Cap.

1 Amenajarea teritoriului Ca activitate si preocupare distincta, amenajarea teritoriului se contureaza abia dupa anul 1950, cand apar primele organisme, specializate in acest domeniu, ca urmare a accelerarii procesului de urbanizare. 1.1 Concepte Spatiu amenajat: - spatiul in care se produce o adaptare reciproca intre teritoriu si componentele acestuia, pe de o parte, respectiv nevoile rezultate din activitatile economico-sociale care se desfasoara in limitele teritoriului respectiv, pe de alta parte. Poate fi definit si ca un produs al interactiunii dintre activitati si spatii. - Inglobeaza o serie de fenomene cu caracter spatial, cum ar fi: o Localitati o Zone industriale o Populatii si relatii umane o Retele de transport si energie o Bunuri o Informatii etc. - presupune si o serie de relatii de interconditionare cu mediul. Relatia dintre cele doua categorii de elemente duce la incadrarea spatiului amenajat in categoria sistemelor socio-spatiale. De aici rezulta ca amenajarea teritoriului are ca fundament necesitatea adaptarii teritoriului la problemele pe care le ridica dezvoltarea economica si sociala. Amenajarea teritoriului reprezinta un inventar de tehnici destinate localizarii activitatilor si reglementarii utilizarii spatiului. In functie de diversitatea formelor de actiune si de domeniile avute in vedere de acestea, conceptul mai este definit si ca planificare regionala, localizare sau sistematizarea teritoriului. 1.2 Evolutia teritoriala Amenajarea teritoriului are la origine modul in care au evoluat asezarile urbane de-a lungul timpului. Astfel, intr-o prima etapa, acestea s-au dezvoltat in raport cu existenta unor conditii favorabile: resurse de hrana si apa, conditii materiale care sa permita dezvoltarea unor aglomerari umane intr-un spatiu restrans. Daca initial dezvoltarea localitatilor era mai mult sau mai putin arhaica, odata cum cresterea dimensiunilor acestora s-a pus problema unei conceptii privitoare la organizarea urbana ca principala preocupare a amenajarii teritoriului. Organizarea urbana a avut si are in vedere mai multi factori: - tipologia oraselor: militare, comerciale, industriale, miniere, culturale (religioase, muzeu, centre literare, universitare, orase destinate congreselor si festivalurilor etc.), administrative, resedinte temporare (orase turistice si statiuni balneare), mixte; - extinderea oraselor si formele acestora (radiale, concentrice, polinucleare); - relatia cu mediul inconjurator (ecologia urbana). Organizarea urbana are invedere si tendintele de evolutie ale oraselor: - polarizarea activitatii: eliminarea efectelor negative ale acesteia este unul din obiectivele amenajarii teritoriului; - exurbanizarea; - dezvoltarea rurala. Extinderea ariei de actiune a amenajarii teritoriului dincolo de organizarea urbana, duce la transformarea acesteia in planificare regionala. 1

1.3 Componentele amenajarii teritoriului Amenajarea teritoriului presupune un proces de sistematizare a acestuia. Sistematizarea teritoriului : ansamblu de principii si activitati (forme, programe, metode si tehnici de natura urbanistica, economica, juridica etc.) care urmaresc: - asigurarea utilizarii eficiente a teritoriului; - valorificarea completa a potentialului acestuia (resurse si cadru fizic); - realizarea unor conditii civilizate de viata ale oamenilor. Obiectivele majore ale procesului de sistematizare, ca o componenta a amenajarii teritoriului sunt: - utilizarea rationala a teritoriului; - valorificarea eficienta a resurselor existente pe teritoriu (umane, materiale, naturale); - dezvoltarea armonioasa si echilibrata a localitatilor; - pastrarea echilibrului ecologic si protejarea mediului. A. Utilizarea rationala a teritoriului: Se urmareste buna gospodarire a fondului funciar avandu-se in vedere caracteristicile sale de raritate si nereproductibilitate. Se are in vedere posibilitatea utilizarii multiple cu randamente diferite a suprafetei amenajate. Prin organizarea teritoriului se urmareste: - stabilirea dimensiunii optime ale suprafetelor sistematizate; - stabilirea celor mai adecvate destinatii; - gasirea celor mai eficiente modalitati de utilizare etc. B. Valorificarea eficienta a resurselor existente pe teritoriu: - asigurarea unei dezvoltari economice echitabil repartizata teritorial si combaterea decalajelor regionale prin valorificarea eficienta a tuturor categoriilor de resurse; - recurgerea la solutii de sistematizare constand in: o localizarea activitatilor in corelatie cu specificul resurselor din fiecare arie teritoriala; o dezvoltarea unor procese economice la scara mica. C. Dezvoltarea armonioasa si echilibrata a localitatilor: - se are in vedere crearea unor centre economice, sociale si administrative puternice, moderne, care sa asigure locuitorilor acestora conditii de viata ridicate; - integrarea asezarilor umane in ansamblul zonei din care fac parte si aprofundarea cooperarii intre ele; - in localitatile urbane se are in vedere utilizarea eficienta a terenurilor prin: o dimensionarea optima a constructiilor; o distribuirea echilibrata a punctelor de atractie; o imbunatatirea si eficientizarea transportului in comun; o amenajarea de spatii de recreere si odihna etc. - in localitatile rurale se are in vedere modernizarea sistemului de locuire si a infrastructurii, in corelatie cu pastrarea specificului arhitectural si valorificarea traditiilor constructive locale; - in cazul localitatilor turistice se pune accent pe valorificarea cat mai complexa si mai completa a resurselor naturale si antropice concomitent cu crearea cadrului adecvat odihnei si recreerii. D. Pastrarea echilibrului ecologic si protejarea mediului: - orientarea cresterii economice spre domenii cu impact cat mai redus asupra mediului; 2

stabilirea unor amplasamente optime pentru diversele actiuni astfel incat impactul asupra mediului sa fie minim; pastrarea echilibrului ecologic si combaterea poluarii prin modul de organizare a localitatilor si de desfasurare a vietii cotidiene.

