DIDACTICA SPECIALITATII

1. Curriculum National: terminologie, structura

planurilor de invatamant, a programelor scolare,
curriculum la decizia scolii, cicluri curriulare.

Curriculum:
Definitie: conceptie despre selectionarea si organizarea continuturilor ce trebuie
invatate de o anumita clasa, pentru un nr. de discipline.
In ultima vreme termenul a ajuns un concept cheie in practicile educationale,
desemnand definirea obiectelor educatei, continuturile, metodele(inclusiv cele privind
evaluarea), mijloacele (incluzand si manualele) si dispozitiile privitoare la formarea
adecvata a educatorilor.
-concept cheie - continutul invatamantului
Curr. este in stransa legatura cu modelul didactic al disciplinei, ambele incercand
sa raspunda la intrebari esentiale ale educatiei si ale fiecarui obiect de invatamant: ce,
cat, cum si cand isi insuseste un elev anumite continuturi educationale.
Legea invatamantului publicata in iulie 1955 prevede in articolul 4 finalitatea
invatamantului:
1. Insusirea cunostintelor stiintifice, a valorilor culturale nationale si
universale.
2. Formarea capacitatilor inteectuale, a disponibilitatilor afective si a
abilitatilor practice prin asimilarea de cunostinte umaniste, stiintifice si estetice.
3. Asimilarea tehnicilor de munca intelectuala necesare instruirii si
autoinstruirii pe durata intregii vieti.
4. Cultivarea sensibilitatii fata de problematica umana, fata de valorile moral
civice, a respectului pt natura si mediul inconjurator.
5. Dezvoltarea armonioasa a individului, prin educatie fizica, educatie
igienico-sanitara si practicarea sportului.
Invatamantul asigura cultivarea dragostei fata de tara, fata de trecutul istoric si de
traditiile poporului roman.
Ed. Muzicala joaca un rol deosebit de important in toate cele 5 finalitati
mntionate. Disciplina indeplineste conditiile insusirii unor valori culturale autentice,
barand drumul subculturii, kitschului si facilului si ancoreaza scoala in cultural si in
social, prin activitati artistice cu un mare potential educativ asupra mediului in care este
situata scoala.
Documentele curriculare raspund la intrebarea “ce urmeaza sa invete elevii?”, cu
planul de invatamant, in care se precizeaza disciplinele scolare pe cicluri si specialzari,
pe clase si numarul de ore saptamanal. Programa sau curriculum-ul disciplinei raspund
la intrebarea “cat dintr-un domeniu invata elevii”?
1
 Curr. desemneaza traseul de invatare parcurs de elev, reprezentand orice activitate
educativa elaborata de scoala si dirijata spre un scop ce are loc in interiorul institutiei,
sau in afara ei.
Pe de alta parte curriculum-ul este un proiect pedagogic ce evidentiaza relatiile
dintre obiectivele educationale, strategii si metode de predare si de invatare si in final
evaluare. El mai cuprinde si aspecte privind materialul didactic folosit (manuale,
metode, etc..). Ulterior sfera cuvantului s-a extins cuprinzand: planurile de invatamant,
programele scolare, ariile curiculare, obiective urmarite, metode de predare, invatare,
evaluare, materiale, ghiduri metodice, etc.

Curriculum national:
Numit si nucleu sau comun: este valabil pentru toate unitatile de invatamant din
tara. Trunchiul comun valabil pe intregul sistem, vizeaza cultura generala de baza –
elem. de referinta pt evaluare

Curriculum la decizia scolii: poate fi decis de scoala, in functie de nivelul claselor,

de valorile culturale zonale. Ofera posibilitatea adaptarii unor discipline, obiective si
continuturi.
Curriculum la decizia scolii – asigura diferenta de ore dintre curriculum nucleu si nr minim sau
maxim de ore/saptamana, pt fiecare disciplina scolara prevazuta in planul cadrului de invatamant (atat
pt disciplinele obligatorii cat si pt cele facultative) pe ani de studiu.
Termenii de referinta, termenii nucleu ai curriculum-ului sunt: disciplina de invatamant si
programul de studiu.
Curriculum - semnifica intreaga activitate de invatare care este planificata si indrumata de
scoala, continutul si scopul unui program educational, impreuna cu organizarea lor.
Curriculum se refera la oferta educationala a scolii si reprezinta sistemul experientelor de
invatare directe si indirecte oferite educatilor si traite de acestia in contexte formale si chiar informale.

Proiectarea - se realizeaza prin corelarea componentelor structurale, functionale si operationale

ale activitatii respective
-presupune o abordare sistematica, punand sa interrelationeze obiectivele, continuturile,
metodele, procedeele didactice, mijloacele de invatamant, formele de comunicare dintre profesor si
elev, bugetul de timp, modalitatile si tehnicile de evaluare.

 Arie curriculara: -grupaj de discipline inrudite

 Ed. muzicala intra alaturi de Ed. plastica in aria curriculara Arte,
avand o programa speciala ce se extinde pe toate cele trei cicluri scolare:
primar, gimnazial si liceal.
Invatamantul liceal din Romania este structurat pe 7 arii curriculare: limba si comunicare,
matematica si stiintele naturii, om si societate, arte, tehnologii, ed. Fizica si sport, consiliere si
orientare.
Liceul de Muzica face parte din aria curriculara Arte.

 Planificarile calendaristice:
Principalele elemente din programa alcatuiesc substanta planificarilor anuale si
2
semestriale. Ele raspund la intrebarea “cand” se propune insusirea unui anumit continut
educational. Au fost elaborate mai multe scheme ale planificarilor, unele derivate din
lucrari de pedagogie, altele fiind adaptari dupa alte discipline.
Experienta a aratat ca cel mai important element al planificarii semestriale il
constituie cele trei componente ale subiectului: piesa propusa pt analiza si invatare, piesa
pt auditie si probema teoretica aferenta. Ele alcatuiesc un tot organic si trebuie tratate
astfel, in final elevii insusindu-si o lucrare muzicala valoroasa si dezvoltandu-si
capacitatile de receptare ale unor lucrari asemanatare, toate actionand asupra
sensibilitatii, fanteziei si imaginatiei sale.
Selectarea repertoriului pe care si-l vor insusi elevii trebuie sa tina seama si de
calendarul manifestarilor culturale, religioase si artistice ale comunitatii, astfel facandu-
se recordul activitatii scolare cu cea spitrituala a comunitatii.

 Planul de invatamant reprezinta un document scolar si

are ca scop orientarea proceselor de predare, invatare. El
determina:
- disiplinele scolare care se vor studia si treptele acestora
- numarul de ore incadrate pe saptamana, pe an, pt fiecare materie in parte
- structura anului scolar – intervalul de timp alocat procesului de invatare, a
vacantelor
Planul de invatamant are un caracter unitar si determina o pregatire uniforma in
plan educativ a tuturor institutiilor de invatamant.
Planul de invatamant are prevazute materiile de studiu pt fiecare an de invatamant, grupate in 2
mari categorii: disciplinele de cultura generala si disciplinele de specialitate.
Fiecare disciplina din planul de invatamant are elaborata programa scolara, ce cuprinde
principalele probleme de continut referitoare la tematica, obiective, bibliografie, materiale didactice
folosite, forme si procedee de evaluare.

 Ciclul curricular este un construct pedagogic care tine seama de

caracteristicile diferitelor stadii de dezv psihopedagogica a elevilor.
•Cicluri curriculare
- ciclul achizitiilor fundamentale (gradinita – cls.2a) – acomodarea la ceritele sistemului scolar
si alfabetizarea initiala
- ciclul de dezvoltare ( cls 3a – cls. 6a) – formarea capacitatilor de baza necesare pt continuarea
studiilor.
- ciclul de observare si orientare (cls 7a- cls.9a) – orientarea in vederea optimizarii optiunii
scolare si profesionale ulterioare.
- ciclul de aprofundare (cls 10a – cls.11a) – adancirea studiului in profilul si specializarea
aleasa.
- ciclul de specializare (cls12a) – pregatirea in vederea integrarii eficiente in invatamantul
universitar de profil sau pe piata muncii.

