PROVOCARI ALE GEOGRAFIEI ECONOMICE

CONTEMPORANE

Conţinut:

 Crizele structurale
 Localizarea activităţilor economice

Obiective:

 Înţelegerea tiparelor de manifestare a

crizelor structural;
 Înţelegerea factorilor de localizare a
activităţilor economice, decizia şi efectele
localizării;

Geografia economică mondială se

confruntă astăzi cu un complex de probleme
determinate de dezvoltarea interacţiunilor
dintre economiile naţionale, ce necesită
obligatoriu o abordare spaţială. Crizele
economice, din ultimele decenii, au readus în
discuţie cauzele care conduc la dezechilibrele
din economia mondială.
Complexitatea tot mai mare a factorilor
care conduc la localizarea şi relocalizarea
activităţilor economice, reprezintă astăzi
provocări majore ale lumii ştiinţifice,
preocupată de dinamica accentuată a
relocalizărilor din ultimul deceniu. Alături de
problemele enunţate mai sus, de o atenţie
deosebită din parte lumii ştiinţifice, se bucură
procesele de globalizare, economia mediului,

24
 determinanţii creşterii regionale şi dinamica
raporturilor de putere.

II.1. Crizele structurale

Sistemele economice traversează în

istoria existenţei lor praguri funcţionale
numite crize structurale, determinate de
impulsurile date sistemului economic de
inovaţii, care plasează sistemul într-un nou
ciclu de evoluţie. Finalul fiecărui ciclu este
marcat de depresiuni, determinate de
«epuizarea » unui anumit sistem economic.
Kondratieff, studiind indicatorii de bază
ai economiei secolului al XIX-lea, identifică o
serie de cicluri de evoluţie a economiei, fiecare
cuprinzând următoarele perioade:
prosperitatea, recesiunea, depresiunea şi
ameliorarea.
În literatura de specialitate sunt bine
conturate următoarele cicluri:
 Ciclul maşinilor cu abur, industiei
textile şi siderurgiei;
 Ciclul căilor ferate;
 Ciclul electricităţii şi industriei
chimice;
 Ciclul petrochimiei şi automobilului.
În afara ciclurilor prezentate mai sus
poate fi delimitat un ciclu al informaţiei,
conturat odata cu dezvoltarea sistemelor de
comunicaţie, şi în special a internetului, ce a
permis dezvoltarea fără precedent a
sistemelor de producţie, în profil teritorial.

25
 Criza economică actuală este o etapă în
evoluţia ciclică a economiei mondiale,
înregistrându-se o serie de particularităţi,
determinate de capacitatea redusă a sistemelor
economice naţionale şi regionale de a
reacţiona, prin impulsuri care să reactiveze
procesul de creştere economică.
Premisele prelungirii crizei economice
actuale sunt susţinute pe de o parte de
concetrarea capitalului, iar pe de altă parte de
multiplicarea sistemelor ce au nevoie de
intervenţie financiară.
Începerea unui nou ciclu este
condiţionată de capacitatea sistemelor
naţionale de a înţelege nevoia accentuării
interdependenţelor dintre economiile
naţionale, prin extinderea procesului de
integrare economică în profil teritorial.

1.2.1. Localizarea activităţilor

economice

Localizarea activităţilor economice este

un proces complex, datorită numeroşilor
factori, care contribuie la localizarea şi
continua relocalizare a activităţilor economice.
Studierea acestui proces trebuie să ţină seama
de: determinanţii localizării, decizia de
localizare şi efectele localizării.

1.2.1.1. Determinanţii localizării

Localizarea activităţilor economice este

determinată de un complex de factori, care
acţionează concentrat, pentru obţinerea de
avantaje competitive, pentru factorii interesaţi.

26
 Analizând factorii care determină
localizarea activităţilor industriale, Plumb şi
Raţiu-Suciu (2009) subliniau acţiunea
contradictorie a factorilor care contribuie la
localizarea activităţilor industriale într-un
spaţiu, cei mai importanţi fiind: factorii
economici, factorii naturali, progresul tehnico
ştiinţific, formele sociale de organizare a
productiei, populaţia (prin aspectele calitative
şi cantitative) și factorii socio-politici.
În procesul complex de analiză a
localizării activităţilor economice, trebuie să
ţină seama de scara de analiză a procesului de
localizare/relocalizare. La nivel mondial,
localizarea activităţilor economice este
determinată de următorii factori:
 Competivitatea dată de raportul costuri-
calificare a forţei de muncă;
 Apariţia unor noi pieţe de desfacere, cu
potenţial de dezvoltare;
 Nevoia de imagine, oferită de pieţele în
dezvoltare.
La nivel regional, factorii de localizare sunt
determinaţi de specificităţile pieţelor
regionale:
 Politica în domeniul investiţiilor străine;
 Costurile cu forţa de muncă;
 Politica în domeniul protecţiei mediului;
Localizarea activităţilor economice, la
nivel naţional, ţine seama de specificităţile
naţionale şi de poziţia strategică în contextul
regional. Sintetic, localizarea activităţilor
economice, la scară naţională, ţine seama de:
 Politicile naţionale în domeniul investiţiilor
străine;
 Nivelul de calificare a forţei de muncă;