Cap.2 Amenajarea turistica componenta a amenajarii teritoriului Aceasta pozitie se datoreaza integrarii activitatii turistice in ansamblul activitatii economice la nivel national si regional. Rezulta astfel ca amenajarea teritoriului in scopuri turistice este o componenta integranta a amenajarii teritoriului din toate punctele de vedere. 2.1 Caracterul economico-spatial al turismului Fenomenul turistic este influentat de particularitatile teritoriului, legatura care se manifesta in dublu sens: - natura specifica a teritoriului influenteaza dimensiunea si intensitatea circulatiei turistice ca si formele de turism; - prezenta turismului intr-o anumita zona duce la stimularea dezvoltarii economice a zonei respective; Rezulta ca amenajarea turistica are ca obiectiv armonizarea intereselor turismului cu cele ale celorlalte activitati economice si sociale din teritoriul respectiv, pornind de la o serie de fenomene ca: - industrializarea; - cresterea duratei timpului liber; - ridicarea nivelului de instruire si civilizatie. Ca scopuri ale amenajarii ar putea si enumerate: - crearea cadrului necesar dezvoltarii turismului si valorificarii optime a teritoriului din punct de vedere turistic; - gasirea unor solutii de multiplicare a efectelor turismului in avantajul economiei zonale; - integrarea programelor de dezvoltare turistica in strategia dezvoltarii economicosociale a teritoriului. 2.2 Conceptul de amenajare turistica Istoricul amenajarii turistice Amplasarea sau localizarea unui obiectiv, cu referire la activitatea turistica este frecvent folosita abia in anii 60. Este imprumutata din amenajarea urbana, fiind stimulata de dezvoltarea activitatii turistice in general si mai ales a turismului de masa care a dus la cresterea preocuparii pentru organizarea spatiului turistic sub forma amenajarii turistice. De mentionat faptul ca pana la perioada mentionata, turismul nu era o activitate economica clar conturata ca atare, ci mai degraba o preocupare a unor grupuri restranse, mai ales a celor cu posibilitati materiale mai mari. Ceea ce formeaza astazi dotari turistice si obiect al amenajarii turistice (mai ales unitatile de cazare) se dezvoltau in zone care atrageau de obicei aceste categorii de persoane avand insa ca scop principal, activitatea lor de baza. Definitia conceptului de amenajare a teritoriului Amenajarea teritoriului este un efort de dezvoltare planificata aplicata diferitelor sectoare ale economiei in vederea realizarii unei solutii optime pentru dezvoltarea concordanta a unei zone intr-un ansamblu complet. 3

Amenajarea turistica reprezinta o forma particulara a amenajarii teritoriului, a planificarii fizice, economice si sociale, adaptata unui areal turistic. Definitia conceptului de amenajare turistica a teritoriului Este un proces dinamic si complex de organizare stiintifica a spatiului turistic, luand in considerare relatiile dintre mediu si colectivitatile umane, respectiv ansamblul factorilor care influenteaza aceste relatii. Amenajarea turistica: Cuprinde ansamblul elementelor care alcatuiesc activitatea turistica. Din punct de vedere economic, are in vedere o serie de variabile cum ar fi: - aptitudinile naturale ale zonei; - distanta dintra zona de emisie (de origine) a turistilor si zona de receptie; - conditiile economice si sociale ale zonei care urmeaza sa fie amenajata; - dimensiunea actuala si/sau proiectata a implantarilor; - competente decizionale. Privite ca actiuni complexe de organizare a teritoriului, amenajarile turistice: - asigura o exploatare rationala a resurselor; - stimuleaza dezvoltarea celorlalte ramuri si activitati economice intr-un perimetru dat; - contribuie la protejarea mediului.

Cap.3 Amenajarea turistica a teritoriului si calitatea mediului Mediul poate fi definit ca totalitatea factorilor naturali si antropici care in stransa interactiune influenteaza echilibrul ecologic. In contextul dezvoltarii societatii umane din punct de vedere economic si modificarea implicita a raportului dintre calitatea vietii si mediu in sensul considerarii si a efectelor asupra naturii si nu numai a utilitatii ei, o semnificatie deosebita o are cunoasterea cauzelor care produc deteriorarea mediului si gravitatea actiunii lor, ca si identificarea solutiilor de protejare a mediului. Protectia mediului are in vedere o serie de actiuni, cum ar fi: - cunoasterea mediului si a interactiunilor dintre sistemul economic si sistemele naturale; - prevederea consecintelor acestor interactiuni; - utilizarea rationala si economicoasa a resusselor naturale, indiferent de originea lor; - prevenirea si eliminarea degradarii mediului provocata de om sau de fenomenele naturale; - armonizarea intereselor imediate si de perspectiva ale societatii si respectiv, ale agentilor economici privind utilizarea factorilor naturali de mediu (aer, apa, sol, subsol, flora, fauna, rezervatii si monumente ale naturii, peisaj). Realizarea acestor actiuni, presupune rezolvarea a trei categorii de probleme: crearea unui sistem legislativ si institutional adecvat si eficient; evaluarea costurilor actiunilor de protejare si stabilirea modalitatilor de finantare (publica sau privata); stabilirea unor responsabilitati si elaborarea unor programe specifice pentru fiecare obiectiv si actiune. Turismul si problemele mediului Mediul si calitatea acestuia reprezinta conditia fundamentala a activitatii turistice. 4

Resursele turistice naturale isi vor mentine gradul de atractivitate atata timp cat mediul inconjurator va continua sa reprezinte un argument al calatoriei turistice. Din acest motiv, turismul joaca un rol important in protejarea mediului si mentinerea calitatii lui, atat in cadrul statiunilor turistice, cat si in afara acestora. Aceste preocupari trebuie corelate si cu faptul ca atat spatiul turistic, cat si resursele naturale pe care turismul le utilizeaza sunt limitate. Impactul turismului asupra mediului Factori de influenta: - deplasarea persoanelor pe distante din ce in ce mai mari, spatiul destinat activitatilor umane fiind din ce in ce mai vast; - cresterea timpului liber care ofera posibilitatea unei exploatarei mai intense a mediului natural; - utilizarea automobilului si posibilitatea parcurgerii unor distante din ce in ce mai mari in timp tot mai scurt; - cresterea frecventei turismului de weekend petrecut in natura. Componente ale mediului afectate: peisajul: sufera o uratire datorata constructiilor, a designului acestora, culorii, materialelor, amplasarii; rezulta o monotonie a peisajului; solul: este afectat de exploatarea excesiva. Litoralul este cea mai fragila zona, deoarece este o zona in formare, spatiul vizat este limitat la cateva sute de metri, densitatea instalatiilor si a vizitatorilor este foarte mare. Aceste neajunsuri se intalnesc si la nivelul celorlalte zone, dar la un nivel mai restrans; flora: este afectata negativ de exodul masiv al turistilor, in special in zonele forestiere. Efectele negative sunt rezultatul prezentei masive a turistilor, comportamentul acestora, sporirea dotarilor si implantarilot turistice ca si a infrastructurii; fauna: modificarea habitatului animalelor datorita constructiilor si infrastructurii necesare turismului, practicarea unor forme de turism, ca vanatoarea; raurile si lacurile: suporta o supraexploatare turistica, atat in sensul numarului foarte mare de turisti care sunt atrasi de ele, cat si datorita numarului mare de amenajari destinate acestora (sporturile nautice); orasele si monumentele: sunt afectate prin cresterea densitatii urbane, aparitia constructiilor foarte mari, sistematizarea defectuoasa, poluarea atmosferica, zgomotul etc. Rolul amenajarilor turistice in protejarea mediului Amenajarea turistica: - favorizeaza includerea sau excluderea in/din circuitul turistic a unor zone cu dezechilibre ecologice grave sau zone cu statut deosebit; - permite controlul circulatiei turistice in perimetrele amenajate; - se poate implica in protejarea mediului prin dimensionarea riguroasa a implantarilor in functie de caracteristicile zonei amenajate; - contribuie la amenajarea de parcuri sau la promovarea unor forme de turism specific (foto-safari, bird-watching); - mai pot si mentionate implementarea unor solutii arhitectonice si constructive, unor programe legislative, educative si de informare.

