Cartea - Iehova - TR

` IEHOVA
DFG
NUMELE LUI- LEGMINTELE SALE
El este Stânca; lucrrile Lui sunt desvârite, Cci toate cile Lui sunt drepte; El este un Dumnezeu c
AUTOR: J.F. RUTHERFORD
PUBLICAT DE SOCIETATEA DE BIBLII ȘI TRACTATE BROOKLYN, 1934
TRADUCERE ȘI EDITARE: CHEȚAN SANDA

IEHOVA
-NUMELE LUI-
-LEGĂMINTELE SALE-
AUTOR: J.F. RUTHERFORD
SOCIETATEA DE BIBLII SI TRECTATE, BROOKLY 1934
TRADUCERE ȘI TEHNOREDACTARE: CHEȚAN SANDA
IEHOVA- NUMELE LUI- LEGĂ MINTELE SALE Page 1

CAPITOLUL I
IEHOVA
I ehova Dumnezeu este proprietarul, stăpânul de drept al universului.
El a făcut cerurile şi pămantul şi toate lucrurile sunt la dispozitia Lui, “Iehova Dumnezeu
a făcut cerurile şi pământul (Geneza 2: 4,5). Iată, ale Domnului Dumnezeului tău sunt cerurile şi
ceruile cerurilor, pămânul şi tot ce cuprinde el”. (Deuteronom 10:14). “Ale Tale sunt cerurile şi
pământul, Tu ai întemeiat în vechime pământul. Şi cerurile sunt lucrarea mainilor Tale” (Psalmi
102: 25). “Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el, lumea şi cei ce o locuiesc” ( Psalmi
24:1). Eu sunt Iehova , acesta e Numele Meu – Isaia 42:8
“Eu sunt Cel dintâi, şi Cel de pe urmă, şi afară de Mine nu este alt Dumnezeu”. Isaia 44: 6.
Iehova Dumnezeu este un Dumnezeu altruist pentru că “Dumnezeu este dragoste” 1 Ioan 4:16;
Dragostea înseamnă dăruire dezinteresată întru dreptate. Căci drept este Domnul, El iubeste
neprihănirea, si cei neprihăniţi privesc faţa Lui” Psalmi 11:7; “Bunătatea Ta Doamne ajunge
pană la ceruri, şi credincioşia Ta pană la nori. Dreptatea Ta este ca munţii lui Dumnezeu, şi
judecăţile Tale sunt ca adâncul cel mare, Doamne Tu sprijini pe dobitoace şi oameni! Cât de
scumpă este bunătatea Ta, Dumnezeule!”- Psalmi 36:5-7.
În Scripturi “ Tatăl” înseamnă “dătător de viaţă” şi Iehova Dumnezeu este cel care dă
viaţă tuturor celor care vor trăi vecinic. Efeseni 4:6 relatează: “ Este un singur Dumnezeu şi Tată
al tuturor, care este mai pesus de toţi, care lucrează prin toţi şi care este în toţi.” Toate creaturile
care primesc viaţă vecinică trebuie să o primească de la Iehova Dumnezeu prin Fiul Său iubit
Isus Hristos – Romani 6:23 “Viaţa este darul lui Dumnezeu prin Isus Hristos. Domnul Cel
nemuritor este “din vecinicie în vecinicie” – Psalmi 90:2 . Iehova s-a descoperit înaintea

creaturilor sale prin Numele său, adică după scopul Său faţă de creaturile sale; Numele Lui
Dumnezeu, ceea ce înseamnă Creatorul tuturor lucrurilor; Numele Său Atotputernic însemnand
că El este Atotputernic şi nimic nu-I poate sta împotrivă cu succes; Cel Prea Înalt însemnand că
El este Cel Suprem, mai pesus de toate. Numele Lui a fost defăimat înaintea întregii creaţiuni. În
timp util El îşi va justifica Numele Său spre binele întregii creaţiuni. El a ales un justificator, l-a
uns şi L-a însărcinat să execute judecata.
Legămintele Lui Iehova Dumnezeu arată scopul şi dezvăluie modul de realizare a acestui
scop măreţ. Deoarece Numele Lui şi legămintele Sale sunt de o importanță vitală omului,
această considerare este redată în cele ce urmează. Numele şi legămintele sale sunt inseparabile,
ele sunt legate pentru totdeauna. Efectuarea legămintelor vor justifica Numele Său şi vor
deschide calea spre viaţă vecinică a omenirii, şi va aduce pace şi bucurie celor ce trăiesc pe
pământ. În prezent, conducătorii vizibili ai acestei lumi sunt teribil înşelaţi, ei cred că au dreptul
de a conduce poporul, că ei posedă un astfel de drept. Dumnezeu al cărui Nume este Iehova este
Regele veciniciei – Psalmi 83:18; Ieremia10:10; Toată dreptatea, puterea şi autoritatea locuiesc
în El. Este timpul cand toţi trebuie să ştie că Iehova este Dumnezeu şi că El este un Dumnezeu al
scopului, şi anume: “Că Cel Prea Înalt stăpâneşte peste Impărăţia oamenilor şi o dă cui doreşte
El” – Daniel 4:17; Și înalţă pe Cel mai de jos dintre oameni!”
Când Dumnezeu şi-a luat autoritatea și favoarea de pe naţiunea lui Israel în anul 606
î.Hr., El a spus: “Nu mai este cum a fost…până la venirea Aceluia care are drept la ea ( la
Împăraţie), şi în mâna căruia i-o voi încredinţa” – Ezechiel 21: 26, 27.
Marea chestiune de controversă înaintea creaţiunii este “Cine este Cel Suprem, cine va
stăpâni sau va conduce lumea? Considraţiunea adecvată a acestei întrebări care implică Numele
şi legămintele lui Iehova este, că omenirea trebuie să fie informată cu privire la aceste lucruri şi
apoi să aleagă cui va servi.
Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, şeful executiv, ofiţerul lui Iehova, Răscumpărătorul
omului, şi conducătorul de drept al pământului (a lumii drepte viitoare). Satan Diavolul este cel
IEHOVA

rău, împotrivitorul lui Dumnezeu, şi cel mai mare duşman al omului. Timp de secole, Satan a
fost conducătorul invizibil a lumii acesteia. Acum a sosit timpul când trebuie o schimbare a
conducerii lumii, ea trebuie să treacă din mâna lui Satan, în mana celui drept, în mâna lui Isus
Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Schimbarea este iminentă şi va avea loc în timpul acestei generaţii.
LUMEA
Aici nu este pentru prima oară cand Scriptura defineşte cuvântul “lume”, şi că Satan
controlează această lume, şi de ce o schimbare trebuie să se întample într-un timp scurt. “Lume”
înseamnă organizaţiile de oameni de pe pămant, forme de guvernare sub supravegherea unei
puteri invizibile sau supraputeri. În Biblie, cuvantul “cer” este folosit pentru a reprezenta partea
conducătoare invizibilă, în timp ce “pământ” reprezintă puterea vizibilă care conduce. “Cerul “ şi
“ pământul” împreună constituie “Lumea”. “Oamenii de bunăvoinţă” menţionaţi aici sunt cei
care au o dorinţă sinceră şi onestă pentru a vedea justiţia şi dreptatea în funcţiune şi care prin
urmare doresc ca voinţa lui Dumnezeu să se facă pe pământ precum e în cer.
Iehova Dumnezeu a creat pămantul şi a aşezat pe pămant un om perfect, şi pe creatura

invizibilă Lucifer care este o creatură spirituală, nevăzută omului, supraomenească. În
organizaţia nevăzută a lui Lucifer s-au asociat lui, mai multe creaturi spirituale nevăzute sau
îngeri. Lucifer s-a răzvrătit împotriva lui Iehova Dumnezeu, în care revoltă s-au aliat si o
multime de îngeri, iar omul a fost condus şi el în nelegiuire şi păcat fiind condamnat la moarte.
Având în vedere că întreaga rasă umană a izvorat dintr-un om care a păcătuit şi a fost condamnat
la moarte, întreaga omenire s-a născut în păcat şi imperfectă – Romani 5:12; Dumnezeu a
schimbat Numele lui Lucifer cu alte patru nume şi anume: Satan, Diavol, Șarpe şi Balaur, iar de
atunci Satan şi oştirea lui au condus lumea, şi au controlat-o.
Satan a provocat pe Iehova Dumnezeu prin faptul că a afirmat aşa cum este arătat în Iov
1:8-12; 2:1-6, că Dumnezeu nu este capabil să pună oameni pe pământ care să rămână
IEHOVA

