OPT

Note pentru o poetica a (re)lecturii

Este posibila o poeticd a relecturii?

Am ajuns intr-un punct unde este cazuJ sa ne intrebam: exista

cu adevarat ceva numit lectura /iterarti? Daci da, cum poate fi
ea descrisa? La prima intrebare, raspunsul meu provizoriu este:
da, exista, daca lectura licerara nu se define~re in funcrie de
ceea ce citim (un text inerent literar, care sa cuprinda anumite
calitati definibile ale literaricart ii), ci in functie
'
de modalitatea
,
de lectura, adici daca citim in primuJ rand de placere, nu din
alte motive, cum ar fi obtinerea
, de informati, i, edificarea, per-
fectionarea, mantuire a sufletuJui, promovar ea profesionala sau
un milion de alte teluri onorabile. Pentru a complica insa ~i
mai .:nu.It lucrurile, aceste scopuri exterioare pot .fi, toate, impli-
cate ~i in procesul lecturii literare, fara sa-i modifice natura lire-
rara, finalitatea generala de obpnere a placerii. Cat despre tipul
de placere a carui procurare se urmar~te prin lectura literara,
el a fost definit, prin tradifie, ca fiind pldcerea esteticd, dar nu
exclude ~i alte forme de gratificatie, de la cele mai naive forme
de angajare emofionala in situapile ficfionale pana la cele mai
cerebrale tipuri de absorbtie intelectuala.
La cea de-a doua intrebare, ~ da raspunsul urmator: place--
rea lecturii trebuie descrisa in atatea feluri ~i din atatea perspec--
tive disciplinare cite pot sa contribuie la o mai buna mtelegere a
ei. Discipline eterogene, precum antropolo gia culturala, lin-
gvistica, istoria religiilor, istoria cartilor ~i a cititului, filozofia
(inclusiv epistemologia), hermeneutica, psihologia, estetica, teo-
 A CITI, A RECITI 163
ria ~i cricica licerara - ca sa le numim doar pe cele principale -,
aU de spus lucruri interes ante, uneori de o relevanta , maxima ,
despre problema lecturii (licerare). Lectura literara nu este un
fenomen autono m, ci unul profun d heteronom.
Odara ce am sublini at complexitatea enorma, relativismul
~i heceronomia lecturii literare, mai are oare sens sa pornim in
diutarea unei poetici a lecturii? Sau, ca sa formulam altfel intre-
barea, este o poetica a lecturii cat de cat posibila rara sacrifica-
rea unor nuanta ri cruciale sau rara suprasimplificarea retelei
complicate de procese de semnificare care intra in actul lectu-
rii? ~i, daca este posibila, ce eforturi s-au racut pentru a se insti-
tui o astfel de poetica? De-a lungul anilor, s-a vorbit intru
catva de o retorica a lecturii - care se ocupa cu ceea ce un text
explicit, apasat poetic, Ii instruie~te pe cititori sa faca sau sa nu
faca, cu mijloacele de persuasiune folosite in acest scop, cu ce
le spune, direct sau indirec t, ca trebuie sa s~ ~tepte de la el
sau sa nu se ~tepte , inclusiv ironiile ~i aporiile produse de ast-
fel de instruciiuni (Michel Charles, Rhetorique de /,a lecture) -,
iar mai recent s-a vorbit ~i de o poetica a lecturii, cu aplicare in
special la roman (Inge Crosm an Wimm ers, Poetics ofReading).
Statutul teoretic al unei astfel de retorici sau al unei astfel de
poetici a ramas insa pana acum nebulos.
Practic neobservat a trecut faptul ci ins~i posibilitatea exis-
tentei unei poetici a lecturi i i~i are premis a in perspectiva
(re)lecturii, mai precis in situatia paradoxala ca metodele cele
mai potrivite de citire a unui text (viteza de lectura adecvata,
tipul de atentie ce i se acorda , conventiile de care trebuie sa se
tina cont, evantaiul interpr etarilo r legitime) pot fi determinate
~rect numai dupa ce s-a savaqi t prima lectura. Cu alte c~-
vinte, nu poate exista o poetica a lecturii, la un nivel teo~~t~~
COUftient de sine, decat daca se intemeiaza pe conccptul rectttrU.
Ne putem 1ntreba: nu este recitirea, a~a cum e5re ea concep-
tualizata aid mai mult sau mai putin acela~i lucru cu ,,lectu~a
atent""" ( lo ' · andata · ., de catre
. , N0 ii Critici? Din
a c se reading) recom
i64 MATEI CALINESCU

eel putin doua motive trebuie sa raspund em negat' M .