Cap.4 Metodologia amenajarilor turistice Presupune 3 activitati fundamentale cu caracter pregatitor: - stabilirea tipologiei si a caracteristicilor amenajarilor turistice; - selectia si delimitarea teritoriului destinat amenajarii; - alocarea spatiilor si zonarea turistica a teritoriului destinat amenajarii turistice. Amenajarea turistica propriu-zisa a teritoriului selectat si delimitat presupune la randul sau luarea in considerare a 3 aspecte fundamentale: - elementele de tehnologie ale amenajarii turistice a teritoriului; - tehnici de amenajare turistica a teritoriului; - aplicarea unor principii de amenajare turistica a teritoriului. 4.1 Tipologia si caracteristicile amenajarilor turistice In functie de raspandirea in teritoriu a resurselor (elemente naturale si culturale): univoce: o implantarile sunt legate de un singur obiectiv sau element de atractie turistica ce poate atrage cererea; o amenajarile sumare, relativ izolate si in stransa legatura cu indicele de atractie a obiectivului; o exemple: cascada Niagara, piramidele, in general monumente istorice izolate (ruine) sau amplasamente in regiuni relativ izolate, monumente ale naturii. plurivoce: o localizarea se integreaza intr-un ansamblu de conditii care confera o anumita specificitate; o dotarile sunt mai complexe si pot lua forma unor statiuni sau centre turistice; o exemple: ariile geografice cu caracter deosebit (zone cu monumente de arta sau de arhitectura, zone cu izvoare termale sau ape minerale, tarm cu nisip sau munti cu zapada etc.). echivoce: o zone turistice relativ omogene, cu o arie de intindere mai larga, fara o anumita particularitate; o dotarile sunt mai numeroase, atat simple, cat si complexe si pot localizate oriunde; o relatiile dintre elementele ofertei sunt sumare; o decizia de amenajare este dominata de existenta cererii si caracteristicile acesteia (timp de deplasare, oboseala, cheltuielile generate); o caracteristicile ariilor turistice din apropierea marilor aglomerari urbane. In functie de natura peisajului geografic: - amenajarea siturilor (balneare) de litoral; - amenajarea siturilor montane; - amenajarea parcurilor si rezervatiilor naturale; - amenajarea siturilor istorice si arheologice; - amenajarea statiunilor termale; - amenajarea zonelor rurale; - amenajarea zonelor periurbane; - amenajarea zonelor urbane. In functie de relatiile amenajarii cu elementele definitorii ale teritoriului si distributia cererii: amenajari punctiforme: unitati turistice izolate care ofera doar servicii si prestatii specifice (cazare, masa, un minim agrement); 6

 amenajari complexe (statiuni, urbanizari) integrate regiunilor in care se gasesc. 4.2 Selectia si delimitarea teritoriului A. Selectia teritoriului destinat amenajarii turistice utilizeaza o serie de criterii specifice care au in vedere: - conditiile naturale ale teritoriului; - bogatia culturala istorica; - conditiile socio-economice; - infrastructura; - echipamentul general de cultura si odihna; - legislatia si reglementarile in vigoare. Conditiile generale ale teritoriului: geologia si morfologia teritoriului, clima, flora, fauna, hidrografia (elemente de atractie turistica). Calitatea si caracteristicile acestora permit determinarea valorii, fortei de atractie si tipologiei amenajarilor. Bogatia cultural-istorica: vestigii arheologice, monumente istorice si contemporane, elemente de folclor, traditii si arhitectura locala, atractii culturale (serbari, festivaluri), valori artistice etc. In selectia teritoriului se are in vedere prezenta elementelor de cultura, originalitatea si valoarea lor, starea de conservare, posibilitatile si riscurile atragerii acestora in circuitul turistic. Conditiile socio-economice: element favorizant al amenajarii turistice. Au in vedere elementele demografice (dinamica, structura, ocupare) si disponibilitatile de forta de munca, dezvoltarea diferitelor ramuri economica (industrie, servicii, agricultura, comert), nivel de trai si de locuire, receptivitatea fata de turism si turisti. Infrastructura: - cai si mijloace de acces; - echipamente de telecomunicatii si transmitere a informatiilor; - reteaua de institutii sanitare; - reteaua de canalizare, de alimentare cu apa, energie, gaze etc. Echipamentul general de cultura si odihna: - unitati de cazare (hoteluri, moteluri, resedinte secundare, camere particulare); - unitati de alimentatie; - instalatiile si echipamentele de agrement; - unitati ofertante de servicii specifice (agentii de voiaj). Legislatia si reglementarile in vigoare: au rolul stimulator sau restrictiv, in functie de regimul juridic al fiecarui teritoriu. Orice amenajare trebuie sa aiba in vedere reglementarile privind protectia mediului, regimul constructiilor, orientarile si conceptia generala privind sistematizarea. B. Delimitarea unitatilor teritoriale se face in functie de natura teritoriului (munte, mare, zona balneara etc.), de specificul si de caracteristicile resurselor (naturale sau cultural-istorice, omogene sau mixte etc.), densitatea si valoarea acestora. Are ca obiectiv definirea tipologiei si structurii optime a implantarilor. Unitatile teritoriale se clasifica in 6 categorii: - obiectiv turistic: un element suficient de atractiv pentru a motiva deplasarea turistilor (monument al naturii, obiectiv istoric si arheologic, manifestare culturala sau sportiva); - punctul turistic: unitatea de baza a activitatii turistice in jurul caruia se amplaseaza un minim de servicii turistice - centrul turistic: asezare urbana sau rurala cu un nivel de dezvoltare economica mai ridicat care contine in interior sau in apropiere obiective care prin natura lor pot favoriza activitatea turistice. Din punct de vedere al profilului si functiilor, pot fi: o cu functie exclusiv sau predominant turistica; 7

o cu profil economic complex, turismul avand un rol mai mult sau mai putin predominant, complementara activitatilor economice principale; complexul turistic: teritoriu cu suprafata nu foarte mare, care grupeaza mai multe obiective si localitati turistice cu o relativa omogenitate (ex. Un element de relief comun). zona (arealul) turistic: un teritoriu intins cu o diversitate de forme de relief, alcatuita din mai multe puncte, localitati si complexe turistice. Fiecare subunitate teritoriala are o functionalitate independenta si relatii cu celelalte caracter unitar; regiune turistica: arie teritoriala cu o suprafata foarte intinsa unde activitatile economice sunt marcate de cea turistica. Are resurse multiple si cu atractivitate foarte ridicata.

