OIȚA ROZ

și
INHALATORUL SALMED

un mod educativ și amuzant

de a-i ajuta pe copii
să folosească zilnic
TERAPIA SALTMED
Inhalatorul Saltmed trebuie folosit zilnic, timp de o oră, pe parcursul a
8 săptămâni. Puteți împărți ora în două reprize a câte 30 de minute.
Vă propunem să folosiți aceste activități în timpul cărora copilul să folos-
ească inhalatorul:
- când copilul se uită la desene animate
- când copilul doarme
- în timp ce copilul desenează, citește sau se joacă pe telefon

Cum provocarea cea mai mare va fi să convingeți copilul să folosească

zilnic aparatul, ne-am gândit să vă venim în ajutor, oferindu-vă o poveste
antrenantă, dar și educativă, scrisă special pentru ei.
Astfel, folosirea inhalatorului se va transforma într-o călătorie de 8
săptămâni, plină de aventuri, alături de o oiță nostimă.

Ca să funcționeze și în cazul oițelor, în poveste, Inhalatorul Saltmed a fost

puțin modificat: în fiecare săptămână, sarea din el este colorată diferit.
Provocarea vine din faptul că și blana oiței își schimbă culoarea, oița luând,
rând pe rând, culorile curcubeului. Părinții ei, niște oi înțelepte, au asociat
fiecare culoare cu o virtute.

- săptămâna ROȘIE = săptămâna CURAJULUI

- săptămâna PORTOCALIE = săptămâna RĂBDĂRII
- săptămâna GALBENĂ = săptămâna IERTĂRII
- săptămâna VERDE = săptămâna BUNĂTĂȚII
- săptămâna ALBASTRĂ = săptămâna ASCULTĂRII
- săptămâna INDIGO = săptămâna PRIETENIEI
- săptămâna VIOLET = săptămâna RECUNOȘTINȚEI
- săptămâna ALBĂ = săptămâna BUCURIEI

Vă invităm să printați povestirea, planșa cu oițe și planșele cu cele 8

săptămâni (le găsiți la final documentului). În fiecare zi, după folosirea
tratamentului, veți decupa câte o oiță din planșa cu oițe, iar copilul o va
lipi în căsuța corespunzătoarei zilei în care se află din planșele cu cele 8
săptămâni. Povestirea o puteți citi în întregime copilului la începutul
tratamentului. Ulterior, în fiecare zi, reluați doar partea din poveste care
corespunde săptămânii respective de tratament.
Provocați-l să inventeze și alte întâmplări.
 Aventurile oiței roz
(text și ilustrații de Veronica Iani)

Dintotdeauna mi-a plăcut foarte mult să mă joc cu prietenii:

să alergăm pe pajiște, să sărim peste tufe sau chiar să le
mâncăm, ca să vedem cine are limba cea mai verde.
Doar că, de la o vreme, am început să răcesc tot mai des.
Mă durea gâtul, tușeam, strănutam…
Din cauza asta stăteam în casă cu zilele și mă uitam tristă pe
geam la ceilalți.
Eram bine două-trei săptămâni, apoi iar o luam de la capăt cu
răceala, oricâte ierburi îmi dădea mama să mănânc.
A, am uitat să mă prezint.
Sunt Oița roz, de aceea pot mânca iarbă.
Sunt Oița roz acum. Atunci eram o oiță albă.
Într-o zi, la stână, a poposit un om cu un rucsac mare în spate.
Știa foarte multe lucruri, așa că mama și tata i-au povestit
despre răcelile mele.
El s-a uitat în gâtul meu, m-a pus să zic „Beeee!” și a zis:
– Hm, dacă era copil, era mult mai ușor.
A scos din rucsac un aparat pe care și l-a pus pe față.
– Copiii țin masca asta pe față o oră pe zi, timp de 8 săptămâni,
apoi scapă de răceli. Are doar niște sare în ea. Ar putea să fie
bun și pentru oițe.
Mi-a pus masca cu sare pe față, dar mirosea atât de bine, încât am vrut
să o mănânc.
– Este nevoie de ceva special pentru oițe, a zis omul, după ce, cu greu,
a reușit să mă oprească să nu mănânc masca și sarea.
Însă acum trebuie să plec.
– Beeee! m-am plâns eu.
Voiam atât de mult să scap de răceli.
– Vă promit că mă voi gândi la ce ar putea să o facă bine pe oiță și mă
voi întoarce.
A trecut o zi, două, o săptămână…
Eram sigură că m-a uitat.
După două săptămâni, omul cu rucsacul a apărut iar la stână.
– Beeee! am strigat de fericire.
– Gata, pot să te scap de răceli, a zis el și a scos din rucsac opt sticluțe,
fiecare de altă culoare. Una era albă.
– Beeee! m-am mirat.
Arătau precum curcubeul.
– Și ce trebuie să facem? au întrebat părinții mei.
Omul a scos aparatul pe care îl folosesc copiii ca să scape de răceli și a
turnat în el sticluța roșie.
– Săptămâna asta stai câte o oră pe zi cu aparatul, mi-a zis omul.
Să nu te sperii dacă te faci roșie.
– Beeee?! m-am îngrozit eu.
– Roșu este culoarea CURAJULUI, dar, stai liniștită, nu vei rămâne
roșie.
– Copiii care folosesc aparatul se fac și ei roșii? a zis tata.
– Nuuu, a râs omul, doar oițele.
Am început să folosesc aparatul. Nu mi-a mai venit să-l mănânc, însă
m-am făcut roșie pe loc.
– Cum să ies așa afară? am izbucnit în plâns.
– Roșu este culoarea CURAJULUI, m-a încurajat mama. Săptămâna
asta vei fi curajoasă.
– Câte zile are o săptămână?
– Șapte.
Așa a fost săptămâna CURAJULUI:

ZIUA 1: Am stat în casă și m-am împrietenit cu

o gărgăriță intrată pe geam.

ZIUA 2: Am mers până la ușă, dar n-am avut

curaj să ies din casă, însă am găsit un mușuroi de
furnici roșii și m-am uitat la ele.

ZIUA 3: Am ajuns până pe pajiște, unde se jucau prietenii

mei, dar n-am avut curaj să-i strig. M-am ascuns după
o tufă, unde am dat nas în nas cu o vulpe. Mi-a zis că nu
arăt rău pentru o oaie, dar că roșul ei este mai frumos ca
al meu.

ZIUA 4: Ura! Am avut curaj să merg la prietenii mei. La

început, nu m-au recunoscut, dar apoi s-au bucurat. Ne-
am jucat de-a Scufița roșie.

ZIUA 5: Ca să-mi fie mai ușor, prietenii mei s-au tăvălit

printr-o grămadă cu maci. A fost drăguț din partea lor.

ZIUA 6: Începe să-mi placă să fiu roșie. Prietenii mă pun

să mă ascund după vârful dealului și apoi să apar. Ne
jucăm de-a răsăritul soarelui. Eu sunt soarele.

ZIUA 7: Sunt atât de curajoasă, încât i-am spus mamei că

am făcut o prostie săptămâna trecută.
Omul cu rucsacul a venit iar și mi-a turnat sticluța portocalie
în mască. De data asta, m-am făcut portocalie. Am aflat că este
culoarea RĂBDĂRII.

Așa a fost săptămâna RĂBDĂRII:

ZIUA 1: După ce am stat cu inhalatorul o oră, am ieșit să mă

plimb. Am dat peste o familie de iepuri. Puii au început să
plângă, crezând că sunt un morcov uriaș. A trebuit să-i plimb în
spinare, unul câte unul, și să behăi ca să mă creadă că sunt oaie.

ZIUA 2: Pe pajiște, am întâlnit un bursuc care voia să picteze răsărit-

ul, însă cerul era acoperit de nori. Era atât de trist, încât am stat câte-
va ore nemișcată ca să mă picteze pe mine.

ZIUA 3: M-am întâlnit iar cu vulpea. A zis că, dacă o aștept până dă
o fugă la magazinul de găini, ne vom juca Ala-bala-portocala.
Am stat o oră, dar m-am plictisit și am plecat acasă.

ZIUA 4: Rațele din curte clocesc niște ouă. Mama a zis că trebuie să
am răbdare până ies puii din ouă ca să mă joc cu ei.

ZIUA 5: Bunica a băgat o prăjitură cu caise la cuptor.

Am deschis ușița ca să văd dacă mai este mult până e gata, iar
prăjitura s-a turtit. Așa am aflat că este nevoie să ai răbdare și cu
prăjiturile.