27
  Puterea organizaţiilor sindicale;
 Prezenţa resurselor naturale;
 Costurile de producţie;
 Capacitatea tehnologică.
Nivelul local al localizării/relocalizării
activităţilor economice cuprinde:
 infrastructura de dezvoltare (drumuri,
aeroporturi, căi ferate, utilităţi, etc.);
 condiţiile naturale;
 disponibilitatea de terenuri;
 vecinătatea unor mari centre urbane;

1.2.1.2. Decizia de localizare

Decizia de localizare sau relocalizare are

un rol deosebit de important în dezvoltarea
regională. Numeroşi cercetători au încercat să
cuantifice importanţa localizării unei
întreprinderi într-un sistem teritorial sau,
dimpotrivă, plecarea ei (Hack, 1999,
McPherson, 1995).
Deciziile de localizare ale
întreprinderilor pot avea la origini stabilirea
de noi obiective, care în general au în vedere
sporirea avantajelor competitive, într-un
raport direct cu capacitatea financiară a
decidenţilor.
Relocalizarea unei afaceri poate contribui
la relansarea unei activităţi economice în
declin, chiar dacă relocalizarea presupune
costuri şi alte angajamente pe termen lung
(McPherson, 1995, Karakaya and Canel, 1998,
Hack, 1999, Browning, 1980, Schmenner, 1982,
Cohen Mason, 1996).
Importanţa investiţiilor străine în
dezvoltarea sistemelor economice naţionale a

28
 determinat statele să adopte strategii specifice,
de atragere a capitalului şi orientarea acestuia
spre anumite zone, prin oferirea de avantaje
economice (scutiri de taxe, dezvoltarea de
infrastructuri specifice, etc).
Decizia de localizare/relocalizare este
influenţată de o serie de nevoi. Decizia optimă
de localizare/relocalizare este cea care reuşeşte
să răspundă la cât mai multe dintre aceste
nevoi:
 Apropierea de resursele de materii prime;
 Existenţa unor avantaje competitive la
nivelul sistemului în care se
localizează/relocalizează;
 Perspectiva unor avantaje strategice pentru
dezvoltarea ulterioară;
 Nevoia de capital de imagine, ce poate fi
oferită de sistemul în care se
localizează/relocalizează.

1.2.1.1. Efectele localizării

Accentuarea interdependenţelor dintre

economiile naţionale au determinat generalizarea
tiparelor de localizare şi structurare funcţională a
spaţiului.
Din punct de vedere funcţional se disting
două situaţii clare:
 Specializarea teritorială şi diversificarea
activităţilor economice. Specializarea activităţilor
economice în profil teritorial este determinată de
existenţa materiilor prime (bazinul Ruhr), a unor
tradiţii (industria textilă în Flandra, ceasornicăria în
Jura, etc) sau politici specifice. Strategiile de
dezvoltare teritorială au în vedere astăzi
multispecializarea teritorială, pentru evitarea

29
 crizelor sectoriale, ce au efecte devastatoare la
nivelul celorlalte componente ale sistemului socio-
economic.
 Concentrarea activităţilor suport
(activităţile financiare, servicii etc). Activităţile
suport sunt generate de numeroasele nevoi ale
companiilor, odată cu depăşirea unui anumit nivel
de dezvoltare, ce necesită descentralizarea
anumitor servicii.
Din punct de vedere teritorial se disting mai
multe forme de localizare a activităţilor economice,
în funcţie de activitatea dominantă:
 Centrele industriale;
 Centrele de servicii;
 Centrele cu activităţi cuaternare.

a. Localizarea centrelor industriale este

surprinsă în literatura de specialitate prin mai mulţi
termeni: parc tehnologic (SUA), parc ştiinţific (Marea
Britanie), tehnopol (Franţa, Japonia), parc industrial
(România).
Conform International Association of Science
Parks (IASP) parcurile ştiinţifice au ca scop
dezvoltarea economică, bazată pe inovare şi
cunoaştere. La nivelul lor se asigură transferul de
inovare dintre univerităţi şi instituţii C-D, către
companii şi pieţe. Dezvoltarea lor accentuată, din
ultimii ani, este legată de sprijinul oferit de
autorităţi, pentru dezvoltarea infrastructurii şi
accesibilităţii către culoarele majore de transport. În
SUA se foloseşte, pentru identificarea acestor
structuri spaţiale, şi termenul de parcuri de cercetare
(IASP).
Tehnopolii sunt centrele de producţie,
organizate în apropierea unor oraşe, cu scopul de a
regenera sistemul economic din regiunea de

