REFERAT NR.

9
IDENTIFICAREA COLORANŢILOR DIN BĂUTURI RĂCORITOARE

Coloranţii alimentari sunt aditivi care se introduc în produsele alimentare în scopul

îmbunătăţirii culorii acestora.
Alături de coloranţii naturali (clororfilele, xantofilele, flavonele etc.) legislaţia sanitară din
domeniul calităţii alimentelor admite utilizarea următorilor coloranţi sintetici: Tartrazina, Orange S,
Albastru patentat, Azorubină, Ponceau 4 R, Indigotina, Eritrozina, Verde acid briliant, Negru briliant B
N, Brun HT, Betaină, Galben de chinoleină, Acid carminic.
Evidenţierea prezenţei coloranţilor sintetici în produsele alimentare necesită mai multe etape:
extracţia, stabilirea naturii colorantului şi identificarea fiecărui compus.
Determinarea cantitativă a coloranţilor se efectuează mai rar, prin metode spectrofotometrice în
vizibil.
Extracţia coloranţilor sintetici, solubili în apă, se realizează după tehnici care depind de natura
probei de analizat.
Purificarea şi stabilirea naturii coloranţilor
Operaţiile de purificare cu ajutorul fibrelor textile (lână, bumbac) se bazează pe capacitatea de
vopsire şi fixare diferite ale coloranţilor; metoda permite separarea colorantului din soluţie şi
concentrarea pe fibră şi stabilirea naturii acestuia (natural sau sintetic).
Principiul metodei
Fibrele de lână sau de bumbac, în prealabil degresate, fixează puternic, în mediu acid sau
alcalin, numeroşi coloranţi acizi sau bazici; aceştia pot fi eluaţi de pe fibră, printr-un tratament în mediu
alcalin şi respectiv, acid. Coloranţii extraşi în acest mod sunt supuşi analizei cromatografice pe hârtie
sau pe strat subţire, prin metoda standardului extern.
Obţinerea lânii degresate
Fragmente de lână albă, care nu a mai fost vopsită, se introduc în soluţia de hidroxid de sodiu 1
% timp de 15 minute, după care se spală cu apă, până la dispariţia reacţiei alcaline şi se usucă pe hârtie
de filtru, la temperatura camerei.
Izolarea coloranţilor acizi
Într-un pahar Berzelius de 150 mL se introduce un volum de 5-10 mL soluţie extractivă care
conţine colorant, 30-50 mL apă distilată, 1 mL acid acetic glacial şi 1-2 fragmente de lână
degresată. Se încălzeşte pe sită timp de 10 minute. Operaţia se poate repeta până la decolorarea
completă a soluţiei de colorant. Se scot firele de lână din soluţie, se spală cu apă rece, până la dispariţia
reacţiei acide şi se usucă pe hârtie de filtru.
Eluarea colorantului de pe fibra de lână
Lâna colorată se introduce într-un pahar de 50 mL în care se găsesc 25 mL amoniac 0,5 % şi se
încălzeşte pe sită până la decolorarea firelor. Soluţia apoasă a colorantului se transvazează într-o
capsulă de porţelan şi se evaporă pe baia de apă. Reziduul se reia cu metanol şi se supune
cromatografierii pe hârtie sau pe strat subţire.
Fixarea coloranţilor bazici
Soluţia apoasă a colorantului se alcalinizează cu câteva picături de amoniac concentrat şi se
introduce fibra de lână. Se fierbe 5 minute. Dacă se doreşte fixarea întregii cantităţi de colorant,
operaţia se repetă. Se scot firele de lână din soluţie, se spală în curent de apă rece şi se usucă pe hârtie
de filtru.
Eluarea colorantului de pe fibra de lână
Lâna colorată se introduce într-un pahar de 50 mL, în care se găsesc 25 mL soluţie de acid

1
acetic 0,5 % şi se încălzeşte pe sită până la decolorarea firelor; se continuă în modul indicat la eluarea
coloranţilor acizi.
Observaţie
În general, coloranţii acizi se fixează mai puternic pe fibra de lână, iar cei bazici, pe fibra de
bumbac. Coloranţii naturali nu se fixează pe fibră; dacă aceasta are totuşi loc ei sunt îndepărtaţi prin
spălare cu apă, sau sunt rezistenţi la toate operaţiile de eluare.
Identificarea cromatografică a coloranţilor sintetici
Reactivi şi materiale:
- hârtie cromatografică Whatman;
- faze mobile:
a) n-butanol-etanol 95° - apă-amoniac 25% (50:10,5:21:1);
b) n-butanol-etanol 95° - apă-amoniac (50:25:25:10);
c) n-butanol-etanol 95° - apă (40:26:24);
- soluţii standard de coloranţi, 0,1% , în alcool 50 %.
Identificarea coloranţilor se execută pe baza identităţii de culoare şi de Rf.