Revista apare cu sprijinul ■ „Un popor nu se caracterizează atât prin oamenii

Academiei Române, din mari pe care îi are, ci mai ales prin felul în care îi
Fondul Recurent al Donatorilor
recunoaşte şi îi stimează pe aceştia.”
Friedrich Nietzsche

Revista apare sub egida Academiei Române

La
Revistă naţională de cultură, politică şi ştiinţă Anul XXXV · Nr. 1 (862) • Ianuarie 2024

mulţi
ani!
Mănăstirea Voroneţ, „Capela Sixtină a Estului”. Patrimoniul UNESCO

■ Nicolae Breban. Diversiune și manipulare

■ Ioan-Aurel Pop. II. Istoria – știința și arta de a reconstitui trecutul

■ Editura Academiei Române • 75 – Editura Anului. Galele APLER
Colaborări de Gheorghe Chivu, Valeriu Matei, Ioan-Aurel Pop,
Gheorghe Păun, Irinel Popescu, Nicolae-Victor Zamfir, Victor Spinei

■ † Timotei Prahoveanul. Doina Cernica și pelerinajul în Țara de Sus...

■ Mihaela Helmis în dialog cu Alexandru-Vlad Ciurea.
„Fără Legea Iubirii nu se poate!”
■ Ștefan Borbély. Trecutul recuperabil

■ Ideea Europeană și românii de pretutindeni

■ Nicolae Săcrieru. România – între suferință și bucuria Maicii Domnului
■ Corespondență din Suedia. Dorina Brândușa Landén

■ Aura Christi. Demnitatea României.

Nihil sine Deo. „Sus să avem inimile!”
 În loc de editorial
NICOLAE BREBAN ● DIVERSIUNE ŞI MANIPULARE/ 3
Academia Română • Evenimente
ÎN APĂRAREA UNUI SIMBOL AL CULTURII NAŢIONALE: BOJDEUCA LUI ION
CREANGĂ/ 4

S
EVOCARE DAN BERINDEI (1923‑2021)/ 4
EXPLORÂND MOŞTENIREA CULTURALĂ ŞI ETNOGRAFICĂ/ 4
Cronica literară
ŞTEFAN BORBÉLY ● TRECUTUL RECUPERABIL/ 5
Primul raft
Revista apare sub egida
MIRCEA PLATON ● PRIN FEREASTRA TEMNIŢEI/ 6
Ideologii contemporane Academiei Române
MIREL TALOŞ ● POSTMODERNITATEA ŞI CRIZA IDENTITĂŢILOR/ 7 Director – Nicolae Breban
Agenda academică
„DUREREA, DE LA ARISTOTEL ŞI DESCARTES LA TEORIA CONTROLULUI Senatul Contemporanul:
PORŢII”/ 7
Editura Academiei Române • 75 Marius Andruh, Ştefan Borbély,
O CARTE‑EVENIMENT – BOLILE NEURODEGENERATIVE/ 7 Nicolae Breban, Aura Christi,
Portret Mihai Cimpoi, Ioan Dumitrache,
CONSTANTINA RAVECA BULEU ● MARCEL MUREŞEANU – 85/ 8 Mircea Dumitru, Victor Ivanovici,
Dimineţile unicornului Valeriu Matei, Virgil Nemoianu,
AURA CHRISTI ● DEMNITATEA ROMÂNIEI. NIHIL SINE DEO. „SUS SĂ AVEM Basarab Nicolescu, Ioan‑Aurel Pop,

