Suport de Curs APICULTOR

TEHNOLOGIA CREŞTERII ALBINELOR
Calificarea : APICULTOR
Domeniul de pregătire: Agricultura, piscicultura, pescuit, economia vânatului
Cuprins
Masuri de protectia muncii in stupina................................................................................................4
1.1. VIATA FAMILIEI DE ALBINE…………………………………….....……................………5
Indivizii dintr-o familie……………………………………………............................................……5
Dezvoltarea familiei de albine………………………………..................................…………………5
Înmulţirea familiilor de albine………………………………..................................…………………6
Activitatea , cuibul si hrana albinelor………………………………………….......................………6
1.2. DESPRE APICULTURA, ALBINE, MIERE, STUPI SI STUPARI….....……………………7
Organizarea unei stupine……………………………………………..........................................……7
Primul pas in apicultura…………………………………………............................................………7
Alegerea vetrei stupinei………………………………………................................................………7
Alegerea tipului de stup……………………………………............................................……………7
Procurarea familiilor de albine……………………………….................................…………………8
Apicultura - o afacere de success…………………………….............................……………………8
1.3. ÎNTREŢINEREA FAMILIILOR DE ALBINE………………………….……………………9
Întreţinerea in stupi orizontali……………………………………..................................……………9
Întreţinerea unei singure familii într-un stup orizontal………….…………….………….…………10
O alta metoda de întreţinere a unei singure familii…………………………………………………10
Întreţinerea unei familii de baza cu matca ajutatoare……………………………….....……………10
Întreţinerea in stupi verticali cu magazine…………………………………………..............………11
Întreţinerea in stupi multietajati………………………………………………..............................…11
Insarmarea ramelor - montarea fagurilor artificiali…………………………………………………12
1.4. LUCRARI DE PRIMAVARA IN STUPINA…………………………….……………………14
Pregătirea vetrei stupinei………………………………………........................................…………14
Supravegherea zborului de curăţire…………………………………….….......................…………14
Primul control si stramtorarea cuiburilor……………………………….…..............………………14
Salvarea albinelor ramase fara rezerve de hrană…………………….……..….……………………15
Completarea rezervelor de pasture………………………………….……........................…………15
Dezinfectia stupilor……………………………………………................................................……15
Largirea cuiburilor……………………………………………..................................................……16
Intarirea familiilor slab dezvoltate………………………………………..........................…………16
1.5. ÎNMULŢIREA FAMILIILOR DE ALBINE…………………………………………………16
Roirea artificiala………………………………………….....................................................………16
Cum intrerupem roitul………………………………………............................................…………18
Metode de roire artificiala…………………………………......................................………………18
Roirea naturala……………………………………….......................................................…………18
Ingrijirea roiurilor………………………………………………..................................................…19
1.6. CRESTEREA MATCILOR IN STUPINA…………………….......…………………………19
Producerea matcilor - conditii generale………………………………………….................………19
Producerea matcilor - provocarea frigurilor roitului………………………………….……………20
Producerea matcilor - metoda fara transvazare………………………………………….....………20
Introducerea matcilor…………………………………….............................................……………21
Imperecherea matcilor - formarea nucleelor…………..........………………………………………22
1.7.EXEMPLU DE TEHNOLOGIE PT. OBTINEREA MATCILOR IMPERECHEATE..........22
1
CENTRUL DE CALIFICARE ȘI PREGĂTIRE PROFESIONALĂ BUZĂU
Suport de curs „APICULTOR”
Conditii generale…………………………………………....................................................………22
Unelte si utilaje folosite…………………………………..........................................………………22
Tehnologii folosite………………………………………………..................................................…23
Selectia si pregătirea familiilor…………………………………………………...............................23
Obtinerea si transvazarea larvelor…………………………………………………..........................23
Acceptarea botcilor , cresterea primara…………………………………………………..................23
Orfanizarea familiei crescatoare - finalizarea cresterii……………………………………………...23
Recoltarea botcilor - imperecherea in nuclee………………………………………………….........24
Aprecieri finale………………………………………………….......................................................24
1.8. LUCRARI DE VARA IN STUPINA - VALORIFICAREA CULESURILOR……………….24
Recunoasterea unui cules………………………………………………….......................................24
Conditii pentru valorificarea culesurilor…………………………………………………................24
Stuparitul pastoral – generalitati………………………………………………….............................25
Pregătirea familiilor - manuirea stupilor…………………………………………………................25
Extragerea si conditionarea mierii…………………………………………………..........................26
1.9. LUCRARI DE TOAMNA IN STUPINA………………………………………………….......26
Intensificarea cresterii puietului………………………………………………….............................27
Asigurarea de matci tinere si viabile ………………………………………………….....................27
Deblocarea cuiburilor…………………………………….............................................……………27
Asigurarea cu faguri de calitate…………………………………..............................………………27
Asigurarea de culesuri tarzii si hraniri de stimulare……………………………...…………………27
Reducerea si impachetarea cuiburilor……………………………………………....................……27
Asigurarea rezervelor de hrana………………………………….………..............................………28
Calitatea hranei………………………………………….......................................................………28
Ramele de miere si pastura…………………………………….....................................……………28
Hranirile de completare………………………………………..........................................…………28
Pregătirea cuibului familiilor de albine……………………………………..................……………29
1.10. LUCRARI DE IARNA IN STUPINA…………………………………..........………………29
Izolarea termica a cuibului………………………………….....................................………………29
Ventilatia stupului………………………………..................................................…………………29
Aplicarea tratamentelor de toamna………………….........................………………………………30
Protectia generala a stupinei…………………………...................................………………………30
Supravegherea albinelor iarna……………………………................................……………………30
Zborurile de curăţire iarna…………………………………......................................………………30
Zborurile de curăţire iarna…………………………………......................................………………30
Indreptarea starilor nedorite……………………………...................................……………………30
Conditii generale de iernare……………………………....................................……………………31
1.11. BOLILE SI DAUNATORII ALBINELOR…………………..………………………………31
Nosemoza - o boala ce poate fi prevenita…………………………................…………………...…31
Varrooza - o lupta de durata……………………………………………...................................……32
Loca americana - o boala care starneste controverse…………………………….…………………34
Loca europeana - sau "dracul nu e asa de negru"………………………………...…………………35
Puietul varos (ascosferoza) - o crestere a frecventei de aparitie………………….…………………36
1.12. SFATURI UTILE PENTRU APICULTORI……………………………...…………………36
1.13. PRACTICA APICOLA…………………………………………….................................……38
1.14. MEDICAMENTE SI TRATAMENTE APICOLE…………………..........................………40
1.15. CRESTEREA MATCILOR - METODE LA NIVEL DE AMATORI………………………43
Metode de crestere fara transvazare………………………………….......................………………43
Metoda "matcilor de salvare"……………………………………….................................…………43
Metoda "decuparea fagurelui"………………………………………................................…………44
1.16. CALENDARUL APICULTORULUI……………………………………...........……………45
1.17. INVENTARUL NECESAR UNEI STUPINE………………………….……………………47
2
1.18. CONDITIONAREA MIERII………………………………………….......................………49
Filtrarea mierii……………………………………........................................................……………49
Deshidratarea mierii…………………………...............................................………………………50
Lichefierea mierii cristalizate……………………………................................……………….……50
Pasteurizarea mierii………………………………………................................................…………51
Ambalarea mierii………………………………………...................................................…….……51
Pastrarea mierii………………………………………….......................................................………51
1.19. EXAMINAREA SI ANALIZA MIERII………………......………………….………………52
1.20. HRANIREA ARTIFICIALA A FAMILIILOR DE ALBINE……….............………………54
1.21. STUPARITUL PASTORAL.FLORA MELIFERA ………………………...........................56
FIŞE DE DOCUMENTARE.ANEXE..............................................................................................72
3
Măsuri de protecţia muncii
În primul rând se vor lua măsuri de evitare a înţepăturilor, care pentru unele persoane pot
produce chiar stări alergice, intoxicaţii etc. De aceea în stupină se va lucra la orice control în cuibul
familiilor, numai purtând echipamentul de protecţie în stare de funcţionare (masca apicolă, salopetă de
preferinţă, de culoare albă, mănusi, cizme, afumător). Apicultorii nu trebuie să prezinte mirosuri
străine care irită albinele.În cazul înţepăturilor se vor lua măsuri urgente pentru îndepărtarea
acului .Scoaterea acului se face cu unghia sau cu dalta, printr-o mişcare de alunecare pe piele,
antrenând astfel şi acul cu punga de venin.Pentru a ameliora durerile, la locul înţepat se vor pune
comprese cu apă rece sau cu oţet diluat cu apă, ori cu soluţie foarte slabă de amoniac sau 20% soluţie
de hipoclorit de sodiu. Se mai poate fricţiona locul cu frunze de pătrunjel sau se pun felii de cartof, de
ceapă.
O atenţie deosebită trebuie acordată transportului stupilor în pastoral, care se face în general
noaptea. Pe vagoanele ce transportă stupi vor fi prinse tăbliţe cu inscripţia "atenţie albine!", vor avea
asigurate stingătoare si vor fi dotate corespunzător pentru circulaţia în siguranţă pe drumurile publice.
Vetrele de stupină vor fi amplasate cît mai departe de drumurile circulate de oameni si animale
iar la masivele melifere se va ţine de cont de normele în vigoare privind paza contra incendiilor etc.
În lucrările de extracţie a mierii, a cerii, la folosirea centrifugelor electrice de mare capacitate, a
topitoarelor cu aburi se vor lua măsuri concrete pentru evitarea electrocutării, opăririi. La toate
mijloacele de transport si în apropierea stupinelor se vor folosi tabliţe indicatoare cu inscripţia:
ATENŢIE, ALBINE !!!

MASCĂ + SALOPETĂ + MĂNUSI + AFUMĂTOR
Următoarea listă de termeni va fi folositoare la absolvirea unităţilor de competenţă.
1 Albine lucrătoare cei mai mici indivizi ai familiei de albine, femele cu ovarele nedezvoltate,
incapabile de reproducţie
2 Bostina reziduurile rămase după ce fagurii vechi au fost topiţi
3 Culesurile de întreţinere asigură hrana necesară pentru creşterea, dezvoltarea şi stimularea familiei
de albine
4 Culesurile de producţie se realizează de la speciile melifere cu potenţial ridicat.Fiind de mare
intensitate, albinele îsi realizează necesarul propriu de hrană si un surplus de miere care se extrage
(miere-marfă)
5 Diafragma anexă a stupului orizontal care serveste la despărţirea stupului în două compartimente,
complet izolate
6 Furtisag aplicat la albine, este luarea mierii altor colonii, pe ascuns sau prin forţă
7 Goluri de cules intervale în care albinele nu găsesc surse de hrană în natură
8 Matca este singura femelă capabilă de reproducţie din familia de albine
9 Podisorul Snellgrove serveste la separarea familiei de bază de familia ajutătoare (stupul multietajat)
10 Plante melifere plante care oferă familiilor de albine materia primă necesară existenţei lor (nectar,
polen)
11 Plantă poleniferă plantă care oferă familiei de albine numai polen
12 Plantă nectariferă plantă care oferă familiei de albine numai nectar
13 Plantă nectaropoleniferă plantă care oferă familiei de albine atât nectar cât si polen
14 Rază economică de zbor culesurile care se găsesc la o distanţă de până la 1,5 – 2 km faţă de
stupină
4
15 Trântor masculii familiei de albine
1.1. VIAŢA FAMILIEI DE ALBINE

Indivizii dintr-o familie
In familia de albine se gasesc trei feluri de indivizi: matca,albinele lucratoare si trantorii.
Albinele lucratoare : Numarul acestora este variabil,osciland de la 10000 in perioada de iarna,
pana la 40000-80000 in vara. Au talia mai mica (12-14 mm), o greutate de aprox. 100mg si aripile sunt
de aceeasi lungime cu abdomenul.In fapt lucratoarele sunt femele cu organele de reproducere
nedezvoltate.
Matca : Este singura femela fecundata din stup,fiind raspunzatoare de înmulţirea familiilor de
albine. De obicei in stup este o singura matca,avand corpul mai lung(20-25 mm), capul mic,
abdomenul foarte dezvoltat,aripi mai mici si o greutate de 250-280 mg.
Trantorii : Sunt masculii care imperecheaza matca,fiind prezenti in cuib din primavara pana in
toamna. In numar de cateva sute, au o lungime de 15-17 mm,aripi ce depasesc abdomenul,capul
globulos si o greutate de 200 mg.
Dezvoltarea familiei de albine
Într-un an calendaristic familia de albine are o dezvoltare diferita, numarul indivizilor crescand sau
scazand functie de anotimp si implicit de conditiile de mediu.Practic viata familiei de albine cuprinde
patru mari perioade.
Prima perioada : Se caracterizeaza prin inlocuirea albinelor batrane care au iernat,cu albina tanara,
nou iesita din celule primavara.Pe la sfarsitul lui februarie, matca incepe sa depuna oua in celulele
fagurilor din mijlocul ghemului,acolo unde regimul termic permite cresterea de puiet. Dupa ce albinele
fac zborul de curăţire,matca depune din ce in ce mai multe oua.Pe masura ce timpul se
incalzeste ,ponta matcii ajunge la 1000 de oua pe zi,albinele batrane care se uzeaza fiind inlocuite
treptat. Procentul albinelor tinere creste mereu si se ajunge in situatia ca la sfarsitul lunii aprilie toata
albina sa fie inlocuita.Se stie ca o albina tanara are o putere mare de ingrijire a larvelor,putand
hrani 2,3 sau chiar 4,ritmul dezvoltarii familiei fiind foarte mare.
Perioada a doua : Se mai numeste si perioada de crestere.Nectarul si polenul se gasesc din
abundenta si isi fac aparitia trantorii.Matca este hranita puternic, depune peste 2000 de oua/zi, numarul
de albine doici creste si se ajunge in situatia in care 3-4 doici ingrijesc o larva. Cand acest fenomen se
suprapune cu alti factori favorizanti (lipsa de spatiu,ventilatie insuficienta etc.), apar frigurile roirii.
Albinele construiesc botci de roire, in care matca depune oua la interval de cateva zile. La urdinis se
observa "barbi de albine" cauzate de marea aglomeratie ce exista in stup.Dupa 1-3 zile de la capacirea
primelor botci,are loc prima roire,matca cu o parte din albinele tinere,insotite de multi trantori parasind
stupul.Acest roi care se numeste roi primar si care contine aprox. 50% din
populatia stupului se aseaza dupa cateva minute de zbor pe o creanga sau alt suport.,de unde o sa
zboare apoi spre o alta destinatie. In familia de baza,la 8 zile de la capacirea primei botci,iese intaia
matca tanara.Intentia ei este sa omoare matcile care nu au eclozionat din botci,reusind lucrul acesta
daca este lasata de albine. Daca familia ramane in frigurile roitului,albinele nu lasa matca tanara sa-si
omoare suratele,iar in a 9-a zi de la iesirea primului roi,iese al 2-lea roi cu matca neimperecheata.
Iesirea roiului 2 poate fi intarziata de o vreme nefavorabila(ploioasa).Cand se intampla asta,acest roi
contine mai multe matci tinere.Roirea poate continua si cu iesirea altor roiuri,fapt ce duce la
desfiintarea familiei de baza.Perioada de roire in conditiile tarii noastre este cuprinsa intre sfarsitul
lunii mai si sfarsitul lunii iulie. Tot in aceasta perioada se inregistreaza cele mai mari culesuri de nectar
si polen,perioada caracterizata de infloriri puternice a masivelor melifere. Catre sfarsitul lunii
iulie,puterea familiei se micsoreaza treptat,matca micsorand ponta, trantorii fiind alungati din stup.
5
Perioada a treia : Este numita si perioada formarii albinelor de iernare.In mod natural toata albina
care a participat la culesurile de vara piere.Ea este inlocuita de albina aparuta in luna august,albina care
neparticipand la cules are un organism neuzat.Generatiile de albine iesite toamna,mai cu seama la
sfarsitul lunii august,septembrie si octombrie,traiesc pana in primavara urmatoare,asigurand cresterea
noilor larve.
Perioada a patra : Este perioada iernarii si incepe cand temperatura scade sub 13 grade C.In
toamna la aparitia primelor nopti reci,albinele se strang in ghemul largit pe fagurii din dreptul
urdinisului.O caracteristica a iernarii este aceea ca temperatura din interiorul ghemului nu scade
niciodata sub 14 grade C,nici in perioadele cele mai geroase.Trebuie ca toti stuparii sa stie ca albinele
nu incalzesc incinta stupului,ele mentinand caldura numai in interiorul ghemului.Albinele din partea
exterioara a ghemului sunt mai apropiate unele de altele si formeaza o "coaja" stand nemiscate,iar cele
din interior(mai tinere) sunt mai rasfirate si prin miscari din aripi, abdomen, picioare produc caldura
necesara. Producerea caldurii in timpul iernii se face pe baza consumului de miere,o familie
consumand iarna 6-10 kg de miere. In prima parte a iernarii familia nu creste puiet.
Înmulţirea familiilor de albine
Se poate spune despre albine ca au o viata scurta,in sezonul activ traind 35-40 zile,iar in cel inactiv
6-8 luni.Toate categoriile de indivizi trec prin trei stadii de dezvoltare : ou , larva , nimfa.
Albina lucratoare : In prima zi dupa depunere,oul sta vertical in celula,a doua zi se inclina putin
pentru ca a treia zi sa fie complet culcat pe fundul celulei.Catre sfarsitul celei de a treia zi,albinele
doici depun in celula laptisor de matca,produs de glandele lor salivare.Invelisul oului se moaie si din el
iese larva.Aceasta are forma unui viermisor de culoare sidefie. In primele trei zile larva este hranita de
albinele doici cu laptisor de matca.La aceasta,spre sfarsitul celei de-a treia zi,albinele adauga miere si
pastura pentru ca incepand cu a patra zi larvele sa fie hranite numai cu amestec de pastura,miere si
apa.In primele zile larvele stau incolacite pe fundul celulei.In ziua a sasea catre sfarsit larva se intinde
in lungul celulei,cu capul spre deschiderea ei, nu mai primeste hrana si albinele astupa celula cu un
capacel poros de ceara,amestecata cu polen.In interiorul celulei larva tese o gogoasa si in ziua a 14-a
de la depunerea oului se formeaza nimfa.In ziua a 21-a iese albina lucratoare.
Matca : Se dezvolta din acelasi ou ca si albina lucratoare.Diferenta este ca depunerea oului de catre
matca se face in celule speciale numite botci si in modul de hranire.Cand albinele se pregatesc de
roire,ele construiesc botci pe marginea fagurilor,botci de roire, in care matca depune oua. Cand familia
ramane orfana dîntr-un anumit motiv,albinele cladesc in mijlocul fagurelui botci de salvare, prin
modificarea celulelor de lucratoare ce contin larve mai tinere de 3 zile.Aceste larve sunt hranite pana la
capacirea botcilor numai cu laptisor de matca.
Trantorii : Provin din oua nefecundate.Daca la matca si lucratoare difera numai modul de hranire si
anvelopa(celula),la trantor difera si oul.Pentru un trantor se consuma o cantitate de hrana de 2-3 ori
mai mare,iar durata de dezvoltare este cea mai mare(24 de zile).
Stadiul dezvoltarii Matca Lucratoare Trantor
Activitatea, cuibul si hrana albinelor

Dupa iesirea din celula,viata albinei lucratoare se imparte in doua etape.In primele 20 de zile albina
lucratoare executa tot felul de lucrari in stup,iar in ultimile 15 zile ale vietii devine albina culegatoare.
O schema arata astfel : in primele 1-2 zile albinele curata celulele si incalzesc puietul.Intre a 3-a si a 13
zi,albinele hranesc puietul.In primele zile,ele hranesc larvele mai in varsta cu amestec de miere si
polen si apoi pe masura ce se dezvolta glandele producatoare de laptisor,si anume intre a 6-a si a 12-a
zi,ele hranesc larvele mai tinere in varsta de cel mult 3 zile.Tot in acest timp,albinele mai executa si
urmatoarele lucrari : primesc nectarul ,depoziteaza nectarul, preseaza polenul si curata stupul. Albinele
in varsta de 12-18 zile cladesc fagurii.In tot acest timp ele fac si scurte zboruri de orientare.Intre a 18 si
6
a 21-a zi de viata,albinele pazesc intrarea in stup,aerisesc stupul.Dupa aceasta perioada albinele devin
albine culegatoare,cu mentiunea ca la aparitia unui cules abundent pot participa si albine mai tinere de
20 de zile.
Cuibul familiei de albine este alcatuit din faguri de ceara.Fiecare fagure prezinta pe ambele fete mii
de celule hexagonale.Pe faguri sunt trei feluri de celule : de albina lucratoare cu diametrul de 5,4 mm
si adancimea de 10-12 mm , celule de trantor cu diametrul de 6,5 mm si adancimea de 11- 12 mm ,
celule de matca (botci) care au forma unei ghinde,adanci de 20-25 mm si diametrul de 10- 21 mm.In
celulele de lucratoare albinele pot depozita miere si pastura,iar in cele de trantor miere si mai rar
pastura.
Pentru hranirea lor si a puietului albinele folosesc nectarul si polenul florilor.Pe langa nectar
albinele mai folosesc si diferite secretii dulci(mana) de origine animala sau vegetala.Daca despre
nectar(miere) se poate spune ca reprezinta hrana glucidica, atunci polenul este hrana proteica
(painea).Consumul de miere si pastura difera de la o perioada la alta,functie de anotimp si de prezenta
sau absenta puietului.
I.2 DESPRE APICULTURA, ALBINE, MIERE, STUPI SI STUPARI

Apicultura este activitatea care da practicantilor numeroase satisfactii.Iubitorii de stuparit, sunt
oameni de toate varstele si profesiile care au un punct comun: dragostea de albine, natura, aer liber.
Apicultura are o latura materiala (se obtine miere, polen, pastura, ceara, propolis) cat si una
spirituala.Nimic nu se compara cu zumzetul unui roi de albine sau cu o plimbare prin stupina ta. Stupi
care pulseaza de viata, albine care se intorc cu desagii plini de polen si miere, matci care perpetueaza
viata, trantori in permanenta cautare a dragostei.Ce poate fi mai inaltator? Ce alta indeletnicire mai
poate crea atata multumire de sine? Raspunsul e simplu: stupi, stupari, albine, natura, sunt parti ale
aceluiasi intreg si acela se numeste apicultura.
Organizarea unei stupine
Ca in orice activitate, si in apicultura apar probleme care trebuie rezolvate. Stuparii incepatori sunt
pusi in fata unor dileme care la prima vedere sunt greu de finalizat. Procurarea de stupi, familii de
albine, tot felul de echipamente si materiale apicole nu sunt probleme a caror rezolvare inseamna
numai o simpla bataie din palme.Totul trebuie facut cu atentie si numai dupa o prealabila documentare
(literatura de specialitate se gaseste) si mai ales cu multa tenacitate.
Primul pas in apicultura
De obicei se porneste cu un numar limitat de stupi (2-3 buc.) iar pe masura ce stuparul incepator
capata experienta si stupina va creste numeric si calitativ.Se poate ajunge ca in 3-4 ani sa avem creata
o stupina frumoasa,familii de albine puternice care sa aduca productii mari de miere si alte produse
apicole.Trebuie doar sa avem rabdare, sa perseveram si sigur rezultatele nu vor intarzia sa apara.
Alegerea vetrei stupinei
Se face pe baza mai multor criterii. Raza de zbor a albinei este de 3 km. Aceasta suprafata (2826
hectare) trebuie sa asigure un cules bogat, intins pe toata durata sezonului activ. Pe o vatra nu se
instaleaza mai mult de 30 familii de albine, tinand seama ca o familie consuma in decursul unui an
apicol 90 kg de miere si 30 kg de polen. Asta ca sa nu mai punem la socoteala si cantitatea de produse
marfa pe care speram sa le obtinem.De obicei într-un an bun se pot realiza de la un stup 25-30 kg
miere, 800 g ceara si 3-4 kg polen.In final rezultatele depind numai de priceperea noastra.
Amplasarea stupinei se face pe o vatra care este insorita primavara si toamna, departe de surse
poluante,in locuri linistite,departe de drumuri intens circulate si de ape curgatoare mari.Stupii de albine
se aseaza cu urdinisurile orientate spre sud-est,la o distanta de 2 m pe rand si 4-5 m intre randuri.Intre
doua stupine vecine,trebuie sa fie o distanta de 2-3 km,asta in functie de potentialul melifer al zonei.
Alegerea tipului de stup
Urmatorul pas este alegerea tipului de stup in care dorim sa ne cazam familiile de albine. Stupii
sunt de doua feluri: stupi orizontali si stupi verticali.In cadrul fiecarei categorii, sunt diferite variante
constructive. Ce trebuie stiut despre stupi:de orice tip ar fi,toti sunt buni pentru practicarea apiculturii.
Conditiile de baza sunt acelea care tin de realizarea lor.Trebuie sa fie rezistenti, bine incheiati, realizati
dupa standard, si nu in ultimul rand incapatori.Deci mare atentie la ce cumparati! Prin alegerea
7
stupilor,trebuie sa asiguram la albine conditii de viata cat mai apropiate de cele din natura.Productia de
miere,pastura,polen,ceara,propolis,depinde in mare masura si de tipul de echipament apicol folosit,cat
si de calitatea acestuia.Nu se porneste la drum cu stupi din vechituri. Consultand stuparii din zona
voastra veti putea aprecia ce tip de stup veti alege.Un adevar e sigur:un stup orizontal se va preta mai
bine unui stuparit stationar, iar unul vertical cu magazine sau unul multietajat unui stuparit pastoral.La
fel si zona in care aveti amplasata stupina are o mare influenta.
Pentru sudul tarii unde albinele au o dezvoltare de primavara mai accelerata se recomanda stupii
multietajati,iar in zonele de deal,montane si nordice,stupi verticali cu magazine cat si stupi orizontali.
Avantajele si dezavantajele ce decurg din folosirea unui anume tip de stup trebuie foarte bine cantarite.
Procurarea familiilor de albine
La cumparare trebuie avut grija ca acestea sa fie destul de puternice (7-8 faguri, din care 5-6 cu
puiet),intr-o perfecta stare de sanatate si cat mai adaptate zonei in care doriti sa le instalati. Si roiurile
sunt bune cu conditia sa aiba albina multa (1,5 kg) si apoi sa fie dotate cu o matca tanara si
prolifica.Este recomandat ca roiurile de albine sa fie instalate in stupi noi,pe rame cu faguri
necladiti,pentru ca asa vom putea evita bolile.Aceste cerinte sunt minime, urmand ca la urmatoarele
achizitii sa aveti in vedere si alte aspecte care tin mai mult de experienta avuta.
Aprecierea calitatii unei familii de albine se poate face usor daca urmarim:
- Prolificitatea matcii - Este unul din factorii principali care determina puterea uneii familii.Matca
trebuie sa depuna un numar mare de oua, aprox. 150-180000, in decursul unui sezon.Prezenta masiva a
ramelor cu puiet este un indiciu clar.Felul depunerii si repartizarea puietului pe rame pot spune ceva
despre calitatea matcii.O matca trebuie sa fie activa pentru ca ea reprezinta viitorul unei familii.Nu
degeaba se spune ca matca da tonul.Exemplu: prin schimbarea unei matci,intr-o anumita perioada de
timp stupul se va transforma,calitatile matcii fiind transmise la descendenti.
- Rezistenta la iernare - Sunt familii de albine care pe langa faptul ca sunt ingrijite bine de apicultor,
au un fel al lor de a trece mai usor prin iarna. De aceasta insusire trebuie sa se tina seama, pentru ca
iernile noastre sunt destul de lungi (120-150 zile).Parametrii luati in calcul sunt:mortalitatea albinelor,
consumul de hrana. Bineinteles se vor prefera familii cu o mortalitate redusa si un consum mai mic de
miere.
- Blandetea albinelor - Se stabileste prin urmarirea lor in momentul cand se executa o anumita
lucrare.Daca la deschiderea stupului albinele stau linistite, nefiind nevoie de mult fum, totul este in
regula si o sa stim ca am dat peste o familie buna.
- Rezistenta la boli - In aceasta directie felul de a reactiona al albinelor la boli si daunatori este diferit.
Sunt familii cu un instinct mai mare de a pastra curatenia in stup. Acestea trebuie alese! Prin
comparatie,se intampla ca la oameni.O casa mai curata - un spatiu cu mai putini factori agresivi
externi.
- Harnicia la cules - Familiile mai harnice isi incep activitatea la primele ore ale diminetii,au un numar
mare de zboruri pe zi,iar seara isi continua activitatea pana mai tarziu.De obicei,un urdinis aglomerat
de la primele ore ale diminetii reprezinta o dovada.
- Productia de miere - Este indiciul principal! O familie care la sfarsitul sezonului activ si-a asigurat
rezervele de hrana si a dat o mare cantitate de miere marfa,este valoroasa.Bineinteles ca pentru stuparii
incepatori care vor sa-si achizitioneze familii de albine,numai unele dintre indiciile asupra calitatii
materialului biologic sunt relevante.
Un sfat: participarea la aceste operatiuni a unui stupar cu experienta este de preferat! Nu incercati sa
faceti totul singuri.Sigur veti gasi oameni cu suflet si pasiune,care prin ajutorul pe care vi-l vor da o sa
faca, ca succesul actiunii sa fie asigurat.
Apicultura - o afacere de success
Suntem convinsi ca majoritatea cititorilor acestui curs isi pun intrebarea daca apicultura poate fi o
afacere.Raspunsul este din start unul pozitiv,cu precizarea ca volumul de munca,investitia materiala si
implicarea personala sunt destul de considerabile. Ca in orice afacere,se aplica politica pasilor
marunti,intreprinzatorul trebuind pe rand sa fie apicultor, medic veterinar, contabil, manager, sofer,
hamal,etc.
8
Primii pasi spre realizarea obiectivului au fost expusi mai sus.Cum ar trebui sa arate structural o
"intreprindere" al carui obiect de activitate este apicultura? Sunt doua posibilitati, asta in functie de
nazuintele intreprinzatorului si de sistemul ales:
Stupina stationara - se bazeaza pe amplasarea stupilor in mai multe locatii (cate 30-35buc./vatra),cu
o distanta de 5-6 km. intre ele.La un numar de 300 de stupi sunt necesare 8-10 locatii,legate intre ele
de drumuri practicabile si dispuse astfel incat numarul de km facuti cu masina sa fie cat mai mic.
Aceste locatii se inchiriaza de la diversi propietari si vor trebui sa asigure culesul necesar albinelor.
Uneltele si utilajele vor fi folosite in comun pentru tot numarul de familii.Un alt obiectiv este
construirea unei baze centrale pentru depozitarea si prelucrarea produselor. Iarna familiile de albine
pot fi gazduite pe o singura vatra, pentru ca supravegherea sa fie facuta mai usor si cheltuielile sa se
reduca.Existenta a 1-2 mijloace de transport constituie o necesitate.
Stupina "pastorala" - Este un alt sistem care se practica atat in tarile U.E cat si in America.
Albinele sunt deplasate in pastoral cu diverse mijloace de transport (camioane, tractoare, tern,
pavilioane), urmand ca in pauzele dintre "expeditii" sa fie cantonate pe 2-3 vetre. Sistemul expus cere
o investitie si o implicare maxima, devenind rentabil la un numar de peste 300 de familii,dat fiind
cheltuielile mari cu transportul.O alta intrebare la care trebuie sa raspundem este aceea,unde sunt
granitele dintre amatori,semiprofesionisti si profesionisti :
Amatori - obiectivul principal este obtinerea de produse apicole care sa acopere necesarul pentru
familie si eventual obtinerea unui profit.Potrivit normelor, se considera amator stuparul care are 1-100
familii de albine.De obicei acest stuparit se caracterizeaza prin urmatoarele: volum de munca mediu (la
sfarsit de saptamana) ; materialul genetic (roiuri,matci) se obtine prin mijloace propii ; apicultorul are
o alta munca de baza.
Semiprofesionisti - numarul de familii este de 100-300 buc,volumul de munca 1200-1300 ore/an,
materialul genetic se cumpara de la unitatile specializate,se poate practica o apicultura moderna prin
mecanizarea lucrarilor,se prelucreaza primar unele produse ale stupului etc.Afacerea este o afacere de
familie fiind folosita munca membrilor ei.
Profesionisti - se pot considera stuparii care detin peste 300 de stupi,un numar optim fiind undeva
spre 600 de buc.Aici lucrurile se schimba radical, stuparitul pastoral fiind absolut necesar.Numarul de
ore munca/an creste dramatic,fiind necesara angajarea de muncitori sezonieri.Pentru o mai buna
reprezentare se cere ca functionarea stupinei sa se faca sub forma unei societati comerciale.
Apropiata aderare a Romaniei la U.E deschide noi orizonturi apiculturii in general si apicultorilor in
special. Penetrarea pietei U.E se va face mult mai usor,subventiile vor fi prezente si totul o sa intre pe
un fagas normal.Ingradirile privind calitatea produselor,cerintele in domeniul veterinar-apicol, mediul
concurential,nu trebuie sa sperie pe nimeni.Se schimba conditiile de functionare într-un mediu
economic,dar se schimba si generatiile de apicultori,care vor deprinde altfel de comportamente
economice.Un singur gand trebuie sa va calauzeasca: nu ratati oportunitatea oferita de
apicultura,pentru ca in acest domeniu se poate face o treaba buna si bani frumosi !!!
1.3 ÎNTREŢINEREA FAMILIILOR DE ALBINE