credincioşi şi adevăraţi lui Dumnezeu. Această provocare Dumnezeu a acceptat-o dintr-un motiv
bine întemeiat. Deşi, condamnat la moarte, lui Satan şi îngerilor lui răi le-a fost permis să-şi
continue pentru o perioadă determinată de timp, munca lor nestingherită. Dumnezeu avea în
vedere răsplătirea lor la un timp hotărât când va lua măsuri împotriva lor.
Rasa umană a crescut în număr pe pământ, şi vorbind de alţi îngeri a lui Dumnezeu care
au fost înşelaţi de Satan, și s-au materializat în formă umană, s-au căsătorit cu fiicele oamenilor,
amestecându-se cu omenirea, dând naştere unor urmaşi neobişnuiţi ca înălţime. A urmat o
perioadă lungă de răutate pe pământ şi Dumnezeu şi-a anunţat scopul Său de a distruge “lumea
de atunci” printr-un potop de ape. Acest timp în Biblie se numeşte “zilele lui Noe”, şi pentru că
Noe era un om neprihănit a rămas credincios lui Dumnezeu – Genesa 6:1-8; Iehova Dumnezeu
i-a spus lui Noe să construiasca o arcă în care va găsi adăpost pentru el şi familia lui. Noe a facut
aşa cum promisese Dumnezeu, după care potopul de ape s-a revărsat peste aceea lume, a distrus
toată carnea de pe pământ, distrugere care a prefigurat marea distrugere a lumii prezente.
Salvarea sau supravieţuirea câtorva persoane şi anume opt, care s-au refugiat în acea arcă,
prefigurează “milioanele de oameni” care nu vor muri niciodată, care vor supravieţui
Armaghedonului, ”bătălia zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic”.
O cunoştinţă despre acest adevăr cu privire la aspectele relatate pană acum, este de cea
mai mare importanţă pentru toate persoanele de bunăvoinţă din întreaga lume; prin urmare
measajul acum este declarat ca un avertisment pentru toate persoanele din omenire. În potop
Dumnezeu a distrus toată carnea neascultătoare de pe pămant, dar pe Diavol şi pe îngerii lui răi,
i-a lasat în picioare, şi le-a permis să-şi exercite în continuare puterea şi influenţa peste omenire
până la timpul cuvenit cand Dumnezeu va acţiona împotriva acestora în mod drept. De ce nu a
distrus Dumnezeu şi pe Diavol atunci? Răspunsul la această întrebare se gaseşte în Biblie la
Exod 9:16 unde spune: “ Dar te-am lasat să rămai în picioare ca să vezi puterea Mea şi Numele
Meu să fie vestit pe întreg pământul”; “Pentru ca Martorii Mei să poată vesti Numele Meu pe
întreg pământul” (Lesser). Ziua socotelilor finale trebuie să vină, şi în aceea zi, Satan şi puterea
lui va fi complet distrusă, şi atunci se va produce o completă schimbare privind Domnia lumii.
Domnia lumii va trece în mana Celui ce are drept la ea, anume în mâna lui Isus Hristos,
Împăratul promis.
IEHOVA

După ce rasa umană s-a înmulţit din nou pe pământ după potop, oamenii au început să se
organizeze în guverne, prima organizaţie fiind condusă de Nimrod – Genesa 10:8-10; În acest
guvern şi în fiecare guvern de atunci încoace, trei elemente au constituit puterea acestor forme de
guvernământ, şi anume religia, comerţul şi politica. În tot acest timp, Satan Diavolul a exercitat
putere asupra naţiunilor pămantului, a fraudat şi a înşelat, a ascuns adevărul despre Dumnezeu în
faţa oamenilor. Totuşi, Dumnezeu s-a îngrijit ca de-a lungul timpului, pe pământ, să existe
oameni credincioşi Lui, aceştia fiind arătaţi în Evrei capitolul 11, ca Martori pentru Iehova.
Mai tarziu, Iehova a început să îşi facă un Nume pe pământ, astfel că El a organizat pe
poporul Israel într-o naţiune numai pentru El, şi l-a folosit pentru a prefigura și a prezice scopul
Său cu privire la Numele Său şi la rasa umană. Pentru ceva timp, naţiunea Israel s-a dovedit
credincioasă Lui Dumnezeu, dar de-a lungul timpului conducătorii şi poporul lui Israel au căzut
sub influenţa vicleană a lui Satan, îndepărtandu-se astfel de Dumnezeul care s-a descoperit
înaintea lor de atatea ori, prin urmare poporul lui Israel a fost lepădat ca naţiune aleasă a lui
Iehova Dumnezeu. Israel a preumbrit “creştinătatea” de astăzi. Naţiunile de pe pământ de acum,
numite pe nedrept “creştinătate” au început să slujească pe Domnul în decursul timpului, dar
acestea au căzut în disgraţia Lui Dumnezeu deoarece s-au îndepărtat de adevărata închinare a lui
Dumnezeu, şi au adoptat doar o formă de evlavie, numita religie. Decizia lui Dumnezeu este că
acestea vor fi distruse complet în Armaghedon, aşa cum a fost distrus şi Israel. Satan, vrăjmaşul
subtil şi viclean are scopul de a induce pe oameni în cea mai mare eroare care a existat vreodată
pe pământ, îi orbeşte privind viaţa lor proprie, făcându-I ignoranţi în ceea ce priveşte adevărul
despre singurul şi adevăratul Iehova Dumnezeu şi scopul Lui Măreţ, ba mai mult i-a făcut și-i
face şi acum să creadă că Satan însuşi, el nu există şi nu are nici o influenţă asupra oamenilor de
pe pământ.
Întrebarea se pune acum, dacă tu crezi şi accepţi cuvantul omului sau crezi şi accepţi
Cuvântul lui Dumnezeu care este scris în Sfanta Scriptură? Acest mesaj este adresat tuturor celor
ce cred că Biblia este Cuvântul Lui Dumnezeu, şi va fi o mângâiere pentru ei dar nu şi pentru cei
ce nu cred.
IEHOVA

Acum, lumea se află într-un timp de mare primejdie; conducătorii fiecărei naţiuni de sub
soare, se găsesc într-o mare confuzie, simt dezastrul care se apropie, dar nu cunosc motivul
pentru care ei se află în această stare, și nici nu vor să audă şi să dea atenţie adevărurilor
proclamate de Martorii lui Iehova care sunt trimișii împuterniciţi de Iehova să ducă mesajul de
avertisment tuturor inclusiv conducătorilor lumii prezente. Liderii religioşi i-au asigurat pe acești
conducători şi nu numai, că toate aceste necazuri sunt trecătoare şi sunt pedepse de la Dumnezeu,
în timp ce Biblia declară clar, că Satan Diavolul este răspunzător de aceste necazuri care sunt
peste naţiunile lumii. Aşa este scris „ Vai de voi pământ şi mare, pentru că Diavolul s-a pogorât
la voi cuprins de o mânie mare, fiindcă ştie că are puţină vreme” –Apocalipsa 12:12;
De ce Satan a adus o aşa mare nenorocire peste naţiunile pământului?
S Ă MÂ N Ț A
La începutul rebeliunii lui Satan, Iehova Dumnezeu a promis că va produce o „sămânţă”,

care la timpul potrivit va conduce lumea cu dreptate, va nimici pe Satan şi organizaţia lui, şi va
aduce binecuvântări de pace şi prosperitate, viaţă vecinică tuturor popoarelor şi naţiunilor
pământului, şi care va judeca lumea cu dreptate. – Genesa 3:15; Dumnezeu a promis „o
sămânţă” sau un conducător drept, acela fiind Isus Hristos, Fiul preaiubit a lui Dumnezeu.
Referitor la El este scris: „Guvernul (Domnia) va fi pe umerii Săi, şi Îl vor numi „Minunat,
Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veciniciilor, Domn al păcii. El va face ca Domnia Lui să
crească, şi pacea nu va avea sfarşit ....Iată ce va face râvna Domnului oştirilor”– Isaia 9:6,7; În
acest fel Isus Hristos este identificat ca şi conducătorul drept al pământului, de către şi prin care
rasa umană trebuie să primească binecuvântările dorite.
In anul 33 d.Hr., omul Isus după ce a depus o mărturie despre mesajul adevărului lui
Dumnezeu către naţiunea Israel, a fost omorât de către agenţii lui Satan. Dumnezeu atunci L-a
înviat pe Isus din moarte şi i-a dat viaţă divină, apoi L-a desemnat justificatorul şi conducătorul
lumii. Cu toate acestea, El nu și-a preluat îndată „ mandatul” de Rege şi conducător, El fiind
obligat să aştepte până la timpul cuvenit a lui Dumnezeu, cand „duşmanii Lui vor fi făcuţi
aşternut al picioarelor Lui”- Psalm110:1; Isus a declarat, apoi, că EL trebuie să plece să
IEHOVA