30
 implantare. Activităţile de producţie sunt însoţite
adeseori de cele de cercetare şi de învăţământ
superior.
Principalele caracteristici, care contribuie la
dezvoltarea de avantaje competitive, sunt:
-infrastructura;
-accesibilitate la culoarele de transport rutiere
şi aeriene;
-accesul la informaţie;
-forţa de muncă, cu un grad ridicat de
calificare, asigurată de universităţile din sistemul
teritorial.
Cele mai cunoscute, astfel de exemple, sunt:
Franţa (Sophie-Antipolis, Angers, Nice, Paris-Sud,
Grenoble), Japonia (Tsukuba), în Marea Britanie
(Cambridge), Federaţia Rusă (Akademogorodok).
TABEL NR. Principalii Oujda: Technopole Ibn Khalid
tehnopoli la nivel mondial Fes: FèsShore
Africa de Sud Tanger: Technopole de Tanger
Silverton Agadir: Haliopolis
Algeria Namibie
Alger: Technopole d’Alger - Windhoek: Polytechnic of
Cyberparc de Sidi Abdellah Namibia
Égypte Nigeria
Le Caire: Smart Village Uyo: Akwa Ibom Science and
Kenya Technology Park
Kakamega: Western University Tunisia
College of Science and regiunea Tunis: El Ghazala, Sidi
Technology Thabet, Borj Cédria
Maroc regiunea Sfax: Sakiet Ezzit,
Casablanca (2): Technopark; Sousse, Monastir, Bizerte
CasaNearShore Argentina
Rabat: Technopolis

31
Posadas: Parque Tecnológico
Misiones
Buenos Aires: Polo Tecnologico
Constituyentes
Brazilia
Association des technopôles
brésilienne: Amprotec
Belo Horizonte: Parque
Tecnológico-UFMG
Curitiba: Instituto PROINTER
Florianópolis: Sapiens Parque,
S.A.
São Carlos-Campinas: « Silicon
Valley brésilienne »
São Paulo: The Technology Park
of Sao Paulo
Recife: Porto Digital
Rio de Janeiro: Parque
Tecnológico do Rio
Canada
Gatineau: Corporation de
développement économique de
Gatineau
Laval: Laval Technopole
(Agropôle, Biopôle, e-Pôle),
Montréal: Parc Angus,
Technoparc Montréal
Ontario: Canada's Technology
Triangle, Silicon Valley North
Québec: Parc technologique du
Québec métropolitain
Regina: Innovation Place
Research Park
32
Rimouski: Technopole maritime
du Québec
Rimouski: Centre de recherche
sur les biotechnologies marines
Saint-Hyacinthe: Technopole de
Saint-Hyacinthe
Saskatoon: Innovation Place
Research Park
Sherbrooke: BIOMED Varennes:
VARENNES
DEVELOPPEMENT Parc
Scientifique de Varennes
Technopole Vallée du Saint-
Maurice
Développement économique
Longueuil
Colombia
Cali: Parque Tecnológico de la
Umbría - Universidad San
Buenaventura de Cali,
ParqueSoft Colombia -
Asociación Nacional de Parques
Tecnológicos de Software de
Colombia
Medellín: Parque Tecnológico de
Antioquia, S.A.
SUA
Atlanta: Georgia Advanced
Technology Ventures
Boston-Cambridge:
Massachusetts Route 128,
Kendall Square
Californie: Silicon Valley
Caroline du Nord: Kannapolis,
North Carolina Research
Campus, Research Triangle Park
Chicago: Golden Corridor
Dallas: Silicon Prairie et
Richardson: Telecom Corridor
Détroit: Automation Alley
Huntsville (Alabama):
Cummings Research Park
Illinois: Illinois Technology and
Research Corridor
Lafayette (Indiana): Purdue
Research Park
New York: Silicon Alley
Philadelphie: University City
Science Center
Portland: Silicon Forest
Puget Sound: Eastside
Santa Barbara: Tech Coast
Virginie: Dulles Technology
Corridor, Wireless Valley
Virginie-Occidentale: Gilmer-
Braxton Research Zone
Winston-Salem: Piedmont Triad
Research Park
Mexic
Mexico: Guadalajara (Jalisco)
Monterrey: PIIT Parque de
Investigación e Innovación
Tecnológica (Research Park),
Instituto Tecnológico y de
Estudios Superiores de
33
Monterrey, Campus Estado de
México
Panama
Technoparque internacional de
Panama
Péru
Lima: Pontificia Universidad
Católica del Perú (PUCP)
Trinidad-Tobago
Tamana InTech Park
Uruguay
Montevideo: Parque Tecnológico
de Punta del Este
Pando: Polo Tecnológico de la
Facultad de Química
Universidad de la República
Venezuela
Caracas: Corporación Parque
Tecnológico Sartenejas
Australia
Adélaïde: Adelaide University
Research Park, Technology Park
Adelaide
Bentley: Technology Park
Western Australia
Bundoora: La Trobe Research &
Development Park
Brisbane: Brisbane Technology
Park
Canberra: Riverside Corporate
Park
Melbourne: Digital Harbour
Sydney: Australian Technology
Park, Macquarie University
Research Park
Bahrein
Bahrain Technology Park
China
Dalian: Parc informatique de
Dalian & Zone high-tech de
Dalian
Hong Kong: Hong Kong Science
Park
Hsinchu: Hsinchu Science Park
Macao: SDPIM - Macao
Industrial Parks Development
Co., Ltd.
Nankin: Nanjing New and High
Technology Industry
Development Zone
Pékin: Zhongguancun
(Zhongguancun Science Park
(ZSP)- Administrative
Committee of the Zhongguancun
Haidian Science Park- Beijing
Zhong-guan-cun Life Science
Park), Beijing Hi-Tech Business
Innovation Service Center, Wu
Jisong
Shanghai: Hi-Tech Park United
Development Co., Ltd.,
Hongqiao Linkong Economic
Zone, Zhangjiang Hi-Tech Park
Shenzhen: Shenzhen High-Tech
Industrial Park
34
Tsinghua University Science
Park
Zhengzhou: Zhengzhou High
and New Technology Industries
Development
Zhenjiang: Zhenjiang New Area
Kuailu Hi-Tech Industrial
India
Bangalore: Koppa gate,
International Tech Park
Bombay: The Knowledge
Corridor
Chennai: Tidel Park
Delhi: Greater Noida
Hydebârâd: HITEC City,
Genome Valley
Kerala: Technopark
Noida (New Okhla Industrial
Development Authority)
Pune: Silicon Plateau of India
Japonia
Osaka-Kobe: Hanshin Industrial
Region
Kansai: Kansai Science City
Kyoto: Kyoto Research Park
Tsukuba: Tsukuba Science City
Yokosuka: Yokosuka Research
Park (YRP)
Malaisia
Putrajaya: Super Corridor
Multimédia
Filipine
Cebu: Asiatown IT Park Arménia
Davao: Silicon Gulf Erevan: ViaSphere Technopark
Singapore Belgia
Singapore Science Park Ath: INVESTPARKS
Thaïlanda Anvers: Researchpark
Thailand Science Park Waterfront - Université d'Anvers
Émirats arabes unis Liège: Interface Entreprises -
Abou Dabi: CERT Technology Groupe Interdisciplinaire de
Park Génoprotéomique Appliquée
(GIGA) - Université de Liège
Dubaï: Techno Park, Dubai
Internet City/ Media City Louvain-la-Neuve: Louvain-la-
Neuve Science Park (Parc
Allemagne
scientifique de Louvain-la-
Berlin: Chausseestrasse
Neuve)
Brême: BAW Institute for
Malines: Technopolis
Economic Research GmbH
Mons: Parc Scientifique Initialis
Dresde
Namur: CREALYS®- Science
Francfort-sur-le-Main: Investor
Park of the Province of Namur
Center Ostbrandenburg GmbH
Ypres: SAIL Language Valley
Heidelberg: Technologiepark
Spania
Heidelberg GmbH
Séville: Aerópolis (Parque
Magdeburg: Technologiepark
Tecnológico Aeroespacial de
Ostfalen
Andalucía), Cartuja 93
Autria
Bilbao: Parque Tecnologíco de
Klagenfurt: Lakeside Science &
Bizkaia (voir Zamudio)
Technology Park
Saint-Sébastien: San Sebastian
Salzbourg: Techno-Z Network
Technology Park
Company - The Salzburg
San Cibrao das Viñas (province
Enterprise Network
d'Ourence, en Galice): Parque
Vienne: Tech Gate Vienna
Tecnológico de Galicia
Science and Technology Park,
Valence:SEPIVA (València Parc
Smart Technologies GmbH
Tecnològic), Innova
Villach: Silicon Alps