 Programa ese construita de obiective, tinte pe care profesorul isi propune sa

le atinga intr-o anumita unitate de timp: ciclul scolar, clasa, ora de activitate de ed.
muzicala.
3
 Obiectivele se impart in 3 mari categorii:
a) Obiective cadru: sunt cele care au in vedere intregul ciclu
scolar, corespunzand nivelului intelectual si muzical al elevilor din
casele primare, gimnaziale sau liceale. Obiectivele cadru reprezinta
directiile pe care urmeaza sa se dezvolte activitatile din cadrul unui
ciclu scolar, fiind grupate pe capacitatati si atitudini. Reperele
obiectivului se refera la cultivarea sensibilitatii, fanteziei, imaginatiei
si creativitatii elevilor. Din aceste obiective deriva urmatoarea categ.
ce-si limiteaza spatiul la o anumita clasa dintr-unul din ciclurile
scolare.
b) Obiective de referinta deriva din cele cadru si se apropie mai
mult de activitatile specifice ed. muzicale, fiind formulate prin ele
finalitatile activitatilor pe durata unui an scolar. Ele difera, deci, de la
o clasa la alta, tinand cont de progresul elevilor.
c) Obictivele operationale stau la baza fiecarei lectii si deriva din
cele precedente. Ob. operationale guverneaza lectiile, in cadrul
carora trebuie sa se regaseasca cele 4 paliere ale primei categorii de
obiective: practica muzicala – interpretarea, receptarea, cunoasterea
el. de limbaj, neceasre activitatilor precedente si cultivarea valentelor
sufletesti ale elevilor prin intermediul frumosului muzical.
Ob. operationale privind insusirea unui cantec sunt: -sa asculte, sa inteleaga si sa
explice continutul cantecului, sa perceapa linia melodica si sa invete cantecul, sa execute
si sa inteleaga cantecul in mare, in grupuri mici, sau individual. Sa incadreze cantecul in
genul din care face parte, sa-l recunoasca dupa anumite repere, sa-si imbogateasca
repertoriu propriu, sa manifeste bucuria si satisfactia in executia corecta si expresiva a
cantecului.
Programele de ed. muzicala:
Programa reprezinta o baza coceptuala coerenta, in care un loc aparte il ocupa
obiectivele generale ale ariilor curriculare din domeniu.
Pt. ed. artistica acesta vizeaza:
 Cunoasterea si aprecierea creatiilor artistice romanesti si universale,
populare si culte
 Initerea in cunoasterea tezaurului de valori artistice, in scopul
intregirii culturii umaniste si familiarizarii cu opere de arta de valoare
 Cultivarea aptitudinilor de a recepta arta si dezvoltarea
disponibilitatilor creatoare si interpretative in domeniul artistic
 Cultivarea sensibilitatii pt frumosul artistic si a capacitatii de a-l
reintegra ca pe un act esential al vietii spirituale si morale
 Cultivarea prin activitati specifice, a trasaturilor de caracter si de
comportament moral si imbogatirea atitudinilor carac unei personalitati
dezvoltate armonios
Programa mai prevede si activitatile de invatare, propunand modalitati
concrete de realizare a fiecarui obiectiv. Aceste activitati sunt diversificate pe
4
clase si pe cele 4 compartimente ale obiectivelor. Documentul nu este
restrictiv, in sensul in care lasa educatoilor dreptul si obligatia de a gasi si alte
activitati adecvate unor anumite lectii.
In general s-a optat pt forme active, de colaborare intre propunator si
elevi, numai acestea conducand la atingerea obiectiveor propuse. Se vor
adauga participarile la concerte, audierile de emisiuni radiofonice si vizionarile
de emisiuni muzicale de televziune sau pe CD.
De asemenea programa stabilleste continuturile prin care se abordeaza
problematica ed. muzicale. Ele reprezinta elementele de referinta ale lectiilor
care uneori trebuie interpretate drept pretexte ale acestora, in sensul in care o
anumita problema teoretica nu constituie subiectul propriu-zis al lectiei, ea
gasindu-se intr-o piesa muzicala notat cu elemente specifice si intr-o auditie,
toate trei alcatuind un tot unitar.
Ex.: Problema teoretica: Anacruza
Piesa de interpretat: Menuet de Luigi Boccherii
Piesa de audiat: Rapsodia nr. 2 de G. Enescu
In general programa detaliaza in primul rand el teoretice, grupate pe
marile teme ale limbajului muzical: melodia, ritmul, nuantele, tempoul,
timbrul, elementele primare de polifonie si armonie, structura arhitectonica etc.
Toate problemele acestor teme trebuie sa se gaseasca in ex muzicale propuse
elevilor pentru interpretare sau pt audiere.
Programa prevede si continuturile celorlalte obiective, dar ele nu pot
avea certitudinea celor din domeniul limbajului muzical. Practica muzicala va
cuprinde si elemente de cultivare a vocii, a simtului ritmic, armonic si
polifonic, a memoriei muzicale fara ca acestea sa constituie subiecte speciale
ale unor lectii. Este si situatia elementelor de cultura muzicala, care nu poti fi
detaliate, ele fiind in general legate de obiectivul receptarii muzicii, sau in
unele cazuri de elemente de limbaj, dar si de cultivarea sensibilitatii, a
fanteziei si imaginatiei.
Una din formele de concretizare a programei scolare o reprezinta
manualele, incadrate de unii pedagogi in documentele curriculare.
Manualele trebuie sa indeplineasca mai multe conditii, care aplicate in
domeniul muzical ar putea fi prezentate astfel:
-sa cuprinda informatii, cunostinte, dar mai ales material muzical
reprezentativ din cele mai diferite tipuri de muzica din creatia nationala sau
universala, ordonate progresiv d.p.d.v. al dificultatii, insotite de de simboluri,
desene, citate celebre.
-sa stimuleze interesele si motivatia elevilor, dezvoltandu-le curiozitatea
si capacitatea de intelegere, netezind drumul spre autoeducatie, prin formarea
unui stil propriu de initere in domeniu.
Manualele sunt de doua feluri: unice si alternative
Primul este valabil pt toate unitatile scolare, avand si continuturi impuse.
Manualele alternative se realizeaza prin concurs.
5
 1. Procesul de invatamant ca relatie intre predare –
invatare- evaluare

 Procesul invatarii
Conceptul de invatare se defineste ca un proces de dobandire a unui
comportament, in urma unui antrenament special.
Invatarea presupune o schimbare, o adaptare care poate fi observata in
comportamentul organismului ca rezultat al interactiunii sale cu mediul.
Practica demonstreaza ca imprejurarile optime pentru aceasta le
reprezinta tinerii adulti, cu o motivatie echilibrata (cea prea accentuata poate
duce la anxietate) si care coopereaza activ la imbogatirea si dezv
cunostintelor lor.
Predarea – latura procesului de invatamant cu rolul profesorului de a transmite cunostinte
teoretice si practice.
Invatarea este latura procesului de invatamant ce are rolul de dobandire si asimilare a
cunostintelor teoretice si practice de catre elev.
Evaluarea este o succesiune de operatii de apreciere si masurare a cunostintelor teoretice si
practice.
Eficienta procesului de invatamant este data de interactiunea dinamica intre predare – invatare
si evaluare.
Desfasurarea procesului de invatare se realizeaza in contextul unor etape:
–perceperea
–intelegerea, abstractizarea si generalizarea cunostintelor
–fixarea si stocarea cunostintelor
–formarea priceperilor si deprinderilor
–evaluarea cunostintelor

a) Tipuri de lectie:
–de comunicare ( insusire de noi cunostinte)
–de formare(consolidarea priceperilor si deprinderilor)
–de recapitulare (recapitularea cunostintelor)
–de verificare (verificarea cunostintelor)
–mixta
–de munca independenta
Structura lectiei:
- La inceput avem un scurt moment organizatoric. Profesorul trebuie sa se asigure ca elevul este
intr o stare fizica si psihica buna, ca are partiturile necesare. Fiecare elev trebuie sa aiba un caiet de
clasa cu notatiile profesorului. Apoi urmeaza o scurta secventa de incalzire a degetelor, a mainilor si
bratelor, de acomodare cu claviatura.
–prezentarea unei game si studiu (evaluare secventiala pe baza careia profesorul formuleaza
cerintele de lucru pt imbunatatirea in continuare a performantei (idem pt urmatoarele))