primească Împărăţia de la Tatăl, şi că numai la timpul hotărât de Dumnezeu se va întâmpla
aceasta, iar până atunci pe creştini i-a învăţat cum să se roage: „ Vie Împărăţia Ta; facă-se voia
Ta, precum în cer aşa şi pe pământ”. La întrebarea ucenicilor privind dovada venirii Sale şi a
Împărăţiei Lui Dumnezeu, Isus a afirmat că un război mondial va marca începutul operaţiunilor
Sale în ceea ce priveşte lumea. Că războiul mondial a început în anul 1914 a fost în armonie cu
ceea ce a prezis Isus. În acel an, Iehova a instalat pe Isus pe tron şi L-a însărcinat să conducă
lumea. – Psalmi 2:6-12; Isus Hristos este spirit, El nu poate fi văzut de ochi omeneşti; Că Satan a
fost conducătorul invizibil peste tot în lume, deci nevăzut ochilor omeneşti nu este nici o
îndoială, aşa că a venit timpul ca Domnia lui să înceteze şi Hristos Isus să devină conducătorul
de drept a lumii. Iehova a permis secole la rând lui Satan să fie conducătorul invizibil al lumii,
dar acest timp s-a sfârșit, iar sfârșitul lumii lui Satan a ajuns la final, şi timpul pentru ca Isus
Hristos să fie conducătorul lumii a început.
Înainte de a administra binecuvântările peste pământ, El trebuie să distrugă pe

conducătorul rău al lumii prezente şi pe toţi cei ce susţin acest conducător nedrept. – Evrei 2:14;
1 Ioan 3:8; Satan ştie că acesta este un timp scurt până la Armaghedon, până la lupta finală
dintre Satan şi îngerii lui răi, şi Isus Hristos şi îngerii Săi; Ştiind acest lucru, Satan aduce vai şi
amar asupra lumii, scopul Său fiind de a transforma oamenii, de a-i duce cat mai departe de
Dumnezeul Cel Viu şi Adevărat şi de adevărul cu privire la viaţa lor proprie, şi să ignore cauza
distrugerii lor.
Acest lucru este susţinut în continuare de cuvintele lui Isus, care a spus că la sfarşitul
lumii, vor fi semne precum, cutremure de pămant, mare nedumerire între popoare, inimile
oamenilor vor suferi mult din pricina lucrurilor care se vor întampla pe pământ – Luca 21:25, 26;
Acestea sunt stările de fapt pe care le vedem noi astăzi, pe întreg pământul. Marea schimbare de
la nedreptate la dreptate este iminentă.
Văzând marele colaps mondial, conducătorii pământeşti au organizat „Liga Naţiunilor”

ca substitut al Împărăţiei lui Dumnezeu, iar elementul religios al lumii salută „Liga Naţiunilor”
ca „Expresia politică a Împărăţiei Lui Dumnezeu pe Pământ”, pretenţie dovedită cu totul şi cu
totul „FALSĂ”. În America, organizaţia numită „Asociaţia Ligii Naţiunilor” prin preşedintele ei
IEHOVA

a emis un apel la oameni să sprijine „Liga Naţiunilor” care declară printre altele: „Într-o lume la
fel de întunecată ca aceasta, de ce să stingem singura lumină care există? Ceea ce înseamnă că
Liga Naţiunilor este singura speranţă a lumii? Oamenii trebuie să fie avertizaţi că Liga Naţiunilor
este produsul lui Satan, a produs-o cu scopul să înşele pe oameni, să-i orbească cu privire la
adevărul despre Împărăţia lui Dumnezeu. Liga Naţiunilor este absolut sigur, că va merge din rău
în mai rău împreună cu celelalte părţi ale organizaţiei lui Satan. Dumnezeu a ştiut dinainte aceste
lucruri şi a prezis această confederaţie de naţiuni. Şi în ceeea ce priveşte profeţia s-a spus:
„Asociaţi-vă împreună voi oameni, scoateţi strigate de razboi cat voiţi, pregătiţi-vă oricat de
luptă, căci tot veţi fi zdrobiţi. Pregătiţi-vă oricat de luptă, căci tot veţi fi zdrobiţi. Faceţi planuri
cât voiţi căci nu se va alege nimic din ele! Luaţi la hotărari cât voiţi căci vor fi fără urmări! Căci
Dumnezeu este cu noi!” –Isaia 8:9,10;
Apoi, în continuarea semnelor care marchează sfarşitul lumii, Isus a mai vorbit despre
„urâciunea pustiirii” care se pune în locul sfânt adică în locul Împărăţiei lui Dumnezeu. Când a
spus despre „urâciunea pustiirii”, El s-a referit la Liga Naţiunilor, care pretinde a fi de la
Dumnezeu, si despre acest lucru a vorbit ucenicilor Lui astfel: „ Atunci când veţi vedea
„urâciunea pustiirii” așezată în locul sfânt, să fugiţi în munţi (munţii reprezentând organizația
sfântă a lui Dumnezeu). Matei 24:15,16; Isus avertizează despre această Ligă a Naţiunilor şi
spune că ea este schema lui Satan prin care orbeşte omenirea privind adevărul lui Dumnezeu.
Toţi care caută refugiu în această Ligă a Naţiunilor vor suferi o mare dezamăgire şi dezastru.
Împărăţia lui Dumnezeu sub domnia dreaptă a lui Isus Hristos este singura speranţă a omului de
pe pământ la sfârșitul acestei lumi rele, şi refugiul se găseşte doar în organizaţia lui Dumnezeu.
Pentru mai mult de 1800 ani, Israeliţii erau poporul tipic a lui Dumnezeu, şi este declarat
în mod expres în Biblie că ceea ce s-a întamplat cu această naţiune prefigura ceea ce se va
întampla la sfârșitul lumii unde ne aflăm noi acuma. Naţiunea lui Israel a început să funcţioneze
în timp ce se afla în Egipt, şi acolo poporul lui Israel a ilustrat sau a reprezentat pe poporul de
astăzi de pe pământ care stă de partea lui Iehova Dumnezeu şi care dorește să vadă instalată
dreptatea pe pământ şi sfârşitul oricărei opresiuni. Faraon, Împăratul Egiptului a reprezentat pe
Satan, conducătorul invizibil, dumnezeul lumii rele şi nelegiuite de atunci şi de acum. Faraon şi
ofiţerii lui au îngrămădit mari greutăţi asupra copiilor lui Israel – Exod 1:8-22; 2: 23-25;
IEHOVA

Iehova Dumnezeu a trimis pe Moise şi Aaron în Egipt pentru a fi Martori pentru Numele
şi Puterea Lui. Moise a fost un tip a lui Isus Hristos, în timp ce Aaron a fost un tip al Martorilor
lui Iehova care lucrează sub conducerea lui Hristos Isus. Dumnezeu a poruncit lui Moise şi
Aaron să se înfăţişeze înaintea lui Faraon şi să-i ceară să elibereze pe poporul lui Israel pentru a
servi şi a se închina lui Dumnezeu în felul în care Iehova Dumnezeu a hotărât aceasta. Faraon a
refuzat să acorde o astfel de cerere, drept pentru care Dumnezeu a poruncit lui Moise să aducă
plăgi asupra Egiptului, plăgi prin care conducătorii şi poporul ar putea fi informaţi şi avertizaţi că
Iehova este Cel Atotpuernic şi că poruncile Lui trebuie să fie ascultate. Plagile au fost în număr
de 10 şi toate au lovit Egiptul. A noua plagă a fost un mare întuneric peste toată ţara Egiptului,
cu excepţia acelei părţi în care Dumnezeu a ales pe poporul Său, pe Israeliţi, şi acolo toţi
Israeliţii au avut lumină, care a fost o favoare specială de la Iehova. Acum la sfârșitul lumii,
Iehova a trimis pe Isus Hristos, Mai Marele Moise şi pe Martorii Săi ilustraţi de Aaron, să ducă
marturia conducătorilor lumii şi poporului, şi să declare că Iehova este Cel suprem şi adevarat, şi
că poporului Lui ar trebui să i se permită fără nici-o împotrivire să se închine şi să servească pe
Iehova Dumnezeu în modul pe care El L-a hotarat pentru ei.
În anul 1919 elementele religioase, politice şi comerciale ale „creştinătaţii” au înfiinţat