4.3 Alocarea spatiilor si zonarea turistica a teritoriului Procesul de alocare a spatiilor (acceptarea lor ca destinatii turistice) presupune actiuni de identificare, individualizare si evaluare a resurselor. Structurarea resurselor se realizeaza in raport cu ideea de amenajare, pe baza urmatoarelor criterii: a. originalitatea si unicitatea: o unice: rare si originale in intreaga lume: piramidele, Acropole, Machu Pichu, manastirile din nordul Bucovinei, cascada Niagara; o de creatie: originale, dar nu unice in lume: Roma, Paris, Florenta, statiuni sau zone turistice ca Florida, Coasta de Azur etc.; o atractive: structura diversa, existenta in multe regiuni ale lumii: forme de relief deosebite, plaje, zone cu climat reconfortant, izvoare termale, peisaje deosebite, parcuri si rezervatii etc. b. natura elementelor constitutive ale ofertei turistice: o cadru natural: relief, flora, fauna, hidrografie, clima, peisaje: o valori culturale: monumente istorice si arheologice, constructii moderne, manifestatii culturale si festivaluri; o structura sociala a zonei: eterogenitate si originalitate etnica, traditii; o conditiile economice: cai de acces, structura economica a zonei, dezvoltarea comertului, nivel de trai etc. c. Gradul de polarizare a elementelor ofertei: o concentrarea valorilor turistice pe areale restranse; o dispersarea resurselor pe teritorii relativ intinse. 4.4 Elementele de tehnologie ale amenajarii teritoriului Au in vedere elaborarea conceptiei de organizare a spatiului si a programului noilor localizari. a. Conceptia de organizare a spatiului variaza in functie de: - datele tehnice ale teritoriului; - modul de abordare a proiectului. Abordarea proiectului se poate face prin prisma urmatoarelor criterii: o nivel de abordare: inter-regionala; nationala; regionala; locala; sectoriala. 8

o modul de angajare si solutionare a problemelor: abordarea traditionala: elaborarea unor proiecte independente pentru fiecare obiectiv; abordarea sistemica: actiunea se desfasoara unitar, in mai multe faze care se concretizeaza in elaborarea unor documente: antreproiectul, proiectul initial, final, programul operational. b. Continutul programului de amenajare se refera la: - organizarea functionala a teritoriului; - organizarea relatiilor cu zonele exterioare celei amenajate; - inzestrarea turistica a teritoriului care cuprinde elementele: Functionale: resedinta, restaurantul, serviciile si infrastructura generala; Recreative: spatii deschise, monumente, muzee etc. Elementele functionale: resedinta: punctul fix in functie de care se orienteaza turistul ca si celelalte componente ale echipamentului statiunii, alcatuita din mijloace de cazare si caracterizata prin marime, confort, servicii oferite; restaurantul: unitatile de alimentatie publica. Caracterizata prin marime, amplasament, varietate tipologica, grad de confort. Marimea si localizarea sunt corelate cu dimensiunile resedintei. serviciile si infrastructura generala: reteaua de transport, reteaua unitatilor comerciale, servicii de reparare si intretinere, servicii postale, telecomunicatii, serviciile sanitare etc. Elementele recreative: spatiile deschise: plaje, locuri de plimbare, paduri, parcuri, lacuri etc.; amenajari sportive; monumente, vestigii cultural-istorice; echipamente de cultura (muzee, sali de spectacole, biblioteci, cluburi etc.); manifestari cultural-artistice si sportive. Toate aceste elemente se regasesc in alcatuirea modelelor de amenajare. 4.5 Tehnici de amenajare a teritoriului Pot avea in vedere: - distribuirea in spatiu a obiectelor cea mai folosita metoda fiind cartografia; - rezultatele economico-financiare posibile ale amenajarii: modele matematice si statistice (analiza input-output, multiplicatorul turistic, previziunea cererii, rentabilitatea probabila etc.); - elaborarea unor norme si standarde privind dimensiunile optime ale amenajarii si elementelor componente. Stabilirea dimensiunilor optime ale amenajarii este criteriul esential in amenajarea teritoriului. Se opereaza cu norme de utilare care permit: - determinarea capacitatii optime a zonelor turistice ca numar de persoane; - determinarea necesitatilor de cazare raportat la tipul de turism care va fi practicat; - evaluarea si determinarea capacitatii mijloacelor de transport si a terminalelor (gari, aeroporturi, aerogari etc.); - evaluarea si determinarea capacitatii zonei destinate recreerii si odihnei (plaje, partii de schi, parcuri etc.); 9

evaluarea si determinarea capacitarii teritoriului raportat la urbanizarea generala a tarii. Aceste evaluari sunt cunoscute sub denumirea generica de determinarea capacitatii resurselor (carrying capacity). Elaborarea normelor si standardelor se realizeaza cu respectarea a trei cerinte limita fundamentale: a. pragul de toleranta caracteristic mediului; b. pragul de confort limita de densitate a turistilor si a constructiilor pentru a evita supraaglomerarea si diminuarea calitatii resurselor; c. pragul fizic limita expansiunii turismului (cota de exploatare a unei zone). In localizarea, dimensionarea si stabilirea tipologiei amenajarilor turistice se au in vedere si relatiile dintre cerere si oferta care pot fi exprimate cu ajutorul unor scheme logice si modelate matematic: - oferta si cererea sunt concentrate in 2 puncte sau arii teritoriale restranse situate la o anumita distanta; - oferta este dispersata pe o arie larga si cererea concentrata; - oferta este concentrata, iar cererea dispersata (la dimensiunile unei tari sau chiar regiuni mai largi, in cazul turismului international); Aceste relatii surprind si influenta costurilor si duratei deplasarii asupra fluxurilor turistice si indirect asupra dimensionarii localizarilor, luandu-se in calcul si zonele emitente de turisti. 4.6 Principii de amenajare turistica Principiile de amenajare turistica sunt: a. Principiul integrarii armonioase a constructiilor (infrastructura si echipamente turistice) cu conditiile naturale. Acest principiu subliniaza 3 aspecte. dotarile turistice trebuie sporeasca valoarea resurselor existente (naturale sau antropice) prin intermadiul unor elemente ca amplasamentul sau arhitectura (fie impreuna, fie fiecare in parte). dotarile turistice trebuie sa se subordoneze dominantei data de conditiile naturale, istorice, etnofolclorice. integrarea trebuie sa aiba in vedere si legaturile zonei turistice cu celelalte regiuni si chiar cu teritoriul intregii tari. b. Principiul flexibilitatii sau al structurilor evolutive: are in vedere necesitatea ca dotarile turistice din regiunea care urmeaza a fi amenajata in acest scop sa se prezinte sub forma unui sistem polifunctional, suplu, transformabil, capabil sa se adapteze dinamicii si mutarilor in structura cererii. c. Principiul corelarii activitatii principale cu receptia secundara: are in vedere dezvoltarea activitatilor si respectiv a dotarilor cu caracter recreativ si de agrement, capabile sa corespunda cerintelor tuturor tipurilor de turism, mai ales celui modern de tip activ. d. Principiul interdependentei retelelor: integrarea sistemului destinat satisfacerii nevoilor turistilor in cadrul sistemului de organizare a vietii al populatiei permanente; integrarea fluxurilor turistice cu populatia din teritoriul amenajat si in context mai larg, cu ansamblul structurilor sociale locale; dezvoltarea unor relatii de interconditionare, completare si sustinere reciproca intre cele doua sisteme, pentru a evita fenomenul de respingere. 10