In Romania sunt comercializate trei modele constructive de stupi:orizontali,verticali cu magazine si
multietajati.Stuparul incepator dupa o atenta studiere a avantajelor si dezavantajelor fiecarui model se
orienteaza la folosirea unuia din ele.In cele ce urmeaza va vom prezenta tehnologia de întreţinere a
familiilor de albine asa cum este ea descrisa in literatura de specialitate.Bineinteles toate tehnologiile
au un caracter general,ele urmand sa fie adaptate apoi in raport cu conditiile specifice zonei in care
vreti sa amplasati stupina.Sa trecem la descrieri concrete !!!
Întreţinerea in stupi orizontali
Stupul orizontal este stupul cel mai usor de manuit,din acest motiv el fiind recomandat
incepatorilor.Dezvoltarea familiilor de albine se realizeaza pe linie orizontala,apicultorul adaugand
faguri pe masura ce creste puterea familiei de albine sau cand apare un cules principal.Totul se poate
compara cu o casa sistem vagon,fara etaj si in care locuiesc mai multe generatii.Extinderea spatiului
locuibil se face prin adaugarea de noi camere,fiecare dotata cu utilitatile ei,totusi facand parte dîntr-un
intreg.Cum veti proceda cu albinele dumneavoastra?Nimic mai simplu daca alegeti
9
si aplicati sistemul ce vi se potriveste.
Întreţinerea unei singure familii într-un stup orizontal
Primavara cuibul familiilor se organizeaza astfel: spre fiecare perete lateral al stupului se lasa cate
un fagure cu miere si unul cu pastura, iar in mijloc se aseaza fagurii cu puiet. Prin mentinerea caldurii
necesare cresterii puietului se asigura o dezvoltare rapida. In acest scop cuibul se stramtoreaza la
numarul de faguri bine acoperiti de albine, operatiune dublata de o impachetare cu materiale
izolatoare.
O sa observati ca numarul de albine va creste si ca largirea cuibului trebuie facuta periodic, prin
introducerea de faguri claditi intre fagurele marginas si cel cu puiet.Odata cu venirea timpului frumos,
aceasta largire se poate face si prin introducerea de faguri in mijlocul cuibului.
Atentie mare insa!Nu fortati dezvoltarea printr-o largire necontrolata a cuibului pentru ca in acest
caz veti obtine rezultate nefaste.Adaugati faguri numai cand fagurii introdusi inainte sunt insamantati
si bine acoperiti de albine.La aparitia unui cules principal,cuiburile se completeaza cu faguri goi si
faguri artificiali.In acesti faguri,albinele vor depozita si prelucra nectarul florilor. Familiile de albine
au tendinta de a depozita mierea in fagurii din apropierea cuibului si chiar in cei din cuib.De
aceea,apicultorul trebuie sa introduca faguri direct in cuib (pentru a asigura spatiul necesar matcii sa
oua) si sa schimbe fagurii plini din vecinatatea cuibului,cu cei goi din extremitati.
Cand culesul inceteaza, mierea se extrage avand grija sa lasam pentru fiecare familie 7-8 kg miere
ca rezerva de hrana. In luna iunie, familiile ajung la dezvoltarea maxima.Pentru a preveni intrarea in
frigurile roitului se practica ridicarea de faguri cu puiet gata de eclozionare pentru formarea de noi
familii. Odata cu terminarea culesurilor de vara,se opreste in cuib hrana necesara iernarii,iar cuiburile
se stramtoreaza la numarul de faguri bine ocupati de albine.Fiecare rama cu hrana trebuie sa contina
coroane de miere pe 3/4 din suprafata ei.Toamna,fagurii neacoperiti de albine se scot,cuibul se
impacheteaza si se asigura o ventilatie corespunzatoare a stupului.Iernarea se face pe vetre linistite cu
un control minim din partea apicultorului,daca lucrarile din toamna au fost bine facute.
O alta metoda de întreţinere a unei singure familii
Aceasta metoda de întreţinere poarta denumire de "metoda Layens" si este creata special pentru
apicultorii ce nu au mult timp la dispozitie pentru a se ocupa de albine. Metoda se bazeaza pe
reducerea la minim a lucrarilor de sezon.Cum procedam: de la inceputul primaverii cuibul se
organizeaza la unul din urdinisuri.La peretele stupului asezam doi faguri (unul cu miere si altul cu
miere si pastura),apoi fagurii care formeaza cuibul(purtatori de puiet),2-3 faguri claditi,goi,alti 2-3
faguri cu miere,urmati iarasi de faguri goi pana la completarea totala a cutiei. In aceasta organizare
familia se autoguverneaza, primul control fiind facut dupa incheierea culesurilor.Metoda se preteaza
foarte bine a fi aplicata cand folosim stupi orizontali cu 16 rame. Pentru ca familiile sa ierneze in mod
satisfacator, toamna cuibul se restrange si se impacheteaza.Daca vrem sa inmultim familia de albine,
divizam stupul cu o diafragma etansa (avand grija ca sectiunea ramasa fara matca sa aiba oua
proaspete).Bineinteles pentru a preintampina frigurile roitului si in acest caz se pot ridica faguri cu
puiet gata de eclozionare. Metoda Layens este o metoda usoara fiind apreciata mai ales de apicultorii
care considera stuparitul un hobby.
Întreţinerea unei familii de baza cu matca ajutatoare
O metoda mai complicata dar aducatoare de castiguri este folosirea matcilor ajutatoare.Stuparii cu
mai multa experienta isi propun in fiecare an sa obtina cat mai multe matci ajutatoare pentru familiile
de albine.Daca acest lucru se aplica la 50-60% din numarul total de familii din stupina si rezultatele
vor fi pe masura,traduse in importante sporuri de productie. Scopul metodei este acela de a valorifica
culesurile din vara si pentru a intari familiile de baza in vederea iernarii. Familia ajutatoare se
formeaza imediat dupa ce culesul la salcam se incheie.Din familia de baza,se scot 3 faguri din care cel
putin 1-2 cu puiet.Roiul stolon astfel obtinut se aseaza in partea cu urdinisul mic.Aceasta familie(in
formare) primeste o matca valoroasa si imperecheata.Daca matca nu este imperecheata se asteapta
imperecherea ei.Familiile ajutatoare se vor imputernici periodic cu faguri cu puiet gata de
eclozionare,recoltati din familiile de baza.Cand familia ajunge sa ocupe 7-8 faguri se face o noua
organizare.Se formeaza din nou un nucleu stolon pe 3 faguri care cuprinde matca mai in varsta,iar
restul de faguri cu albine se strang intr-o familie puternica capabila sa valorifice culesurile tarzii.In
10
toamna dupa ce culesurile au incetat,familia ajutatoare se uneste cu familia de baza care ierneaza cu
matca tanara. Bineinteles ca procedeele de întreţinere ce se aplica familiilor întreţinute in stupi
orizontali sunt multe si se gasesc descrise in literatura de specialitate.Stuparii incepatori insa trebuie sa
si le insuseasca pe cele mai simple si odata cu trecerea timpului pot incerca tehnici care acum par atat
de complicate.
Întreţinerea in stupi verticali cu magazine
Alegand acest tip de stup, apicultorul nostru incepator face un pas direct si decisiv spre practicarea
unui stuparit profesionist.Acesti stupi pot fi folositi pentru a face pastoral,pot fi instalati in pavilioane
apicole sau pe vetre permanente.Trebuie sa va ganditi ca puteti obtine cantitati insemnate de miere
curata(in fagurii de recolta) si mai ales miere pe sortimente. Bineinteles ca si stupul vertical cu
magazine are dezavantajele lui dar acestea pot fi mult atenuate prin aplicarea tehnologiilor elaborate
de-a lungul timpului.In orice caz daca l-ati ales,alegerea a fost inspirata !!!
Cum se lucreaza cu acest stup? In principiu el este o combinatie intre stupul orizontal si cel
multietajat,mai bine spus preia tehnologii caracteristice ambelor.De aceea întreţinerea albinelor in
perioada de primavara este identica cu cea aplicata la stupii orizontali.Se fac restrangeri de
cuib,impachetari,largiri ale cuibului prin adaugarea de faguri claditi sau artificiali ,etc.Cand familia de
albine ajunge sa ocupe cei 10 faguri ai cuibului,iar matca depune oua pe fetele interioare ale fagurilor
marginasi,stim ca a sosit momentul sa adaugam primul magazin.Acest lucru se intampla de obicei in
preajma primului cules la salcam.Magazinul este completat cu faguri claditi si 2-3 faguri
artificiali.Pentru a opri matca sa depuna oua in acesti faguri se lasa o distanta mai mare intre ei,in acest
fel albinele ingrosand fagurii de recolta. Cand albinele au umplut cu miere majoritatea fagurilor din
magazin si mai ales cand se observa capacirea superioara a acestora, stim ca a venit momentul sa
adaugam un al doilea magazin. Acesta se aseaza deasupra cuibului, primind deasupra magazinul cu
miere unde bineinteles va continua procesul de capacire.Asezarea unui magazin de recolta devine
necesara uneori si pe timpul cand nu este cules, din cauza multimii albinelor, care ocupa pana la refuz
fagurii din cuib.Dupa terminarea culesurilor mierea se recolteaza (asta daca nu a-ti facut-o deja) !!! La
acest tip de stup intervine o problema majora: mierea depozitata in fagurii din cuib nu asigura
cantitatea de provizii indestulatoare unei bune iernari (nu e insa o regula), si de aceea la terminarea
verii trebuie facute hraniri de completare. Odata cu venirea timpului racoros, întreţinerea albinelor se
face din nou ca in cazul stupului orizontal.
Întreţinerea in stupi multietajati
Stupul multietajat este stupul care naste cele mai multe controverse.Unii il considera ca fiind cel
mai bun stup existent, altii ca nu ar fi potrivit pentru conditiile tarii noastre.Sigur este un lucru:este un
stup pentru adevaratii profesionisti si care impune ca apicultorul sa posede un bagaj vast de cunostinte
apicole. Folosit in zonele tarii in care clima permite ca familiile de albine sa ajunga la o dezvoltare
buna, succesul este asigurat.Iata cum se manuieste: familiile normale si puternice ierneaza in doua
corpuri suprapuse,avand fagurii din corpul superior plini cu miere capacita,de calitate
superioara.Ghemul de iarna se formeaza in partea superioara a fagurilor din corpul inferior si partea
inferioara a celor din corpul superior. Prin forma inalta a ramelor din cele doua corpuri, forma pe care
o dobandeste in urma suprapunerii, majoritatea proviziilor de hrana se gasesc in corpul superior.
Datorita acestui fapt populatia de albine din ghem are posibilitatea de a se deplasa pe verticala, in
functie si pe masura consumului proviziilor din celulele fagurilor ocupate de ghem.Se asigura in acest
mod o iernare din cele mai corespunzatoare. La sfarsitul perioadei de iernare si inceputul primaverii
familiile ocupa, treptat, cu puiet fagurii din corpul de sus, unde sunt conditii mai bune pentru
mentinerea caldurii!Cand corpul de sus este ocupat de puiet si in cel de jos exista faguri cu celule
goale,se trece la intensificarea cresterii de puiet prin simpla inversare a corpurilor. Aceasta schimbare
de pozitie a corpurilor "indeamna" si "obliga" familiile sa creasca puiet atat in corpurile de jos (care
mai inainte se gaseau deasupra), cat si in fagurii goi din corpurile superioare (care mai inainte se
gaseau dedesubt,deasupra fundurilor). Altfel fagurii din corpurile de jos ar fi ramas neocupati de
puiet.Lucrarea se face cand timpul frumos si caldura s-au statornicit,cel mai bine pe timpul infloririi
pomilor roditori, odata sau la scurt timp dupa transvazarea familiilor respective in stupi curatati si
dezinfectati.Cand familiile au matci tinere si prolifice,populatii numeroase,provizii suficiente si pot
11
valorifica economic culesurile de întreţinere,cantitatea de puiet creste de la o zi la alta si in curand se
poate ajunge la o aglomerare a celor doua corpuri cu albine tinere,inainte de inflorirea salcamului sau -
cel mai tarziu-inainte de aparitia culesurilor de productie de vara.De aceea pentru a se preveni intrarea
unei familii in frigurile roitului natural se recurge la o noua restructurare a cuibului respectiv:intre cele
doua corpuri se introduce al treilea corp,care in anii favorabili poate fi si el ocupat cu puiet si albine.
Pe masura ce puietul eclozioneaza din fagurii aflati in corpul de jos, matca este nevoita sa-si
desfasoare,in continuare, activitatea de ouat pe acesti faguri,celulele eliberate de puiet din corpul de
sus fiind folosite pentru depozitarea mierii.Catre sfarsitul perioadei de cules intens corpurile cu miere
de extras se ridica incepand cu cel de deasupra.La pregătirea familiei pentru iarna,peste corpul cu puiet
de jos se aseaza corpul cu provizii de miere si pastura de buna calitate.
Concluzii
Stuparii incepatori trebuie sa cantareasca bine ce tip de stup vor introduce in exploatare.In privinta
tehnicilor de întreţinere, fiecare alege ce i se potriveste mai bine,într-un cuvant isi alege "stilul de
lucru". Incepeti cu tehnici simple si pe masura ce va acomodati si capatati experienta treceti la un nivel
superior. Nu uitati : progresul se obtine pas cu pas,nu sarind peste etape !!!
Insarmarea ramelor - montarea fagurilor artificiali
Aparitia stupului cu rame mobile si implicit a fagurilor artificiali,au insemnat pentru apicultura o
dezvoltare accelerata.Cu timpul s-a constatat ca rezistenta fagurilor artificiali montati in rame si claditi
de albine lasa de dorit.In scopul eliminarii acestor neajunsuri,apare necesitatea insarmarii
ramelor,operatiune care inseamna teserea unei retele de sarma pe cadrul ramei.In acest fel,atat fagurele
artificial ca atare,cat si cel rezultat dupa cladire,au o rezistenta marita,putand face fata tensiunilor
aparute din diferite motive. Sa vedem cand se intampla ruperea,deformarea sau deteriorarea fagurilor :
1)In timpul executarii lucrarilor curente de întreţinere,cand la manevrarea ramelor,fagurii plini cu
miere,pastura ori puiet si acoperiti de albine,cedeaza mecanic desprinzandu-se de pe sarme se rup sau
se indoaie.
2)In timpul cladirii de catre albine a fagurelui artificial,cand apar defecte de
cladire,deformari,ruperi si indoituri.
3)In timpul extragerii mierii cu ajutorul centrifugii manuale sau electrice,cand forta centrifugala
exercitata asupra ramelor cu faguri este mare.Se intampla deseori ca fagurii sa cedeze in apropierea
spetezei superioare,deoarece acolo nu a fost crescut puiet,fiind in permanenta prezenta o coroana de
miere.Practic fagurele este mai rezistent (datorita camasilor de nimfa ramase in celule) pe suprafetele
unde se face cresterea puietului.
4)In timpul transportului stupilor spre locurile de pastoral.Factorii favorizanti degradarii fagurilor
sunt temperatura marita din timpul transportului si balansul mijlocului de transport. Analizand cauzele
deteriorarii fagurilor,se poate trage concluzia ca o insarmare cat mai corecta si atenta a ramelor
inseamna mai putina bataie de cap pentru apicultor. Intrebarea care se naste automat este legata de
tehnica si modul de insarmare al ramelor.Ce conditii trebuie indeplinite pentru a reusi o insarmare
eficace?
1)Modul de distribuire al sarmelor sa fie in corelatie cu scopul urmarit si cat mai uniform.
2)Fagurele artificial sa fie foarte bine fixat de sarme,avand grija sa nu apara gauri in foaie,cu sarma
ingropata in ceara pe toata lungimea ei.
3)O atentie deosebita trebuie data marginilor fagurelui,care trebuie protejate de rupere sau alt tip de
deteriorare.
4)Fixarea fagurelui sub speteaza superioara cu un numar marit de sarme,care maresc rezistenta la
centrifugare.
5)Montajul foii de ceara sa se faca asigurand tolerantele necesare,stiind ca intervine o anume
dilatare termica.
In ceea ce priveste tehnicile insarmarii exista o mare diversitate.Indiferent de cate randuri de sarma
sunt montate pe rama,putem spune ca sunt trei mari categorii : insarmarea orizontala ; insarmarea
orizontal-oblica ; insarmarea orizontal-verticala. Toate acestea au avantajele si dezavantajele
lor,scopul urmarit in final fiind acelasi : sa rezulte o insarmare de calitate.
12
Insarmare orizontala : este cel mai cunoscut si uzitat tip de insarmare.Rezultate bune se obtin
atunci cand ramele de orizontal sunt prevazute cu 5 sarme,de multietajat cu 4 sarme,iar cele de
magazin cu 3 sarme.Este foarte important ca sarma de sus sa fie pozitionata la 10-15 mm de leatul
superior,restul sarmelor fiind distribuite in mod simetric,una fata de alta. Pentru asigurarea unei
trainicii sporite,prima sarma se ancoreaza pe mijloc,de acelasi leat superior,cu ajutorul unei bucatele de
sarma si a unui cuisor.La montarea fagurelui se are in vedere lasarea unui spatiu liber astfel : fata de
leatul superior 3-4 mm,fata de laterale 5 mm,iar fata de leatul inferior 5-10 mm.
Insarmarea orizontal - oblica : principial,se vor respecta aceleasi norme, ca in cazul insarmarii
orizontale.Noutatea consta in adaugarea altor 2 sarme dispuse oblic pe verticala(vezi fig.),care vor
asigura o trainicie sporita.Pentru montarea fagurelui artificial se au in vedere aceleasi deziderate,
expuse mai sus.
Insarmarea orizontal - verticala : este tipul de insarmare care asigura trainicia cea mai mare unui
fagure.Bineinteles,reteaua de sarme fiind mai deasa,presupune ca si manopera operatiunii sa fie un pic
mai complicata. Dar care este scopul pe care il urmarim,daca nu acela de a face o treaba buna?
Deoarece intentionam sa promovam acest tip de insarmare,vom dezbate mai pe larg subiectul,asta
neinsemnand ca dorim sa impunem metoda.La urma urmei,totul se rezuma la optiunea personala a
fiecarui apicultor.
Principalele operatiuni executate sunt :
Gaurirea ramelor - pozitia gaurilor se marcheaza cu un sablon si un creion.Se va folosi o masina de
gaurit electrica(mica), fixand in mandrina un burghiu de lemn,de 3 mm.In scopul situarii gaurilor in
acelasi plan,dupa marcarea initiala,gaurirea se va face pe partea interioara a elementelor ramelor,astfel
fiind asigurata planeitatea sarmelor.Daca sarmele nu sunt montate corect,atunci si cladirea ulterioara a
fagurelui de catre albine va fi defectuoasa. Atentie : este foarte important ca gaurile sa fie date in asa
fel incat sarmele marginale,orizontale sau verticale, sa se afle pozitionate la 2,5 cm de toate stinghiile
ramei.
Tipul sarmei si taierea ei - sarma folosita este o sarma subtire,de 0,4 mm,zincata,lucioasa si
maleabila.Pentru asigurarea a 3 orizontale si 5 verticale se taie bucati de 3,5 m,pentru rama de
orizontal si 3,2 m,pentru rama de multietajat.Recomandam in prealabil sa se faca o proba si sa se
stabileasca lungimea necesara.
Montarea si fixarea sarmelor - sarma taiata la dimensiune, se introduce lateral jos,si se trag cele 3
randuri orizontale.Practic vor rezulta 2 lungimi : una de 1,6 m pentru traseul orizontal si 1,9 m pentru
traseul vertical(rama de orizontal) pentru rama de multietajat cele doua lungimi sunt egale,adica 1,6 m.
Asezarea sarmelor in rama se face cu atentie,cele orizontale de o parte,iar cele verticale de alta. Intre
cele doua retele se formeaza un buzunar,unde se aseaza fagurele artificial. Fixarea sarmei se face cu
ajutorul cuisoarelor. Acestea trebuie sa fie subtiri si scurte(1 mm grosime, 10 mm lungime). Dupa ce
fixam un capat al sarmei,aceasta se intinde cu grija pentru a evita curbarea ramei si se fixeaza cu cel
de-al doilea cuisor.Fixarea sarmei pe cuisor se face rasucind de 2-3 ori,apoi capul cuiului se ingroapa
in rama,batand cu ciocanul.
Fixarea fagurelui artificial - foaia de fagure se introduce intre sarmele orizontale si cele
verticale,dinspre speteaza inferioara,spre cea superioara,Se aseaza rama cu fagurele montat pe
calapodul apicol umezit si se corecteaza pozitia. Pozitia corecta a fagurelui este cea in care se asigura
urmatoarele distante : la speteaza inferioara,fagurele aproape lipit,pe laterale si speteaza superioara 2-3
mm. distanta.Pentru lipire se pot folosi pintenul apicol,randalina apicola,un ciocan de electronist cu
ciocul modificat sau mai modern transformatoare de c.a cu o tensiune mica.In toate aceste cazuri se are
in vedere ca lipirea sa se faca fara a gauri fagurele si pe toata lungimea sarmelor.Unde din neatentie
fagurele a fost gaurit se procedeaza la astuparea gaurii cu ceara topita.
Cladirea si pastrarea fagurilor - Pentru a avea si faguri bine claditi,se recomanda ca in timpul
infloririi pomilor fructiferi,sa fie dati familiilor de albine pentru ai cladi partial.Dupa 1-2 zile se scot,
se trec la rezerva ,urmand a fi utilizati la nevoie.Depozitarea se face in corpuri de stup,dulapuri
speciale,obligatoriu in pozitie verticala pentru a preintampina deformarea lor.
1.4LUCRARI DE PRIMAVARA IN STUPINA

13
Stuparii incepatori care citesc acest curs trebuie sa inteleaga un lucru: anul apicol incepe toamna!
De felul cum sunt pregatite familiile de albine in toamna depinde totul: productia, starea de
sanatate,marimea stupinei si in general tot ce tine de buna desfasurare a lucrurilor.Totusi pentru a nu
crea confuzii,vom suprapune anul apicol cu cel calendaristic,urmand ca pe masura ce va veti
familiariza cu lucrarile ce trebuie executate sa faceti aceasta separare singuri. Acestea fiind spuse sa
trecem la treaba !!!
Odata cu ridicare sensibila a temperaturilor, primavara in stupina trebuie facute mai multe lucrari.In
ordine cronologica (subliniem ca toate au importanta lor) acestea ar fi:
Pregătirea vetrei stupinei
Pe la inceputul lunii martie (functie de starea vremii) vom demara primele actiuni:
- curatam si imprastiem zapada pentru a grabi topirea,adunam si inlaturam crengile,frunzele si in
general toate resturile,urmarind o igienizare totala.
- asezam stupii pe locurile definitive,functie de sistemul ales,urmarind ca urdinisurile sa fie orientate
spre sud-est si albinele sa beneficieze de caldura soarelui
- curatam prin urdinis(cu o sarma) stupii de albine moarte si alte resturi;acestea se vor arde neaparat
- instalam sau reorientam gardurile de protectie pentru a feri albinele de vanturile reci ale inceputului
de primavara
Supravegherea zborului de curăţire
In timpul iernii datorita faptului ca albinele nu au mai putut iesi din stup,au acumulat in intestine
reziduri care acum trebuie eliminate.De aceea in primele zile calduroase(temperatura ajunge la peste
15 grade C),trebuie sa stimulam efectuarea acestor zboruri de curăţire.Daca inca mai este zapada pe
vatra stupinei este recomandat sa intindem paie pe jos.Urdinisele se vor deschide larg iar capacele se
vor salta pentru ca razele soarelui sa incalzeasca podisorul stupului.Tot acum unii dintre stuparii cu
experienta mai fac o lucrare importanta: introduc in mijlocul cuibului un fagure gol, bine cladit,in care
toarna 1-2kg de sirop de zahar caldut. Cand observam ca zborul de curăţire a fost facut de totalitatea
familiilor, reducem urdinisele(3cm) si bineinteles asezam capacele care au fost saltate.
Primul control si stramtorarea cuiburilor
Profitand de una din zilele calduroase executam primul control de primavara,in care vom evalua
starea familiilor de albine,operatiune dublata de o stramtorare a cuibului.La deschiderea stupului
constatam:
- prezenta hranei care exista in faguri,stiind ca o rama standard contine 3,5kg miere pe ambele fete
- prezenta matcii,dupa puietul de pe fagurii din mijlocul cuibului;daca puietul nu exista totusi nu
trebuie sa ne ingrijoram: unele matci isi incep mai tarziu ouatul si de aceea este necesara repetarea
controlului dupa o saptamana,pana cand tragem o conluzie corecta
Tot in timpul acestui control, scoatem din stupi fagurii mucegaiti, cu pete de diaree, si pe cei ce
contin multe celule de trantori.S-a constatat ca dezvoltarea familiilor de albine decurge normal daca
albinelor li se asigura un regim de caldura optim.In acest scop stuparii vor "stramtora cuibul".Cuibul se
aranjeaza catre peretele stupului care este cel mai expus soarelui astfel:fagurii cu puiet se aseaza in
mijloc,ei fiind marginiti de faguri cu miere si pastura; in cuib se lasa strict atati faguri cat pot acoperi
albinele si care trebuie sa aiba numai celule de lucratoare; in ce priveste rezerva de hrana familia
trebuie sa dispuna de min.4-5 kg miere si bineinteles pastura.Atentie mare ca la stramtorare si la
eliminarea fagurilor imperfecti sa nu orfanizati accidental familia.Cuibul se limiteaza cu o diafragma
mai scurta,dincolo de ea fiind asezati fagurii cu resturi de miere,aceasta delimitand compartimentul de
hranire.
Se recomanda ca tot cu aceasta ocazie familiile de albine sa fie mutate in lazi curatate,reparate si
dezinfectate.Trebuie sa avem pregatite din timp cateva lazi,urmand ca pe masura ce mutam albinele sa
dezinfectam si restul de stupi. Lucrarea este foarte necesara pentru ca pe langa toate celelalte,sa
pastram o stare de igiena perfecta.Toate aceste lucrari sunt decisive,necesita sa avem ceva timp la
dispozitie si mai ales sa avem "ingaduinta" vremii.
Salvarea albinelor ramase fara rezerve de hrana
Salvarea familiilor ramase fara rezerve de hrana este foarte usor posibila in orice stupina chiar daca
apicultorul este lipsit de experienta.In acest scop folosim urmatoarele rezerve:
14
- proviziile de hrana existente pe ramele care nu au fost cuprinse de ghem, sau in celulele din
partea opusa a fagurilor ocupati partial
- proviziile de hrana existente in alte familii si de care acestea nu mai au nevoie
- mierea in faguri,miere lichida sau granulata de la rezerva stupinei
In primul caz constatam ca de o parte si de alta a fagurilor ocupati de ghem, se afla cate 1-2 faguri
cu miere care nu au fost folositi de albine.Asta se intampla din cauza ca odata format ghemul de
iernare, albinele nu mai au acces decat la proviziile de pe fata fagurilor unde se afla. Pentru a remedia
situatia se ridica din stupi ramele care contin provizii, si care din motivul mentionat au ramas
neconsumate. Se descapacesc aceste rame pe o parte si cu ajutorul unui bastonas de lemn se fac 2-3
gauri de grosimea unui creion.Apoi se indeparteaza ramele cu faguri si putine albine din ambele
margini ale ghemului.Se introduc fagurii gauriti, cu miere descapacita in spatiu liber care tocmai a fost
creat.Fagurii scosi (cu putine albine pe ei) se alatura de fagurii cu miere, bineinteles si ei gauriti pentru
a permite circulatia albinelor. In cazul cand familia ramasa fara provizii nu are faguri disponibili in
stup, se procedeaza la ridicarea de faguri cu provizii din familiile mai bogat aprovizionate.
Introducerea lor in stupi se face dupa tehnologia descrisa mai sus. Cand nu dispunem de acesti faguri,
se poate folosi mierea diluata un pic, incalzita si apoi turnata in faguri goi.Hraniri de calitate se mai pot
face cu turtite de miere cristalizata si framantata cu zahar pudra pana obtinem consistenta dorita,cat si
cu serbet de zahar. Aceste turtite se aplica direct pe partea superioara a ramelor.Este de dorit insa ca
aceste interventii sa fie facute numai in caz de urgenta, putand evita aceste situatii neplacute printr-o
buna organizare a cuibului inca din toamna.
Completarea rezervelor de pastura
Pe langa miere, albinele au nevoie la cresterea noilor generatii si de hrana proteica.Aceasta este
asigurata de pastura, lipsa ei fiind un handicap major in dezvoltarea favorabila a familiilor de
albine.Pentru cresterea unui kg de albina este nevoie de 1,5 kg de pastura.Pastura se asigura din
toamna prin introducerea unui fagure plin si la nevoie prin completarile de primavara.In primavara
modurile de administrare sunt:
-scoatem pastura din faguri prin taierea lor in fasii;apoi frecam fasiile in mana pana la separare.La
pastura obtinuta se adauga o cantitate egala de apa si o cantitate dubla de miere.Se mai adauga sare 1%
din cantitatea amestecului si se omogenizeaza.Se toarna amestecul in faguri administrand zilnic cate
200g,pana la aparitia culesului de polen.
- un kg de pastura se amesteca cu 0,750kg miere si se administreaza deasupra ramelor sub forma de
turtite proteice de completare.
-amestecam cantitati egale de polen si miere, administrand la fel deasupra cuibului sub forma de
turtite.
Concluzionand, hranirea proteica de primavara se face de preferinta cu pastura de la rezerva, apoi
daca nu avem cantitatile necesare se vor face hraniri cu polen si miere sau pastura si miere.
Dezinfectia stupilor
Daca nu am facut aceasta lucrare in timpul primului control de primavara(din diferite motive) sa
stiti ca acum a sosit momentul.Dezinfectia se face cu scopul pastrarii sanatatii familiilor de albine.O
casa curata inseamna eliminarea unor probleme grave. Lucrarea consta in mutarea familiilor de albine
in alti stupi,pe care i-am curatat si dezinfectat.In principiu lazile se curata de resturi de
ceara,propolis,pete diareice si apoi se dezinfecteaza cu o solutie recomandata. Urmeaza o limpezire,o
uscare si neaparat flambarea cu flacara.
Largirea cuiburilor
Lucrarea este deosebit de importanta,avand in vedere ca interventia stuparului poate face mult
bine,dar totodata si mult rau daca nu este facuta corect.Prin largirea cuibului trebuie sa raspundem
ferm necesitatii matcii de a depune oua.Trebuie sa avem in vedere urmatoarele conditii generale:
-existenta unei concordante intre suprafata ocupata de puiet si numarul de albine doici la un numar
mic de doici si cantitatea de laptisor de matca distribuita va fi mica
15
- prezenta rezervei de pastura necesara cresterii puietului si a albinelor tinere
-conditiile interne si externe,precum si caracteristicile biologice; acestea tin de temperatura
externa,de modul in care albinele reusesc sa mentina climatul optim in stup cat si de faptul ca prin
modul de a depozita polenul in faguri se regleaza activitatea matcii.In principiu matca este oprita sa
depuna oua pe fagurii aflati dupa cei cu pastura.
-aplicarea fara discernamant a hranirilor de stimulare;printr-o hranire abundenta se pot introduce in
stup dezechilibre importante
Efectiv largirea se face astfel: semnalul trebuie dat de faptul ca toti fagurii din cuib sunt ocupati cu
puiet (excluzand fagurii marginasi care contin miere si pastura). Se adauga un fagure bine
cladit.Acesta se introduce intre fagurele marginas si cel cu puiet. Dupa ce si acesta a fost ocupat cu
puiet, se introduc treptat alti faguri tinand seama de cresterea populatiei.Primul fagure introdus trebuie
sa fie un fagure in care s-au mai crescut cateva generatii de albine, apoi putand fi introdusi si faguri
claditi in care nu a fost crescut puiet. Introducerea unor faguri care au mici coroane de miere (care vor
fi descapacite) este un factor favorizant. O metoda de a face ca matca sa oua in fagurii introdusi, este
aceea de ai stropi cu apa calduta sau miere diluata.La incalzirea timpului si in prezenta unui mic cules
largirea se poate face si cu un fagure artificial.Acest fagure se aseaza dupa ultimul fagure cu puiet si in
momentul cand celulele au fost cladite pe jumatate se muta in mijlocul cuibului. Citind aceste randuri
sigur v-ati dat seama ca tehnicile descrise sunt folosite cu precadere la stupii orizontali si verticali cu
magazine. Stupul multietajat, beneficiind de o constructie aparte se
manuiete diferit.La acest tip de stup largirea se face prin inversarea corpurilor, manevrarea ramelor si
desele interventii in cuib nemaifiind necesare.
Intarirea familiilor slab dezvoltate
Oricat s-ar stradui stuparii sa execute toate lucrarile la timp, se constata ca in stupina o parte din
familii raman in urma cu dezvoltarea, aparent fara o cauza anume definita.La urma urmei acest lucru
tine de o anume normalitate daca ne gandim ca o familie de albine poate fi asimilata unui
"organism".Pentru a uniformiza puterea stupilor se practica metoda prelevarii de rame cu puiet capacit
din familiile puternice si ajutarea celor ramase in urma cu dezvoltarea.
Concluzii
Citind aceasta pagina v-ati putut face o parere despre lucrarile de primavara ce se executa in
stupina. Trebuie sa fiti convinsi ca aplicand corect si la timp tehnologiile o sa aveti in preajma primului
cules major stupi puternici,capabili sa valorifice resursele nectarifere.Si pentru asta nu mai aveti
nevoie decat de vreme buna!!!!
1.5 ÎNMULŢIREA FAMILIILOR DE ALBINE

Stiinta si practica apicola au demonstrat faptul ca roitul este un fenomen biologic natural care
corespunde unei necesitati biologice menite sa contribuie la conservarea si perpetuarea speciei. In
apicultura moderna roitul natural nu este dorit iar conceptia unor apicultori care asteapta roirea
naturala ca unicul mijloc de înmulţire sau repopulare a stupilor ar fi bine sa fie revizuita si inlocuita cu
metodele stiintifice de înmulţire artificiala care au numeroase avantaje fiind executata cu usurinta la
dorinta si interventia controlata a apicultorului.
Roirea artificiala
Roirea artificiala are menirea sa inlature toate neajunsurile roirii naturale. Ea se efectueaza la timpul
potrivit si ne permite sa efectuam o selectie a materialului biologic, evitand riscul unor pierderi de roi
pe care nu-i putem supraveghea si recupera. Se poate afirma ca evitarea completa a roirii este destul de
dificila, insa exista o serie intreaga de operatiuni preventive care pot evita sau reduce mult roirea
naturala.Pentru aceasta este necesar sa cunoastem temeinic cauzele care determina roirea si masurile
care urmeaza a fi luate pentru prevenirea roitului. In practicarea unei apiculturi moderne se recomanda
sa întreţinem numai familii puternice cu matci tinere si de mare productivitate.Pentru a evita roitul
natural trebuie sa retinem faptul ca este mai usor de prevenit decat de combatut acest instinct atunci
cand familia de albine intra in frigurile roitului.
Principalele cauze care determina roirea sunt: suprapopularea stupilor, deci aglomerarea
cuibului,ventilatia necorespunzatoare a acestora,expunerea lor la soare si supraincalzirea acestora prin
16
insolatie,aparitia unei necorespondente intre cantitatea de albine tinere care pot hrani puietul si
cantitatea de puiet pe care ele trebuie sa-l hraneasca,glandele salivare ale acestor albine pot secreta
laptisor, dar nu au suficiente larve pe care sa le poata creste,faguri insuficienti sau necorespunzatori
pentru depunerea oualelor, lipsa de spatiu pentru cladirea fagurilor,predispozitia ereditara si alti factori
care constituie tot atatia excitanti interni sau externi care favorizeaza roitul.
A stabili care dintre aceste cauze are cea mai mare importanta pentru manifestarea instinctului de
roire este foarte greu, putandu-se analiza numai fiecare in parte si sintetiza corelatia care exista intre
ele.
- Stupi de mare capacitate - este necesar sa se asigure in primul rand folosirea de stupi sistematici
cu un spatiu corespunzator a caror volum poate fi marit dupa nevoie astfel ca matcile sa aiba
posibilitatea nelimitata de a depune oua evitandu-se blocarea cuibului.In functie de cules se face
largirea periodica a cuibului cu noi rame si faguri artificiali.Daca primavara nu avem faguri suficienti
se limiteaza ponta matcii si aceasta lipsa duce si la diminuarea culesului.Calculele au aratat ca la un
spor zilnic de 1 kg a capacitatii de prelucrare si depozitare a nectarului sunt necesari 2-3 faguri,iar la
un spor zilnic de 8 kg vor fi necesari 15-20 faguri.
- Amplasarea stupilor - este indicat ca stupii sa fie amplasati la umbra in perioada de maxima
insolatie (orele 12-17) deoarece supraincalzirea favorizeaza instinctul de roire.Este bine ca stupii sa fie
vopsiti in nuante deschise la culoare pentru a nu atrage caldura razelor de soare.
- Culesul nectarului si polenului - sunt elemente care actioneaza ca stimulenti, determinand o mai
buna hranire a matcii,o mai buna depozitare a nectarului si polenului care produc caldura in
stup,contribuind la cresterea puterii familiei.Un cules intensiv de rapita timpurie poate constitui cauza
principala a roirii daca apicultorul nu intervine la timp.De asemenea in perioadele lipsite de cules este
bine sa practicam stuparitul pastoral.
- Aglomeratia de albine tinere - existenta unui numar excesiv de albine tinere indeamna familia sa
inceapa pregatirile de roire prin cladirea de botci pe faguri in care matca depune oua din care vor
ecluziona viitoarele matci.Familia respectiva trece prin frigurile roitului mai ales in cazul unei perioade
mai lungi de timp nefavorabil.
- Lipsa de spatiu si ventilatie - aglomeratia si caldura cuibului fac ca activitatea albinelor
ventilatoare sa nu mai fie intodeauna pozitive si suficient de eficace, predispunand familia de albine la
roire.In timpul culesului se recomanda deschiderea mare a urdinisurilor si asigurarea ventilatiei.
- Blocarea cuibului cu miere si pastura - la un cules intensiv de nectar si polen cand cuibul nu este
corespunzator marit acesta se blocheaza iar matca nu mai are celule goale pentru a depune oua
diminuandu-se activitatea albinelor si favorizand roirea.
- Excesul de laptisor de matca - producerea laptisorului de matca destinat hranirii larvelor de albine
in primele trei zile de viata daca este tulburat de prezenta unui numar mare de albine lucratoare care nu
pot sa transmita produsul lor larvelor, acestea ajung sa cladeasca botci in care depoziteaza hrana
glandulara stimuland roirea.mentinerea unor familii puternice cu multe rame cu puiet necapacit
reprezinta o metoda eficienta de prevenire a roitului.
- Varsta matcii - s-a constatat ca matcile batrane au tendinta mai mare de roire de unde concluzia de
a detine cat mai multe matci tinere selectionate din cele mai bune familii de albine.
- Carenta de feromoni a matcii - Se cunoaste faptul ca glandele mandibulare ale matcii produc o
secretie denumita "substanta de matca" dupa care albinele percep si recunosc matca stupului.Cat timp
albinele primesc o cantitate determinata din aceasta substanta,totul este normal,cand aceasta cantitate
insa se reduce,albinele hotarasc inlocuirea matcii.acest fenomen se produce fie din cauza imbatranirii
matcii cand se diminueaza si secretia de feromoni fie si la unele matci tinere din cauza suprapopularii
stupului care determina reducerea cantitatii de feromoni primiti.Rezultatul este acelasi:cladirea de
botci.
Cum intrerupem roitul
Aparitia botcilor într-un numar mare este un semn sigur a roirii si numai prin distrugerea lor
sistematica se poate impiedica roirea.Aceasta operatie este grea si anevoioasa cerand un control atent
al tuturor ramelor si o mare atentie in depistarea si distrugerea botcilor deoarece daca ramane o botca
ascunsa,neobservata,toata operatiunea devine inutila.Operatia se repeta la 10 zile si apoi din nou la 7
17
zile pentru distrugerea noilor botci cladite intre timp.Cand aceasta operatie se efectueaza in ajunul
recoltarii productia de miere scade mult,fiindca familia de albine este in frigurile roitului iar metoda de
intrerupere a roitului prin distrugerea botcilor contribuie la prelungirea acestei stari,de unde concluzia
ca este mai usor sa prevenim decat sa combatem acest instinct puternic.
Metode de roire artificiala
Roirea artificiala inlatura toate neajunsurile roirii naturale care este mai complexa si cere un volum
mare de munca.Roirea artificiala usureaza munca si contribuie la sporirea productiei de miere.In
literatura de specialitate sunt descrise toate metodele de formare a roilor artificiali.Aici insa vom
descrie doar cateva (cele mai simple si eficace), folosite atat in stupine de amatori cat si in stupine ale
profesionistilor:
- Roirea artificiala prin divizare - aceasta este cea mai simpla metoda de înmulţire artificiala a
albinelor si se practica cu rezultate foarte bune in stupinele cu un numar mic de familii.Cu aceasta
metoda se obtine dublarea efectivului,apicultorul ajungand într-un timp relativ scurt sa-si formeze o
stupina adevarata,dimensionata dupa dorinta.In zona de stepa,divizarea se face dupa ce culesul la
salcam a fost facut,iar in zona de munte-deal in prima jumatate a lunii mai.In acest fel noile familii
participa la culesurile ce urmeaza si isi asigura o dezvoltare corespunzatoare. Divizarea familiilor se
executa in zilele calduroase cand albinele executa zboruri intense. Cu scopul de a forma familia noua,
se aduce langa familia ce urmeaza sa fie divizata un stup gol in care se trec jumatate din fagurii cu
albine, puiet si miere a familiei de baza. Cu ocazia divizarii familiei se cauta matca pentru a se stabili
in care stup a ramas.Dupa aceasta operatie cei doi stupi se aseaza departati intre ei,de o parte si de alta
a locului in care a fost urdinisul familiei din care s-a format familia noua. Albinele culegatoare, pe
masura ce se inapoiaza de la cules,se impart aproape egal in cei doi stupi. In cazul in care se constata
ca albinele populeaza mai bine unul din stupi, acesta se poate indeparta putin pentru ca repartizarea
albinelor sa se faca cat mai egal. Spre seara, in familia orfana se introduce, intr-o colivie,o matca
imperecheata sau neimperecheata.In cazul in care lipsesc matcile de rezerva dupa 24 de ore,in
diviziunea ramasa orfana se introduce o botca matura. Dupa imperecherea matcii si inceperea
depunerii oualelor, familia nou-formata se dezvolta dupa tehnica obisnuita in vederea valorificarii
culesurilor. Folosind acest procedeu de înmulţire a albinelor se realizeaza un spor efectiv de 100%.
- Roirea artificiala prin stolonare colectiva - Presupune ridicarea a cate doi faguri cu puiet si albina
de la fiecare familie de baza.Aceasta face ca puterea familiilor donatoare sa nu fie influentata.Cu cat
roiurile se formeaza mai tarziu vor trebui sa fie mai puternice. Pentru ca iernarea sa decurga in conditii
bune se impune ca pana in toamna sa atinga parametrii cantitativi ai unor familii de albine normale. Se
scoate din fiecare familie donatoare cate una sau doua rame cu puiet capacit bine acoperite de
albine.Se va urmari sa nu se ridice din greseala si matca.Ramele se aseaza in stupul ce va gazdui roiul.
In timpul formarii roiului,urdinisul stupului se tine inchis pentru a se evita depopularea.in general,roiul
se formeaza din 4 rame bine acoperite de albine,din care doua cu puiet si doua rame cu miere si
pastura.Dupa cateva ore,in roi,sub protectia coliviei,se introduce o matca tanara imperecheata.In lipsa
unui cules de întreţinere se va hrani stimulent cu cate 300 g sirop de zahar in concentratie de 1/1 sau
1/2.
Roirea naturala
Prin roirea naturala a familiilor de albine se intelege actiunea prin care matca,o parte din albine si
trantori parasesc stupul si dau nastere la un roi natural.In functie de ordinea in care ies din stup roiurile
se impart in:roiuri primare,care se caracterizeaza prin aceea ca albinele parasesc stupul cu matca
varstnica si roiuri secundare si tertiare cand albinele parasesc stupul cu matci tinere
neimperecheate.Legat de data cand parasesc stupul,roiurile se impart in:timpurii,atunci cand familiile
roiesc la inceputul lunii mai si roiuri tarzii,cand familiile roiesc in luna iulie. Obisnuit, roiurile naturale
parasesc stupul in zilele calduroase si cu timp frumos, intre orele 11-15. Dupa ce matca iese din stup
insotita de albine, roiul se invarteste in apropierea stupinei si cauta un loc potrivit de care sa se prinda.
Roiul primar cu matca varstnica, spre deosebire de roiurile secundare si tertiare,nu se indeparteaza prea
mult de stupina si dupa ce se aseaza pe crengile unor copaci ramane linistit timp de cateva ore. Dupa
prinderea roiului acesta se lasa sa se linisteasca într-un loc racoros si spre seara se scutura direct într-
un stup nou, pregatit in acest scop. Stupul in care se introduce roiul se echipeaza cu faguri artificiali si
18
i se asigura o hranire suficienta pentru a putea incepe cresterea puietului. Dupa 2-3 zile roiul se
controleaza, se verifica prezenta matcii si se organizeaza cuibul urmarindu-se ca albinele sa cladeasca
in timp cat mai scurt fagurii artificiali introdusi pentru a asigura spatiul necesar. Fagurii familiei care a
roit se verifica imediat dupa iesirea roiului si se distrug toate botcile cu exceptia celei mai mari,iar
cuibul se reorganizeaza lasandu-se in stup numai fagurii ocupati de albine.Prin distrugerea botcilor se
urmareste sa se impiedice roirea in continuare a familiei si sa se evite in acest fel slabirea
acesteia.Roirea naturala a familiilor de albine in preajma culesului principal impiedica realizarea unor
productii corespunzatoare de miere marfa datorita slabirii familiilor care au roit.
Ingrijirea roiurilor
Dupa ce am format roiurile trebuie sa ne canalizam eforturile in doua directii: una este aceea de
asigurare a puterii acestora iar a doua de asigurare a rezervelor de hrana.Pana la intrarea in iarna toate
trebuie sa aiba cel putin 0,8-1kg albine si in faguri rezerve de miere de 10-12 kg.In vederea ajungerii la
acest deziderat se iau urmatoarele masuri:
- la formarea roiurilor cu albine tinere(unde lipsesc culegatoarele) se administreaza in faguri apa
- se urmareste ca roiurile formate cu matci neimperecheate(sau botci) sa aiba in cat mai scurt timp
matci imperecheate
- roiurile care se depopuleaza dar sunt dotate cu o matca valoroasa se ajuta periodic cu puiet capacit
- se asigura matcilor fagurii necesari depunerii oualelor si dezvoltarii activitatii.
- se asigura existenta de culesuri abundente,iar in perioadele dintre ele roiurile sa fie hranite
stimulent.
Respectarea termenelor prevazute pentru executarea lucrarilor si ingrijirea atenta a roiurilor dupa
formare, asigura dezvoltarea corespunzatoare a acestora in cursul sezonului.Astfel acestea vor intra in
iarna puternice urmand ca in sezonul urmator sa fie incluse in grupa familiilor de baza.Roiurile care nu
au ajuns la o dezvoltare corespunzatoare se desfiinteaza,iar albinele,puietul si rezervele de hrana se
folosesc la intarirea celorlalte roiuri.
1.6 CRESTEREA MATCILOR IN STUPINA
Daca o sa intrebati orice stupar "batran" care e cheia apiculturii o sa va raspunda "matcile taica,
matcile". Afirmatia e perfect adevarata daca stam sa ne gandim ca viitorul unei familii este strans legat
de matca. O matca valoroasa asigura o descendenta de calitate si de aici rezulta toate: productia de
miere, blandetea albinelor, apetitul mai mare sau mai mic pentru roit, starea sanatatii si toate celelalte
insusiri biologice mostenite genetic. Exista diferite criterii de apreciere a unei familii de albine (parca
am mai vorbit de ele) si de aceea o selectie intinsa pe 3-4 ani da rezultate foarte bune, dar din pacate nu
toti apicultorii o pot face.O treaba buna se obtine insa si tintind spre obiective mai mici,cum ar fi
producerea matcilor in stupina propie dupa un plan bine stabilit si folosind tehnologii sigure.In aceasta
sectiune vom trata urmatoarele subiecte: cresterea controlata a matcilor de calitate ; imperecherea
matcilor in nuclee; introducerea matcilor in familiile de albine.
In acest scop o sa va expunem tehnologiile cele mai simple si mai sigure pentru ca dvs. sa aveti o
idee despre ce aveti de facut in aceasta directie.
Producerea matcilor - conditii generale
De obicei stuparii amana cu un numar bun de ani aceasta lucrare,considerand ca este prea
complicata si ca necesita un mare volum de munca.Ei se multumesc cu procurarea de matci din
"comert" sau in cel mai bun caz le folosesc pe cele rezultate din roirea naturala. E perfect si asa !!! Se
poate face si apicultura din bucati,insa nici o satisfactie nu e mai mare,decat aceea de a produce
regine(poate doar obtinerea unei productii apicole mari).
Producerea matcilor incepe odata cu venirea timpului frumos,cand in natura exista un cules bun si
albinele pot hrani abundent puietul.Se considera ca aceasta perioada este cuprinsa intre mijlocul lunii
mai si se prelungeste pe toata durata lunii iunie.In unele cazuri si prima jumatatea a lunii iulie este
favorabila asta si functie de locatia geografica a stupinei.In toate cazurile(indiferent de metoda
aleasa),stupii trebuie sa indeplineasca urmatoarele criterii:
- in familii sa se gaseasca un numar mare de albine tinere si cate 7-8 faguri cu puiet;
- sa aiba cuiburile bine impachetate ;
- sa fie familii care corespund criteriilor de performanta cerute.
19
Stuparul trebuie sa asigure din timp toate materialele care sunt cerute pentru finalizarea lucrarii.Se
vor respecta strict aplicarea tehnologiilor fara a incerca sa introducem si elemente "novatoare".
Producerea matcilor - provocarea frigurilor roitului
Cele mai bune matci pe care le produce apicultorul,sunt cele obtinute cand familia roieste
natural.Roirea naturala are doua dezavantaje: unul ar fi acela ca nu putem planifica ca timp
lucrarea,totul decurgand de la sine in mod natural.Alt dezavantaj scos in evidenta de literatura de
specialitate,este faptul ca matcile obtinute prin roire naturala sunt matci care transmit genetic aceasta
tendinta.Interesul apicultorului este ca stupii sa fie dotati cu matci neroitoare,numai ca dezideratul este
greu de atins,daca nu imposibil.Natural, procentul familiilor neroitoare se situeaza la 4-5 % din
totalul familiilor pe care le avem,asa ca a insista in acest sens este o greseala.Momentul producerii de
matci prin roire naturala se poate controla daca se aplica metoda provocarii intrarii in frigurile
roitului. Ce avem de facut: inca din primavara familia vizata (cea mai buna din stupina) se hraneste
stimulent pentru a fi adusa la un nivel de dezvoltare optim. Cand numarul de rame cu puiet ajunge la 7-
8 buc. si exista un numar mare de albine tinere,imputernicim de cateva ori cu rame cu puiet
capacit,prelevate din alti stupi. Operatiunea trebuie dublata de o impachetare laterala si superioara, cat
si de o stramtorare a cuibului. In scurt timp, prin aparitia noilor generatii,populatia de albina tanara
creste si in stup se creaza conditiile de roire.La momentul critic familia ajunge sa intre in frigurile
roitului si incepe sa-si traga un numar mare de botci.In tot acest timp in natura trebuie sa existe un bun
cules de nectar si polen.Cand botcile sunt capacite si ajung la maturitate,se recolteaza cele mai
frumoase,cu ajutorul unui cutit cu lama ingusta si bine ascutita. Inainte de a taia,lama se incalzeste la o
lampa cu spirt.Botcile recoltate se aseaza intr-o cutie cu vata,avand grija sa nu le turtim.In final acestea
se folosesc imediat,fie formand nuclee de imperechere,fie date direct in stupii unde dorim sa schimbam
matca.
Producerea matcilor - metoda fara transvazare
Un procedeu aproape profesionist care nu o sa dea niciodata gres, recomandat apicultorilor
incepatori cat si celor experimentati este procedeul "crestere fara transvazare".Tehnologia descrisa si
folosita de reputatul apicultor Zaharia Voiculescu este o imbunatatire a unuia mai vechi (cunoscuta in
anii 50).Iata cum se procedeaza:
- alegem din stupina stupul cel mai performant,cu o buna dezvoltare de primavara.Cu circa 15- 20
zile inainte de culesul la salcam - momentul difera de la o zona la alta,cat si in functie de dorinta
apicultorului - introducem un fagure cu puiet capacit.
- peste 10 zile familia crescatoare va mai primi 2 faguri;unul cu puiet capacit si un altul gol.Fagurele
gol trebuie sa fie nou construit si se va introduce in mijlocul cuibului.Albinele se vor stimula zilnic.
- peste 4-5 zile se verifica fagurele nou crescut,care intre timp a fost insamantat de matca.
- acest fagure insamantat cu oua pentru crestere, impreuna cu un fagure de hrana si altul cu puiet pe
care se afla matca si albina de acoperire, se ridica din familia de baza si se aseaza in alt stup formand
un roi.Roiul se va strange cu o diafragma si reducem urdinisul.
- dupa aceste operatiuni trecem la familia orfanizata. Din aceasta se scot toti fagurii cu puiet
necapacit, care se vor da altor familii (dupa ce periem albina de acoperire).Trebuie sa acordam maxima
atentie acestei lucrari si sa facem un control amanuntit ramelor.Acestea se scutura de albine cu maxima
atentie, urmarind sa nu mai ramana nici un ou sau larve necapacite.Atentie,se vor verifica toti
fagurii,inclusiv cei cu hrana.
- in urmatoarea etapa ne vom ocupa de fagurele insamantat.Acesta se va scoate din roi si se duce in
cabana.Aici se vor marca 15 celule cu ou, pe o fata si 15 pe cealalta, avand grija ca celulele sa se afle
in jumatatea superioara a fagurelui si nu in acelasi loc pe ambele fete.Fagurele se scurteaza la jumatate,
indepartand jumatatea inferioara.Toate celulele -in afara de cele 30 alese- se distrug cu ajutorul unui
cutitas ascutit.
- familia orfanizata,in tot acest timp,sesizeaza lipsa matcii si intra in alerta.Acum este momentul sa
introducem fagurele,pregatit,cu oua pentru crestere.In cateva minute familia se linisteste si incepe sa
fasoneze botcile.Este recomandat ca in natura sa fie un bun cules.Putem stimula albinele si cu zahar
candi sau tos,umectat cu apa sau miere si livrat in hranitor.
20
- peste 10-12 zile decupam botcile si le introducem in nuclee de imperechere.Atentie,nu intarziati
scoaterea botcilor din familia crescatoare pentru ca prima matca care eclozioneaza le va distruge.
Introducerea matcilor
Se stie ca albinele au un comportament dusmanos fata de matcile care se introduc pentru inlocuirea
matcilor batrane sau la formarea de roi artificiali.Comportarea albinelor fata de aceste matci noi este
influentata decisiv de urmatoarele situatii:
- existenta sau lipsa culesului; primirea matcii este favorizata de existenta unui cules bun.In
perioadele fara cules sau cu un cules insuficient trebuie facute hraniri stimulente inainte cu 3-4 zile,cu
sirop de zahar.
- introducand matcile seara procentul de acceptare este mult mai mare,decat in cazul celor introduse
ziua.
- o matca imperecheata,care incepe imediat sa oua,este primita mai bine decat una neimperecheata
sau una care a intrerupt ouatul pentru o perioada mai lunga(aviz celor ce cumpara matci din comert).
- primavara timpuriu si toamna matcile sunt mai usor primite,decat in perioada ce corespunde roirii
naturale.
- lipsa totala puietului este o situatie favorizanta ; in cazul prezentei celui capacit se face mai greu;
prezenta botcilor face introducerea imposibila.
- albinele tinere accepta mai bine matcile,decat cele batrane.
In privinta tehnicilor de introducere a acestor matci,trebuie sa remarcam din nou ca exista mai
multe metode,apicultorii incepatori trebuind sa aleaga 1-2 care sunt considerate mai sigure.Cea mai
sigura metoda este introducerea indirecta a matcii(in colivie).
Cum se procedeaza:
- in cazul in care familia nu este orfana ,se identifica matca si se scoate din stup.Daca matca mai
prezinta valoare biologica se da unui roi nou format sau unei familii ajutatoare.
- dupa 4-5 ore de la orfanizare,se introduce noua matca in colivie,asezand si lipind colivia intre
fagurii cu puiet din mijlocul cuibului,pe o suprafata cu miere necapacita,pentru ca matca sa se poata
hrani.
- la 1-2 zile,se deschide din nou cuibul si urmarim cum reactioneaza albinele.Daca acestea nu mai
sunt agresive,inlocuim partea de jos a coliviei cu o bucatica de fagure artificial gaurita in mai multe
locuri.Acum urmeaza momentul cel mai important : albinele trebuie lasate in liniste 3-4
zile,apicultorul trebuind sa-si invinga curiozitatea de a deschide stupul.In acest timp albinele rod
bucatica de fagure si elibereaza matca.
- la expirarea celor 4 zile se mai deschide odata stupul,se verifica daca matca a fost eliberata si daca a
inceput sa depuna oua.
- urmatoarele interventii sunt facute la 7 zile(calculate dupa cele 4), introducand un fagure pentru
ouat si una la 21 de zile pentru o verificare si organizare finala.
In ceea ce priveste introducerea botcilor,trebuie sa mentionam ca acestea se introduc fie direct,fie
sub un capacel protector(ca un degetar) pentru mai multa siguranta.
Imperecherea matcilor - formarea nucleelor

