Universitatea „Lucian Blaga”

Facultatea de Drept –„Simion Barnutiu”

Dreptul comerțului internațional I

Coordonator:RADU GHEORGHE GEAMANU

Student:Tobias Patricia Gabriela

Anul:IV
Clauza de hardship este stipulatia contractuala gratie careia devine posibila modificarea
continutului contractului atunci cand pe parcursul executarii sale se produc, fara culpa
contractantilor, evenimente ce nu puteau fi prevazute in momentul stabilirii raportului juridic de
obligatie, dar care schimband substantial datele si elementele avute in vedere de parti in
momentul contractarii, creeaza pentru unul dintre contractanti consecinte mult prea oneroase
pentru a fi echitabil ca acesta sa le suporte singur.
In temeiul clauzei de hardship, oricare dintre parti este indreptatita sa solicite adaptarea
contractului incheiat, daca modificarea circumstantelor in considerarea carora partile s-au angajat
initial a perturbat in mod grav echilibrul contractual, determinand consecinte de o rigoare injusta
pentru una dinte parti.
Aceasta clauza se mai gaseste si sub alte denumiri precum:
-clauza de revizuire;
-clauza de situatie grea;
-caluza de nenorocire;
-clauza de privatiune nedreapta.
Aceasta clauza prevede obligatia partilor de a proceda la negocieri in vederea adaptarii
contractului sau de a recurge, in subsidiar, la un tert (arbitru), daca pe parcursul derularii
executarii unui contract se produce o imprejurare, o situatie de orice natura, independenta de
culpa vreunuia dintre parti si care afecteaza grav echilibrul contractului, provocand o ingreunare
substantiala a executarii acestuia cel putin pentru una din parti.
Obligatia pe care si-o asuma expres partile este aceea ca vor revedea si reajusta prestatiile lor, la
anumite perioade de timp stabilite, pentru a le reechilibra, tinand cont de schimbarile constatate
in circumstantele economice.

Impotanta clauzei de hardship in contractele de comert international

Clauza de hardship este o creatie a practicii anglo-saxone din domeniul dreptului comertului
international. Folosirea ei de catre parti se integreaza in tendinta dominanta de asigurare a
stabilitatii contractelor de comert exterior, prin promovarea unor mecanisme juridice susceptibile
sa permita adaptarea acestora la conjunctura dinamica a pietei. Din perspectivele noilor tehnici
judiciare, continutul contractului nu este niciodata definitiv, el putand sa fie repus in cauza
potrivit procedurii complexe de negociere si solutionare a eventualelor litigii, imaginata de catre
parti.
Includerea clauzei de hardsip in contractile de comert international se impune ori de cate ori
partile doresc sa acorde prioritate regulii flexibile omnis convention intellegitur rebus sic
stantibus, in raport cu principiul pacta sunt servanda.
In absenta clauzei de hardship, organele arbitrale apreciaza ca partile au voit ca raporturile
contractuale dintre ele sa se desfasoare intocmai cum o cer prevederile exprese ale contractului pe
care l-au perfectat, iar nu ca acesta cuprinde impicit clauza rebus sic stantibus. O asemenea
conceptie este sustinuta de prezumtia potrivit careia la operatiunile de comert international
participa personae calificate, apte sa se protejeze singure, pe calea unor stipulatii conventionale,
fata de riscurile provocate de mutatiile economice inregistrate pe piata. In acest sens, in
motivarea sentintei Curtii Internationala de Arbitraj a CCI(Camera de Comert Internationala) nr.
1512/1971, arbitrii au subliniat ca clauza rebus sic stantibus nu isi afla aplicarea atunci cand
intentia partilor a fost clar exprimata.
Asadar in conditiile inexistentei clauzei de hardship, arbitrii nu sunt abilitati sa se pronunte
asupra chestiunii adaptarii contractului, intucat ar insemna sa statueze ultra petita. Ei ar putea sa
intervina numai daca regulii rebus sic stantibus i s-ar recunoaste calitatea de uzanta comerciala.