' d . I .. iv. a1 1~
chiar daca, fire~te, pe agog1a ,, ecturu atente" implic" . nta.i,
rea (de vreme ce " b " . a" punctu I de vedere
1m rap~eaz J
a s1
ideal rec'It1-.
vazute in totalita tea ei pentru a-i determ ina functiil ope~ei
. . " ·1 d' £ . I " ') .. , tens1u-
ni Ie ~i am b1gu1tap e nente or parp , rec1t1rea aceastae, nu
constie nta nici de sine, nici de relatia cu prima lectura linrt:
prid care cititoru l se familiarizeaza cu opera. In al doilea ran~~
poate mai import ant-, recoma ndarea ,,lecturii atente" de citre
Noua Critica ignora tempor alitatea (re)citirii, pentru care suc-
cesiune a, secveni a, modele le (circula r/liniar ) de timp sunt
esentiale.
'
Vorbin d mai general, desigur, nici un tip de critica - noua
sau veche, structuralista sau poststructuralista - nu poate fiinfa
in afara experien~ei ~i perspectivei (re)lecturii, de~i con~tiinta
deplina a acestui fapt nu constitu ie o premisa necesara a actu-
lui critic. De fapt, numai prin recitire poate determina poeti-
cianul in ce sens lectura este sau ar trebui sa fie o ,,construqie"
sau, ~i mai corect spus, o ,,performance", ~i de aceea obiectul
posibil al unei poetici, al unui sistem de proceduri, protocoale
sau aranjamente prin care putem conferi, in mod fericit, sens
textului!1
Acela~i concept al recitirii insa pare sa arunce umbra unei
serioase indoieli asupra posibilitafii existenfei unei poetici coe-
rente a lecturii. Oare nu prin relectura devenim con~tienti de
deschiderea textului, de gradul lui de indeterminare, de plura-
litatea sa ireductibila ~i de propriu l nostru rol, extraordinar de
importa nt, in definirea si articularea sensurilor sale? Nu des-
'
coperim prin practica relectur ii ca una si aceeasi carte nu repre-
zinta doar mai multe lucruri pentru mai ' '
multi oameni, ci ~1
.
mai multe lucruri pentru unul si acelasi cititor, in momente
sau situatii diferite din viata sa? Obse~a tia a fost facuta de
' J • •
repetate ori, eel mai insistent ~i memorabil de catre romannci.
Cititorul, zice Emerson, ,,poate citi ceea ce scrie" (mintal): ,,C~
altceva putem vedea sau invata decat ceea ce suntem? L-ai
'
 A CITI, A RECITI 16
5
observat pe un om de~tept citindu-1 pe Vergiliu. Ei bine, auto-
rul cu pricina inseamna o mie de cirti pentru tot atatea persoane.
Ia carrea in mainile tale, cite~te pana iti lacrimeaza ochii si tot
. " ' ,
nu vei simti ceea ce s1~t e~ . ( Colkcted Works, vol. 2 , pp. 86-8?).
Emerson se refera la c1ure, dar deschiderea esentiala a tex-
cului este simtita ~i mai direct in actul recitirii. Lu~rul acesta
nu a trecut neobservat de teoreticienii lecturii. Wolfgang Iser,
de exemplu, remarca 1n The Implied Reader: ,,Putem deci
spune ca in cazul tuturor textelor literare procesul lecturii este
selectiv ~i ci textul potential este infinit mai bogat declt oricare
dintre realizarile sale individuale. 0 confirmare este faptul ci
a doua lectura a unei bucati literare produce intotdeauna o
impresie diferita de prima. Motivele pot fi cautate in modifi-
carile survenite in cititor - cu toate acestea, ele trebuie sa fie
de ~a natura incat sa permita respectiva variatie. La a doua
lectura, ocurentele familiare tind sa apara intr-o lumina noua,
fiind uneori corectate, alteori imboga{ite" (p. 280).
Caracterul intotdeauna individual al concretizarii textului-
formele imprevizibile pe care le ia in mintea cititorului in func-
tie de educatie, varsta, loc, situatie, predispozitie - pune multe
obstacole in calea unei poetici coerente a lecturii, de vreme ce
poetica presupune regularitati observabile, specificabile, pre-
cum ~i scopuri concret stabilite ~i capacitatea de a le realiza.
Constiinta
, , ar trebui sa explice de
, acestei inevitabile dificultati
ce o poetici a lecturii ar fi necesarmente mai slaba ~i mai fluida
decat poetica producerii textului sau a compozitiei. Totu~i, 0
poetici a lecturii i~i poate avea utilitatea ei euristici. Mai mult,
pare probabil ca eforturile reunite de a elabora o poetici a lec-
turii vor deveni mai frecvente, pentru ca ele pot oferi cadrul
adecvat pentru o reffectare mai sistematica asupra rezultatel~r
obtinute in ultimele decenii de foarte activa critica ~i teone
li terara"' orientate
· · ·
spre c1t1tor.
 i66 MATEI cALINESCU

Regula placerii
Poeti ca (re)lecturii va avea ca obiec t regulile, conventiile
strallgerile, precept~le, cadrele de ~eferinr~ ~i strategiil~ d; ~
(la variatele nivel un ale procesulu1 lectu ru) care caracterize .
lectura buna . Dar ce inrele g eu prin lectura bund? Din pu:
de vedere practic, cea mai simp la definifie a lecturii bune (lite-
rare) pare sa fie ~i cea mai hedo nista. Lectu ra buna este aceea
care produ ce maxi mum de place re - un maxi mum de placere,
am putea sublinia, din aceea ciuta ci de cititorul individual (intre
lectura ,,ganditoare" ~i cea ,,frivola"). Cand va, W.H. Auden fa-
cea urmaroarea rema rci despre lectura: ,,Placerea nu este ci~i
de pufin o cilauz a infailibila, dar este eel mai pufin supusa gre-
~elii" (The Dyer's Hand, p. 5).
Poetica (re)lecturii nu trebu ie sa ignor e tipurile mai pufin
complexe de lectu ra de placere, indus iv litera tura proasta.
(Poeticianul ~tie cl exista o litera tura proas ta buna ~i in conse-
cinta ~i o lectura proasta buna , care poate constitui un fasci-
nant obiect de studi u ~i, mai mult, poate foarte bine coexista
cu forme de lectura mai elevate, mai complexe, mai preten-
tioase ~i mai hranitoare pentr u intelect.) Dar, chiar ~i in cazul
lecturii ,pur distractive sau de dragul a ceea ce criticii morali~ti
numesc o placere lipsita de judecata, poeti ca la care ma gan-
desc eu nu poate sa nu se intemeieze pe relectura: poeticianul
trebuie sa re-citeascl o carte proasta (sa speram cl o carte proasci
buna, un thriller ieftin, dar captivant, un western sau un romanf
gotic, minu nat de conforme cu genul, sau o capodopera rara
a prostului-gust) ca sa constate cum este alcatuita §i care ar pu-
tea fi secretul succesului ei. Perspectiva obtin uta prin recitire
va confirma §i regulile elementare, respectate aproape spontan,
al_e lec_turii de proasta calitate: cite§te pe nemestecate, fii n~v,
fi1 curios (abandoneaza lectura daca nu iti este starnita §i sans-
racuta curiozitatea) ~i, mai presus de orice, nu-fi reprima im-
pulsurile spre fantazare. Apropo, acestea sunt impulsuri pe care
 A CITI, A RECITI I6?