Dupa 10-11 zile de la introducerea fagurelui cu oua in familia crescatore,botcile pot fi recoltate
pentru a fi introduse in nucleele de imperechere.Bineinteles ca imperecherea poate fi facuta si in
familiile beneficiare,dar aceasta este o metoda neproductiva si paguboasa.
Formarea nucleelor - albinele se adapostesc in cutii speciale numite chiar "nuclee de
imperechere",sau in corpuri de stup,compartimentate cu diafragme etanse si cu urdinisuri separate.Cea
mai usoara metoda este impartirea unui corp de cuib a unui stup vertical sau a unuia multietajat.La
fiecare compartiment se face cate un urdinis separat,pozitionat astfel: doua la un perete,pe capete si un
al treilea pe peretele opus,in mijloc.Se populeaza aceste compartimente cu 1-2 faguri cu puiet capacit
si albina acoperitoare si un fagure cu hrana.Popularea se face cand albinele in varsta sunt plecate la
cules,pentru ca nucleele sa aiba numai albina tanara (va amintiti desigur ca albina tanara e mai
toleranta). Seara in fiecare nucleu se introduce cate o botca protejata de colivie,pentru a impedica
21
albinele sa o nimiceasca. Dupa ce matca se imperecheaza nucleul se poate refolosi,introducand o alta
botca.Ce avem de facut dupa ce introducem botca:
- la 3 zile dupa eclozionarea matcii se verifica acceptarea ei de catre albine,si daca lucrurile merg
bine matca se elibereaza.
- nucleele se hranesc stimulent si li se asigura apa ; se verifica din nou prezenta matcii.
- dupa alte 7-8 zile se mai face o noua verificare care vizeaza sa constate imperecherea matcii.
- daca matca nu s-a imperecheat,din diferite motive,vom mai face verificari zilnice pana in ziua a 16-
a de la introducerea botcilor.
- matcile imperecheate se pastreaza in nuclee sau se folosesc in stupii care necesita schimbarea
matcii.Apicultorii trebuie sa creasca un numar mai mare de matci cu 15-20% luand in calcul pierderile
inerente.
- nucleele de imperechere se ajuta periodic cu faguri cu puiet capacit pentru a evita bezmeticirea
lor(numai cele in care se imperecheaza mai multe matci)
Concluzii
Obtinerea matcilor imperecheate este un proces laborios si de lunga durata.Stuparii incepatori,
insa,trebuie sa-si formeze propia tehnica si sa nu ocoleasca problema.Daca inca din primii ani
deprindem tehnicile corect, cu timpul totul o sa vi se para mai usor. Abordand curajos domeniul,veti
deveni adevarati apicultori....de succes.
1.7. EXEMPLU DE TEHNOLOGIE PENTRU OBTINEREA MATCILOR

IMPERECHEATE
Pentru a trece dincolo de simpla enumerare a unor tehnologii,vom prezenta un exemplu practic de
crestere si imperechere al matcilor,care poate fi folosit de orice apicultor,fie el amator sau profesionist.
Procedeele enumerate au fost folosite de autorii acestui curs in cele doua stupine propii,de 120 si
respectiv 150 familii de albine,putand asigura atat nevoile curente cat si obtinerea catorva sute de
matci pentru comercializare. Dat fiind faptul ca tehnologiile se bazeaza pe abordarea profesionista a
domeniului,numarul matcilor imperecheate obtinute poate fi dimensionat dupa dorinta si aspiratiile
fiecarui apicultor,cu mentiunea ca scopul principal este acela de a pune accentul in primul rand pe
calitate.
Conditii generale
Stupinele sunt in stationar,amplasate pe mai multe vetre.Pastoralul si cresterea matcilor fiind doua
lucrari care nu se impaca si avand in vedere conditiile locale s-a preferat aceasta formula.Singurele
deplasari sunt cele de la salcam(ocazionale). Locatia stupinelor este in zona central-subcarpatica a
Moldovei si asigura un cules lung si de intensitate mica (faneata),sursele de polen fiind asigurate
constant.Perioada de crestere a matcilor este cuprinsa intre 15 mai si 30 iulie.
Unelte si utilaje folosite
Stupi orizontali 16 rame ; izolatoare rama cu gratii Hanneman ; diafragme de separare cu fereastra
de 200 cm patrati,acoperita cu gratie Hanneman ; rame de crestere cu hranitor si un leat ; sablon
confectionat botci artificiale 1-5 capete ; dopuri port-botci ; lanteta transvazare ; nuclee imperechere 2-
3 faguri.
Tehnologii folosite
Obtinerea larvelor din familiile vizate ; pregătirea ramei de crestere ; acceptarea si cresterea partiala
in familii cu matca ; finalizarea cresterii in familii orfanizate ; formarea nucleelor de
imperechere,introducerea botcilor si imperecherea ; valorificarea matcilor imperecheate.
Selectia si pregătirea familiilor
Selectiei ii dam o atentie deosebita. In acest sens familiile de albine donatoare de larve,deci cele ale
caror matci sunt vizate pentru tragerea de urmase,sunt urmarite pe o perioada de 2-3 ani.Grupa de elita
este an de an schimbata prin introducerea unor noi familii sau eliminarea altora.Principalele caractere
urmarite sunt cele arhicunoscute de toata lumea,cu mentiunea ca pe primul loc se afla productia de
miere. Familiile doici sunt alese cu 1 an in urma,dintre cele cu o buna dezvoltare in toamna si
primavara.Ambele grupe sunt ingrijite in mod special,scopul principal fiind acela de a avea populatii
masive de albina in preajma demararii cresterii.
22
O mentiune pentru familiile doici : practicam metoda familiilor ajutatoare,iernand un roi stolon
langa familia de baza,in ideea obtinerii de familii puternice.
Obtinerea si transvazarea larvelor
Metoda aplicata de noi pentru obtinerea matcilor este transvazarea larvelor in varsta de 1 ½
zile.Obtinem aceste larve astfel : se ia un fagure cladit(culoarea nu conteaza) si se separa matca pe o
singura fata aplicand o gratie Hanneman.Pentru ca matca sa nu treaca pe partea cealalta de fagure, deci
pentru a limita spatiul de ouat,toate fantele existente intre rama si fagure se infunda cu staniol(nu poate
fi ros). Dupa 24 de ore avem suprafete de fagure insamantate si scoatem matca.Acest fagure ramane in
mijlocul cuibului inca 3-3 1/2 zile,timp in care materialul de crestere o sa ajunga in stadiul de larva
tanara,numai buna de transvazare. Rama de crestere fiind dotata cu un hranitor in partea superioara si
cu un singur leat de crestere. Pe leatul de crestere sunt amplasate uniform un numar de 14 botci
artificiale,cu ajutorul dopurilor de fixare.Fixarea dopului de leat si a botcilor de dop se face cu ceara
topita. In ceea ce priveste metoda de transvazare,practicam o transvazare simpla stiind fiind faptul ca
cea dubla nu aduce mari beneficii.
Acceptarea botcilor , cresterea primara
Rama de crestere o introducem intr-o familie gazduita in stup orizontal de 16 rame,conditia de baza
fiind aceea ca familia sa aiba cel putin 6 faguri cu puiet si o matca tanara. Inainte de introducerea
ramei cu botci, restructuram familia doica formand doua entitati despartite de o diafragma cu fereastra
acoperita cu gratie Hanneman (aprox. 200 cm patrati).Organizarea cuibului este urmatoarea:
Compartimentul de crestere : 1) Fagure cu miere si polen proaspat 2) Fagure cu puiet capacit 3)
Rama de crestere cu hranitor 4) Rama cu puiet capacit gata de eclozionare 5) Diafragma despartitoare
cu fereastra acoperita;
Compartimentul cu matca : 6) - 16) restul de faguri existenti in stup cu mentiunea ca imediat dupa
diafragma se aseaza puietul si terminam cu fagurii cu miere si pastura. Astfel restructurata,lasam
familia fara sa o deranjam,24-36 de ore.La primul control verificam rama de crestere si daca
acceptarea merge bine vom avea un numar variabil de botci acceptate(7-12buc).Tot la primul control
umplem hranitorul de pe rama cu sirop de zahar,operatiune repetata peste 2 zile.Dupa 7-8 zile de la
transvazare scoatem rama de crestere si o introducem intr-o familie orfanizata.Putem folosi familia
doica ,cu matca,pentru o crestere de matci pe tot sezonul, practicand restructurari periodice.
Orfanizarea familiei crescatoare - finalizarea cresterii
Pentru a obtine o familie orfanizata,fara puiet necapacit si care sa asigure o continuare favorabila a
cresterii folosim "metoda Jordan".Aceasta metoda consta in izolarea matcii cu ajutorul unei gratii
Hanneman într-un compartiment separat al stupului.In compartiment mutam matca cu fagurele pe care
o gasim si adaugam de ambele parti cate un fagure gol. Pe cei doi faguri goi matca continua sa depuna
oua(desi spatiul este limitat),iar in compartimentul 2, albinele vor capaci puietul.In concluzie lucrarea
de obtinere a familiei orfanizate ,fara puiet capacit trebuie sa demareze cu 9 zile inaintea introducerii
ramei de crestere.Pentru a orfaniza familia ridicam matca impreuna cu cei 3 faguri(fara
albina).Motivul pentru care nu ridicam si albina acoperitoare este acela ca aceasta albina este tanara,
deci apta pentru continuarea cresterii.Dupa un control atent,rama cu rama,pentru a depista prezenta
unor eventuale botci naturale,putem introduce fara grija rama cu botci.
Recoltarea botcilor - imperecherea in nuclee

La 14-15 zile de la depunerea oualelor,recoltam botcile care vor fi introduse in nucleele de
imperechere. Aici matcile vor ecloziona si apoi se vor imperechea.Avand in vedere faptul ca metoda
aplicata de noi este una care asigura un aflux mic(dar constant), de matci pentru imperechere am
preferat sa formam nuclee pe 3 rame.Acestea pot fi întreţinute usor si facand completari periodice cu
puiet capacit pot fi folosite tot sezonul. Nucleele se formeaza ridicand din diferite familii cate doi
faguri,unul cu hrana,unul cu puiet capacit,impreuna cu albina acoperitoare.In nucleu se mai adauga o
rama goala(in care punem si putina apa) si se mai scutura albina tanara de pe o alta.Dupa 24 de ore de
la formarea lor se poate introduce botca. In aceste nuclee matcile eclozioneaza din botci si se
imperecheaza.Pentru a verifica daca matca este imperecheata,asteptam sa apara primele oua pe
23
fagure.Pentru a simplifica fluxul de imperechere, matcile care nu depun oua in 15 zile de la
eclozionare sunt distruse.
Aprecieri finale
Acesta tehnologie de obtinere a matcilor este sigura si trateaza profesionist problema ,fiind folosita
prin anii 80` de unul din marii producatori de matci ai Europei( Piana - Italia). Modificarile de ordin
personal aduse tehnologiei sunt minime si au vizat doar adaptarea la conditiile locale. Numarul de
matci obtinut poate fi dimensionat dupa nevoile fiecarui apicultor iar pentru simplificare se pot elimina
unele verigi(ex:continuarea si finalizarea cresterii in familia doica pornitoare).
1.8 LUCRARI DE VARA IN STUPINA - VALORIFICAREA CULESURILOR

Stuparii au depus eforturi deosebite pentru a scoate familiile de albine puternice din primavara si
acum asteapta roadele muncii lor.Culesurile la pomii fructiferi si flora spontana au asigurat familiilor
necesarul de miere si polen.In anii de exceptie se pot obtine si cateva kg de miere marfa,dar marea
multumire este ca albinele au hrana din abundenta.In general culesurile sunt de mare intensitate,insa
durata lor este scurta.Aceste culesuri pot fi timpurii (salcam,zmeuris),de vara(tei,faneata,floarea
soarelui) si tarzii.
Recunoasterea unui cules
- speciile melifere infloresc abundent
- intensitatea zborurilor creste exponential,albinele se inghesuie la urdinis.
- fagurii din cuib se inalbesc datorita faptului ca albinele alungesc celulele si capacesc mierea.
- pe inserat in stupina se simte mirosul caracteristic al mierii.
- albinele ventilatoare isi intensifica activitatea,pentru a evapora apa din nectarul proaspat cules.
Conditii pentru valorificarea culesurilor
Devine foarte clar si pentru stuparul incepator cat si pentru cel experimentat ca nu orice familie de
albine din stupina poate valorifica la maxim un cules.Conditiile necesare sunt :
- familiile sa fie puternice si sa ocupe min. 12 faguri standard,dintre care 8-9 cu puiet
- familiile sa fie in stare activa,stiut fiind faptul ca o familie aflata in stare de roire sau in preajma
roitului isi diminuiaza mult activitatea
Cum obtinem acest deziderat? Sunt lucrari care facute la timp, ne pun in ipostaza de a aborda cu
maxim succes culesul:
- familiile de albine trebuie întreţinute in stupi de mare capacitate care ofera posibilitatea ca
dezvoltarea cuibului sa se faca normal,depozitarea mierii sa fie asigurata si a caror volum se poate
mari sau micsora
- intensificarea ventilatiei prin umbrirea stupilor,ridicarea partiala sau totala a podisorului si
inlocuirea acestuia cu o sita
- ridicarea periodica de rame cu puiet capacit,cu albina aferenta,aceasta operatiune prevenind intrarea
in frigurile roitului si totodata asigurand marirea efectivului stupinei
- inlocuirea matcilor batrane sau necorespunzatoare cu matci tinere,apte biologic si genetic pentru
performanta
- folosirea familiilor ajutatoare si unificarea acestora cu familia de baza in preajma culesului,in acest
fel asigurand o cantitate mare de albina culegatoare si implicit o productie pe masura
- marirea puterii familiilor ramase in urma cu dezvoltarea,prin imputernicirea lor cu puiet capacit
ridicat din stupii puternici.
Sunt primaveri favorabile dezvoltarii familiilor de albine,in care culesul incepe timpuriu. Zonele cu
salcii,artar,cu flora spontana si mai ales padurile de salcam pot oferi cantitati importante de miere.
Stuparii care au in zona asemenea "comori",sau cei care practica stuparitul pastoral,obtin rezultate
remarcabile.Odata cu sfarsitul primaverii,familiile de albine ating capacitatea maxima de
dezvoltare.Daca nu se intervine ferm,acestea vor intra in frigurile roitului si culesurile urmatoaretei,
fanete,floarea soarelui pot fi compromise.Formarea de noi familii si aplicarea stricta a tuturor
masurilor prevazute pentru aceasta perioada,pot impedica pagubele ce vor urma si dau posibilitatea
valorificarii culesurilor urmatoare.
Stuparitul pastoral – generalitati
24
In cautarea surselor variate si permanente de nectar,se practica deplasarea stupinelor la masivele
melifere.Pentru reusita actiunii stuparii trebuie sa cunoasca : lucrarile legate de pregătirea si manuirea
stupilor inainte si in timpul transportului ; baza melifera,timpul de inflorire specific fiecarei zone si
drumurile de acces spre masiv ; locul efectiv de amplasare a stupinei,sursele de apa si tot ce tine de
locatia respectiva din punctul de vedere al asigurarii unui pastoral reusit.
Inainte de a efectua deplasarea la locul de cules se face recunoasterea masivului melifer.In acest fel
stabilim cu precizie locul unde va fi amplasata stupina. Se va avea in vedere ca stupii sa fie umbriti,
existenta unei surse de apa(care este foarte necesara),posibilitatea ca stupina sa fie evacuata usor in caz
de urgenta(deci drumuri practicabile). Alegem vetre de stupina la marginea padurilor,in poienite sau
locuri cu raritura de arbori.Toti stupii vor fi verificati inainte de plecare,trebuind sa ne intereseze atat
starea familiilor cat si a cutiilor.Se astupa crapaturile,se pregatesc toate sistemele de fixare,ventilatie
etc.
Vom scoate fagurii plini si extragem mierea.Deplasarea la sursele de cules se va face de preferinta
noaptea: odata ajunsi la masivul melifer stupii se aseaza paralel si nu perpendicular pe sursa.La culesul
de salcam,stupina se aseaza pe locuri insorite - dat fiind faptul ca acest cules are loc la sfarsit de mai -
pentru ca albinele sa primeasca soarele inca de la primele ore ale diminetii.La tei si floarea
soarelui,cules care are loc in perioada de canicula,vom aseza stupii la umbra.Daca nu putem asigura o
umbrire naturala o vom crea prin aplicarea pe capacele stupilor de diferite materiale(paie,frunze). Daca
nu facem aceasta,contingente intregi de albine vor ventila stupul, neparticipand la cules.
Pregătirea familiilor - manuirea stupilor
Pregătirea stupilor-implicit si a familiilor de albine-se face diferentiat:
-Stupii orizontali: cu o saptamana inaintea debutului unui cules,fiecare familie trebuie asigurata cu 5-
6 faguri,pentru a crea loc suficient depozitarii nectarului.La introducerea acestor faguri,organizam
cuibul astfel : la capatul stupului dinspre urdinis se aseaza un fagure cu pastura,fagurii cu puiet,inca un
fagure cu pastura si miere,faguri cu miere,urmand apoi fagurii goi.Ce se intampla in timpul culesului :
albinele vor umple intai fagurii din cuib,prin depozitarea mierii in coroane.Cand cuibul este completat
in totalitate,depozitarea se continua in fagurii goi.Cateodata mai este nevoie a se introduce si alte rame
cu faguri claditi sau artificiali.
- Stupii verticali cu magazine: crearea spatiului necesar se face prin adaugarea unui magazin
deasupra cuibului.Urmarind culesul si daca constatam ca albinele au umplut magazinul,mai adaugam
un magazin suplimentar,peste cuib, iar deasupra acestuia magazinul plin.Albinele vor umple si
magazinul adaugat si vor capaci mierea in celalalt.
- Stupii multietajati: In cazul unui cules abundent se adauga un al treile corp peste celelalte
doua.Albinele depoziteaza mierea in corpul 2(care are puiet) si incep sa o capaceasca.Acum este
momentul ca modulul 3 sa fie schimbat cu modulul 2.In acest fel depozitarea mierii continua in corpul
3, acum devenit 2. Dupa incetarea culesului urmeaza o perioada dificila in viata familiilor. Populatia
creste si sursa de hrana scade.In scopul mentinerii albinelor in stare activa,unii apicultori fac hraniri
suplimentare cu sirop de zahar 1/1.Pentru a crea loc matcii sa oua(cuibul fiind blocat cu miere)se
introduc faguri goi in mijlocul cuibului.
Extragerea si conditionarea mierii

In urma unor culesuri bogate rezulta mari cantitati de miere,care reprezinta poate cel mai important
produs al stupului.Inainte de toate trebuie sa spunem ca mierea este un "organism viu" si de modul in
care o recoltam si preconditionam,depinde finalizarea cu succes a muncii noastre de 1 an.Apropiata
aderare a Romaniei la U.E si exportul actual spre aceste tari au introdus noi norme de calitate pentru
miere. Scoatem din stupi fagurii plini cu miere cand albinele au capacit cel putin jumatate din
suprafata lor.Se apreciaza ca la 1/3 de suprafata capacita, mierea are un continut de apa de 18-
20%.Sunt insa situatii in care din cauza vremii umede cantitatea de apa depaseste acest procent. O
prima concluzie ar fi aceea ca ramele pline sa fie tinute cat mai mult in stup pentru o buna
maturare.De multe ori se prefera adaugarea de noi rame si corpuri decat scoaterea prematura a celor
pline. Cum scoatem ramele pline: aceasta lucrare se face cu ajutorul afumatorului si a daltii
apicole.Mult hulitele "podisoare izgonitoare" nu se vor folosi,pentru ca prin continutul lor de substanta
25
activa,riscam sa contaminam mierea. Fagurii de scos se tin deasupra stupului si prin cateva miscari
bruste scuturam albinele. Atentie mare la matca : din diferite motive aceasta poate fi aici si riscam sa o
vatamam.Albinele care raman se perie cu o pana sau o pensula speciala,dupa care punem rama in
ladita de transport. Executam operatiunea cu grija si rapid pentru a nu starni furtisagul in stupina.
Camera in care facem extractia va fi curata si dezinfectata, lucru valabil si pentru utilajele de extractie.
Inainte de inceperea lucrarii efective de extragere a mierii, se procedeaza la sortarea fagurilor dupa
culoare. Daca extragerea mierii se face mai tarziu fagurii trebuie preancalziti la 35 grade C, cu un
curent de aer cald. Extractia efectiva a mierii cuprinde doua lucrari: descapacirea fagurilor si
extragerea propiu-zisa a mierii din faguri.Ce fel de echipament folosim: La un nivel mic se poate
folosi un vas descapacitor cu sita pentru separarea mierii de ceara,cutit sau furculita de descapacit,un
extractor tangential,un vas unde se scurge mierea,un maturator,strecuratori diferite.Toate aceste utilaje
se recomanda sa fie din inox sau un alt material agreat de norme. La descapacire cutitul se tine in
pozitie orizontala, cu partea inferioara a lamei in unghi de 35 grade fata de suprafata fagurelui.
Actionam cutitul cu miscari scurte aplicate de sus in jos. Folosirea extractorului tangential se face intr-
o prima faza cu multa atentie pentru ca fagurii sunt grei si s-ar putea rupe.Dupa ce intoarcem fagurii pe
partea opusa, putem mari turatia pana la 200-250 ture/min.Dupa extractie, fagurii goliti se dau
familiilor pentru a fi curatati. Limpezirea mierii este procesul prin care corpurile straine mai grele, cad
la fund,si cele mai usoare se salta la suprafata.Limpezirea unui vas cu miere inalt de 1m se face la
temperatura de 20 grade C in 3 zile,iar la 25 grade C in 36 ore.Dupa decantare mierea se va trece in
vasele maturatoare,unde procentul de apa scade pana la limita admisa de norme.Depozitarea finala se
face in recipiente de inox,sau altele agreate de cumparator.
Concluzii
Lucrarile din timpul verii sunt si ele numeroase.Producerea si imperecherea matcilor, formarea
noilor familii si ingrijirea lor,au fost deja expuse in alte pagini asa ca nu mai are rost sa insistam asupra
lor.Dupa cum si singuri v-ati dat seama...vara se numara ....bidoanele..!!!! Succes...!!!
1.9. LUCRARI DE TOAMNA IN STUPINA

Vine toamna,mierea a fost extrasa si apicultorul se afla pus in fata unor noi provocari,carora trebuie
sa le faca fata.Dupa cum am mai spus acum incepe anul apicol,toamna reprezentand un nou debut si un
prilej de a pune stupina pe o alta treapta a performantei.Sa trecem iarasi la treaba:lucrarile de toamna
demareaza la inceputul lunii august si se impart in trei mari categorii:
- lucrari de intensificare a cresterii puietului; asigurarea rezervelor de hrana pentru iernare;
pregătirea cubului familiilor de albine in vederea unei iernari de calitate.
Intensificarea cresterii puietului

Pentru ca familiile de albine sa iasa cat mai puternice din iarna,trebuie ca inca din toamna sa
asiguram o populatie numeroasa,bine hranita si intr-o stare de sanatate perfecta.Acest lucru nu este
usor de obtinut,stuparul fiind foarte solicitat,atat ca timp,cat si ca volum de munca.Ce masuri trebuie
avute in vedere:
Asigurarea de matci tinere si viabile

S-a stabilit ca numai o matca tanara poate face fata la un ritm constant de depunere a puietului.In
acest scop nu trebuie sa toleram in stupina matci mai batrane de 2 ani si in decursul verii sa facem
inlocuirile necesare.Biologic matcile batrane isi limiteaza depunerea puietului atunci cand in natura nu
mai exista un cules bogat de nectar si polen,pe cand cele tinere se comporta altfel:isi mentin ritmul bun
chiar daca resursele nectarifere si cele proteice sunt mult mai mici(într-un cuvant valorifica mai bine
culesurile de întreţinere).Un alt avantaj al matcilor tinere este acela ca in primavara vom gasi un
procent redus de familii ramase orfane(dupa unii autori procentul este de 0,5%.Cu toate astea nu se
recomanda ca schimbarea sa se faca toamna daca folosim botci sau matci neimperecheate decat in
cazuri de urgenta.
Deblocarea cuiburilor
26
O alta cauza a scaderii depunerii puietului de catre matca este blocarea cuibului cu miere sau
pastura.Odata cu apropierea toamnei si in prezenta unui cules mediu, instinctiv,albinele blocheaza
cuibul,cautand sa-si asigure necesarul de rezeve de hrana.Practic se intampla ca matca sa nu mai aiba
unde depune oua,numarul celulelor libere scazand drastic. Pentru a inlatura acest neajuns, la stupii
orizontali si verticali cu magazine se introduc periodic in mijlocul cuibului faguri claditi(recomandati
cei in care s-au crescut cateva generatii de puiet).Aceste spatii libere se creeaza prin scoaterea fagurilor
marginasi.La stupul multietajat lucrarea este mult mai simpla si se realizeaza prin inversarea periodica
a corpurilor.Atentie insa,pentru ca trebuie sa avem grija ca niciunul din corpurile inversate sa nu fie
corpul care gazduieste rezervele de hrana.
Asigurarea cu faguri de calitate
Fagurii ce raman in cuibul familiei trebuie sa fie bine construiti,fara celule de trantori sau alte
defecte.Toti fagurii care nu corespund criteriilor vor fi scosi fara a sta prea mult pe ganduri.Asigurarea
cu faguri de calitate trebuie facuta mai ales in "zona fierbinte" a cuibului,adica acea zona in care
primavara se vor creste noile generatii.
Asigurarea de culesuri tarzii si hraniri de stimulare
Prezenta unor culesuri tarzii de nectar si polen impulsioneaza matca sa depuna oua.Prelungirea
acestei perioade aduce mari avantaje stupinei in totalitatea ei,albinele recapatand starea febrila care
caracterizeaza un bun cules.Stuparii pot pune familiile in aceasta stare favorabila fie prin deplasarea in
pastoral la locatiile care ofera culesuri tarzii,fie prin incercarea de asigurare a unei baze de de cules
prin alegerea unei vetre permanente adecvate. Ce putem spune despre culesurile tarzii? Cert este faptul
ca prezenta lor are un impact mult mai mare in comparatie cu o hranire artificiala de stimulare.Cand
stuparii nu pot oferi albinelor aceste culesuri apeleaza la hraniri de stimulare prin oferirea catre familii
a merii descapacite sau a inlocuitorilor acesteia(sirop de zahar).Despre eficienta acestor hraniri de
stimulare o sa discutam cu alta ocazie,aici limitandu-ne a spune ca se fac in mai multe
moduri:descapacirea a 2-3 dm patrati de fagure cu miere si oferit dincolo de diafragma sau la marginea
cuibului;hraniri cu sirop de zahar concentratie 1/1,cate 200-300 g la interval de 2-3 zile;deasemeni o
alta metoda este stimularea cu zahar tos,umectat putin cu apa sau miere. Nu trebuie sa ignoram un fapt:
hranirile glucidice trebuie completate si cu cele proteice,prin asigurarea polenului livrat in mod natural
sau artificial.In lipsa unui cules se administreaza ca turtite(pregatite in acelasi mod ca in
primavara)deasupra cuibului.
Reducerea si impachetarea cuiburilor
Ca si in primavara in vederea obtinerii unui climat favorabil se procedeaza la o stramtorare a
cuibului; in stup vor ramane numai fagurii care sunt acoperiti bine de albine, marginiti de faguri cu
miere si pastura.Fagurii scosi se trec dincolo de diafragma si prin descapacirea lor mierea v-a fi carata
de albine in cuib.Atentie:nu se lasa pana tarziu in toamna fagurii dupa diafragma,asta pentru a
impedica o formare gresita a ghemului de iernare. Tot in aceasta perioada se face o impachetare
sumara(a nu se confunda cu impachetarea finala din toamna).Din fericire pentru posesorii de stupi
multietajati,aceste operatiuni nu sunt necesare decat in cazuri putine,cand familiile nu ajung la nivelul
de dezvoltare cerut.Reducerea cuiburilor va creea in familie o crestere a populatiei si in unele cazuri
este nevoie de o noua largire.
Asigurarea rezervelor de hrana

Albinele ierneaza stranse într-un ghem si in tot acest timp climatul este asigurat de o miscare
continua a lor.Cand conditiile externe permit,familia de albine demareaza cresterea puietului- la
inceput timid,pe suprafete mici de fagure- urmand ca odata cu imbunatatirea vremii,inspre
primavara,cresterea sa fie accelerata.Dupa cum bine stiti albinele ce ierneaza(datorita conditiilor
specifice) traiesc aprox.5-6 luni,deci asigurarea rezervelor pana la aparitia primelor culesuri este o
lucrare foarte importanta. Aceste rezerve sunt folosite la autoîntreţinere si pentru cresterea puietului.O
familie fara prea multa hrana risca sa se piarda in iarna,asta fara sa vorbim de cantitatile mici de puiet
crescute.Ce trebuie sa avem in vedere pentru a rezolva problema hranei?Cateva deziderate de atins:
Calitatea hranei
27
Mierea din faguri sa fie numai miere florala.Ca o prima conditie ar trebui sa mentionam ca mierea
de mana trebuie eliminata in totalitate din stupi.Daca iernam familiile cu aceasta miere in faguri riscam
sa pierdem albinele(acestea neputand face zboruri de curăţire).O alta conditie ar fi aceea ca mierea din
faguri sa fie capacita.Mierea este un produs hidroscopic si prin ramanerea libera pe faguri(fara a fi
capacita) se poate deteriora.Consumata de albine, mierea alterata produce boli grave.Deasemeni se
prefera ca albinele sa ierneze cu rezerve de miere care nu cristalizeaza.In special mierea de rapita,prin
puterea mare de cristalizare,este foarte daunatoare si trebuie inlaturata.
Ramele de miere si pastura
De preferat este ca ramele sa fie recoltate la culesurile de primavara-vara.O rama corect aleasa este
aceea care cuprinde miere pe ambele fete cam 2/3 din suprafata.Cantitativ asta inseamna ca o rama
standard de orizontal contine 2,7-3 kg miere iar una de multietajat 1,8-2 kg.Se accepta ca o ultima
optiune si rame cu 1,5 kg miere,dar acestea trebuie folosite cu multa precautie.Bineinteles acesti faguri
vor fi foarte bine construiti.Ca rezerva de pastura,fiecare familie trebuie sa aiba min. 1 fagure cu
pastura,fiind si pentru acest fagure valabile recomandarile(privind calitatea lui)facute la cei cu miere.
Hranirile de completare
Hai sa vedem cand si in ce cazuri se fac hranirile de completare.Sunt cazuri cand familiile nu pot
strange mierea necesara datorita conditiilor meteo;apoi cand mierea de mana trebuie inlocuita,sau cand
s-au facut greseli de ordin tehnic in întreţinere.In cazul stupului vertical cu magazine sunt probleme
care apar din insasi constructia lui(mierea este depozitata in fagurii de stransura) si care reprezinta un
caz aparte. Incepem aceste hraniri cat mai timpuriu,adica imediat dupa ce s-au terminat culesurile de
vara.Trebuie sa facem o distinctie intre hranirile de completare si hranirile de stimulare,fiecare avand
rolul si scopul sau.In cazul in care hranirea de completare se face cu sirop de zahar trebuie ca la
aceasta sa participe in principal albinele care nu vor intra in iarna.Daca nu respectam recomandarea
atunci albina din iarna va fi uzata si incapabila sa asigure o viata normala in stup(ele vor muri inainte
de a creste generatiile noi de puiet).Ca un principiu general,hranirea de completare o facem dupa ce am
redus cuiburile la numarul de faguri pe care se va face iernarea.Cantitatea de miere din faguri trebuie
sa fie cea indicata,iar mierea completata sa aiba timp pentru a fi capacita. La completare se va folosi un
sirop de zahar,1/1,cu un adaos de 1 gr acid citric(sare de lamaie),la litru.Administrarea hranei se face
in portii medii sau mari(2-3 kg),seara,cu luarea de masuri stricte de prevenire a furtisagului.O sa
observam ca nu toate familiile ridica siropul de zahar peste noapte si in acest caz devine necesara
micsorarea portiilor.Cand timpul este inaintat,siropul de zahar se poate inlocui cu serbet.Trebuie sa
remarcam insa ca cea mai eficienta metoda de completare este cea cu miere,pe care o descapacim de
pe faguri si o administram dupa diafragma.
Pregătirea cuibului familiilor de albine
Cu ce am putea compara aceasta lucrare?Poate cu aranjarea spatiului locuibil intr-o casa,pentru ca
toata lumea sa se simta bine.Aranjarea cuiburilor familiilor de albine se face in functie de terminarea
culesurilor,starea vremii si prezenta puietului.Timpul acestei aranjari difera de la an la an,iar stuparul
trebuie sa aprecieze foarte bine momentul ales.In principiu in cuib se lasa atatia faguri cat sa fie
ocupati de albine,iar acestea sa aiba acces la hrana toata iarna.Sunt trei metode de aranjare a fagurilor:
- amplasarea bilaterala : este cea mai folosita metoda,si consta in aranjarea fagurilor mai plini cu
miere spre extremitati iar catre mijlocul cuibului in ordine descrescanda.
- amplasarea unilaterala : se foloseste in general pentru a ierna doua familii într-un stup.Fagurii se
randuiesc de o parte si de alta a diafragmei.Langa diafragma se aseaza fagurele cu cea mai mare
cantitate de miere,urmand fagurii cu cantitati descrescatoare.
- amplasarea centrala : fagurii din centrul cuibului contin cea mai mare cantitate de
miere,urmatorii(asezati simetric)fiind pusi cei cu miere din ce in ce mai putina.
La toate tipurile de aranjare se va urmari ca fagurii sa nu contina mai putin de 1,5 kg miere si sa fie
bine construiti(mai ales cei din cuibul efectiv).La stupii multietajati iernarea trebuie facuta de regula pe
doua corpuri,in corpul superior trebuind sa existe 14-15 kg de miere.In corpul de jos mierea se gaseste
doar pe fagurii laterali.In cazurile cand familia ierneaza pe un singur corp(situatie care nu e de dorit)se
va prefera o asezare centrala a fagurilor.
28
1.10. LUCRARI DE IARNA IN STUPINA
Spre sfarsitul toamnei conditiile de viata ale albinelor se schimba foarte mult.Venirea noptilor reci
si foarte reci le obliga sa se grupeze in "ghemul de iernare".Lucrarile pe care le-am facut in toamna
acum isi arata roadele.Ce mai putem face pana la deplina instalare a iernii?
Izolarea termica a cuibului
In toamna am facut deja o impachetare sumara,insa acum va trebui sa o facem pe cea recomandata
pentru iernare. Se stie ca albinele nu incalzesc stupul ci doar interiorul ghemului. Trebuie sa stim ca
izolarea termica nu se face pentru a creste temperatura in stup ci pentru a feri albinele de variatiile
bruste ale temperaturii.Literatura de specialitate recomanda doua metode de impachetare:bilaterala si
unilaterala.Experientele ultimilor ani au aratat ca o impachetare bilaterala nu este necesara pentru ca
izoleaza prea mult cuibul. Totusi,ea se aplica familiilor de albine slabe,pentru familiile normale fiind
recomandata cea unilaterala.In ce consta impachetarea unilaterala: la stupii orizontali si cei verticali cu
magazine,fagurii se aseaza spre peretele mai incalzit al stupului.La diafragma se astupa toate fantele
(se poate folosi si banda scotci) si se izoleaza cu materiale care nu creaza condens.Deasupra
podisorului se aplica o alta impachetare din aceleasi materiale.Impachetajul nu trebuie sa fie prea gros
pentru a permite evacuarea apei din stup.Stupii multietajati-din nou cel mai usor de manevrat-se
impacheteaza numai superior,deasupra podisorului sau unilateral de catre stuparii care sunt "Toma
necredinciosul" si se ghideaza dupa principiul "totul e bun,daca nu dauneaza".
Ventilatia stupului
Ventilatia stupului este foarte importanta,daca ne ghidam dupa experienta trecutului;familii de
albine puternice in toamna,au iesit din iarna ca niste umbre de nerecunoscut.Si asta datorita greselilor
care au fost facute,cand nu s-a asigurat o ventilatie corespunzatoare. O ventilatie corecta este lipsa
totala a oricaror curenti,altii dacat aceia proveniti din schimbul de aer,dintre urdinis si fanta din
podisor.Deci prima masura ar fi ca orice orificiu(in afara de cele doua mentionate)sa fie astupat.Este
recomandata si o anumita marime a urdinisului,care s-ar situa undeva la valoarea de 0,5cm pentru
fiecare spatiu dintre rame. In ceea ce priveste marimea fantei din podisor,un mare stupar roman
recomanda:"orificiul de aerisire din podisor,trebuie sa fie de marimea unei palme". Daca curentii de
aer vor circula numai intre aceste doua fante(urdinis- podisor),veti asigura albinelor dumneavoastra o
traversare in bune conditii a iernii.Aceasta tehnica se aplica la toate tipurile de stupi existenti in
exploatare.
Aplicarea tratamentelor de toamna

Tratamentele cele mai eficiente impotriva varozei se aplica in lipsa puietului.Acest lucru se
intampla mai tarziu in toamna,spre inceputul iernii.Stuparii trebuie sa profite de zilele-putine ce-i
drept-de vremea buna si sa faca aceste tratamente conform prospectului si recomandarilor
producatorilor de medicamente.
Protectia generala a stupinei