ZIUA 6: Prietenii mei au inventat jocul Portocaliu. Trebuie să spui

cât mai multe animale, păsări, insecte sau fructe care au culoarea
portocalie. Suntem multe oițe, așa că am avut de așteptat până să-mi
vină rândul.

ZIUA 7: Rățuștele au ieșit din ouă! Bunica a făcut iar prăjitură cu

caise și m-a trimis cu ea la doamnele gâște ca să le felicit.
Am reușit să nu o mănânc pe drum.
În a treia săptămână am fost galbenă, culoarea IERTĂRII.
Arătam ca o lămâie uriașă.

Așa a fost săptămâna IERTĂRII:

ZIUA 1: Prietena mea cea mai bună, Oli, mi-a zis că nu-i place de mine așa
galbenă. Aș arăta ca o gărgăriță galbenă cu patru picioare. I-am spus că-i
acră ca o lămâie. S-a supărat și a plecat acasă, strigându-mi că nu poate să fie
lămâie pentru că nu este galbenă. Nu mai vorbesc cu ea! NICIODATĂ!

ZIUA 2: Mama a zis că este important să ne împăcăm și să ne cerem scuze

una alteia. Nu-i corect să-i cer eu scuze! Ea a început prima.
M-am jucat cu niște gărgărițe galbene. Așa, ca să-i fac în ciudă lui Oli.

ZIUA 3: Am găsit în fața ușii multe păpădii galbene. Oare Oli mi le-a lăsat?

ZIUA 4: Sunt atât de obosită! Toată ziua m-a fugărit un roi de albine.
Credeau că sunt floare. Începe să-mi fie dor de Oli.

ZIUA 5: Azi am primit un măr galben de la mătușa Creți. I-l voi duce lui Oli,
chiar dacă îmi plac foarte mult merele galbene. Îl voi lăsa pe ascuns în fața
casei ei.

ZIUA 6: Făceam întrecere cu un fluture galben, când am dat bot în bot cu

Oli. Am început să râdem. Și-a cerut iertare. Mi-am cerut și eu.
Te simți atât de ușor după ce te împaci cu cineva!

ZIUA 7: Mama ne-a făcut o prăjitură galbenă și am invitat-o pe Oli la mine.

„E de lămâie?” a râs ea.
Ne-am jucat Mim cât am folosit eu o oră cu inhalatorul.
Am aflat că în a patra săptămână voi fi verde. Oau!
Culoarea BUNĂTĂȚII.

Așa a fost săptămâna BUNĂTĂȚII:

ZIUA 1: După ce am stat cu inhalator-

ul, am jucat De-a v-ați ascunselea și
am câștigat de fiecare dată. Celelalte
oițe au zis că nu-i corect. Mă pot
ascunde foarte ușor fiind verde.
Aș fi putut să țin o floare roșie în gură,
dar n-am vrut. Ce, era vina mea că mă
făcusem verde?

ZIUA 2: Azi nu m-am dus să jos Ascunselea și să le aud pe oițe

plângându-se de mine. M-am întâlnit cu vulpea. M-a rugat să fiu
bună și să merg cu ea la furat găini, ca să se ascundă după mine.
I-am zis că asta nu înseamnă bunătate. Mi-a zis că sunt rea.

ZIUA 3: Iar l-am găsit pe bursuc plângând. Acum nu putea picta

apusul din cauza norilor. Am alergat și i-am adus o floarea soarelui.
M-a pus să stau cu ea în gură câteva ore.

ZIUA 4: Am vrut să-mi fac niște prieteni verzi. Am găsit o lăcustă și

ne-am împăcat bine câteva minute, apoi n-am mai găsit-o în iarbă.
Cred că încep să le înțeleg pe oițe.

ZIUA 5: O gărgăriță zbura disperată cu o cioară pe urmele ei. I-am

ieșit repede în cale, a intrat în lâna mea și a scăpat.

ZIUA 6: Am căutat-o pe gărgăriță și am rugat-o să mă ajute. A fost

de acord. Când am apărut acoperită de sute de gărgărițe roșii la locul
în care oițele jucau Ascunselea, toată lumea a râs.

ZIUA 7: Am văzut o oaie bătrână stând pe marginea unei pârâu.

