Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Metodele volumetrice constituie un grup de metode chimice foarte mult folosite in controlul
medicamentelor. In voltumetrie se utilizeaza toate tipurile de reactii chimice cu conditia sa fie
cantitative sis a se poata pune in evidenta cu usurinta punctual de echivalenta.
METODE VOLUMETRICE
Dozarile in solutii apoase prin metode acido-bazice se fac daca substanta de analizat este
solubila in apa Pentru prinderea punctului de echivalenta se fa foloseste in indicador de pH
(volumetria acido-bazica) sau instrumente care inregistreaza o insusire care variaza caracteristic in
jurul punctului de echivalenta ( volumetria físico-chimica acido-bazica).
Dozarile in mediu acido Basic se fac daca substanta de analizat este solubila in apa si daca
are o functie suficient de tare (Ka(Kb)>10-6 pentru solutii 0.1 mol?l.
Daca substantele de analizat sunt greu solubile ian apa sau functiile acido-bazice sunt slabe,
titrarile se fac in alte medii de titrare.
Solventii prin efectele lor (prototropic, dielectric, si de solubilizare) asegura conditiile unei
bune titrari, creind un sistem omogen (prin efectul de solubilizare) si niveland functia acida sau
bazica (prin efectul prototropic) incat o face titrabila.
In plus In medii anhidre, tinand seama ca solventul poate nivela o functie si poate denivela o
alta dintr-o combinatie de tip sare, este posibila dozarea si a diferitelor combinatii de tip sare care in
solutii apoase un pot fi titrate.
Pentru unele saruri (alojen hidrati) se foloseste metoda Pifer-Wollish de dozare care consta
in:
Halogen hidratul dizolvat in CH3COOH anhidru se trateaza cu solutie de acetate de Hg (II) in acelasi
solvent cand are loc fenomenul:
Se formeaza HgX2 fara functii acido-bazice (acetatul de mercur de asemenea nu are functie bazica,
se poate titra cu solutia de HClO4.
Datorita prezentei in molécula sa a functiei carboxil libera, aspirina poate fi titrata direct cu o solutie
de hidroxid de sodiu
0.1mol/l.
Pentru evitarea saponificarii functiei ester in mediu alcalin, Farmacopeea recomanda utilizarea unei
tehnici speciale:
Acidul lactic este un amestec de acid lactic (greutate moleculara M= 162.5) si apa: Farmacopeea
Romana, editia a Xa prevede un continut total de 85-92 % exprimat in acid lactic.
Prin aceasta metoda de dozare prevede tratarea a 3.000 g din proba de analizat cu 50 ml hidroaxid
de sodio 1 mol?l si fierberea solutiei timp de 20 de minute.
Au loc reactiile:
DOZAREA ZAHARINEI
Prezenta unei functii acide puternnice in molécula zaharinei permite dozarea acestei substante cu o
solutie de NaOH.
Pentru extragerea substantei active din comprimate, o cantitate de puliere corespunzatoare la 0.1 g
zaharina se agita intr.-o palnie de separare cu 10 ml apa, se adauga HCl 10%, picadura cu
picadura, pana la neutralizare la fenolftaleina, apon 1-2 ml in exces si se extrage de 3 ori cu cate 30
ml amestec preparat din 9 volume cloroform si u volum de alcohol.
Teobromina,
Vitamina B1
Fenofarbitalul
Teofilina
Acidul Boric
Acidul salicilic.
Cuprinde metode de dozare care utilizeaza ca mediu de reactie alti solventi in afara de apa.
Metodele sunt simple, rapide, au o exactitate mare si se poate lucra la diferite temperaturi.
Farmacopeea Romana editia a Xa recomanda aceasta metoda Barbitalul este greu solubil in apa si
prezinta u carácter slab acid dozarea lui se realizeaza in conditii foarte bune utilizand un solvent
protofilic Idimetilformamida) care are avantajul ca exalta functia acida si solubilizeaza foarte bine
substanta.
Principiul acestei dozari consta in determinarea functiei bazice a benzoatului de sodiu, solubilizat in
alcool metilic anhidru
Principiul metodei consta in dozarea functiei bazice din molecula acestei substante, exaltata cu
solventi protogenici (CH3COOH anhidru) cu solutia titrata de acid percloric 0.1 mol/l in mediu de acid
acetic anhidru si se titreaza cu acid percloric 0.1 mol/l in dioxan, pana la coloratie albastra..