Conditiile grele din timpul iernii necesita luarea de masuri de protectie speciale. In acest scop,
stupii vor fi mutati si asezati pe vatra de iernare.Stupina se va proteja cu garduri de inaltime medie care
impiedica o circulatie periculoasa a curentilor de aer. Stupii vor fi asezati pe postamente speciale,
avand grija ca sa li se asigure o anumita inclinare. Aceasta masura este benefica, in eventualitatea ca
apa rezultata din condens va fi eliminata. Exista 3 metode de iernare: iernarea in aer liber,iernarea in
cojoc si iernarea in adapost.Din punct de vedere al avantajelor si dezavantajelor oferite de fiecare
metoda in parte este de discutat.Recomandat insa este o iernare in aer liber,cu luarea masurilor mai sus
mentionate.
Supravegherea albinelor iarna
Odata cu venirea iernii, lucrarile din stupina s-au incheiat.Pentru stuparii care au facut toate
lucrarile"ca la carte"urmeaza o perioada de 2-3 luni in care vizitele la stupina reprezinta simple vizite
29
de supraveghere.Mai mult,exista o anumita categorie de stupari,care nu mai trec in aceasta perioada pe
la albinele lor;prima vizita fiind facuta pe la inceputul lunii martie.Acestia sunt "meseriasii", cei care
pe baza experientei acumulate pot duce lucrarile din timpul anului la perfectiune.
Dar ce avem de facut noi cei care nu ne incadram in aceasta categorie? La cate 3 saptamani
interval,vizitam stupii si cu ajutorul unui stetoscop(se poate si cu unul improvizat)ascultam zgomotele
din stupi.Ce ne-ar putea indica ele?
- un zumzet moderat si uniform e un indiciu ca totul este in regula.
- un bazait puternic ne indica, ca familia are probleme si ca exista o stare anormala in stup.
- un zumzet slab inseamna ca albinele sunt infometate.
- zumzetul neuniform si plangator indica absenta matcii.
Stuparul mai are o posibilitate de apreciere a starii familiilor de albine iarna,aceasta numindu-se
"foaia de control".Prin examinarea resturilor si albinelor moarte de pe ea,ne putem da seama daca
exista probleme. La stupii orizontali unde "foaia de control" nu se poate instala,se examineaza resturile
care sunt scoase prin urdinis cu o sarma.
Zborurile de curăţire iarna
Stiti inca din primavara cat de benefice sunt aceste "zboruri de curăţire".Inainte de inceputul iernii
albinele fac zboruri de curăţire, fapt care are influente pozitive in ce priveste iernarea.Nu de putine ori
in unii ani cand temperaturile depasesc 12 grade C ,in lunile decembrie,ianuarie februarie sunt conditii
favorabile ca albinele sa iasa din stup.Stuparul- ca si in primavara –trebuie sa stimuleze aceste zboruri
luand urmatoarele masuri:
- curata urdinisurile,ridica capacele si saltelutele izolatoare,curata zapada,imprastie paie. O
practica des folosita este si "lovirea" usoara a stupilor pentru ca albinele sa se agite si in acest fel sa
iasa.
Un indemn: profitati de zilele calde si fiti prezenti in stupina pentru a supraveghea zborurile de
curăţire, asa veti fi scutiti de multe necazuri ce ar putea sa apara daca acestea nu se fac de toate
familiile.
Indreptarea starilor nedorite
In viata unei familii ce ierneaza pot interveni diferite probleme care trebuie rezolvate.Aceste cazuri
speciale nu sunt de dorit sa apara, dar cateodata totusi se intalnesc in practica apicola(cele mai multe
fiind provocate chiar de noi).
- familiile au ramas fara hrana sau nu au acces la aceasta;albinele aflate intr-o astfel de situatie
necesita o hranire suplimentara.Aprovizionarea se face cu faguri de la rezerva.Dupa ce deschidem
stupul,localizam ghemul de iernare.Introducem apoi fagurele in locul in care lipseste hrana,nu inainte
insa de a gauri fagurii de 2-3 ori,pentru a inlesni circulatia albinelor.O alta metoda este hranirea cu
miere cristalizata fin,framantata cu zahar pudra.Din acest amestec se fac turte de 1,5 kg ambalate in
pungi gaurite sau hartie(deasemeni gaurita)si se administreaza albinelor deasupra intervalelor gasite in
suferinta.Cand nu avem miere indemna la boli,sau pur si simplu aceasta lipseste,se foloseste serbetul
de zahar administrat ca in cazul precedent(turte).Se pot face si hraniri cu sirop de zahar
dens,administrat in faguri dar asta numai catre sfarsitul iernii cand albinele il consuma cu placere.
- familia a ramas orfana : la controlul auditiv constatam ca albinele au ramas fara matca.Ideal ar fi
ca rezolvarea problemei sa se faca cu matci de rezerva.Iernarea acestor matci fiind o chestiune destul
de dificila,se ajunge in situatia in care acestea lipsesc.De aceea practica cea mai des folosita este unirea
familiei in suferinta cu o alta(mai slaba dar care are o matca buna) Toate aceste lucrari se fac intr-o
incapere incalzita(aprox. 15 grade C) in care ferim stupul de temperatura scazuta de afara.Aceste
probleme ce apar trebuie neaparat rezolvate pentru ca de ele depinde supravietuirea familiei in
ansamblu.
Conditii generale de iernare
Cand alegem vatra de iernare pentru albinele noastre o facem cu grija.Ce trebuie sa urmarim:
- sa poata fi protejata de vanturile reci.
- sa asigure linistea necesara albinelor;daca albinele vor fi deranjate de pasari sau animale,sau de
zgomote de alta natura,se vor agita,vor consuma multa miere si se vor imbolnavi.
- sa poata fi curatata usor de zapada iar apa sa se scurga usor(sa nu balteasca)
30
Zapada care se depune pe stupi nu trebuie neaparat curatata decat in cazul cand prinde o crusta de
gheata ; cea afanata asigura o mai buna izolare termica.Atentie : instalati si gratare la urdinis impotriva
soarecilor (nu uitati cum am uitat eu acum sa va spun).
Concluzii
La o prima vedere stuparii incepatori cred ca programul de iarna este mai lejer in ce priveste
lucrarile ce trebuie facute ; este un adevar,numai ca asta se intampla cand lucrarile din toamna si de la
inceputul iernii au fost bine facute.Deci mare atentie.....
1.11. BOLILE SI DAUNATORII ALBINELOR

Acest capitol din întreţinerea albinelor este ca o Cenusareasa : intotdeauna lasat de izbeliste,tratat
cu indiferenta,urat,dar foarte frumos si mai ales necesar.Daca in alte directii se mai poate face rabat de
calitate,aici nu exista jumatati de masura ci doar lucruri bine facute.Un sfat nu ocoliti si nu tratati cu
indiferenta problema,pentru ca in definitiv este o situatie de "a fi sau a nu fi".Aici va vom prezenta
principalele boli care apar in stupina si modul lor de prevenire si tratament.Pentru a nu incarca cititorul
cu prea multa informatie,aceste boli au fost selectate dupa doua criterii : frecventa aparitiei lor si
virulenta cu care se manifesta.
Nosemoza - o boala ce poate fi prevenita
Denumita de multi si "boala mizeriei", este o boala parazitara care apare in urma existentei
factorilor favorizanti in stup :lipsa zborurilor de curăţire in timpul iernii ; rezerve de hrana slab
calitativa (miere de mana,necapacita) ;adaosuri proteice necorespunzatoare ; lipsa curateniei si
nedezinfectarea stupilor ; umiditatea crescuta ; iernarea grea si neconfortabila.Boala este cauzata de
un protozoar care se gaseste in toti stupii in stare latenta si se activeaza la aparitia conditiilor prielnice.
La o infestare incipienta cu nosema,semnele clinice sunt mascate,fiind vizibile numai cand incarcatura
per individ de paraziti ajunge la o anumita limita.Practic nosemoza netratata la timp scurteaza viata
albinelor,reduce drastic capacitatea de productie.In final se ajunge pana la disparitia definitiva a
familiilor,printr-o decimare rapida.Semnele clinice sunt :urdinisul si interiorul stupului sunt murdarite
cu pete diareice de forma unor mici cordoane intrerupte ; albinele prezinta abdomenul umflat ; o stare
de slabiciune a intregii familii ; neingrijirea adecvata a puietului.
Deoarece aceasta manifestare clinica este intalnita si la alte boli(vezi diareea),punerea unui
diagnostic sigur este mai complicata,necesitand examinarea probelor de catre un laborator
specializat.Totusi cand boala este avansata si stuparii pot pune un diagnostic corect,prin cercetarea
catorva albine moarte.Se procedeaza in felul urmator : se ia albina,separam capul de corp si cu o
penseta fina,scoatem intestinele.La albina sanatoasa intestinul este galben sau maroniu,pe cand la cea
bolnava culoarea este alb-laptoasa.Masuri igienico-sanitare de preventie si combatere a nosemozei :
- inlocuirea la max.2-3 ani a tuturor fagurilor din stupi ; exista metode de inlocuire anuala a
fagurilor,dar daca macar la 3 ani albinele stau pe un cuib nou,este perfect.
- distrugerea fagurilor vechi sau noi care contin pete diareece ; si ramele vechi care nu mai pot fi
dezinfectate corect,se distrug.
- colectarea periodica a tuturor resturilor din stupi si arderea lor imediata.
- in familiile cu nosemoza se inlocuiesc obligatoriu matcile,indiferent de varsta si calitati.
- curatarea anuala a stupilor cu soda caustica 4% (preventiv),sau de cate ori este nevoie(dupa
constatarea bolii) ; la utilajele si uneltele metalice,se fac fumigatii cu formol 3%; aceste dezinfectii vor
fi urmate de o clatire abundenta cu apa.
- supravegherea permanenta a familiilor si executarea masurilor adecvate fara intarzieri sau amanari.
- folosirea cu precautie a hranirilor proteice de primavara (adaos de polen sau pastura in miere) si
interzicerea cu desavarsire a hranirilor cu inlocuitori ai polenului si miere.
TRATAMENT NOSEMOZA - PROTOFIL: In Romania aceasta boala se trateaza cu preparatul
"Protofil".Este un extract din ingrediente naturale care nu creaza prejudicii,nici albinelor,nici
produselor stupului.Prin continutul de principii active(vitamine si microelemente),stimuleaza secretia
enzimatica digestiva a albinelor si larvelor,inhiband parazitul.
Mod de administrare : Protofilul se administreaza in sirop cate 17 ml/l sau in pasta de zahar,miere si
zahar,cate 34 ml/kg.Se administreaza toamna in siropul pentru stimulare sau completare sau primavara
31
in pasta sau siropul de stimulare.Tratamentul se executa de cate ori este nevoie,cu o singura conditie:
cantitativ doza de Protofil sa nu depaseasca 80 ml/familie/an. Pentru o reusita deplina cititi cu atentie
prospectul producatorului si respectati dozele de administrare.
TRATAMENT NOSEMOZA - FUMIDIL B : Un alt preparat,mai vechi,adus din import si din pacate
nu prea folosit de stuparii romani este Fumidil B.In tarile U.E este singurul preparat folosit pentru
tratamentul nosemozei.Ca principiu activ,Fumidil B,are la baza antibioticul fumagilina.
Administrare: Se administreaza amestecat in sirop astfel : la o colonie mare 25 g principiu activ la
1litru sirop,la una medie 18 g/0,750 litri sirop,iar pentru un roi 18 g/0,500litri sirop.Aceste cantitati se
administreaza saptamanal.Sunt doua moduri de administrare : in hrana albinelor,cu preparatul livrat in
hranitor ; prin pulverizarea pe rame si peretii stupului iar siropul ramas ,livrat ca hrana. In total se fac 8
administrari la interval de 7 zile,intre administrare.Dupa cum vedeti tratamentul este de durata,iar prin
faptul ca principiul activ este un antibiotic,exista riscul de contaminare a mierii daca este facut in plin
sezon activ.Recomandam mare precautie.
TRATAMENT NOSEMOZA - NECONVENTIONAL :Unii stupari romani mai folosesc un ceai de
plante(cimbru,coada soricelului etc) la care adauga o mica cantitate de macerat de
usturoi.Componentele se amesteca cu 750 g sirop de zahar si se da albinelor in portii de 200g.
Conform celor spuse in multe cazuri s-au obtinut rezultate bune.
Concluzii: orice tratament folositi,respectati dozele, modul de administrare recomandat, perioada
etc. Dublati tratamentele medicamentoase cu masuri igienico-sanitare draconice, pentru ca altfel
rezultatele vor fi minime.
Varrooza - o lupta de durata
Despre varrooza s-au scris teancuri de carti si articole.Aparuta pe la noi,la sfarsitul deceniului 7,
este poate cea mai raspandita boala si din pacate nu se intrevede o raza de speranta pentru eradicarea
ei.Boala este produsa de un acarian,Varroa Jacobsoni,care ataca albinele in toate fazele vietii.Infestarea
coloniilor are loc treptat,pe o perioada de 2-3 ani,ducand in final la distrugerea acestora.In apicultura
varrooza a devenit prioritatea nr 1,fiind imaginate tot felul de tratamente pentru a-i limita efectele
nefaste.
Manifestarea clinica :albinele si trantorii prezinta malformatii, puietul este pestrit,larvele mor in
pozitii nefiresti,albinele nu se mai ocupa de puiet si chiar parasesc stupul, mortalitate mare in faze
avansate.Raspandirea bolii se face prin ratacirea albinelor infestate, furtisag, patrunderea in stupina a
materialului genetic fara certificat sanitar etc.
Depistarea bolii :la inceputul infestarii prezenta acarianului nu se face remarcata.Pentru a depista la
timp boala si a stabili gradul de infestare procedam in mai multe feluri:o metoda ar fi examinarea foii
de control si constatarea numarului de acarieni morti si cazuti pe ea;daca in lunile iunie si iulie cad
intre 5-10 bucati/zi,trebuie sa stim ca albinele sunt in suferinta. O alta metoda este examinarea
celulelor ce contin puiet de trantor;acarianul are o predilectie pentru acest puiet si apicultorul
desfacand cateva celule poate constata cu usurinta cat de grava e situatia.In ultima faza de
infestare,acarienii pot fi observati si cu ochiul liber pe albine si trantori daca privim cu atentie. Un
lucru trebuie inteles de la inceput: cand ne tratam albinele obtinem numai o reducere masiva a
numarului de acarieni, aflata la limita inlaturarii pericolului.In principiu, stupina ar trebui sa fie un
"spatiu inchis", insa circulatia facila a albinelor (pastoral,vecinatati) nu favorizeaza aceasta stare.
TRATAMENT VARROOZA -VARACHET: Substanta activa, raspandita prin fumigatii, actioneaza
asupra parazitilor prin contact molecular. Este un medicament de sinteza, cu un bun randament, care
administrat corect duce la reducerea masiva a parazitilor.Un dezavantaj: Prin modul de administrare
(fumigatii), nu actioneaza si asupra puietului capacit. De aceea cele mai eficiente tratamente sunt cele
de toamna, cand in stupi nu mai exista acest puiet capacit. Retineti acest lucru pentru ca este foarte
important.
Modul de administrare:Toamna,la sfarsit de septembrie (sau functie de vreme),cand puietul capacit a
disparut se fac 3 tratamente. Este permisa existenta unei cantitati mici de puiet la primele doua
tratamente, insa cel de-al treilea se face neaparat fara prezenta acestuia.Intervalul intre tratamente este
de 7 zile, iar temperatura exterioara sa fie peste 12 grade C. Prin urdinis,asezata pe o tablita,se
introduce o banda speciala,aprinsa,pe care picuram substanta activa : 2 picaturi pentru un corp
32
multietajat,3 picaturi pentru un corp Dadant si 4 picaturi pentru un stup orizontal. Atentie la aprinderea
benzii: nu inhalati fumul si mai ales supravegheati stupii, pentru ca este pericol de
incendiu.Tratamentele se fac dimineata devreme sau seara cand majoritatea albinelor sunt in stup.Nu
mariti doza de substanta activa pentru a nu intoxica albinele. Astfel tratate si scapate de majoritatea
acarienilor familiile vor ierna in bune conditii.In primavara se mai face un tratament (o singura
administrare), profitand de faptul ca puietul este putin extins.Unii autori mai indica si un al treilea
tratament dupa extragerea mierii de salcam,insa avand in vedere eficienta scazuta,si pericolul mare de
contaminare,ramane la latitudinea fiecaruia daca e bine sau nu.
TRATAMENT VARROOZA - MAVRIROL : Mavrirolul este destinat combaterii varozei cat si a
braulozei la albine.Substanta activa este "mavrik" si se administreaza sub forma de benzi textile
impregnate,actionand prin contact.Prezentarea este in role de 5 m,o cutie fiind folosita la 10 familii.
Dupa terminarea tratamentului cu Varachet si inainte de strangerea albinelor in ghemul de iernare,se
introduc fasii de Mavrirol in mijlocul cuibului si avand grija ca acestea sa nu intre in contact cu
fagurii(pe cat posibil).Acestea vor ramane 3-4 luni in cuib,actionand latent prin contact.Mare atentie
insa la inceputul primaverii sa scoateti benzile(si pe cele cazute pe fundul stupului),pentru ca riscati sa
contaminati mierea.Se poate afirma ca tratamentul cu Mavrirol este o prelungire fericita a celui cu
Varachet,astfel fiind eliminati si parazitii care eventual au scapat in toamna.
TRATAMENT VARROOZA - ACID FORMIC : In Occident pentru a limita cat mai mult efectul nefast
al medicamentelor de sinteza asupra produselor stupului se practica asa numita "chimie
biologica".Acidul formic fiind o componenta care se gaseste in multe alimente a devenit un produs
preferat.Folosirea lui de catre stuparii romani este insa la scara redusa.Tratamentul cu acid formic nu
se face inainte sau in timpul culesului,cea mai buna perioada de aplicare fiind la sfarsitul verii dupa ce
ridicam mierea din stupi.Conform literaturii de specialitate si tratamentele de primavara duc la
cresterea procentului de reziduri din miere si ceara.
Modul de administrare: O placuta de carton de 20/30 cm si 1,5 mm grosime,se imbiba cu acid
formic in concentratie de 60%.Pentru un fagure standard se folosesc 2 ml acid formic diluat,deci
pentru un corp Dadant aprox. 20 ml.Este recomandat ca placuta de carton sa fie asezata pe fundul
stupului si acoperita cu o plasa de sarma cu ochiuri mici,pentru ca albinele sa nu intre in contact cu
substanta activa.Tinem placuta in stup 5-7 zile,facem o pauza de alte 7 zile,si apoi repetam
operatiunea de 3 ori,in total fiind facute 4 tratamente. Temperatura la care se face tratamentul este de
12-25 grade C.Ca o recomandare suplimentara ; restrangeti pe cat posibil cuibul pentru a mari efectul
si fiti atenti la manevrarea acidului pentru ca este puternic coroziv. In urma folosirii acestui tratament
se obtin rezultate bune fiind distrusi chiar si parazitii din celulele capacite.Asezarea placutei pe fundul
stupului si nu pe partea superioara a ramelor protejeaza matca.
TRATAMENT VARROOZA - METODA BIO : Am mai vorbit ca acarianul varooa are o mare
preferinta,puietul de trantor ;apicultorii trebuie sa profite de aceasta "slabiciune" a parazitului si sa
procedeze astfel pentru a-l inlatura ; o prima varianta ar fi aceea de a folosi rama claditoare pe tot
parcursul anului si dupa ce fagurii cu celule de trantor sunt construiti,insamantati si capaciti sa fie
recoltati.Cealalta varianta consta in introducerea unei rame cu celule de trantor in toamna, la marginea
cuibului si ridicarea acesteia in primavara dupa ce a fost insamantata si capacita.Trebuie spus ca aceste
metode nu ne scapa de acarieni insa pot fi un mijloc eficient de a mai reduce din ei.
Concluzii : lupta cu acest adevarat distrugator este o lupta de durata.Bineinteles ca mijloacele de
combatere in lume sunt mult mai largi.Sunt o serie de medicamente si metode de care romanii doar au
citit.Simpla lor enumerare nu ar ajuta cu nimic.Ceea ce trebuie sa stim este ca aplicand cu
discernamant si la timp ceea ce avem,putem obtine rezultate bune.
Loca americana - o boala care starneste controverse
Loca americana este o boala bacteriana,foarte contagioasa,produsa de agentul patogen Bacillus
larvae.Boala apare catre sfarsitul primaverii sau pe tot parcursul verii si afecteaza numai puietul, a
carei moarte survine dupa capacire.Putem afirma ca loca americana este boala puietului capacit,iar
prin efectele nefaste pe care le are asupra familiilor, este una dintre cele mai periculoase si de temut.
Contaminarea se face prin circulatia albinelor de la un stup la altul (sau stupina), unelte, miere sau
polen infestat, achizitii de roiuri si familii afectate de boala.
33
Manifestare clinica: aspect imprastiat al puietului, moartea larvelor (numai a celor capacite), miros
de clei de tamplarie a larvelor moarte, aderenta la celule a larvelor, prezenta solzisorilor uscati.
Diagnosticare :cea mai sigura diagnosticare se face de catre un laborator specializat.O diagnosticare
destul de sigura (in faza mai avansata a bolii) se poate face si de catre stupar prin interpretarea
semnelor clinice si prin asa numita "metoda a betigasului" ; se ia un betigas,chibrit sau scobitoare si se
introduce in celulele cu puiet mort ; daca lichidul (larva moarta) se intinde într-un filament lung,sigur
este loca americana ; lichidul dens (larva moarta) are culoarea galben-cafenie,mergand pana la
culoarea cafelei cu lapte.
TRATAMENT LOCA AMERICANA - Fiind o boala intalnita in toata lumea tratamentul locii
americane se poate caracteriza astfel prin "cate bordeie,atatea obicee".In principiu boala se poate trata
cu antibiotice,numai ca de aici pleaca toate divergentele.Antibioticele sunt "proscrise" in U.E,iar prin
tratament acestea trec in miere,polen,ceara,pastura si produsele devin impropii exportului.
Cum procedeaza "puritanii" din U.E cu familiile bolnave: unii distrug toate familiile de albine si o
iau de la capat, cu repopulari masive cu material genetic indemn de boli(oare asa o fi?..in orice caz asa
se intampla la modul declarativ) ; o alta alegere este aceea de aplicare a procedeului "roiului
artificial" ;procedeul consta in eliminarea tuturor fagurilor din stup si distrugerea sau prelucrarea lor in
locuri autorizate,cu recuperarea cerii. Albinele impreuna cu matca se trec in alt stup dezinfectat, prin
scuturare si introduse cu ajutorul unei palnii mari de carton. Noul stup se doteaza numai cu faguri
artificiali,albinele urmand sa fie hranite cu sirop de zahar 1/1,daca nu exista cules in natura.Practic
metoda reprezinta punerea familiei in stare de roi artificial.Se afirma ca mierea care mai exista in
gusa albinelor,contine o cantitate mica de spori care nu mai duce la o noua infestare. In literatura de
specialitate,mai este o referire la tratamentul cu antibiotice,care poate fi prescris de catre medicul
veterinar (uite ca si-au lasat si ei o portita de iesire).Toate metodele sunt urmate de o dezinfectare
puternica .Lucrul bun care trebuie luat de la ei este acela ca pun mare pret pe o preventie anuala a
bolii.Cert este ca pe plan legislativ,fiecare tara din U.E,are o anumita politica in domeniul
apicol,neajungandu-se la un punct comun.
Acum sa trecem la Romania : ca si altii (ex.americanii), in Romania specialistii considera ca familiile
bolnave de loca americana pot fi salvate. Pretul este insa mare,stuparii ramanand cu satisfactia ca si-au
salvat stupinele.Bineinteles daca avem nenorocul ca stupina noastra sa fie afectata de loca
americana,intreaga cantitate de produse este compromisa (cel putin la export).Toti stuparii romani
trebuie sa inteleaga ca trebuie sa ia masuri de preventie ; schimbarea la max. 2 ani a tuturor fagurilor
din stupi ; dezinfectarea anuala a stupilor,ramelor,fagurilor de la rezerva; dezinfectarea de cate ori
este nevoie a uneltelor; prevenirea furtisagului ; mentinerea in stupina numai a familiilor puternice
(cele slabe se unesc sau se distrug); procurarea de material genetic indemn de boli ; limitarea pe cat
posibil a pastoralului ; mentinerea stupinei ca un teritoriu "inchis",etc.
Combaterea si tratarea bolii : Combaterea locii americane incepe prin distrugerea familiilor
slabe,mai ales daca acestea sunt atacate si de alte boli. La familiile puternice se distrug numai fagurii
care prezinta semne de boala. Antibioticele folosite in tratament sunt LOCAMICIN, SULFATIAZOL ,
TERAMICINA ; modul de administrare,dozele si alte reguli de administrare le gasiti in prospectul pus
la dispozitie de producator. Din nou trebuie spus ca tratamentul care nu este urmat de masuri igienico-
sanitare se face in zadar.Sa recapitulam ce avem de facut : distrugem familiile slabe ; curatam stupii de
urme de ceara,propolis,ii spalam cu lesie de soda caustica 4%,clatim bine cu multa apa,apoi flambam
lemnul cu lampa de benzina sau gaz ; indepartam fara mila fagurii cu puiet afectat de boala,flambam
usor ramele cu flacara ;spalam si dezinfectam toate uneltele si utilajele ;curatam toate resturile si le
ardem ; mierea extrasa este buna numai pentru consumul uman,fiind total interzisa hranirea albinelor
;
Doua sfaturi de incheiere: NU faceti tratamente preventive cu antibiotice, pentru ca nu sunt
necesare. Asa riscati sa pierdeti (prin contaminare) toata recolta de produse. Celalalt sfat este :
preveniti boala, pentru ca altfel o sa aveti mari necazuri !!!
Loca europeana - sau "dracul nu e asa de negru"
Trebuie sa spunem din start despre loca europeana ca este o boala tratabila.Loca europeana nu
trebuie niciodata confundata cu cea americana, pentru ca nu are un impact la fel de grav,decat daca nu
34
o combatem.Primul sfat : daca constatati prezenta bolii , nu va repeziti direct la antibiotice,pentru ca
de multe ori albinele reusesc sa invinga boala,daca luam masurile adecvate.
Manifestare clinica - Boala are o incidenta mai scazuta asupra familiilor de albine,decat loca
americana.Cu precadere ataca puietul in stadiul de larva tanara(3-4 zile) si mai rar larvele
capacite.Perioada de aparitie este in primavara,in preajma primului cules principal(salcam)sau intre
culesuri,de unde se trage concluzia ca ataca familiile de albine cand sunt in dificultate.Familiile atacate
prezinta urmatoarele semne clinice :faguri pestriti ; larvele moarte sunt rasucite in celule,fiind atacate
cu precadere larvele necapacite(nu lipsesc insa si cele capacite); larvele descompuse sunt de culoare
cafenie inchisa ; capacelele celulelor atacate sunt infundate si cel mai probabil si gaurite ; mirosul
larvelor moarte este de "acru",fiind similar cu cel al otetului.Daca ati citit la loca americana despre
"proba betigasului",aflati ca la loca europeana nu se formeaza filamente( masa descompusa nu se
intinde,decat in cazuri rare).
Modul de raspandire - Boala se raspandeste in acelasi mod ca in cazul locii americane: albine hoate
sau ratacite,miere contaminata,unelte contaminate si toate celelalte.
Combatere si tratament - Se observa ca cele mai afectate familii sunt cele care au iesit slabite din
iarna.Prezenta altor boli si mai cu seama a nosemozei, constituie un factor favorizant,la fel si absenta
culesurilor in primavara.Din fericire familiile afectate reusesc de foarte multe ori sa inlature natural
boala,instinctul lor de curăţire fiind cel care le ajuta.Ce avem noi ca "stupari responsabili" de facut :
In primul rand ar fi asigurarea unui bun cules, sau daca nu hranim artificial ; indepartam toti
fagurii afectati de boala pentru a ajuta albinele sa-si faca curatenie ; stropim toti fagurii cu sirop de
zahar cu acelasi scop de stimulare a instinctului de curatenie ; in cazurile mai grave se poate proceda
la inlocuirea matcii,banuit fiind faptul ca o intrerupere a oatului,ar da un ragaz albinelor sa curete
fagurii.
In cazuri foarte grave,daca nu putem controla boala,se fac tratamente cu antibiotice
TERAMICINA , ERITROMICINA , LOCAMICIN - insa stiti ca aceasta masura are si consecinte
nedorite.Toate masurile si tratamentele trebuie completate de o dezinfectare la "sange" a
stupilor,ramelor,uneltelor,fagurilor cu hrana,etc.
Sfaturi finale - Incercati sa eliminati boala fara folosirea antibioticelor; NU faceti tratamente
preventive cu antibiotice ; aplicati masurile igienico-sanitare ; schimbati toti fagurii la 2 ani,ca masura
de preventie.
Puietul varos (ascosferoza) - o crestere a frecventei de aparitie
Puietul varos face parte din seria de boli micotice - adica acele boli care sunt provocate de
ciuperci.Nu este o boala exagerat de grava, insa prin faptul ca in ultimul deceniu inregistreaza o
crestere a frecventei de aparitie,am considerat necesar sa o aducem in prim-plan.
Manifestare clinica - pe oglinda si fundul stupului sunt larve moarte,uscate si mumificate; puietul
moare in stadiu de larva si preninfa ; culoarea puietului atacat este alba,gri sau negricioasa; fagurele
produce un sunet caracteristic cand este scuturat ; boala prefera (pentru a cata oara?),puietul de trantori
fara a ocoli totusi si pe cel de lucratoare.
Raspandire si frecventa de aparitie - ratacirea albinelor sau furtisag; schimbul de faguri; folosirea de
unelte si utilaje (inclusiv stupi) contaminate etc. Boala apare la cateva familii si se raspandeste daca nu
ii dam atentia cuvenita.Dupa cum am mai spus,numarul stupinelor infectate creste alarmant.
Prevenire si combatere - la aparitia puietului varos stuparii au o contributie decisiva.Familiile
slabe,umiditatea crescuta in stup,polenul umed,cuibul largit fara discernamant,sunt factori
favorizanti.In literatura de specialitate se afirma ca puietul varos ar fi o "boala secundara", si ca
aparitia are o frecventa crescuta la familiile atacate de varooza.Practic puietul varos "nu se dezvolta in
tesutul larvelor sanatoase". In Romania boala se trateaza cu medicamentul MICOCIDIN.Acesta se
presara pe rame si pe albine, cate 100-150 g de substanta activa. se fac 4-6 tratamente la diferenta de 7
zile intre ele. Inainte de a trece la tratamentul medicamentos,incercati sa eliminati boala
astfel :reducerea cuibului prin scoaterea fagurilor de prisos,neocupati bine de albine ; eliminarea
fagurilor cu puiet afectat de boala si introducerea de faguri artificiali sau claditi si dezinfectati ;
dezinfectati fundul stupului,pentru ca acolo au cazut larvele moarte si care au fost scoase de albine ;
35
imbunatatiti ventilatia,reduceti umiditatea stupului ; stropiti fagurii cu sirop de zahar pentru a stimula
instinctul de curăţire.
Concluzii - Aceasta sectiune a site-ului prezinta primele 5 boli intalnite la albine,care prin
consecintele grave,reprezinta "nucleul dur" al acestei problematici.Bineinteles numarul "factorilor
perturbatori" este mult mai mare,iar informatii puteti gasi in orice carte despre apicultura.Asa
ca.....sapati adanc....!!!!
1.12. SFATURI UTILE PENTRU APICULTORI

Aceasta pagina cuprinde tot felul de sfaturi utile stuparului icepator sau avansat. Nu exista un
anume criteriu de ordonare a subiectelor expuse,singura noastra grija fiind aceea de a prelua sfaturi
corecte,care au fost expuse in publicatiile de specialitate din Romania sau din lume.Acesta sectiune a
site-ului,este in continua dezvoltare,pe masura ce fluxul de informatii o sa creasca.
Metoda de inlocuire a matcii - "Într-un stup gol,pus in spatele celui caruia voim sa-i dam o
matca noua,se pun toate ramele acestuia cu tot ce se gaseste pe ele in afara de matca.Aceasta este
omorata sau se foloseste in vreun nucleu.Se distrug toate botcile pe care albinele le-ar fi facut eventual
pe aceste rame.Stupul cu rame se tine descoperit circa o ora si se acopera cu tifon sau plasa deasa de
sarma pentru evitarea furtisagului.Catre sfarsitul acestei ore se aduce matca noua in colivie,care se
pune cu capacelul de ceara inchis,deasupra pe rame,catre mijlocul stupului,care este lasat in continuare
tot descoperit. Stupul vechi se ridica de pe postament si se duce in alta parte in stupina,iar pe locul lui
se pune stupul nou.Albinele simtindu-se orfane in ora in care au stat in stupul nou,vor elibera matca
din colivie dupa care totul reintra in normal.Prin acest procedeu albinele nu-si vor creste o noua matca
pe parcurs,asa dupa cum se petrec lucrurile in unele cazuri cand se folosesc alte metode de inlocuire a
matcii." Al.Vartolomei - Fragment articol - Revista "Apicultura in Romania"
Alta metoda de inlocuire a matcii – "Daca in natura nu este cules,inainte cu o saptamana de
introducerea matcii,se administreaza in fiecare seara cate 0,5 litri sirop 1/1,familiei respective.Dupa
aceasta saptamana,intr-o zi insorita si calda,dimineata pe la ora 10 deschid stupul in liniste,fara a folosi
in exces fumul,scot o rama marginasa si cercetez toate ramele pentru a gasi matca batrana.Rama cu
matca o scot din stup,si formez un nucleu pe apte 3 rame,pentru siguranta. Dupa ce am scos matca , las
un spatiu intre doi faguri cu puiet necapacit,unde introduc o rama cu un inceput de numai 1 cm de
ceara(rama claditoare) si inchid stupul.Ce se intampla in stup : intre cele doua rame cu puiet necapacit
se aduna albina tanara,care incepe sa cladeasca pentru a umple spatiul din mijlocul cuibului.Timp de 2
ore familia fara matca este agitata,ceea ce se observa si pe scandura de zbor. Dupa 2 ore deschid
stupul,scot cu grija rama goala pentru a ramane cat mai multa albina tanara si fixez imediat colivia cu
matca tanara,cu placuta de ceara,pe care pun pasta de zahar si miere 4/1. In acelasi timp,administrez
o portie de 0,5 litri sirop de zahar,pentru ca albinele sa aiba hrana.In acest fel albinele sunt mai blande
si accepta mai usor matca noua.Cand inchid stupul,pun in fata urdinisului o gratie Hanemann,pentru ca
albinele sa treaca la intrare si iesire prin ea.Dimineata urmatoare,inainte de zborul mare, scot gratia si
ma uit prin urdinis.Daca matca se afla in spatele gratiei inseamna ca nu a fost primita de familie si
stuparul stie ce are de facut mai departe.Acest lucru se intampla rareori,mai ales cand in stup au ramas
botci.Gratia mai sta inca 2 zile dupa aceea se indeparteaza. Stupul nu se deschide 10 zile .La finalul
celor 10 zile scot rama din mijloc si familia continua viata normal,cu matca tanara."
H.Knall - Fragment articol - Revista "Apicultura in Romania"
Alta metoda de inlocuire a matcii - "Daca in natura nu este cules,inainte cu o saptamana de
introducerea matcii,se administreaza in fiecare seara cate 0,5 litri sirop 1/1,familiei respective.Dupa
aceasta saptamana,intr-o zi insorita si calda,dimineata pe la ora 10 deschid stupul in liniste,fara a folosi
in exces fumul,scot o rama marginasa si cercetez toate ramele pentru a gasi matca batrana.Rama cu
matca o scot din stup,si formez un nucleu pe apte 3 rame,pentru siguranta. Dupa ce am scos matca , las
un spatiu intre doi faguri cu puiet necapacit,unde introduc o rama cu un inceput de numai 1 cm de
ceara(rama claditoare) si inchid stupul.Ce se intampla in stup : intre cele doua rame cu puiet necapacit
se aduna albina tanara,care incepe sa cladeasca pentru a umple spatiul din mijlocul cuibului.Timp de 2
ore familia fara matca este agitata,ceea ce se observa si pe scandura de zbor. Dupa 2 ore deschid
stupul,scot cu grija rama goala pentru a ramane cat mai multa albina tanara si fixez imediat colivia cu
36
matca tanara,cu placuta de ceara,pe care pun pasta de zahar si miere 4/1. In acelasi timp,administrez
o portie de 0,5 litri sirop de zahar,pentru ca albinele sa aiba hrana.In acest fel albinele sunt mai blande
si accepta mai usor matca noua.Cand inchid stupul,pun in fata urdinisului o gratie Hanemann,pentru ca
albinele sa treaca la intrare si iesire prin ea.Dimineata urmatoare,inainte de zborul mare, scot gratia si
ma uit prin urdinis.Daca matca se afla in spatele gratiei inseamna ca nu a fost primita de familie si
stuparul stie ce are de facut mai departe.Acest lucru se intampla rareori,mai ales cand in stup au ramas
botci.Gratia mai sta inca 2 zile dupa aceea se indeparteaza. Stupul nu se deschide 10 zile .La finalul
celor 10 zile scot rama din mijloc si familia continua viata normal,cu matca tanara."
H.Knall - Fragment articol - Revista "Apicultura in Romania"
Intepaturile albinelor - "Acul se reteaza orizontal cu unghia,cu dalta apicola,sau cu o lama de
cutit.Locul intepat se tamponeaza de urgenta cu una din solutiile : alcool cu propolis 10%,solutie de
amoniac 10%,otet de 9 grade sau apa sarata mai concentrata Pe cale orala se vor lua : Romergan,1
pastila a 0,30g sau o lingurita de sirop cu romergan.Tot ca antihismatice mai sunt in comert :
Feniramin,comprimate a 0,05g si 0,1g ; Nilfan,drajeuri a 0,025g,supozitoare a 0,01g ; Tavegil
comprimate a 0,001g .Tot pe cale bucala se va mai lua ca desensibilizant :Clorocalcin solutie la
flacon,20-40 picaturi intr-o lingura de apa ;Calciu,o tableta dizolvata in apa sau Lactat de calciu,un
comprimat a 0,500g.
In caz de soc anafilactic,se vor lua urmatoarele masuri, dar numai de catre personalul
medicosanitar: In primele 5 min.,Calciu gluconic solutie 10%,injectie profund intramuscular sau
intravenos,foarte lent sau Clorhidrat de adrenalina 1/10000,profund intramuscular ; urmat de o
injectie de Fenergan(romergan),1 fiola intramuscular profund ; daca socul continua, injectiile se
repeta la 10-15 min.
Dr.I.Buzatu - Fragment articol - Revista "Apicultura in Romania"
Studiu - tehnologii simple de întreţinere - Inca din anii 1977, cercetatorii romani au elaborat
tehnologii de întreţinere a familiilor de albine.In ce consta studiul si ce urmareste: "Elaborarea unei
tehnologii adecvate conditiilor aparte de întreţinere si exploatare a stupinelor
cu efective mici s-a impus ca o urmare fireasca a specificului acestor conditii, dintre care mentionam:
amplasarea stupinelor la o oarecare distanta de locuinta stuparului; ingrijirea periodica a familiilor
de albine in functie de timpul liber limitat al apicultorului amator ; ampla diversificare a utilajului
folosit; diversitatea mare a conditiilor de cules; niveluri diferite de pregătire profesionala.
Principiul de baza de la care s-a pornit in abordarea lucrarilor experimentale a fost acela ca micii
apicultori,in calitatea lor de stupari amatori isi pot ingriji familiile de albine in timpul lor liber,de
regula duminica.In aceasta idee,lucrarile de ingrijire a familiilor de albine din lotul experimental sau
defalcat in 12-14 vizite la un interval de 7-14 zile. Lucrarile s-au executat in asa fel incat in cadrul
fiecarei vizite sa fie verificat intregul lot de familii adapostite in stupi multietajati (80 de familii de
baza si 20 familii ajutatoare).
Cu ocazia acestor vizite s-au executat: controlul starii familiilor si reorganizarea cuiburilor prin
inversarea corpurilor; indreptarea starilor anormale (introducerea de matci in familiile orfane,
completarea rezervelor de hrana, tratamente medicamentoase,etc.); combaterea roitului ; raniri
stimulente ; recoltarea si extractia mierii la salcam ; pregătirea, incarcarea , transportul, descarcarea
si raspandirea stupilor pe vatra la pastoral, la culesul de floarea soarelui ; recoltarea si extractia
mierii de floarea soarelui ; pregătirea, incarcarea, transportul, descarcarea si dispunerea stupilor pe
vatra de iernar; ompletarea rezervelor de hrana pentru iarna.
Lucrarile experimentale desfasurate pe parcursul a 3 ani si au cuprins 4 grupe de stupi:
V1 - familii cu matci obisnuite,neselectionate.
V2 - familii cu matci selectionate.
V3 - familii cu matci selectionate, la care au fost facute hraniri stimulente.
V4 - familii cu matci selectionate, hraniri stimulente si cu familii ajutatoare.
Care au fost concluziile :
37
- întreţinerea rationala si planificata a familiilor de albine prin vizite periodice la un interval de 7-
14 zile asigura o dezvoltare normala a familiilor de albine si efectuarea volumului necesar de lucrari
in cadrul unei familii de albine.
- folosirea materialului biologic selectionat in cadrul acelorasi conditii de cules si de tehnologii de
întreţinere permite obtinerea unei dezvoltari superioare cu 17-22 % fata de materialul neselectionat si
a unei productii globale de miere cu 35 % mai mare.
- administrarea de hraniri stimulente la familiile de albine cu matci selectionate nu are un efect
semnificativ in cazul existentei in natura a unui cules moderat de întreţinere ; cresterile inregistrate la
dezvoltarea familiilor de albine si la productia medie sunt insuficiente pentru acoperirea cheltuielilor
suplimentare.
- folosirea familiilor ajutatoare temporare cu matci selectionate permite cresterea cantitatii de
albina cu pana la 69% fata de martor(V1),iar productia globala de miere cu 44%,obtinandu-se un
venit net superior."
Rezultatele studiului reprezinta o pledoarie pentru practicarea apiculturii fie chiar si la nivel de
amator,in conditiile cand timpul stuparului este limitat.
1.13. PRACTICA APICOLA

Diagnosticare - fara sa deschidem stupul
Multi apicultori (mai ales cei incepatori),intampina dificultati deosebite in a diagnostica starea de
sanatate sau de comfort biologic a familiilor de albine.Din aceasta cauza,numarul interventiilor din
cuib creste,multe dintre acestea putand fi evitate.Trebuie sa va ganditi ca un numar redus de controale
au un impact pozitiv atat asupra familiilor de albine cat si asupra productivitatii muncii.Apicultorii
trebuie sa invete a depista problemele aparute fara sa faca interventii majore in cuib.
Observatii vizuale ale apicultorului - zborul albinelor
Simpla observatie a zborului albinelor ne poate oferi informatii utile,apicultorul avizat tragand
concluziile necesare :
1 - La zborul de curăţire albinele nu ies din stup.Verificam daca urdinisul este liber,curatam cu o
sarma resturile daca este obturat.In cel mai rau caz familia este moarta.
2 - Albinele ezita sa intre in stup si se plimba dezorientate pe peretele frontal,cautand parca
ceva,trebuie sa ne asteptam ca acestea sa-si fi pierdut matca.
3 - Albinele intra fara ezitare in stup,inseamna ca familia de albine are matca deci nu trebuie sa ne
facem griji in aceasta privinta.
4 - Albinele ies din stup si pe vreme rece,indica o lipsa acuta de apa datorata cresterii puternice de
puiet.Este un semn ca lucrurile merg bine in dezvoltarea generala.La fel,frecventarea masiva a
adapatorului,in aceleasi conditii meteo dificile este legata de cresterea accelerata a puietului.
5 - Albinele aduc mult polen,inseamna cresterea masiva de puiet de toate categoriile si varstele.Este
un semn de normalitate.
6 - Albinele frecventeaza gramezi de rumegus umed,scurgeri de balegar de langa grajduri, ne indica
o lipsa acuta de substante proteice(polen).Polenul fiind insuficient ,ele cauta sa suplineasca cumva
aceasta lipsa.
7 - Albine multe pe scandura de zbor,care isi balanseaza abdomenul,si au capul orientat spre
camp,indica un cules bun.Daca albinele au capul orientat inspre urdinis culesul este la final,sau nu
exista cules.
8 - Albinele care zboara dansand in fata urdinisului (aparent fara un motiv anume),sunt albine tinere
care fac zborul de recunoastere.
9 - Albinele moarte in fata stupului ,situatie dublata de lupta dintre albine pe scandura de zbor ne
indica un furtisag puternic.
10 - Albinele care intra sau ies sunt fara stransura,cele de pe scandura de zbor stau
nelinistite,trantorii isi intensifica activitatea inseamna ca familia se pregateste de roire.
11 - Albinele incep sa alunge trantorii din stup,acestia incercand sa intre dar fara a fi lasati,inseamna
ca familia se pregateste de iernare.
38
Examinarea de catre apicultor a resturilor eliminate din stup
O alta sursa de documentare si de apreciere a situatiei este examinarea resturilor scoase de albine in
fata stupului sau scoase de apicultor de pe fundul stupului.
1 - Puietul mort scos primavara devreme de catre albine in fata stupului indica existenta asa
numitului "puiet racit".Vina pentru prezenta acestui puiet mort apartine de multe ori apicultorului care
nu a stiut sa extinda cuibul in raport cu puterea familiei.
2 - Cristale de miere pe fundul sau in fata stupului indica prezenta mierii cristalizate care nu poate fi
valorificata de albine in lipsa apei.Situatia se intalneste mai ales iarna.
3 - Albine moarte si mucegaite ne indica prezenta bolii numita aspergiloza,care apare in principal din
cauza umiditatii crescute in stup.Umiditatea excesiva este provocata de ventilatia ineficienta.
4 - Albine moarte cu aripile detasate de corp,cu malformatii, indica o acarioza in stadiu avansat
datorata lipsei tratamentelor sau a tratamentelor facute incorect.
5 - Puiet pietrificat scos de albine pe scandura de zbor,indica prezenta bolii numita popular "puiet
varos".La aparitia acestor simptome stuparul trebuie sa ia masuri sanitare urgente.
6 - Gramezi de ceara si/sau albine fara cap indica prezenta unui soarece in stup.Fenomenul se
intampla in perioada rece,cand nu s-au pus gratii de protectie la urdinis.
Examinarea acustica a familiilor de albine de catre apicultor
Si examinarea acustica a familiilor de albine se inscrie in seria de metode folosite de apicultor
pentru a depista situatiile nedorite aparute iarna in familiile de albine.Iata cateva situatii :
1 - Familia de albine nu raspunde la nici un stimul extern aplicat de apicultor(cicaniri in cutia
stupului).Daca nu se obtine nici o reactie cel mai probabil familia de albine este moarta.
2 - Un zumzet slab si prelungit,de parca am ravasi niste frunze uscate ne arata ca familia de albine a
ramas fara provizii si ca este in pericol sa moara de foame daca nu intervenim la timp.
3 - Un zumzet slab si plangator indica ca familia de albine a ramas fara matca.Stuparii au denumit
acest sunet caracteristic "bocetul albinelor".
4 - Daca familia de albine raspunde cu un zumzet uniform,care creste rapid in intensitate si scade la
fel de rapid,indica ca familia ierneaza in conditii normale,fara probleme deosebite.
Examinarea olfactiva a familiilor de albine.