un citiror foarte intelig~nt ~-i rafinat nu le va dispretui nici-

odata, ba chiar le va culnva ~1 le va da ascultare fara remusciri
sa U rusinare.
, Adevarata problema ce li se pune criticului li~erar
si poeticianului lecturii este cum sa includa, nu sa excluda, dife-
~irele ripuri de lectura de placere. Rezulta ca una dintre sarci-
nile criticului este sa devina pe deplin con~tient de influenta
continua a puritanismului cultural, suspicios fata de orice g;n
sau forma de placere. Puritanismul acesta subteran, tenace, a
supravietuit aliindu-se cu diferite doctrine utopic-revolutio-
nare ale epocii moderne, ~i efectele lui sunt incl surprinzator
de raspandite chiar ~i in societatile liberal-democratice.
In ·general, ca in cazul poeticii traditionale a compozitiei ~i
a ,,scrisului bun", regula suprema a unei poetici a scrisului bun
trebuie sa fie, simplu, ca acesta sa placa. Racine cuno~tea per-
fect aceasta regula a placerii cind scria in prefata la Berenice,
adresandu-se spectatorilor carora le placuse piesa, dar erau
suparati ca nu respectase, in constructia ei, regulile aristotelice
ale tragediei: ,,Le cer sa aiba despre domniile lor o parere sufi-
cient de buna ca sa nu creada ca o piesa care ii misci, si, le face
placere ar putea sa incalce in vreun fel regulile. Regula princi-
pala este sa produci placere ~i sa mi~ti sufletele: toate celelalte
nu au alta menire decat sa o instaureze pe prima" (p. 468).
Natural, odata cu diversificarea istorici a publicului cititor ~i
cu relativizarea gustului, tipurile de placere oferite de lectura
au devenit mai variate - aproape pana la punctul in care nu
mai pot fi contabilizate. In acel~i timp, placerea propriu-zisa
a continuat sa fie cenzurata de mentalitatea puritana difuza
care persista in estetica modernismului (o estetica a devaluarii
placerii, dupa cum observa Lionel Trilling). 2
0 scurta trecere in revista a conceptului de poetica ~i... a
intrebuintarilor sale moderne s-ar putea dovedi aid utila. In
anii r930, cand Paul Valery s-a angajat sa readuci 1~ v~ara ter-
tnenul de poetica, els-a simtit mai intai obligat sa ehmine ade-
rentele conotatii neodasice ~etuste, referitoare la reguli, reiete,
i68 MATEI CALINESCU

norme. Conotafiile aces tea erau rezultatul firesc a1 folosir".11 pre-

. /.
1f A

lungite, in Franf~, a termen u uI oettqu~ In a~cepfiunea sa neo.

clasici (avandu-~I ma~ele ~odd In Poettca luI Aristotel), cuplat
cu adoptarea luI de catre sistemul francez de educafie, in care
valoarea exemplara a unor auteurs classiques era rutinier Iegata
de respectarea stricta, fara cracneala, a regulilor scrisului bun.
Pentru a elibera termenul de conotafiile sale didactice nepla-
cute, Valery i-a resuscitat etimologia uitaci, aceea de ,,facere"
(poeticd deriva din verbul grecesc poiein, ,,a face").
~adar, dupa Valery, sarcina poeticii consci in a examina
~i a descrie cum sunt fa.cute operele literare, nu cum ar trebui
sd fie fa.cute ca sa respecte anumite criterii ingust ~i dogmatic
definite (in spefa, cerintele neoclasic-didacrice de gust ~i de-
centa). Cu alee cuvinte, poetica este o teorie generala a forme-
lor literare ~i a logicii lor interne. 0 astfel de definipe parea sa
corespunda unui Zeitgeist critic mai larg (daci ~ ceva exista),
fiind sincrona cu teoriile despre forma literara propuse in anii
1920 ~i 1930 de citre formali§tii rt.qi §i cu abordarea ,,intrinseci"
a literaturii recomandata de N oii Critici anglo-americani.
Dar, cu toate eforturile lui Valery de a elibera poetica de
elementul prescriptiv, problema regulilor ramane o chestiune
centrala pentru orice fel de poetici comprehensiva, indusiv
pentru poetica (re)citirii care ne preocupa aici. Facerea unei
opere literare (sau construirea unei lecturi) nu este un proces
anonim, des~urat intr-un vid istoric. Oricum le-am numi,
regulile sunt de neocolit: atat compozitia, cit si lectura vor
J J