U
INIMILE!”/ 9 Eugen Uricaru, Victor Voicu
Corespondenţe din SUA
MIRELA ROZNOVEANU ● UN CAZ DE ASASINAT LITERAR/ 10 Redacţia:
Lecturi
MARIAN VICTOR BUCIU ● IOAN ES. POP. SPAŢIUL ŞI SPIRITUL POEZIEI/ 11 Aura Christi (redactor‑şef)
Din viaţă în viaţă Andrei Potlog (director administrativ)
MARIUS MIHEŢ ● ALEXANDRU VONA ŞI POEMUL DISTANŢEI/ 12 Mihaela David (director economic)
Credinţă şi cultură Carmen Dumitrescu (redactor tehnic)
† TIMOTEI PRAHOVEANUL ● DOINA CERNICA ŞI PELERINAJUL ÎN Alina Ionescu‑Preda (redactor)
ŢARA DE SUS.../ 13
Cronica literară
DANIEL CRISTEA‑ENACHE ● ULTIMA CARTE/ 14
Corespondenţi din străinătate:
Polemice Angela Bratsou (Grecia)
CONSTANTIN TOADER ● EMINESCU ŞI VIITORUL PROIECTULUI NUMIT Hans Dama (Austria)
ROMÂNIA/ 15 Ding Chao (China)
Editura Academiei Române • 75
IOAN‑AUREL POP ● ÎN SERVICIUL NAŢIUNII ROMÂNE/ 16
Dragoş Nelersa (Israel)

M
VALERIU MATEI ● O INSTITUŢIE DE REFERINŢĂ/ 16 Roxana Pavnotescu (SUA)
GHEORGHE CHIVU ● LA VÂRSTA MATURITĂŢII DEPLINE/ 17 Maria Floare Pop (Spania)
GHEORGHE PĂUN ● VOCAŢIA DURATEI/ 17 Violeta Popa (Italia)
IRINEL POPESCU ● CU FAŢA SPRE VIITOR/ 18 Victor Ravini (Franţa)
NICOLAE‑VICTOR ZAMFIR ● O POARTĂ SPRE SOCIETATE/ 18 Irina Ţurcanu‑Francesconi (Italia)
VICTOR SPINEI ● LA CEAS DE BILANŢ/ 19
Eveniment • Gala Premiilor APLER Rubrici:
EDITURA ACADEMIEI ROMÂNE – PREMIUL EDITURA ANULUI/ 19
Eveniment Luiza Barcan, Iulian Boldea,
PREMIILE ACADEMIEI ROMÂNE PENTRU ANUL 2021/ 20 Ştefan Borbély, Marian Victor Buciu,
Clubul Ideea Europeană Constantina Raveca Buleu,
DANA OPRICA ÎN DIALOG CU IOAN-AUREL POP Theodor Codreanu, Daniel Cristea‑Enache,
II. ISTORIA – O ŞTIINŢĂ DESPRE TRECUT ŞI ARTĂ/ 21 Dana Duma, Adrian Majuru, Marius Miheţ,
Dialogurile Contemporanul Dragoş Nelersa, Boris Marian,
MIHAELA HELMIS ÎN DIALOG CU ALEXANDRU-VLADIMIR CIUREA Miruna Olteanu, Dana Oprica,
FĂRĂ LEGEA IUBIRII NU SE POATE!/ 24 Mircea Platon, Dana Pocea,
Agenda culturală
Adrian Dinu Rachieru, Maria‑Ana Tupan,

A
NICOLAE SĂCRIERU ● ROMÂNIA – ÎNTRE SUFERINŢĂ ŞI BUCURIA MAICII
DOMNULUI/ 26 Magda Ursache
Corespondenţă din Suedia
DORINA BRÂNDUŞA LANDÉN ● MISTERUL LUI BANKSY: O MINTE GENIALĂ/ 27 Viziune grafică – Mircia Dumitrescu