Liga Naţiunilor în opoziţie cu Împărăţia lui Dumnezeu sub Isus Hristos, şi de atunci toţi
conducătorii vizibili s-au opus viguros Martorilor lui Iehova. La porunca lui Iehova, Martorii Lui
au dus această mărturie şi avertisment înaintea conducătorilor, declarând că această lume s-a
încheiat, şi că Împărăţia lui Dumnezeu este aproape, şi au cerut conducătorilor ca poporului să i
se permită fără nici-o împotrivire să-l servească pe Iehova şi să i se închine în modul plăcut Lui.
Serviciul în punerea mărturiei (aviz şi preaviz) constituie îndeplinirea celor nouă urgii peste
Egipt, urgii care au fost duse înaintea conducătorilor lumii. Că a noua plagă peste Egipt a fost un
mare întuneric se înţelege în mod drept că acum conducătorii lumii acesteia sunt într-un mare
întuneric cu privire la scopul lui Dumnezeu, şi din acest motiv ei refuză să primească adevărul
lui Dumnezeu. Acest lucru este dovedit prin faptul că Liga Naţiunilor se proclamă a fi singura
lumină care străluceşte acum pe pământ.
IEHOVA

Singura excepţie de la acest mare întuneric este că acele persoane care au luat poziţie de
partea Lui Iehova şi a Împărăţiei Sale se bucură acum de lumina adevărului, a Cuvântului Lui
Dumnezeu, şi prin acest Cuvânt ei sunt îndreptăţiţi înaintea lui Dumnezeu.
În concluzie, cea de-a noua plagă care a venit peste Egipt, l-a determinat pe Faraon să-i
spună lui Moise: „ Ieşi de la mine!” Exod 10:28: Chiar şi acum după plaga antitipică a noua,
conducătorii lumi fac precum a făcut Faraon. Ei spun Martorilor Lui Iehova: „ Mergeţi şi să nu
mai avem de-a face cu voi”. Faraon a sfidat pe Iehova, aşa cum şi conducătorii lumii, azi
dispreţuiesc şi se opun Martorilor şi avertismentului pe care-l aduc înaintea lor, la porunca lui
Iehova respingandu-l astfel pe El şi Împărăţia Lui. După aceasta, în armonie cu voinţa lui
Dumnezeu şi cu poruncile date de El, Martorii Lui nu vor precupeţi nici un efort pentru a duce
mărturia înaintea conducătorilor lumii şi înaintea poporului, a oamenilor de bine şi avertizează pe
aceştia despre Armaghedon şi Împărăţia Lui Dumnezeu aşa cum Moise şi Aaron a dat
instrucţiuni speciale copiilor lui Israel chiar înainte de plaga a zecea care urma să vină peste
Egipt.
ÎNTÂIUL NĂSCUT AL EGIPTULUI
În conformitate cu legislaţia lor, Întâiul născut al Egiptului a constituit o clasă special

favorizată; prin urmare în mod profetic, imaginea primului născut reprezintă în mod cert
elementul vizibil al guvernului de pe pământ. A zecea plagă pe care Dumnezeu a trimis-o peste
Egipt a fost „El a trimis pe îngerul Său în toată ţara Egiptului şi a ucis pe fiecare întâi născut al
egiptenilor”, dar a dat protecţie întâilor născuţi din Israel, deoarece au ascultat porunca Lui,
arătând credinţă în răscumpărarea omului. Israeliţii au plecat imediat din Egipt şi au fost urmăriţi
de Faraon şi armata sa oficială, care au fost distruşi toţi în mare. Acest tablou profetic arată că
în Armaghedon toţi care au stat de partea lui Satan şi a organizaţiei Sale vizibile, vor fi nimiciţi.
Apocalipsa 16:13-16; 19:19, 20;
Dumnezeu aşa cum arată Scripturile nu ignoră pe nimeni şi dă întotdeauna o avertizare,

face un anunţ înainte de a lua măsuri pentru a justifica şi apăra Numele Său.

Este de remarcat faptul că El a trimis pe Noe să depună mărturie la oameni şi îngeri
înainte de a distruge lumea de atunci. El de asemenea a trimis şi pe Moise şi Aaron să ducă
mărturia de avertisment în Egipt, şi numai după aceea a venit distrugerea completă peste acea
putere mondială. Tot aşa, Dumnezeu L-a trimis şi pe Isus să observe şi să pună mărturie înaintea
naţiunii lui Israel, după care a urmat distrugerea acesteia în anul 70 d.Hr; Acum, Iehova a trimis
pe Martorii Săi în lumea largă să pună mărturie înaintea popoarelor şi naţiunilor, înaintea
conducătorilor lumii văzuţi şi nevăzuţi, după care urmează distrugera completă a acestei lumi
rele şi nelegiuite în Armaghedon.
Isus declară că Armaghedonul va aduce peste lume cel mai mare necaz cunoscut vreodată
de omenire, şi că va fi ultimul – Matei 24:14,21,22; Prin urmare, Noi ştim că lupta iminentă a
Armaghedonului va fi execuţia dreaptă şi completă a lui Iehova, va fi judecată împotriva celor
răi, împotriva părţii văzute şi părţii nevăzute a acestei lumi. Armaghedonul nu va fi o luptă
simplă între oamenii acestei planete. Armaghedonul este „bătălia zilei celei mari a Dumnezeului
Celui Atotpuernic”, în care Isus Hristos şi îngerii lui vor lupta împotriva lui Satan şi împotriva
aliaţilor lui, iar Hristos va ieşi complet victorios din această luptă dreaptă, aşa cum este arătat în
2 Petru 3:3 -7,12 – „Înainte de toate să ştiţi că în zilele din urmă, vor veni batjocoritori plini de
batjocură, care vor trăi după poftele lor, şi vor zice „unde este făgăduinţa venirii Lui? Căci îndins
se fac că nu ştiu că odinioară erau ceruri şi un pământ scos din apă prin Cuvântul lui Dumnezeu,
şi prin apă....iar cerurile şi pămantul sunt păzite şi păstrate prin acelaşi cuvânt, pentru focul din
ziua de judecată și de pieire a oamenilor nelegiuiţi...în care cerurile aprinse vor pieri şi trupurile
cereşti se vor topi de mare căldură...de căldura focului”. Aceste cuvinte inspirate şi consemnate
în Bibilie spune ce va veni în curând peste această lume, un sfarşit complet a conducerii lui Satan
eliberând astfel calea pentru înfiinţarea guvernului drept a lui Isus Hristos. „Dar noi, după
făgăduinţa Lui aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou în care va locui dreptatea” – 2 Petru 3:13;
Aceasta marchează schimbarea completă a conducerii lumi, „cerurile noi” fiind Hristosul sau
partea invizibilă, şi „noul pămant” fiind oamenii credincioşi din vechime începand cu Abel pană
la Ioan Botezătorul care vor fi înviaţi în trupuri omeneşti perfecte şi vor fi investiţi cu puterea de
a fi conducătorii vizibili ai acestei planete pământ „ şi vor fi prinţii acestui pământ”, aceasta va fi
IEHOVA

în neprihănire şi ascultare de poruncile lui Iehova Dumnezeu şi de Isus Hristos – Psalm 45:16;
Isaia 32:1; Evrei 11:4-35;
În Apocalipsa capitolul 21, noua formă de organizare a lumii este simbolizată printr-un
„oraş sfânt” sau organizaţie şi este descrisă ca venind din cer de la Dumnezeu, a căror reguli vor
fi în armonie cu dreptatea lui Dumnezeu şi care vor aduce binecuvântările promise peste
locuitorii pământului nou. Exercitând puterea Lui Supremă de către şi prin Isus Hristos, Iehova
Marele Dumnezeu al universului va binecuvânta atunci toţi oamenii care se supun legii Lui
drepte. „Şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor; acolo nu va mai fi moarte, nici
întristare, nici plâns, nici o durere nu va mai fi: pentru că lucrurile dintâi vor pieri, şi Cel ce şade
pe tron a spus: „Iată Eu fac toate lucrurile noi...”Apocalipsa 21:4,5;
Aşa numitul „an sfânt” nu a reuşit să aducă pace şi prosperitatea promisă, şi că eşecul ar
trebui să convingă oamenii de bunăvoinţă că Dumnezeu nu a autorizat ca anul 1933 să fie numit
„an sfânt”, şi nici nu va răspunde la rugăciunile oamenilor care încearcă să facă un an sfânt. Pe
pământ acum, în timpul prezent nu există nici pace nici prosperitate, sărăcia continuă să se
răspândească peste tot în lume. Martorii lui Iehova nu au nici o controversă cu aceşti oameni,
singurul lor scop este să asculte de porunca lui Dumnezeu pentru a duce solia adevărului la
oamenii de bine. Că El a poruncit Martorilor Lui să vestească mesajul adevărului, prin harul Său,
Ei vor face acest lucru indiferent de opoziţie; Toate planurile oamenilor în încercarea de a
recupera lumea sunt cu siguranţă un eşec. Lumea este bolnavă de moarte şi va muri. Poate că
există o perioadă temporară de prosperitate, dar aceasta va fi scurtă. Hotărarea lui Iehova este că
va fi o schimbare completă a conducerii mondiale, şi din acest motiv lumea veche trebuie să
dispară.
În dezastrul teribil care va veni în curând peste lumea aceasta prezentă, toţi care se opun
lui Dumnezeu vor muri şi nu vor găsi nici o cale de scăpare atunci –Ieremia 25:33-36; Bani,
propietăţi şi influenţă lumească nu va folosi nimănui ca cineva să cumpere protecţie sau ajutor în
acel timp de mare primejdie, privind aceste lucruri gasim scris: „Ţara este pustiită de tot şi
prădată; căci Iehova a hotărât aşa, Tara este tristă, sleită de putere; locuitorii ei sunt mâhniţi şi
IEHOVA