µne intotdeauna seama de anumite reguli sau convenfii, unele

mai generale, altele mai evident !imitate la epoci. Valery ~i
poetidenii structurali~ti francezi mai sistematici, care au recu-
noscut in Valery un mare precursor, se ocupa, de fapt, tot tim-
pul de regulile acestea (chiar daci se vede limpede cl prefera
sale spuna ,,convenfii", ,,constrangeri", ,,necesitafi structurale"
~i ~a mai departe). Ceea ce difera de concepfia veche neoda-
sica despre reguli este trecerea de la un ton autoritar, normativ
 A CITI, A RECITI 169

ostentativ dogmatic in formularea respectivelor reguli la

sau " , l 1· . . b . . . .
unul mai ,,neutr~ , ca ace ~ c:re exp lea, unaoara, regulamen-
l unui joc. Oncum, dupa parerea mea, poeticienii neodasici
cu . , /\ . ,
u reseau, in esen~a, cata vreme recuno~teau (~i cei mai multi
~ r!u~o~teau, chiar daci numai implicit) primatul regulii pti-
cerii. Cu toate acestea, avem tot dreptul sa ne delimitim de
"ncelegerea lor ingusta, exagerat de rigida, a regulilor jocului
1 '
literar, intelegere in care respectarea regulilor parea uneori sa
devina un scop in sine, iar jocul ~i placerea produsa de el (noµ-
une larga, incluzand sentimente tragice, spaima ~i mila, pre-
cum si sentimente cornice) erau aproape uitate.
'

Cum citim
Chestiunea centrala a unei poetici a {re)citirii este cum sii citim,
cum sa construim, sa desfasuram, sau sa executam (asa , cum se
interpreteaza o bucata muzicala) o lectura valida, pe deplin
satisfacatoare, a unui text de literatura (deoarece satisfacµa
depinde de sentimentul de adecvare a lecturii pe care tl are exe-
cutantul). Problema poate fi urmarita in trei direcfii. Prima ~i
cea mai evidenta, dar ~i cea in care se inscriu majoritatea cer-
cetarilor deja intreprinse, i~i propune sa descrie ~i sa clasifice
diferitele instrucriuni despre cum trebuie sa citim cuprinse in
texte literare, prin urmare puse direct la dispozitia analizei tex-
tuale ~i teoretizarilor practicate de poeticieni. Fiecare carte, s-ar
putea. spune, este insotita
, de un manual al utilizatorului ei, in
care tnstrucriunile de lectura pot fi formulate explicit ~i com-
plet (ca in cazul literaturii didactice), sau numai sugerate (ca
in cazul textelor mai dificile, jucau~-enigmatice), cu un mare
nurnar de variatii intre aceste doua extreme. Aceasta linie de
cercetare ne-a furnizat un numar de studii pretioase despre
ceeace s-ar putea numi intr-un sens generic,
,,cititorul "'inserts
."
S
au, cu O eticheta ceva' mai familiara, ,,cititorul din text " ·3
 170 MATEI cALINESCU

dii pot considera, bunaoara, ,,cititorul fi . ,

Aseme Ilea Stu . " . .. ct1v' ca
un rol sau un scenanu care sa fie JUcat de c1t1torul adev" 4 ·
pe . .. . . ." d arat.
Cei pe care ti putem num1 ,,c1t1ton retonc1 - ,, raga cititor 1, 1

ititorule lipsit de alte tre bun·" (C ervantes) , sau ,,hypocu.e

sau,, C " rtte
lecteur, mon semblable, mon frere al lui Baudelaire - au fost
scudiati si ei, atat in linii generale, cat ~i la autori specifici, de
) )

la Dante la Proust.
Cititorii pot ~eveni personaje cu statut complet, iar lectura
ins~i poate ajunge pretextul unei drame ficfio~ale care__se ofera
pentru ceea ce este, in _acest caz, o metalectura (lectura despre
leccura). Exemple celebre sunt Paolo ~i Francesca ai lui Dante
(care citesc, in Inferno V, povestea iubirii ilicite a lui Lancia-
lotto), Don Quijote al lui Cervantes ~i Emma Bovary a lui
Flaubert. Asemenea personaje sunt, ca cititori fictivi, antimo-
dele tragice, cornice sau ironice.
0 sectiune mai -strict delimitata a poeticii (si locul unde
) )

