1.4.

EFECTELE TEMPOULUI MUZICAL ASUPRA UNOR INDICI CARDIACI ȘI

PSIHOLOGICI.

Studiul de față s-a desfășurat începând din ianuarie până în septembrie 2014.
Cercetarea a fost făcută de către: Hossein Namdar, Mohammadreza Taban Sadeghi, Hassan
Sabourimoghaddam, Babak Sadeghi, Davoud Ezzati, în cadrul Universității de Științe Medicale
Tabriz Iran – Centrul de Cercetare al Afecțiunilor Cardiovasculare, Departamentul de Psihologie
al Facultății de Științe ale Educației și Psihologie – Universitatea Tabiz Iran.
Prezenta cercetare investighează rezulatele a 113 pacienți hipertensivi și sănătoși,
introvertiți și extrovertiți care vor asculta pe parcursul studiului două tipuri de muzică: lentă și
dinamică.
METODE
113 subiecți hieprtensivi (bărbați) au fost preluați din spitalul Madani (spital pentru boli
cardiovasculare) din Tabriz. Aceștia au fost preluați după ce au completat chestionarul NEO-FFI
și au obținut rezultate acceptabile fiind împărțiți în patru grupuri după cum urmează.
1. Pacienți introvertiți
2. Pacienți extrovertiți
3. Pacienți introvertiți sănătoși
4. Pacienți extrovertiți sănătoși
Cele patru grupuri au avut câte 25 de subiecți cu vârste între 31-50 de ani. Le-au fost
ănregistrate tensiunea arterială și ritmul cardic fiecărui subiect fără a se acționa asupra
acestuia cu vre-un stimul. Subiecții au fost puși să asculte o piesă cu tempou scăzut
(Mohammad Naeim titled Farah), după care le-a fost măsurat din nou tensiunea arterială și
ritmul cardiac. După o pauză de 15 minute și o distragere a atenției subiecților cu diferite
sarcini cognitive, iar mai apoi subiecțiiau fost supuși să asculte o piesă dinamică (Yanni,
titled York – the awakening), findu-le înregistat din nou pulsl și tensinea.
Rezultatele – Analiza multivariată a covariației (MANCOVA) a arătat că pacienții
extrovertiți au obținut o reducere semnificativă a tensiunii sistolice și ritmului cardic în
momentul în care le-a fost indusă muzica cu tempo scăzut, prin comparație cu cei introvertiți.
(T = 0,035 și T = O,O33) și extrovertiții sănătoși au obținut o scădere de tensiune arterială și
ritm cardic (T = 0,036). În ceea ce privește diferențele dintre grupuri în momentul în care au
fost expuși melodiei cu tempo ridicat, diferențele nu sunt semnificative, demne de luat ăn
seamă.