La simpla ridicare a capacului apicultorul poate sa depisteze unele boli aparute,folosindu-si simtul
olfactiv ,asta mai cu seama in perioadele calde ale anului.
1 - Mirosul neplacut de otet, indica imbonlavirea familiei de albine de loca europeana.Acest miros
este dat de descompunerea puietului necapacit.
2 - Mirosul caracteristic de clei de oase,indica prezenta locii americane.Mirosul este dat de puietul
capacit descompus.
3 - Mirosul acru care de multe ori il simtim si prin urdinis ne indica ca albinele sufera de diaree sau
de nosemoza.Ambele boli au cauze bine stiute si se vor aplica masurile adecvate.
4 - Mirosul placut,intalnit mai ales vara si primavara,pe care il emana familia de albine indica ca
totul merge perfect si ca ne-am facut treaba asa cum trebuie,spre avantajul nostru si al albinelor. Dupa
cum ati citit in cele scrise mai sus,o cunoastere buna a albinelor ne scuteste de mari
neplaceri.Bineinteles ca pe langa toate acestea,daca o sa cititi cu atentie literatura de specialitate si cu
timpul din experienta proprie o sa gasiti si alte indicii....Succes si mai ales....sapati adanc.Aveti o viata
inainte...
1.14. MEDICAMENTE SI TRATAMENTE APICOLE

In aceasta pagina vom prezenta medicamentele folosite in combaterea bolilor si daunatorilor
albinelor,substante dezinfectante si modul lor de folosire.Mentionam ca nu toate aceste produse sunt
aprobate in Romania si ca eficienta lor depinde de mai multi factori : respectarea dozajelor si modului
de administrare,conditii externe de mediu,rezistenta biologica a familiilor de albine,gradul de infestare
etc.
MEDICAMENTE ANTIVARROA -ACARICIDE
VARACHET - VARACHET FORTE
39
Varachet un medicament folosit in combaterea varroozei,aprobat si folosit in Romania de mai multa
vreme,avand ca substanta activa amitraz-ul. Se administreaza mai multe tratamente familiilor de
albine,pe tot parcursul sezonului activ.Cele mai eficiente tratamente se fac toamna cand in stup nu mai
exista puiet capacit.O schema de tratare clasica este urmatoarea : un tratament primavara cand albinele
isi incep activitatea , un tratament la 10 zile dupa primul , un tratament dupa extragerea mierii de
salcam , un tratament in luna august dupa extragerea mierii de floarea soarelui.Toamna se mai fac 3
tratamente in septembrie si octombrie,cu 7-10 zile interval intre ele,din care ultimul (foarte important)
in lipsa puietului capacit.
Mod de administrare , dozaj : se folosesc 2 picaturi de substanta activa/corp multietajat , 3
picaturi/corp Dadant , 4 picaturi/corp orizontal.Dozajul se refera la volumul delimitat de diafragma
într-un stup.Se impregneaza benzile(in prealabil ondulate) cu substanta activa corespunzatoare
volumului si asezate pe mici gratare de sarma se introduc aprinse in stup.Urdinisul se tine inchis 15-20
min. Conditii de indeplinit : temperatura mediului min. 12 grade C,arderea completa si fara flacara a
suportului,etansarea perfecta a stupului,masuri de precautie sporite pentru apicultor deoarece inhalarea
produsului este nociva. Aprecieri finale : in ultimii ani eficacitatea Varachetului a scazut in unele
cazuri.Mult mai indicata este folosirea medicamentului Varachet Forte,care este o formula
imbunatatita(s-a adaugat o noua substanta).O eficacitate marita a Varachetului se constata cand
tratamentul este urmat de folosirea Mavrirolului.
MAVRIROL - BANDA IMPREGNATA

Mavrirol este un medicament aprobat in Romania.Acest medicament este comercializat sub forma
de benzi textile impregnate cu substanta activa.Banda se taie in bucati de 25 cm care se introduc cate
doua pentru familiile puternice si cate una pentru roi sau familii slabe. Substanta activa actioneaza prin
contact direct cu toate categoriile de indivizi din familia de albine.Benzile se aseaza deasupra ramelor
transversal,iar dupa 7-8 zile se suspenda vertical intre ramele 3-4 si 7-8.Primavara se mentin in stup 45
de zile,iar dupa ultimul tratament cu Varachet din toamna sunt lasate toata iarna. Aprecieri finale :
instalarea benzilor cu substanta activa se face cand albinele nu sunt stranse in ghem,iar benzile cazute
pe fundul stupului se vor scoate neintarziat pentru a nu fi uitate acolo.
APISTAN - BANDA IMPREGNATA
Apistan este un medicament aprobat in Romania si produs de firma Sandoz.Forma de prezentare
este in fasii impregnate cu fluvalinat,care actioneaza prin contact direct.Se face un singur tratament
prin introducerea fasiilor in stup si mentinerea acestora acolo timp de 5-6 saptamani,in orice perioada a
anului. Nu are alte restrictii de utilizare,totusi in perioadele de cules nu este recomandata
folosirea,datorita rezidurilor care raman in miere.Dupa o folosire indelungata si mai ales
necorespunzatoare se poate instala o anumita rezistenta a varroa la tratament.
APITOL – SOLUTIE
Apitol este un produs al firmei Ciba si are ca substanta activa cymazol.Preparatul se prezinta sub
forma de solutie apoasa cu 350 mg substanta activa.Modul de administrare este prin picurare si se
aplica 2 tratamente in toamna la interval de 7 zile.Temperatura mediului trebuie sa fie min.10 grade
C,iar in timpul tratamentului nu se da hrana albinelor.Familia de albine nu trebuie sa aiba puiet.
BAYVAROL - BANDA IMPREGNATA
Bayvarol este un produs al firmei Bayer avand ca substanta activa flumethrin.Prezentarea
comerciala este sub forma de 4 benzi impregnate ,substanta activa trecand spre albine prin contact
direct.Practic aceste benzi se atarna intre rame o singura data pe an,timp de 5-6 saptamani.Se poate
folosi tot anul,cand nu este cules.
API - LIFE – VAR
Este un produs Bayer format dîntr-un amestec de uleiuri volatile ce impregneaza niste placi de
evaporare.Se face un tratament in toamna introducand placile in stup pe o perioada de 5-6
saptamani.Temperatura exterioara a mediului trebuie sa depaseasca 12 grade C pe toata perioada
tratamentului.Alte conditii deosebite nu sunt specificate. In Romania acest medicament este folosit pe
scara larga in stupinele care produc miere bio.Firmele care certifica aceste stupine bio il recomanda
40
sau chiar il impun.Componentele principale a medicamentului sunt Timolul(70%),ulei de
eucalipt,mentol si camfor(in varianta initiala).
PERIZIN – SOLUTIE
Perizin este un produs Bayer folosind ca substanta activa cumafos.Prezentare este in flacoane de
solutie apoasa cu 64 mg substanta activa.Se fac doua tratamente in toamna la interval de 4-7
zile.Modul de administrare este prin picurare ,la o temperatura de peste 5 grade C si in absenta
puietului.
FOLBEX - BENZI FUMIGENE
Folbex este produs de firma CIBA si are ca substanta activa brompropylat,impregnat in benzi.Se
fac 4 tratamente in toamna la 4-7 zile diferenta intre tratamente.Administrarea (fumigatiile)se fac seara
cand temperatura mediului este peste 8 grade C.Familia de albine nu trebuie sa aiba puiet (la ultimul
tratament),iar urdinisul se tine inchis 30 min.In rest se iau precautiile intalnite la alte medicamente
administrate prin fumigatii.
TIMOL – PUDRA
Timolul este folosit in medicina veterinara.In apicultura are un efect bun in combaterea varroa si se
foloseste atat in stare pura cat si in amestec cu zahar pudra.Fiecare interval dintre faguri se pudreaza cu
0,5 grame timol sau 1 gram timol amestec cu zahar.Se fac 3 tratamente la 2 zile interval cand
temperatura depaseste 10 grade C,seara,inchizand si urdinisul pana dimineata. Albinele vor elimina
singure substanta.Inainte de cules si in timpul culesului nu se fac tratamente.
ACID FORMIC - CONCENTRAT 60 %

Acidul formic concentrat 60% se foloseste atat in Romania cat si in tarile UE.Practic se imbiba de
catre apicultor o placuta de carton,un burete sau se poate administra cu un evaporator (depinde de
apicultor)doza fiind de 2 ml/rama sau 20ml/corp.Suportul impregnat se aseaza pe fundul stupului,sub
gratar de sarma(se evita contactul direct cu albinele).Asezarea pe fundul stupului mai are avantajul ca
se evita pierderea matcii.Se aplica 3-4 tratamente la interval de 4-7 zile,cand temperatura exterioara
este de 12-25 grade C.Introducerea se face seara si se lasa suportul cu acid formic 24 de ore in
stup,perioada optima fiind dupa ridicarea corpului cu miere(in toamna).Tratamentele se fac si in
prezenta puietului,indiferent daca este capacit sau nu.
ACID LACTIC - CONCENTRAT 15%

Acidul lactic se foloseste in apicultura diluat 15%.In toamna,cand nu mai exista puiet in familia de
albine,fiecare fagure se stropeste cu 5 ml de solutie..Se fac 2-3 tratamente cand temperatura exterioara
depaseste 6 grade C.
MEDICAMENTE ANTI - NOSEMOZA
PROTOFIL – SIROP
Protofil este un produs romanesc avand la baza extracte din ingrediente naturale.Contine principii
active ca vitamine,minerale care stimuleaza secretia enzimatica digestiva a albinelor.Se administreaza
in sirop de zahar sau paste in urmatoarele cantitati : in sirop 17ml/litru sirop , in paste 34 ml/kg de
pasta.Se administreaza de cate ori este nevoie cu o conditie : cantitatea totala administrata unei familii
sa nu depaseasca 80 ml/an.
FUMIDIL B – PUDRA
Fumidil B contine ca principiul activ antibioticul fumagilina.Se administreaza amestecat in sirop in
urmatoarele cantitati: la o colonie mare 25 g/l sirop,la una medie 18g/750 ml sirop,la un roi 18g/0,500
ml sirop.Se administreaza in hrana albinelor cantitatea de sirop medicamentos in mai multe reprize sau
prin stropirea peretilor si ramelor stupului,iar cantitatea ramasa in hranitor spre consum.
ANTIBIOTICE DE UZ APICOL
ATENTIONARE : Folosirea antibioticelor in tratamentele familiilor de albine este interzisa !! Nu
se vor folosi decat in cazuri exceptionale,stiind faptul ca impurifica produsele albinelor !!
LOCAMICIN – PUDRA
Este un medicament produs in Romania,folosit in tratamentul locii americane sau
europene.Substanta activa este oxitetraciclina.La 1 kg de zahar pudra se amesteca 2,5 g oxitetraciclina
41
si se obtine produsul final.Familiile de albine afectate de loca se pudreaza cu 80-100 g
Locamicin.Tratamentul se repeta de 3 ori la interval de 3 zile si inca de 2 ori la interval de 5-7 zile.
Concomitent cu primele 3 tratamente se fac si 3 administrari de cate 250 ml de sirop preparat din 1 kg
Locamicin la 1 litru de apa.
OXITETRACICLINA
Oxitetraciclina se foloseste in tratamentul locii americane si europene.O cantitate de 0,5-0,75 g
substanta pura se amesteca de catre apicultor cu 1 litru de sirop.In functie de puterea familiei si de
gravitatea bolii se aplica 4-5 administrari,cate 250-500 ml, la interval de 4-5 zile.
ALTE ANTIBIOTICE
In apicultura se mai folosesc si alte antibiotice cum sunt TERAMICINA , STREPTOMICINA,
SULFATIAZOL , ERITROMICINA etc.Unele dintre ele au devenit total interzise spre
folosinta,altele se folosesc numai in cazuri exceptionale.
SUBSTANTE DEZINFECTANTE
SODA CAUSTICA – LESIE
Soda caustica se foloseste dezinfectarea echipamentelor apicole din lemn.Pentru a obtine o solutie
dezinfectanta se combina apa si soda caustica pura in proportie de 4/100 (4 parti soda caustica la 100
parti apa).Prepararea lesiei trebuie facuta cu atentie pentru ca prezinta un risc mare de accidentare al
apicultorului.Daca lesia obtinuta nu se foloseste in momentul prepararii se incalzeste ulterior pentru a
potenta efectul dezinfectant.Dupa ce lesia se aplica pe stupi acestia se vor clati in mai multe ape.
SODA CALCINATA – SOLUTIE
Soda calcinata este un alt produs folosit in dezinfectarea echipamentului apicol din lemn,mai putin
periculos pentru apicultor.Are un efect dezinfectant bun daca se prepara o solutie cu concentratiea de
5-6% (6 parti soda calcinata la 100 parti apa).Se aplica fierbinte pe stupi,operatiune urmata de o clatire
puternica cu apa.
ACID ACETIC TEHNIC – LICHID
Acidul acetic tehnic este folosit la dezinfectarea fagurilor.Fagurii se depoziteaza in corpuri de stup
asezati in stive si bine etansati.Se aseaza la fundul stivei,intr-o tava, cantitate de 2 ml acid acetic tehnic
conc. 60-95 %, la litrul de volum.
ALTE DEZINFECTANTE
In apicultura se mai folosesc substante dezinfectante cum sunt cloramina , apa oxigenata, alcool
96 , batoane de sulf etc.Folosite in concentratiile recomandate sunt eficiente in dezinfectarea
diferitelor echipamente.
1.15. CRESTEREA MATCILOR - METODE LA NIVEL DE AMATORI

Necesitatea tratarii pe larg a acestui subiect,la nivel de amatori,deriva din complexitatea
problematicii aparute odata cu demararea operatiunilor de crestere.Aceste pagini cuprind informatii cu
caracter practic,referitoare la cresterea matcilor fara transvazare.
Albinele sunt puse in situatia de a creste matci in trei cazuri :
- Roirea naturala.Este unica cale prin care familiile de albine se inmultesc in mod natural.Acest fapt
duce nu numai la o simpla crestere de matci,ci si la o divizare a lor in 2,3,4 noi familii(roiuri).Se poate
ajunge ca prin roirea consecutiva,familia de baza sa dispara.In urma pregatirii procesului de roire
naturala,rezulta un numar variabil de botci (30-50 buc.), functie de puterea familiei si de apetitul
acesteia pentru crestere,botci care sunt pozitionate pe extremitatile fagurilor.
- Schimbarea linistita a matcii.Sunt o serie de familii de albine la care instinctul de roire este mult
atenuat.Aceste familii se comporta un pic ciudat daca se ia in considerare comportamentul
celorlalte.Puse in situatii favorabile roirii,acestea se vor multumi sa-si schimbe linistit matca,cele doua
matci convietuind chiar impreuna cateodata,insa divizarea ulterioara(roirea)nu se produce.Pentru
schimbarea linistita a matcii,albinele cladesc un numar mic de botci(3-5 buc.),pe marginile fagurilor.
- Cresteri de salvare.Din diferite cauze accidentale,albinele pot ramane fara matca.Pentru a creste o
noua matca,ele transforma in botci,celule ce contin larve de lucratoare,larvele primind drept hrana
laptisor de matca.Numarul botcilor de salvare este de 20-30 buc.,aceste botci fiind pozitionate pe
suprafata interioara a fagurelui,acolo unde se gasesc si larvele.
42
Metode de crestere fara transvazare
Vom trece la abordarea directa a metodelor de crestere,urmand sa expunem intreaga problematica
legata de obtinerea matcilor,ulterior. Metodele expuse sunt multe si diverse,iar intrebarea "de ce nu se
expune o singura metoda,care este considerata cea mai buna",apare in mintea oricui.Motivul este foarte
simplu : o singura metoda nu este niciodata potrivita tuturor apicultorilor si mai ales pentru toate
conditiile de întreţinere,climatice etc. Apoi intervine si factorul legat de numarul de matci ce se
urmareste a se obtine,de calificarea apicultorului.In orice caz fiecare apicultor va avea si o versiune
proprie a metodei puse in discutie.Pentru o mai buna intelegere,vom prezenta avantajele si
dezavantajele fiecarei metode in parte,urmand ca dv. sa alegeti.
Metoda "matcilor de salvare"
In Romania (si nu numai),aceasta metoda este mult indragita de apicultorii incepatori.Simplitatea si
usurinta cu care se obtin matci,numarul mic de interventii in cuib,fac ca aceasta sa fie agreata,cu toate
ca matcile obtinute au o calitate indoielnica. Iata pe scurt care sunt pasii de urmat : cand apicultorul
doreste sa inmulteasca o familie de albine,si implicit sa obtina un numar de matci,divizeaza acea
familie in doua.O diviziune ramane cu matca batrana,urmand ca cealalta sa-si creasca
matca.Diviziunea fara matca,asezata intr-o cutie noua,sesizeaza lipsa reginei si incepe sa-si cladeasca
botci.Botcile vor fi construite prin modificarea celulelor cu larve de lucratoare. Apicultorul nu are de
facut decat sa astepte eclozionarea primei matci,care evident o sa-si ucida suratele.Daca se urmareste si
recoltarea unor botci pentru a fi folosite in alte familii,acestea se vor recolta dupa capacire si vor fi
introduse in stupii vizati. O alta varianta este obtinerea directa a matcilor,fara a diviza familia.In
principiu este vorba numai de suprimarea matcii batrane,lasand restul sa decurga de la sine.Din nou
dupa capacirea botcilor,acestea se vor recolta si folosi unde este nevoie.
Avantaje : metoda este simpla si usoara,si nu cere decat o calificare minima a stuparului.
Dezavantaje : Se obtin matci mici si de o calitate indoielnica.
Motivele care influenteaza slaba calitate a matcilor obtinute sunt :
- albinele iau in crestere larve de varste diferite,iar o selectie ulterioara a botcilor nu poate fi facuta.
- albinele construiesc botci mici pentru ca nu reusesc sa largeasca cat trebuie celulele de lucratoare ;
in aceste celule s-a mai crescut puiet iar "camasile" generatiilor trecute,consolideaza prea tare peretii
acestor celule.
- recoltarea botcilor este greoaie datorita pozitiei pe fagure si implica riscuri mari vizavi de
distrugerea matcilor ce le gazduiesc.
Aceasta metoda nu este recomandata apicultorilor,decat ocazional,cand acestia sunt lipsiti de
experienta(anul 1,anul 2),urmand ca pe masura ce se se familiarizeaza cu problematica apicola,sa
adopte alte variante de crestere a matcilor.
Metoda "decuparea fagurelui"
Pentru obtinerea de matci mai mari,de calitate,metoda expusa mai sus a fost perfectionata.Cate din
cauzele ce duc la cresterea de matci necorespunzatoare au fost eliminate,urmeaza sa ne lamurim.Sigur
este ca "decuparea fagurelui" are variante care se aplica atat in Romania cat si in Occident.
- Taietura in arc (varianta occidentala) : A reprezentat mult timp principala metoda recomandata
incepatorilor.Se alege un fagure insamantat,deschis la culoare,in care nu s-a depus pentru prima oara
puiet.Pe acest fagure situatia sta cam asa : in partea superioara se gaseste coronita de miere,puietul
necapacit(de toate varstele) fiind asezat concentric pe restul suprafetei. Pe acest fagure se practica o
taietura in lungul zonei cu larvele cele mai tinere,tinand seama ca in mijloc se afla larve mai
batrane.Taietura sub forma de arc(vezi fig.1),se face cu ajutorul unui cutit cu lama subtire si incalzita
in apa clocotita.Se are grija ca taietura efectuata sa nu distruga larvele vizate,iar daca fagurele este
insarmat,bucatile taiate se scot cu mare atentie. Dupa indepartarea bucatii inferioare,urmeaza rarirea
larvelor,in scopul impiedicarii aparitiei botcilor lipite.Rarirea se face cu ajutorul unei spatule de
lemn(betigas),urmarind ca larvele ramase de pe o parte sau alta a fagurelui,sa fie fata in fata,daca este
posibil.Cand spunem ca rarim larvele,ne referim bineinteles la celulele de pe conturul "taieturii in
arc",albinele preferand sa construiasca acolo botcile. Avand fagurele astfel pregatit,trebuie sa ne
ocupam si de familia de albine.aceasta se va restructura inlaturand toti fagurii care contin puiet
necapacit,pentru a obliga albinele sa ia in crestere larvele din fagurele introdus.Fagurii scosi se vor da
43
altor familii de albine,insa fara albina de acoperire.Cu matca batrana se poate forma un roi,sau putem
sa o omoram.Astfel pregatite albinele,vor lua in crestere larvele de pe conturul taieturii,construind un
numar mare de botci.
- Decuparea fagurelui (varianta romaneasca) : Stim deja ca taierea fagurelui are ca principal scop
selectarea larvelor tinere si facilitarea construirii botcilor de catre albine. In varianta folosita la
noi,aceasta taiere are un alt scop si anume acela de a inchide lantul de crestere.Astfel albinele doici se
vor regasi in numar mai mare in preajma larvelor de luat in crestere. Dupa incetarea culesului la
salcam procedam astfel : In mijlocul cuibului familiei de albine,introducem un fagure gol in care nu s-
a mai crescut puiet si care este stropit cu sirop de zahar.Dupa 4-5 zile,daca avem noroc,matca o sa
umple fagurele cu oua.Pentru siguranta putem introduce fagurele si matca într-un izolator cu gratie
Hanneman,pentru a o obliga sa oua numai acolo.In tot acest timp(4-5 zile), hranim stimulent albinele
cu sirop sau serbet de zahar. La expirarea perioadei,scoatem fagurele insamantat si il ducem in
cabana,dupa ce in prealabil l-am scuturat de albina de acoperire.Aici,cu ajutorul unui cutit cu lama
subtire(cater),incalzit in apa clocotita,decupam jumatatea inferioara. Pe jumatatea superioara,alegem
15 celule cu oua pe o fata si 15 pe cealalta,avand grija ca aceste celule sa nu se afle dispuse simetric
fata de vecina corespunzatoare fetei celelalte.Cu acelasi cutit,radem toate celelalte celule in afara de
cele 30 alese pentru crestere. O precizare : pentru a trece dincolo de expunerea literara a
metodei,trebuie mentionat ca ordinea fireasca si practica a etapelor este aceea in care prima oara se
face restructurarea si orfanizarea si apoi pregătirea fagurelui. Din familia de baza ridicam matca,
formam un roi,daca vrem sa o pastram,sau o omoram.Apoi vom lua fiecare fagure in parte si scuturat
de albine il vom cerceta vizual.In principiu este vorba despre inlaturarea tuturor fagurilor care contin
puiet necapacit sau oua.In stup vor ramane numai fagurii cu puiet capacit,miere sau pastura. Fagurii cu
puiet necapacit sau oua se vor da altor familii de albine.Este foarte important ca in familia crescatoare
sa nu ramana nici o celula cu ou sau larva. O alta precizare : pentru a mari sansele ca ouale sa fie
luate in crestere,mai exista si varianta ridicarii tuturor fagurilor ce contin puiet,familia de albine
ramanand numai pe fagurii de hrana,care se vor putea controla mai usor.
Astfel pregatita familia de albine,orfanizata si fara oua sau larve(sau numai cu puiet
capacit),primeste in mijlocul cuibului fagurele cu cele 30 de oua.Dupa 10-11 zile,timp in care familia
nu va fi deranjata decat pentru 1-2 controale a acceptarii,vom avea botci capacite gata de
recoltare,pentru a fi introduse in nucleele de imperechere.
- Avantaje : folosind aceasta metoda relativ simpla,calitatea matcilor se imbunatateste
considerabil(mai ales in varianta romaneasca).
- Dezavantaje : metoda nu elimina toate inconvenientele si limitarile legate de crestere.
1.16. CALENDARUL APICULTORULUI

Lucrari lunare in stupina
De multe ori stuparii fara prea multa experienta se intreaba ce au de facut in decursul anului
apicol.Acesta fiind faptul,am considerat necesar ca prezenta in paginile site-ului a calendarului apicol
este justificata.Iata ce aveti de facut :
Ianuarie
- asigurarea linistii familiilor de albine ; pasarile,animalele pot provoca prin zgomotele pe care le
fac,o neliniste a familiilor,determinandu-le sa consume hrana suplimentara ; soarecii intrati in stup
creaza acelasi discomfort .
- supraveghem zborurile de curăţire ; asta in cazul in care avem noroc de o vreme favorabila ; daca
vremea permite,albinele fac in aceasta perioada zboruri de curăţire care au un rol benefic.
- supravegherea permanenta a stupilor,pentru prevenirea aparitiei starilor anormale ;nu exagerati insa
pentru ca daca v-ati facut treaba bine in toamna,va pierdeti timpul de pomana.
- indepartarea zapezii de pe stupi ; tineti cont ca numai zapada inghetata(care are crusta)dauneaza
intr-o oarecare masura ; curăţirea urdinisului stupilor pentru asigurarea unei bune ventilatii.
- repararea,curăţirea si dezinfectarea stupilor de rezerva,ramelor,utilajelor ; insarmarea ramelor.
- pregătirea teoretica a stuparilor ; in aceasta perioada cand sunteti mai liberi,e timpul sa faceti si un
curs de stuparit la A.C.A ; o diploma nu o sa va strice.
44
Februarie
- continuam sa supraveghem zborul de curăţire care poate avea loc si in aceasta luna ; curatam
zapada,imprastiem paie ; pentru stimulare(in zilele favorabile)se inlatura impachetajul superior al
stupilor,eventual si capacele.
- completam rezervele de hrana la familiile aflate in dificultate ; completarea se va face numai cu
faguri de la rezerva,turte de miere si zahar pudra sau serbet ; aplicam aceste turte(1-2 kg)in folie
perforata,deasupra ramelor(in contact direct cu ele).
- curatam urdinisul stupilor,supraveghem familiile facand controale auditive ; reparam,curatam
dezinfectam inventarul apicol ramas.
- in zonele mai calde ale tarii,matca incepe sa depuna primele oua ; stuparii recolteaza si
conditioneaza primele cantitati de polen de la alun si arin ; daca este nevoie se pune in functiune
adapatorul.
Martie
- in unele zone(mai reci),au loc zboruri de curăţire ; stuparii iau masurile necesare.
- alimentam adapatorul cu apa calduta si putin sarata(5g/l) ; pentru cei ce vor sa faca hraniri de
stimulare acum este momentul de incepere a lor.
- executam controlul sumar al familiilor de albine ; indreptam starile anormale.
- in zilele favorabile facem revizia de primavara(atentie...foarte important) ; stramtoram cuiburile;
impachetam suplimentar stupii ; uscam impachetajul existent ; micsoram urdinisul dupa puterea
fiecarei familii.
- continuam hranirile de stimulare ; executam controlul general si in amanunt la toate familiile ;
largim cuiburile acolo unde este nevoie ; largirea se face cu mare prudenta.
- executam tratamente pentru a combate cele doua boli grave(varroza si nosemoza) ; tratamentele se
fac cu respectarea stricta a recomandarii producatorului ; executarea acestor tratamente este foarte
importanta.
Aprilie
- acolo unde stuparii nu au putut sa faca controlul general de primavara,il fac acum ; largirea cuibului
la toate familiile devine absolut necesara ; adeptii "spargerii cuibului" au cale libera.
- dezinfectam stupii,mutam familiile in casa noua ; imputernicim familiile slabe prin completarea cu
faguri cu puiet capacit,prelevati de la familiile puternice.
- demararea lucrarilor pregatitoare in vederea cresterii matcilor,formarea de familii temporare etc.
- introducem primii faguri artificiali in vederea cladirii lor ; introducem rama claditoare.
- deplasam familiile de albine la pomii fructiferi; luam masuri pentru preintampinarea furtisagului.
Mai
- continuam largirea cuiburilor ,acum introducem si faguri artificiali ; instalam topitorul solar pentru
a prelucra primele loturi de ceara .
- mentinem in stare activa toate familiile,prin formarea de roi artificiali ;unim familiile slabe pentru a
forma entitati puternice in vederea valorificarii culesului la salcam ; intarim familiile temporare cu
puiet capacit ; continuam sa introducem faguri artificiali la cladit.
- la stupii verticali cu magazine a sosit momentul adaugarii magazinelor de stransura ; la stupii
orizontali se introduc faguri goi pentrui asigurarea depozitarii mierii ; la stupii multietajati se
procedeaza la inversarea si adaugarea de corpuri.
- extragem primele cantitati de miere ; se valorifica culesul la salcam ; soseste vremea primelor
deplasari la masivele melifere .
- face primele rezerve de faguri cu miere de calitate ; executam primele schimbari de matci.
Iunie
- extragem mierea ; topim ceara obtinuta ; pregatim deplasarile la culesurile de vara .
- formam un numar mare de roiuri ; deasemeni formam nuclee cu matci de rezerva imperecheate sau
neanperecheate ; aplicam o înmulţire dirijata a familiilor de albine ; aplicam lucrarile necesare
prevenirii frigurilor roitului.
- alegem rame pline cu miere de calitate pentru a fi trecute la rezerva stupinei; extragem mierea de la
culesurile de vara.
45
- crestem artificial matci aceasta perioada fiind una propice ; formam nuclee de imperechere a
matcilor.
Iulie
- continuam cresterea artificiala a matcilor,organizam imperecherea si introducerea lor in familii ;
recoltam mierea de la culesurile tarzii.
- egalizam ca putere familiile din stupina ; intarim roii artificiali formati in iunie.
- pentru a ne mari rezerva de polen,acum putem recolta polen de la porumb ; valorificam culesurile
tarzii,in urma carora putem obtine cantitati importante de miere ; continuam masurile de prevenire a
roitului si de mentinere in stare activa.
- executam lucrari de intensificare a cresterii noilor generatii de puiet ; preintampinarea furtisagului
care acum devine extrem de periculos.
August
- stimulam ouatul matcii pentru ca familiile sa intre puternice in iarna ; aceasta operatiune se face
prin deblocarea cuibului;stimularea cu miere,sirop de zahar sau faguri cu putina miere care ii
descapacim dupa diafragma;folosind culesurile tarzii acolo unde este posibil .
- stramtoram cuibul la numarul de rame ocupate ; micsoram corespunzator urdinisul ; inlocuim
matcile necorespunzatoare ; extragem mierea de prisos.
- scoatem fagurii cu defecte si cei care nu corespund calitativ(celule de trantori etc.)
- controlam calitatea mierii pe care o lasam ca hrana pentru iarna ; facem hraniri de completare acolo
unde este nevoie(mai ales la stupii verticali cu magazine) .
- echilibram puterea familiilor,unim familiile slabe si roiurile necorespunzatoare.
Septembrie
- continuam deblocarea cuiburilor acolo unde este cazul ; echilibram si facem ultimile completari cu
hrana(numai cu miere) ; oprim hranirile de stimulare.
- unim familiile slabe ; pregatim matcile de rezerva pentru iernare ; selectam si bagam in stupi cate 2
familii (cand vrem sa aplicam acest procedeu) ; conditionam ceara si propolisul.
- stramtoram si organizam definitiv cuibul familiilor de albine in vederea iernarii(atentie,lucrarea
este foarte importanta).
Octombrie
- impachetam cuiburile cu materiale izolatoare ; se vor evita acele materiale care provoaca
condensul,gen polistiren ; nu impachetati exagerat cuiburile ; instalam gratiile contra soarecilor.
- facem tratamentul contra varrozei ; 3 tratamente repetate la interval de 7 zile ; ultimul tratament
obligatoriu fara puiet.
- amenajam vatra stupinei ; construim perdele de protectie ;stimulam si supraveghem zborurile de
curăţire ; sortam,curatam si tratam fagurii de la rezerva.
Noiembrie
- terminam ultimile lucrari de pregătire a iernarii ; continuam instalarea de gratii impotriva
soarecilor; .
- supraveghem familiile de albine ; stimulam zborurile de curăţire tarzii.
- introducem fasiile de Mavrirol (contra varrozei) daca albinele nu s-au strans in ghemul de iernare.
- reparam stupi si in general executam orice lucrare este necesara pentru mentinerea echipamentului
in buna stare.
Decembrie
- supraveghem cum ierneaza familiile de albine ; supraveghem zborurile de curăţire.
- indepartam zapada(numai cand are crusta) ; curatam urdinisul stupilor ; asiguram o liniste deplina
in stupina.
- reparam inventarul,insarmam ramele,ne pregatim teoretic.
Concluzii - acest calendar apicol are un caracter strict orientativ.Perioada de executie a diferitelor
lucrari poate sa difere de la o zona la alta.
1.17. INVENTARUL NECESAR UNEI STUPINE

46
Cand incepem o afacere trebuie sa avem toate datele despre respectiva activitate ,apicultura
nefacand exceptie de la aceasta regula.Pentru cei ce cred ca viitorul lor economic si profesional este
legat de aceasta frumoasa indeletnicire o sa detaliem lista cu echipamentele si materialele necesare
infiintarii unei stupine.
Lista prezentata in aceasta pagina este valabila pentru o stupina de 100 de familii de albine, acesta
fiind numarul minim de stupi de la care putem spune ca abordam domeniul din postura de
semiprofesionisti.Poate la o prima vedere o sa credeti ca investitia este destul de consistenta,dar va
asiguram ca in comparatie cu alt tip de afacere,o sa vedeti ca nu este deloc asa.
Utilaje principale de întreţinere
- Stupi sistematici completi - 105 buc. ; nuclee de imperechere - 25 buc. ; rame goale de rezerva
- 10 buc/stup ; corpuri rezerva - 10 buc. ; cabana apicola - 1 buc. ; dulap pentru pastrat fagurii – 1
buc. ;
Utilaje pentru extragerea mierii
- Centrifuga - 1 buc ; masa pentru decapacit - 1 buc. ; cutit decapacit - 2 buc. ; tava decapacit – 1
buc. ; site pentru strecurat mierea - 5 buc. ; maturator inox /300 kg. - 2 buc. ; bidoane depozitare miere
Scule diverse pentru întreţinere
- Dalti apicole - 3 buc. ; perii apicole - 2 buc. ; afumator - 2 buc. ; costume protectie + masti – 3
buc. ; ladita transport rame - 2 buc. ; ladita scaun - 2 buc. ; colivii introducere matci - 30 buc. ;
perforator rame - 1 buc. ; planseta calapod faguri - 2 buc. ; pinten lipit faguri - 2 buc.; cantar de control
- 1 buc. ; gratii Hanemann - 100 buc. ; gratii urdinis - 100 buc. ; colectoare propolis – 90 buc. ;
colectore polen - 90 buc. ; roinita - 1 buc. ; sipci port-botci - 40 buc. ; ciocan lipit botci – 1 buc. ;
sablon botci - 1 buc. ; lampa butan - 1 buc. ; carucior stupi - 1 buc. ; adapator - 1 buc. ; izolator fagure
- 3 buc. ;
Utilaje conditionat ceara
- Topitor solar - 1 buc. ; presa ceara - 1 buc. ; vase diverse - 3 buc. ; forme ceara - 3 buc. ;
Materiale consumabile
- Faguri artificiali ; biostimulatori apicoli ; medicamente ; matci ; sarma pentru rame ; cuie ;
vopsele ; doze gaz butan ; substante dezinfectante etc. ; Dupa cum vedeti sunt multe repere care trebuie
intr-o stupina , achizitionarea lor fiind costisitoare.Dezvoltarea unei stupine insa se face in timp (cativa
ani),deci si investitia este esalonata si poate fi platita partial din vanzarea produselor obtinute in anul
precedent. Tot secretul este sa avem un bun simt economic si multa rabdare.O regula de baza este sa
achizitionam numai echipamente noi , vechiturile oricat de avantajoase ar fi ca pret nu au nici o
valoare. Niste stupi vechi,cu lemnul putred,plini de spori ai diferitelor boli sau o centrifuga ruginita,
reprezinta adevarate pietre de moara,legate de "gatul" unei afaceri de succes.La vremuri noi...oameni
noi...si scule noi..
Procurarea sculelor si utilajelor
Stupii - sunt principalul utilaj intr-o stupina si necesita investitia cea mai mare.Ce trebuie sa avem
in vedere ? Nu vom pune in discutie tipul stupului (presupunem ca deja alegerea a fost facuta), ci doar
ce sa urmariti la cumparare.Stupii trebuie sa fie construiti din lemn de calitate,bine uscat (atentie, aici
puteti avea mari surprize),fara noduri cazatoare,bine incleiati si finisati. Evitati stupii din polistiren
greu,care in ciuda unor avantaje nu sunt folositi pe scara larga nici in Occident.Exemplu : daca doriti
sa practicati apicultura bio,una din conditii este aceea ca stupii sa fie confectionati din materiale
naturale.Evitati cumpararea de stupi invechiti sau noi de oriunde.De cele mai multe ori materialul
folosit nu este de calitate sau bine uscat (astfel se explica si pretul mai mic).Cumparati numai de la
firme de profil , unde puteti beneficia de o garantie. Stupii pot fi imbinati in doua feluri : cant-cant ,sau
nut-feder.Ambele versiuni sunt bune cu conditia sa fie bine incleiati si din loc in loc sa aiba batute si
cuie de siguranta.Cumparati doar stupi nevopsiti(pot fi simplu impregnati),pentru a va putea da seama
de existenta defectelor.Verificati daca stupii corespund ofertei producatorului ca numar de elemente si
caracteristici.Discutati cu producatorul toate amanuntele.
Ramele - desi pare ca aici nu e mare lucru de vazut sa stiti ca nu este asa.Ca si stupii,ramele trebuie
sa fie construite din lemn de calitate,uscat si fara noduri cazatoare. Trebuie sa respecte cotele si
tolerantele admise de standard.Ramele pot fi facute din doua esente de lemn : rasinoase sau
47
tei.Amandoua sunt bune daca materialul este de calitate.Finisarea ramelor este foarte importanta pentru
ca altfel o sa aveti probleme cu igienizarea si curăţirea lor.Nu cumparati rame cu pete de mucegai pe
ele pentru ca acesta e un semn ca au fost facute din material insuficient uscat.
Costumul si masca de protectie - acestea trebuie sa va asigure protectia deplina.Evitati mastile din
plasa metalica si costumele din materiale inchise la culoare,culorile pastelate,deschise, fiind de
preferat.Vara un costum inchis la culoare se incinge la soare si provoaca disconfort.Intrebarea este
daca aveti nevoie de echipament de protectie,unii stupari evitand folosirea lui. Raspunsul este
"da",pentru ca folosirea acestui echipament va fereste de riscul intepaturilor,chiar daca familia este
blanda.Nu este o rusine sa porti un asemenea echipament,singurul reper care poate fi ignorat fiind
manusile ,care sunt folosite numai de cei cu mari probleme alergice.
Afumatorul,peria,dalta,scaunul de lucru - afumatoarele sunt de mai multe feluri,toate fiind bune
daca respecta urmatoarele : tabla sa fie bine incheiata,pentru a nu avea pierderi mari de fum,sa asigure
debitul de aer necesar,sa fie usor de manevrat.Achizitionarea unui afumator din inox nu se
justifica,fiind bun si unul de tabla zincata.
Peria apicola - sunt bune si periile din par naturat,cat si cele din sintetic.Singura conditie este aceea
ca trebuie sa fie destul de moale pentru a nu rani sau omora albinele.
Daltile - si acestea sunt de mai multe feluri,materialul din care sunt facute trebuind sa fie de
calitate.Se vor evita daltile prea ascutite,acestea putand provoca raniri.
Scaunul de lucru - este un accesoriu util,construit din lemn de rasinoase.Trebuie sa fie
ergonomic,usor si bine incheiat.Se foloseste si ca ladita de scule.
Coliviile pentru matci - sunt de mai multe feluri : de transport,de eclozionare,de introducere.Cele
care au in componenta lemnul trebuie sa fie bine finisate. Marimea ochiurilor plasei de sarma sa fie cea
recomandata.Se are in vedere grija cu care sunt construite.
Cutitul , furculita de descapacit - Sunt recomandate cele din inox,material agreat la nivel
legislativ.Dezinfectia lor poate fi facuta usor si nici nu lasa reziduri in miere.Alegeti modele clasice si
mare atentie la cele cu incalzire electrica,care trebuie sa corespunda din punct de vedere a protectiei
muncii.
Tava , masa de descapacit - materialul din care sunt fabricate este acelasi inox alimentar.Nu se
mai admit cele construite din tabla zincata pentru ca mierea intra in reactie cu zincul,existand riscul
contaminarii.Cat despre modele,ramane la alegerea dv.,functie de buget.
Centrifuga - necesita o investitie mare,dar care odata facuta inseamna o investitie
durabila,necesara si utila.Materialul este inoxul alimentar,orice alt material nefiind agreat.Sunt bune si
centrifugile tangentiale cat si cele radiale, diferenta dintre ele fiind doar de productivitatea muncii si
pret.Daca vreti sa vindeti mierea (la intern sau extern) ,numai inoxul va asigura puritatea ceruta.
Sitele - trebuie sa asigure o buna separare a mierii de resturile existente (cadavre
albine,ceara,etc.).Se recomanda un sistem de trei site cu o finete a ochiurilor progresiva.Prima trebuie
sa inlature rezidurile grosiere iar urmatoarele sa faca o separare totala.Materialul din care sunt
construite este inoxul alimentar.Atentie la trainicia lor,acestea trebuind sa fie destul de robuste.
Maturatoarele , vasele pentru depozitare - inoxul trebuie sa fie materialul preferat sau in cel mai
rau caz,plasticul alimentar (acel plastic alb,dur).Sunt bune si recipientele din tabla smaltuita,numai ca
sunt mai greu de manevrat si exista pericolul deteriorarii smaltului prin lovire.Se evita cu desavarsire
depozitarea mierii in vase improprii,recolta fiind compromisa prin impurificare.La inceput puteti
achizitiona cateva vase din inox care pot fi folosite si ca maturatoare.Evitati recipientele prea mari
(sute de kg) pentru ca sunt greu de manevrat.
Topitorul solar - se construieste din lemn,tabla si sticla.Trebuie sa fie trainic si bine finisat. Evitati
topitoarele complicate constructiv,mari si grele.
Colectoarele de propolis si polen - sunt bune majoritatea modelelor existente pe piata.Acestea
trebuie sa fereasca polenul (pana la recoltare) de intemperii.Placa activa trebuie sa aiba ochiurile
calibrate pentru a nu rani albinele. Sunt utilaje care trebuie achizitionate pentru diversificarea
productiei.
48
Nucleele de imperechere - se construiesc din lemn de rasinoase de calitate.Aceeasi atentie la
calitate ca si la stupi.Este recomandat nucleul pe trei compartimente in corp.Trebuie sa se asigure o
separare totala a albinelor ,deci mare atentie la etanseitati.
CONCLUZII : Atentie mare ce , si de unde cumparati !!!
1.18. CONDITIONAREA MIERII