e.

f.

Principiul functionalitatii optime a intregului sistem de retele: structurarea unei amenajari turistice trebuie sa asigure turistului acces usor, rapid si complet la toate componentele retelei turistice: reteaua resurselor naturale si antropice; reteaua de activitati-servicii (transport, alimentatie, agrement); reteaua unitatilor de receptie; reteaua unitatilor de infrastructura generala etc. Statiunea va fi conceputa ca un sistem integrat in interiorul caruia sunt repartizate rational: zone de locuit; spatii verzi; locuri de plimbare; constructiile destinare agrementului si divertismentului; restaurantele; centele comerciale; Principiul rentabilitatii directe si indirecte: prin natura ei, amenajarea turistica are implicatii asupra circulatiei turistice in general si asupra dezvoltarii economice si sociale a teritoriului supus amenajarii, in ansamblul sau. Este necesara urmarirea activitatii turistice sa fie eficienta (rentabilitatea directa trebuie sa fie unul din criteriile fundamentale pentru evaluarea unei amenajari turistice) si cu efecte pozitive asupra celorlalte ramuri si activitati prezente in zona.

Cap.5 Amenajarea turistica a litoralului Litoralul este definit ca zona de contact dintre elementele terestre si hidrologice. Este un mediu fragil aflat in permanenta transformare, si deci, permanent supus proceselor care duc la deteriorarea echilibrului. Destinatiile litoralului: - extinderea instalatiilor industrialo-portuare de mare anvergura, a implantarilor nucleare, mari consumatoare de apa; - urbanizarea si noile aglomerari urbane, prin extinderea celor existente si dezvoltarea echipamentelor edilitare aferente acestora; - consacrarea curei helio-marine in practica turistica, concentrarea in zonele de litoral a unei parti semnificative a circulatiei turistice. Aspecte privind evolutia turismului pe litoral Cererea turistica pentru litoral a inregistrat o serie de mutatii structurale cu implicatii structurale cu implicatii asupra procesului de amenajare. - deplasarea de la turismul de grup la cel individual asociata cu o crestere a independentei turistului care isi organizeaza singur programul si isi asigura o parte din servicii. Influenta se manifesta asupra tipurilor de unitati de cazare si dotarea acestora (se vor prefera locuintele individuale, apartamentele mobilate, dar si amenajarile tip camping); - diversificarea activitatilor recreative si sportive in dauna plajei nautismul a cunoscut o dezvoltare deosebita determinand crearea unor echipamente adecvate: porturi de agrement, cluburi nautice, scoli de navigatie, spatii pentru organizarea de concursuri etc.; - organizarea activitatii in formula club de vacanta; 11

afirmarea turismului social etc.

Modele de amenajare turistica a litoralului Principalele elemente care sunt avute in vedere la amenajarea turistica a litoralului (conceptie de organizare, solutii, tipologie, localizare) sunt trasaturile cadrului natural si in principal ale plajei si marii. Un rol definitoriu au elementele ca: - lungimea, latimea si orientarea plajei; - regimul eolian; - curentii; - inaltimea valurilor; - adancimea apei; - accesul la plaja; - intrarea in apa; - inaltimea falezei. Probleme rezolvate de amenajarea turistica a litoralului: dimensionarea noilor localizari pleaca de la: - identificarea suprafetelor care pot fi amenajate; - normele conventionale existente: o exprimate sub forma mp/suprafata plaja sau suprafata teren pentru un loc de cazare, fie numarul de paturi la un hectar de suprafata totala amenajata; o valorile optime sunt 2 mp plaja + 8 mp teren pentru un loc de cazare; 5-6 mp pana la 8 mp plaja pe un loc de cazare, 100 de paturi la un hectar de suprafata totala amenajata. alegerea modelului de amenajare depinde de configuratia terenului, rezultand o mare varietate tipologica a localizarilor. In sinteza, se remarca 2 solutii (tipuri) principale: - cea a urbanizarii (sau microurbanizarii): realizarea unor statiuni turistice cu concentrari imobiliare, amplasate in imediata apropiere a unui centru locuit sau integrate acestuia sau a unor complexe autonome dotate cu toate serviciile si echipamentele viitoare de dezvoltare. Se organizeaza frecvent in jurul unui echipament sau element al resurselor naturale de mare atractivitate ca centru al statiunii (golf, natural, port de agrement, cazino etc.); - cea a constructiilor izolate, punctiforme, ca structuri exclusiv turistice, amplasate la distante nu prea mari de urbanizarile existente sau de asezarile umane.