poetica compozifiei se intalne~te cu geamana sa mai evaziva,

poetica lecturii) este funcfia naratarului - a adresantului dis-
cursului narativ, adresant a carui figura poate fi reconstruita
din insu~i textul narafiunii. 0 poetica a lecturii se va ocupa ~i
de valabilitatea- euristici, daci nu altfel- a unor constructe ca
,,cititorul ideal", ,,cititorul informat" (Stanley Fish), ,,cititorul
implicit" (Wolfgang Iser), ,,cititorul model" (Umberto Eco),
,,cititorul incifrat" (Christine Brooke-Rose), ,,cititorul ·compe-
tent" Oonathan Culler, in Structuralist Poetics) §i ~a mai de-
parte. Deocamdata, nu intentionez sa discut detaliat zona
aceasta bine cercetata a studiilor literare. Relevanfa sa pentru
o viitoare poetica a lecturii este clara. Ma simt tentat adaug sa
tOtUfi ca, daci dorim sa determinam ~i sa articulam rolul jucat
intr-o opera literara de ,,cititorul textual" (~i nu doar sa reac-
fionam, mai ~ult sau m~i pu~i~ ~ubliminal, Ia a1uziile piezi~e
sau indemnurde rcspecuvulu1 c1t1tor), este necesar recitim sa
ti sa pornim de la o recuno~tere a (rc)lecturii. Se va observa,
de asemcnea, ca tnulte studii din aceasta categoric utilizeaza
 A crn, A RECITI
171
~
cuv~• cititor doar ca un alt nume pentru textul in . s A
Antul
" . su~1. .ceasta
limitar e. Alte 1potez e metate xtuale sau p
esre 0 . . . aratextua le
(anrropologice, ps1holo
h. .
g1ce, soCiologice) pot clarifica pr
ocesu
l
(re)leccurii din un~ 1un c~ nu trebuie sa ramana straine poe-
dcii lecrurii. Un manu ndu de astfel de ipoteze, cu originea
10
ideea de joc, va fi exami nat 111 partea a III-a.
A doua direcfie - mai parado xala - 1n care poate fi dezvol-
raca poecica (re!lec_rur!i 1ncepe cu examinarea a doua categorii
de text foarte d1fente 1ntre ele: pe de o pane, jurnale personale
(ca, bunaoara, ale lui Stendh al, Amiel, Gide sau Ana1s Nin);
pe de alta, prefete (ca cele scrise de Henry James pentru edifia
de la New York a operel or sale). Numit orul comun al celor
doua ,,genuri" literare, altmin teri neinru dite, este stransa lor
legatura cu ideea recitirii. Diaris tul i~i tine jurnalu l, incercand
sa retina detaliile fugitive ale intamp larilor zilnice, ale int~ni -
rilor, experi entelo r (inclus iv ale experi entelo r de lectura), in
ideea ca va putea reciti paragrafele candva in viitor. Jurnal ul
este, evident, o metod a de a ,,salva" timpul , de a smulge mo-
mente semnif icative sau epifan ice din ireversibila scurgere a
timpului liniar ~i de a le conser va pentru aminti rea ulterioara,
pentru reinsp ectare a ~i resusc itarea lor- cu un cuvant , pentru
recitire. ~a cum observ a Jean Rouss et in glosele sale pe mar-
ginea acestui ,,gen ambig uu" (un gen in care, teoretic eel putin,
scrierea se presup une ca este secreta ~i prin urmar e nu are un
adresant sau un cititor in inteles ul obi~nu it, ci doar un singur
re-cititor: autorul insu~i), u~ jurnal intim de genul celui scris
de Amiel devine nu numai o ocaiie pentru autorecitirea frec-
venta, ci §i- mai interesant pentru poetician - un docun1ent
scris, elaborat, referitor la aqiunile de recitire de acesc_fel.~
(Amiel, de exemplu, era un re-cititor sistematic al propnulu~
sau Jurna,
· 1 roloser .
a frecve . o log1a
nt term1n · Iegata
. de· relecture ~SI
1,1

a ereat un tip• specia

. l de text peste --
masura de 11,jbal,lrr
a , at, autoco
1,1

. n-
telllplativ, de care beneficia un singur cititor: el insu~i.)
172 MATEI CALINESCU

Unel e reguli ale jocu lui de-a scrisul ~i, implicit, de- ..
jurna lelor s,-a~ mo di•fica~ "in p:i~. 1d ..
e _e . ecen u ale secolualui
Cltttul
XX
cand And re Gide a pubh cat parp din JUrnalul sau intim ( ~ .'
. , regu1 . . . 1
atun ci se acceptase, tacit a ca JUrna e1e nu trebuie publi-
pana
cate decl t eel mult post um). Gen ul s-a apro piat mai mult de ,
autobiografie, cu toate ca ~i-a pastr at trasaturile distinctive:
struc tura aleatorie, logica inter na speciala impu sa de necesita-
tea de a scrie paragrafe data te sau de nota rea zilnica a observa-
tiilor, prec um ~i cont inutu l eterogen (jurnalul poate consemna
lucru ri de mare diversitate, cum sunt starile suflete~ti, eveni-
mentele personale, mom entel e de scrutare a sinelui, visele, dis-
cu{iile, lecturile, impresiile, amin tirile , proiectele, zvonurile,
barfele ~i mult e altele). Stilistic, daca nu §i in alt sens, jurnalul
a cont inua t sa fie - ceea ce este impo rtant - o specie de scriere
secreta, de fapt pseudosecreta. Diari§tii pot opta sa imparta-
~easci secretele lor ~i altora, i~i pot chiar folosi secretele (sau
pseudose~retele) cu scopul de a se autoflagela in public sau de
a-~i face singuri publicitate (sau ambele); cu toate acestea, lega-
tura dintre ideea de jurnal intim ~i ideea de lucru secret ramane
neafectata, fiind o trasatura structurala a genului.
~a se explica 2ele doua tipur i de interes trezite de jurnal
in cititor. Primul este dorin ta acestuia din urma sa devina con-
fi.dentul scriitorului ~i depozitarul secretelor lui. Pent ru asta,
cititorul trebuie sa fie un admirator, un devo tat al scriitorului,
sau eel putin o persoana care-i cuno ~te in ama nunt opera; alt-
minteri, secretele scriitorului nu ar avea nici O noim a pentru
el, textul jurnalului devenind plictisitor, ilizibil. Interesul de
acest fel fata de jurnale este amplifi.cat de - ~i deseori duce la -
recitirca celorlalte operc ale scriitorului tn cauza. Jurnalul ofera
indicii prctioasc pent ru construirca lccturii sau rclccturii celor-
lalte cirti ale scriitorului. Al doilca tip de intercs U caracceri-
zcaza pc cititorul care tine fi el un jurnal sau este un diarist
potential. In cazul accsta, cititorul cste curios si vada, fi gata
sa-~i ins~ asca , felul cum rczolva problemclc diaristul publi-
 A CITI, A RECITI 173
rehnica folosita de el pentru a-~i crea persona sau rolul d
cat, . , l d. . ·1 e
.1afl·sr · 1 Oeoarece n umaru 1anstt or potentia li din ra" nd .
d ' , un1e
publicului c~ti!or nu :st~ mar~, crite~iul principal dupa care
edirorul hotar~~te dac_a s_a pubh_ce un Jurnal ramane populari-
tarea autorulu1 (ne phcuses c ta1nele anonimi lor, dar ne fasci-
neaza secretele oameni lor celebri).
Importa nta prefetel or auctoria le pentru o teorie a lecturii
(care ar include ~i ,,etica lecturii" ~i relecturii, a~a cum subli-
niaza J. Hillis Miller) devine incontes tabila daca ne referim la
prefetele lui James ca la un caz exempla r de autoreflectare cri-
ticl intreprinsa de un autor importa nt ~i ca la un ,,act prodigios
de recitire" (Miller, The Ethics ofReading, p. 107). Activitatea
de recitire a diaristu lui ramane, in principiu, o chestiune per-
sonala: chiar daca jurnalul este scris exclusiv pentru a fi publi-
cat in viitor, regula constitu tiva este ~i va fi intotdea una ca el
nu se poate adresa altcuiva decat autorulu i, sau, in eel mai bun
caz, unor prieteni apropia ti, acelor ,,happy few" cu care Sten-
dhal era de acord sa-~i imparta secretele. Cititoru l generic este
stilistic exclus (adresarea ,,draga cititorul e" lipse~te din jurna-
lele intime, de~i mai recent ea poate fi concepu ta de un diarist
autoironic care-~i publica jurnalul la putin timp dupa scrierea
lui), chiar daci excluderea poate avea semnificatia , unei invitatii ,
ocolite. Prin contrast , autorul care scrie o prefata la o opera
publicata anterior , ca in cazul lui James, se implici intr-un act
de recitire cu dublu caracter public, deoarece este vorba de re-
examinarea publica a unei opere care deja apaqine domeniului
P_~hlic ~i, ca atare, ne da, cum spune Miller, ,,o formulare a et~
cu serisului ca etici a cititului si recititului". Sensul in care aceasta
etica reprezinta totodat a o parte a une~ poetici este evident,
fiindca ce altceva ne poate spune o prefata decat cum sa citim
textul prefatat?
Unul dintre motivel e pentru care lumea cite~te jurnale per-
sonale, ~a cum ., . . atea legata" d tainele extra-
aratam, este cunoz1t e ,. .,
textuale pe care le-ar putea
dezva"l u1.. R especnv· e le taine 1nsa
 174 MATEI cALINES CU