M-am gândit să fac o faptă bună. Am împins-o până am trecut-o
pârâul. Dar ea s-a supărat. A zis că nu voia să-l treacă.
Așa a fost săptămâna albastră, a ASCULTĂRII:

ZIUA 1: Mama mi-a zis să rămân în casă pentru că va fi fur-

tună. Eu am sărit pe geam și am fugit la joacă. Cum nu era
nicio oiță pe afară, am vrut să mă întorc, dar a început o fur-
tună îngrozitoare. M-am rătăcit. Din fericire, aveam blana
albastră și lupii care fugeau de furtună nu m-au văzut. A trebuit
să dorm lipită de o stâncă. Mi-a fost atât de frică!

ZIUA 2: De dimineață, am auzit strigătele părinților. Mă căutau

disperați. Am promis că voi fi o oiță ascultătoare.

ZIUA 3: Am fost pedepsită și nu am avut voie afară.

Nici gândăcelul albastru care a intrat pe geam n-a vrut să se
joace cu mine. S-a prefăcut că a murit și nu s-a mișcat multă
vreme. „Așa l-a învățat mama lui să facă dacă i se pare că e în
pericol” mi-a spus mama.

ZIUA 4: Iar au fost nori și am stat în casă. Ne-am trezit cu

bursucul la ușă. Aflase că sunt albastră. Își dorea să picteze
un cer senin. Am vrut să mă ascund, dar mama a zis că nu e
frumos. Am ascultat-o, însă am crezut că mă voi face mov de
plictiseală, cât timp i-am pozat.

ZIUA 5: A plouat. Bunica m-a rugat să o ajut să toarcă niște

lână.

ZIUA 6: Iar a plouat. Mătușa Creți a venit și m-a rugat să-i

dau niște lână albastră din lâna de pe mine pentru niște șosete.
N-am vrut, dar tata a zis că este săptămâna ASCULTĂRII.

ZIUA 7: Ura! Șosetele erau pentru mine. Am cele mai frumoase

șosete albastre!
 Așa a fost săptămâna a șasea, a PRIETENIEI:

ZIUA 1: După ce am purtat o oră inhalatorul, arătam ca o afină. Seara, iar

m-am certat cu Oli. Mi-a spus că, de multe ori, nu salut lumea cu care ne
întâlnim. „Prietenia noastră s-a încheiat! De ce trebuie să-mi faci obser-
vații?” i-am strigat, supărată.

ZIUA 2: M-am împrietenit cu Leo, un șoarece. Mi-a zis că știe multe locuri
în care se găsesc lucruri delicioase. Mi s-a părut un prieten potrivit. Oli nu
este așa de bună la suflet ca el.

ZIUA 3: Leo mi-a spus că mătușa Creți a făcut o plăcintă foarte bună cu
prune, dar că o ține ascunsă și mănâncă singură din ea. Mi-a fost ușor să
deschid dulapul mătușii. Plăcinta era neîncepută.
I-am dat lui Leo o felie și restul am mâncat eu. Mirosea prea bine.

ZIUA 4: Leo m-a întrebat dacă vreau niște miere. Desigur că voiam, însă
toate albinele s-au luat după mine. Seara, Leu a trecut pe la mine.
Avea burta plină cu miere.

ZIUA 5: Mătușa a aflat că eu am mâncat plăcinta cu prune. Iar am fost

pedepsită. Mama mi-a spus că Leo nu este un prieten adevărat.
Prietenii adevărați nu te pun să faci lucruri rele.

ZIUA 6: Mama are dreptate. I-am spus lui Leo că nu mai suntem
prieteni. S-a supărat, dar nu mi-a păsat.

ZIUA 7: M-am împăcat cu Oli. I-am cerut scuze.

Prietenii adevărați îți spun adevărul, chiar dacă te doare.
 Mai am puțin și termin tratamentul cu inhalatorul.
Săptămâna a șaptea am fost violet, culoarea
RECUNOȘTINȚEI.

Așa a fost săptămâna RECUNOȘTINȚEI:

ZIUA 1: Cât am stat azi cu inhalatorul, m-am gândit

că nu știu cui să fiu recunoscătoare. N-am primit
niciodată vreun cadou cu adevărat deosebit.
Cui să-i mulțumesc?