tânjesc; căpeteniile poporului sunt fără putere...ei au călcat legile , nu ţineau poruncile, şi rupeau
legământul Cel vecinic”. Isaia 24:3-5; Legământul lui Dumnezeu privind sfinţenia vieţii este
arătat în Genesa 9:1-11, despre care vorbeşte şi profetul Isaia.
Fiecare naţiune de pe pămant a încălcat grav şi a rupt intenţionat legământul lui

Dumnezeu, prin provocarea inutilă şi moartea prematură a creaturilor umane. Exemple de astfel
de vărsări de sânge inutile înregistrate în America sunt tratamentele crude la care indienii au fost
supuşi, sacrificarea animalelor nejustificată, cu rea intenţie, cu scop de câştig mârşav şi lăcomie.
Elementele comerciale şi politice a pământului au asuprit în mod nedrept şi au ucis

milioane de oameni, creaturi umane, iar elementul religios a convenit şi a tolerat astfel de fapte
ilicite. Dumnezeu va echilibra carţile în Armaghedon. Oamenii sunt avertizaţi de o conspiraţie
rea formată de Satan, conspiraţie în care sunt aliniaţi bancherii internaţionali, clerul necredincios,
politicienii fără scrupule. Printre scopurile acestei conspiraţii se află faptul de a controla banii,
propietăţile oamenilor, alegerea dictatorilor de mana poporului, alianţa Ligii Natiunilor,
distrugerea libertăţii de exprimare şi presă, de a opri închinarea curată înaintea lui Dumnezeu şi
Hristos. Dar fii curajos! Mâna lui Dumnezeu Cel Atotpuernic va lovi în Armaghedon toate
acestea lucruri si stări de lucruri, şi pe cei ce le-au făurit, cu succes deplin.
Care este atunci speranţa naţiunilor pământului?
Iehova Dumnezeu investeşte pe Isus Hristos cu putere pentru a prelua noua conducere şi
spune: „Iată Robul Meu în care îmi găsesc plăcerea, El va arăta oamenilor judecata dreaptă şi în
Numle Lui vor spera Neamurile” – Matei 12:18-21;
După ce au fost avertizaţi oamenii despre ce va veni în curând peste lume , ei sunt liberi
să decidă pe partea cărei organizaţii ar putea sta; şi toţi oamenii de bine care doresc să vadă
dreptatea, prosperitatea şi pacea, viaţa vecinică pe pământ trebuie să ia poziţie în întregime de
partea lui Iehova Dumnezeu şi a Împărăţiei Sale. Nu există nici un loc de siguranţă sub soare,
decât Împărăţia Lui Dumnezeu, în care există scăpare şi protecţie în necazul cel mare de peste
lume.
IEHOVA

Pentru a lua o poziţie pe partea lui Iehova nu este nevoie de a te alătura vreunei
organizaţii omeneşti, ci în intimitatea casei tale poţi să te dedici lui Dumnezeu şi Împărăţiei
sub Isus Hristos. Caută să studiezi Cuvantul lui Dumnezeu, al adevărului, şi să înveţi Calea
dreptăţii. Evitaţi toate controversele şi certurile! Dacă vin revolte, revoluţii, ţineţi-vă departe
de acestea! Faceţi tot ce este drept şi onest aproapelui şi lucraţi în ascultare de poruncile
Atotputernicului Dumnezeu!
Există azi, milioane de oameni de bunăvoinţă care doresc să cunoască şi să facă ceea ce
este drept, iar aceia care urmează instructiunile oferite de Cuvântul lui Dumnezeu pot fi ascunşi
în siguranţă în necazul cel mare, şi nu vor muri niciodată, ei vor fi răsplătiţi cu viaţă vecinică pe
pământul cel nou. Ţefania 2:2,3; Prin urmare poate fi spus : „Milioane de oameni care trăiesc nu
vor muri niciodată” – Ioan 8:51; Isus a spus: „Toţi cei ce se află în morminte vor auzi glasul Lui
şi vor ieşi afară” Ioan 5:28,29; În Faptele Apostolilor 24:15 stă scris: „ Va fi o înviere a celor
drepţi şi a celor nedrepţi”. Învierea generală a morţilor acoperă perioada celor o mie de ani ai
Domniei lui Isus Hristos, şi în această perioadă din toate mormintele, trupurile vor primi viaţă.
Perfecţiune umană şi vecinică vor primi doar cei ce ascultă. Pămantul se va face un loc glorios şi
potrivit pentru omul perfect care va trăi atunci vecinic. „Domnul păzeşte pe toţi cei ce-l iubesc;
dar pe cei răi El îi va distruge.”
C A P I T O L U L II – N U M E L E L U I
Iehova a trimis pe Isus pe pământ mai mult de 1900 ani, pentru a face o lucrare de
pregătire privind justificarea Numelui Celui Prea Inalt. Isus, prin urmare a venit în Numele lui
Iehova în calitate de reprezentant autorizat al acestuia. Isus a mărturisit că „ Eu am venit în
Numele Tatălui Meu” – Ioan 5:43; Isus a fost trimis ca Martor şi trebuie să ducă mărturia despre
adevărul lui Iehova şi Numele Său, acesta fiind şi scopul venirii Lui pe Pământ, acela de a
IEHOVA

justifica Numele lui Iehova. Cand omul Isus a avut varsta de 30 ani, Iehova L-a uns pentru a fi
conducatorul lumii. Când a fost întrebat de către guvernatorul roman „Eşti Tu un Rege? Isus a
răspuns „În acest scop M-am născut şi pentru acest lucru am venit în lume, ca să mărturisesc
adevărul! – Ioan 18:37. În timpul celor trei ani şi jumătate, în care Isus a pus mărturie înaintea
oamenilor, Isus a accentuat marele adevăr că „Împărăţia cerurilor este aproape”. În această
afirmaţie EL s-a referit la El însuşi ca alesul lui Iehova, unsul care să conducă din ceruri atunci
când Iehova hotărăşte. La încheierea lucrării Sale pământeşti Isus a intrat în Ierusalim pe un
mânz de măgar, şi s-a prezentat ca Împărat. Oamenii obişnuiţi L-au salutat ca rege strigând
”Osana, Fiul lui David!” Matei 21:1-9; Clasa clerului şi aliaţii lor au respins pe Isus. La timp
scurt după aceea, Isus a îndrumat pe ucenicii Lui să se pregătească pentru celebrarea Paştelui, în
a 14 a zi a lunii Nisan, şi în conformitate cu legea, Isus a sărbătorit Paştele. Cu această ocazie şi
imediat după Paşte, Isus a instituit Comemorarea morţii Sale, care a avut loc în acea zi „ şi pe
când mâncau, Isus a luat o pâine, a binecuvântat-o, a frânt-o şi a dat-o ucenicilor, spunându-le:
„Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi; a luat apoi, un pahar, a dat
mulţumiri, şi le-a dat la toţi să bea din el zicând: Beți toţi din el pentru că acesta este sângele
Meu, a Legământului cel Nou, care se varsă pentru mulţi spre iertarea păcatelor. Dar Eu vă spun
vouă, nu voi mai bea de acum din acest rod al viţei, până în acea zi când îl voi bea cu voi, NOU
în Împărăţia Tatălui Meu” Matei 26:26-29;
Isus a spus ucenicilor Lui că El trebuie să plece, dar că se va întoarce și-i va lua cu El –
Ioan 14:1-4; El I-a invitat pe ucenicii credincioşi să se împărtăşească cu EL în Împărăţia Lui –
Luca 22:28-30.
Isus a ţinut sărbătoarea Paştelui şi a vorbit despre propria Lui moarte, şi despre venirea
Împărăţiei, dar nu puteau fi ințelese toate acestea, până la întoarcerea Lui ca Împărat şi Domn.
Isus Hristos a fost răstignit de un copac ca un păcătos; a treia zi după aceasta, Iehova L-a înviat
din moarte. De ce nu şi-a început Domnia Isus în acel timp, în urma cu 1900 ani? Răspunsul la
aceste întrebări le putem găsi în armonie cu Biblia, şi înţelese doar de aceea care sunt devotaţi lui
Isus şi lui Iehova Dumnezeu.
IEHOVA