Mierea extrasa prin centrifugare nu poate fi direct imbuteliata deoarece prin proiectarea picaturilor
de miere pe peretii extractorului, incorporeaza in acestea aer,sub forma unor bule microscopice. In
mierea proaspat extrasa ajung de asemenea particule de ceara smulse din fagure in momentul
descapacirii,fragmente de propolis,mici cantitati de polen provenit din celulele cu polen ce se gasesc in
numar mare sau mic printre celulele cu miere,larve si alte impuritati. Prin conditionarea mierii se
intelege totalitatea procedeelor tehnice menite sa asigure purificarea acesteia pentru pastrarea
propietatilor fizico-chimice si biologice in perioada conservarii.Procesele prin care se realizeaza aceste
elemente se refera la filtrarea mierii,limpezirea ei, reducerea continutului de apa,lichefierea mierii
cristalizate,pasteurizarea si conservarea ei.
Filtrarea mierii
Filtrarea mierii se face in momentul extragerii ei,cu ajutorul unei strecuratoare,pentru a o separa de
resturile de capacele,de eventualele larve si impuritati.Strecuratoarea pentru miere se prezinta sub
forma unui cuplu de site,prima avand ochiuri mai mari ce retin impuritati grosiere,iar a doua mai
fina,ce retine impuritatile mai mici.Sita se ataseaza la robinetul extractorului sau deasupra vasului de
colectare a mierii. Filtrarea se mai poate face si in momentul turnarii mierii in maturator,prin asezarea
deasupra gurii acestuia a unei site fine,confectionata de obicei din tesatura textila.
Cea mai buna metoda de a purifica (limpezi) mierea este sa o lasam cateva zile într-un vas numit
maturator, pentru decantare. In timpul decantarii, bulele mari de aer se ridica la suprafata datorita
dimensiunii lor si diferentei de densitate intre aer si miere. Cu cat bulele sunt mai mici,cu atat se ridica
mai incet,in schimb particulele de ceara se ridica mai incet decat aglomerarile de polen.Daca mierea
este foarte vascoasa sau a inceput sa cristalizeze,purificarea devine practic imposibila.Deci,in timpul
limpezirii,corpurile straine se separa pe baza dimensiunilor,cele usoare ridicandu-se la suprafata,de
unde sunt eliminate cu ajutorul unei linguri,iar cele grele se lasa la baza vasului.Evacuarea mierii
curate se face prin intermediul unui robinet situat la o anumita distanta fata de fundul
maturatorului.Mierea aflata sub robinetul maturatorului se colecteaza separat,urmand a fi supusa unui
nou proces de limpezire.Durata de limpezire a mierii depinde de temperatura si de inaltimea vasului.In
cazul unui strat de 1 m inaltime,durata de limpezire la diferite temperaturi este de 15 zile la 10 grade
C,de 3 zile la 20 grade C,de 18 ore la 30 grade C,de 6 ore la 40 grade C si de 2 ore la 50 grade C.Cu
cat inaltimea maturatorului creste ,cu atat durata de limpezire este mai lunga.
Deshidratarea mierii
Deshidratarea mierii se refera la eliminarea surplusului de apa din faguri sau mierea extrasa,in
scopul prevenirii fermentarii ei.Se supun acestui proces de deshidratare toate cantitatile de miere a
carei continut de apa depaseste 18%.Deshidratarea mierii se face in timpul limpezirii ei,in aceleasi
vase,iar pentru o mai rapida maturare a ei este indicat ca maturatoarele sa fie mentinute in camere
incalzite si uscate. In lipsa acestor maturatoare speciale si cand cantitatea de miere este
mica,limpezirea si maturarea ei se poate face in insasi bidoanele in care se pastreaza. In sistemul de
crestere intensiv al familiilor de albine,optimizarea continutului de apa din miere se realizeaza in
camere speciale destinate acestui scop.Din cercetarile intreprinse de Stephen (1941) s-a constatat ca
trecerea unui curent de aer printre stivele de magazii cu faguri,la temperatura de 38 grade C,umiditate
de 33%,cu o viteza de 250 m/minut,timp de 12 ore,a redus cu 0,7%continutul de apa din fagurii
aproape capaciti si cu 3,1%din cei necapaciti.Rezultatele obtinute sunt remarcabile,mai ales daca tinem
seama ca umiditatea relativa optima pentru uscare se situeaza intre 0 si 20%.In practica se folosesc
camere de incalzire care au ca principiu functional circularea unui volum mare de aer cald,relativ
uscat,printre stivele de magaziic cu faguri cu miere.Temperatura se optimizeaza prin termoreglatoare
pentru a nu depasi 38 grade C.In mod obisnuit, temperatura folosita pentru uscare este cuprinsa intre
32 si 35 grade C.S-a constatat de asemenea ca incalzirea mierii la temperatura de 35 grade C,timp de 2
49
zile inainte de extractie,ii dauneaza foarte putin.Dar daca timpul de incalzire se prelungeste,calitatea
mierii se depreciaza datorita cresterii continutului de hidroximetilfurfurol. Camerele de incalzire pot fi
folosite in acelasi scop si pentru optimizarea continutului de apa din mierea deja extrasa.Procesul este
favorizat de faptul ca mierea cu cel mai ridicat continut de apa se ridica la suprafata vaselor de
pastrare.Folosind aceasta metoda, in decurs de 30 ore,continutul de apa al mierii de la suprafata s-a
redus cu 1,2%. In tarile cu clima foarte secetoasa,pentru a favoriza extractia se impune ridicarea
continutului de apa din miere,in care scop,se instaleaza in betonul pardoselii radiatoare de caldura si
stropirea periodica a acesteia cu apa.
Lichefierea mierii cristalizate
Se stie ca toate sortimentele de miere cristalizeaza mai mult sau mai putin,dar aceasta cristalizare
nu influenteaza negativ calitatile ei,lichefierea nefiind necesara intotdeauna. Aceasta lichefiere se face
atunci cand pe piata se cere miere fluida. Cantitatile mici de miere se lichefiaza prin introducerea
borcanelor sau bidoanelor cu miere cristalizata in apa incalzita la temperatura de 60-70 grade C ,fara a
fi in contact direct cu sursa de caldura.In cazul unor cantitati mai mari de miere,lichefierea se poate
face cu ajutorul aerului cald,in doua etape.In prima etapa,vasele cu miere se introduc intr-o incapere
care se incalzeste progresiv pana la temperatura de 40 grade C.Aici,vasele sunt tinute inchise timp de o
jumatate de zi.Tinand seama de slaba conductibilitate termica a mierii,aceasta preincalzire duce la
lichefierea straturilor de miere cele mai periferice,partea centrala nu este incalzita.In a doua
etapa,vasele cu miere sunt trecute intr-o alta incapere,unde temperatura aerului este de 60-70 grade C
si sunt rasturnate pe un gratar asezat deasupra unui tanc de receptie.Pe masura desfacerii cristalelor,pe
seama fortei gravitatiei,mierea se scurge in acest tanc,unde este agitata timp de cateva ore cu ajutorul
unei elice.
Pentru a pastra mierea in stare lichida,este absolut necesar sa i se anihileze cristalele de glucoza pe
care inca le contine.Acest lucru se realizeaza prin pasteurizarea mierii.
Pasteurizarea mierii
Pasteurizarea mierii se face cu scopul de a distruge toti germenii care pot provoca fermentarea
mierii si de a topi cristalele initiale existente,care fara aceasta operatie,ar determina incepere
cristalizarii mierii.Pasteurizarea se face in instalatii asemanatoare celor utilizate pentru pasteurizarea
laptelui si consta in incalzirea si racirea ei brusca.Într-un pasteurizator,mierea lichida circula in contra -
curent cu apa calda,într-un strat gros de cativa mm si se incalzeste într-un timp foarte scurt la
temperatura de pasteurizare de 70-78 grade C.Dupa mentinerea ei timp de 5-8 minute la aceasta
temperatura,va intra in circuitul de racire in contra-curent cu apa rece si se va raci brusc la 42 grade
C.Ea este acum pasteurizata si isi va pastra starea lichida timp de cel putin 6 luni,timpul necesar pentru
a fi consumata.
Ambalarea mierii
Ambalarea mierii se face imediat dupa terminarea proceselor tehnologice descrise mai sus.Alegerea
ambalajului pentru miere depinde de doua categorii de motivatii;una se refera la motivatii de ordin
tehnic,cealalta la motivatii de ordin estetic.Astfel,deoarece mierea ataca majoritatea metalelor,vasele
pentru miere nu vor fi confectionate din fier sau alte metale decat cositorite sau emailate.
Vasele ideale pentru ambalarea mierii sunt cele confectionate din aluminiu,sticla sau alte materiale
transparente.Vasele opace,spre deosebire de cele transparente,ascund uneori defectele de prezentare pe
care o tehnica mai atenta le-ar fi putut evita.Vasele pentru ambalatmierea trebuie sa fie perfect etanse.
Pastrarea mierii
Mierea se pastreaza in vrac sau imbuteliata.Pastrarea in vrac se face in cazul mierii
neprelucrate.Mierea cu un continut de apa sub 17,1%se pastreaza foarte bine indiferent de continutul
de levuri,cea cu continut de apa cuprins intre 17,3%si 18% numai in cazul in care levurile nu depasesc
1000/g,intre 18,1% si 19% apa,mierea se pastreaza numai daca nivelul levurilor nu depasesc 10/g,iar
intre 19,1% si 20% numai in cazul in care acestea nu depasesc 1/g.Indiferent de continutul in
levuri,mierea cu o umiditate de 20% fermenteaza si este supusa procesului de degradare.
Mierea se pastreaza in containere ce se inchid ermetic,confectionate din materiale rezistente la
umiditate.Introducerea de substante conservante in miere (benzoat de sodiu-0,025%) desi impiedica
procesele fermentative ,ele nu sunt acceptate de industria prelucratoare si in special de
50
consumatori.Cea mai eficiente metoda de a impiedica fermentatia este pasteurizarea mierii timp de 7
1/2 minute la temperatura de 63 grade C sau timp de 1 minut la 69 grade C,procedeu care distruge
levurile.Pentru pastrarea mierii fluide in borcane este necesar ca ea sa se tina timp de 5 luni la
temperatura de 0 grade C,iar dupa imbuteliere,cutiile cu borcane se aseaza distantate una fata de
alta,permitand astfel trecerea printre acestea a unui curent de aer rece.Mierea se pastreaza in incaperi
curate,uscate,fara mirosuri straine,la temperatura de 14 grade C.Pastrarea mierii la temperaturi mai
mari,cuprinse intre 20 si 25 grade C determina pierderea aromei si inchiderea la culoare.
1.19. EXAMINAREA SI ANALIZA MIERII

Examinarea si analiza mierii se face pentru aprecierea calitatii si puritatii ei,pentru stabilirea starii
de degradare sau alterare si pentru depistarea falsificarilor.In aceasta pagina va vom prezenta metodele
care se folosesc,cat si normele interne si externe care certifica ca produsul este de calitate.
Examenul organoleptic
Examenul organoleptic se refera la culoarea,mirosul,gustul,consistenta si puritatea mierii.
- Culoarea : se apreciaza prin examen vizual la lumina zilei pe o cantitate de 10-15 g de
miere,introdusa intr-o eprubeta cu diametrul interior de 10 mm.Se poate determina culoarea si cu
melascopul,aparat ce stabileste nuantele mierii.Rezultatele examinarii se exprima in urmatorii
termeni:incolora,galbena-deschis,aurie,portocalie,verzuie,roscata,bruna,inchisa.
- Mirosul si gustul : se apreciaza prin mirosire si degustare.In acest caz se indica denumirea plantei
dominante si provenienta, precum si eventualele particularitati gustative: acrisor, amarui,
astringent,etc. Mirosul, gustul se exprima in placut, dulce, caracteristic mierii de albine, slab
aromat,etc.
- Consistenta : se apreciaza dupa modul de scurgere a mierii de pe o lopatica de lemn.Ea poate fi
uniforma,fluida,vascoasa,cu diferite aspecte de cristalizare.La mierea cristalizata se indica si
particularitatile structurale inainte de fluidizare ca:untoasa,cristalizata fin,cristalizata
nisipos,cristalizata grosolan.
- Puritatea : se apreciaza prin examinarea probei de miere care a servit la stabilirea culorii,la lumina
directa a zilei si se identifica fragmente de cadavre de albine,de ceruri,etc.Examenul microscopic
consta in examinarea sedimentului depus intr-o solutie de miere in apa.Pentru acest scop se
omogenizeaza 10 g miere in 20 ml apa distilata.
Dupa omogenizare se toarna in fiole si se centrifugheaza timp de 4 minute,cu 2500 turatii pe
minut.Se decanteaza 2/3 din continutul fiecarei fiole,iar restul se amesteca,se omogenizeaza.Se aduna
intr-o singura fiola,care se centrifugheaza din nou,in aceleasi conditii.Lichidul clar se decanteaza,iar
sedimentul se intinde pe 2 lame,in cate doua fractiuni pe fiecare. Peste acestea se picura o solutie calda
de glicerina-gelatina 1:1,iar deasupra se aplica o lamela.Fixarea se face tinand preparatul in pozitie
orizontala la temperatura de 42 grade timp de 20 minute.Examinarea se face la un microscop care
mareste de aproximativ 350 de ori,stabilindu-se proveniente graunciorilor de polen,precum si a
celorlalte componente din preparat.
Analize fizice si chimice de laborator
Inainte de analiza,proba de miere se omogenizeaza prin agitare cu o bagheta de sticla sau cu o
lingura,iar mierea cristalizata se incalzeste in prealabil la aproximativ 45 gradeC dupa care se
amesteca,ca si mierea fluida.
- Determinarea continutului in apa : se face cu refractometrul.Pe prizma inferioara a
Societatea informaţională este o formă nouă a civilizaţiei umane în care accesul egal şi universal la
informaţie, în corelaţie cu o infrastructură informaţională şi de comunicaţii dezvoltată, contribuie la o
dezvoltare social-economică durabilă, la reduce refractometrului,se aplica o picatura din proba de
miere si imediat se inchide camera.Cu ajutorul oglinzii se orienteaza un fascicul de lumina prin
deplasarea cremalierei pana in momentul in care partea intunecoasa a campului vizual ajunge in
centrul unde se intersecteaza liniile vizuale.In acest moment,indicele de refractie se citeste pe scala.In
functie de acest indice,cu ajutorul tabelelor care insotesc refractometrul se stabileste procentul de
51
substanta uscata,respectiv continutul mierii in apa.La unele refractometre se poate citi direct,pe
scala,procentul de apa.La mierea de albine,umiditatea este admisa pana la 20%.
- Greutatea specifica a mierii : se poate determina la nivelul stupinelor astfel : într-un vas de sticla se
cantareste exact 1 kg de apa,dupa ce in prealabil i s-a luat tara si se noteaza nivelul apei.Apoi,vasul se
desarta,se usuca si se umple cu miere pana la semn,dupa care se cantareste.Diferenta dintre greutatea
vasului cu miere si tara acestuia reprezinta tocmai greutatea specifica a mierii.
- Determinarea cenusei : Se face prin calcinarea unei probe de 10 g miere,într-un creuzet.Mai intai
se evapora pe o baie de apa,se carbonizeaza la o flacara slaba si apoi se calcineaza.Se raceste in
exicator si se intareste treptat,pana se ajunge la masa constanta.
- Determinarea aciditatii : ajuta la aprecierea gradului de prospetime a mierii.Aciditatea mierii se
exprima in grade de aciditate,adica numarul de centimetri cubi de NaOH n/10 necesari sa neutralizeze
aciditatea din 10 g de miere.
- Determinarea zaharului invertit (reactia Elser) : Glucoza si fructoza in stare libera au capacitatea
de a reduce sulfatul de cupru in mediul alcalin si cald,pe care-l transforma in oxid cupros.Cantitatea de
oxid cupros ce se formeaza in conditii de lucru specifice,este proportionala cu concentratia celor doua
zaharuri reducatoare din solutia de cercetat.
- Determinarea zaharozei (metoda Elser) : Se determina zaharul direct reducator inainte si dupa
invertire (hidroliza acida),iar prin diferenta se calculeaza zaharoza.
- Determinarea indicelui diastazic : In mierea naturala de albine exista mai multe enzime.Amilaza
este enzima cu cea mai mare rezistenta la tratarea termica,aceasta fiind ultima care se distruge.Pe baza
acestei insusiri,amilaza poate fi folosita ca test general de apreciere (indice enzimatic,sau diastazic)a
calitatii mierii naturale.Mierea naturala supusa unui tratament termic brutal va avea indicele diastazic
cu valori reduse sau chiar zero.Acelasi lucru se constata si la mierea falsificata.La baza determinarii
indicelui diastazic sta determinarea activitatii amilazei. Indicele diastazic se defineste ca numarul de
ml dintr-o solutie de amidon 1% care a fost transformat in dextrina in timp de o ora,la temperatura de
45 grade C si pH optim,de catre amilaza continuta de 1g miere.
Sursa : Revista "Romania apicola" nr.11/1998- autor : Liviu Alexandru Marghitas
Norme de calitate interne si externe
Ati vazut care sunt metodele de analiza si examinare a mierii asa cum sunt ele prezentate in
publicatiile de specialitate.Sa vedem acum cum este definita din punct de vedere legislativ mierea :
"Mierea de albine naturala este produsul care se obtine prin centrifugare sau scurgere din fagurii fara
puiet".Mierea de albine este : monoflora,atunci cand provine din nectarul unei singure specii de flori
(salcam,tei,floarea-soarelui) ; poliflora,cand provine dîntr-un amestec natural de nectar recoltat din
flori de diferite specii ; miere de mana, cand provine integral sau in cea mai mare parte din sucurile
dulci ale altor parti ale plantelor decat nectarul. Se considera necorespunzatoare organoleptic mierea cu
urmatoarele defecte : mierea cu impuritati,fragmente de cadavre de albine,de ceruri,alte impuritati ;
dupa conditionare prin decantare si filtrare aceasta miere se poate da in consum ; mierea fermentata ;
mierea caramelizata,cauzata de incalzire la temperaturi ridicate ; mierea falsificata.
Mierea care se comercializeaza in Romania trebuie intruneasca urmatorii parametrii de calitate : apa
- max. 20 % ; densitate relativa la 20 grade C - 1,417 ; cenusa - max. 0,5 % ; zahar invertit – 75 % ;
zaharoza - max. 7 % ; indice diastazic - min.10,9 ; HMF - max.1 % ; indice colorimetric - max. 12 ;
zahar artificial - lipsa ; glucoza - lipsa ; alte adaosuri - lipsa ; Pentru cei ce vor sa vanda la export sau
en-grosisti-lor conditiile cerute sunt mai dure in unele privinte.Iata care sunt parametrii de calitate :
Mierea nu trebuie sa contina antibiotice.Sunt acceptate insa urmatoarele limite : streptomicina max. 20
ppb , tetraciclina max. 10 ppb , sulfonamida max. 10 ppb , cloranfenicol - absent , nitrofuran -
absent .Alti indici de calitate sunt : umiditate max. 18%, HMF - max. 1,5 . Falsificarea mierii cat si o
incarcatura biologica mare duc la respingerea marfii.Existenta pesticidelor este un alt motiv.
Ce avem de facut pentru a indeplini conditiile de calitate : in stupina nu folosim antibiotice pentru
tratarea familiilor bolnave , decat in cazul locii americane , cand trebuie sa stim ca mierea este
compromisa calitativ..Nu facem tratamente preventive cu antibiotice sub nici o forma. Recoltam
fagurii cu miere cand sunt capaciti trei sferturi de albine, atunci avand garantia ca apa din miere este
sub limita de 19 % .Extragem , preconditionam , depozitam mierea conform tuturor regulilor de igiena
52
si tehnologice cerute.Nu folosim la recoltarea fagurilor "podisorul izgonitor" , si asiguram culesuri de
nectar de la surse necontaminate industrial sau cu pesticide.
CONCLUZII : obtinerea unei mieri de calitate care sa corespunda normelor impuse se face
numai cu adoptarea de masuri drastice.Daca nu tineti cont de ele,intreaga dv. munca se duce pe "apa
sambetei".....
1.20. HRANIREA ARTIFICIALA A FAMILIILOR DE ALBINE

Sunt situatii cand in stupina se ajunge la hranirea artificiala a familiilor de albine.Motivele sunt
diferite : ajutorarea familiilor fara rezerve de hrana,hraniri stimulente de primavara sau sfarsit de
vara,ajutorarea roiurilor,perioade lipsite de cules,etc.Aceasta pagina se doreste a fi un ghid pentru
apicultorii incepatori sau avansati care nu au stabilita o anumita "tehnologie" in aceasta directie.Toate
informatiile prezentate au aparut in literatura de specialitate de-a lungul timpului,sub semnatura unor
reputati apicultori romani.O parte apreciabila a retetelor a fost verificata in practica si de autorii acestui
site,dovedindu-se viabile. Probabil stiti ca albinele folosesc trei elemente esentiale in hrana lor :
apa,mierea,pastura.Mierea reprezinta elementul energetic,iar pastura cel proteic. Inca de la inceput
atragem atentia ca hranirea naturala a albinelor reprezinta calea corecta de urmat;insa dupa cum am
mai spus nu putine sunt situatiile cand aceasta trebuie inlocuita. Hranirea artificiala a familiilor de
albine se face cu:miere, pastura,zahar,polen,inlocuitori de polen,toate in stare pura sau in diferite
combinatii.
Siropul de zahar (uz apicol)
Este un inlocuitor al mierii.Perioada de folosire este cuprinsa intre debutul primaverii (1-10 martie)
si inceputul toamnei(maxim 15 septembrie).Siropul de zahar se prepara in urmatoarele concentratii:1/1
, 3/2, 2/1.La 1/1,adica 1 litru apa si 1 kg zahar rezulta 1,6 l sirop de zahar;la 3/2,adica 3 kg zahar si 2
litri apa rezulta 3,8 litri sirop de zahar; la 2/1,adica 2 kg zahar si 1 litru apa rezulta 2,2 litri sirop de
zahar.
Apare intrebarea: ce concentratie folosim ? Costica Antonescu recomanda :"cat priveste
concentratia siropului ,subliniez faptul ca sunt mai avantajoase atat pentru albina cat si pentru
crescator,concentratiile 2/1 sau 3/2.Acest lucru se impune prin aceea ca la concentratiile mai reduse
albinele consuma mai mult zahar pentru prelucrarea siropului "mierea" (20% zahar in cazul
concentratiei 1/1 si numai 10% in cazul concentratiei 2/1).In schimb la completarea rezervelor de
hrana in decursul primaverii sau in cazul hranirilor medicamentoase se foloseste siropul in
concentratie de 1/1."
Mod de preparare : Siropul de zahar se prepara la rece sau la cald.Cand preparam siropul la
rece,punem in vas apa necesara si apoi turnam zaharul in reprize,amestecand continutul pana la
dizolvarea totala. Insistam asupra faptului ca zaharul trebuie dizolvat total,in caz contrar aparand
cristalizarea "mierii". Prepararea siropului la cald se face incalzind apa necesara pana la fierbere,dupa
care se ia vasul de pe foc si se inglobeaza in reprize prin amestecare zaharul. Aceasta metoda este mai
practica si mai rapida.O indicatie care trebuie respectata intotdeauna:nu fierbeti siropul pentru ca aveti
toate sansele sa cristalizeze.
Mod de folosire : Completarea rezervelor pentru iernat: aceasta lucrare incepe pe 1-15 august si se
termina in maxim 10 septembrie(cu cat mai repede cu atat mai bine).Se folosesc doze de 2-2,5 litri de
sirop 2/1 sau 3/1 sau doze mai mari daca albinele reusesc sa preia cantitatea.Completarea cu sirop se
face dupa ce s-a reorganizat cuibul urmarindu-se in special capacirea mierii depozitate. Hraniri de
salvare,stimulare in primavara : cu sirop 1/1,concomitent cu reducerea cuibului si impachetarea de
primavara.Hranirea si stimularea roiurilor : in doze zilnice de 200 g sirop/zi pana la aparitia unui cules
natural.Hraniri medicamentoase de primavara,vara sau toamna ; concentratie 1/1 conform
prospectului.Hraniri de stimulare la sfarsitul verii (august) ; concentratie 2/1 in doze mici,zilnice.Alte
situatii de urgenta aparute in stupina.
De retinut : Cea mai avantajoasa concentratie este 2/1 sau 3/2.Siropul nu se fierbe sub nici un
motiv. Adaugati 2 g sare de lamaie/litru sirop pentru o buna invertire a zaharului.Se administreaza
dupa nevoi,insa trebuie stiut ca in ce priveste calitatea este sub miere.
Serbetul de zahar (uz apicol)
53
Unul din cele mai folosite produse in hranirea artificiala a albinelor este serbetul de zahar.Usor de
administrat,destul de usor de pregatit este preferatul multor apicultori.
Mod de preparare : In cele ce urmeaza va vom descrie modul de preparare ,dar trebuie sa va
prevenim ca primele incercari s-ar putea transforma in esecuri.Nu disperati pentru ca odata insusita
tehnologia,nu o sa mai aveti probleme.De aceea incepeti cu prepararea unei cantitati mici de zahar. Se
amesteca într-un vas emailat sau din inox,1 kg.zahar si 0,2 litri apa.Amestecand cele doua produse se
constata ca zaharul este bine umezit iar apa nu balteste.Vasul cu amestecul rezultat se aseaza pe aragaz
si se ferbe la foc moale.Nu trebuie sa grabiti fierberea;spuma rezultata(la inceput) se indeparteaza.O
operatiune foarte importanta este indepartarea cristalelor de zahar(cu o carpa uda si stoarsa) ce se
depun pe peretii vasului.Durata fierberii este de 15-30 min.,functie de taria focului. Cam dupa 15-20
min. se controleaza concentratia siropului.Se ia cu o lingurita sirop si se introduce într-un pahar cu apa
rece.Vom sti ca amestecul ajunge la concentratia optima,cand acesta ramane inchegat pe lingurita.In
acest moment se ia vasul de pe foc si se introduce in apa sa se raceasca usor(70-80 grade C). Cu
ajutorul unei linguri mari,de lemn, solutia de zahar apa se amesteca continu.Odata cu trecerea timpului
se constata ca solutia devine opaca,apoi se albeste.Ne oprim din amestecat cand serbetul ajunge la
consistenta si granulatia dorita.Daca prima incercare a insemnat un esec,se adauga apa din nou si o
luam de la capat.
De retinut : Nu preparati cantitati mari de serbet decat dupa ce v-ati insusit tehnologia de
preparare.Nu preparati doze mai mari de 5 kg,pentru ca sunt greu de manevrat(amestecat);pentru
aceasta cantitate oala trebuie sa fie de 10 litri.Spumuiti amestecul,stergeti permanent peretii vasului,iar
focul trebuie sa fie domol.Dupa fierbere si o oarecare racire,amestecati energic crescand ritmul spre
final(sensul nu conteaza).Daca serbetul este prea tare ,inglobati cateva picaturi de apa si framantati.In
caz de esec,nu retopiti amestecul mai mult de 3 ori.
Serbet de zahar cu miere : Dupa ce ati invatat cum se prepara serbetul,a venit timpul sa pregatiti un
serbet mai pe gustul albinelor dv.Acest serbet contine pe langa zahar si o anumita cantitate de
miere ,ceea ce face ca albinele sa-l consume cu o placere mare.Iata reteta de preparare: Se amesteca
5kg zahar tos,apa 0,850 litri într-un vas de 10 litrii.Vasul se aseaza pe foc si fierbem 20-30 min. la fel
cum am procedat in cazul serbetului simplu.Spumuirea amestecului si stergerea peretilor vasului este
obligatorie.Verificarea concentratiei se face tot cu lingurita si paharul cu apa rece,numai ca de data asta
suspensia trebuie sa formeze o boaba care se poate modela intre degete (de consistenta medie).In acest
moment se adauga 800 g miere si se mai clocoteste inca 3 min.(in tot acest timp amestecam ingloband
mierea).Mierea folosita trebuie sa nu fie zaharisita sau daca este, se lichefiaza in prealabil.Dupa
ridicarea vasului de pe foc,racim amestecul pana la 40-50 grade C si amestecam cu o lingura mare de
lemn pana la formarea serbetului.Produsul final se toarna in tavite captusite cu hartie
cerata,pergament,etc.Grosimea placilor nu trebuie sa depaseasca 1-1,5 cm.
Administrarea si depozitarea serbetului : Serbetul obtinut prin aceste doua metode se poate folosi
ca atare,sau putem incorpora prin framantare energica diferite adaosuri de polen,inlocuitori de
polen,acizi pentru corectarea ph-ului,medicamente,etc.Folosirea serbetului de zahar ,sau zahar cu
miere,este recomandata tot timpul anului,in toate cazurile,cu exceptia hranirilor de completare. Se
poate "fabrica" o cantitate mai mare de serbet care se depoziteaza in locuri cu temperatura de 8- 12
grade C,impachetat in pungi, sau in recipiente etanse.
Pasta de zahar pudra si miere
Un alt produs cu o eficienta mare,consumat cu placere de albine,usor de preparat si administrat este
pasta de zahar pudra si miere.La preparare se vor avea in vedere urmatoarele:folosirea unui zahar
pudra de calitate;mierea sa provina de la familii sanatoase;mierea sa nu fie cristalizata(sau cristalizata
fin,de consistenta untului).
Mod de preparare : In principiu se procedeaza amestecand la rece 4 parti de zahar pudra si o parte
miere. (mierea usor incalzita).Framantarea se face energic,trebuind sa rezulte un produs de consistenta
aluatului.Corectia produsului se face prin adaugare de miere,daca este prea tare sau de zahar pudra
daca este prea moale.Este recomandat ca pentru o mai buna invertire a zaharului sa se aduge si 1-2 g
sare de lamaie pe kg.
54
Mod de administrare : Pasta se administreaza sub forma de turtite a 0,2-1 kg,asezate pe folii de
plastic gaurit,tifon,etc.,deasupra ramelor,unde albinele au acces direct.Se poate folosi in tot timpul
anului,in toate cazurile,mai putin la hranirea de completare.In aceasta pasta se pot ingloba polen,
inlocuitori de polen, ceaiuri medicinale, Protofil, medicamente, etc.Este ideala pentru hranirile de
stimulare sau de salvare a familiilor ramase fara provizii in timpul iernii sau primaverii.
Zaharul pudra,ceaiurile medicinale,lichefierea mierii zaharisite
Obtinerea zaharului pudra : In diferitele retete,zaharul pudra este un component de baza.Obtinerea
lui se face prin prelucrarea zaharului tos, care se poate macina cu o rasnita
universala(manuala).Deoarece macinarea este destul de dificila,recomandam procurarea unei rasnite
mari,care poate fi actionata manual sau de un motor.In literatura de specialitate se recomanda
maruntirea zaharului pe o placa dura,cu ajutorul unei merdenele.Din fericire,pentru stuparii care nu au
timp pentru aceasta lucrare,exista in comert zahar pudra gata preparat,care in ciuda faptului ca este mai
scump,elimina"bataile de cap".
Ceaiuri medicinale : Dupa cum ati observat,in toate preparatele,indiferent de consistenta lor se
poate ingloba si o anumita cantitate de ceai medicinal.Acest ceai este benefic albinelor,catre sfarsitul
iernii sau in primavara,combatand cu succes nosemoza. Ceaiul medicinal se obtine prin infuzie din
urmatoarele plante: sunatoare , cimbrisor , isma , musetel , coada soricelului , roinita,etc.Obtinem
ceaiul folosind 3-4 g din fiecare planta uscata.In prealabil plantele se umezesc cu 0,150 l apa si dupa
10-15 minute turnam apa clocotita in cantitate de 0,850 l.Din acest ceai folosim dozele necesare,cu
mentiunea ca pastrarea lui la frigider nu trebuie sa depaseasca 48 ore.
Lichefierea mierii : Mierea cristalizata(zaharisita),folosita in diferitele retete trebuie
lichefiata,pentru ca altfel albinele nu consuma cristalele mari si se inregistreaza o mare risipa de
hrana.Doua sunt regulile de baza in aceasta lucrare : nu incalzim mierea mai mult de 45 grade C ; nu
lichefiem mierea la flacara directa,ci doar cu vasul introdus într-un alt vas cu apa care fierbe.In
rest....nimic mai simplu.
1.21. STUPARITUL PASTORAL.FLORA MELIFERA.