6
 –in final se vor aloca cateva minute pentru citirea la prima vedere
–la sfarsit profesorul va recapitula pe scurt problemele noului material dat in studiu sau ale
celui de recapitulat pt ridicarea performantei
–se va evita vorbitul in timp ce elevul canta si intreruperile dese din cantat. O lectie eficienta
presupune atitudine participativa din partea profesorului, tact, rabdare, perseverenta entuziasm si
creativitate.
Lectia de instrument a cunoscut diferite transformari pe parcursul istoriei in
functie de evoluta fenomenului muzical si a modelelor.
 Lectia de comunicare – elevul pianist trebuie sa achizitioneze
permanent noi cunostinte, sa-si dezvolte capacitatile instrumentale si
operationale (moment de captare a atentiei + enuntarea obiectivelor +
descrierea a ceea ce se poate realiza + verificarea cunostintelor + dirijarea
invatarii). In urma realizarii concrete a elevului se va obtine performanta.
 Lectie de consolidare a deprinderilor: activitati introductive +
prezentarea materialului (auditie inregistrata, live, conversatia pe baza
piesei audiate explicarea continutului lucrarii). Consta printr-o largire de
predare din lectia anterioara si prin verificarea cunostintelor si
deprinderilor, completare cu noi achizitii in special pe planul interpretativ si
auditiv, care sa largeasca sfera abordata si sa o aprofundeze prin noi
exemple. Consolidarea lucrarilor muzicale invatate in lectia anterioara si
consolidarea unor noi elemente de limbaj muzical abordate in ora
precedenta.
 Lectiile de recapitulare urmaresc capacitatile creatoare ale elevului,
nu doar pe cele de reproducere a materialului, se fructifica elementele
specifice fiecarei individualitati in parte.
a) De recapitulare curenta – la sfarsitul unui capitol, a unei
probleme mai ample
b) De recapitulare semestriala
c) De recapitulare la inceputul noului an
Recapitularea de la inceputul cls a V-a sau a IX-a ofera profesorului nu numai
posibilitatea de a constata nivelul de cunostinte si deprinderi acumulate in ciclul anterior,
dar si sa completeze golurile, sa depaseasca impreciziile, concluziile. Inainte de toate
este vorba de reactualizarea cunostintelor din literatura muzicala parcursa si de exersarea
deprinderilor dobandite.
 Lectia de evaluare si verificare. Elevii pot demonstra cum:
-si-au insusit corect informatiile primite
-au prelucrat cunostintele
-pot realiza transferul achizitiior obtinute
-isi pot aduce contributia unica, individuala la realizarea activitatilor
practice
b)Priceperi+deprinderi = capacitatea de a efectua o anumta actiune dobandita prin
invatare permite adaptarea la conditii noi. Citirea unei partituri la prima vedere,
adaptarea la un pian diferit.
Deprinderea – un mod de actiune care a devenit, in urma xercitiului, o
7
componenta automatizata a unei activitati. Acestea pot fi : senzoriale, motrice, cognitive,
comortamentale.
Deprinderea se formeaza prin repetarea regulata a unui eveniment. Deprinderea
are la baza fiziologica formarea pe scoarta cerebrala a unui sistem complex de legaturi
temporare – stereotip dinamic/repetarea actiunii asupra unor stimuli asupra organismului
Pe parcursul sudiului elevul trebuie motivat – un tel clar cat si mijloacele
Odata dobandite, deprinderile devin achizitii active. Ele pot fi folosite si in alte
imprejurari.
Ex: digitatia corecta in executarea gamei Do major poate fi aplicata la toate
celelalte game care incep pe clapa alba
 transferul bilateral= transferul deprinderilor de la o mana la
alta( semificatia pozitiva)
Ex: daca uitarea e provocata de invatari ulterioare invatarii tinta,
interfata este retroactiva
Ex: memorarea unei parti de sonata (expozitie, repriza)
 Nimeni nu actioneaza muzical pana cand tehnicile invatate nu s-au
transformat in bagaj subconstient, ramanand acolo, indaratul actiunii, devenind
obisnuite. Doar atunci poate instrumentistul sa caute cu placere, cu simtire si cu
pasiune.
Deprinderile sunt moduri de actiune care au devenit prin exercitiu componente automatizate ale
activitatii. Avem mai multe tipuri de deprinderi: intelectuala, motorie, senzoriala.
Pt formarea deprinderilor este necesar ca profesorul de pian sa respecte cateva conditii
esentiale:
–elevul trebuie sa tinda catre un ideal sonor in timpul studiului
–profesorul trebuie sa urmareasca consecvent corectitudinea si precizia materialului repetat.
Asadar formarea unor deprinderi gresite la elevi se datoreaza in primul rand neclaritatii
modelului si in al doilea rand impreciziei si dezordinii repetitiilor. In ceea ce priveste structura acestora
elevul trebuie sa respecte cateva cerinte importante:
–studiul f variat, rar-repede, separat-impreuna, etc.
–stabilirea intervalului optim de timp intre repetitii → nici prea mic nici prea mare ci va creste
pe masura ce se formeaza o deprindere,
–cerintele si materialul studiat sa fie in concordanta cu capacitatea pianistica de lucru a
elevului, fara a fi supraincarcat
–atitudinea critica in timpul studiului.
c)prin Memorie intelegem procesul de intiparire, pastrare, recunoastere si reproducere a
experientei trecute. Memoria poate fi:
–voluntara sau involuntara
–motrica, vizuala sau auditiva
Memorarea se face in mod constient si rational prin descoperirea elementelor formale,
armonice, contrapunctice a pieselor. Alti factori esentiali in memorare sunt motivatia, afectivitatea si
abilitatea tehnica.
d)Capacitatea de munca a unui elev este determinata de mai multi factori:
- factori fiziologici (respiratie, stare de sanatate, varsta)
- factorii psihologici (aptitudini, vointa, motivatie, antrenament psihic)
- factorii de mediu (linistea, zgomotul, gradul de iluminare)
Prin exercitiu se intelege o repetare sistematica a aceleasi activitati sau fragmente de activitate
( pasaje de tehnica), ceea ce duce la cresterea performantei in studiu. Prin exercitiu se intelege cum
8
pianistul isi coordoneaza din ce in ce mai bine miscarile, apoi le automatizeaza.
e) Perioada de pregatire a unui elev pt o auditie sau examen, trebuie sa fie o perioada de
perfectionare a unor deprinderi anterior formate si o etapa de concentrare puternica asupra programului
ce trebuie executat in fata comisiei de examen sau a publicului.
Un proces psihic caracteristic starii pregatitoare este reprezentarea anticipativa. Ea se bazeaza
pe experienta sa anterioara si este factorul ce indruma spre forma finala. Astfel elevul isi imagineaza
comportamentul, reactiile in fata publicului si a instrumentului.
Numai prin realizarea unei concentrari puternice elevul va putea sa se prezinte la examen si in
public la adevarata sa valoare.
Pentru a cultiva si crea placerea cantatului in public, elevul trebuie pus in mod repetat in situatia
de spectacol.
Atitudinea profesorului este aceea de incurajare si sustinere inainte de cantat.

f) O buna strategie de pregatire pt examen, concert sau concurs incepe cu alcatuirea

programului de studiu. De la bun inceput piesele trebuie sa aiba un continut muzical valoros, sa nu fie
nici sub posibilitatile tehnice si muzicale ale elevului, dar nici sa le depaseasca in mod evident.
Pt o acomodare corespunzatoare la conditiile specifice de auditie sau concert se vor face atatea
repetitii cate sunt necesare pt ca fiecare elev sa fie familiarizat cu ceea ce are de facut pe scena.

g) Tehnica si interpretare pianistica:

Insusirea tehnicii instrumentale, act fizic si psihic, comanda data de catre creier
trebuie sa fie precisa (intelegerea scopului urmarit)
“Principala problema nu este practica tehnicii ci tehnica practicii”(F. Liszt)
Profesorul de pian trebuie sa formeze anumite deprinderi instrumentale care sa-l
ajute pe elevul sau sa realizeze cu usurinta o interpretare cat mai valoroasa. Tehnica nu
trebuie sa reprezinte un scop in sine, ci grija pt sunet, reprezentarea imaginii artistice.
Tehinca pianistica generala:
1. Formarea unui sunet frumos, expresiv, clar, bogat in armonice, tuseul
expresiv, cultivarea cu atentie a auzului interior
2. Dezvoltarea independentei si egalitatii tuturor degetelor
3. Dezvoltarea velocitatii si agilitatii degetelor
4. Cunoasterea si utilizarea maiestrita a pedalelor
Liceele vocationale – Obligativitatea parcurgerii unui material de baza pentru
obtinerea unei tehnici de calitate (cel putin 4 game/an, exercitii de degete: Hanon,
Bertini), studii axate pe o anumita problematiica, ce contin si dei muzicale de dezvolta
odata cu tehnica si latura expresiva a elevului.
Tehnica speciala(aplicata) se realizeaza prin aplicarea diferitelor aspecte ale
tehnicii generale la situatii concrete intalnite in opusuri muzicale. !Tehnica nu reprezinta
un scop in sine ci ese permanent directionata spre scopul artistic, expresiv al interpretarii
autentice.
1. Tehnica de brate din vechime, aparuta in Germania – se pastreaza
principiile anatomo-fiziologice, bratul este acela care conduce mainile si degetele.
Aceasta teorie a fost adoptata si promovata de scoala pianistica romaneasca, prin
reprezentantele ei de seama, Constanta Erbiceanu si Florica Musicescu: “Bratul
trebuie sa fie considerat ca dintr-o singura bucata”. Mana se ridica din umar, restul
bratului fiind liber. La intrarea in pian bratul se sprijina in degete, cu varfuri tari.
9
 Degetele trebuie sa fie tari, bine articulate, greutatea bratului trebuie transmisa
degetelor(senzatia de mers).
Tehnica de brate – primul aspect din pedagogia pianistica. Presupune
libertate in miscari, stapanire a instrumentului.
Caderi ale mainii pe pian – bratul se ridica usor din umar(pana la capatul
pianului). Caderea se realizeaza natural, la contactul cu clapa, poigne-ul trebuie sa
ramana fix,sustinand intreg bratul, degetele rotunjite fixe.
2. Tehnica de degete: strans legata de cea a bratului
Bratul ramane suplu, conducand intreaga greutate pana in varful degetelor.
Varfurile raman ferme, tari pentru a controla perfect clapa.
3. Modalitati de atac pianistic:
a) Legato – cel mai dficil de realizat – sunetele trebuie sa se succeada
fara intrerupere, prelungirea duratei sunetului initial cu o unitate infima
peste valoarea sa indicata in partitura, cu scopul de a “masca” golul creat
intre el si urmatorul.
O alta modalitate – pastrarea degetului pe clapa putin timp dupa
momentul actionarii celei de a doua. Problema legato-ului trebuie explicata
in contextul diferitelor stiluri: legato la Bach, in clasicism.....Legato se
realizeaza prin apasarea clapei cu ajutorul greutatii bratului, avand o
mobilitatea usoara a poignet-ului. O buna frazare necesita un legato cat mai
bine realizat, fara intreruperea sunetului.
b) Non-legato: Sunetele trebuie sa fie suficient de delimitate, pentru a
nu crea senzatia de legato, dar totusi suficient de apropiate astfel incat sa nu
creeze senzatia de staccato
c) Staccato: scurtarea duratei sunetului la jumatate din valoarea sa. Se
poate realiza din degete, sau din poiget, prin atacul brusc al clapei, sau din
antebrat cu incheietura mainii fixa sau mobila.
d) Portato este un fel de non-legato caruia ii lipseste caracterul
accentuat, sacadat.