35
Gijon:Parque Científico
Tecnológico de Gijón
Malaga: Parque Tecnológico de
Andalucía
Valladolid, Burgos, León:
Parques Tecnológicos de Castilla
y León
Madrid: Parque Científico-
Tecnológico de la Universidad
de Alcalá, S.A.U., Parque
Científico de Madrid, Parque
Científico de Leganes
Tecnológico,
Barcelone: Parc Tecnològic del
Vallès, Parc Científic de
Barcelona, Parc d'Innovació La
Salle, 22@Barcelona.
Albacete: Parque Científico y
Tecnológico de Albacete
Palma de Majorque: Parque
Balear DE Innovacion
Tecnologica (PARCBIT)
Alicante: Parque Científico de
Alicante
Huesca: Parque Tecnológico
Walqa
Saragosse: Parque Científico
Tecnológico Aula Dei
Santander:Parque Científico y
Tecnológico de Cantabria
Finlanda
36
Espoo: Technopolis Ventures Oy,
TEKEL- Finnish Science Park
Association
Hämeenlinna: Technology
Centre Innopark Ltd
Hyvinkää: Tech Villa Oy
Joensuu: Science Park Ltd.
Kempele:
Kuopio: Technology Centre
Teknia
Lahti: Science and Business Park
Ltd.
Ville de Oulu: Technopolis
("Linnanmaa, Teknologiakyla"),
Turku: Science Park
Sotkamo: Snowpolis Oy
Franţa
Agen: Agropole
Aix-en-Provence: Europôle
Méditerranée de l'Arbois
Angers: Angers Technopole:
Parc scientifique de Belle-Beille
et Parc scientifique des Capucins
Avignon: Agroparc
Archamps: Archamps
(technopôle), technopôle euro-
suisse
Belfort: Belfort technopôle
Besançon: TEMIS (TEchnopôle
MIcrotechnique et Scientifique
de Besançon)
Bidart: Technopole Izarbel
Bordeaux: Bordeaux Technopole:
Bordeaux Montesquieu,
Bordeaux Unitec, Bordeaux
Technowest
Bourg-en-Bresse: Alimentec
Bourges: Bourges Technopôle
LAHITOLLE, Innovation,
Prévention des risques, Bâti
Boulogne-sur-Mer: Boulogne
Technopole (Filière halieutique)
Brest/Plouzané: Brest-Iroise
Technopôle - Institut polaire
français - Paul Émile Victor
Castres: Castres-Mazamet
Technopole
Cayenne: Guyane Technopole
Cergy: Val d'Oise technopôle
Cherbourg: Technopole
Cherbourg Normandie
Clermont-Ferrand: Pascalis;
Biopole
Clermont-Limagne/Incubateur
Busi: technopôle des sciences du
vivant
Compiègne: Compiègne Pôle
Technologique
Grenoble: Inovallée
(anciennement ZIRST: Zone
pour l'Innovation et les
Réalisations Scientifiques et
Techniques)
Évry: Génopole
37
Le Barp: Parc scientifique et
technologique Laseris
Le Bourget-du-Lac: Savoie
Technolac
Le Mans: Le Mans Technopolis
Lannion: Anticipa, Technopôle
du Tregor
Laval: Laval Mayenne
Technopole
Limoges: Ester Technopole
Lorient: Lorient technopôle
Innovations
Lille: Eurasanté
Lyon-Villeurbanne: La Doua
domaine scientifique;
Technopole Lyon métropole
innovante
Marseille: Marseille-Provence
Technopôle; Château-Gombert.
Metz: Metz Technopôle,
Technopôle-Grigy
Montpellier: Montpellier
Méditerranée Technopole
Mulhouse: Mulhouse
Technopôle; CEEI Alsace
Nancy: Technopôle de Nancy-
Brabois
Nantes: Atlanpole
Nîmes: NRC Technopole (Nîmes
Rhône Cévennes Technopôle)
Orléans: Orléans Val de Loire
Technopôle
Paris: Agoranov; Paris Biotech
Santé; Paris Technopole
Pau: Helioparc; Pau Cité
Multimédia
Perpignan: NauteaTechnopole
Nautique de Méditerranée
Ploufragan: Zoopole
developpement
Poitiers: Technopole du
Futuroscope
Quimper: Technopôle Quimper
Cornouaille
Reims: Technopôle Made in
Reims
Rennes: Rennes Atalante
Technopole de la Réunion
Rouen/Saint-Étienne-du-
Rouvray: Technopôle du
Madrillet
Saint-Beauzire: Biopôle Clermont
Limagne Saint-Marcel: Valmaris
technopôle
Soissons: Aisne Technopôle
Strasbourg/Illkirch-
Graffenstaden: Alsace BioValley
Talence: Incubateur Régional
d'Aquitaine
Toulon: Toulon Var
Technologies, Technopôle de la
Mer
Toulouse: Toulouse Sud-Est:
Agrobiopole, Labège-Innopole,
38
Aerospace Valley, Parc
technologique du Canal
Tours: quartier des Deux Lions
Troyes: Technopole de l'Aube en
Champagne
Valbonne: Sophia Antipolis
Vannes: Pays de Vannes
technopôle
Villeneuve-d'Ascq: Technopôle
Lille Métropole
Grècia
Athènes: Attica Technology Park
Thessalonique: i4G - Incubation;
Thessaloniki Technology Park;
Technopolis Thessalonikis S.A. -
High Technology Business Park
Patras: Patras Science Park
Héraklion: Science and
Technology Park of Crete (STEP-
C)
Ioannina: Science and
Technology Park of Epirus
S.TE.P.E
Irlanda
Dublin: City-bis
Limerick: Silicon Bog
Italia
Césène: CENTURIA RIT -
Romagna Innovazione
Tecnologia
Dalmine: Servitec srl
Lodi: Fondazione Parco
Tecnologico Padano
Milan: Science Park RAF S.p.A., Glasgow-Édimbourg: Silicon
INDUXIA Glen
Palerme: Parco Scientifico e Guildford: The Surrey Research
Tecnologico della Sicilia, S.C.P.A. Park
Pise: Polo Tecnologico di Londres: M4 corridor; Cool
Navacchio, APSTI Britannia; City, Silicon Ditch;
Pula: Consorzio Ventuno - Center Technopole Education;
POLARIS Parco Scientifico e Hoxton
Tecnologico della Sardegna Manchester: Manchester Science
Stezzano: Kilometro Rosso Park Ltd
Science Park Newport: Cwm Silicon
Trieste: AREA Science Park Oxford: Oxford Science Park
Turin: Environment Park Plymouth: Tamar Science Park
Venise: Vega Venice Gateway for Swansea: Technium
Science and Technology Rusia
Pays-Bas Akademgorodok
Eindhoven: High Tech Campus Zelenograd
Eindhoven Suedia
Royaume-Uni Stockholm: Kista
Aberdeen: Aberdeen Science and Lund: Ideon
Technology Park
Elveţia
Birmingham: Aston Science Park
Lausanne: Biopôle
Cambridge: Cambridge Science
Le Noirmont: Creapole
Park; Silicon Fen et Arc Oxford-
Sierre: Techno-Pôle
Cambridge (Oxbridge)
Yverdon-les-Bains: Y-Parc
Coventry: University of Warwick
Science Park-Coventry Sursa: International Association
University Enterprises Ltd. of Science Parks