2 Potrete în relief
HORIA BĂDESCU ● ROMULUS CEL MARE/ 28 Imprimat la Dea Print
Corespondenţă din China Zoom Evolution SRL
QIN HUHAI ● UN NOU SUCCES AL CULTURII ROMÂNE ÎN CHINA/ 28
Polemice
MAGDA URSACHE ● NU‑I UŞOR SĂ TACI.../ 29 Editor: Asociaţia Contemporanul
(Con)texte Cod fiscal: 26718854
MARIA‑ANA TUPAN ● O DISTOPIE REALIST‑MAGICĂ/ 30 Cont Lei: RO61RNCB0072115479360001
Cronica plastică
LUIZA BARCAN ● ÎNAPOI, LA ÎNCEPUTURILE SCULPTURII/ 31
BCR Filiala Sector 1 Bucureşti
Vremea în schimbare a muzicii clasice ISSN print 1220‑9864
SORANA MĂNĂILESCU ÎN DIALOG CU MIHAI COSMA ISSN online 1841‑0685
PASIUNE, GENIU, BUCURIE, DĂRUIRE TOTALĂ VOCAŢIEI/ 32

R
Cartografii simbolice
ADRIAN MAJURU ● LUXUL ŞI „INDUSTRIA RARITĂŢILOR”/ 33 Revista este înregistrată la Oficiul de Stat
Film pentru Invenţii şi Mărci (OSIM)
DANA DUMA ● DEPENDENŢI DE ECRANE/ 34 Adresa: Asociaţia Contemporanul
Eseu filosofic O. P. 22, C. P. 113, Sector 1, Bucureşti
VASILE MUSCĂ ● A GÂNDI, A SPUNE, A FACE/ 35 Cod 014780
Scrisori din Franţa Tel./Fax: 021. 212 56 92
VICTOR RAVINI ● CUM ARATĂ UN TRĂDĂTOR DE PATRIE/ 36 Tel.: 021. 310 66 18
Corespondenţă pariziană
SÎNZIANA RAVINI ● DRAGOSTEA FĂRĂ VÂRSTĂ/ 37
Sediul central: Casa Academiei,
Cultură, imagine, civilizaţie Calea 13 Septembrie, nr. 13
DALINA BĂDESCU ● DINSPRE GRĂDINĂ ÎNSPRE ORAŞ/ 38 Bucureşti, sector 5, 050711
Teatru
DANA POCEA ● ŞASE PERSONAJE CARE ÎL PĂRĂSESC PE SHAKESPEARE/ 39 Revista este membră a Aso­ciaţiei
Publicaţiilor literare şi Editurilor
din România (APLER)
E‑mail: office@contemporanul.ro
www.contemporanul.ro

Contemporanul. Ideea europeană

are 40 de pagini
CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

Revista Contemporanul. Ideea europeană

publică articole semnate de colaboratorii
ei, articole ce reprezintă punctul lor
de vedere; responsabilitatea pentru
conţinutul fiecărui text, conform legii
civile şi penale în vigoare, revine exclusiv
autorilor.

Revista Contemporanul. Ideea europeană

este indexată în următoarele baze de date
şi biblioteci din ţară şi din străinătate:
EBSCO, WorldCat, MLA (MLA
International Bibliography – Modern
Language Association), Biblioteca
Academiei Române (BAR), Biblioteca
Naţională a României, în cataloagele
BCU Bucuresti, BCU Cluj, BCU Iaşi,
BCU Timişoara, Harvard Library,
British Library, University of Washington
Libraries, Harvard College Library –
Cambridge, Deutsche Nationalbibliothek,
Die Deutsche Bibliothek –
Leipzig, Universitätsbibliothek
Erwerbung‑sabteilung – Wien ş.a.
Mănăstirea Voroneţ