Concluzia
Ținând cont de rezulatele studiului de mai sus, subiecții introvertiți experimentează mai
multe emoții negative decât subiecții extrovertiți, astfel că emoțiile negative influențează mai
puțin tensiunea arterială a acestor subiecți crin comparație cu cei extrovertiți.
În opnia Organizației Mondiale a Sănătății, bolile cardiovasculare sunt una din
principalele cuze a decesului în lume . 3 din 10 decedați au fost diagnosticați cu boli
cardiovasculare (studiu realizat în 2011). Datorită inducerii unor stimuli fizici și psihici de
stres, volile cardiovasculare cazează sentimente de inferioritate, inducând astfel lipsa
încrederii în sine a pacientului.
Hipertensiunea este un fenomen care are un rol foarte important în afecțiunile
cardiovasculare. Acest fenomen ar trebui să îngrijoreze populația pentru că răspândirea lui
este în continuă creștere la nivel global, cu precădere în țările dezvoltate.
Organizația Mondială a Sănătății a estimat că unul din opt decese la nivel mondial este
cauzat de hipertnsiune făcând astfel acestă afecțiune, a treia în topul celor mai letale
afecțiuni.
Multe studii au investigat efectele psihologice variabile asupra indicilor fiziologici.
Introversia/Extroversia reprezintă o dimensiune cu o rază de acțiune asupra a două
extreme. În această rază de acține sunt implicați oameni care nu sunt extrovertiți sau
introvertiț. Diferențele dintre introvertit/extrovertit ne este sugerată de către Eysenck în care
conceptul de extrovertit are un prces inhibitor mai puternic, dar mult mai ușor excitabil, cu
un sitem nervos mai robust, au o capacitate mai mare de a accepta stimularea.
Pe de alte parte extovertiții au o reacție cerebrală mai înceată și mai slabă conducând spre
o stimulare senzorială mai puternică. Introvertiții au procese de stimulare puternice. În ceea
ce privește funcționarea contextului, aceștia au moștenit o motivare mai puternică, creirul
reacționând mai puternic și mai repede la stimuli, având un prag mai scăzut de reacție la
stimuli.
Teoria inhibiției ne duce cu gândul spre o serie de predicții comportamentale care au fost
confirmate în mod experimental, în general.
Extrovertiții sunt interesați de culorile vii, muzică ascultată tare, fumat și consumul de
băuturialcolce. Piesele muzicale joacă un rol important ăn viața socială atât tinerilor cât și
celor în vârstă. Schimbarea stărilor de spirit cum ar fi: fericire, mâhnire, anxietate, furie, pt fi
asociate cu schimbarea indicilor fiziologici.
Din moment ce rezulatele obținute din impactul stărilor de spirit asupra
afecțiunilor cardiovasculare nu sunt relevante, putem presupune că diferențele personale de
caracter pot probabil influența dezvoltarea bolilor crdiovasculare în fucție de stările de spirit
asociate.
Materiale și metode
Acest studiu reprezită o ercetare cvazi experimentală. Subiecții studiați au fost bărbați cu
vârste cuprinse între 30-50 de ani, 113 dintre aceștia fiind diagnosticați cu afecțiuni cardiace
de către mediucl cardiolog(hipertensiune), 98 de subiecți ai fost sănătorși, fără afecțiuni
cardiace, având astefl cun grup de 211 subiecți. După ce au fost completate formularele de
înscriere și chestionarele revizuite de clasificare a subiecților iar toți subiecții au obținut un
punctaj acceptabil (punctaj 12-24 pentru introvertiți și 48-60 pentru extrovertiți). Atât
pacienții cât și participanții sănătoși au fost împărțiți în două grupuri: introvertiți și
extrovertiți, iar aceste două grupuri au fost la rândul lor divizate . Fiecare grup a fost compus
din 25 de paricipanți , în total 100 de subiecți. Pacienții cu aritmii cardiace au fost excluși din
studiu. Celor care nu au înțeles despre ce este vorba în acest studiu le-au fost date informații
suplimentare și li s-a comunicat faptul că se pot retrage din acest studiu oricând doresc.
 Starea de spirit a fost creată printr-o muzică cu un tempo scăzut de Mohammad Naeim cu
titlul „Farah” iar piesa cu tempo dinamic a fost „York the awakening” compusă de Yanni.
Fiecare pieză a fost pusă spre audiție timp de trei minute cupă care le-a fost calculată
tensiunea și ritmul cardiac. Înainte de audiția pieselor tensiunea sistolică și diastolică inclusiv
ritmul cardiac au fost măsurate.
Între cele două piese, participanților le-a fost oferită o pauză de 15 minute.
Pentru experimentul de față, audția pieselor s-a făcut în bloc, nu individual. În primă fază
le-au fost calulate tensiunea și ritmul cardiac după care au ascultat piesa lentă urmând ca apoi
să li se ia din nou tensiunea și pulsul. A urmat o pauză de 15 minute , timp în care subiecților
le-au fost date sarcini cognitive (teste), apoi au urmat aceleași proceduri ca și la început doar
că de această dată au asultat o piesă cu ritm alert.
Chestionarul NEO-FFI conține 60 de itemi și măsoară cinci trăsături de personalitate
dierite: nevroză (stare depresivă), extroversie, consimțământ (conformitate, caracter
agreabil), deschidere (sinceritate), conștiinciozitate (grijă). Acestor trăsături li s-au atribuit
câte cinci puncte pe scara Likert (de la nu sunt de acord până la sunt total de acord).
Fiecărei trăsături de personalitate i-au fost atribuite câte 12 itemi. Valabilitatea
chestionarului a fost validată de Mc Crac și Costa iar acurateșea caracteristicilor de
personalitate a fost: 1. Pentru nevroză 90%, 2. Pentru extroversie 78%, 3. Pentru
conformitate 86%, 4. Pentru deschidere 76%, 5. Pentru conștiinciozitate 90%.
Tensiometrul digital cu care au fost măsurate valorile a fost același. Dispozitivul pentru
ascultate (căștile) a fost același cu volumul reglat la același nivel pentru ambele piese.
Analiza informației
Pentru interpretarea informațiilor s-a folosit formula covariației multivariate
(MANCOVA), deasemenea s-a mai folosit testul Kalmogorov-Smirnov. Iar pentru calitatea
parametrilor s-a folosit testul BOX, iar pentru egalitate și examinarea variațiilor s-a folosit
testul Leneve.
Pentru a stabili dintre valorile pre testate și post testate, s-a folosit curba regresivă unde P
(variabila) valorează mai puțin de 0,05 fiind considerată importantă.
Rezultate
Testul Kalmogorov și Smirnov au arătat o distribuție normală a informațiilor unde (P este
mai mare decât 0,05)
Testul BOX a confirmat egalitatea parametrilor covariației și diferențele nesemnificative
(P mai mare decât 0,05)
Testul Leneve a arătat egalitatea variațiilor variabile (P > 0,05), iar rezultatele curbei
regresive au arătat că nu au fost interacțiuni majore între valorile dinainte de test (ritm
cardiac, tensiune arterială).
În urma studiului s-a constatat că ambele piese audiate au influențat tensiunea sistolică și
diastolică și ritmul cardiac, scăzând valorile, de la 146,8 până la 128,00, în cazul pacienților
introvertiți și extroveriți. În cazul bărbaților sănătoși valorile au scăzut de la 117 până la 103.
Concluzia
 Conform și teoriei lui Eysenck din moment ce oamenii introvertiți experimentează mai
multe emoții negative datorită sensibilităților lor ridicate la pedeapsă dar și datorită
sistemului inhibitor care este hiperactiv. Extrovertiții în comparație cu introvertiții sunt mai
sensibili la recompensă, astfel că putem spune că valorile obținute prin comparația celor două
grupuri sunt logice. Pacinții introvertiți au înregistrat o scădere mai mică a rezultatelor
cardiovasculare în comparație cu cei extrovertiți. În consecință, pacienții extrovertiți pot
apela la consiliere psihologică pentru un control mai bun al hipertensiunii și fluctuațiilor
tensiunii arteriale pe timpul zilei.
Studiul a fost verificat și confirmat de comitetul de etică al universității din Tabriz
(Universitatea de științe medicale).