39
 Leţea I. şi Ungureanu Al. (1979), citat de
Braghină (2006), adoptă în regionarea
industriei, următoarea scară taxonomică:
 intreprinderea industrială privită ca
o unitate teritorială de producţie;
 centrul industrial este o grupare de
mai multe întreprinderi cu sisteme proprii de
aprovizionare şi desfacere;
 zona industrial-urbană semnifică
anumite părţi ale teritoriului oraşului, unde
există o concentrare de industrii;
 nodul industrial este înţeles ca un
teritoriu restrîns, cu o producţie industrială
importantă, specializată sau complexă;
 regiunea industrială este considerată
treapta superioară a ierarhiei, iar în funcţie de
cauzele apariţiei, autorii disting: regiuni
industriale bazate pe resurse energetice şi de
minereuri, regiuni urban-portuare, regiuni
determinate de tradiţia meşteşugărească şi
regiuni industriale mixte.
Velcea I. şi Ungureanu Al. (1993), citat de
a Braghină (2006), consideră că forma
superioară de concentrare a activităţilor
industriale este regiunea industrială şi
individualizează câteva asemenea regiuni de
importanţă majoră: Nord-Estul şi Estul S.U.A.,
Sud-Estul Canadei, Tokyo-Kobe, Rin-Rhur,
Anglia Centrală şi de Nord, Sud-Estul
Australiei. Aceeaşi autori introduc termenul
de nucleu neoindustrial, pentru concentrarea
spaţială de noi industrii (microelectronica,
tehnotronica, neoenergetica).