Aspecte ale interpretarii pianistice

Dupa deprinderea laturii tehnice adica a deprinderii corecte care sa constituie baza
cantatului la pian, prof. trebuie sa introduca elemente de interpretare pianistica, care sa
vina in sprijinul intelegerii dar si redarii ideilor, sentimentelor, continutului piesei
muzicale studiate de catre elev.
La inceput rolul principal in explicarea continutului pieselor ii revine profesorului,
pt ca mai apoi, elevul sa ajunga sa-l descopere pe el insusi. Profesorul da anmite repere
artsticce care sa-l conduca spre formarea unei conceptii interpretative corecte, spre o
finalitate artistica cat mai originala, prin formarea unui ideal sonor, ideea si spiritul
10
piesei, fidelitatea interpretarii, repere stilistice.
Formarea unui ideal sonor: deoarece intuitia elevului legata de acest ideal este
destul de rar intalnita, exemplificarea creatoare a profesorului devine princpalul model
in constientizarea calitatii sonore ceruta de partitura.

Ideea si spiritul piesei

Elevul trebuie sa cunoasca inca de la inceput care este ideea, spiritul care strabate
piesa si odata cu asta, sa poata gasi cele mai adecvate mijloace pentru realizarea tehnica
propriu-zisa – aici intervine rolul profesorului
La elevii cu varsta mica, profesorul poate apela la imaginatia copilului, creeand
tot felul de imagini sugestive, colorate, chiar mici povestiri care sa vina in sprijinul
intelegerii piesei studiate.
Problema=limita pana la care ar trebui sa se implice profesorul in impunerea unei
interpretari/subiectivism.
“Aportul peofesorului in interpretare trebuie sa fie invers proportional cu
inzestrarea elevului, in caz contrar, acesta risca sa inhibe treptat personalitatea elevului”.
Fidelitatea interpretarii – conditie obligatorie in interpretare. Redarea fidela a
interpretarii nu numai sub aspectul succesiunii notelor, dar si a ritmului si a tempo-ului,
agogicii si dinamicii, frazarii, formei. In spatele oricare probleme tehnice se afla
intotdeauna o problema de muzicalitate.

3.Proiectarea lectiei de educatie muzicala specializata

a) Lectia este forma de baza, de realizare a activitatii educationale, a muncii
didactice prin care se transmit elevilor anumite cunostinte intr-o unitate de timp
Fiecare disciplina din planul de invatamant are elaborata Programa Scolara, care cuprinde
principalele probleme de continut referitoare la tematica, obiective, bibliografie, materiale didactice
utilizate, forme si procedee de evaluare.
Profesorul isi va face un plan calendaristic pe intregul an scolar pentru fiecare elev in
parte, impartit pe cele 2 semestre, cu propunerea de repertoriu in acord cu prevederile programei
scolare si tinand seama de nivelul la care se afla elevul in momentul dat, asa cum reiese din datele
evaluarii predictive sau initiale.
b) Proiectarea lectiei presupune alcatuirea repertoriului, acest proces conturandu-se prin
evidentierea valorilor si atitudinilor pentru fiecare elev, grupa sau clasa.
Pentru curiculum referitor la liceu in locul obiectivelor apar competentele. La disciplinele de
educatie muzicala competentele generale pentru clasele de liceu pot fi formulate: descifrarea,
recunoasterea, comentarea, interpretarea, utilizarea.

 Competente:
-receptarea si analiza unei varietati de creatii muzicale nationale si universale
-utilizarea interpretarii muzicale ca modalitate de exprimare artistica si utilizarea altor
limbaje pt redarea imaginii muzicale.
11
 Preocuparile tehnice ale profesorului de pian trebuie sa fie:
-formarea sunetului, modelarea acestuia, atacul, tuseul, ce se vor realiza prin exercitiu
corespunzator inca de la primele lectii.
-realizarea velocitatii si agilitatii degetelor.

Materialul de baza din care se va lucra zilnic de catre elev, cel putin 30 minute, este format din
game (1,2,3,4 octave) in miscare paralela sau contrara, cu arpegii mici si mari, acorduri, octave,
exercitiile din Hanon, Czerny, Heller.

Competente generale: -operarea cu limbaj specific in abordarea creatiilor

muzicale
-valorificarea potentialului creativ in intepretare
Competente specifice/Continuturi:
1. Recunoasterea auditiva a lucrarilor dupa scriitura armonica e factura
tonala
2. Analizarea elementelor de limbaj din textul muzical corelat cu tehnica –
el. de limbaj(tonalitate, ritm, tempo, dinamica)
3. Descifrarea la prima vederea partiturii muz. utilizand elem. de lb.
specifice – Idem 2
4. Redarea textului muzical corelata cu tehnica asigurand fluiditatea
5. Interpretarea textului muzical evidentiind forma acestuia, prin
elem. de str. a melodiei: forme specifice lasicismului
6. Redarea lucrarii respectand stilul/tehnici instrumentale
7. Diferentierea in auditie a diverselor interpretari, auditii comparate
8. Interpretare creativa

Obiectivele educationale pot fi: -pe termen lung(cadru, generale)

-pe termen mediu(de referinta,generalitate medie)
-concrete, mai analitice, particulare(operationale)
Definitie: Obiectivele sunt enunturi cu caracter intentional care anticipeaza o
modificare in personalitatea elevului in urma activitatii instructiv-educativa/sunt
raportate la un tabel de valori.
Functii: -de orientare a procesului de invatare, cunoasterea sistemului de valori
care sa le orienteze activ, directia efortului pe care elevul trebuie sa il faca.
-de anticipare a rezultatelor scolare, proiectare anticipativa a tipului de
comportament pe care dorim sa-l construim.
-functia evaluativa: crtiterii in evaluare
-de reglare a procesului de invatamant
Pe baza obiectivelor se organizeaza, se selecteaza continuturile invatarii, se aleg
strategiile de predare-invatare

Obiectivele pedagogice sunt finalitati microstructurale care reflecta norme de politica si

educatie, directionand proiectarea lectiei pornind de la planul si programa scolara.
1.Obiectivele generale urmaresc scopurile ce orienteaza activitatea tuturor cadrelor didactice pe
12
intreg parcursul scolaritatii.

Ob. generale – privesc finalitatile educatiei, cea mai importanta fiind capacitatea
subiectului de a-si continua educatia, a fi autodidact, capaciatea continua de crestere
Pe baza ob. generale se specifica nivelurile de comportamente(cognitive, afective,
psiho-motorii)
Ex: Dezvoltarea: -capacitatilor interpretative(vocale, instrumentale)
-capac. de receptare a muzicii
-cunoasterea si utilizarea elementelor de limbaj
-cultivara sensibilitatii, a imaginatiei, a creativitatii

2.Obiectivele de generalitate medie urmaresc scopurile unor niveluri, forme, discipline specifice
de instruire prin actiunea tuturor cadrelor didactice din domeniul respectiv, prin angajarea anumitor
parti ale materiei de studiu, pe parcursul unui an.
Obiectivele de generalitate medie sunt formulate prin verbe: sa descifreze, sa analizeze, sa
interpreteze, sa compare, sa exprime, sa identifice, sa acompanieze.
Activitati de invatare: exercitii, solfegii, interpretare, analiza, auditie, citire a prima vedere.
Ele sunt ca o punte intre cele cadru si cele concrete. Ele sunt specifice fiecarei
discipline in parte si in cadrul ei, fiecarui capitol. Acestea sunt precizate in programa
scolara. Ele privesc aceeasi disciplina de invatamant.
Ex: Parcurgerea unui anumit repertoriu, insusirea anumitor elemente de tehnica