. , . . , •nfluenta directa asupra modulu. i 1n care...citt·malte

pot sa aJ 6a O 1 '
.terare
1 autonom e - de acelas1 autor. In a
texte - opere 1 . ' .. " ceasta
. . . , putem vorbi despre anum1t e analog11 1ntre J·urn l I
pnv1nfa, . . . . . ,. a ee
tn caz I
. £ete1e scriitonlor. Acestea
~1 prerc , . . cele
sunt . . ma1 v121bde. u
subgenului de jurnal nu~1t de ob1ce1 ,,Jurna1u1 unu1 roman'<
(de exemplu, jurna1u1 lu1 Tho~a s ~a~n la Docto: Faustus).
Atat jurnalele de acest tip ~pec1al, cat ~1 p~e~e~el~ (1n~eosebi
cele retrospective, ca ale lu1 Henry James) 1n1paza no1 proto-
coale ale (re)dtirii operelor literare la care se refera 1n mod spe-
cific sau pe care le 1nsofesc. 0 alta trasatur a comuna acestor
jurnale ~i prefefelor este faptul ca nu sunt, ori eel pufin nu
aspira sa fie, dtibile 1n sine sau pentru sine.
Daca urmarim cea de-a treia direcrie, in care poetica (re)lec-
turii poate fi concepu ta ca unset de reguli pentru construirea
unei lecturi bune, efidente, placute a unei opere literare, ne vom
confrunta imediat cu problem a mult mai cuprinzatoare ~i mai
complexa a literaturii, lecturii, relecturii si ludicului. Mai precis,
' .

vom descoperi curand derutan ta converg enra a doua chestiuni:

mai .intai, sentimentul existentei unui text 1· ucaus, care ne invita
' '
sau ne provoaca sane prindem intr-un joc (joc percepu t une-
ori ca implicit in text, chiar constitu tiv al acestuia); in al doilea
rand, sentime ntul ca, pentru a particip a la joc cu succes, vom
fi obligafi la multa recitire. Din fericire, textele jucau~e sunt
concepu te astfel incat sa rasplate asca (re)citir ea. Relafia mai
larga dintre joc §i literatura, precum ~i problem a mai specificl
a raportului literatu ra-jocu ri (care se intinde de la jocuri sim-
ple, ca anagramele, rebusurile, logogrif urile .~i cuvintele incruci-
.~ate p" " 1a ce1e complexe, ca cifrurile textuale r
extinse, setun e
·1
r ' ana
d~ alu~ii criptice, structura numerologicii ascunsii) au consti-
tu1t obiectul cercet"an1· · erucl'Jte ~1· ma. , vo1• ocupa mat· 1n" d eaproa-
pe de el~ tn partea a III-a. Pentru momen t, doresc doar sa fac
observar11a ca ' cl· es t uI de b.tzar, repercu siunile structur1·1or tex-
tuale cu caracte I d. .
r u tc asupra teoriei lecturii , ca sa nu mat vor-
 A CI TI , A RECITI 175
. (r
d reona e)le crurii, s- au bu cu ra t de prea pu tin a atentie
biJll e criticii lirerare. C u
to at e acestea, m 1. se pa
,
re ev id
,
en
din parcela lirerare se jo ad sa u t
po t fi privite ~i di n un gh iu l lu
ca., Opere
. . e ititorii , chiar 1a
c-:.. ra
-- s-
di-
o ~t•ie, se pn•nd " h
1n ora d"1verselor
cul01: '.a~; dice complexe, di nt re
care (re)lecturii ii revine locul
acdv1rap u
de onoare.