0.4 g substanta se dizolva in 40 ml acid acetic anhidru si se titraza cu acid percloric 0.1 ml in dioxan,
pana la coloratie albastra.
Reactiile sunt:
DOZAREA FENOBARBITALULUI
Fenobarbitalul este f greu solubil in apasi in plus are carácter slab acid, se prefera dozarea lui in
mediu anhidru, cand utilizandu-se solventi protofilici (dimetilformamida) se exalta caracterul acid si
determinarea devine precisa.
Titrarea se face in mediu de dimetilformamida cu solutia titrata de metoxid de sodiu 0.1 mol?l pana
la coloratie albastra (indicator albastru de timol
Au loc reactiile:
DOZAREA METENAMINEI
Caracterul slab bazic al metenaminei datorat prezentei azotului in molecula poate fi exaltat cu
solventi aprotici sau protogenici si dozarea se poate efectua cu solutie de acid percloric.
Prezenta azotului heterociclic imprima papaverinei caracter bazic care fi poate fi exaltat cu solventi
neaposi, dozarea facandu-se cu rezultate exacte.
In afara de aceasta , cu acetatul mercuric Cl - este trecut in clorura mercurica, sare foarte putin
disociata si titrarea se face cu o solutie de acid percloric.
Functia bazica a salicilatului de sodio poate fiexaltata folosind solventi neaposi si titrarea se poate
executa cu bune rezultate cu solutia de acid percloric in mediu de metanol.
DOZAREA VITAMINEI B1
Tiamina este o baza slaba, dozarea sa se realizeaza mai convenabil, in mediu neapos, folosindu-se
solventi protogenici sau aprotici care exalta caracterul Basic.
Titrarea se face in trezenta acetatului mercurio care leaga ionul Cl -sub forma de clorura mercurica,
sare foarte putin disociata, rezultand acetatul de tiamina, care se titreaza foarte usor cu acid
percloric in acod acetic.
Au loc reactiile:
0.1g de substanta se dizolva prin usoara incalzire pe baia de apa in 20ml acid acetic anhidru: dupa
raire se adauga 5 ml acetal de mercar, cristal violet in acid acetic si se titreaza cu acid percloric 0.1
mol/l in acid acetic pana la coloratie, verde smarald.
Metoda se foloseste pentru dozarea tiaminei substanta, pentru comprimate si solutie injectabila
folosindu-se determinarea spectrofotometrica in ultraviolet.
COMPLEXOMETRIA
Cuprinde metode volumetrice care au la baza o reactie cu formare de complecsi. Dupa tipul
combinatiilor complexe care se formeaza, complexometria se imparte in:
Nu este oficializata in Farmacopee. Este utilizata pentru determinarea unor cianuri, utilizandu-se
capacitatea de complexare a diferitilor cationi (nichel, cupru, argint) cu ajutorul ionului cianura.
Ca agenti pentru formarea acestor chelati se folosesc acizii aminopolicarboxilici. Metoda a fost
introdusa in analiza chimica de catre Schwarzenbach care numeste aceste substante complexone
Complexonele sunt acizi aminopolicarboxilici care contin in molecula lor atat grupari functionale
analitice, cat si analitico-active.
Cel mai utilizat complexon este EDTA-Na 2, complexonul III, sarea de sodio a acidului
etilendiaminotetracetic care prezinta urmatoarea structura chimica:
Complexonometria, datorita expeditivitatii sale, utilizarea cantitatilor mici de substanta este mult
folosita in analiza.
La controlul medicamentelor este mult utilizata pentru dozarea unor medicamente de natura
anorganica care contin in molecula ioni de Ca 2+ , Bi3+, Al3+, Mg2+, ca de exemplu clorura de calciu,
carbonat de calciu, nitrat basic de bismut, sulfat de aluminiu, sulfat de aluminiu si potasiu, clorura
de magneziu.
De asemenea este mult folosita pentru dozarea unor medicamente de natura organica care contin in
molecula ioni de Bi3+, Ca2+, Mg2+, ca de exemplu: salicilatul Basic de bismut, gluconat de calciu,
glicerofosfatul de calciu, lactatul de calciu, pantotenatul de calciu, citratul de calciu, bismut subgalic.
Se utilizeaza indicatorul de pH=9 cand acesta este colorat in albastru, iar complexul care rezulta este
colorat in rosu:
Albastru rosu
La punctual de echivalenta complexonul III deplaseaza cationul magneziu din complexul sau cu
indicatorul cu punerea in libertate a indicatorului, culoarea solutiei redevenind albastra.