3.Obiectivele operationale sunt telurile concrete ale unei anumite activitati didactice (lectie,
curs, seminar), pe o secventa de timp exacta.
Pentru curiculum referitor la ciclul primar sau cel gimnazial, exista cerinte ale
invatamantului muzical ce prevad urmatoarele obiective generale:
- Dezvoltarea capacitatilor interpretative vocale si instrumentale
- Dezvoltarea capacitatii de receptare a muzicii
- Cunoasterea si utilizarea elementelor de limbaj muzical
- Cultivarea sensibilitatii, a imaginatiei si a creativitatii muzicale
Ob. Operationale au caracter concret, sunt urmarite in cadrul unei lectii. Se face
trecerea de la abstract la concret-operatii si criterii prin care un comportament sau o
actiune devine operationala

1.Procedee de formare a tehnicii

Tehnica – greaca “tehne”:ideea de maiestri,arta de a face bine un lucru. In

viziunea sistemului de ed.muz. instrumentala tehnica generala = ansamblul de dispzitii
naturaale de priceperi si deprinderi dobandite de elevi in mod treptat care le permite
abordarea unui repertoriu valoros, corespunzator nivelului
o Pozitia pianistului la instrument – problema esentiala,elevul trebuie ajutat
sa adopte o pozitionare optima( scaun, bratele, mana, poignet, coatele, degetele,
13
 spatele drept, expresia faciala)
- pozitionarea elevului fata de instr., este
un proces indelungat, cu adaptari in fiecare etapa de crestere.
Prin acumularea si organizarea experientelor succesive ale generatiilor de
profesori de-a lungul mai multor secole, s-a conturat un program de exercitii si studii
precum si un set de metode de pian(cum predam?)pentru parcurgerea celor 12 ani
preuniversitari.
1. Preocuparea tehnica prioritara=formarea sunetului. Spre deosebire de alte
nstrumente pianul are sunetul dat prin atingerea clapei, isa problema complexa se
pune cu privire la modelarea sunetului, atac si tuseu. Exercitii de formare a unui
sunet omogen, frumos, expresiv – marca dinstinctiva a unui pianist bun prin
formarea auzului interior pe care il coordoneaza
2. Urmatorul obiectiv este realizarea velocitatii si agilitatii degetelor,
obtinerea independentei si egalitatii in forta a tuturor degetelor
Ex: game, arpegii mic, mari, acorduri cromatice, degete tinute, Hanon, Bertini,
Czerny. Se vor aloca cel putin 30min/1h pe saptamana
Zestrea tehnica=baza instrumentala
Czerny: op.599 op.299, op.849, op. 740
Pe langa baza tehnica generala, trebuie tinut cont de tehnica speciala: -diferite
epoci, compozitori, tehnica interpretari muzicii polifonice, tehnica perlajului,
staccato-ului, non-legato-ului, legato in interpretarea clasicilor
-tehnica utilizarii marelui aparat anatomofiziologic pentru op. Romanticilor
-tehnica speciala a tuseului colorat si a nuantelor extrem de fine din stilul
impresionist
-diverse tehnici in interpretarea muzicii sec. XX:cluster, pian preparat,
microintervale, mxajul, pian-banda magnetica, improvizatia controlata si cea libera,
aleatorism, orga electrica, sintetizator, clape electronice
Tehnica nu trebuie sa eprezinte o preocupare in sine a interpretului, ci este
permanent directionata spe scopul artistic, expresiv, al unei interpretari autentice a
muzicii.
 Abordarea problemelor de tehnica trebuie realizate
constient. Intelegerea tehnicii pianistice ca sistem subordonat
gandirii muzicale
 Profesorul va urmari: optimizarea exercitiilor si studiilor
tehnice, determinandu-l pe elev sa se controleze permanent prin
auzul interior, sa fie mereu atent, sa studieze eficient, avand ca
scop rezolvarea problemelor concrete, nu doar statul la pian un
anumit numar de ore
 Tehnica de brate – provenita de la scoala german, a fost
insusita si aplicata in Romania. Principalele aspect sunt: -
libertatea bratelor asigurata de caderea lor cu toata greutatea din
umar, tenica atacului din cot tehnica poigne-ului flexibil, tehnica
degetelor puternic articulate, tehnica stilului legato-cantabile la
14
 pian, ca o cerinta a auzului interior
- este necesar sa cunoastem si sa discernem
functionarea mecanismului dintre creier si varful degetelor

5.Metodele si mijloacele didactice specifice

Metoda reprezinta un procedeu, un mijloc favorabil pentru realizarea unui scop.

Metodica este o ramura a pedagogiei care studiaza principiile si metodele de predare
proprii fiecarei discipline scolare. Nu toate obiectele de invatamant folosesc aceleasi
metode, ci ele se selecteaza si se adapteaza pe concretul disciplinelor scolare.
Principalele metode de predare sunt: demonstratia, explicarea, conversatia sau
dialogul, redescoperirea, algoritmizarea.
Metodele de invatare sunt: exercitiul, studiul cu manualul sau alte carti si jocul
didactic.
Metoda exercitiului este cea mai importanta metoda utilizata in ed. muzicala, ea
asigurand formarea priceperilor si deprinderilor muzicale de interpretare si intelegere a
esentei lucrarilor muzicale.
Aceasta metoda asigura realizarea tuturor celor 4 obiective principale ale ed.
muzicale: interpretare, receptare, cunoasterea elementelor de limbaj, cultivarea
sensibilitatii, fanteziei, imaginatiei si creativitatii.
Criterii de clasificare a exercitiilor:
1. Dupa apartenenta problemei muzicale de baza ce trebuie exersata.
Exercitii melodice, ritmice, polifonico-armonice, pentru aplicarea si
descoperirea nuantelor si tempourilor, de recunoastere a timbrurilor vocale
si intrumentale, exercitii de solfegiere si dictare orala sau scrisa, exercitii de
auditie si de descoperire a unor el. caracteristice, jocuri didactice muzicale
(stimularea creativitatii, fanteziei, imaginatiei).
2. Dupa complexitatea problemelor:
- Exercitii simple ce urmaresc de obicei o anumita problema
- Exercitii ritmico-melodice
1. Dupa locul lor in lectie:
- Exercitii introductive, pregatitoare, de acomodare
- Exercitii de baza pentru formarea si consolidarea unor deprinderi
- Exercitii recapitulative sau de sinteza; la sfarsitul unei teme ample
1. Dupa modul de realizare cu elevii: in dialog, in lant, alternativ, cu
intregul colectiv, cu solist si cor
2. Dupa obiectivul urmarit:
- De memorare dupa auz: scari, game, moduri, cantece
- De interpretare vocala
- De recunoastere in urma unor audieri repetate
- De dezvoltare a creativitatii si imaginatiei

15
 - De identificare a unor elemente cunoscute anterior
Profesorul trebuie sa respecte:
-selectarea celor mai adecvate exercitii
-explicarea scopului lor, a obiectivului urmarit
-demonstrarea modlui de realizari a exercitiului
-aprecierea si incurajarea executantilor
-explicarea unor greseli
-stimularea atentiei si interesului prin schimbarea activitatii
-antenarea vointei
-evitarea plictisului si monotoniei

Metoda demonstrarii:
Demonstrarea este o metoda de baza in ed. muzicala, ce este legata de intuitie,
avand la baza o sursa intuitiva. De aceea se numeste demonsttrare intuitiva. Multe
aspecte ale aceleste activitati sunt legate de senzorial, cunoastere, prin simturile si prin
trairile elevilor. Exemlu cel mai bun il constituie invatarea gamei, prin anaiza auditiva si
vizuala a elementelor ei definitorii: tonica, modul, locul semitonurilor, arpegiul, etc.
Toate aceste elemente trebuie demonstrate auditiv, prin intonare si vizual, prin scrierea si
citirea gamei.
Chiar si cantarea sau audierea reprezinta in anumite cazuri demonstrare – elevii
inteleg mai usor si mai bine un anumit aspect. Demonstrarea in domeniul ed. muzicale
imbraca diferite aspecte:
- Demonstrare auditiva: vocala sau instrumentala( aratarea modului de
executare a unui semn de alteratie asupra note)
- Demonstrare vizuala: prin citirea sau scrierea notelor
- Demonstrarea prin gesturi: dem. tactarii sau atunci cand elevii pot fi ajutati in
distingerea directiei in care evolueaza melodia prin gesturile maini, in sus sau in
jos.
- Demonstrarea mixta: reuneste cateva din cele precedente sau pe toate
Demostrarea poate fi utilizata in oricare din momentele lectiei, precedand sau
urmand expiatia.
Demonstrarea este cu atat mai eficace cu cat: este mai clara, mai bogata, mai
precisa si mai variata, antrenand mai multe simturi, cu cat fenomenul urmarit este
prezentat intr-o forma cat mai simpla.