Răspunsurile pot fi rezumate în câteva cuvinte de spiritul Isus, alesul lui Dumnezeu,
pentru a îndeplini scopul lui Iehova. Scopul primordial fiind justificarea Numelui Lui Iehova, iar
scopul secundar fiind răscumpărarea omului din păcatul adamic moştenit şi mântuirea celor
devotaţi pe deplin din neamul omenesc care iubesc şi servesc pe Iehova. Nimicirea celor care s-
au răzvrătit şi s-au aliat cu Satan, cei care au contestat şi au pus la îndoială supremaţia şi Numele
Lui Iehova în marea chestiune de controversă discutată în univers, toate acestea răman să fie
aduse la îndeplinire la timpul hotărat de Iehova, întru justificarea Numelui Său.
Numele lui Iehova a fost înălţat de toate creaturile inteligente înainte de rebeliunea lui
Lucifer. Toată creaţiunea aducea onoare, cinste, adorare Marelui Creator Iehova Dumnezeu şi
erau încântaţi de faima ce I se aducea Lui. Toţi ştiau că Iehova a fost şi este dătătorul de viaţă. Şi
că El este dătătorul a tot ce este bun şi desăvârşit. Aceasta a fost starea corespunzătoare şi
existența fericită în univers până când fărădelegea s-a cuibărit în inima creaturii pe care Iehova a
făcut-o să domnească peste o parte a organizaţiei Sale. Pofta inimii şi lăcomia l-a îndemnat pe
Lucifer să se înalţe pe sine, l-a sfidat pe Iehova Dumnezeu dorind astfel închinarea omului pentru
sine. Iehova i-a schimbat numele din Lucifer, în Satan, Diavol, Balaur, şi Sarpe, iar Dumnezeu i-
a pus o limită de timp pentru a face în continuare rău - Ieremia 51:13 „Tu care locuieşti langă ape
mari, şi care ai vistierii nemărginite, ţi-a venit sfârşitul, şi lăcomia ta a ajuns la capăt”.
Timp de secole Numele lui Iehova a fost dezonorat, defăimat, şi făcut infam de Satan şi
de oştirea lui de îngeri răi împreună cu creaturi rele pămanteşti. Isus a venit pentru a înălţa
Numele lui Iehova şi pentru a pierde pe cei răi care s-au aliat cu Satan în rebeliune, iar toţi care
primesc viaţă vecinică trebuie să se supună şi să onoreze pe singurul Dumnezeu al cărui Nume
este Iehova, Cel Prea Înalt, și să-L servească cu o dragoste dezinteresată.
Faima ilustră şi reputaţia onorabilă a lui Iehova trebuie să își găsească loc în mintea
tuturor creaturilor vii din univers. Iehova scoate din toate naţiunile pământului, un popor pentru
Numele Lui, şi îi este dat privilegiul de a face de cunoscut acest Nume Măreţ şi onorabil.
IEHOVA

Cu secole în urmă, Dumnezeu a început să-şi facă un Nume, şi să şi-L descopere înaintea
creaturilor sale decăzute, astfel că, sub acest Nume s-a arătat prima dată lui Moise; apoi în Egipt,
Iehova a mers să răscumpere El însuşi un popor şi să-şi facă un Nume - 2 Samuel 7:23
„Este oare pe pământ un singur neam care să fie ca poporul Tău, ca Israel, pe care a venit
să-l răscumpere Dumnezeu, ca să-şi facă un Nume şi ca să facă pentru el, pentru ţara Ta, minuni
şi semne, izgonind dinaintea poporului Tău, pe care l-ai răscumpărat din Egipt, nemuri şi pe
dumnezeii lor? Dumnezeu nu trebuia să apară neapărat corporal în ţara Egiptului, dar totuşi a
trimis un împuternicit al Cuvântului Său, pe Moise ca să fie slujitorul Său şi astfel Moise a apărut
acolo în Numele Lui ca şi reprezentant al Său. Egiptul a fost un tip al lumii prezente, Faraon a
reprezentat pe Satan dumnezeul acestei lumi rele. Moise a fost un tip a lui Isus Hristos, Marele
Profet şi Rob a lui Iehova care răscumpără un popor pentru sine şi determină ca Numele Celui
Prea Înalt să fie pus în locul care I se cuvine de drept în mintea şi inima tuturor oamenilor
inteligenţi. La timpul pe care Iehova L-a hotărat pentru a-şi justifica Numele, El îşi va face de
cunoscut prima dată Numele şi însemnătatea acestui Nume şi timpul cand El s-a descoperit cu
acest Nume înaintea creaturilor ca IEHOVA. Acest timp se găseşte în perioada puterii mondiale
a Egiptului. O perioadă marcantă cand s-au întamplat multe lucruri măreţe şi care urmează să se
mai întample, face referinţă la Egipt şi la servul lui Iehova, Moise prin care Dumnezeu a făcut
cele mai mari lucruri pe care le amintim aici, şi anume:
1. Descoperirea Numelui Său

2. Realizarea legămantului Legii
3. Distrugerea organizaţiei lui Faraon
4. Eliberarea poporului lui Israel din organizaţia opresivă
5. Punctul cel mai important al acestor evenimente mari a fost jertfirea Mielului de Paşte
pentru a sublinia pe Acela pe care L-a randuit Iehova Dumnezeu să fie justificatorul
Numelui Său Mare şi Sfant.
Toate lucrurile realizate în Egipt de către reprezentantul lui Dumnezeu, Moise au fost
spre justificarea Numelui lui Iehova, care este de cea mai mare importanţă. Din acest motiv,
IEHOVA

Iehova a zis lui Moise „Acesta este Numele Meu pentru totdeauna, acesta este Numele
Meu din neam în neam”. Deoarece jertfirea mielului şi mâncarea Pascală a mielului subliniată de
Isus, de justificator, Iehova a zis lui Moise „ Şi această zi trebuie să fie o sărbătoare, s-o păstraţi
şi s-o prăznuiţi în cinstea Domnului, s-o prăznuiţi ca o lege vecinică pentru urmaşii voştrii” –
Exod 12:14;
Când timpul a venit pentru împlinirea ilustraţiei tipice privind moartea Lui Isus Hristos,
El a zis ucenicilor Săi: „Acesta este (reprezintă) corpul Meu care se dă pentru voi: faceţi aceasta
în amintirea Mea” – Luca 22:19; Timpul a trebuit să vină, aşa cum şi Isus ştia, când urmaşii Săi
adevăraţi trebuiau să înţeleagă că credincioşia Lui până la moarte (moartea în locul păcătosului şi
pentru păcatos), nu a fost doar pentru a furniza preţul de răscumpărare pentru om, de asemenea a
fost şi pentru a-şi dovedi credincioşia şi propriile calificări de a fi un Justificator al Numelui Lui
Iehova. Fiind astfel desăvarşit, Hristos Isus a devenit Marele Preot pentru totdeauna a lui Iehova
Dumnezeu, călăul lui Satan şi a organizaţiei sale şi justificatorul Numelui lui Iehova şi autorul
mântuirii vecinice al tuturor celor ce-l ascultă. – Evrei 2:14; 5:6-10; Cel mai important lucru este
ca Numele lui Iehova să fie păstrat în memorie, mereu viu. Apostolul Pavel a înţeles că la
venirea Lui Isus la Templu, acest mare adevăr trebuie să fie clarificat – 1 Corinteni 11:26 ;
Prin împărtăşirea din pâine şi vin la „cina Domnului” până la venirea lui Isus Hristos la
templul lui Iehova, ucenicii lui credincioşi au arătat mai departe la moartea Domnului; dar acum
aceşti credincioşi au fost adunați la Domnul şi acum „beau din rodul viţei cu El”, şi toţi se bucură
împreună lăudând Numele lui Iehova, şi ei trebuie să facă acest lucru pentru totdeauna. „Numele
Tău Doamne dăinuieşte pentru totdeauna, Doamne pomenirea Ta ţine din neam în neam” -
Psalmi 135:13 (traducerea Cornilescu) „Iehova Numele Tău este în etern; Iehova, amintirea Ta,
din generaţie în generaţie” (trad. Dr. Niţulescu)
IEHOVA