Anul XXXV t Nr. 1 (862) t 2024


n Polemice
Constantin Toader
Eminescu şi viitorul proiectului
numit România
Î
nfruntând vitregiile istoriei, nu puţine,
românii au parcurs drumul de la popu‑
laţie şi popor la naţiune. Generaţia
paşoptistă a creat proiectul statului
naţional, înfăptuit în 1918, după şapte decenii de
luptă tenace şi imense sacrificii. Pentru acest pro‑
iect, Mihai Eminescu şi‑a dedicat întreaga viaţă şi
operă. La 17 ani, constructorul sufletului nostru
naţional, poetul prin care am pătruns în univer‑
salitate, publica în revista „Familia” poezia „Ce‑ţi
doresc eu ţie, dulce Românie”, un adevărat imn
dedicat idealului naţional. Viitorul imaginat de
poet atunci ar fi trebuit să devină realitate în era
integrării euroatlantice. Se află România, astăzi,
în cel mai fast moment din istoria sa, aşa cum ne
asigură propagandiştii progresişti? Sunt multe
semne că lucrurile sunt departe de a sta astfel.
O viziune ignorată, un proiect
abandonat
Eminescu a fost un vizionar, total implicat
în lupta emancipării naţionale, a edificării unui
stat unitar şi independent. Trebuie spus că vizi‑
unea sa asupra României era una istorică, multi‑
dimensională, pentru că înţelegerea prezentului
şi prefigurarea viitorului sunt condiţionate de
cunoaşterea trecutului. Doar printr‑o cultură
temeinică şi conectarea celor trei dimensiuni ale
timpului se poate ajunge la ceea ce numim viziune.
Părinte al activismului civic pentru cauza naţio‑
nală, pentru promovarea intereselor naţionale,
Eminescu a fost un vizionar critic, un apostol al
trezirii elitelor la realitate, al mobilizării lor pen‑
tru rezolvarea problemelor reale. A fost radical în
judecăţile sale şi foarte exigent cu contempora‑
nii săi, intransigenţa demonstrată plecând de la
dorinţa împlinirii unităţii naţionale, ceea ce pre‑
supunea criticarea acelor politici şi stări de lucruri
de natură să pună în pericol realizarea proiectului
România. Opera jurnalistică ne arată un patriot
hotărât să atenţioneze asupra necesităţii rezolvării
problemei agrare, spre exemplu, fără de care pro‑
iectul naţional ar fi fost subminat. A fost un duş‑
man neîmpăcat al prostiei, inculturii, imposturii,
arivismului, antiromânismului şi al dezinteresu‑
lui faţă de istorie. Nu îi agrea pe demagogi, „peni‑
ţari”, pe cei obedienţi politicienilor, pe scriitorii la
comandă, meşteri în „fraze lustruite şi negustorie
de vorbe”, jurnalistul promovând valori precum
acelea de adevăr, dreptate, onestitate, demon‑
strând în scrierile sale o cultură enciclopedică.
Pe de altă parte, se afirmă deseori că politi‑
cienii actuali sunt lipsiţi de viziune, de un proiect
de ţară. Nici nu ar putea fi altfel, spiritul vizionar
fiind caracteristic oamenilor înzestraţi cu o bună
cultură istorică, nu oamenilor‑linie din politică,
fiinţe unidimensionale, pentru care trecutul şi vii‑
torul nu există, ei raportând prezentul la agendele
străinilor şi ale intereselor personale şi de grup.
Apoi, nu poţi avea viziune fără cultură generală,
fără să fii în stare să gândeşti. Dacă dimensiunea
trecutului ar exista pentru ei, politicienii nu ar
accepta aşa de uşor desuveranizarea şi înstrăina‑
rea resurselor, după cum viitorul le‑ar interzice
jefuirea urmaşilor prin datorii, prin cursa înarmă‑
rilor, prin exportul de români şi importul de popu‑
laţii străine. Cum să le ceri viziune unor absolvenţi
ai fabricilor de diplome? Viziunea se construieşte
prin ştiinţă de carte, abilităţi de gândire critică,
prin deprinderi de muncă intelectuală, prin nebu‑