Efectele muzicii și tempoului în sănătate și sindromul Crohn: impactul valențelor

isocronice.
Muzica poate trezi emoții puternice în sistemul autonom nervos. Studiile precedente care
au investigat efecte asupra sistemului nervos autonom, nu au avut rezultate considerabile. Nu
este clar dacă muzica sau tactul sunt suficiente pentru a obține efecte asupra sistemului
nervos autonom sau dacă schimbările în tempo a unei piese muzicale contribuie la efectele
asupra sistemului nervos asutonom, ori valențele emoționale ale muzicii influențează sstemul
nervos autonom și dacă muzica obține efecte asupra sistemului nervos autonom, iar acestea
pot fi comparabile la subiecții sănătoși și subiecții cu sindrom Crohn.
Boala Crohn este o afecțiune inflamatorie ce poate afecta orice parte a tractului gastro-
intestinal.
Metode
Pentru a investiga aceste neclarități au fost desfășurate trei experimente cu un număr total
de 138 subiecți sănătoși si 19 pacineți cu simtom Crohn. Subiecților le-au fost înregistrate
pulsul, variabila pulsului și activitatea electrodermală în timp ce pacienții la studiu ascultau
muzică plăcută, tonuri izocronice și stimuli de control neplăcuți.
Rezultate
Atât muzica plăcută cât și stimulii de control neplăcuți au cunoscut o creștere în pulsul
cardiac și a paramentrilor pilsului variabil În mod surprinzător efecte similare asupra
sistemului nervs autonom au fost obținute și prin tonurile izocronice iar efecteleasupra
sistemului nervos autonom nu au fost diferite când s-au aplicat stimuli plăcuți și neplăcuți sau
când a fost modificat tempoul. Efectele muzicii nu au obținut rezultate diferite de la subiecți
sănătoși față de cei cu sindrom Crohn. Efectele asupra sistemului nervos autonom nu au
diferit de la unii la alții.