0.1g substanta se dizolva in cantitatea minima de acid clorhidric 25%, se dilueaza la 100 ml, se
adauga 5 ml tampon amoniacal, negru de eriocrom T si se titreaza cu solutie complexon III 0.05
mol/l, pana la coloratie albastra.
Ionul de Ca2+ formeaza cu indicatorul negru de eriocrom T un complex mai putin stabil decat
complexonatul de calciu.
Deoarece cu toata diferenta intre constantele de stabilitate ale celor doi complecsi, virajul
indicatorului un este net, se prefera folosirea unei metode prin substitutie.
Pentru aceasta, proba de analizat se trateaza cu o solutie de complexonat de magneziu canda u loc
reactiile:
Ionii de Mg2+ rezultati in cantitate echivalenta, se titreaza cu o solutie de complexon III la pH= 9-10
pana la viraj persistent de la rosu la albastru:
Dupa racire se trateaza cu 5 ml tampon amoniacal, se adauga 0.01 g edetat de sodiu si magneziu,
eriocrom T si se titreaza cu solutie de complexon III 0.05 mol/l, pana la coloratie albastra.
Incolor
incolor albastru
0.3g substanta se dizolva in 2 ml acid nitric, se adauga 150ml apa, violet de pirocatehina si se
titreaza cu solutie de complexon III 0.05 mol/l pana la coloratie violeta.
Ionul Al3+se trateaza cu o solutie de complexon in exces, excesul de reactiv fiind titrat cu o solutie de
sulfat de zinc in mediu amoniacal, utilizand ca indicador negru de eriocrom T.
Au loc reactiile:
Al3++ HY3-↔[AlY]- + H+
albastru rosu
Zn2+ + HY3- + HO- ↔[ZnY]2- +H2O
Rosu albastru
0.250 g substanta se dizolva in 50 ml apa, se adauga 250ml solutie complexon III 0.05 mol/l si se
fierbe 5 minute.
DOZAREA HIDRAZIDEI
Forma (II) reactioneaza cu ionul de Cu2+ si formeaza o combinatie complexa greu solubila:
Izoniazida se precipita cu o solutie de sulfat de cupru 0.2 mol/l luata in exces: combinatia greu
solubila se separa prin flitrare iar in filtrat se dozeaza excesul de ioni de Cu 2+ cu o solutie de 0.05
mol/l de complexon III, in prezenta murexidului ca indicator.
DOZAREA VERONALULUI
Precipitatul obtinut se separa prin filtrare, iar excesul de ioni de Fe 3+ se determina cu o solutie de
complexon III, folosind ca indicador acidul salicilic.
Precipitatul obtinut se separa prin filtrare, iar excesul de ioni Fe 3+se determina cu o solutie de
complexon III, folosind ca indicador acidul salicilic.
DOZAREA SULFAMIDELOR
Se poate realiza prin utilizare ca agent de complexare a unui ion de metal greu( Hg 2+, Cu2+, Bi3+).
Astfel H Abdine si colaboratorii instituie o metoda indirecta pentru dozarea sulfamidei sodice,
utilizand proprietatea acesteia de a reactiona cu ionul Hg 2+.
ARGENTOMETRIA
Este o metoda care are la baza reactia de precipitare dintre ionii de C-, Br-, CN-, NCS- si solutia de
nitrat de argint 0.1 mol/l. Practic cuprinde metodele de dozare ale halogenurilor solubile,
pseudohalogenuri, compusi organici cu halogeni.
Se utilizeaza ca soltutii titrate nitratul de argint si tiocianat de amonio iar ca indicatori cromatul de
potasio (metoda Mohr), alaun de fier (III) si amonio (metoda Volhard) si fluorescente sau eosina (m
Fajans).
Se aplica pentru dozarea unui numar destul de mare de substante medicamentoase si forme
farmaceutice ca :Bromuri, Ioduri, cloruri alcaline, compusi organici cu halogenuri (bromizoval,
clorbutanol, clorhidrat de histamina).
Bromura de sodiu se titreaza cu o solutie de nitrat de argint 0.1 mol/l in prezenta cromatului de
potasio ca indicador.
La puctul de echivalenta excesul de ioni de Argint vor forma cu cromatul un precipitat rosu-caramiziu
de cromat de argint:
0.2500g de substanta dupa dizolvare in 50 ml de apa sa se titreze cu nitrat de argint 0.1 mol/l pana
la coloratie galben-rosietica (indicador cromat de potsiu).