Cu 4000 ani in urma, egiptenii incarcau stupine intregi pe vase, transportand stupii primitivi de-a
lungul malurilor Nilului. La noi apicultura pastorala este atestata inca din 1645, pastrandu-se si azi
unele denumiri ce ne duc cu gandul la practicarea stuparitului.
In vederea practicarii pastoralului apicultorul trebuie sa cunoasca:
-flora melifera dintr-o anumita localitate,
-perioadele de inflorire si durata lor,
-numarul stupilor repartizati in localitatea respectiva (care nu trebuie sa fie suprasaturata cu albine),
-specificul localitatii in care merge,
-starea culturilor si esalonarea lor,
-izvoarele si fantanile cele mai apropiate cat si posibilitatile de aprovizionare,
-regulile sanitar-veterinare stabilite pentru stuparitul pastoral,
-drumul ce trebuie parcurs.
Odata ajuns la destinatie apicultorul trebuie sa instiinteze Primaria, Ocolul Silvic etc. de prezenta
sa, pentru a fi anuntat in cazul efectuarii unor tratamente cu fungicide. Practicarea pastoralului nu
asigura intotdeauna productii mari. Exista atatea conditii si circumstante pentru ca floarea sa secrete
nectar incat nici un stupar nu poate sa aiba siguranta ca merge la sigur.
Arbori si arbusti meliferi
Agrisul - numit si burboana, coacaza salbatica, razachie, struguri spinosi, este un arbust pana in
1,20 m ce da o productie de miere de 30-70 kg / ha.
Alunul - este foarte bun polenifer (februarie).
Aninul - arin alb si negru - infloreste o data cu alunul si da polen abundent (martie-aprilie); arinul
pitic - aninas - da, de asemenea, polen din belsug.
Artarul - jugastrul - da polen si nectar abundent precedand cu 10-12 zile inflorirea salcamului, dand
pana la 200 kg miere la ha. Mierea este de culoare deschisa si gust placut. Uneori secreta si miere de
mana. Artarul tataresc sau paltinul de camp ori verigariu (specii de artar) sunt de asemenea melifere.
55
Verigariu ajunge sa dea pana la 800 kg miere la ha. Este raspandit in padurile de ses si deal pana la
inaltimea de 400 m. Artarul american da putin nectar dar da mult polen. Dintre toate speciile jugastrul
este cel mai melifer (pana la 1000 kg miere la ha), in anumite imprejurari dand si miere de mana.
Bradul - cu toate speciile lui: bradul alb, molidul, etc. - este bun producator de miere de mana si
polen (pluteste in aer pana la mare inaltime) albinele nefiind interesate de acest polen , din cauza
continutului prea mic de albumina digestibila. Doicile care se hranesc numai cu polen de molid produc
putin laptisor si cu o valoare alimentara scazuta, astfel ca albinele ce vor iesi vor trai cu 50% mai
putin. Culesul mierii de mana de la brad si molid are intensitate variata si apare la diferite date,
incepand de la poale si apoi din ce in ce mai sus. In anii favorabili, productia de miere de mana pe stup
poate ajunge la 40-60 kg pe stup.
Caisul - florile sunt vizitate mai ales dupa amiaza (25 kg la ha).
Calinul - infloreste in iulie fiind precedat (in iunie) de darmoz, o ruda apropiata a calinului, oferind
culesuri de lunga durata.
Caprifoiul - este un arbust agatator melifer (np) infloreste in mai-iunie si da o productie de 20 kg
miere la ha.
Castanul salbatic - castanul porcesc si castanul calului dau nectar si polen (foarte bogat in proteine).
In anii ploiosi polenul capata o usoara alterare devenind putin toxic. In medicatia umana polenul de
castan nu este recomandabil. In unii ani secreta si miere de mana.
Catina - catina alba (salcia spinoasa), catina de gard (licina, lition, zaharica) - sunt specii de arbusti
spinosi folositi la formarea perdelelor de protectie fiind simeliferi. Catina de gard infloreste pe o
perioada destul de lunga (mai-octombrie). Catina alba se dezvolta bine pe malurile apelor iar nectarul
secretat contine multe vitamine.
Catinis - Tamarisca (Tamarix gallica sau ~ pallassi) este un arbust ce creste prin locurile nisipoase
si inundabile (pe malul Dunarii si ostroave, pe vaile inundabile ale raurilor Buzau si Ramnicu-Sarat),
avand ramuri lungi si flexibile, cu frunze ca un bradis, cu flori roz dispuse in spiculete ce dau un nectar
abundent.
Cenusar - arbore puturos - secreta polen din belsug si nectar (300 kg la ha), uneori nectarul fiind si
extrafloral (mai ales dimineata). Inflorirea are loc spre sfarsitul verii (iunie-august), fiind unul din cei
mai meliferi arbori. Se inmulteste prin seminte puse la stratificat, creste repede, dar nu traieste mai
mult de 50 de ani.
Cimbrisor - este o planta cu tulpina scurta ce creste in tufa. Florile infloresc prelung (iunieiulie) si
ofera mult nectar (100 kg la ha).
Ciresul - infloreste in aprilie-mai (35-40 kg miere la ha), polenul fiind bogat in substante proteice.
Clocotis - locutita, nucusoara - infloreste in mai-iunie in regiunile de la munte si da mult nectar.
Coacazul - pomusoara, gongioare, ribizli, strugurel - impreuna cu coacazul de munte si enisorul,
ofera mult polen si nectar (35-100 kg la ha) la inceputul primaverii. Frunzele de coacaz sunt utilizate
cu succes pentru prepararea unui ceai, folosit in combaterea diareei albinelor (in lipsa macrisului).
Planta struguri negri (o varietate de coacaz) este si ea melifera (30 kg la ha).
Corcodusul - corcodel - are flori cu mult nectar (25-40 la ha) ce apar in a doua jumatate a lunii
aprilie.
Corn - arbore din familia Cornacee - ofera mult nectar si polen in primele zile ale primaverii.
Crusin - crusci, lemn cainesc, patachina - este un arbust melifer ce infloreste 2-3 saptamani (mai-
iulie) dand 25-35 kg miere la ha.
Dud alb si dud negru - este cautat pentru florile sale bogate in polen in luna aprilie.
Evodia - arbore melifer din familia Rutacee, originar din Asia. Infloreste dupa 4,5 ani si este de
doua ori mai melifer decit salcamul (3000 kg miere la ha). Nu necesita o ingrijire speciala fiind
aclimatizat destul de bine la clima din tara noastra (in primii 2 ani avand nevoie de protectie intrucat
nu rezista sub -15/-20 grade celsius), putand fi gasit in gradinile botanice din Craiova, Cluj-Napoca, in
partea de sud-vest a tarii si in partea centrala a Transilvaniei. In revista Romania Apicola sunt date
urmatoarele numere de telefon:
021/3324559; 0723122828 unde, cei interesati de material saditor, pot apela.
Fagul - are flori monoice cu saci poleniferi alungiti si bogati (aprilie).
56
Floarea de ceara - arbust agatator originar din China, totdeauna verde, cu flori ce raspandesc un
parfum puternic ce atrage albinele la culesul de nectar si polen.
Frasinul - infloreste in aprilie. Este cercetat pentru polen, propolis si sucurile dulci secretate de
coaja.
Gledicia (gladita, platica) - poate tine loc de gard. Produce nectar (100-200 la ha) si nectar 8-10 zile
(mai-iunie).
Gutuiul (alamioara) - da o productie de 10 kg miere la ha si polen din abundenta.
Hurmuzul - carmazul da foarte mult polen (in iulie-septembrie) iar nectarul are aproape cel mai
mare continut de zaharoza.
Iarba neagra (negrusorul ) - este un mic arbust care pe la noi se gaseste mai ales in Muntii Apuseni.
Infloreste in a doua parte a verii, culesul fiind capricios. Mierea nu este prea indicata pentru iernarea
albinelor.
Iasomia - jasminul - arbust ce infloreste in iunie si e foarte cercetat de albine.
Iedera - iedera zanelor - da o miere consistenta de culoare deschisa (august-octombrie).
Ienupar - anoperi, cetina, finior, ialovat, turtel - arbore cu multe fitoncide (in special soiul cetina de
negi), infloreste in aprilie-mai si da o miere ce se mentine mult timp fluida.
Iovul - loza, rachita moale, rachita puturoasa - arbore ce creste in regiunile de deal si de munte si
infloreste in martie cu un extraordinar continut de polen si nectar. Mierea are o culoare aurie si este
foarte aromata.
Isopul - mic arbust din familia Labiatae ofera polen si nectar (80-120 kg la ha) mierea de isop fiind
de culoare cenusie deschis cu gust placut si aroma aleasa. Infloreste din iunie pana in septembrie.
Lamaioara - cimbru de gradina - arbust mult cercetat pentru florile puternic parfumate. Din tulpina
si frunze se extrage tymolul, folosit in combaterea paduchilor albinelor.
Lamaita - arbust ce creste in tarile calde (America de Sud, Crimeea) - atinge 2 m si are frunzele
parfumate ca cele de la lamai; la noi se gaseste prin parcuri si gradini; este folosita in industria
parfumurilor; se inmulteste prin butasi pusi din toamna sub geamuri si plantati in aprilie pe brazde
unde raman 2 ani, apoi se planteaza definitiv, fiind protejati impotriva crivatului;
Lemnul bobului -bobitel, drob, grozama mare - da nectar si mai ales polen.
Lemnul cainesc - mladita, malin negru - infloreste la inceputul lui mai si da mai mult polen si putin
nectar (20 kg la ha).
Levantica - arbust aromatic care ajunge in cativa ani ca o tufa cu diametrul de pana la 1 m (daca este
bine ingrijita) dand o productie de 500-1000 kg miere la ha daca cultura se afla la cel putin 500 m
altitudine, inflorirea durand 6 saptamani; se cultiva prin stolonare;
Liliacul - da polen alb si ceva nectar dar numai in zilele calde.
Mahonia - mic arbust ce creste mai mult prin parcuri, infloreste prin martie-aprilie (20 kg miere la
ha).
Macesul - rasura, cacadar, ruja, trandafir salbatic - este polenifer si putin nectarifer.
Malinul - prun salbatic - da nectar si polen in luna mai. Creste la munte in locurile mai umede.
Marul - este melifer (20 kg miere la ha) dar uneori se fac stropiri tocmai pe timpul infloririi.
Merisorul - creste pe coastele muntoase, infloreste in mai si asigura uncules de durata(impreuna
cu afinul).
Mesteacanul - infloreste in aprilie si da polen de o valoare alimentara exceptionala (in special cel
cu coaja alba).
Migdalul - bademul - pom mic ce infloreste cel dintai in livada si da putin nectar si mult polen. Este
un foarte bun consolidant al pantelor abrupte.
Mielaria - rachitanul, arborele de piper - infloreste din iulie pana in septembrie.
Mojdrean - frasinita, frasin de munte - este inrudit cu frasinul si infloreste dupa pomii roditori (100
kg miere la ha), prin padurile din Banat si Oltenia (pe versantii sudici).
Mosmon - martochin, nasalca, scorn nemtesc - infloreste in martie.
Nucul - este cercetat mai mult pentru polen (atunci cand albinele nu gasesc altceva mai bun).
Polenul de nuc este foarte abundent in amenti si contine 21,87% albumina digestibila si rutina 3%.
57
Consumul acestui polen este salutar pentru oamenii suferinzi de inima (previne infarctul cardiac si
hemoragiile cerebrale).
Otetarul - arbore din Japonia ce infloreste dupa salcam, mierea de otetar fiind parfumata si de
culoare alb-deschis, batand putin in verzui.
Paulownia - sursa ieftina de miere a chinezilor, este un arbore melifer folosit si ca specie intensiva
de producere a lemnului.
Paducelul - infloreste cu 2-3 saptamani inaintea salcamului, mierea trebuind recoltata repede pentru
a nu cristaliza. Aceasta miere e foarte buna pentru bolnavii de inima.
Paliur - infloreste in iunie-august fiind mult cercetat de albine.
Paltinul de munte - infloreste in lunile aprilie-mai-iunie in masivele din regiunile subcarpatice (200
kg la ha).
Parul - gort, prasad - este cercetat pentru polen si nectar (16 kg la ha), timp de 10 zile.
Piersicul - da o productie de miere variabila 3-15 kg la ha), in functie de conditiile pedoclimatice.
Pinul - chifar, luciu, zetin - este un arbore care da mult polen de calitate inferioara si uneori miere de
mana. In anii exceptionali, la prisacile aduse la padurile de pini s-au obtinut cate 95 kg miere de fiecare
stup.
Plopul alb si negru - da mult polen rosiatic, cu multe substante proteice. In timpul verii frunzele
secreta miere de mana. Mugurii plopului sunt cautati de albine pentru propolis.
Porumbar - cotobei, maracine, spin, tarn - este un arbust pitic bun melifer, foarte spinos cu flori
imaculate ce apar o data cu frunzele (25 kg miere la ha) la inceputul lui aprilie.
Prunul - ofera albinelor un cules abundent (familiile puternice adunand chiar 10 kg de miere, la o
productie de 15 kg la ha). Polenul de prun este bogat in albumine digestibile.
Rachitica - maslin salbatic, salcioara - infloreste in mai-iunie, timp de 15 zile, florile fiind cautate
mai mult pentru polen.
Salba moale - voiniceru - creste prin paduri muntoase si in poieni, infloreste in mai-iunie, fiind
cercetat pentru nectar.
Salcia - rachita alba, salcia alburie - este un arbore ce se prezinta sub felurite aspecte, in functie de
specia respectiva (peste 160 de specii), la noi fiind raspandite 47 de specii. Toate speciile de salcie sunt
dioice, cu flori mascule pe unii arbori si femele pe altii. Stuparii care nu au salcie in jurul stupinei
trebuie sa o planteze. Pe la sfarsitul lui iulie inceputul lui august, uneori, salcia produce mana (hrana ce
compromite iernarea in bune conditii).
Salcamul alb - salcam, bagrin, acat, magrin, malin, dafin - este un arbore originar din S.U.A., adus
in secolul al XVIII-lea in partea de sud a tarii (80.000 ha in masiv), totalizand 100.000 ha impreuna cu
exemplarele razlete si solitare. Plantatiile razlete din sate au mare importanta apicola pentru practicarea
stuparitului stationar. Data infloririi este in functie de mersul vremii (la 5 saptamani de la pornirea in
crestere a primilor muguri). Cand bobocul atinge 3 cm lungime, se considera ca inflorirea incepe dupa
2 saptamani (in functie si de mersul vremii). Floarea tine 8-10 zile la pomii solitari si cu 2-3 zile mai
mult in masiv. In functie de umiditate si dupa noptile cu temperatura de +14 grade Celsius secretia de
nectar incepe sa devina apreciabila, iar dupa noptile cu +18 grade Celsius secretia nectarului e foarte
buna. Arborii solitari produc mai mult nectar, fiind expusi mai bine razelor solare. La fel si cei plantati
pe soluri usoare, cu panza freatica la suprafata, si cei aflati in apropierea raurilor sau lacurilor (1100-
1700 kg la ha). Plantatiile aflate pe soluri grele, argiloase sunt slab productive (neatingand nici a treia
parte din capacitatea productiva). Evolutia culesului: in primele zile este modest, urca pana la 10-12 kg
pe zi si scade iar, in ultimele 2 zile scazand brusc la 2 kg, 1 kg, 0 kg.
Salcamul galben - basicoasa - infloreste la sfarsitul lunii mai secretand cantitati mari de nectar
(chiar si atunci cand ploua). La noi acest salcam nu prea este raspandit - creste doar prin parcuri, ca
arbori ornamentali.
Salcamul pitic - salcam de balta, este un arbust melifer (50 kg la ha), dar mai ales polenifer. Creste
prin zonele inundabile ale Dunarii si pe prundurile vailor mari, inflorind la sfarsitul lui mai timp de 2
saptamani.
Sanger - sangerel, lemn pucios - infloreste in mai-iunie si este melifer.
Scorus - infloreste in mai-iunie (25-40 kg la ha).
58
Smardar - bujor de munte, trandafiras de munte, iedera cu flori - creste prin muntii Bucegi
(august).
Sofora - infloreste in a doua jumatate a lunii iulie, timp de 3 saptamani (300 kg la ha). Polenul de
sofora contine cantitatea cea mai mare de rutina dintre toate florile cunoscute (in proportie de 25%)
fiind indicat sa fie colectat si pastrat.
Stejarul - cu toate speciile sale ca tufanul si gorunul - infloreste cu cateva zile inaintea salcamului si
da un polen foarte abundent (uneori si miere de mana - primavara sau toamna).
Teiul - are mai multe varietati ce infloresc esalonat: teiul cu frunza mare, pucios (paduret), alb
argintiu, teiul rosu. Secretia de nectar incepe la minim 16 grade Celsius, creste vizibil dupa 20 grade
Celsius, incetand complet la 32 grade Celsius, cand floarea se deshidrateaza si cade. Nectarul incepe sa
fie secretat numai cand in atmosfera se gaseste o umiditate minima de 51-60% si variaza intre 800-
1200 kg la ha, in functie de specie. Teiul e foarte sensibil la negurile de dimineata urmate de soare cald
(oparirea sau manarea florii). Sunt ani in care, desi precipitatiile sunt insemnate, teiul nu da nectar sau
da foarte putin (atunci cand mugurii florali au fost atacati in primavara de geruri tarzii, dupa ce
arborii si-au inceput vegetatia). Culesurile de la tei nu sunt sigure si in unii ani eterurile volatile
emanate, in special in primele zile de la inflorire (teobromina), depopuleaza stupii. Atunci cand, pe
timpul infloritului temperatura e caniculara, teiului ii cade floarea, iar cand apar ploi interminabile,
grindina sau atac de omizi, culesul e compromis. Pentru vetrele de stupina se recomanda o incarcatura
de 6-10 stupi la ha. Se cauta poiene la marginea padurii, la umbra, soarele incalzind stupii dimineata
devreme si spre seara. Albinele trebuie sa faca o buna orientare fiind nevoite sa zboare in paralel cu
solul spre sursa de cules si nu vertical prin hatisuri care sa le oblige la eforturi suplimentare. Inaintea
deschiderii stupilor se vor amplasa 2-3 adapatoare cu apa evitandu-se astfel pierderea de albina care va
pleca sa aduca apa fara a face o recunoastere adecvata, intrand apoi in prima stupina pe care o gasesc
in cale.
Trandafirul de luna - este specia cea mai melifera din familia trandafirilor. Mierea de trandafir nu
trebuie consumata decat in cantitati mici, altfel da tulburari intestinale.
Tuia uriasa - e un conifer din familia Pinaceae, care da foarte mari cantitati de polen, care, spre
deosebire de alte conifere, este de calitate foarte buna.
Tulichina - cleita, chiperul lupului, liliac de padure - este un arbust cu fructe veninoase care se
claseaza insa printre cei mai productivi arbusti meliferi (martie-aprilie) culesul durand 10 zile, in
regiunea muntoasa si submuntoasa - pe locuri umede si despadurite.
Verigariu - parul ciutei, patachina, salba moale, spinul cerbului - infloreste prelung (maiiulie)
oferind nectar si polen. Creste prin paduri si tufisuri.
Visin - pom fructifer ce da ceva nectar 7-10 zile (14-74 kg la ha).
Vita de Canada - iedera cu 4 foi, jie salbatica - arbust agatator ce se prinde de ziduri cu ajutorul
unor ventuze - infloreste spre toamna. Vita de vie -atrage albinele mai ales pentru polen iar toamna
ofera si un cules, dar trebuie extrasa intrucat peste iarna provoaca diaree.
Zadul - larita, larice, zada, cris - e o planta monica (cu florile mascule si femele pe aceeasi tulpina),
produce mult polen care nu are o valoare alimentara prea mare pentru albine. Mierea de zada nu este
buna pentru iernare si cristalizeaza repede.
Zamosita - este cercetata pentru polen si nectar. Este folosita la formarea gardurilor vii.
Zmeura - zmeurul, rug de munte, zmeurar - este un arbust din familia Rosaceae, cu tulpini inalte de
1-2 m care se arcuiesc la varf. Are nectar abundent (50-100 kg la ha) pe orice vreme putand fi cules ori
de cate ori sunt conditii favorabile de zbor. Durata culesului este de 15 zile (dupa salcam) etc.
PLANTE MELIFERE SPONTANE SAU DE CULTURA CARE SECRETA NECTAR SI/SAU

POLEN
albumeala (floarea de colt = Leontopodium alpinum, canafi, albinite, flocosele, floarea
reginei, prescurele, siminic, studelite) - face parte din familia Compositae si infloreste in iulie-august;
creste numai pe stanci calcaroase, in regiunea alpina si subalpina, fiind ocrotita de lege ca monument
al naturii.
59
anason - badean, patrunjel de camp - infloresc in lunile iunie-iulie;
angelica salbatica (Archangelica officinalis) - planta perena bianuala - infloreste in iulieaugust
oferind un cules de durata (100 kg miere la ha);
arăriel (Cynoglossum oficinale L.), limba cainelui, turbarea cainelui, plescaita rosa, poamele matei
- da 100-400 kg miere la ha (mai-iunie) crescand prin locuri pietroase;
armurariu = planta exclusiv de cultura, care creste in zone mai calde, cum ar fi Dobrogea,
Oltenia, sudul Moldovei, Subcarpatii Sudici = argintica (Dryas octopetala) - infloreste in iulie-
august, pe stancariile calcaroase, florile fiind activ fiind cercetate pentru nectar si polen;
barba caprei (tragopogon pratensis L), salata de iarna, tata caprei - infloreste in lunile iunie si
iulie, crescand prin fanete si colini calcaroase (50-90 kg miere/ha);
barba lupului (crepis biennis, )- infloreste in iunie-iulie si tine 30 de zile;
 bananica, achinuta, planta perena - infloreste in iunie-august - prin poieni muntoase;
bibilica (Fritillaria meleagris) , laleaua pestrita - este o planta melifera ce creste si in gradina cu
flori inflorind in aprilie-mai;
bob (vicia faba) - bobusor, oresnita - planta erbacee din familia Leguminoase, se cultiva in gradina
de legume si infloreste in mai-iunie, putand atinge, atunci cand se iriga 250 kg miere la ha;
borage - a se vedea si limba mielului;
bostan (dovleac furajer, dovlecel= Cucurbita pepo L.), dovleac vitaminos (Cucurbita moschata
L.) - planta erbacee agatatoare, are o durata prelunga de inflorire fiind foarte apreciate pentru polen si
nectar (40-100kg/ha);
brandusa, sofran galben, brandusa galbena (Crocus moesiacus Ker.) - este o planta erbacee
perena ce infloreste in martie prin poieni si margini de paduri (10-20 kg miere/ha);
brustur (Lappa tomentosa Lam.) , lapac, lipan - planta erbacee din familia Compositae - da nectar
mai ales in primele 2 zile de la inflorire (30-200 kg miere la ha si polen);
brusturul negru e si mai melifer (300 kg miere la ha) fiind si o excelenta planta furajera buna
pentru insolizare;
bubernic, branca, frunza de buba rea, urzica neagra - este o planta erbacee din familia
Scrophulariaceae - avand un miros neplacut - albinele o cerceteaza toata ziua in luna mai si uneori si
toamna (cand infloreste pentru a doua oara);
bulbuci, balbor, bulbar (toxic) - sunt cercetate pentru nectar si polen timp de 25 de zile - pe
pasunile de munte (mai-iunie);
busuiocul (Ocimum basilicum L.), basilic, nalacica, busuioc de balta (tepuh = Stachis palustris
L.), busuioc de miriste (Stachis annua L.), busuioc jubiliar (Ociumum gratissimum), busuiocul
cerbilor (Mentha pulegium) - sunt plante din familia Labiataelor, ca si busuiocul salbatic. Vizitat
de albine toata ziua pentru nectar si polen (100-180 kg miere la ha / iunie-octombrie), mierea avand un
parfum deosebit;
calcea calului (Caltha laeta), captalan, bulba de balta, capra nemteasca, scalci - este buna
producatoare de polen dand si ceva nectar (martie-mai);
calomfir, calamfir, calapar, spilcute - infloreste in august-septembrie si este cultivata in gradini si
cimitire;
canepa codrului (Euphraseia stricta), dumbravnic - ofera polen si nectar (iulie-august)
preferand terenurile umede;
capul calugarelui - infloreste din iunie si tine pana toamna, cand florile sunt avid cercetate de
albine mai ales pentru polen;
capul sarpelui (Echium russicum) - infloreste timp de 30 de zile (mai-iunie) dand 120-170 kg
miere la ha si polen;
castravete (cucumis sativus L.), cucumar - da 30 kg miere la ha;
caldaruse (Aquilegia vulgaris L.), candeluta, cinci clopotei, cinci cozi, toporasi – planta perena
erbacee din familia Ranunculaceae - infloreste in lunile iunie-iulie preferand locurile mai umbroase si
nu prea umede - este cautata pentru nectar si polen;
caltunul doamnei (Geum urbanum), cerentel, comanacul ciobanului, crances - da mult nectar si
polen timp de 20 de zile in aprilie - creste la umbra si umezeala paraielor si izvoarelor de la munte;
60
capsuni (fragaria sp.), fragi de camp - florile sunt cercetate mai ales pentru polen (20-40 kg miere
la ha);
catusnica (nepeta cataria L.), iarba matei - da 100 kg miere la ha (iulie-august);
ceapa seminceri (Allium cepa L.) - da 100 kg miere la ha - cu conditia ca sa nu se afle alte plante
melifere prin jur - mierea fiind foarte buna pentru iernare - ofera u cules de 20-25 de zile;
ceara albinei (Asclepias syriaca L.), cuisoara - da 600 kg miere la ha, iar in anii cu umiditate
urcata culesul poate fi si mai abundent - inflorirea incepe in iulie si tine 60 de zile;
cebareea (Sanguisorba minor) - este considerata una dintre cele mai melifere plante - infloreste la
15 mai timp de 1 luna, fiind mult cercetata de albine chiar si pe timp secetos;
chimen, chimion (Carum carvi L.) de camp, chimion salbatic, secarea (Foeniculum vulgare),
fenouil - planta melifera (25 zile iunie-iulie in regiunile de munte, si mai devreme cu o luna in
regiunile de ses), planta fiind cautata si in industria alimentara si farmaceutica;
cicoarea - planta tehnica si melifera (100-200 kg miere la ha), creste natural prin fanete pe marginea
drumurilor si campurilor - prin selectie obtinandu-se o planta tehnica industriala din care se fabrica
surogatul de cafea;
cimbrul - infloreste timp de 40-50 de zile (iulie) si poate da o productie de pana la 80 kg miere la ha;
cimisir, banghiu, banutel - ofera mult polen in iunie si da si nectar (fructele - toamna);
cinstet, busuioc de miriste - planta melifera de prim rang, da o productie de 50-120 kg la ha, in
functie de regimul de temperatura si umezeala, in anii ploiosi si caldurosi atingand maximum - este
foarte capricioasa;
ciocarlan, coroniste, cununi, floare de tranji, samaschisa, unghia gaii - in anii ploiosi da recolte
bune;
ciucusoara, albinita - ofera un bun cules aproape 3 luni (iulie-septembrie) – creste pretutindeni
prin culturi pe langa drumuri si prin ogoare (toamna);
ciulin, scai - este denumirea ce se da plantelor purtatoare de tepi, in special celor care fac parte din
familia Compositae - toate soiurile sunt bune melifere, incepand cu holera spinoasa, crapusnicul sau
scaetele (90-100 kg miere la ha), limba oii, castravanul, scaietele si terminand cu spinul dracului
(scaiul vantului) inflorind in iulie-august-septembrie;
clopotei - infloreste in iulie-august prin livezile si poienile alpine si de la marginea padurilor;
coada racului, iarba gastei, scrantitoare - are o inflorire prelungita (mai-septembrie) fiind mult
cautata pentru nectar si polen putandu-se ajunge la circa 200 kg miere la ha - putand fi gasita mai peste
tot (pe suprafete imprastiate);
cocoseii de campie, cocosel tomnatic sau varatic - specii ce infloresc din aprilie cate 3-4 saptamani
- in unii ani polenul fiind toxic;
condurul doamnei, bostanei, coltunasi, bobidrag, nemtoaice - planta agatatoare erbacee ce da
polen si nectar din iulie pana in septembrie;
coriandru - planta erbacee din familia Umbeliferae, da 100-500 kg miere la ha;
coroabe, busuioc de padure, busuioc negru, iarba neagra, inrudita cu busuiocul salbatic - sunt
plante perene erbacee ce infloresc in iunie-august prin paduri si coastele calcaroase expuse la soare;
cosaci - planta erbacee - infloreste in iunie-august si creste prin islazuri, livezi, campii si locuri
uscate;
crucea pamantului - infloreste din iunie pana in septembrie, prin poieni, paduri, coline, in special la
munte - este o planta furajera exceptionala pentru insilozare, foarte buna melifera, cultivandu-se si
pentru protectia solurilor erodate;
crusatea, barbusoara, gargat - este foarte melifera si polenifera (mai-august) - creste prin locurile
umede si prin mlastini, in culturile cerealiere si locuri intelenite;
cupa vacii, volbura mare, Calystegia sepium - infloreste din iulie pana in septembrie; cuscrisor
(PULMONARIA OFFICINALIS), mierea ursului, plamanarita - da mult nectar - creste prin
paduri, tufisuri, poieni, colinele subcarpatice, locuri umbroase; cutcurig, bojotel, spanz - apar de
cum se topeste zapada, fiind prima floare impreuna cu podbalul, care da nectar si polen;
61
degetelul rosu (Heraclea sphondylium), degetarica, naparstoc, branca ursului - inflorirea tine 30
de zile iar mierea recoltata trebuie amestecata cu alte sorturi, caci daca e consumata in stare pura da
tulburari digestive, vomitari etc.;
dintele dracului, iarba iute, iarba rosie, piperul baltii, piperul broastei - are o inflorire prelunga
(iulie-septembrie) si creste in locuri baltoase, delta, paraie;
dioc (albastrea), floarea florilor, ghioc, sglavoc, smoc - dau recolte bune, mierea trebuind lasata
mult timp in stup ca sa se maturizeze si sa-si piarda mirosul putin neplacut (iulieaugust);
drobusor, Melittis melissophyllum L. ssp. melissophyllum , boiangioaie, cardama – este cercetata
pentru nectar si polen (50 kg miere la ha);
dumbet (Teucrium montanum), buruiana de spulberaturi, jugarel, sclipet (ofera 60 kg miere la
ha iulie-august);
dumbravnic (Melittis melissophyllum) - da nectar si polen (mai-iunie) prin paduri si tufisuri; unii
apicultori recomanda si frolosirea esentei de dumbravnic in vederea prinderii de roiuri;
entiura (Gentiana Asclepiadea, Gentiana Lutea, Gentiana Punctata), ghintura, ochingea -
secreta insemnate cantitati de nectar si "favila" substanta mult cautata in farmacie, ca si olenul (iulie-
octombrie);
facelia - este o planta melifera originara din tarile tropicale ce se prezinta sub forma de tufa cu
15-20 ramuri ramificate, cu flori grupate (cate 6-9 asezate in rand, ca niste spirale) de culoare violet,
cu polen de culoare albastru inchis; productia de miere la hectar variaza intre 130 si 600 kg la cultura
de primavara, in functie de conditiile pedoclimatice si agrotehnica aplicata. In cultura pura si in
conditii cu totul exceptionale, potentialul melifer urca pana la 1000 kg/ha. Atunci cand semintele de
facelia sunt amestecate cu semintele altor plante (borceag, lupin, mazare, mazariche, mustar, ovaz,
soie) potentialul melifer variaza intre 30-150kg/ha. Facelia infloreste dupa 45-55 zile de la insamantare
pe o perioada de 25- 50 zile si poate fi folosita, impreuna cu borceagul, ovazul etc. la furajarea
animalelor de ferma. Tehnologia de cultura la facelia: Insamantarea este de dorit a se face in mustul
zapezii si apoi esalonat la intervale de 15-20 de zile, pentru ca albinele sa aiba 2-3 serii de culesuri
dupa culesul cel mare de la salcam; semintele se seamana la o distanta de 40-50 cm, pentru ca tufele
sa poata iesi viguroase (planta avand nevoie de un pamant cat mai afanat). Atunci cand se seamana
toamna tarziu (impreuna cu mustarul) trebuie data o cantitate dubla de samanta (pentru pierderile din
iarna). Mierea de facelie are o culoare galbena deschisa si cristalizeaza in masa ca o pasta. Seminte
pentru Facelia se gasesc la Statiunea de Cercetari Lovrin - tel. 0256-381404.
galbenele (Calendula officinalis), filimica, calinica, hilimica, rosioara (mai-septembrie);
floarea cucului (Lychnis Flos-cuculi ), cuculeasa - da mult nectar si polen - creste prin fanete si
paduri (mai-iunie);
floarea soarelui (Helianthus annuus L.) - rasarita, soreanca - este o planta uleioasa din familia
Compositae originara din Mexic, fiind si melifera; in anii secetosi nu da prea mult nectar; florile din
mijlocul capitulului secreta putin nectar, iar productia cea mai mare corespunde cu momentul in care
anterele sunt pline cu polen;
gherghine galbene - ruji galbene - are o inflorire lunga (iunie-septembrie) si se inmulteste singura
prin seminte;
ghiocei - clopotei, aisori, coconei, primavarite - da ceva nectar dar mai mult polen;
ghizdei - planta perena erbacee dar si cultivata - fiind buna furajera este si melifera cu o inflorire
indelungata, mierea avand un gust excelent si o culoare alb verzuie;
greghetin - andrisca, ciocul berzei, sagetica - planta erbacee perena - da nectar abundent (iulie-
august), creste in stare naturala prin poieni, livezi si mlastini la ses si chiar in regiunea subcarpatica;
hasmaciuca - planta erbacee ce infloreste in mai-iunie prin poienile padurii, tufarisuri, mai ales in
regiunile muntoase;
hilimica - ilinica sau arnica - ca si filimica, este folositoare pentru substanta ei tinctoriala folosita
in farmacii, folosita de apicultorii care nu pot suporta intepaturile de albine si sufera de soc anafilactic;
holera - cornuta, ghimpa, scai rusesc, spin muscalesc - infloreste indelung (iunie-octombrie) si este
melifera mai ales in anii ploiosi;
62
hrana vacii - planta erbacee melifera (iunie-iulie), buna si pentru nutret insilozat, preferand
terenurile nisipoase;
hrisca - grau negru, grau tatarasc, tatarca - este o planta de cultura agricola cultivata mai ales in
nordul Moldovei oferind polen (mult cautat in preparatele farmaceutice) si miere (30- 40 kg la ha) mai
ales in prima perioada a infloririi; perioada de vegetatie pana la inflorire este de 45-50 zile si inflorirea
tine 6 saptamani; mierea de hrisca este folosita pentru prepararea turtei dulci si, desi este vascoasa si de
culoare inchisa, contine multe vitamine (C, PP, W, B2);
iarba broastei - izma apei, menta broastei, busuiocul cerbilor sau izma maciucata – creste pe
locuri inundabile (iulie-august), in special in valea Dunarii, ostroave si delta, da recolte bune (220 kg
miere la ha) in special cand apele nu stau prea mult si baltesc;
iarba ciutei - iarba lupului, nevastuica - planta perena erbacee (un fel de floarea soarelui in
miniatura) este mult cercetata pentru polen (mai-iunie);
iarba de soldana - soaldina, buruiana de tranji, oloiasa, soparlita - mica plana perena erbacee are o
floare cu gust acru si piperat nectarifera si polenifera (iunie-iulie) ;
iarba fiarelor - briliona, harnial, randunita - produce mult nectar in special dimineata si seara dar,
nu da polen; mierea are multa dextrina;
iarba lui Sfantul Ion - serlai (Salvia scarleea) - planta bianuala erbacee - este una din cele mai
bogate plante melifere pe care albinele o cerceteaza timp de 30 de zile (iunie) - da 250- 300 kg miere la
ha; florile contin substante antibiotice pe care albinele le duc in stup luptand cu succes impotriva locei;
iarba moale - coada gainii, ghiungurele, iarba fetei (aprilie-mai);
iarba osului - ferestrau, malacel, ruja soarelui, starnita - planta perena, una din cele mai mari
producatoare de polen (mai-august) din colinele aride si poienile uscate;
iarba rosie - iarba purecelui - planta erbacee ce creste prin locurile umede de pe langa paraie (iunie-
septembrie);
iarba sarpelui - ochiul matei, ochiul veveritei, viperina - este una dintre cele mai melifere plante
erbacee (poate fi si cultivata, fiind folosita la hrana pasarilor de curte), neputand fi fecundata decat prin
polenizare incrucisata productia de miere fiind estimata la 300-700 kg la ha (iunie-august), in functie
de conditiile meteorologice, productia cea mai mare fiind data dupa ploi si nopti calduroase; o specie
asemanatoare numita capul sarpelui este mai rara si mai slaba producatoare de nectar;
iarba de urechi - dragoste, iarba grasa, verzisoara - planta perena erbacee melifera (august);
izma - menta, izma proasta sau salbatica, voestinita - este buna melifera(iulie-august), crescand
langa izvoare si locuri umede;
izma broastei - izma apei, menta broastei, busuiocul cerbilor sau izma maciucata – iulie august
sunt plante erbacee melifere;
izma de camp - buna melifera;
imparateasa - brei, curcubetea, mutatoarea, tidva de pamant - florile sunt melifere (iunie iulie) iar
fructul otravitor; radacina este folosita in farmacie ca purgativ;
jalesul - salvia de gradina - este o planta vivace semiarbust care da o miere bogata in substante
minerale (fier, cupru, mangan, cobalt etc.), productia la ha fiind estimata la aproximativ 300 kg
(infloreste in a doua parte a verii); cultura se face prin butasire sau prin samanta (pe un teren perfect
lucrat, bine maruntit, pufos si potrivit de uscat); salvia de camp, o specie inrudita, infloreste pe
terenurile aride, pe langa drumuri si santuri (mai-septembrie); exista cateva specii asemanatoare (iunie-
septembrie);
laleaua pestrita - coroana imparatului - planta erbacee perena - este o planta melifera cu nectar
bogat in acid ascorbic (vitamina C), dar cu o concentratie slaba de zahar (aprilie-mai); este cultivata
prin gradinile de la tara;
laptele cucului - aior, buruiana de friguri, laptele cainelui, laptele lupului - planta erbacee perena
de la care albinele nu aduna polen (e repulsiv si toxic) dar aduna nectar (mai-august); creste pe locurile
joase din valea Dunarii;
lacramioarele - cercelus, clopotele, floarea turcului, georgite, margarit, sufletele – ofera nectar si
polen in luna aprilie - creste la umbra padurii;
63
laptucul oii - brustan, brusturul oii, floare de brusture, amar, sora soarelui de munte - (iulieaugust)
infloreste pe langa torentele padurilor umbroase ale muntilor;
limba mielului - aratel, boroanta - planta rustica melifera (traieste pe acelasi teren ani la rand)
rezistenta la uscaciune; temperatura (25-30 0C), umezeala si ingrasamintele pe baza de calciu si fosfor
maresc mult productia de nectar (150-300 miere la ha);
limba pestelui - este o planta erbacee ce traieste pe locurile saraturoase, fiind buna melifera in anii
secetosi, cand planta prezinta reflexe sclipitoare pe frunze; mierea este cautata doar de suferinzii de
bolile stomacale (culoare liliachie batand spre violet) si este buna pentru iernare; in anii ploiosi are
multe flori dar acestea nu dau nectar; dupa 10-12 zile de la inflorire culoarea rosiatica a campului cu
flori este dovada ca culesul s-a terminat;
limbarita - limba baltilor, limba broastei, limba oii, podbeal de apa - planta erbacee acvatica perena
si nectaro-melifera, are o inflorire prelungita (iulie-septembrie), traind pe locurile aride sau cultivate,
pe drumuri si ziduri;
linarita - buruiana de in, floarea jelei, gura matei, inisor, jale, trapanag - infloreste prelung (mai-
septembrie), pe locuri aride sau cultivate, daramaturi, pe langa drumuri si ziduri;
lintea pratului - traieste pe pajisti, livezi, paduri si tufisuri;
 lipicioasa - este cautata de albine mai ales dimineata (iunie-iulie) avand numai 20 de zile de
inflorire;
lucerna - este o planta furajera cu insemnatate melifera numai daca este lasata pentru seminte (25
kg la ha), mai ales daca aceasta coincide cu o perioada umeda; atunci cand este irigata productia poate
atinge 250 kg la ha iar daca terenul a fost ingrasat cu azot, potasiu si fosfor productia poate atinge si
500 kg la ha;
luminita - iarba asinului, luminita noptii (iunie-august) - traieste pe locuri umede, nisipoase, pe
malurile paraielor si pe langa drumuri;
lumanarica - coada lupului, coada vacii (iulie-august) prefera locurile nisipoase si uscate;
 lupin - cafeluta - este o planta furajera ce se cultiva pentru ingrasamantul verde al tarlalelor
epuizate, fiind mai mult polenifera (mai-septembrie);
mac - somnisor - planta erbacee - are un polen foarte cautat de albine, recoltat in primele ore ale
diminetii (iulie);
manarei de padure - planta perena erbacee agatatoare, nectaro-polenifera (iulie-august);
maseaua ciutei - cocorei, ghicitori, turcaleti - planta erbacee perena ce traieste in paduri, face o
singura floare care ofera albinelor mult nectar si polen (martie);
mataciunea - busuiocul de munte, roinita, busuiocul stupului, melisa turceasca – planta erbacee,
seamana cu melisa si creste in tufa deasa; atat frunzele cat si florile secreta eteruri volatile care, prin
distilare dau uleiuri folosite in industria cosmetica; inflorirea tine 20-30 zile si cea mai mare cantitate
de nectar este secretata la amiaza (150-200 kg miere la ha), in conditii de seceta productia scazand la
jumatate;
mazariche - borceagul, mazarichea paroasa - cea mai mare parte a nectarului este extrafloral si
apare cu 10 zile inainte de inflorire (2-3 saptamani - 20 kg la ha) cand florile dau nectar mai putin;
melisa - roinita, floarea stupilor - are multiple intrebuintari in stupina: la ungerea roinitei, la unirea
coloniilor (esenta de melisa), la vindecarea diareei, la indepartarea fluturilor de gaselnita (pusa in
manunchi in camera de pastrare), la ungerea mainilor inainte de a umbla la cuiburile coloniilor etc.;
menta - izma bruna, ghiazma, giugiuma, izma de leac, menta de gradina - are o inflorire prelungita
(iulie-octombrie), mierea (200 kg la ha) fiind de culoarea chilimbarului (galbena), cu gust caracteristic
si aroma de menta, pastrandu-se multa vreme fara sa granuleze; polenul are o culoare cenusie;
micsandra - micsunele, siroi, vioara rosie, micsandra salbatica (iunie-iulie) - infloreste in zonele
calcaroase si muntoase;
 micsunele ruginite - floare de vioara, foaltine, siboi, viorea galbena - este planta erbacee perena
poleno-nectarifera (mai-iunie);
miruta - miruta, limba boului - da 50-100 kg la ha (iulie-octombrie);
moartea puricelui - planta erbacee bianuala (iulie-august), poate fi gasita prin locurile pietroase si
aride;
64
molura - chimen dulce, anason, fincen, fenicul - este o planta poleno-melifera numai in primele 2
saptamani de la inflorire, mierea avand o culoare galbena-deschis, cu miros de marar, fiind foarte buna
pentru iernarea albinelor;
morcovul - este poleno-melifer atunci cand se pune radacina in pamant primavara, pentru a da
floare; radacina rasa si apoi stoarsa da un suc bogat in vitamine (mai ales A), fiind folosit la prepararea
siropului de stimulare a coloniilor crescatoare de matci, in doze de 100 g suc la 10 litri sirop;
mur - armura, rug de munte - infloreste 30 de zile (mai-iunie) si da o recolta de 20-50 kg la ha;
muscata dracului - muscata de camp, calugaras, ochiul boului albastru - si floarea vaduvei - sunt
plante melifere (iulie-septembrie) ce dau miere mai multa pe timp secetos, dar si pe timp umed;
mustar de camp - creste natural pe toate campiile si se aseamana cu mustarul alb sau galben, rapita
alba - da mult polen si nectar; infloreste inainte de salcam sau odata cu acesta; mierea de mustar are o
culoare galben deschis, cu aroma placuta si gust usor intepator, gust pe care il pierde dupa 10-12 zile
de maturare; se cristalizeaza dupa 20-25 zile de la extractie;
nalba - colaceii babii, malanga - dau mai ales mult polen; casul popii (da nectar ceva mai mult);
nalba de gradina si nalba creata sunt specii bune furajere folosite pentru insilozare; toate speciile au
inflorire lunga (iunie-septembrie);
nap - napii porcesti, broajbe, mere de pamant, picioarca, napi turcesti - dau ceva nectar si mult polen
(iulie-octombrie) foarte important pentru stimularea de toamna a coloniilor de albine; tuberculii lor
sunt folositi pentru hrana omului si a animalelor;
napraznic - inchizatoare, priboi capresc - da nectar si ceva polen (mai-septembrie); se gaseste mai
ales in regiunea montana;
nasturel - bobalnic, brancuta, cardama de izvoare, chrenita, creson, maces de balta – da nectar mai
ales in locurile umede;
negrilica - cerusca, chimen negru, negrosica, negrusca - ca si rudele ei chica voinicului si negrusa,
sunt plante erbacee poleno-nectarifere;
nemtisorii de camp - cizma cucului, galceava, mararul campului, toporas - planta erbacee anuala
poleno-nectarifera (mai-septembrie); in anii nefavorabili contine alcaloizi toxici;
nopticoasa - liliacele, mirodea, micsunea, sibiog, viola de primavara, vioara de noapte – plante
perene erbacee, care infloresc la doi ani o data - planta polenifera - creste prin tufisuri si la margini de
paduri;
nu ma uita - befele, miozotis, ochii pasaricii, ochiul sarpelui, urechea soricelului – planta perena
erbacee poleno-nectarifera (mai-iunie), creste prin padurile de munte;
odogaci - sapunarita, floarea calugarului, floare de sapun, flori albe, sapunele – planta erbacee
poleno-nectarifera (pn), creste prin fanete umede, pe langa paraie si paduri umbroase;
odolean - gusa porumbelului, navalnic - planta peren erbacee, stufoasa (mai-iulie), prefera terenurile
mai umede;
omagul - marul lupului - planta perena erbacee din familia Ranunculacee, infloreste in iulieaugust
prin padurile subcarpatice si este buna polenifera si nectarifera, polenul, in anii nefavorabili continand
alcaloizi toxici;
palamida -crapusnic, scaiete - pe timp umed da 70-200 kg miere la ha (dupa 1 an de umiditate);
pana zburatorului - infloreste din aprilie pana in mai la umbra padurilor muntoase;
pastarnac - planta erbacee aromatica bianuala (50 kg la ha);
patlagina - limba oii, mama ploi, patlagina ingusta si cea moale - specii ce dau polen, inflorirea fiind
prelungita pana in septembrie;
pepene - verde si galben si toate speciile de bostanoase (dovleacul, dovleacul furajer etc.) - florile
dau polen mult (iulie-august) si nectar (30 kg la ha); sucul dulce al pepenilor zaharosi taiati in felii
subtiri poate fi transformat in miere dar aceasta nu este buna pentru iernare (fermenteaza);
pesma - maturica - planta erbacee si melifera, inrudita cu ea fiind si spoitorul;
piciorul caprei - infloreste in mai-iunie, oferind recolte bune (acolo unde creste in masiv); creste
prin locuri umbroase si umede;
poala Sfintei Marii - este o planta erbacee ce da polen si mult nectar (100-240 kg la ha), inflorind
in lunile iunie-august;
65
podbeal - este prima floare cu polen si nectar ce apare primavara (martie-aprilie), crescand pe
locurile argiloase, pe sub maluri, pe langa paraie si coaste;
pufulita de balta - limbricas, zburatoare de balta - ofera o productie de 30 kg la ha, mierea 30 kg
la ha) fiind de o calitate aleasa, cu gust placut, culoare deschisa (ca cea de salcam), fiind chiar ceva
mai alba (iunie-august);
rachitan - calbasoara, floarea zanelor, lemnie, zburatoare barbateasca - secreta mult polen si nectar,
cu atat mai mult cu cat vremea e mai calda (chiar si pe ploaie) productia estimata fiind de 200 kg la ha;
mierea are o culoare galbena-inchisa, cu gust placut putin astringent (iulie-septembrie);
rapita - colza si naveta - ambele varietati sunt plante oleaginoase si bune melifere (np) infloreste
inaintea salcamului (10-15 aprilie) timp de 10-15 zile, mai ales daca sunt semanate ambele varietati,
colza fiind prima care infloreste; se recomanda ca, in cazul practicarii stuparitului pastoral la rapita,
stupina sa fie asezata cat mai aproape de lan, intrucat vremea fiind foarte capricioasa, multe albine pot
pieri pe camp pana sa ajunga la stupi (in cazul ploilor sau vanturilor reci); floarea secreta nectar si in
zilele mai putin calde (chiar la 11-12C); rapita salbatica creste prin culturile de primavara, fiind de
asemenea bogata in polen, a carei valoare proteica este intrecuta doar de cel de piersic.
rascoage - vezi zburatoare;
ridiche salbatica - rapita de ogoare, rapita salbatica - este foarte raspandita prin lanurile de mazare si
grau (iunie-iulie) si este foarte melifera;
rosatea - crinul de balta, fanul camilei, micsuneaua apei, papurica - infloreste prelungit (iulie-
august) prin locuri mlastinoase;
rocoina - coada de gaina, rocotel, rocovina - infloreste din martie pana in octombrie (np);
rostogol - ariciul, maciuca ciobanului, scaietele - infloreste in lunile iulie-august (np), cea mai mare
cantitate de nectar fiind data pe timp umed (uneori nectarul se revarsa inundand toata floarea) iar pe
timp de seceta productia se reduce la jumatate; creste pe terenuri calcaroase si locuri virane;
rostopasca - calcea mare, crucea voinicului, iarba de negi, iarba randunelului – secreta nectar si
polen (aprilie mai);
rotatele albe - iarba de stranut - infloreste prelung (iulie-septembrie);
rozeta - rezeda, zmeurica - infloreste din mijlocul verii pana in octombrie (200 kg miere la ha) si da
si polen abundent- favorizand o buna populare pentru iarna;
rusulita - sangeroasa, struguras - infloreste in iunie-iulie (np) in zona alpina si in locuri deschise;
salvia alba - este asemanatoare cu toate speciile de nalba, inflorind in iulie-august (200 kg la ha),
contribuind la formarea unor populatii puternice de iernare; creste prin tufisuri, fanete si semanaturi;
saschiu - bobarnac, cucunita, foaie de fier, foi-foi, merisor, pervinca - este o buna planta melifera
(np) inflorind din martie pana in mai; unele varietati infloresc din iulie pana in octombrie;
scaiul - este denumirea ce se da plantelor purtatoare de tepi ce fac parte din familia Compositae.
Scaietii se gasesc in toate locurile nelucrate, parasite, la margini de drum si locuri virane. Toate
soiurile sunt bune melifere si polenifere.;
scara Domnului - scaricea - da nectar si mai ales polen (iunie-iulie) preferand poienile de munte;
scaiusul sau varga ciobanului - este o planta rezistenta la seceta, dand nectar mult (una dintre cele
mai melifere plante), mierea si polenul continand foarte multe vitamine.
sica - garofita de mare, limba boului, aparatoare - este o planta melifera valoroasa ca si sora ei limba
pestelui, inflorind prelung (iunie-septembrie) si dand polen si nectar din belsug; creste pe terenurile
saraturoase; foarte rezistenta la frig (apare in primele zile ale primaverii), cu o vegetatie bogata mai
ales cand terenul se afla in preajma unei ape curgatoare; da o miere de culoare deschisa cu aroma
puternica care mai dispare cu timpul;
sangeric - sorbestrea - este asemanatoare cu trifoiul de munte, avand insa 4 sepale eliptice colorate
in rosu purpuriu, in prima perioada a infloririi dand mult nectar (iunie-august); creste prin paduri,
fanete si pasuni umede din regiunile muntoase; radacina acestei plante contine fitoncide ce pot fi
folosite impotriva locei; infloreste in anul al 2-lea si se mentine pe loc 5 ani;
sipica - e una din cele mai melifere plante (np) erbacee (iulie-august), mierea obtinuta fiind de
culoare alba (asemanatoare cu cea de salcam); prefera terenurile joase de la camp (deal si munte);
66
slabanog - brie, pomusor baietesc - infloreste in iulie-august prin padurile de munte, la umbra
pomilor;
smantanica - buruiana impuscata - planta vivace erbacee care da polen si mai ales nectar (40 kg la
ha), inflorind din aprilie pana in octombrie;
sovarv - origan, broasca, drost, milot, solovarf - plante ierboase din familia Labiatae, se gasesc pe
pantele deluroase mai inalte, in paduri si taieturi, fiind cercetate de albine indelung (iulie septembrie),
florile dand nectar si pe timp secetos, mierea asemanandu-se cu cea a trifoiului;
spanac salbatic - infloreste prelung (iulie-septembrie) si creste aproape peste tot;
sparceta - este o planta leguminoasa melifera (np) perena ce se cultiva pentru furaj, considerata
superioara lucernei si trifoiului, putand sta pe acelasi teren 6 ani (primii ani da productii crescute); cu
cat terenul e mai calcaros cu atat plantele sunt mai melifere (60-270kg la ha - incepand cu al doilea an
de la insamantare), totul depinzand de sol, umiditate (uneori, daca sunt multe ploi poate inflori si in
primul an), temperatura (22-25 0C temperatura optima); nectarul e incolor iar mierea are o culoare
galbena aurie fiind parfumata ; planta este o buna fixatoare pentru malurile rapoase; specia inrudita a
sparcetei numita Solidago canadensis L. este si mai melifera (iulie-septembrie);
splinuta - floarea boiereasca, manunchi, smeoaica, splinarita sau varga de aur - este o planta
consolidatoare, medicinala si nectaro-polenifera ce atinge 60-100 cm, inflorind din iulie pana in
octombrie;
spumeala - limba sarpelui, pastele calului, stupitul cucului - infloreste din aprilie-mai timp de 30
de zile si creste pe pajisti, fanete si poieni umede;
stelita - ochiul boului, rusa de toamna vanata - este o planta bine cercetata de albine pentru nectar
si polen (60 kg la ha), inflorind prelung (iulie-septembrie), pe coline, coaste, tufisuri si locuri
pietroase;
steluta - steaua fetei - e melifera si infloreste indelung (mai-iulie), la umbra arborilor in paduri si
locuri umede;
strigoaia (Veratrum album) - a se vedea si gentiana lutea - este o planta buna melifera (iulie-
august), cam de 1 metru inaltime, frunze late, pe o singura tulpina, groasa, in varf avand o
inflorescenta mare alba, cu niste flori mici. In anii secetosi sau foarte ploiosi, polenul contine sponina
si devine toxic; atentie! acolo unde strigoaia este in masiv nu se va pune colectorul pentru polen;
sugarel - infloreste din iunie pana in august (np) in locuri stancoase si calcaroase;
sugelul - urzica alba, urzica moarta, sugelul rosu si galben - sunt plante melifere, cea mai insemnata
din punct de vedere melifer fiind sugelul rosu (50-100-180 kg la ha) inflorind din aprilie; mirosul
florilor e neplacut dar ele dau mult nectar si polen;
sulfina - iarba de piatra, molotru galben, sufulg, trifoi mare - planta furajera (bogata in albumina
digestibila), erbacee, bianuala, din familia leguminoase, foarte melifera, are diferite soiuri: sulfina
albastra, sulfina alba etc. , cele obtinute prin selectie inflorind din primul an de la insamantare, timp de
30 de zile; varietatea galbena infloreste cu 3 saptamani inaintea celei albe; este foarte melifera si
secreta nectar chiar si pe timp rece (200-600 kg la ha), creste pe orice teren (chiar si pe cele
saraturoase) pe care le imbunatateste caci are o tulpina pivotanta (atinge 2 m); pe petalele florilor se
afla numerosi bacteriofagi buni pentru vindecarea locei; daca se recolteaza polen de la sulfina trebuie
avut in vedere sa nu fie umed, caci fermenteaza foarte repede si produce (in aceste conditii) o substanta
otravitoare "dicumarina" care provoaca hemofilia (o boala a sangelui foarte periculoasa);
sulitica - falcata, sunatoarea, trifoiul caprelor, trifoi sarma - are un miros puternic imbatator si
infloreste 4-6 saptamani de la finele lunii iunie pana in august; mierea este alba-deschisa, cu un gust
placut;
surguci - ciocanas, ciocul ciorii, nemtisori de gradina, tata caprei (iunie-august);
susai - iarba iepurelui, susan, talharea - este o planta oleaginoasa ce ofera mari cantitati de polen;
infloreste in iulie-august pe semanaturi, ogoare, margini de drum, avand multe specii ce traiesc pe
diferite terenuri in paduri, vii sau mlastini;
talpa gastei -, cione, coada leului, creasta cocosului, iarba flocoasa, somnisor - infloreste in iunie-
august (200 kg miere la ha), mierea fiind limpede, de culoare deschisa cu gust usor amarui;
67
talpa ursului - matruna - e cercetata de albine pentru polen si nectar (iunie-august), inflorind prin
poieni, tufisuri si cranguri;
tatarnica - maciuca ciobanului, rostogol, scaiete - planta perena erbacee, galbena spinoasa, foarte
buna melifera (350 kg la ha), infloreste prin paduri si maracinisuri ((iulie-august);
tataneasa - iarba baloasa - iarba lui Tatin - infloreste prelung (mai-septembrie) si creste prin locuri
umede; este folosita si in industria farmaceutica, in special pentru radacini;
tatais - maciuca ciobanului, rostogol, scaiete - este o planta perena spinoasa foarte buna melifera,
creste prin poieni, margini de paduri si maracinisuri (350 kg miere la ha);
toporasii - hioara, ligoarce, micsunea, lamaioara - infloresc printre cei dintai primavara (martie-
aprilie), prin paduri, poienuri, tufisuri, livezi; se cultiva in paturi calde in gradinile din jurul oraselor
mari;
toposnic - balibasa, chipul matei, zeabre - infloreste in iunie-august (np) si prefera terenul nisipos;
trifoiul - este o planta melifera din familia leguminoase, de la care albinele aduna mult polen, mai
ales daca se face dresaj in acest scop. Inflorirea dureaza 25-30 zile. Mierea de trifoi are o savoare cu
totul exceptionala. Trifoiul alb este cel mai melifer;
troscotul - hericica, sporis, tarsoaca - da mult polen si putin nectar (40 kg la ha), inflorind prelung
(iunie-septembrie) pe drumuri si locuri necultivate;
turta - ceapa cioreasca, cioropor, ciumuhaiul, ciurul zanelor, punga-babei, turtea – infloreste in
iulie-august si creste prin livezi, coaste aride, pajisti si pasuni pietroase de munte;
tutunul - bacon, duhanita, tabac - este o planta erbacee din familia Solanaceae care da si nectar ce se
transforma intr-o miere aproape fara culoare, putin acidulata si chiar amaruie - foarte recomandata
pentru iernare; planta ofera si polen abundent dar, in unii ani e toxic (contine in proportii exagerate
alcaloizii nicotina si anabazina);
telina - telar - are o radacina comestibila - infloreste din iulie pana in septembrie;
unguras - baltatura, catusnica salbatica, voronic - infloreste in iunie-august si da o productie de 50
kg miere la ha si foarte putin nectar; voronica este asemanatoare cu ungurasul si este
mult mai cautata de albine;
urechea porcului - jale, salvie - da o productie de 300 kg miere la ha, inflorirea in masa durand 2
luni (iunie-august); se aseamana cu salvia de camp si cu iarba Sfantului Ion – specii ce infloresc 30 35
zile (in iunie-septembrie);
urechelnita - iarba ciutei, iarba de urechi, iarba grasa, iarba tutunului, jintura, prescurarita,
verzisoara - infloreste in iulie-august pe stancile calcaroase din munti;
urzica moarta - infloreste din martie pana in august, prin paduri, tufisuri, poieni, in regiunile de
deal si de munte;
usturoita - aisoara, frunza voinicului, iarba de lingoare, vindecatoare, voinicica – infloreste in
aprilie-mai;
varga ciobanului - cardu, iarba voiniceasca, lugaci, scaiete, scai voinicesc - planta spinoasa erbacee,
ofera mult polen si nectar (120 kg la ha), inflorind in iulie-august prin fanete, tufisuri, paduri, locuri
necultivate, nisipoase si umede;
vatamatoare - iarba ranei, trifoiul racului - are o inflorire prelunga (mai-iulie) crescand pe pajistile
de munte si pe terenurile calcaroase;
verbina - sporici, maturita - infloreste in iulie-august prin locuri necultivate pe langa drumuri si
daramaturi, secretand din abundenta nectar si polen;
verigariu - artar tataresc;
vetrice - ferecea, matrise - da mult polen si foarte putin nectar;
vinarita - cearta casei, lavrentina, tamaita, vinetica - infloreste in mai-iunie prin pajisti umede,
pasuni si paduri;
vinetele - albastrele, corobatica, dioc, neghina - secreta polen si nectar (chiar si pe timp secetos) 60
kg miere la ha (mai-iunie);
viorele - gaurele, zambile de camp - sunt printre primele flori ale primaveri care dau nectar si mult
polen (martie-aprilie);
68
 virnant - ruta - infloreste in iunie-august si este cautata pentru produsele farmaceutice, polenul sau
continand insemnate cantitati de rutina; se gaseste prin vii, locuri nisipoase si pe langa ziduri;
voinicica - e cercetata pentru polen si nectar (mai-august);
voronica - catusnica, gutuita, unguras - da polen si nectar (50 kg la ha) si infloreste in iunie
septembrie;
zburatoarea - roscove, rachitica, iarba Sfantului Ion - planta perena vivace din familia
Oenotheraceae, are radacini cu rizomi, frunze asemanatoare cu ale salciei, florile rosii purpurii,
infloreste 35-40 de zile dand 500-600 kg miere la ha; productia este insa nesigura, datorita larvelor
unor musculite ce-si depun ouale pe flori, albinele renuntand sa mai adune nectarul.
Organizarea pastoralului
Planul deplasarii in pastoral trebuie pregatit din vreme, stabilind:
numarul de stupi ce vor fi transportati,
vetrele temporare,
procurarea mijloacelor si documentelor de transport cu respectarea legislatiei in vigoare,
efectuarea tratamentelor antivarroa etc.
Densitatea recomandata de stupi la hectar este urmatoarea:
14-18 colonii la salcam,
6-10 la tei,
1-2 la floarea soarelui,
0,5 la bostanoase in culturi intercalate,
1-2 in culturi pure,
4-6 la leguminoasele perene,
3-5 la zmeuris.
Inchiderea stupilor
Stupii nu se pot inchide oricum si oricat. Inchiderea stupilor in perioadele in care se fac stropiri cu
insecticide sa se faca cu ajutorul unor dispozitive speciale, tip triunghi de aerisire, care pot fi folosite si
in timpul deplasarilor prelungite in pastoral, cu conditia ca acestea sa fie bine prinse de peretii stupilor.
In situatiile in care transporturile se vor face la distante foarte mari stupii se vor asigura si cu apa in
faguri.
Metode si mijloace
Stuparitul pastoral cuprinde aspecte organizatorice, stiintifice, tehnice, economice etc. In cazul
nerespectarii regulamentului privind organizarea stuparitului pastoral, a normelor sanitar-veterinare, a
codului silvic si a oricaror reglementari legale, se aplica sanctiuni. Stuparitul pastoral se practica in
doua forme: cu stupii varsati (transportati cu ajutorul unor camioane, remorci etc.);cu ajutorul
pavilioanelor apicole special amenajate, existand o multitudine de tipuri si variante constructive.
Pregătirea deplasarii stupinelor

