “etapă de învăţare”.

Bibliografie

1. Benedek, J. 2004 - Amenajarea teritoriului si


dezvoltarea regionala, ed. Presa Universitara
Clujeana.

30
2. Cardas, M. 1984 - Mic lexicon ilustrat al notiunitor de
sistematizare, ed. Tehnica, Bucuresti .
3. Candea, M et. all 2006 - Organizarea, amenajarea si
dezvoltarea durabila a spatiului geografic, ed.
Universitara Bucuresti.
4. Enache, C., Ianasi, L., Pascariu, G. 2003 - Dezvoltarea
resurselor umane 'in domeniile constructii, urbanism si
amenajarea teritoriului Modulul 1: Urbanism si
amenajarea teritoriului, 5 vol Conspress, Bucuresti
(bibl. UAUIM-III 3873).

31