Concluzii
Pulsul izocronic al muziciii reprezintă un factor major în efectele asupra sistemului
nervos autonom. A ceste efecte fiind caracterizate printr-o activitate ridicată a sistemului
nervos simpatic. Valențele emoționale a piesei muzicale contribuie foarte puțin în schimbarea
activității sistemului nervos autonom.
 Muzica și activitatea sistemului nervos autonom
În cele c eurmează vom face o recenzie a studiilor care au investigat efectele muzicii
asupra activității sistemului nervos. În acest sens s-au făcut diferite ceretări și au fost
desfășurate diferite studii cu ăarticipanți sănătoși și au fost înregistrate reacțiile pacienților în
absența stimulilor de stres (fizici și fizilogici). Studii care au inclus reacții ale sistemului
nervos autonom din motive patologice sau condiții care ar putea modifica echilibrul
sistemului nervos. Au fost excluse mai multe studii care presupun folosirea unor stimuli mai
mici de 30 de secunde pentru a nu oferi rezultate confuze. Mai mult s-au folosit studii care au
folost ca valori de comparație măsuri non muzicale în timpul studiului fiind asculate
instrucțiuni sau completând chestionare.
Ritmul cardiac este reprezentat de frecvența bătăilor inimii. Acesta este reglat de
numeroase procese de tip act reflex care implică procese subcordiacale ale creierului precum
și procese cardiace intratoracice care sunt influențate de glanda pituitară și de partea frontală
a creierului, structuri care implică și emoții. În general, eoțiile sunt asociate cu activitatea
sistemului nervos simpatic, acestea conducând la o creștere a ritmului cardiac, iar pentru
decreșterea rtmului cardiac este responsabil sistemul nervos parasimpatic.
Studii care au comparat ritmul cardiac pe efectele muzicii, atât cu tempo alert cât și lent,
au avut diferite rezultate, uneori acestea fiind contradictorii, unul din motive fiind faptul că
muzica a avut un impact emoțional asupra subiecților, iar ritmul cardiac a crescut. Astfel că
studiile au concluzionat faptul că ritmul cardiac ridicat poate fi asociate cu valențele pozitive
(plăcere), dar nu s-a putut stabili acuratețea datelor pentru că cele două dmensiuni nu au putut
fi delimitate, valențele emoționale și excitarea emoțională.
În mod surprinzător, în ciuda faptului că au fost explicate și descrise activitățile și
conexiunile neuronale, cu privire la precepția muzicii, emoțiile și activitățile sistemului
nervos autonom, multe din aceste studii nu au avut rezultate semnificative în modificarea
ritmului cardiac. Unul din motive ar putea fi că nu a existat o bază statistică care să
înregistreze aceste date, dar și numărul scăzut de subiecți participanți. Metode generale au
fost aplicate în diferite studii de cercetare, prezentându-le muzică instrumentală și vocală.
Ca un rezumat al celor spuse mai sus este neclar cum este influențat ritmul cardiac atunci
când ascultăm muzică/ne odihnim în liniște, iar valențele emoționale sunt trezite de muzică.
Variațiile ritmului cardiac
Variațiile ritmului cardiac descriu intervalele dintre bătăile inimii. Aceste intervale
descriu parametrii nonlineari ai ritmului cardiac și care sunt asociați cu activitatea sistemului
nervos simpatic și parasimpatic care acționează ca modulator al ritmului cardiac. Există o
întreagă dezbatere cu privire la acuratețea acestor parametri.
Asemînător cu ritmul cardiac, variațiile ritmului cardiac sunt modulate de sistemul limbic
și paralimbic, structuri ale creierului care au implicații în procesele emoționale. Doar câteva
studii au inestigat efectele muzicii asupra variațiunii ritmului cardiac, iar majoritatea au fost
făcute după parametrii dnamici, dar alte studi nu au demonstrat relația clară dintre reacțiile
variațiunilor ritmului cardiac și ritmului cardiac, deși implicațiile muzicii și efectele acesteia
au fost semnificative în momentul în care au fost comparate cu valorile de bază. Aceasta
indică faptul că sunt implicați mai mulți factori pentru a obține efecte pentru asupra
variațiilor ritmului cardiac. De asemenea, câteva studii au raportat faptul că variațiile ritmului
cardiac nu a influențat în nici un fel datele de bază rămânând aceleași chiar dacă ritmul
cardiac a fost influențat.
Din punct d evedere al ritmului cardiac nu este clar cum sunt influențate variațiile
ritmului cardiac, atunci când participanții ascultă muzică sau se odihnesc în liniște, dar nici la
răspunsurile valențelor emoționale trezite sau transmise de muzică.

