UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic

Programul postuniversitar de pregătire psihopedagogică, nivelul I

PORTOFOLIU LA DISCIPLINA
PEDAGOGIE 2

Nume şi prenume cursant:Roșoiu Maria-Daniela

Specializarea: Muzică

Sesiunea februarie 2024

 CUPRINS

1. Strategia de audiere la disciplina Educație muzicală.....................................................pag.3

2. Regulile care trebuie să respecte profesorul în realizarea comunicări cu clasa de
elevi................................................................................................................................pag.5
 Strategia de audiere la disciplina Educație Muzicală

Strategia înseamnă planificarea și coordonarea unor acțiuni pentru a atinge un scop

prestabilit, ținând cont de resursele disponibile, de mediul în care se desfățoară și de potențiali
adversari sau aliați.

În educație, strategia este o metodă de predare sau de învățare care urmărește

dezvoltarea unor competențe, cunoștințe, atitudini sau valori la elevi sau studenți, prin
utilizarea unor resurse, tehnici, instrumente, activități, evaluări etc.

În predarea cunoștințelor la lecția de educație muzicală există mai multe strategii

didactice:

-strategia de audiere

-strategia de interpretare

-strategia de creație

-strategia de solfegiere

Strategia de audiere este o metodă de predare a educației muzicale, care presupune

ascultarea atentă și activă a unor fragmente muzicale, urmată de analiza și interpretarea lor.

Criteriile care au stat la baza alegerii acestei strategii pot fi:

• Gradul de dificultate al fragmentelor muzicale, care trebuie să fie adecvat nivelului

de cunoștințe și aptitudini al elevilor, să le provoace interesul și să le dezvolte
competențele de receptare și apreciere a muzicii.

• Diversitatea fragmentelor muzicale, care trebuie să cuprindă diferite genuri, stiluri,

epoci, forme și instrumente muzicale, pentru a oferi elevilor o viziune cât mai largă și
complexă asupra fenomenului muzical.

• Relevanța fragmentelor muzicale, care trebuie să aibă legătură cu tema și obiectivele

lecției, să ilustreze elementele de limbaj muzical studiate, să evidențieze aspecte
culturale, istorice, sociale sau estetice ale muzicii.

3
 Disponibilitatea fragmentelor muzicale, care trebuie să fie accesibile din punct de
vedere al surselor, al calității audio și al duratei, pentru a asigura o bună desfășurare a
activității de audiere.

Un caz de instruire în care se folosește strategia de audiere este următorul:

• Tema lecției: Elemente de muzică clasică

• Obiective: Să identifice principalele caracteristici ale muzicii clasice, să recunoască și

să aprecieze câteva opere reprezentative, să dezvolte abilități de ascultare activă și
critică

• Activități:

o Introducere: Profesorul prezintă elevilor tema lecției și obiectivele urmărite. Le

explică ce înseamnă muzica clasică, când și unde a apărut, care sunt trăsăturile
ei distinctive, ce compozitori și opere sunt cele mai cunoscute. Le arată
elevilor câteva imagini cu instrumente muzicale, partituri, portrete ale
compozitorilor etc.

o Dezvoltare: Profesorul le propune elevilor să asculte câteva fragmente

muzicale din opere clasice, cum ar fi: Simfonia nr. 5 de Beethoven, Flautul
fermecat de Mozart, Primăvara de Vivaldi etc. În timpul ascultării, le cere
elevilor să fie atenți la elementele de limbaj muzical, cum ar fi: ritmul,
melodia, armonia, dinamica, timbrul etc. După fiecare fragment, le pune
elevilor câteva întrebări, cum ar fi: Ce v-a plăcut sau nu v-a plăcut la acest
fragment? Ce stare v-a transmis? Ce instrumente ați recunoscut? Ce formă
muzicală are acest fragment? Ce stil și epocă aparține? etc. Profesorul
încurajează elevii să își exprime opiniile și preferințele, dar și să argumenteze
răspunsurile cu elemente concrete din fragmentele ascultate.

o Evaluare: Profesorul le cere elevilor să completeze un chestionar cu întrebări

despre muzica clasică, bazat pe conținuturile și fragmentele prezentate la
lecție. Chestionarul poate conține întrebări de tip grilă, adevărat/fals,
completare, asociere etc. Profesorul corectează chestionarul și le oferă elevilor
feedback constructiv și apreciativ.

4
 Regulile pe care trebuie să le respecte profesorul în
realizarea comunicări cu clasa de elevi

Iată un posibil decalog:

1. Să fie respectuos și empatic cu elevii, să îi asculte și să îi încurajeze.

2. Să fie clar și coerent în expunerea conținuturilor, să folosească exemple și
analogii relevante.
3. Să fie flexibil și adaptabil la nevoile și interesele elevilor, să folosească
metode și resurse variate.
4. Să fie corect și echitabil în evaluarea elevilor, să le ofere feedback
constructiv și să le recunoască meritele.
5. Să fie deschis la dialog și colaborare cu elevii, să le solicite păreri și sugestii,
să le implice în luarea deciziilor.
6. Să fie exigent și consecvent în aplicarea regulilor de comportament, să
prevină și să gestioneze eficient conflictele.
7. Să fie creativ și inovator în proiectarea și desfășurarea activităților didactice,
să stimuleze gândirea critică și creativă a elevilor.
8. Să fie model și exemplu pentru elevi, să le transmită valori și atitudini
pozitive, să le inspire încredere și respect de sine.
9. Să fie preocupat de dezvoltarea profesională continuă, să se informeze și să
se perfecționeze în domeniul său de predare.
10. Să fie implicat și responsabil în viața școlii, să colaboreze cu colegii și
părinții, să contribuie la îmbunătățirea calității educației.