Conditiile de aplicare a clauzei de hardship

De regula, clauza de hardship se stipuleaza in contractele de lunga durata, in deosebi in

contractele de livrare de materii prime, precum si in contractele din domeniul informaticii.
Conditiile de aplicare a clauzei de hardship sunt urmatoarele:
a) Sa intervina o imprejurare imprevizibila si exterioara vointei partilor.
Prin urmare, se cere sa existe un eveniment care scapa controlului rezonabil al partilor
contractante si care nu poate fi imputat partii victima. De exemplu: in cazul in care se produc
variatii foarte importante ori modificari apreciabile ale conjuncturii economice…., in situatia in
care intervin evenimente economice imprevizibile precum o crestere a preturilor materiilor prime
sau alte cauze care ar determina o sporire a costurilor de fabricatie… .
Clauza de hardship nu priveste insa o imprejurare speciala, a carei producere sa declanseze
adaptarea contractului.
Conditia imprevizibilitatii este indeplinita chiar si daca partile au fost constiente de posibilitatea
realizarii unui anumit eveniment. Semnificativ ramane faptul ca ele nu i-au putut prevedea
momentul aparitiei, intinderea si repercursiunile.
b) Momentul in care intervine noua imprejurare trebuie sa fie situat in timp ulterior incheierii
contractului.
In viziunea proiectului viitorului Cod Privat european, in ipoteza in care o anumita modificare a
imprejurarilor mediului economic ar fi existat chiar in momentul contractarii se pune problema de
drept a eroii in care se afla debitorul si nu aceea a impreviziunii.
Nu se poate solicita aplicarea mecanismului impreviziunii pentru o obligatie care a fost deja
executata, intrucat insusi faptul executarii ei de catre debitor demonstreaza ca aceasta si-a putut
permite din punct de vedere economic sa-si onoreze obligatia.
c) Imprejurarea survenita sa afecteze in mod fundamental echilibrul contractual, astfel incat,
pentru una din parti, prestatia sa devina excesiv de oneroasa.
Relevanta nu este, asadar, gravitatea evenimentului, ci impactul acestuia asupra raporturilor
contractuale. O modificare importanta a circumstantelor in care a fost incheiat contractul, dar de
efect nul sau neglijabil asupra prestatiilor partilor, nu va deschide calea adaptarii actului.
Pentru a facilita stabilirea existentei ori inexistentei situatiei de hardship, partile arata, uneori, in
contract, criteriile care vor ghida evaluarea consecintelor imprejurarii intervenite. Efectele ivirii
unui eveniment imprevizibil se apreciaza cu privire la intregul contract, iar nu numai referitor la
cateva prestatii.

Procedura de punere in aplicare a clauzei de hardship

Clauza de hardship poate sa fie invocata de oricare dintre partiile contractante. Astfel, de ea se
poate preleva partea care efectueaza prestatia si care, prin aparitia situatiei de hardship, urmeaza
sa suporte o sarcina excesiva; sau, dimpotriva, clauza poate sa fie valorificata de beneficiarul
prestatiei, pentru care profitul a devenit minim si evident disproportionat fata de castigul obtinut
de partenerul sau contactual.
Simpla nerealizare a profitului preconizat la momentul incheierii contractului nu indreptateste
insa, pe nici una dintre parti, sa se prevaleze se clauza.
Partea afectata de situatia de hardship va notifica partenerului contractual, intr-un interval de timp
rezonabil, interventia evenimentului imprevizibil si consecintele acestuia. De asemenea ea va
solicita adaptarea contractului in termenul prestabilit (spre exempu 9o de zile) si va propune
solutii in acest sens.
Partile pot prevedea ca in cazul in care partea abilitata sa invoce clauza de hardship nu face
notificarea ceruta in termenul fixat, ea va pierde dreptul de a se preleva de clauza. Intr-o alta
varianta, partea care nu respecta termenul de notificare poate, totusi, sa valorifice dispozitiile
clauzei hardship, dar va fi tinuta sa-l despagubeasca pe partenerul sau contractual pentru
prejudiciul rezultand din intarzierea de notificare.
In ipoteza in care partile sunt sau nu de acord cu privire la existenta sau inexistenta situatiei de
hardship, in contract poate sa fie stipulata obligativitatea efectuarii unei expertize. In absenta unor
astfel de dispozitii, hotararea va fi luata direct de instanta de judecata sau de organul arbitral
competent.
Daca prin sentinta organului de jurisdictie este recunoscuta interventia unei imprejurari de
hardship, partile vor negocia pentru adaptarea contractului. In situatie contrara, contractul va fi
continuat potrivit stipulatiilor sale initiale.
Daca pana la scadenta indicata in contract partile nu ajung, dupa consultari, la nici un rezultat se
va aplica solutia aratata in cuprinsul clauzei de hardship, care poate fi una din urmatoarele:
-partile vor continua executarea contractului, conform stipulatiilor sale initiala;
-contractul va fi suspendat pentru o perioada de timp determinata;
-contractul va fi reziliat dupa un preaviz;
-partile vor solicita unui tert independent adaptarea contractului.