DOZAREA IODOFORMULUI
Ag++ NCS-→AgSCN
Fe3+ + NCS-→[Fe(SCN)]2+
Se trateaza cu 25 ml nitrat de argint 0.1 mol/l se adauga acid nitric diluat si se incalzeste 30 minute
pe baia de apa, la refriferent cu reflux.
Dupa racire se adauga 50ml apa si se titreaza cu tiocianat de amoniu, 0.1 mol/l pana la coloratie
roz-rosiatica (indicator alaun feriamoniacal).
MERCURIMETRIA
Ca solutie titrata se foloseste nitratul mercuric 0.1 mol/l iar ca indicator de regula difenilcarbazida.
PERMANGANATOMETRIA
Foloseste capacitatea oxidanta a ionului MnO4-, care se manifesta atat in mediu neutru cat si alcalin.
Puterea oxidanta a ionului MnO 4-, scade mult odata cu scaderea concentratiei ionului de hidrogen si
de aceea acesta va actiona diferit:
Prin cinci echivalenti in mediu puternic acid, trei echivalenti in mediu slab acid, neutru sau slab
alcalin si un echivalent in mediu puternic bazic:
In solutie acida fata de permanganatul de potasiu functioneaza ca reducator. Are loc reactia :
Tehnica de lucru:
1.000 g de solutie concentratade peroxid de hidrogen se dilueaza cu apa intr.-un balon cotat de 100
ml si se completeaza cu apa la semn . 10 ml solutie se trateaza cu 10 ml acid sulfuric diluat si se
titreaza cu permanganat de potasio 0.1 mol/l pana la coloratie roz persistent.
Se face printr-o metoda indirecta deoarece nitritii un sunt stabili in mediu acid.
Nitritii alcalini se comporta ca reducatori fata de permanganatulde potasio in mediu acid, fiind oxidati
la nitrati.
5HNO2+2KMnO4+3H2S= HNO3++2MnSO4+K2SO4+3H2O
Dupa 20 minute se adauga 2g iodura de potasio si se titreaza cu tiosulfat de sodio 0.1mol/l pana
la decolorare, adaugand 3 ml amidon indicador , spre sfarsitul titrarii.
IODOMETRIA
I2+2e ↔ 2I-
Deoarece iodul este greu solubil in apa si o asemenea solutie nu este stabila, se dizolva iodul intr.-o
solutie de KI sau NaI cand se formeaza complexul:
I2+KI↔K[I3]-
-metode directe de dozare a substantelor cu character reducator prin oxidarea lor cu solutie de Iod
0.1 mol/l:
-metode indirecte de dozare a substantelor cu caracter oxidant care elibereaza iod din iodura de
potasiu si care apoi se titreaza cu tiosulfat de sodiu;
-metoda iodometrica este utilizata pentru dozarea unui numar mare de substante si forme
farmaceutice ca acid ascorbic, anhidrida arsenioasa, cafeina, fenazona, metionina, penicilina, clorura
ferica, cacodilat de sodiu, albastru de metilen, cloraminaB.
Prin aceasta metoda dozarea se face direct cu solutie titrata de iod folosind ca indicador solutie de
amidon, indicatorul se adauga la inceputul titrarii si adaugarea solutiei de iod se face pana la aparitia
unei coloratii albastre persistente.
0.150 g substanta se dizolva in 15 ml apa proaspat fiarta si racita, se adauga 5 ml acid sulfuric diluat
si se titreaza cu o solutie de iod 0.1 mol/l pana la coloratie albastra persistente (indicador amidon).
[I3]- + 2e ↔3I-
DOZAREA CLORAMINEI B
Au loc reactiile:
Tehnica de lucru:
Farmacopeea Romana editia a Xa recomanda aceasta urmatoarea tehnica de lucru:
0.3 g de substanta se dizolva in 30 ml apa intr.-un flacon cu dop rodat, se adauga 10 ml iodura de
potasiu si 10 ml acid clorhidric, diluat. Se lasa la intuneric 10 minute si se titreaza cu tiosulfat de
sodio 0.1 mol?l pana la decolorare, adaugand 2 ml amidon spre sfarsitul titrarii.
Ionul Fe3+ actioneaza ca oxidant in reactia de cu iodura de potasio dupa care iodul eliberat se
titreaza cu o solutie de tiosulfat de sodio.