Din paleta larga a mijloacelor didactice utilizate in procesul de invatamant fac parte
metodele:
A. Conversatia – euristica: se desopera noi aspecte ale problemelor aflate in studiu
- de clarificare: sunt elucidate si adancite unele analize asupra repertoriului invatat
- de consolidare: a priceperilor, deprinderilor si cunostintelor dobandite
- de verificare si control: a performantei rezultate din efortul de asimilare
- Profesorul are rol de moderator, trebuie sa stapaneasca bine problemele aflate
inanaliza si sa formuleze intrebari adecvate
- Brain storming = asalt de idei – se lanseaza o problema de rezolvat iar
16
 grupul de lucru are libertatea de a cauta rezolvarile in mod spontan
A. Demonstratia – o alta meoda ce poate fi realizata verbal sau prin intermediul
intepretarii la pian de catre profesor; astfel elevul poate primi un model de interpretare a lucrarii
muzicale studiate
B. Exercitiul e o metoda de baza, elevii realizand invatatura deprinderilor motorii si
intelectuale. Exercitiul contribuie la consolidarea intelegerii unor elemente asimilate de curand,
la invatarea temeinica

C. Observarea presupune descoperirea sau redescoperirea anumitor aspecte ale disciplinei

respective. Observarea trebuie sa fie sistematica.

Problematizarea este folosita cu scopul de a declansa activitatea independenta a elevului,

gandirea si efortul lui personal.

Algoritmizarea este o alta metoda ce presupune capacitatea individuala de a rezolva probleme

ale elevului instrumentist.

Alte mijloace didactice specifice:

–mijloace audio/video: metoda demonstratiei poate fi realizata si astfel elevul primind si alte
modele de interpretare ale lucrarilor fata de care sa se raporteze, sa poata sa si formeze treptat propria
intelegere, viziune si conceptie muzicala.
–Profesorul va fi atent la modelele selectate si indeosebi va lucra temeinic pt a putea oferi el
insusi la pian un model cat mai convingator.
- Metoda mai este legata de intuitie – simturi auditive, vizuale sau motrice
- Ex: invatarea gamei: vizual, auditiv, in staccato, in legato – elevii inteleg mai usor un
anumit aspect in ceea ce priveste executia, interpretarea.
- Reguli: demonstratia clara, precisa, bine executata. A nu se exagera, demonstratia trebuie
sa fie insotita de conversatie, explicare

6. Criterii de selectare a repertoriului

De la bun inceput piesele trebuie sa aiba un continut muzcal valoros. Acestea

trebuie sa se potriveasca impreuna, sa se echilibreze sub diferite aspecte, sa nu fie nici
sub posibilitatile tehnice, dar nici sa nu le depaseasca in mod evident. Ne referim aici nu
numai la aspectul dificultator tehnice, ci mai ales la complexitatea si profunzimea
continutului, la experienta de viata si la nivelul de cultura al elevului.
Parcurgerea repertoriului nu constituie un obiectiv in sine, important fiind
progresul elevilor in invatare, progres evident prin urmarirea competentelor demonstrate
de acestia.
Obiective generale: operarea cu elemente de limbaj specific in abordarea creatiilor
muzicale. Valorificarea potentialului creativ operand cu limbaj de specialitate.
Valori si atitudini:
- constientizarea contributiei muzicii la constituirea fondului cultural comun al
societatii
- disponibilitatea pentru receptarea specializata a creatiei muzicale ce apartine
fondului national si universal
17
 - receptivitatea pentru diversitatea culturala
- disponibilitatea de a transfera in viata sociala valori estetice autentice
Ex.: - daca dorim sa dezvoltam recunoasterea auditiva a interpretarii dupa
scriitura armnica, de factura tonala – clasicism
- interpretarea textului muzical, punand in evidenta forma acestuia: forma de
lied, sonata, etc.
- redarea lucrarii respectand stilul si elementele de tehnica instrumentala:
legato, ceziuni, sostenuto

Despre funcţiile formative ale repertoriului.

Funcţia cognitivă asigură elevului cunoaşterea directă, prin experienţa personală, a

capodoperelor muzicale create de-a lungul istoriei.
Funcţia axiologică se realizează prin gradul înalt de selecţie a operelor abordate în procesul
didactic. Pedagogii au operat mereu o dublă selecţie: au ales cele mai bune lucrări şi le-au preferat pe
cele potrivite cu scopul urmărit.
Funcţia estetică, o funcţie complementară celei axiologice, îl pune pe elev în contact direct cu
frumosul artistic. Este o binecuvântare să te afli în compania unor muzici armonioase, plăcute,
interesante pe întreaga perioadă a formării tale şcolare.
Funcţia autoreferenţială prilejuieşte punerea în lumină a naturii profunde a interpretului, prin
alegerea operelor ce-i alcătuiesc repertoriul într-o anumită etapă a carierei, sau, în cazul elevului, a
formării sale. Pe cale intuitivă, un profesor bun procedează în aşa fel încât piesele pe care le distribuie
„să i se potrivească”, adică să se afle în armonie cu temperamentul, vârsta, aspiraţiile, caracterul celui
educat.
Pentru a selecta un repertoriu adecvat, intre profesor si elev este absolut necesara cunoasterea
aprofundata de catre indrumator a elementelor de anatomie, fiziologie, psihologia varstelor, indeosebi a
acelor varste la acare se afla copiii in cauza.
Cunoasterea psihologiei copilului este un demers complex care se realizeaza indirect,
prin inregistrarea manifestarilor externe, comportamentale, acestia fiind indicatori ai trairilor si starilor
psihice interne
Urmarim in aceasta analiza particularitatile de varsta, cele individuala, diferentierile
dintre varsta cornologica, varsta dezvoltarii psihice si varsta sociala a individului.
Pentru a forma tehnica instrumentala necesara a redarii juste melodico-ritmice a
lucrarilor muzicale, profesorul trebuie sa aiba in vedere:
–sensibilitatea auditiva dar si cea vizuala
–memoria
–motivatia (care difera in functie de varsta)
–afectivitatea
–atentia (pe parcurs devine tot mai activa si selectiva)
–vointa
–dezvoltare emotionala
–dezvoltare intelectuala
–imaginatia
–inteligenta
–temperamentul
–talentul
–caracterul
–priceperea
18
 –deprinderea
–gandirea

Profesorul de instrument are datoria sa descifreze cat mai corect trasaturile cat mai
distinctive ale fiecarui copil, pe baza observarii active, a dialogului, a cooperarii in activitatile scolare,
a comunicarii cu invatatorii si profesorii de la disciplinele de cultura generala
Continuturile tehnico-muzicale ale instrumentului nu sunt introduse mecanic in
interiorul fiintei vii care este elevul, ci ii sunt communicate acestuia in mod personalizat, in functie de
caracteristicile sale si de nivelul varstei la care se afla.

7. Auditia muzicala
(de informare, de exemplificare, de test al aptitudinilor, comparata, de placere)
–pt educarea sensibilitatii auditive, afective si dezvoltarea personalitatii elevului- viitor
muzican, el trebuie sa frecventeze salile de concert, opera si teatrele.
–In aceste imprejurari elevii invata cum trebuie sa se comporte un cetatean civilizat care merge
la un spectacol sau concert. Astfel el invata ca la inceperea programului respectiv trebuie inchis
telefonul mobil, trebuie pastrata o stare de liniste interioara si concentrare pt a recepta un eveniment
artistic in conditii optime.
–O observatie i se impune cu privire la felul si la momentul in care aplaudam
–la concert se invata modul de a asculta muzica in tacere deplina, cu o stare de concentrare
sustinuta. Tanarul ascultator se deprinde aici sa si exerseze profunzimea, distributivitatea, continuitatea,
acuitatea atentiei, procesele gandirii muzicale, spiritul critic, sensibilitatea, gustul artistic, atitudinea
participativa la actul interpretarii. El invata sa formuleze judecati nuantate de apreciere cu privire la ce
a audiat, invata totodata sa fie corect si civilizat in judecarea colegilor care au evoluat pe scena.
–Va invata sa pretuiasca fenomenul muzical viu, care nu poate fi inlocuit niciodata prin
audierea muzicii inregistrate, caci mesajul comunicarii directe dintre artist si spectator conduce la o
experienta unica de cea mai inalta valoare formativa.
–Daca este bine pregatit in prealabil de catre profesor, el invata sa perceapa muzica sa o
aprecieze in sens larg, ca pe o valoare culturala inestimabila.
–Astfel profesorul si elevii sai se vor bucura impreuna de muzica, intr o comunitate spirituala
care ii va face partasi la momente de finalizare a muncii indelungate asupra pieselor din repertoriu.
–Asfel de momente le dau elevilor pianisti satisfactia necesara si motivatia necesara de a
continua studiul la pian