Cap.6 Amenajarea turistica a arealelor balneo-climaterice Factori care au influentat evolutia turismului balneo-climateric: - deteriorarea starii generale de sanatate a populatiei ca urmare a schimbarilor din regimul de viata (urbanizare, poluare, solicitari psihice si fizice numeroase si complexe, sedentarismul, stres etc.); - cresterea duratei medii de viata (maladiile cronice cresc in frecventa odata cu varsta, capacitatea de adaptare se reduce, apar bolile de uzura); - intensificarea eforturilor individuale si colective pentru ingrijirea starii de sanatate si pentru prevenirea imbolnavirilor curele balneare devin parte integranta a sistemului de ocrotire a sanatatii. 12

Trasaturi distinctive ale clientelei: - cea mai mare parte a turistilor in statiunile balneare o reprezinta persoanele de varsta a treia (medie de varsta intre 50 si 80 de ani); - mari disponibilitati de timp liber durata prelungita a sejurului (20-30 zile cu posibilitatea desfasurarii pe tot parcursul anului); - dispune de venituri medii si mici; - o parte din clientela are ingrijirea suportata de sistemul de asigurari sociale: dotari cu echipamente turistice de primire si gazduire a turistilor mai putin pretentioase si mai ieftine; - se caracterizeaza printr-o mare fidelitate: activitatea trebuie organizata corespunzator. Solutii de amenajare a. etapele procesului de amenajare: delimitarea zonelor functionale (a perimetrelor balneare); dimensionarea constructiilor balneare si de alta natura, in raport cu volumul, capacitatea si calitatea resurselor; structurarea echipamentelor intr-o conceptie unitara: amenajarea unro spatii de recreere si utilizarea lor in scopuri terapeutice; utilizarea judicioasa a factorilor de cura si implementarea progresului tehnic in activitatea balneara si de exploatare a resurselor. b. etapele determinarii marimii viitoarei amenajari: evaluarea capacitatilor de cura (izvoare minerale, ape termale, emanatii de gaze, namoluri etc.); evaluarea suprafetei totale care poate fi amenajata; stabilirea modalitatilor de utilizare a resurselor cura interna sau externa si a necesarului pentru o procedura, in cazul fiecarui tip de tratament. Se fac pentru fiecare statiune si resursa in parte; stabilirea raportului intre curanti si cei veniti pentru alte destinatii: odihna, recreere, miscare, divertisment, informare cultural-stiintifica etc. Raportul se situeaza in medie in staiunile balneare renumite intre 70% curanti si 30% vacantieri; luarea in considerare a normativelor de suprafata care se situeaza intre 20 si 200 persoane / hectar, pentru asigurarea unei folosiri optime a resurselor si de conditii adecvate pentru turisti. Amenajarea prezinta elemente comune cu localizarile de litoral prin natura specifica a activitatilor si modul lor de organizare ceea ce determina unele forme caracteristice. c. forme de amenajare a statiunilor balneo-climaterice: Urbanizarile: concentrari de echipamente in raport cu elementele de atractie ale zonei (izvoare minerale, lacuri termale, pavilioane balneare, parcuri etc.); Localizari izolate: complexe balneare polifunctionale, situate nu departe de centrele urbane (exceptional); Totul sub acelasi acoperis: dotari complexe care sa ofere in aceeasi incinta servicii de cura balneara si prestatii turistice clasice (cazare, masa, agrement). d. solutii de amplasare a echipamentelor (in functie de configuratia zonelor si cerintele urbanizarii): tabla de sah: o dotarile turistice si balneare alterneaza cu echipamentele urbane si edilitare ale asezarilor; o este cea mai simpla formula de organizare a spatiului pe teren plat, in conditiile litoralului sau a unei plaje rectilinii; 13

o avantajul unei desfasurari comode a activitatilor; o nu ofera un element de atractie deosebit care sa polarizeze interesul. panza de paianjen: oadecvata implantarilor in vai largi, marcate de cursuri de apa; oconceputa intr-o organizare radiala a echipamentelor; oofera avantajul unui punct de concentrare a activitatilor. radiocentrica: omodelul cel mai evoluat al amenajarilor balneare, fiind prezent in aproape toate statiunile noi; oare o desfasurare in plan circular sau de amfiteatru, cu un element de atractie in jurul caruia graviteaza toate activitatile; oaceasta structurare trebuie adaptata conditiilor specifice ale fiecarui perimetru si necesitatile desfasurarii unor forme variate de turism; ose are in vedere modernizarea permanenta a formulelor de localizare a echipamentelor, in raport cu evolutiile cererii si cu realizarile din domeniul tehnic. In general, dat fiind numarul mare de statiuni balneare, amenajarea acestora trebuie sa vizeze si remodelarea acestora in concordanta cu noile conceptii.

Cap.7 Amenajarea turistica a zonelor montane 7.1 Tendinte in turismul montan In sezonul de vara, circa 65% dintre turisti practica drumetia, alpinismul si sedentarismul si 35% diverse sporturi (tir, golf, tenis etc.). In sezonul de iarna, 80% practica schiul, 6% patinajul si 4% alte sporturi de iarna (sanii, bob etc.). Cea mai mare parte a turistilor care frecventeaza statiunile montane pentru sporturi de iarna sunt tineri, provin cu prioritate din randul persoanelor cu pregatire superioara, un nivel de instruire ridicat si cu venituri peste medie spre foarte mari (exigenta sporita fata de calitatea serviciilor). 7.2 Tendinte in oferta turistica montana - amenajarea domeniului schiabil; - realizarea instalatiilor mecanice de urcat; - organizarea scolilor de schi; - crearea de unitati de cazare si alimentatie publica adecvate; - dezvoltarea mijloacelor si formelor de agrement etc. 7.3 Determinarea domeniului schiabil Este o componenta importanta a etapei de selectie a teritoriului care se face cu raportarea permanenta la elementele definitorii ale domeniului schiabil. In ceea ce priveste conditiile de clima, se va urmari in primul rand, crearea cadrului favorabil practicarii schiului. Conditiile de relief trebuie sa fie adecvate necesitatii amenajarii partiilor si asigurarii unei diversitati a acestora ca lungime, diferenta de nivel, grad de dificultate etc. Accesul in zona trebuie sa fie usor, posibil cu toate mijloacele de transport si in timp relativ scurt. Cadrul natural si potential cultural vor fi luate in calcul pentru sezonul de vara cand se practica turismul de odihna, drumetie si alpinism. Calculul domeniului schiabil (metoda SEATM service detudes pour lamenagement touristique de la montagne) porneste de la determinarea numarului optim de schiori care ocupa partiile de schi la un moment dat, fara a se deranja reciproc: 14