LEGĂMÂNTUL LEGII ȘI NOUL LEGĂMÂNT
Iehova Dumnezeu a făcut legământul Legii prin Moise ca Mediator sau Mijlocitor pentru
poporul lui Israel, în timp ce în Egipt era momentul jertfirii mielului pascal. Inaugurarea
legământului Legii a avut loc la aproximativ 50 zile după ce Israeliţii au fost eliberaţi din Egipt şi
au ajuns la Muntele Sinai (muntele Horeb), Exod 19:1. Realizarea Noului Legămant a fost
marcat de moartea lui Isus, Mielul antitipic de Paşte, în ziua de 14 Nisan a anului 33 d.hr.
Inaugurarea Noului Legămant este marcat de revărsarea spiritului sfânt peste orice făptură. Ioel
2:23-29; Faptele Apostolilor 2:16-18.
„Cina Domnului” ca o amintire a morţii lui Isus instituit în anul 33 d.hr. şi timp de secole
după aceea și respectat de către urmaşii credincioşi ai Lui Isus, atrage atenţia la realizarea Noului
Legământ şi se păstrează de asemenea în memorie. „Căci acesta este sângele Meu, sângele
Legământului celui Nou, care se varsă pentru mulţi spre iertarea păcatelor” Matei 26:28. De
asemenea a luat paharul după ce a mâncat, spunând: „Acest pahar este Legământul cel Nou în
sângele Meu” 1 Corinteni 11:25.
De la 1919 d.hr. şi după acest an, și mai cu seamă din anul 1922 până când Martorii lui
Iehova (rămăşiţa de pe pământ) vor experienţa trecerea de la corp de carne la corp spiritual
(ridicarea la glorie cerească), „cina Domnului” nu doar atrage atenţia la moartea lui Isus
Răscumpărătorul şi Justificatorul Lui Iehova, ci direcţionează atenţia şi la inaugurarea Noului
Legămant care funcţionează pentru justificarea Numelui Lui Iehova.
CONSPIRAŢIE
Satan şi reprezentanţii lui pământeşti precum Faraon şi supuşii lui, au format o

conspiraţie de a distruge pe Israeliţi, pentru a-i împiedeca să fie o naţiune.(Exod 1:15,16;
2:23,24);
IEHOVA

Legământul Legii făcut de Dumnezeu cu Israeliţii a fost o asigurare în tip, iar în antitip
acest lucru reprezintă faptul că în Numele lui Iehova ar putea fi aduşi oameni de bine care ar sta
de partea Lui si ar putea deveni copiii Lui.
Legămantul Avraamic a fost și el implicat, pentru că Iehova şi-a dat Cuvântul Său că se
va naşte „o sămanţă” din Avraam, şi acum Iehova a trebuit să privească la Legămantul Lui
încheiat cu Avraam – Exod 2:24,25; 6:4,5;
Când s-a realizat Legămantul Cel Nou, Satan şi mulţimea lui, inclusiv preoţii pământeşti
şi clericii, au conspirat să distrugă pe Isus - Matei 21:38; În realizarea acestei conspiraţii
antitipice, Isus, Mielul lui Dumnezeu a fost omorât, dar Iehova a păstrat pe cei ai Săi şi tot ce era
în legătură cu Legămantul Cel Nou. – Ioan 17:11-15; Filipeni 2:9-11;
La inaugurarea Noului legămant o conspiraţie este din nou pusă la cale de Satan şi aliaţii
lui, inclusiv de Ierarhia Romano Catolică şi alte religii asociate acesteia, cu scopul uciderii
acelora care laudă Numele Lui Iehova cu credincioşie şi de a-i împiedeca să fie o naţiune sfântă,
acte care se perpetuează de atunci până în zilele noastre în mod evident. Psalmi 83:1-16; 1 Petru
2:9; Zaharia 13 : 7-9; Domnul păstrează pe cei credincioşi în locul ascuns, pe cei care au
încheiat un Legămant cu El, şi dacă vor rămane credincioşi pană la final, Dumnezeu îi va ocroti
pentru totdeauna. Psalmi :54:17; 42:6,7;
RĂZBUNARE
Iehova Dumnezeu şi-a exprimat răzbunarea împotriva organizaţiei lui Satan prin uciderea
întâilor născuţi ai Egiptului, la timpul când Mielul Pascal era sacrificat. La moartea lui Isus,
Mielul de Paşte antitipic, întâii născuţi antitipici, cei din vremea lui Isus, ei nu au murit, dar
timpul pentru acest lucru se apropie când „întâii născuţi” ai acestei lumi rele trebuie să aibă un
sfârşit clar. Cu sângele mielului de Paşte trebuiau stropiţi stâlpii uşii caselor din Egipt, lucru care
reprezintă ascultare şi viaţă şi păstrarea celor care au rămas în case, se datora faptului că erau
protejaţi de semnul sângelui. Acest lucru reprezintă încrederea în sângele vărsat a lui Isus, a celor
IEHOVA

care sunt într-un legământ cu Dumnezeu. Ei primesc asigurare că vor fi ocrotiţi de urgia care se
va abate asupra Egiptului antitipic (lumea aceasta rea). Prin urmare, „Cina Domnului” este
sărbătorită în mod corespunzător de multe secole, arătând la „moartea Domnului pană va veni
El”, fiind o garanţie pentru amintirea Lui. Acum Domnul a venit, dar a venit şi ziua de
răzbunare şi de distrugere a lui Satan şi a „întâilor născuţi” ai acestei lumi. Este o zi de răzbunare
a lui Dumnezeu, prin urmare toţi cei ce sărbătoresc în mod corespunzător „Cina Domnului”
trebuie să fie asiguraţi ca sunt sub protecţie divină şi trebuie cu curaj şi îndrazneală să proclame
ziua de răzbunare a Dumnezeului Atotputernic împotriva „întâilor născuţi” ai duşmanului care nu
sunt sub semnul sângelui lui Isus. Duşmanii nu cred în sângele vărsat a lui Isus, ei nu cunosc
însemnătatea acestor lucruri, ignoră adevărurile proclamate de Martorii lui Iehova, în schimb
dispreţuiesc mărturia care vine de la Dumnezeu şi pe aceia care duc mesajul adevărului înaintea
lor. Martorii lui Iehova „vestesc un an de îndurare a Domnului şi o zi de răzbunare a
Dumnezeului nostru; să mângâie pe toţi care plâng” Isaia 61:2; Aaron a acţionat ca un purtător
de cuvânt a lui Moise (care a reprezentat pe Isus Hristos) şi a vestit răzbunarea lui Dumnezeu
împotriva lui Faraon şi a organizaţiei sale, asemenea şi în prezent, acum cei ce se află într-un
legământ cu Dumnezeu prin Isus Hristos trebuie să proclame răzbunarea lui Dumnezeu
împotriva lui Satan şi întregii lui organizaţii, pentru că Martorii „ țin mărturia lui Isus Hristos”, şi
ei trebuie să păzească poruncile date de Iehova. Exod 4:22; Apocalipsa 12:17;
Cine ia parte la „Cina Memorabilă”, şi apoi nu o mai face sau refuză să se supună
poruncilor lui Iehova, despre aceştia Apostolul Pavel spune: „Căci cine mănancă şi bea cu
nevrednicie, mănâncă şi bea osanda lui însăşi, dacă nu deosebeşte Trupul Domnului”. 1
Corinteni 11:29;
PĂSTORII
Egiptenii au urât păstorii şi din acest motiv au refuzat să mănânce cu Evreii, fiind astfel o
urâciune pentru Egipteni. Genesa 43:32; 46:34; Când timpul lui Iehova a venit pentru a-şi face
un Nume pentru El însuşi în Egipt, El a trimis un păstor acolo, pentru a duce mărturia Lui,
IEHOVA