40
 Dezvoltarea unităţilor de producţie
asociate cu inovaţia şi cercetarea, la nivel
mondial, a condus la formarea unor structuri
asociative, care să susţină promovarea
inovaţiei către unităţile de producţie. Una
dintre cele mai importante structuri asociative
este Alianţa Mondială pentru Inovare
(WAINOVA), creată în anul 2005, ce reuneşte
25 dintre cele mai importante asociaţii de
parcuri ştiinţifice din lume, din 76 de ţări
(Fig.). Această structură asociativă reuneşte
peste 350.000 de companii.
Obiectivele WAINOVA sunt:
 Promovarea inovaţiei, tehnologiei şi transferul
de cunoştinţe, şi crearea de întreprinderi
inovatoare.
 Cooperarea cu alte organizaţii şi instituţii
internaţionale, care au promovarea creşterii
economice globale, ştiinţifică şi tehnologică,
printre obiectivele lor.
 Încurajarea de creare de parcuri ştiinţifice noi,
tehnopoli şi incubatoare de inovare, pe bază
de afaceri, facilitarea creării lor şi pentru a
promova stabilirea celor mai bune practici de
management.
 Creşterea eficienţei activităţii desfăşurate de
către toate organizaţiile care participă la
alianţă.
 Distribuirea beneficiilor acestei colaborări,
între membrii organizaţiilor, care participă la
alianţă.

41

Fig. Repartiţia membrilor Alianţei Mondiale pentru Inovare

Sursa:www.wainova.org
42
 Tabel nr. Structura membrilor WAINOVA
ASPA Asian Science Park Association South Korea
AURP Association of University Research Parks United
States
BASTIC Baltic Association of Science/Technology Lithuania
Parks and Innovation Centres
EBN European Business & Innovation Centre Belgium
Network
IASP International Association of Science Spain
Parks
German Association of Innovation,
ADT Technology and Business Incubation Germany
Centres
BBIA Beijing Business Incubation Association China
Argentinean Association of Business
AIPyPT Incubators, Science Parks and Argentina
Technopoles
Madrid Madrid Network Spain
Network
Brazilian Association of Science Parks
ANPROTEC Brazil
and Business Incubators
Associazione Parchi Scientifici e
APSTI Italy
Tecnologici Italiani
Spanish Association of Science and
APTE Spain
Technology Parks
Asociación Peruana de Incubadoras de
PERUINCUBA Peru
Empresas
France Technopoles Entreprises
RETIS France
Innovation
SISP Swedish Incubators & Science Parks Sweden
Portuguese Association of Science and
TECPARQUES Portugal
Technology Parks
TEKEL Finnish Science Park Association Finland
Thai Business Incubators and Science
Thai-BISPA Thailand
Parks Association
Technology Parks Australia and New
TPANZ Australia
Zealand Inc
United Kingdom Science Park
UKSPA UK
Association
RETA Andalusian Technology Network Spain
Basque Country Network of Technology
RPTE Spain
Parks
SPoW Science Parks of Wallonia Belgium
The Network of Scientific and
XPCAT Spain
Technological Parks of Catalonia
Zones Québec Innovation Zones Québec Innovation Canada