nia de a gândi cu mintea proprie. Nu poţi modela
viitorul şi trasa direcţii de acţiune de la înălţimea
examenelor de treaptă ratate, a bacalaureatului
luat la bătrâneţe, a tezelor de doctorat plagiate.
De fapt, politicienii noştri au un proiect, impus de
birocraţia woke de la Bruxelles, proiectul federa‑
ţiei europene, prin care România îşi va lua adio de
la suveranitate, resurse, autonomie decizională.
Vom avea o Românie lichidă, dezindustrializată,
depopulată, dar păşind ferm pe calea europeană
a comunismului woke falimentar. Astfel, pe furiş,
pas cu pas, proiectul România a fost substituit
cu proiectul federaţiei europene, în care statele
membre urmează să joace un rol decorativ. Deja
nu mai avem politică externă, iar în domeniile
strategice, directivele venite de la Bruxelles sunt
aplicate orbeşte.
Tăvălugul ideologic woke şi
deconstruirea României
Dacă Eminescu ar deveni, printr‑un mira‑
col, contemporanul nostru, în mod sigur nu va
recunoaşte nici România, nici Europa, şocul vii‑
torului făcându‑l să se simtă „străin într‑o lume
străină”. Chiar dacă ar fi bucuros pentru împlini‑
rea idealului unităţii naţionale, cu toate pierderile
înregistrate după 1945, starea actuală a proiectu‑
lui său de suflet i‑ar prilejui mari îngrijorări. Şi
cum altfel ar putea fi, când economia naţională
este sublimă, dar nu se mai vede de corporaţii
şi multinaţionale hrăpăreţe, când sistemul ener‑
getic se află în rapidă demolare, când şcoala nu
serveşte naţiunea, când satul românesc şi codrul
tind să devină amintiri, iar România, prin exod,
depopulare şi iarnă demografică, tinde şi ea să
devină o ţară fără români. Poetul ar descoperi o
clasă politică bicisnică, incapabilă să aibă o vizi‑
une, să ofere un proiect de ţară, să promoveze
valorile solidarităţii, ale patriotismului. Evident,
nu ar aprecia defel faptul că mândria naţională
este tolerată de autorităţi doar la parada militară
Având senzaţia că s‑a trezit în
plină distopie, că a nimerit într‑o
lume sabatiană postapocaliptică,
Eminescu ne‑ar arăta că trăim într‑o
epocă a rupturilor, a răsturnărilor
de valori, o epocă a nisipurilor
mişcătoare
de Ziua Naţională, singurul moment în care pre‑
şedintele republicii, între două avioane, înţelege
să amâne salvarea planetei, pentru a face act de
prezenţă la festivităţi şi a duce mâna la piept în
faţa tricolorului. Din perspectivă istorică, viziona‑
rul Eminescu ar întreba de ce a fost abandonată
linia dezvoltării, a promovării valorilor naţionale?
Unde credem că vom ajunge cu politicile depopu‑
lării şi ale aservirii intereselor străine? Cum este
oare posibil ca o ţară bogată ca a noastră să fie
astăzi atât de săracă?
Având senzaţia că s‑a trezit în plină disto‑
pie, că a nimerit într‑o lume sabatiană postapo‑
caliptică, Eminescu ne‑ar arăta că trăim într‑o
epocă a rupturilor, a răsturnărilor de valori, o
epocă a nisipurilor mişcătoare. După 1989, pro‑
cesul dezvoltării economice a fost oprit, cu conse‑
cinţe severe asupra naţiunii şi a statului naţional.
Dezindustrializarea a fost primul pas spre desu‑
veranizarea şi depopularea României, spre anu‑
larea proiectului naţional. Analizând noua limbă
de lemn vorbită în acest spaţiu, Eminescu ar
arăta că ne confruntăm cu o ideologizare a lim‑
bajului, urmărind reconstruirea lexicală a rea‑
lităţii în funcţie de anumite dogme, pentru a se
modela totalitar minţile cetăţenilor. El nu ar trece
cu vederea asaltul asupra instituţiilor şi valo‑
rilor fundamentale. De fapt, românii, în marea
lor majoritate, nu acceptă minunata lume nouă