J.
SAPTE
>

Varste, locuri si
, situatii
,

Nici n-ai apucat sa spui undeva un cuvant despre

placerea cexcului, ca doi jandarmi sunt gata sa
sara pe tine - jandarmul politic ~i jandarmul psih-
analitic - fucilitate ~i/ sau culpabilitate, placerea
este sau lene~a, sau zadarnica, este o idee de clasa
sau o iluzie. 0 veche, foarte veche traditie: hedo-
'
nismul a fost refulat de aproape toate filozofiile.
ROLAND BARTHES
Le Plaisir du text/'

Lectura de placere fi vdrsta cititorului

~colile critice accepta, aproape fara excepfie, cl istoria este

rnarea variabila in felul in care cititorul da sens textelor. Pana
si
,
cei mai conservatori avocati> ai intentiei
>
auctoriale sau ai sen-
sului dorit de autor, incredinta ti ca obligafia lectorului este sa
le recupereze in forma lor cea mai pura, vor cidea de acord ca
diferite generatii vor avea o lectura diferita a aceleia~i opere,
ca, dincolo de intelesul strict l~ngvistic, opera va primi tot-
deauna o semnificatie >
noua, nebanuita, intr-un context istoric
nou. D ar reactiile
, cititorilor si
, re-cititorilor contempo rani -
indiferent de ce doresc sau pretind reprezentantii criticii nor-
mative conservatoare - vor fi ~i ele extrem de variate, ca functie
a diferitilor factori psihosociali cu influenta directa asupra pro-
cesului lecturii. Ma voi ocupa aici numai de trei variabile
majore: varsta cititorului, locul sau situatia in care se produce
lectura ~i genul (sexul) aceluia~i cititor.

1~ Vezi Roland Barches, Pldcerea textului, ed. cir., p. 50 (n. red.).

 A CITI, A RECITI 135

"
factorul eel mai evident este varsta.
Dintre cele. trei,
.. . .. . Con-
nta faptulu1 ca necesna
-1· ple de lectura diter"' "1n c.I unc!te
.
de
~t 1 , . . . .. " . a
c . d e d. _
1n ex1stent,a tipurilor d·11erne
va"rsta cit1torulu1 se reflecta
. 15
cum ar fi hteratur a pentru copii cu m . d.
Cu rs literar, .. . .. . , area e1 1ver-
sirate de specu_ ~1 subsp~cu narauve (basme, fantezii ala Tolkien
sau C.S. L_ew1~), sau ln~ratu ra destinat a tineretu lui (romane
de aventun, sc1ence-fict1on). Problem ele mari de care vreau sa
ma ocup in acest capitol sunt urmatoa rele: ce ~i cum citesc
copiii de placere? Ce ~i cum citesc adolescentii? Cum citesc
adultii sau oameni i mai varstnic i, nu ca indivizi, ci ca membri
ai grupului de varsta respectiv? ~i - intrebar ea cea mai impor-
tanta - cum se aplica distinct ia dintre lectura si , relectura cutu-
melor de lectura ale diferitel or grupuri de varsta?
Multi psiholog i ai lecturii s-au ocupat de chestiunea relatiei
dintre citit ~i varsta dintr-o perspec tiva limitata, concent ran-
du-se mai ales asupra didactic ii lecturii. Linia aceasta de cer-
cetare a fost Incuraj ata de colosala importa nta formativa a
cititului - in sensul achiziti onarii si dezvoltarii deprinderilor
' '
?e lectura - din frageda copilarie pana la inceputu l vieµi adulte.
In acest context, lectura literara a fost de obicei considerata un
mijloc pentru doband irea ,,culturi i generale", conditie care
ajuta la folosirea cititului , mai tarziu Ill viata, pentru scopuri
diferite, inclusiv recreere a sau divertis mentul. Ndndoi elnic,
aceasta este o finalitat e extrem de dezirabila a educatiei lecturii.
Aid Insa ma interese aza Ill primul rand lectura ca activitate
5
automotivata, adica lectura de placere. Desigur, tipul ace ra
de lectura nu este incomp atibil cu ceea ce citim (sau ni se cere
· · la ~coala, deoarec e In mute
sa. c1t1m)
1 cazun· b"bl"1 tog~afia obli-. ,
gatorie se poate transfo rma- ~i c:hiar se transfo r~a- •~ lectm-:1
de Placere. Ca sii ne exprimiim intr-un jargon mai teh~i~, al ~si-
1
hologiei, lectura telica (cititul cu un scop extern lut ins~~ -
.
pentru sat1sface . . b · . a informapdor
rea une1 cer1nte pentru o pnere ·
£0 Iositoare, pentru imbuna· tatirea
t ' d 1 "' pen tru
1ntelegerii ·e ectura,
a £ c .. _r. ctive etc.) poate
ace ra{a anumito r problem e de cr~tere sau ai.e
136 MATEI CALINESCU