Sănătatea inimii și muzica: o bătaie constantă sau un ritm

neregulat
Universitatea Missouri – Kanas - Kay Matzger (2015)
Bolile de inimă reprezintă cauza principală a deceselor în Statele Unite ale Americii. Cei
care suferă de boli cardiac fie mor premature, fie cunosc o scădere a calității virții.
Cadrele medicale din SUA au acceptat muzica ca fiind o abordare a pacienților cardiac de
peste 100 de ani. Terapia prin muzică atestă faptul că muzica este un instrument important în
sănătatea sistemului cardiovascular. Cu toate acestea cercetările în muzicoterapie și
măsurătorile cardiac oferă rezultate neconcludente pentu că cercetătorii au nrglijat în a oferi
detail în ceea ce privește studiile efectuate.
Condițiile în informațiile rezultate din cercetare, au fost nefondate științific când vine
vorba de tipare neregulate ritmic.
O Bătaie constant la interval regulate este necesară pentru o inimă sănătoasă, așa că o
bătaie constant ne va permite să avem rezultate predictibile în ceea ce privește alegerea
muzicii când vine vorba de sănătatea sistemului cardiovascular. Terapia prin muzică a făcut
posibilă abordarea muzicii ca medicament în ultimii 50 de ani. Studiile clinice atestă faptul
că terapia prin muzică are un effect benefic asupra sistemului cardiovascular. Cu toate
acestea cercetarea în acest domeniu, terapia prin muzică și sănătatea inimii, se confruntă cu
problem. Criteriile după care se face selecția pieselor pentru audiție în terapie, nu sunt foarte
clare.
Importanța sănătății inimii (sistemului cardiovascular)
Inima este un mușchi cu o contracție ritmică iar când funcționează correct are o bătaie
constant pulsând până la 10-12.000 litri pe zi. Toți oamenii se bazează pe pulsații regulate și
ritmice ale inimii. Cu toate acestea sunt foaret multe afecțiuni care pot perturba activitatea
inimii, de la ușoare aritmii până la infarct (care conduce la moarte de cele mai multe ori).
În SUA în fiecare an este un număr mare de pacienți care mor din cauza problemelor
cardiace, decât cei cu diferite forme de cancer, pneumonie, diferite forme de gripă, diabet și
accidente la un loc (Martin 2002). Există câțiva factori de risc care duc la afecțiuni cardiac:
un stil de viață sedentar, consumul de mâncăruri grase și sărate , fumatul.(Levi, Lucchini,
Negri și La Vecchia, 2002; Leupker, Perry et al, 1996; Vale 2000)
 Au existat îngrijorări pivind sănătatea comunității și s-au desfășurat anumite programme
de educare pentru un stl de viață sănătos, rezultatele fiind ?moderate?. Cele mai efciente
programme s-au dovedit a fi cele prezentate adulților tineri și copiilor școlari. Deși a existat o
creștere a conștientizării asupra acestor problem încă din 1970 și problemele cardiac au
cunoscut un oarecare declin, acestea rămân în continuare în topul mortalităților în SUA. Din
Acest motiv rămâne o problem de interes public a sistemului de sănătate. Cardiologii au
privit muzica ca pe o alternativă a diferitelor tratamente apelând la aceste tehnici de peste 80
de ani. În ultimii 20-30 de ani cadrele medicale au avut tendința de a prezenta terapia prin
muzică ca un antidote în combaterea afecțiunilor în special asistentele medicale au observant
efectele positive ale terapiei prin muzică. Acestea din urmă, promovând acest tip de terapie.
Terapia prin muzică a prins o formă foarte bine conturată la începuul anilor 50 când
acesta a devenit și o profesie. Asociația americană de terapie prin muzică a fost înființată în
ianuarie 2001, aceasta promovează terapia prin muzică ca medicament. În acest sens existând
și specialiști care întăresc credințele în acest tip de terapie cu cazuri concrete cu pacienți
reabilitați.
Terapia prin muzică și bunăstarea sistemului cardiovascular
În ultimii 50 de ani, terapia prin muzică a dezvoltat practice clinice bazate pe cercetare
care atestă viabilitatea și beneficiile acestei terapii în arii majore ale sistemului
cardiovascular, de exemplu: cntrolul stresului, perturbări ale parametrilor fiziologici, precum
pulsul cardiac, tensiunea arterial și schimbări ale stărilor emoționale. În acest sens avem trei
terapeuți care susțin beneficiile terapiei: MacNey 1995 care a calculate date și informații pe
un grup de patru pacienți cu problem cardiac, urmărind reabilitarea lor. MacNay a folosit
muzica preferată de fiecare subiect, măsurând parametrii fiziologici pre - și post efectuarea
unor exerciții fizice.