Interpretari comparate:
a) Audiţia comparată se realizează de preferinţă în clase mai mari, cu scopul
de a ajuta elevii să cunoască diversitatea posibilă de interpretări de referinţă ale
unei anumite creaţii muzicale. Se infirmă astfel mitul unui soluţii unice şi se
conştientizează existenţa posibilă a mai multor variante viabile pentru
interpretarea reuşită a unui text muzical. În mod concret, se alege lucrarea pentru
care se pregătesc înregistrările câtorva artişti renumiţi. Aceste variante sunt
ascultate cu atenţie şi sunt urmate de dialogul profesor - elevi, în care se
evidenţiază, prin comparaţie, ceea ce rezultă a fi caracteristic în fiecare variantă,
având în vedere parametrii următori: mişcarea/pulsaţia/tempoul, regimul agogic;
calitatea sonorităţii, adecvarea emisiei sonore, a timbralităţii la tipul de discurs al
lucrării; regimul dinamic, folosirea nuanţelor extreme, tipul de accentuaţie,
19
 crescendo/decrescendo etc.; modul de frazare, articularea elementelor de formă,
construcţia edificiului sonor; adecvarea stilistică la specificul instrumentului,
epocii, compozitorului, al lucrării respective; elemente deosebite de
particularizare a interpretării, aura specială pe care o formează creativitatea,
originalitatea fiecărui mare interpret.
b) Cea mai puternică modalitate de a apropia pe cineva de lumea muzicii este
participarea directă la un concert. Perceperea operelor muzicale în sala de concert,
în compania altor persoane venite special în acest scop, nu poate fi înlocuită ca
impact de nici o altă formă de audiţie. Ca activitate pregătitoare, se recomandă ca
profesorul să organizeze cât mai dese concerte şi audiţii ale clasei, în care toţi
elevii să treacă prin ipostazele successive de interpreţi şi ascultători.
Mai avem la dispoziţie ascultarea muzicii înregistrate pe diferite suporturi. Aşa
numita “muzică în conservă”, poreclită astfel de marele dirijor Sergiu Celibidache, care-i
contesta cu vehemenţă viabilitatea, din raţiuni fenomenologice, reprezintă, un procedeu
didactic la îndemâna oricărui profesor. Putem distinge cel puţin câteva situaţii în care
acest tip de contact cu muzica ne este de mare folos în clasa de instrument.
Audiţia de informare sau de documentare ne poate conduce spre cunoaşterea
unor domenii stilistice mai puţin frecventate ale repertoriului nostru şi ne familiarizează
cu lucrări noi sau cu viziuni originale asupra repertoriului tradiţional, aduse în spaţiul
public de către interpreţi recent afirmaţi şi confirmaţi în viaţa artistică internaţională.
Audiţia de control se referă la ascultarea autocritică a propriei interpretări a unui
elev într-un anumit moment sau în câteva momente distincte de pe parcursul procesului
de învăţare a repertoriului. Are un puternic rol de feed-back, de autoevaluare. De
asemenea se poate constitui, în timp, într-un document de referinţă asupra felului în care
s-a desfăşurat evoluţia elevului pe parcursul şcolarităţii sale ca instrumentist. Printr-un
atare exerciţiu de autoprezentare retrospectivă, el se poate înţelege mai bine pe sine ca
artist, îşi poate percepe vectorii de progres, capacitatea de rezistenţă la efort, modul în
care şi-a creat sunetul său personal ca artist interpret, poate înţelege care sunt plusurile şi
minusurile calităţii sale de performer etc., pentru a insista cu succes asupra laturilor
vulnerabile sau neconsolidate încă ale artei lui.
c) Interpretari comparate:
Dinu Lipatti: Interpretari Bach, Chopin, Mozart. O emblema a pianisticii sec. XX.
Demonstreaza perfecte calitati tehnice, precizie, claritate, lejeritatea tuseului,
puritatea nuantelor. Este specifica sensibilitatea rafinata care exercita o vraja asupra
ascultatorului.
Lipatti, desi detine o tehnica impecabila, cu care ar putea demonstra orice, acesta
controleaza foarte bine muzica la nivel national, fara exagerari sau hiperbolizari ale
emotiei.
Expresivitatea nu-l paraseste insa niciodata. In maniera de cant a lui Lipatti, tinuta
sobra, lipsita de orice gest de prisos, se imbina cu un plan sensibil.
Nu se regasesc la el nici urma de efecte cautate. Este intruchiparea sobrietatii si a
simplitatii. Prin frazele omogene, firescul, lejeritatea, Lipatti ne captiveaza cu o
delicatete a tuseului si cu o paleta bogata in tonuri variate si subtile.
20
 Lipatti implica in interpretari muzicale un intelect superior care analizeaza
muzica, scoate in relief temele principale, punand in evidenta intreaga bogatie sonora.
Lipatti dovedeste un respect desavarsit pentru litera si pentru spiritul partiturii,
eliminand orice variatie fantezista, dar nu trebuie sa conideram aceasta atitudine sobra o
rezerva golita de sentiment. Daca pianistul nu ar fi avut o sensibilitate muzicala vie si
delicata, ar fi fost greu de inteles cum reuseste el sa atinga o astfel de perfectiune.
Concertul nr. 21 de Mozart a facut o profunda impresie plastica, muzica a curs
firesc. Credincios unei traditii care s-a cam pierdut de cand atatia interpreti uita ca
trebuie sa fie inainte de toate muzicieni, Lipatti a scris insusi cadentele concertului, fapt
ce dovedeste si talentul sau componistic.
Miniaturile – un program ca acesta poate fi fatal unui pianist care s-ar multumi sa
faca tot ceea ce au facut confratii sai timp de o suta de ani. Chopin scoate la ivealasi
calitatile unui artist, daca acesta reuseste sa transforme o muzica atat de cunoscuta in
ceva interesant si nou. Lipatti, pianist cu o tehnica de o suplete incontestabila, muzician
a carui inteligenta impregneaza intregul sau repertoriu, reprezinta extrem de evocator
personalitatea lui Chopin. Prin poloneza, vals, nocturna condenseaza trasaturile intregii
sale muzici: energia, tandretea, fantasticul, mandria, demnitatea. Prin viziunea sa
artistica, rafinata, plina de poezie, Lipatti ne releva un Chopin cat mai autentic.
Glenn Gould – Bach
Pianist fascinant, dar cu o personalitate extrem de controversata. Suspect de
autism, scandalos, contestat uneori, geniu.
Interpretarile lui par ca transcend notele, purtand ascultatorul intr-o alta lume.
Variatiunile Goldberg. Dupa cateva aparitii publice acesta nu a mai concertat, dar
a lasat posteritatii inregistrari de o valoare inestimabila, realizate in studio.
Total atipic in felul in care se aseza la pian, picior peste picior, cu mainile cazute
sub claviatura pianului, cocosat, batand intr-una din cap ritmul muzicii si dirijand uneori
o orchestra inchipuita, muzica lui cauta perfectiunea.
Egalitatea absoluta a notelor, este extrem de greu de obtinut, rod al unei tehnici
impecabile. La Gould nu exista ingalitati ale sunetului sau ale ritmului. Interpretarile
sale denota sclipitoarele sale reflexii pe teme diverse, in domeniul muzical si literar, dar
si filozofic. Il intereseaza un fel de muzica de gradul II, o metamuzica, cea care implica
si o reflexie adancita.
Desi multe lucrari de Bach erau considerate reci si academice, gould a reusit sa le
interpreteze cu o traire si un entuziasm aparte, purtand muzica lui Bach intr-o
contemoraneitate plina de culoare.
Muzica lui trezeste si astazi emotii puternice. Putini pianisti pot fi atat de usor de
identificat precum Gould. Acuitatea sa ritmica, articulatia curata si aplombul tehnic
scanteietor lasa o amprenta individuala puternica.
Glenn Gould a devenit un pianist legenda datorita Variatiunilor Goldberg in doua
momente ale vietii sale (de tinerete si de maturitate). Inca de la prima inregistrare,
realizata la varsta de 23 de ani, tanarul canadian a luat lumea prin surprindere, find
declarat de atunci una dintre cele mai stralucitoare, originale, si provocatoare figuri ale
muzicii clasice din acea vreme. Interpretarea sa emana o energie o intensitate si o
21
bucurie pura.
Radu Lupu: pianistul despre care s-a zis ca a adus cel mai aproape muzica de
vorbire.
Radu Lupu stabiliste contactul printr-un fel de asceza care releva fluxul interior al
muzicii care este in acelasi timp miscare si imobilitate.
Cand intra pe scena el trebuie sa uite sala, conventiile concertului, propriile degete
devenind accesorii pe care le dirijeaza asa cum un dirijor isi conduce instrumentele si
ajunge sa le dozeze pentru a-si crea propriul sunet. A reflecta, a asculta, a reveni in
permanenta asupra aceluiasi repertoriu, sunt singurele lui modalitati prin care atinge
precizia, isi imbogateste sunetul si obtine acea sonoritate de diamant brut pe care multi
nu o realizeaza.
Desi personalitatea sa este usor rigida, acesta se refugiaza mai mult la pian pentru
a se regasi singur in lumea lui.