Q = D x L / Z / H, unde: Q = capacitatea optima a partiei; D = debitul mediu orar; L = coeficientul de corectie a debitului mediu in functie de latimea partiei; Z = diferenta de nivel pe care o coboara un schior in functie de performantele sale tehnice; H = diferenta de nivel a partiei care se ia in calcul. D si Z se stabilesc pe baza unor observatii si masuratori efectuate de Federatia Internationala de Schi. Calculul este facut in ipoteza ca fiecare schior alege partia potrivita nivelului sau de pregatire. Un alt mod de calcul ia in consideratie: numarul de schiorilor care participa, capacitatea instalatiilor de transport pe cablu, caracteristicile suprafetei schiabile. Alte modele se bazeaza pe determinarea unui raport optim intre capacitatile de cazare si suprafata totala destinata schiului (exemplu: se opereaza cu norma de 6 mp partie pentru un loc de cazare, iar in cazul statiunilor cu circulatie mai intensa, 8-8.5mp pentru un loc de cazare) sau pe corelatia cu capacitatea instalatiilor mecanice de urcat. Modele de amenajare turistica montana In general, modelele de amenajare a zonelor montane se diferentiaza in functie de: - conditiile naturale existente; - posibilitatile de acces; - optiunea intre dispersare si concentrare; - amplasarea echipamentelor fata de masiv. In functie de optiunea intre dispersare si concentrare se disting 2 tipuri de localizari (care in cazul masivelor cu suprafata mare pot fi simultane): sub forma punctelor izolate (centre de receptie de mici dimensiuni) distribuite in jurul masivului, de-a lungul vailor sau in interiorul acestora; sub forma statiunilor localizarea concentrata cu functionalitate complexa, destinate unui numar mare de turisti. In functie de amplasarea echipamentelor fata de masiv, se utilizeaza 3 tipuri principale de amenajari: localizare periferica la marginea masivelor montane si in imediata apropiere a unor localitati; localizare liniara de-a lungul culuarelor naturale de patrundere in masiv; localizare terminala in zone inalte sau adanci, dincolo de limita asezarilor. Localizare periferica: se dezvolta ca centre economice importante prin integrarea unor localitati existente de a caror infrastructura beneficiaza. Permit realizarea unor statiuni complexe, de mari dimensiuni, cu functionalitate complexa, cu activitati corelate cu celelalte destinatii ale zonei. Prezinta mai multe forme: - periferica limita exterioara (de distributie) centrele sunt amplasate al cativa kilometri de munte pe mari curente de circulatie; - periferica de contact; - periferica limita inferioara (de releu) centrele turistice sunt amplasate in interiorul muntelui. Localizarea liniara: caracteristica vailor de penetratie largi, cu posibilitati de amenajare a cailor de acces si realizarii de echipamente turistice. Poate lua forma unor localizari izolate sau grupate in functie de dimensiunile culuarelor. Localizare terminala: Statiunile de mare altitudine sau cele amplasate in extremitatea interioara a culuarelor de penetratie, de unde calatoria nu mai poate continua cu mijloace obisnuite. Sunt relativ izolate, de mici dimensiuni si destinate, cu precadere, schiului sau alpinismului. 15

Cap.8 Alte tipuri de amenajare turistica 8.1 Amenajarea turistica a zonelor preorasenesti Cel mai important factor care determina necesitatea acestui tip de amenajare turistica este evolutia ascendenta a turismului de sfarsit de saptamana, determinat de o serie de factori: - cresterea duratei timpului liber; - sporirea gradului de solicitare fizica si nervoasa a fortei de munca. a. Tendinte in evolutia turismului de sfarsit de saptamana Turismul de sfarsit de saptamana cuprinde calatoriile de scurta durata, in scop de odihna, recreere si agrement care vizeaza cu precadere populatia din marile aglomerari urbane. Factorii cu influenta directa: - durata timpului liber si modificarea acestuia; - gradul de urbanizare si dimensiunile oraselor; - schimbarile in modul de viata al oamenilor; - cresterea nivelului general de instruire al populatiei; - sporirea complexitatii muncii si corespunzator a consumului de energie fizica si nervoasa; - evolutia disponibilitatilor banesti; - gradul de motorizare. Factorii cu influenta indirecta sunt: - dezvoltarea si modernizarea retelei de drumuri si a mijloacelor de transport; - dotarea zonelor periurbane cu echipamente turistice; - calitatea serviciilor; Au suferit mutatii cu o contributie pozitiva: Distanta si durata deplasarilor: o pentru excursiile de o zi limita este de 60-80km sau un consum de 90min; o pentru excursiile de 2 zile, limita este de 120-200km; Aceste limite pot varia in functie de gradul de atractivitate al zonelor, de mijlocul de deplasare, de starea drumurilor, de gradul de oboseala. Motivatiile calatorilor si preferintele pentru anumite destinatii: o Prima preferinta este pentru zonele forestiere si oglinzile de apa sau cursurile raurilor (70-75%); o Urmeaza zonele montane, litoralul si altele. Modalitatile de organizare a deplasarilor: cele mai importante sunt linistea, odihna in mijlocul naturii, miscarea practicarea unor sporturi, vizitarea diverselor obiective etc. Tipurile de echipamente si mijloacere de agrement: 70% din turisti prefera zonele cu o echipare turistica adecvata b. Particularitati ale amenajarii turistice a zonelor periurbane Caracteristicile turismului de sfarsit de saptamana: - sejur scurt (1-2 zile); - deplasarea pe distante relativ scurte, apropiate de resedinta permanenta; - acces usor in zona; - posibilitati variate de petrecere a timpului liber. 16

Aceste caracteristici influenteaza elementele si operatiunile componente ale procesului de amenajare turistica a zonelor preorasenesti. Aceste componente sunt: - delimitarea ariei teritoriale; - stabilirea amplasamentului microzonelor; - accesul; - dimensionarea si structurarea bazei tehnico-materiale. Delimitarea ariei teritoriale Urmareste selectia unui teritoriu care sa cuprinda o gama larga de atractii si sa poata oferi conditii pentru activitati turistice variate. Se are in vedere unitatea dintre zona care se va amenaja si cea invecinata ca si posibilitatea dezvoltarii viitoare. Stabilirea amplasamentului microzonelor Se urmareste eliminarea situatiilor de prejudiciere reciproca dintre restrictiile privind destinatia teritoriului (perimetrele industriale, agricole, forestiere, rurale etc.) si activitatile turistice. Alegerea amplasarii trebuie sa respecte normele privind protejarea mediului. Asigurarea accesului Accesul trebuie sa fie comod, rapid, sa se poata realiza cu cele mai diverse mijloace de transport, iar zonele sa fie abordate din mai multe directii. Se cauta crearea posibilitatii accesului in zona atat cu mijloacele proprii, cat si cu cele ale transportului in comun. Dezvoltarea unor facilitati specifice pentru deplasarile mai lungi: alimentare cu carburanti, autoservice, cazare, alimentatie publica etc. Dimensionarea si structurarea echipamentelor turistice Se stabilesc in functie de capacitatea de primire a zonei si de particularitatile cererii. De regula se realizeaza constructii usoare, nepretentioase, care sa nu reclame investitii mari si care sa se poata adapta cu usurinta solicitatilor cererii. Se recomanda unitati variate care sa acopere toata gama preferintelor privind tipologia, confortul, tarifele, profilul, distributia in teritoriu etc. se are in vedere utilizarea lor pe tot parcursul anului. Se cauta asigurarea conditiilor adecvate pentru toate categoriile de varsta, ocupatie, instruire etc. c. Modele de amenajare turistica in zonele periurbane Au la baza cerintele prezentate. Plecand de la timpul de deplasare si si cel de odihna, se disting 2 subzone: - cea pentru odihna de 1 zi (plecarea si reverinea in acceeasi zi), in limita a 50km; - cea pentru calatoriile mai lungi, de 1.5-2 zile. In cadrul fiecareia, echipamentele sunt adecvate cerintelor. 8.2 Amenajarea turistica a zonelor rurale Are in vedere crearea conditiilor pentru prezenta turistilor si satisfacerea nevoilor lor ca si pentru desfasurarea nestingherita, chiar stimularea activitatilor economice specifice. Inglobeaza o serie de actiuni care se desfasoara pe 3 planuri: - realizarea unor rezervatii funciare; - dezvoltarea de servicii de gazduire a turistilor si activitatii de agrement; - crearea de oglinzi de apa. Aceste actiuni sunt completate de masuri legislative care sa stimuleze organismele locale, organizatiile profesionale agricole si populatia satelor. Factorii care conditioneaza selectia zonelor si tipologia amplasamentelor: - linistea; - spatiul (intinderea); - vegetatia; - pozitionarea in raport cu traficul rutier; - prezenta unui element de atractie; - posibilitatea de a participa la viata localitatii; 17