Au loc reactiile:
0.200 g de substanta se dizolva in apa intr.-un balon cotat de 100 ml si se completeaza cu apa la
semn.
25 ml solutie se trateaza cu 100 ml acid clorhidric diluat, intr.-un flacon cu dop rodat, se adauga 2 g
iodura de potasiu, se agita si se lasa 30 minute la intuneric.
Se dilueaza cu 50 ml apa si se titreaza cu tiosulfat de sodio 0.1 mol/l pana la decolorare (indicador
amidon).
BROMO-BROMATOMETRIA
Bromometria este o metoda de analiza redoxometrica in care oxidantul este bromatul alcalin in
mediu acid conform sistemului:
In ambele metode practic se utlilizeaza bromatul alcalin metoda este denumita mai frecvent bromo-
bromatometria.
Metoda este utilizata pentru dozarea unor medicamente (substante si forme farmaceutice) ca :
salicilatul de fenil, salicilamida, timolul, fenol, rezorcinol, sulfacetamida, p-clorfenol.
DOZAREA SALICILAMIDEI
Salicilamida prin bromurare formeaza cu bromul eliberat prin reactia de bromat/bromura in mediu
acid, un compus de substitutie 3,5 dibromsalicilamida.
Se luceraza cu exceso de solutie bromuro/bromat, iar bromul in exces este determinat iodometric.
Au loc reactiile:
0.5 g de substanta se dizolva in 10 ml NaOH 1 mol?l si se aduc cu apa distilata intr.-un balon cotat
de 100 ml.
Se iau 10 ml din aceasta solutie si se trateaza cu 1g de KBr, 30 ml KBrO3 0.1 mol/l si 5 ml HCl intr.-
un flacon cu dop rodat.
Se lasa 30 minute inrepaus, se adauga 10 ml KI si se trateaza cu solutie de Na 2S2O3 0.1 mol/l pana
la decolorare (indicador amidon).
DOZAREA TIMOLULUI
Catre sfarsitul titrarii, se mai adauga doua picaturi de metilorange si se titreaza pana la disparitia
coloratiei roz.
DOZAREA REZORCINEI
0.200 substanta se dizolva in 20 ml apa intr.-un balon cotat de 100 ml si se completeaza la semn cu
apa.
Se lasa in repaus 2 minute la intuneric, se adauga 10 ml iodura de potasio, se lasa sa stea 5 minute,
si se titreaza cu tiosulfat de sodio 0.1 mol/l pana la decolorare, adaugand 1 ml amidon spre sfarsitul
titrarii.
DOZAREA IZONIAZIDEI
Se cantareste la balanza analitica o prob de aproximativ 0.5g de substanta, se aduc la balonul cotat
de 100 ml si se dizolva in apa.
IODATOMETRIA
Este o metoda de dozare redoxometrica care se bazeaza pe comportarea oxidanta a iodatilor alcalini
in mediu acid.
Metoda este aplicata la controlul unor medicamente ca :Iodura de potasio, iodura de sodio
(substante), solutie injectabila de iodura de sodiu.
Iodul astfel format este extras de cloroform. In continuare KIO3 oxideaza iodul
molecular la I+ conform reactiei:
Se continua adaugarea de solutie de reactiv pana cand culoarea violeta a cloroformului dispare.
DICROMATOMETRIA
Este mai putin utilizata in controlul medicamentelor, insa mult mai folosita pentru
dozarea a numeroase substante chimice reducatoare cu potentialul redox mai mic decat
al dicromatului.
NITRITOMETRIA
Ca indicatori s-au folosit inicial indicatorii externi (hartia imbibata cu iodura alcalina si amidon).
Ulterior s-a trecut la utilizarea indicatorilor interni cum sunt: acidul difenilbenzilidendisulfonic, galben
de metanol, difenilamina.
Metoda este folosita pentru dozarea unui numar important de medicamente ca acidul p-
aminobenzoic, procaina, anestesian, sulfametoxidiazida.
Reactia este catalizata de bromuro depotasiu, punctul de echivalenta fiind indicat de schimbarea
culorii indicatorului oranj IV de la violet la portocaliu.
DOZAREA PROCAINEI
Se bazeaza pe diazotarea functiei amino aromatice din molecula de procaina, utilizand
ca solutie titrata nitritul de sodio in mediu acid, iar ca indicador, oranj IV.
DOZAREA SULFAMIDELOR
Sulfamidele care au in molecula lor grupari amino aromatice primare libere pot fi
diazotate cu nitrit de sodio in mediu acid.