deveni paratelica sau autotelica, adica sa-~i insuseasca

.. . ..I .. d . , un scop
indepen dent, neprevazut 1n•t:a , sau sa ev1na un scop 10 si
un proces motivat intrinsec. In plus, este posibil ca ~colile:~
incurajeze lectura de placere, cum se intampla cand profesorii
pedagogii sau bibliotecarii le recomanda elevilor anumite cart{
ce pot fi citite ca amuzament, incercand sa potriveasca pre-
supusele nevoi sau dorinte ale acestora ~i confinutul anumitor
ciqi. Cu toate acestea, ma voi concentra aici asupra lecturii efec-
tuate in afara sistemului educativ, necalauzita - daca nu com-
plet neinfluentata - de el.
Cercetand relatia dintre lectura ~i varsta, ma voi prevala de
orice rezultate pertinente la care au ajuns studiile existente de
psihologia lecturii de placere, dar va trebui sa improvizez in
mare parte, sa rise aproximari ~i ipoteze neverificabile ~tiinfific,
insa care mi se pare ca merita sa fie oferite cititorului pentru
validarea introspectiva, informala a eseului meu. Poate ci intr-o
buna zi psihologii ~i sociologii profesioni~ti ai cititului vor eva-
lua problemele atinse de mine 1n acest capitol cu instrumentele
~tiintifice adecvate, inclusiv chestionare, analize statistice ale
testirilor, studii de caz.
Cercetarile de acest fel ar putea recurge la o abordare din
perspectiva cre~terii ~i maturizarii cititorului, asemanatoare cu
cea propusa de J.A. Appleyard in cartea Becoming a Reader.
Appleyard aplici chestiunii lecturii, in funcpe de varsta, un mo-
del de scheme cognitive derivat din epistemologia genetici a
lui Jean Piaget, dar intarit semnificativ cu elemente imprumu-
tatc din psihanaliza (in special din considerafiile lui Erik Erik-
son privind copilaria ti socictatca ti clutarea identitatii de catre
adolescent) fi din psihologia analitica a lui C.G. Jung (mai ales
considerafiilc lui Jung cu privirc la tiparclc arhetipaJe ale imagi-
natiei umane). In studiul sau, Appleyard dcfineftc cinci roluri
tipice ale cititorului, tn funcfic de varsti: (1) cititorul ca jucitor,
mai exact ca jucator simbolic - corcspunzAnd vdrstci pre~colarc,
 A CITI, A RECIT I 137
cand experientele de a asculta pove~ti citite de aliii, de a fantaza
side a participa in diferite jocur i in care pretinzi ca e~ti altci-
~eva sunt continue ~i se susiin reciproc; (2) cititorul ca erou sau
eroina- corespunzand unei varste ceva mai inaintate (?-II ani),
cand copilul cite~te de buna voie mai ales pove~ti de aventuri
si tinde sa se identifice cu eroii ficiionali; (3) cititorul ca gan-
ditor - corespunzand adolescentei, cand lectorul tanar incepe
sa reflecteze asupra caracterelor fictionale, motivatiilor ~i sen-
timentelor ce difera de ale sale, strad uind u-se sa stabileasca
0
con~tiinta mai pute rnica a ident itatii sale proprii; (4) cititorul
ca interpret - cores punz and anilor de facultate ~i de dupa facul-
tate, cand cititorul educ at, avan d cons tiinta interpretabilitatii
, , '
textului literar, se sileste sa-1 inteleaga si sa articuleze o interpre-
' ' '
tare valabila, print re mult ele posib ile; (5) cititprul adult, ,,prag-
matic", adica persoana ajunsa la matu ritate deplina, capabila
sa deosebeasca finalitatile multiple ale lectu rii- dobandirea de
informatii, de satisfactii intelectuale si estetice, deconectare -
'
~i care, de regula, prefe'ra proza nonfiction'
ala (istorie, biografii)
celei de imaginatie, iar in perim etrul fictiunii prefera textele
dominate de personaj celor dominate de aqiu ne. Tipologia evo-
lutiva a lui Appl eyard este suficient de flexibila ca sa permita
cititorilor matu ri sa sintetizeze caracteristicile majore ale lec-
turii varstelor precedente:
0 observatie impo rtanta care se poate face despre lectura adulta este
ca ea comb ina ~i regrupeaza toate modalitatile de citire care au con-
tat pentr u indiv id 1ntr-o viata petre cuta 1n tovar ~ia pove~tilor. Sunt
prezenti copilu l, junel e, adole scent ul, eel ce studia za litera tura ~
experientele tipice ale tutur or acestora fiind disponibile pentr u reci-
clare ~i refigurare, ca parte a reactiilor comp lexe pe care le _au a~ultii
fata de ceea ce citesc. [... ] Dar [cum remarca C.S. Lewis] nu eS(e
vorba de o simpl a adifiu ne: ,,Acum 1mi plac mai mult basmele decat
in copilarie: fiind capab il sa pun mai mult din mine 1n ele, eS te firesc
sa §i iau din ele mai mult" (p. 164).
138 MAT EI CAL INES CU

in termeni generali, nu put em s3. nu fim de aco rd cu Appleyard

ca fazele timpurii ale evolutiei cititorului nu sun t pur ~i simplu
la.sate in urm a, ci sun t sub sum ate, in mo d con tinu u ~i diversi-
ficat, noil or modalita{i de lect ura cara cter istic e etap elor tarzii.
Voi incerca sa tratez aceasta che stiu ne foar te imp orta nta din-
tr-o perspectiva oar ecu m dife rita , o per spe ctiv a pen tru care
fenomenul relecturii este la fel de cen . tral ca si
, fen ome nul lee-
turi i propriu-zise.