Evenimente care impiedica executarea

obligatiilor contractuale
Recentele evenimente cu un caracter exceptional produse in România, inundatiile si gripa
aviara, au determinat si vor continua sa atraga dificultati ale agentilor economici în
a-si îndeplini obligatiile contractuale. Se pune problema daca astfel de evenimente notabile ar
putea justifica o exonerare de raspundere a celor afectati pentru nerespectarea obligatiilor
asumate în cadrul unor contracte economice si care ar fi conditiile în care ar putea interveni o
astfel de exonerare.
La nivel teoretic, forta majora este o cauza care înlatura raspunderea debitorului unei obligatii
care devine imposibil de executat. Principiul exonerarii de raspundere pentru caz de forta majora
este prevazut la nivel de principiu în Codul Civil si este aplicabil indiferent daca partile au
prevazut sau nu o clauza în acest sens în contract. Dificultatile intervin însa la aplicarea în
practica a acestor dispozitii legale, întrucât legislatia nu detaliaza asupra evenimentelor care intra
în notiunea de forta majora.
În general, se apreciaza ca forta majora este o împrejurare de fapt, imprevizibila si de neînlaturat,
care împiedica în mod obiectiv executarea obligatiei contractuale. Deci, pentru ca exonerarea de
raspundere sa poata interveni, trebuie ca împrejurarile care blocheaza executarea contractului sa
fie independente de vointa partilor si sa nu poata fi controlate. Nu este suficient ca evenimentul
sa fie extern vointei partilor si imprevizibil, ci trebuie ca acesta sa nu fi putut fi în mod rezonabil
prevenit si depasit.
Este foarte dificil, deci, a aprecia cu caracter general daca un anume eveniment constituie sau nu
forta majora si daca iarta debitorul de respectarea obligatiilor asumate. În practica, au fost
apreciate ca evenimente de forta majora cataclismele naturale (cutremure, seceta, furtuni,
incendii, inundatii), razboaiele, grevele, actele autoritatilor (embargo, interdictii la export etc.).
Astfel de evenimente nu pot fi în mod absolut apreciate ca forta majora, ci trebuie analizate in
concreto, raportat la fiecare caz în parte, daca îndeplinesc sau nu conditiile unui eveniment care
exonereaza de raspundere un anume debitor.

Exemple din practica judecatoreasca

Practica judiciara ofera exemple concrete în care acelasi eveniment a fost considerat caz de forta
majora exonerator de raspundere în anumite situatii, iar în alte situatii a fost apreciat, prin
raportare la circumstantele concrete ale cauzei, ca fiind un eveniment previzibil si surmontabil.
Exemple relevante se refera la evenimente meteorologice care, daca sunt previzibile (cum ar fi
înghetul pe timp de iarna), nu pot ierta debitorul de raspundere. Un alt exemplu interesant, care
poate fi apreciat numai în contextul concret al cauzei, este greva. Exista decizii judecatoresti care
au apreciat greva ca fiind caz de forta majora, într-o situatie în care a izbucnit în cursul
negocierilor si nu a putut fi prevenita, angajatorul depunând eforturi rezonabile pentru prevenirea
acesteia. În alte situatii, greva a fost considerata eveniment previzibil si pe care angajatorul ar fi
avut posibilitatea de a-l preveni si înlatura.

Clauzele contractuale care definesc forta majora

Forta majora exonereaza de raspundere indiferent daca a fost sau nu prevazuta ca atare în
contract. Cu toate acestea, este de preferat ca partile sa includa clauze specifice, care sa
defineasca, cel putin exemplificativ, cazurile de forta majora, precum si conditiile de exonerare
de raspundere. Este foarte uzitata în contracte precizarea autoritatii care stabileste existenta
cazului de forta majora. Astfel, de obicei, contractele fac trimitere la documente emise de
Camerele de Comert pentru certificarea existentei unui caz de forta majora. Aceasta nu va
înlatura însa dreptul creditorului de a se adresa instantei în aprecierea exonerarii de raspundere la
cazul concret al debitorului care reclama existenta unui caz de forta majora.
Mai mult, partile contractuale pot agrava raspunderea debitorului, prin precizarea ca acesta
raspunde inclusiv în caz de forta majora. Este, de asemenea, valabila si o prevedere contractuala
de calificare ca exoneratoare de raspundere a unor evenimente care, la nivel teoretic, nu ar
constitui forta majora, fiind previzibile si surmontabile (de exemplu, inundatiile obisnuite într-o
anumita perioada a anului).

Efectul exonersrii de rsspundere în caz de forta majora

Daca se stabileste existenta unui caz de forta majora, care conduce la imposibilitatea de
executare a obligatiei contractuale pentru moment, în contractele cu executare succesiva
(exemplul clasic al contractelor de prestari servicii), debitorul nu va putea fi obligat la
despagubiri pentru neexecutare pe perioada respectiva sau pentru întârzieri în executare.
În cazul contractelor cu executare uno ictu (care implica o singura prestatie, de exemplu predarea
unui anume bun), cazul de forta majora conduce la încetarea contractului fara ca debitorul sa
poata fi obligat la despagubiri.

Agentii economici trebuie sa se protejeze

La intrebarea „Ar putea fi schimbarile legislative sau masurile administrative caz de forta
majora?“, raspunsul nu poate fi absolut. Modifica-rile legislative previzibile (de exemplu, cele în
contextul aderarii la Uniunea Europeana) nu ar putea fi considerate caz de forta majora. Daca
însa masu-rile administrative reflectate în norme legale sunt rezultat al unor evenimente
neasteptate, care implica necesitati urgente, de ordine publica, apreciem ca ele ar putea fi
calificate drept forta majora, bineînteles si cu îndeplinirea conditiilor mentionate mai sus.
De exemplu, interzicerea totala a exporturilor anumitor categorii de produse are caracteristicile
unei situatii de forta majora. Daca însa masurile administrative impun îndeplinirea unor conditii
suplimentare pentru productia si exportul de produse, care nu fac imposibila executarea
obligatiilor producatorului, trecem în domeniul riscului contractual care, ca principiu, trebuie
suportat de debitor, acesta putând fi obligat la despagubiri. Daca respectarea obligatiilor
contractuale în noile conditii legislative ar necesita eforturi suplimentare din partea
producatorului, acesta trebuie fie sa depuna aceste eforturi suplimentare, fie sa-l despagubeasca
pe creditor în caz de neîndeplinire a obligatiei.
Concluzionând, este de preferat ca agentii economici sa se protejeze prin includerea în
contracte a unor prevederi care sa detalieze asupra cauzelor de forta majora si a modului
de comportament al partilor în astfel de cazuri (notificare imediata, adoptarea unor masuri
urgente de limitare a pierderilor, apelarea la autoritati pentru confirmarea cazului de forta
majora etc.).
Crsitina Metea