woke, pentru că au experimentat pe propria piele
o jumătate de secol de comunism radios şi pen‑
tru că au înţeles foarte repede că noua limbă de
lemn a corectitudinii politice nu este altceva decât
o compilaţie după manualul ceauşist de etică şi
echitate socialistă, după „Micuţa carte roşie” a
lui Mao Zedong şi Ideile Ciuce ale lui Kim Ir Sen.
Eminescu a fost şi profesor de statistică, iar în
această calitate nu ar ezita să le arate iscusiţilor
Se afirmă deseori că politicienii
actuali sunt lipsiţi de viziune, de
un proiect de ţară. Nici nu ar putea
fi altfel, spiritul vizionar fiind
caracteristic oamenilor înzestraţi
cu o bună cultură istorică, nu
CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ
oamenilor‑linie din politică
Klaus, Nicu şi Marcel că aplicarea orbească a
inepţiilor Green Deal‑ului ecomarxist reprezintă
calea cea mai scurtă spre falimentul deplin de
ţară. I‑ar demonstra tânărului Burduja, matema‑
tic, că ar fi nevoie de suprafaţa întregii republici
pentru a produce energia necesară ţării doar cu
fotovoltaice şi eoliene. A pune în practică utopia
decarbonării înseamnă a sărăci naţiunea şi a
îngropa viitorul României. Nici introducerea în
şcoală a ideologiei woke, cu anularea trecutului şi
a operelor clasice, nu ar fi aplaudată. Deja, pentru
formarea omului nou, adaptat viitorului luminos,
corectitudinea istorică a impus televiziunilor afri‑
canizarea reginelor şi prinţilor Angliei, ori a unor 15
personaje istorice, precum Cleopatra. Ca mâine
vom vedea şi la noi filme cu voievozi având gărzi
domneşti formate din neînfricaţi luptători zuluşi,
după noul model al prezentării lui Robin Hood.
Valul schimbărilor nu va ocoli literatură română,
Luceafărul putând suferi mici ajustări ideologice,
Hyperion urmând, probabil, să fie prezentat drept
un cisgender nemuritor şi rece, iar Cătălina drept
o prea frumoasă fată noaptea, prinţ dimineaţa
şi persoană non ‑ binară la prânz. Prin astfel de
adaptări ar putea să se asigure educaţia pentru
genul fluid, sensibilitatea noilor elevi fiind efici‑
ent apărată în faţa pericolului ofensării.
Viitorul – o ţară străină
pentru naţiunea română?
Poate că integrarea europeană nu ar trebui
înţeleasă ca proces de deznaţionalizare, de rescri‑
ere a istoriei, de anulare a tradiţiilor, de amane‑
tare a viitorului. Am ajuns să avem o ţară ca afară
în materie de corectitudine politică, ideologizare a
şcolii, multiculturalism şi migraţie necontrolată,
de cedare a suveranităţii şi de ştergere voluntară
a identităţii naţionale. Totuşi, nu am intrat în
UE ca să mâncăm insecte, să trecem la societa‑
tea comunistă woke, să îndurăm ecologist frigul şi
foamea, să plătim energia la preţul aurului. Fără
sprijinirea factorului naţional în toate domeniile,
fără recâştigarea suveranităţii, fără o şcoală cla‑
sică, fără reindustrializare, riscăm distrugerea
ireversibilă a proiectului numit România. Prin
deconstrucţia statului, naţiunea se va transforma
într‑o populaţie fără cultură, fără identitate,
fără memorie. Mergând pe drumul ales de clasa
politică, probabil că în câteva decenii nu vor mai
exista nici români, nici România în acest spaţiu.
Proiectul european al politicienilor de astăzi, aşa
cum vedem că este pus în operă, nu ne va „euro‑
peniza”, ci ne va anula identitar. Această cale
„europeană” nu poate fi urmată, ea fiind una sinu‑
cigaşă. Moştenirea lăsată de Eminescu ne obligă
să veghem la apărarea proiectului naţional, să nu
permitem aneantizarea lui.
■ Scriitor, profesor la Colegiul Economic „Ion Ghica”
din Brăila
Ianuarie 2024