Comparatie intre clauza de hardship si alte clauze asiguratorii menite sa contracareze

riscurile nevalutare

Clauza de hardship si clauza de indexare se aseamana prin scopul lor si anume acela de a preveni
un dezechilibru al prestatiilor cocontractantilor dintr-un contract cu titlu oneros cu executare in
timp, dezechlibru ce ar putea fi cauzat de puternice fluctuatii ale preturilor pe parcursul executarii
contractului, datorate unei instabilitati economice si, implicit, unei rate mari a inflatiei.
Cele doua tipuri de clauze au insa si elemente distinctive, care le demarca una fata de cealalta.
Astfel, clauza de revizuire (sau de hardship) este stipulatia dintr-un contract de lunga durata prin
care partile se obliga sa-l adapteze, cu promtitudiune si in spirit de echitate, pe cale de
renegociere sau printr-o procedura de reconciliere sau arbitrara, in situatia in care, ulteror
incheierii contractului, constata sau apar imprejurari extraordinare afectand in mod serios
echilibrul dintre contraprestatii.
Clauza de indexare este acea clauza contractuala prin care se urmareste mentinerea valorii unui
contract pe termen lung prin evitarea dificultatiilor care pot aparea ca urmare a variatiei de
preturi. Clauza de indexare prevede legarea sumelor inscrise in contract fie de un etalon monetar,
fie de unul sau mai multe produse de baza. Vechiul pret este inlocuit automat, fara interventia
partilor, printr-un nou pret, in functie de variatia etaolonului convenit, avand loc astfel o
mentinere a nivelului relativ al pretului.
Asadar, clauza de revizuire (sau de hardship) atrage obligatia partilor de a renegocia contractul
sau, in lipsa unui comun acord cu privire la renegociere, de a apela la procedura de reconciliere
sau arbitrara, in vederea reechilibrarii prestatiilor.
Clauza de indexare nu necesita o interventie ulterioara a partilor, ea operand in mod automat, in
functie de variatia etalonului stabilit de comun acord la momentul incheierii contractului.
Fiind stabilite de comun acord de catre parti, respectarea acestor clauze de catre cocontractanti si,
implicit, acceptarea efectelor lor, in vederea pastrarii echilibrului contraprestatiilor lor, nu face
decat sa sublinieze, sa intareasca aplicarea principiului „pacta sunt servanda”. Aceste clauze
trebuie sa se inscrie pe linia ordinii publice monetare si economice, fiind lovite de nulitate in
cazul in care sunt abuzive.
Clauza de hardship se diferentiaza fata de clauzele de mentinere a valorii contractelor, precum si
fata de clauza ofertei concurente si cea a clientului cel mai favorizat, intrucat ea presupune
totdeauna o renegociere a contractului, pe cand celelalte clauze amintite opereaza automat, in
situatia ivirii unor imprejurari bine precizate.
Clauza de hardship se deosebeste si de clauza de forta majora – care poate fi privita, uneori, ca o
clauza de adaptare a contractului -, deoarece evenimentul de hardship agraveaza executarea
prestatiei uneia dintre parti, dar nu face executarea imposibila. Apoi, survenirea unui eveniment
de hardship nu-l exonereaza de raspundere pe debitor.
Bibliografie:
 https://dreptprivat.wordpress.com/2012/01/07/hardship/
 Curs ID
 Filipescu Ion P. Drept internaţional privat. – Bucureşti: Academia Romană, 1991