Inainte de a se efectua deplasarea familiilor de albine se executa din vreme recunoasterea masivelor
melifere, stabilindu-se locul in care urmeaza a fi amplasata stupina. Pentru a se evita strivirea albinelor
fagurii trebuie sa fie bine fixati, asigurandu-se si un spatiu de refugiu, deasupra cuibului. Circulatia
aerului se asigura prin deschiderea sitelor de ventilatie. Daca stupii sunt foarte puternici este nevoie sa
li se asigure spatiu suplimentar de refugiul albinelor. Pentru eliminarea bioxidului de carbon acumulat
pe timpul transportului cele mai bune rezultate se obtin daca pe fundul stupilor se practica un orificiu
prevazut cu panza metalica. Daca in stupi se afla miere nematurata este bine sa stropim fiecare colonie
cu apa (circa 1 litru), ori vom transporta stupii cu urdinisurile deschise avand montate si sitele de
ventilatie deasupra ramelor. Trebuie avut grija insa ca sosirea la destinatie sa se faca in primele ore ale
diminetii iar la destinatie sa se pulverizeze pe deasupra sitelor apa. Pe timpul transportului se fac scurte
opriri de control. Toamna si primavara daca timpul este friguros transportul se poate continua chir si
pe timpul zilei. Dupa instalarea stupilor la noua vatra se instaleaza adapatorul. La asezarea pe noua
vatra se va avea in vedere ca plasarea stupilor sa nu fie in aceeasi directie cu cea a vecinului caci daca
69
stupina va fi amplasata in spatele altei stupine vom pierde o parte din culegatoare. La cateva ore dupa
deschiderea urdinisurilor se acopera sitele si se desfac legaturile care au fixat partile componente.
Valorificarea unor tehnologii noi
Pentru a nu avea neplaceri la transport trebuie sa folosim cu precadere faguri armati sau ramele
trebuie insarmate atat orizontal cat si vertical (cel putin pe mijloc). Pavilioanele apicole sunt net
superioare stupinelor divizate sau clasice. Dezavantajele acestora pot fi inlaturate prin adaptari de
dispozitive cum ar fi cele referitoare la cele 2 puncte redate mai jos:
Imperecherea matcilor in stupina pavilion.
Matcile ies din familie pentru imperechere si la inapoiere nu mai revin daca nu au un semn
distinct vizibil, necesar pentru orientarea lor. Inlaturarea neajunsului se face prin:
vopsirea tuturor fetelor stupilor in culori diferite: galben, maro, crem, albastru, bleu, etc. suprafata
vopsita nedepasind 0,4-0,5 metri patrati;
aplicarea unor forme confectionate din placute de tabla cat mai variate pe fetele stupilor (tinandu-se
cont de modul de perceptie al albinelor);
folosirea unor repere (arbusti, pietre, steaguri etc.);
nucleele de imperechere vor fi plasate la inaltimi diferite, in apropierea pavilionului, cu urdinisurile
orientate cat mai variat.
Paravanturile
Paravanturile, folosite la urdinisuri, duc la eliminarea aproape in totalitate a curentilor reci, marindu-
se astfel efectivul de albine. Nefolosirea acestor paravanturi determina incetarea ouatului matcii de
timpuriu - toamna, iar primavara depunerea oualor incepe mult mai tarziu decat in stupii plasati jos si
feriti de curentii reci. Familiile de albine intra astfel in iarna cu efective imbatranite si uzate, iar
primavara pier mai timpuriu, neavand timp suficient sa se dezvolte pana la primul mare cules. Daca
avem paravanturi montate la pavilion, acesta se poate orienta in orice directie, fara a lua in seama din
care parte bate vantul. Paravanturile se pot confectiona din tabla de aluminiu de 1 mm grosime si pot fi
marite sau micsorate in raport de dorinta si necesitati. Pentru detalii se poate consulta Apicultura in
Romania, 12 decembrie 1986.
Culesurile tarzii
Ca surse de cules la sfarsitul verii se pot folosi fanetele din luncile raurilor, zonele inundabile,
gradinile de zarzavat, bostanoasele etc., care pana la efectuarea araturilor de toamna ofera culesuri de
întreţinere.
FISA DE DOCUMENTARE Nr.1

INDIVIZII FAMILIEI DE ALBINE
Albinele duc o viaţă în comun, formând familia (colonia) de albine. In familia de albine se gasesc
trei feluri de indivizi: matca, albinele lucratoare si trantorii.
Matca Albine lucrătoare Trântori

Caracterele morfologice ale indivizilor familiei de albine
In familia de albine se gasesc trei feluri de indivizi: matca, albinele lucratoare si trantorii. Acestia
prezintă caractere morfologice diferite, care îi fac să se deosebească între ei.
INDIVIZII FAMILIEI DE ALBINE
CARACTERE MORFOLOGICE
Matca
- Este singura femelă capabilă de reproducţie,
70
- Se deosebeste usor de celelalte albine prin formă si mărime, având corpul mai lung, capul mai mic si
abdomenul foarte dezvoltat si acoperit până la jumătate de aripi.
- Pe faguri este însoţită întotdeauna de o suită care se ocupă cu hrănirea ei (cu laptisor de matcă) si cu
transmiterea substanţei de matcă la întreaga colonie.
Albina lucrătoare
- Sunt, ca dimensiune, indivizii cei mai mici ai familiei de albine, femele cu ovarele nedezvoltate,
incapabile de reproducţie,
- Capul albinei lucrătoare are o formă triunghiulară iar abdomenul este egal în lungime cu aripile.
- Limba le este bine adaptată pentru cules, în medie are 6,4 mm lungime,
- Picioarele sunt prevăzute cu panerase (corbicule) destinate colectării si transportului polenului.
Trântorul
- Reprezintă masculii familiei de albine,
- Corpul lor este mai mare decât al lucrătoarelor si a mătcii, lungimea este aprox. 15 -18 mm,
- Capul este rotunjit, antenele trântorului au cu o articulaţie în plus faţă de cele ale albinei lucrătoare cu
ochi foarte bine dezvoltaţi, mirosul sensibil si vederea trântorilor, adaptată la lumina cerului si a zării,
ajutându-i la detectarea usoară a mătcilor iesite la împerechere.
- Rolul principal al trântorilor este de a împerechea mătcile si de a asigura astfel perpetuarea speciei.

CLASIFICAREA STUPILOR
Stupii sunt construcţii din lemn sau poliuretan făcute de om pentru adăpostirea albinelor în vederea
exploatării economice a acestora.
TIPURI DE STUPI
Stupul multietajat
Stupul orizontal
Stupul vertical cu magazine
FISA DE DOCUMENTARE Nr. 4

Stupul orizontal - STAS nr.4170/1976
Este un stup de mare capacitate, cu 20 rame de tip orizontal (Dadant), asezate pe un singur rând.
Părţile componente
Fundul stupului Este fix prins în cuie de corp
Corpul stupului Corpul are forma paralelipipedică, Confecţionat din scânduri asezate longitudinal,
Peretele frontal are, în partea sa inferioară, două urdinisuri înalte de 20 mm, diferite însă ca mărime,
primul având lungimea de 300 mm iar celălalt de 150 mm.
Capacul stupului Capacul îmbracă partea de sus a stupului pe 20 mm, sprijininduse pe brâul corpului,
Este rabatabil, fiind prevăzut cu două balamale cu care se fixează de corp.
Anexe: Capac Corp Fund Urdinis
Caracteristici constructive
Stupul orizontal este prevăzut cu: 20 de rame, ( dimensiuni: lungimea 435 mm, lăţimea 300 mm)
Două diafragme (de reducere a cuibului si de separare) 6 scândurele de podisor, confecţionate din
scândură subţire Un dispozitiv de fixare a ramelor pentru transport ( O bară de fixare care se asează
perpendicular pe rame. Rolul acestui dispozitiv este de a rigidiza ramele în stup pe timpul
transportului, de a nu permite miscarea, deplasarea acestora si, implicit, strivirea albinelor).

Stupul vertical – STAS nr.1138/1980.
În acest tip de stup dezvoltarea familiei de albine se face tot pe orizontală faţă de sol, ca si în cazul
stupului orizontal. Diferenţa faţă de acesta este că, pe lângă ramele de cuib, de 300 mm, în care
albinele cresc puiet, stupul vertical are si rame mici, puse în magaziile asezate deasupra corpului, în
care albinele pun exclusiv miere. Fundul stupului este fix. Corpul stupului are o formă aproape pătrată
si conţine 10 rame de cuib de 435 x 300 mm Deasupra corpului pot fi fixate, pe brâul care îl înconjoară
71
lateral sus si în falţurile superioare una sau două magazine. Ramele de magazin sunt de dimensiuni ca
si la stupul orizontal, singura diferenţă fiind înălţimea acestora, de 162 mm (dimensiunile exterioare de
435 x 162 mm). Avantajele acestui tip de stup sunt: diferenţierea clară între cuib si ramele din care se
extrage miere, usurinţa cu care se poate extrage mierea familia de albine se deranjează la extracţie
foarte puţin. Stupul vertical cu magazine este potrivit pentru stupăritul pastoral deoarece permite luarea
magazinelor de pe corp, transportul lor separat, deci este mai usor decât stupul orizontal si permite
obţinerea de miere de calitate, pe sortimente distincte de floră.

Stupul multietajat- STAS nr.8128/1977
Părţile componente Capac Magazin Corp Fund
Caracteristici constructive
Fundul stupului
Este mobil, cu o singură faţă utilizabilă În prezent se utilizează din ce în ce mai mult fundul dublu, cu
ambele feţe utilizabile. Are lungimea de 550 mm, depăseste corpul din faţă cu circa 60 mm formând
astfel scândurica de zbor. Este construit din scânduri groase de 20 mm.
Corpul stupului
Este construit din scânduri Dimensiunile exterioare ale corpurilor sunt 490 x 420 x 245 mm, Pereţii din
faţă si din spate ai corpurilor sunt prevăzuţi în partea de sus, pe interior, cu câte un falţ de 17 mm
înălţime si 10 mm adâncime pentru sprijinirea umeraselor ramelor. În exterior corpurile au două
scobituri cu o adâncime de 10 mm care servesc ca si mânere. Pereţii laterali ai corpurilor sunt străpunsi
pe toată înălţimea de un orificiu cu diametrul de 10 mm prin care se introduce tija de fixare a
corpurilor în timpul transportului la pastoral.
Capacul stupului
Este telescopic (îmbracă puţin corpul). În interiorul capacului există un spaţiu gol, în care se asează
salteluţele sau alte materiale izolante în timpul iernii.

Stupul multietajat- STAS nr.8128/1977 - Anexe
Stupul multietajat prezintă o serie de calităţi, care l-au impus în practica apicolă: O construcţie simplă,
cu părţi componente divizibile; Volumul lui poate fi mărit sau micsorat, după necesităţile si puterea
familiei de albine; Satisface pe deplin cerinţele biologice ale albinelor, care preferă dezvoltarea pe
verticală; Permite folosirea operaţiunilor de mecanizare în transport, prin paletizare, extracţia mierii pe
sorturi florale direct din corpuri etc.; Este considerat ca un stup al prezentului si viitorului.
1. Capacul stupului
2. Corpuri
3. Podisor
4. Podisorul Snellgrove
5. Rama ventilaţie
6. Hrănitorul
7. Rame (435 X 230 mm)
8. Rame
9. Fundul stupului
10. Blocul pentru urdinis
11. Închizător de urdinis
12. Orificii pentru sistemul de fixare
Utilaje pentru fixarea fagurilor în rame

72
Planseta calapod
Este confecţionată din scândură Este dimensionată ca să încapă exact în “lumina” unei rame Se poate
confecţiona pentru a fi adaptat acelasi calapod la fixarea fagurilor în rame de tip orizontal, multietajat
si de magazin
Găuritor pentru rame
Este prevăzut cu ac de oţel pentru găurirea spetezelor laterale (pentru a se obţine ramele îmsârmate)
Pintenul apicol
Prezintă o rotiţă dinţată, care se trece peste sârma ce trebuie intergată în fagure. Pentru fixarea
fagurelui de speteaza superioară a ramei se foloseste pintenul tăvălug (cu rolă). Exiată si pinteni
electrici. Faguri artificiali (foi) ramă însârmată .Dispozitiv de găurit rame sârma zincată de 0,4 mm
Fagure artificial fixat pe ramă

Utilaje pentru extractia mierii
Uneltele pentru extragerea, prelucrarea si păstrarea mierii sunt: furculiţa, cuţitul si tava si masa
pentru descăpăcit, extractorul, strecurătoarea pentru filtrat mierea si maturatorul.
Furculiţa de descăpăcit se foloseste pentru eliminarea căpăcelelor de ceară de pe celulele pline cu
miere ale fagurilor, în special a celor care au suprafaţa neuniform căpăcită. Pentru o mai bună
alunecare pe suprafaţa de ceară a fagurelui si o mai mare eficienţă, înainte de utilizare furculiţa de
descăpăcit care nu este prevăzută cu rezistenţă electrică se încălzeste în prealabil în apă fierbinte.
Cuţitul de descăpăcit se foloseste, ca si furculiţa de descăpăcit, pentru înlăturarea căpăcelelor de
ceară de pe celulele fagurilor cu miere. Au fost dotate cu rezistenţă electrică si termostat pentru a le
încălzi la o temperatură constantă, de 50-70°C. De asemenea există modele de cuţite încălzite cu aburi.
Tava si masa de descăpăcit sunt confecţionate din inox. Servesc pentru descăpăcirea fagurilor
Extractorul este un aparat care se foloseste pentru extragerea mierii din faguri,. Există mai multe
tipuri de extractoare: după modul de asezare a ramei : extractoare tangenţiale la care ramele sunt
asezate perpendicular pe axul rotorului. Ele pot fi cu 2, 3, si 4 rame de obicei acţionate mecanic
extractoare radiale în care ramele sunt asezate cu direcţia pe axul extractorului si nu mai este necesar
să se întoarcă ramele, deoarece extracţia se face simultan pe ambele feţe. Pot fi acţionate manual, când
numărul ramelor este mic si cu un motoras electric, când sunt de mare capacitate (cu 12, 16, 28, 32, 36,
si 56 rame)
Srecurătoarea pentru filtrat mierea se foloseste, la extragere, pentru strecurarea mierii de
impurităţile de ceară si păstură.
Maturatorul (zăcătoarea) este folosit pentru limpezirea si păstrarea mierii.

Utilaje pentru extracţia cerii
Uneltele pentru extragerea si prelucrarea cerii sunt reprezentate de topitorul de ceară cu aburi
sau solar si presa de ceară.
Topitorul de ceară cu aburi este un utilaj cu randament scăzut, folosit la prelucrarea materiei prime
ce are un conţinut bogat în ceară. Este compus dîntr-un vas de tablă, cu pereţi dubli si este acoperit cu
un capac care se fixează etans de pereţi. În interior vasul are o sită pe care se fixează fagurii de topit si
care va reţine bostina si celelalte resturi care rămân în urma prelucrării acestora (sârme, resturi de
lemn, etc.). În spaţiul dintre pereţi se toarnă apă care prin fierbere provoacă aburi ce topesc ceara sau,
în cazul altui model, apa pătrunde în vas acţionând direct asupra materialului de topit, ceara ridicându-
se la suprafaţă.
Cerificatorul solar este un utilaj care topeste ceara conţinută în faguri si căpăcele cu ajutorul
energiei solare, căldurii emisă de soare pe timpul verii. Cerificatorul se asează în locurile cele mai
însorite din stupină sau curte pentru a beneficia de cât mai multă căldură de la soare.
Prin utilizarea topitorului de ceară solar se obţine o ceară curată, gălbuie, plăcut mirositoare.
Presa de ceară permite extragerea cerii si din fagurii reformaţi, nu numai din căpăcele si faguri noi
deoarece foloseste, în afară de temperatură, acţiunea de presare, în deseuri (bostină) rămânând o
73
cantitate mică de ceară (10-30%), de calitate inferioară, ce poate fi extrasă doar prin procedee
industriale.

Specii forestiere melifere
Salcâmul alb este considerat cea mai importantă specie meliferă. Înflorirea începe în luna mai si se
continuă până la sfârsitul lunii iunie. Prin practicarea stupăritului pastoral apicultorii pot asigura 2 – 3
culesuri pe an. Producţia de miere este evaluară la 1000 kg./ha. Mierea este incoloră sau usor colorată
în galben cu aromă specifică de salcâm, mult apreciată pe piaţa internă si la export. Oferă importante
culesuri de producţie.
Teiul înfloreste în cursul lunilor iunie – iulie, la 15 zile după salcâm. Durata de înflorire a celor trei
specii (teiul cu frunză mare, teiul cu frunză mică, teiul argintiu) luate împreună este în medie de 30
zile. Producţia de miere este evalută la 800 – 1200 kg./ha Mierea de tei este de culoare galben – închis,
cu gust plăcut si aromă pronunţată de tei, cu calităţi alimentare si terapeutice deosebite. Oferă
importante culesuri de producţie.
Zmeurul este considerat cel mai valoros arbust melifer. Înfloreste în lunile iunie – iulie. Perioada de
înflorire durează aproximativ 25 zile. Cultivat la câmpie, are o înflorire mai timpurie, în aprilie – mai
si durează 10 – 14 zile. La munte producţia de miere estimată este de 50 – 200 kg./ha. Mierea de
zmeuris este de culoare roscată-gălbuie si foarte gustoasă.
FISA DE DOCUMENTARE Nr. 12 - a

Culturi agricole
Floarea-soarelui reprezintă principala cultură meliferă din zona de câmpie. Înfloreste în lunile
iunie – iulie. Perioada de înflorire a unui lan este de 20 – 25 zile. Culesul la floarea soarelui este destul
de stabil si constant, suplinind adesea teiul. Florile oferă albinelor nectar si polen de culoare galbenă.
Producţia de miere în medie este de 60 kg / ha. Oferă importante culesuri de producţie.
Rapiţa este o plantă meliferă valoroasă pentru zona de câmpie. Înfloreste în aprilie, iar perioadade
înfloriri durează până în mai. Furnizează nectar si polen într-o perioadă când fora meliferă ete săracă.
Producţia de miere este de 35 – 100 kg/ha. Mierea monofloră de rapiţă este de calitate bună, are
culoarea galben-deschis si cristalizează foarte repede.
Porumbul este o valoroasă plantă poleniferă. Înfloreste în luna iunie până în octombrie, în funcţie de
data semănatului. Polenul este de culoare galbenă si are un conţinut bogat în proteine, la care se
adaugă un factor de crestere, cu rol important în dezvoltarea organismelor tinere. De pe un hectar de
porumb se estimează că se pot obţine 22 kg. polen proaspăt iar de la o plantă 1 gram.
FISA DE DOCUMENTARE Nr. 12 - b

Culturi agricole
Coriandrul înfloreste în lunile iunie-iulie, furnizând un lung cules de vară care se esalonează
aproximativ pe 30 zile. În anii favorabili producţia de miere este de 100 - 500 kg / ha. Mierea
monofloră de coriandru are gust si miros caracteristic. Albinele cercetează florile si pentru polen.
Lucerna înfloreste în luna mai (coasa I) sau în iulieaugust( la coasa II). Producţia de miere este
apreciată la 25 – 30 kg. / ha. Iar în culturi irigate 200 kg. / ha. Pentru a spori participarea albinei
melifere la polenizarea lucernei se vor asigura familii puternice si o încărcătură de 8 – 10 familii /ha.,
amplasate în interiorul parcelelor sau în imediata lor apropiere.
Trifoiul alb este una din cele mai melifere specii de trifoi, fiind intens cercetat de albine pe toată
durata zilei. Albinele culeg nectar si polen cafeniu-închis. Durata înfloriri este lungă, din luna mai,
până toamna în octombrie. Producţia de miere evaluată este de 100 – 250 kg / ha.
FISA DE DOCUMENTARE Nr. 13 – a

Pomii fructiferi
74
Mărul este cea mai valoroasă specie meliferă dintre pomii fructiferi. Înfloreste abundent în luna
aprilie mai. Secretă mult nectar si mai ales polen, care contribuie la întreţinerea si dezvoltarea timpurie
a familiilor de albine. Producţia de miere este de 30 – 42 kg. /ha. Mierea monofloră este galbenă, cu
aromă plăcută si cristalizează repede după extracţie.
Părul înfloreste în luna aprilie. Durata de înfloriri a unui pom este de 10 – 14 zile si oferă albineleor
atât nectar cât si polen. Polenul este foarte necesar pentru cresterea puietului primăvara si pregătirea
familiilor de albine pentru culesul principal de la salcâm. Producţia de miere este evaluată la 18 – 20
kg. /ha.
Gutuiul, faţă de ceilalţi pomi fructiferi este specia cu înflorirea cea mai târzie, esalonată în mai -
iunie. Florile sunt intens cercetate de albine. Producţia de miere evaluată la gutui este de 90 kg. /ha.
Oferă familiilor de albine importante culesuri de întreţinere.
Prunul, înfloreste în luna aprilie si oferă familiilor de albine culesuri de întreţinere de nectar si
polen. Producţia de miere evaluată la această specie este de 20 – 30 kg. /ha.
FISA DE DOCUMENTARE Nr.13 – b

Pomii fructiferi
Ciresul este o specie nectaro-poleniferă bună, cu înflorire abundentă, care desfăsoară esalonat în
luna aprilie. Producţia de miere obţinută de la cires este de 30– 40 kg. /ha.
Visinul înfloreste în luna aprilie si oferă familiilor de albine culesuri de nectar si polen. Producţia de
miere obţinută de la cires este de 30 – 40 kg. /ha.
Caisul este una din speciile pomicole cu înflorirea cea mai timpurie, în martie – aprilie, înainte de
înfrunzire. Oferă culesuri atât de nectar cât si de pollen, contribuind la întărirea si dezvoltarea
familiilor de albine iesite din perioada de repaus.
Piersicul înfloreste timpuriu în martie aprilie Producţia de miere medie este evaluată la 20 – 40
kg. /ha. Alături de cais , sunt specii valoroase pentru apicultură pentru că oferă primele culesuri de
întreţinere care stimuleză activitatea albinelor iesite din iarnă.

Specii decorative
Ghiocei Zambile Gladiole Alte specii decorative
Speciile decorative oferă familiilor de albine culesuri de întreţinere de primăvara devreme (martie
aprilie) până toamna târziu, prin înflorirea lor esalonată.
FISA DE DOCUMENTARE Nr. 15 – a

Specii medicinale
Levăntica este una dintre cele mai valoroase plante melifere din flora erbacee, prin înfloritul de
lungă durată care se esalonează din iunie până în august si prin potenţialul său melifer ridicat.
Producţia de miere evaluată la această specie este de 50 – 100 kg. /ha. Mierea de levănţică este galbenă
aurie cu nuanţe verzui, aromată si cu gust plăcut.
Menta înfloreste din iunie până în august, fiind foarte atrăgătoare pentru albine, care
recolteazănectar si polen. Caracteristic pentru nectar este conţinutul mare în vitamina C. Producţia de
miere este de 100 – 200 kg. /ha. Mierea este brun – roscată , cu aromă pronunţată de mentăsi gust
plăcut.
Roiniţa sau iarba stupilor, floarea roilor înfloreste în lunile iunie- august, oferind familiilor de labine
un bun cules de întreţinere, fiind cercetată intens mai ales în miezil zilei. Producţia de miere este de
100 – 150 kg. /ha. Florile sunt de culoare alb-gălbuie, albă sau liliachie, cu miros de lămâie.
FISA DE DOCUMENTARE Nr. 15 – b

Specii medicinale
Isopul înfloreste abundant în lunile iunie – iulie pe durata a 30 zile. Utilizat în scopuri medicinale se
poate cosi de două ori, fapt ce determină a doua înflorire în septembrie – octombrie, oferind albinelor
75
culesuri valoroase într-o perioadă cu flora meliferă tot mai rară. Producţia de miere evaluată este de 50
– 100 kg. /ha.
Salvia este o valoroasă specie meliferă din flora spontană, care înfloreste în mai – iunie si oferă
familiilor de albine culesuri de nectar si polen valoroase. Producţia de miere evaluată la această specie
ajunge în medie la 300 kg. / ha.
Anghinarea Înflorirea se desfăsoară pe o perioadă lungă de timp, din iunie până în septembrie.
Producţia de miere este evaluată la 150 – 400 kg. / ha. Albinele recoletaza de la anghinare si polen de
culoare albă cenusie.
Specii melifere tipice
Specii erbacee spontane
Facelia sau floarea albinelor este cea mai valoroasă plantă melifeă tipică. Importanţa ei este legată
de capacitatea nectariferă mare cât si de perioada de vegetaţie, care permite esalonarea înfloririi, pentru
acoperirea golurilor de cules din ţară. De la facelie albinele culeg polen de culoare mov, mai ales la
începutul înfloriri si nectar pe toată perioada. Producţia de miere este evaluată la 300 – 1000 kg. / ha.
Mierea are culoare galbenă deschis. Peritada de înflorire se situează în lunile mai – octombrie, în cazul
culturilor esalonate.
Zburătoarea este o specie meliferă apreciată pentru culesul din zona de deal si de munte. Perioada
de înflorire începe în luna iulie si se esalonează până în august, în funcţie de altitudine. Florile secretă
nectar din abundenţă. Condiţiile optime de secreţie a nectarului sunt: Temperatura de 21 - 26ºC si
umiditatea atmosferică de 60 – 70%. De aceea culesul la zburătoare este foarte variabil si nesigur,
producându-se abundent o dată la 6 – 7 ani. În condiţii favorabile producţia de miere variază între 200
- 600 kg. / ha. Mierea monifloră de zburătoare este transparentă, de culoare verzuie, cu aromă si gust
plăcut, dar cristalizează repede după extracţie. Polenul are culoarea verde.
ASEZAREA STUPILOR ÎN STUPINĂ (anexa 2)
ASEZAREA STUPILOR ÎN FORMĂ DE SAH
ASEZAREA STUPILOR ÎN GRUPURI
ASEZAREA STUPILOR ÎN SEMICERC
ASEZAREA STUPILOR ÎN RÂNDURI
76

Suport de Curs APICULTOR

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Suport de Curs APICULTOR

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

TEHNOLOGIA CREŞTERII ALBINELOR

ATENŢIE, ALBINE !!!

Următoarea listă de termeni va fi folositoare la absolvirea unităţilor de competenţă.

1.1. VIAŢA FAMILIEI DE ALBINE

Activitatea, cuibul si hrana albinelor

I.2 DESPRE APICULTURA, ALBINE, MIERE, STUPI SI STUPARI

1.3 ÎNTREŢINEREA FAMILIILOR DE ALBINE

1.4LUCRARI DE PRIMAVARA IN STUPINA

1.5 ÎNMULŢIREA FAMILIILOR DE ALBINE

Imperecherea matcilor - formarea nucleelor

1.7. EXEMPLU DE TEHNOLOGIE PENTRU OBTINEREA MATCILOR

Recoltarea botcilor - imperecherea in nuclee

1.8 LUCRARI DE VARA IN STUPINA - VALORIFICAREA CULESURILOR

Extragerea si conditionarea mierii

1.9. LUCRARI DE TOAMNA IN STUPINA

Intensificarea cresterii puietului

Asigurarea de matci tinere si viabile

Asigurarea rezervelor de hrana

Aplicarea tratamentelor de toamna

Protectia generala a stupinei

1.11. BOLILE SI DAUNATORII ALBINELOR

1.12. SFATURI UTILE PENTRU APICULTORI

Care au fost concluziile :

1.13. PRACTICA APICOLA

Examinarea olfactiva a familiilor de albine.

1.14. MEDICAMENTE SI TRATAMENTE APICOLE

MAVRIROL - BANDA IMPREGNATA

ACID FORMIC - CONCENTRAT 60 %

ACID LACTIC - CONCENTRAT 15%

1.15. CRESTEREA MATCILOR - METODE LA NIVEL DE AMATORI

1.16. CALENDARUL APICULTORULUI

1.17. INVENTARUL NECESAR UNEI STUPINE

1.18. CONDITIONAREA MIERII

1.19. EXAMINAREA SI ANALIZA MIERII

1.20. HRANIREA ARTIFICIALA A FAMILIILOR DE ALBINE

1.21. STUPARITUL PASTORAL.FLORA MELIFERA.

PLANTE MELIFERE SPONTANE SAU DE CULTURA CARE SECRETA NECTAR SI/SAU

Pregătirea deplasarii stupinelor

FISA DE DOCUMENTARE Nr.1

FISA DE DOCUMENTARE Nr.2

FISA DE DOCUMENTARE Nr.3

FISA DE DOCUMENTARE Nr. 4

FISA DE DOCUMENTARE Nr. 5

FISA DE DOCUMENTARE Nr. 6

FISA DE DOCUMENTARE Nr. 7

FISA DE DOCUMENTARE Nr. 8

Utilaje pentru fixarea fagurilor în rame

FISA DE DOCUMENTARE Nr. 9

FISA DE DOCUMENTARE Nr. 10

FISA DE DOCUMENTARE Nr. 11

FISA DE DOCUMENTARE Nr. 12 - a

FISA DE DOCUMENTARE Nr. 12 - b

FISA DE DOCUMENTARE Nr. 13 – a

FISA DE DOCUMENTARE Nr.13 – b

FISA DE DOCUMENTARE Nr. 14

FISA DE DOCUMENTARE Nr. 15 – a

FISA DE DOCUMENTARE Nr. 15 – b

S-ar putea să vă placă și