43
 b. Localizarea activităţilor de servicii. Seviciile sunt activităţi
economice, care însoţesc, în general, marile aglomeraţii urbane
şi concentrările industriale. Apariţia lor este strâns legată
apariţia procesului de externalizare a unor activităţi din marile
companii.
c. Localizarea activităţilor cuaternare. Activităţile cuaternare
cuprind servicile financiare, afacerile şi cercetarea ştiinţifică.
Activităţile financiare sunt astăzi concentrate în mari
centre urbane, ce au devenit principalele puncte de sprijin ale
economiei mondiale.
Conform The Global Financial Centres Index (City of
London Corporation) cele mai competitive centre financiare
globale sunt Londra şi New York, care deşi înregistrează un
declin semnificativ, datorită crizei economice globale, deţin
suficientă forţă pentru relansarea economică.
Toronto este un centru financiar care a cunoscut o

44
 dinamică spectaculoasă în ultimii ani. După numărul de
angajaţi şi profit, este al treilea mare centru financiar din
America de Nord, în ciuda taxelor destul de ridicate.
Luxemburg este un important centru financiar al Europei,
aplicând reguli stricte privind secretul bancar, asemănătoare
celor din Elveţia. Luxemburgul este unul dintre cele mai
importante centre financiare preferate de fondurile de investiţii
din lume, şi principala piaţă de reasigurare din Uniunea
Europeana. Aici funcţionează peste 150 de bănci din 30 de ţări.
Sao Paolo este principalul centru financiar al Americii de
Sud, dovedind o mare stabilitate în perioada crizei financiare
globale. O restricţie majoră în dezvoltarea acestul centru
financiar este sistemul legislativ, care oferă numeroase motive
de nesiguranţă.
Zurich beneficiză de numeroase avantaje financiare oferite
investitotilor, precum şi de mediul investiţional foarte favorabil.
China manifestă un interes deosebit în dezvoltarea unui
centru financiar de importanţă mondială, care să concureze
Hong Kong-ul. Începând cu anul 2009 guvernul de la Beijing
sprijină oraşul Shanghai (Bursa de la Shanghai are o capitalizare
de aproape 3 trilioane de dolari) să devină un important centru
financiar global până în anul 2020.
Dezvoltarea sistemului financiar din China este frânată de
intervenţia statului, care reduce mult din dinamica celui mai
activ sistem economic.
Singapore beneficiază de numeroase avantaje (taxe reduse,
simplitatea procedurilor) care îl fac unul dintre cele mai
atractive centre financiare din lume. La bursa din Singapore
activează peste 1000 de companii, fiind considerat al doilea
centru financiar, ca atractivitate, după Londra.
Hong Kong este concurentul principal al Shanghaiului,
beneficiind de numeroase facilităţi oferite investitorilor (16,5%
impozit pentru companii, TVA-ul şi impozitul pe profit lipsesc,
populaţia plăteşte impozit unic). Dinamica acestui centru
financiar este asigurată de cele peste 1300 de companii şi un
sistem financiar foarte dinamic.
Tokyo este un centru financiar în dificultate, datorită
contextului economic dificil din Japonia, datoriilor
guvernamantale mari, ce pot influenţa politicile decizionale,
ceea ce ridică semne de întrebare privind încrederea

45
 investitorilor. Se adaugă costurile ridicate datorită impozitelor
şi taxelor mari.
Dubaiul, un centru financiar cu o evoluţie spectaculoasă, se
confruntă astăzi cu dificultăţi majore datorită cheltuielilor
exagerate şi datoriilor acumulate în urma acestor cheltuieli, ce
au obligat factorii de decizie să apeleze la un împrumut extern
de 10 miliarde. Atenuarea şocului financiar s-a realizat datorită
unor favorabilităţi consistente: nu există taxe pe venit şi profit,
iar repatrierea capitalului se face necontrolat.
Cercetarea ştiinţifică reprezintă un domeniu de activitate,
ce va contribui la o reierarhizare a economiilor lumii.
Activitatea de cercetare este localizată în marile centre
universitare, nivelul de dezvoltare fiind evidenţiat de
denumirile folosite pentru localizarea lor: parc de cercetare în
Marea Britanie, parc ştiinţific în SUA. Se mai utilizează
denumirile de cyber-parc sau hi-tech parc.