- stimularea dorintei de revenire la origini. Ultimele doua elemente au stat la baza aparitiei agroturismului. Etapele evolutiei amenajarii turistice a zonelor rurale: implantarile individuale: se caracterizeaza printr-o evolutie oarecum anarhica a echipamentelor, amplasate fara a se avea in vedere particularitatile mediului economic si social; amenajarea concentrata: noile implantari se raporteaza la necesitatile privind dezvoltarea complexa a zonelor rurale si sunt concepute int-o viziune integrata (produsele turistice au tendinta de a se completa reciproc). Implantarile individuale Resedinte secundare: amplasate initial n apropierea marilor asezari urbane (20-80km). Ulterior acestea s-au distribuit in teritoriu, avansand spre zonele de liniste absoluta si vegetatie bogata. In prezent, asemenea echipamente au o repartizare echilibrata in teritoriu si un grad de dezvoltare semnificativ. Locuinte rurale si pensiuni: adaptarea si modernizarea unor locuite taranesti. Stau la baza satelor turistice si a agroturismului prin serviciile pe care le aduc atat locuitorilor, cat si turistilor. Mica hotelarie rurala: hanuri, obiective cu functionalitate complexa care asigura deservirea calatorilor si in afara sezonului turistic. Sunt amplasate cu prioritate in localitatile izolate. Amenajarea concentrata Contribuie la atenuarea efectelor grave ale numarului tot mai mare de turisti asupra mediului. Principalele forme: Statiunile verzi: forma de amenajare turistica a localitatilor de peste 10.000 de locuitori, amplasate in zone cu vegetatie bogata. Vizeaza realizarea unor echipamente complexe de receptie si agrement alcatuite din: atractii naturale, hotel de clasa, teren de camping, apartamente mobilate, piscina sau strand, teren de jocuri, local pentru tineret, comert cu produse de baza etc. Parcurile nationale si raionale au ca obiective protejarea peisajului, mentinerea vietii rurale si satisfacerea nevoilor de destindere ale orasenilor. Oglinzile de apa si agrement nautic realizate prin utilizarea unei resurse naturale sau prin amenajarea unui baraj sau lac artificial. Locuinte familiale, unitati mici fara servicii colective, create sau amenajate in locuintele existente. Satele de locuinte noi, ansambluri eterogene, cu destinatie turistica, destinate repopularii unor zone. Turismul silvestru Forma aparte a amenajarii rurale. Tipologia amenajarilor si solutiilor de amplasare sunt determinate de forma de turism dominanta. Turismul de odihna Echipamentele se amplaseaza in asezari umane existente. Se au in vedere luminisurile deschise, inguste, in cranguri impadurile, la liziera, izolat intrasilvestru. Turismul de vanatoare Amenajari complexe care creeaza habitatul favorabil animalelor, asigura hrana acestora, protejeaza vanatul si conserva echilibrul natural. Echipamentele destinate turistilor: terenuri de 18

vanatoare, case (castele) de vanatoare, puncte de observatie, locuri de panda, platforme pentru expunerea vanatului etc. 8.3 Amenajarea turistica a parcurilor naturale si rezervatiilor Parcurile naturale au fost create cu scopul protejarii si conservarii naturii. a. caracteristicile unui parc natural: cuprinde unul sau mai multe ecosisteme, putin sau deloc transformate de activitatile umane, unde flora si fauna prezinta un interes stiintific sau in care exista peisaje cu o mare valoare estetica si in protejarea mediului. S-au luat masuri de eliminare de pe intreaga suprafta a oricaror exploatatii sau ocupari umane. Vizitarea este autorizata, cu scopuri recreative, educative, culturale etc. b. criteriile de selectie: o modul in care se asigura protectia; o suprafata; o activitatile prin care se realizeaza exploatarea. c. scopurile parcurilor naturale: o conservarea si restaurarea valorilor naturale; o cercetarea stiintifica; o satisfacerea unor nevoi turistice superioare. d. criterii de amenajare: ostructura parcului; onivelul de dotare si invadare existent. Structura parcului scoate in evidenta 3 categorii de teritorii dupa o schema radiocentrica: - rezervatia integrala (zona salbatica): interiorul parcului destinat protejarii maxime a florei si a faunei; dedicata cu precadere cercetarii stiintifice; este supusa unor restrictii privind desfasurarea unor activitati sau chiar a circulatiei. - parcul propriu-zis (zona tampon): suprafata intinsa inconjoara rezervatia stiintifica si ii asigura protectia; este permisa desfasurarea unor activitati agricole, pastorale, forestiere, turistice sau amplasarea unor constructii, dar in conditii strict reglementate. - zona periferica (preparcul): suprafata intinsa in jurul parcului; ofera un mediu natural protejat; sunt localizate cu precadere amenajarile turistice si sistemele de distribuire si dirijare a turistilor in interiorul parcului. Echipamentele turistice includ: - spatii de cazare diverse; - unitati de alimentatie publica; - mici magazine; - instalatii de agrement si baze sportive; - instalatii sanitare si locuri de odihna; - amenajari destinate vizitarii diferitelor obiective. Nivelul de dotare si invadare existent a permis structurarea parcurilor in mai multe categorii: 19

parcuri sufocate prin amenajari turistice; parcuri cu o echipare turistica eficienta; parcuri cu dotari turistice semnificative; parcuri cu un singur nucleu turistic; parcuri cu echipare turistica sumara; parcuri fara echipare turistica (rezervatii); rezervatii inchise turismului.

20