ZIUA 2: Mi-am dat seama că nu este nevoie să primești ceva deose-

bit ca să mulțumești cuiva. Îi pot mulțumi mamei pentru tot ce face
pentru mine! I-am făcut un buchețel de usturoi sălbatic și i l-am
dăruit. Ce s-a mai bucurat! Nu se aștepta.

ZIUA 3: I-am mulțumit bunicii. Apoi mătușii Creți. Le-am dat și lor
buchețele de usturoi sălbatic. Miroase cam înțepător, dar este violet,
la fel ca mine.

ZIUA 4: Și Oli merită un buchețel.

ZIUA 5: Tata mi-a spus că este frumos să le mulțumesc tuturor celor

care m-au ajutat. Mi-am dat seama că bursucul m-a ajutat să fiu mai
răbdătoare. I-am dat un buchet de usturoi și lui. A fost foarte fericit
și i-au dat lacrimile, dar a zis că e de la buchet.

ZIUA 6: I-am mulțumit și lui Doamne-Doamne pentru familia mea,

pentru prieteni, iarbă, flori, cer, soare. Nu am știu ce să-I dăruiesc,
așa că am alergat la bursuc și l-am rugat să-mi deseneze un
curcubeu. A promis că îl termină peste câteva zile.

ZIUA 7: Tatei uitasem să-i mulțumesc. L-am îmbrățișat mult de tot.

Săracul, a strănutat. Miros foarte tare a usturoi.
Așa a fost în ultima săptămână, a BUCURIEI:

ZIUA 1: După o oră de stat cu inhalatorul, m-am făcut iar albă.

Am alergat la bursuc să văd dacă este gata tabloul. Și nu era! Mi-am alun-
gat tristețea și am zis: „Va fi gata mâine!”. Am plecat să mă joc cu oițele.

ZIUA 2: Nici azi n-a fost gata tabloul. „Nu-i nimic! Acum sunt
bucuroasă că am reușit să-mi ascult părinții și să-mi pun în fiecare zi
inhalatorul.” am zis.

ZIUA 3: Bursucul iar s-a scuzat. Aș fi putut să fiu tristă, dar e mai bine să
găsești un motiv de bucurie, cum ar fi prietenii.

ZIUA 4: A plouat și nu am putut să merg la bursuc. Cât am stat cu

inhalatorul, am ascultat ploaia. Când vrei să cauți motive de bucurie,
chiar găsești.

ZIUA 5: La prânz s-a oprit ploaia și a ieșit soarele. Odată cu el, un

minunat curcubeu. Bursucul mi-a adus și el tabloul. A meritat să am
răbdare! Acum mă bucur de două ori mai mult.

ZIUA 6: Bursucul mi-a dat să-mi aleg două tuburi de vopsea, cadou din
partea lui. Am ales alb și roșu. Le-am amestecat într-o băltoacă și a ieșit
o altă culoare minunată: ROZ. Atât de tare m-am bucurat, că m-am tot
jucat prin băltoacă. De unde să știu că vopseaua aceea nu se mai curăță?
Acum ați aflat de ce sunt Oița roz.

ZIUA 7: Ai mei au zis că cel mai bine să ne bucurăm,

dacă tot nu putem scoate vopseaua din lâna mea.
I-au mulțumit omului cu rucsac că m-a ajutat să
scap de răceli. „Te așteptăm și anul viitor ca să ne
faci oița puternică!” i-au zis ai mei la plecare.
Dragi copii,

Aceasta a fost povestea mea.

De acum vă las și pe voi să-mi urmați călătoria.
Uneori va fi mai greu, alteori mai ușor.
Dar important este să aveți răbdare și să mergeți mai departe.
Eu acum mă pot juca liniștită cu oițele și, în curând, voi merge și la
școală.
Ne vom întâlni și anul viitor ca să facem împreună aceeași călătorie!
Vă voi trimite o altă poveste, plină de peripeții.
De abia aștept să ne revedem!

Vă îmbrățișez,
Oița roz
 cĂlătoria oiței roz

săptămâna CURAJULUI

săptămâna RĂBDĂRII

săptămâna IERTĂRII

săptămâna BUNĂTĂȚII

4
 cĂlĂtoria oiței roz

săptămâna ASCULTĂRII

săptămâna PRIETENIEI

săptămâna RECUNOȘTINȚEI

săptămâna BUCURIEI

Bravo, ai reușit!

Oița roz este mândră de tine!