Autoevaluare:

Care sunt ciclurile dinamicii sistemelor economice?

Care sunt determinanţii localizării activităţilor economice

Teme de seminar:

Efectele localizării activităţilor economice.

Bibliografie selectivă:
Antonescu Daniela (2003), Dezvoltarea regională în România,
Concept, mecanisme, instituţii, Ed. Oscar Print, Bucureşti;
Blaug M. (1992), Teoria Economică în retrospectivă,
Ed.Pedagogică, Bucureşti;
Braghină C.(2006), Geografie economic mondială, CREDIS,
Bucureşti;
Braghină C., Peptenatu D., (2003), Consideraţii privind conceptul
de Geografie economică pe plan mondial, Comunicări de geografie
vol. VII, Ed. Universităţii din Bucureşti.
Browning, J. E. (1980), How to Select a Business Site, The
Executive’s Location Guide. 1st ed. McGraw-Hill Co., New
York, NY.

46
 Carbon L.B., (1971), Essai sur l’histoire de la pensée et des doctrines
economiques, Editura Montchretien;
Claval P., (1976), Élements de géographie économique, Paris.
Dicken, P. (2003): Global Shift: Reshaping the Global Economic Map
in the 21st Century, Fourth Edition. The Guilford Press.
Dumitrescu S., Bal Ana, (1999), Economie mondială, Editura
Economică, Bucureşti.
Engels F. (1966), Dialectica naturii, Editura Politică, Bucureşti;
Galbraith J.K., (1982), Ştiinţa economică şi interesul public,
Editura Politică, Bucureşti;
Généreux J., (1992), Introduction á l’économie, Paris;
Gide Ch., Rist Ch., (1926), Istoria doctrinelor economice, de la
fiziocraţi până azi, Editura Casei Şcolilor, Bucureşti;
Hack, G. D. (1999). Site Selection for Growing Companies, 1st ed.
Quorum Books, Westport, CT.
Ivanciu Nicolae-Văleanu (1992), Istoria gândirii economice, Edit.
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti;
Karakaya, F., and C. Canel. (1998), Underlying dimensions of
business location decisions, Indust. Manag. Data Syst. 98:321–329.
Keynes J.M., (1970), Teoria generală a folosirii mâinii de lucru, a
dobânzii şi a banilor, Ed.Ştiinţifică, Bucureşti;
Kondratieff (1935). The Long Waves in Economic Life. Review of
Economics and Statistics 17 (6): 105–115.
Lamartiere Geneau Isabelle, Staszak J F., (2000), Principes de
géographie économique, Breal, Paris.
Lee, R. - Wills, J. (1997): Geographies of Economies, Arnold,
London.
Lloyd, P. E. - Dicken, P. (1977): Location in space - A Theoretical
Approach to Economic Geography, Second Edition. Harper & Row
Ltd, London.
Malthus Th. R., (1846), Principles of Political Economy,
Guillaumin, Paris;
Mason Cohen, J. (1996), Corporate relocations, On the move.
Manag. Rev. 85:33–37.
Massey, D. (1984): Spatial Divisions of Labour, Social Structures
and the Structure of Production, MacMillan, London.
McPherson, E. M. 1995. Plant Location Selection Techniques.
1st ed. Noyes Publication, Park Ridge, NJ.
Nicolae V., Constantin D. L. (1998), Bazele economiei regionale şi
urbane, Ed. Oscar Print, Bucureşti;

47
 Peptenatu D., Drăghici C., Cepoiu Loreta (2006), Geografie
economică mondială, Editura Universitară, Bucureşti;
Plumb I., Ratiu-Suciu I. (2009), Economie industriala–
EdituraASE Bucuresti,biblioteca digitala
Quesnay Fr., (1958), Analyse du Tableau economique, Paris;
Roşca Elisabeta (coordonator) (2005), Teorie şi practică în
dezvoltarea regională, Ed. Economică, Bucureşti;
Schmenner, R. W. (1982), Making Business Location Decisions, 1st
ed. Prentice-Hall, Inc., Englewood Cliffs, NJ.
Scott, A. J. (2006) Geography and Economy. Oxford University
Press.
Simonde de Sismondi, (1827), Noveaux principes d’economie
politique, ou de la richesse dans ses rapports avec la population,
Editura Delaunay, Paris;
Smith A., (1965), Avuţia naţiunilor, Editura Academiei,
Bucureşti;
Wallerstein E., (1974), The modern world system, Mc Millan,
Londra;
Walras L., (1953), Eléments d’économie politique pure, Paris.
Harvey, D. (2002), Condiţia postmodernităţii, o cercetare asupra
originilor schimbării culturale, Edit. Amarcord, Timişoara.
Haggett, P. (1965), Locational Analysis in Human Geography,
Arnold, London,
Haggett, P. (1979), Geography, A Modern Synthesis, Harper and
Row, New York.
Hartshorne, R. (1959), Perspective on the Nature of the Geography,
Rand McNally, Chicago

www.wainova.org

48