8. Creativitatea in lectia de educatia muzicala

Cand ne gansim la creativitate,ne gandim la domeniul artistic. Insusi notiunea de

creativitate reprezinta un bun arguument al rolului invatarii unui instrument.
Creativitatea = capacitatea de a elabora idei noi plecand de a date preexistente
Legatura dintre creativ. si muzica dovedit stiintific pleaca de la cercetarile care au
dovedit ca muzicienii sunt mai creativi decat grupull de control/ efectul Mozart: auditia
muzicala creste semnificativ capacitatea de a rezolva probleme, creste coeficientul de
inteligenta( univ. California-36 de studenti – auditia sonatei la 2 piane – avans de 8,9
puncte pe scara inteligentei)
Auditia - Tomografie cu emisie de pozitroni – debit sangvin, potenteaza gandirea,
memoria, imaginatia, creativitatea
Multi creatori de geniu confirma legatura cu straturile profunde ale inconstientului
in timpul actului de creatie.
Dar cum se poate realiza acest lucru fara stiinta, faraani de studiu si practica in
muzica. Trebuie cunoscute felurile in care sunetele se combina astfel incat sa rezulte
aromia, idei muzicale
Etapa I:
Precreativa: mom. in care se dobandeste stiinta, bagaj de metode, proceduri,
stiinte teoretice, tehnici de compozitie
Alcatuirea unei baze de date: idei sonore pt a le reinventa. Fiecare ex. creativ
chiar daca nu este de la inceput valoros poate da roade mai tarziu.
Etapa II:
Materializarea concreta, dificil de teoretizat/ unica de la un individ la altul
Schubert – spontan
22
 Beethoven – galant (tema din simfonia V – intr-o lucrare la 4 maini din tinerete, simfonia IX)
Mozart – vizualiza intreaga capodopera, o asternea cu frenezie pe portativ
Enescu – intreaga perioada de maturitate – Oedipe
Libera improvizatie – jazz/pattern-uri existente
Alti compozitori pleaca de la idei filozofice. Dezvoltarea creativitatii = obiectivul principal de a
trezi si stimula capacitatile creatoare, de a desavarsi educatia estetica, morala, sociala, formarea
personalitatii.
Enescu motto: talentul este 99% transpiratie si 1% inspiratie. Muzica perseverenta
asidua pentru un moment de inspiratie.
In studiul unui instrument creativitatea trebuie extinsa cu atat mai mult spre activitatea
interpretativa/acordul pianistului. Rolul interpretului este acela de a da viata textului muzical, dpdv
creativ se produce aproape spontan odata cu aceste interpretari.
Cultivarea potentialului creativ – speranta catre evolutie. Actul creatiei poate lumina intreaga
existenta.
Imaginatia creatoare e forma cea mai inalta a acestei capacitati. Ea se manifesta prin realizarea
unui produs nou inexistent pana atunci. Imaginatia creatoare consta in elaborarea unor imagini noi pe
baza prelucrarii datelor anterioare, ca rezultat al activitatii corticale si al interactiunii dintre diferite
procese si stari psihice, ca perceptia, memoria, gandirea, emotiile, sentimentele, atentia, actele de
vointa.
Ca modalitati de dezvoltare a creativitatii exemplificam:
–asigurarea unui stoc bogat de reprezentari
–formularea unor sarcini care sa solicite imaginatia pt a fi rezolvate
–stimularea atitudinilor creatoare punandu-i pe elevi in situatia de a-si asuma un risc de a
intalni noul
–Valorizarea incercarilor creative ale elevilor
Gandirea creatoare se manifesta prin gasirea unor solutii noi la probleme ce apar, solutii
caracterizate prin originalitate, inventivitate, indrazneala
creativitatea elevului trebuie mereu stimulata de catre profesor, reprezentant o
interactiune constructiva si transformatoare intre subiect si lume, o forma deosebita de activitate din
care rezulta un produs nou, original si valoros.

9. Evaluarea la ora de educatie muzicala

Evalurea reflecta calitatea actului pedagogic desfasurat la nivelul corelatiei dintre

subiectul si obiectul educatiei, dintre profesor si elev.
Functiile actiunii de evaluare:
–validarea sociala (studentii)
–orientarea sociala, scolara si profesionala ( elevii absolventi ai liceelor)
–de selectie sociala, scolara si profesionala (elevii in curs de examene si de concurs)
–tipurile de evaluari: 1. evaluarea predictiva sau initiala – se refera la masurarea si aprecierea
nivelului de pregatire al elevilor, inainte de inceperea unui ciclu scolar, a unui semestru, a unei
discipline noi. Ne ajuta sa stabilim nivelul de la care pornim, si in functe de acesta sa proiectam
activitatea didactica pentru urmatoarea perioada
2. evaluarea sumativa sau cumulativa – are in vedere masurarea si
23
aprecierea nivelului de pregatire a elevilor la sfarsitul unei activitati didactice pe o anumita perioada. In
domeniul nostru este vorba de sustinerea publica a interpretarii unui repertoriu, asimilat pe parcursul
unei luni de scoala, unui an de invatamant, semstru, etc, sub forma de auditie, concert, verificare sau
examen de instrument. Elevul este apreciat cu o nota, care exprima progresul realizat in perioada de la
ultima evaluare de acest fel pana in momentul respectiv.
3. evaluarea continua sau formativa – este activitatea de apreciere a
realizarilor elevului la fiecare lectie de pian si in fiecare secventa in care prezinta piesele din repertoriul
pregatit. Profesorul face o apreciere verbala exprimata prin calificativ, explicandu I elevului care au
fost punctele pozitive ale interpretarii, minusurile. Dupa un nr de lectii se vor transforma intr o nota.
Criterii de apreciere si notare pentru olimpiadele scolare:
–gradul de respectare al literei si sensul textului muzical
–gradul de evolutie tehnica instrumentala a elevului
–gradul de realizare a cerintelor de interpretare, a conceptiei si a expresivitatii muzicale
–gradul de adecvare stilistica
–contributia creatoare originala

10.Dinamica relatiei profesor-elev in procesul de

invatamant
Caracteristicile si semnificatiile educationale ale relatiei profesor-elev:
–organizarea clasei: atmosfera placuta etc.
–stabilirea obiectivelor: elevii trebuie sa inteleaga scopul actului educational, sa cunoasca
obiectivele pe termen lung si scurt
–comportamentul profesorului: profesorul=model
–reguli adecvate
–relatia parinte-profesor

Relatia profesor elev a constituit un obiect de reflectie pentru teoreticienii tuturor timpurilor. Ea
reprezinta o sinteza a relatiilor interpersonale pe fundalul carora se nasc si se dezvolta atat virtutiile cat
si viciile.

Educatorul trebuie sa aiba o conduita echilibrata, nici prea indiferenta, nici prea agasanta.
Sunt cunoscute 3 tipuri de profesori:
–tipul autoritar: isi impune vointa si parerile ignorand personalitatea elevului, favorizand reactii
de iritare, sovaiala si instabilitate → copii reactioneaza agresiv la acest tip, rezulta tip negativ.
–tipul democratic → ia masuri impreuna cu elevii pe baza increderii reciproce. Nu se exclude
exigenta, rezulta tipul pozitiv
–tipul indiferent, lasa lucrurile sa mearga de la sine, manifesta apatie, rezulta tip indiferent

Tipurile de profesori determina tipurile de relatii:

–relatii de tip autocratic: profesorul dispune, elevul se supune = educatie dogmatica
–relatiile de tip liber: educatia se desfasoara conform naturii copilului care continse in sine
tendinta de a se dezvolta spre bine. Profesorul creaza conditii pt dezvoltarea libera a personalitatii
elevului.
–relatiile nou-directive: se caracterizeaza prin atitudine de acceptare a profesorului. Profesorul
se obtine de la orice blocare, interventie, pt ca elevul sa se poata autodescoperi, sa si cunoasca
24
interesele, motivatiile, aspiratiile
–relatiile democratice: relatii de colaborare, de cooperare. Elevul este indrumat, ajutat. Aceasta
relatie se bazeaza pe ce principiul responsabilitatii.

Strans legat de ideea profesor-elev este conceptul de stil educational. Exista 3 tipuri de profesor
dpdv educational.
a) profesor impulsiv, spontani, concentrati pe natura ideii, nu pe relatie
b) profesori autocontrolati, sistematici, obtin rezultate bune cu toate tipurile de elevi
c)profesori cu sentiment de nesiguranta

Moduri de raportare:
- strategia de dominare
- negocierea, fraternizarea
- strategia pe baza de rutina = profesor predictibil
- strategia de sustinere morala
Dialogul autentic: - fiecare persoana se angajeaza in intregime exprimandu-si cu
sinceritate emotiile, sentimentele, experientele, acceptand ideile si nevoile celorlalti
Relatiile sunt conditionate de particularitatile de varsta. Functia profesorului este
aceea de a organiza procesul de invatamant (aplicarea strategiilor, dezvoltarea gandirii,
trezirea interesului, stimularea motivatiei).

25