pentru a scoate pe poporul lui Israel din Egipt, şi să acţioneze ca Mediator pentru Legământul
Legii. Satan şi ceata lui pământească urăsc pe slujitorii Lui Iehova Dumnezeu care aduc hrana
trimisă de Dumnezeu pentru turma Sa în calitate de păstorii Domnului. Ura lor este deosebit de
evident manifestată în prezent. La timpul realizării Legămantului Cel Nou, şi de asemenea la
timpul inaugurării acestui legământ, Iehova Dumnezeu trimite pe „Păstorul Cel Bun”, Isus
Hristos, care este Capul Păstorilor, şi împreună aduc hrană şi băutură spirituală care satură pe cei
însetaţi şi flămânzesc după dreptate. Pe aceştia Satan şi acoliţii lui răi îi urăsc de moarte – Ioan
10:11; 1 Petru 5:2-4; Aceasta este o dovadă că cei care sunt cu Hristos Isus în Templu, trebuie
să poarte şi să ducă mai departe roadele Împărăţiei care sunt dătătoare de viaţă, (pentru că sunt
adevărurile Cuvântului Lui Dumnezeu), acelora din lume care aud, suspină şi gem din cauza
urâciunilor care se întâmplă pe pământ. Martorii lui Iehova declară răzbunarea lui Iehova
împotriva duşmanului şi a organizaţiei duşmane, şi pentru aceasta Martorii sunt urâţi şi
persecutaţi de Satan şi slujitorii lui.
Ierarhia Romano Catolică şi alte culte religioase manifestă acum răutatea lor pe faţă şi ura
lor înverşunată împotriva Martorilor lui Iehova, din cauză ca aceştia vorbesc şi aduc laudă şi
onoare Numelui Lui Iehova Dumnezeu şi lui Isus Hristos. Ioan 15: 19-23;
Păstorul Moise a fost pe Muntele Horeb (Sinai), când Iehova i s-a arătat într-un rug aprins
şi unde i-a vorbit direct, şi l-a trimis în Egipt unde trebuia să se înfăţişeze înaintea lui Faraon
pentru a duce mărturia lui Dumnezeu. Acolo la Muntele Horeb, s-a oficiat inaugurarea
Legământului Legii, când Dumnezeu s-a adresat lui Moise zicând: „Eu voi cu tine; şi iată care va
pentru tine semnul că Eu te-am trimis; după ce vei scoate pe popor din Egipt, veți sluji lui
Dumnezeu pe Muntele acesta” Exod 3:1-12; Iehova a încheiat Noul Legămant la moartea lui
Isus, iar acum El spune celor credincioşi din Templu, că Noul Legămant este inaugurat la
Muntele Sion, unde pe cei 144000 de urmaşi ai lui Hristos Isus i-a adunat la sine în Templu.
Apocalipsa 14:1-3; Rămăşiţa credincioasă celebrează acum „Cina Domnului” pe Muntele Sion,
care este organizaţia lui Iehova Dumnezeu şi cu bucurie participă la inaugurarea Noului
Legământ, ei continuând să proclame Numele şi Împărăţia Sa sub Hristos Isus, Regele. Evrei
12:22-25;
IEHOVA

ȚARA PROMISÂ
Legământul lui Dumnezeu cu Avraam este o promisiune necondiţionată, irevocabilă şi

acest Legămant făcut cu Avraam este în funcţiune cu scopul de a binecuvânta toate familiile
pământului prin „sămânţa Sa” - Genesa 12:3,18,22; Satan pentru o vreme a fost zeul sau
conducătorul pământului, dar scopul lui Iehova este că, la timpul hotărat de El, conducerea lui
Satan trebuie să înceteze, şi Domnul preia conducerea pe pămant în plinătatea ei şi o dă Fiului
Său Preaiubit. Lui Avraam, Iehova i-a zis „căci toată ţara pe care o vezi, ți-o voi da ţie şi
seminţei tale în veac” – Genesa 13:15; În această declaraţie profetică făcută lui Avraam, Avraam
reprezintă pe Iehova Dumnezeu, în timp ce sămânţa reprezintă pe Isus Hristos – Galateni 3:16-
29;
Acum, dreptul de a conduce a revenit lui Isus Hristos, şi Iehova Dumnezeu L-a întronat,
şi a început să domnească. – Ezechiel 21:27; Psalmi 110:2; Iehova doreşte acum complet şi
pentru totdeauna, să priveze pe Satan şi mulţimea care este de partea lui, să-şi aducă la
îndeplinire planurile lor egoiste, iar în ceea ce priveşte iubirea faţă de „sămânţa promisă” să facă
după cum spun următoarele cuvinte scrise „Cere-Mi, şi-ŢI voi da neamurile de moştenire şi
marginile pământului în stăpânire, Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier, şi le vei sfărâma ca pe
vasul unui olar” – Psalmi 2:8,9; Isus Hristos este prin urmare, stăpânul de drept al pământului
întreg. Nu există nici o dovadă scripturală pentru a concluziona că omul Avraam şi urmaşii lui
vor moşteni pământul. Promisiunea lui Dumnezeu pentru Avraam a fost împlinită în miniatură, şi
într-un mod tipic, dar împlinirea în mare se referă la cei ce fac parte din organizaţia lui Iehova
Dumnezeu din timpul prezent. „Pământul este a lui Iehova cu tot ce este pe el, lumea şi cei ce îl
locuiesc”.
Suveranitatea pământului aparţine acum lui Isus Hristos, „Sămânţa promisă” lui Avraam,
al cărui drept este să conducă pământul, pentru că Iehova, Lui I l-a dat în stăpânire.
Isus Hristos și cei din Casa Regală din care fac parte cei 144000 membrii, sunt
moștenitorii lui Iehova și al tuturor lucrurilor – Romani 8:16,17;
IEHOVA

Când Dumnezeu a zis lui Avraam „Îţi voi da ţie şi seminţei tale ţara aceasta”, în mod clar
însemnătatea acestor cuvinte arată la Avraam şi sămânţa lui. Dumnezeu i-a dat ţara lui Avraam
în mod tipic, iar lui Isus Hristos adevarata sămânţă, Dumnezeu i-a dat pământul ca moştenire
pentru totdeauna, iar despre credincioşii şi urmaşii Lui ascultători Isus Hristos a spus „Ferice de
cei blânzi, că ei vor moşteni pământul” – Matei 5:5;
În anul 1914, Iehova i-a dat întreg pământul şi dreptul de a-l conduce lui Isus. După trei
ani şi jumătate Isus a început să adune la El pe credinciosii care au făcut un legământ cu
Dumnezeu, şi i-a adus în Templul Său, iar rămăşiţa care continuă să rămană credincioasă până la
sfârşit va avea parte şi ea de „cununa vieţii” ca răsplată alături de Isus Hristos. Isus Hristos este
acum în Templul din Regatul Său, împreună cu urmaşii Lui, şi acesta este un timp de mare
bucurie ilustrat prin „băutul vinului nou cu El în Împărăţia Tatălui Său”. Iehova şi-a îndeplinit
prin urmare promisiunea de a da toată ţara la sămânţa lui Avraam, care vor moşteni pământul,
fiind cei docili şi ascultători, adică membrii credincioşi ai trupului Său. Aceştia moştenesc
pământul alături de Isus Hristos.
Nu există nici o dovadă sau motiv scriptural pentru a concluziona că Avraam şi ceilalţi
oameni credincioşi din vechime vor fi vreodată schimbaţi de la creaturi omeneşti la creaturi
spirituale aşa cum s-a crezut odată. Poziţia lor, aşa cum o dovedeşte Bibilia clar, va fi cea a
„prinţilor în toată ţara”, adică ei vor fi guvernatorii vizibili de pe pământ, reprezentanţi direcţi ai
lui Isus Hristos cărora Dumnezeu le-a dat pământul ca moştenire, şi ca atare ei vor fi prinţii,
conducătorii vizibili sub Isus Hristos, şi Domnitori în dreptate – Psalmi 2:6-8; Isaia 32: 1;
Rămăşiţa credincioasă acum este învăţată de Iehova Dumnezeu să vadă că Împărăţia este
aici, că dreptatea pe pământ trebuie şi va fi în scurt timp instalată pe deplin, că toate acestea vor
contribui la justificarea Numelui Lui Iehova, prin urmare credincioşii să se bucure şi să continue
să laude pe Iehova şi să declare faptele sale puternice şi măreţe printre oameni. Reuninunea
rămăşiţei credincioase cu noii prinţi ai pământului va fi una plină de bucurie, iar ei aşteaptă cu
nerăbdare această întalnire remarcabilă – Psalmi 45:16
IEHOVA

MOISE
Cand Moise a fost un bărbat tanăr, el a fugit în Egipt. Mai târziu, el a devenit paznicul
turmei unui om pe nume Ietro, care i-a devenit mai târziu tată- socru. În timp ce păzea turma la
baza muntelui Horeb, în faţa lui s-a întâmplat ceva minunat. O flacără de foc ieşea dintr-un tufiş,
dar acest rug nu se mistuia. Cu această ocazie, s-a întamplat că Dumnezeul Cel Prea Înalt s-a
descoperit lui Moise cu Numele de Iehova. Acolo, Iehova a început să-şi descopere scopul Său
de a-şi justifica Numele Lui cel Sfant. El a ordonat lui Moise să se întoarcă în Egipt, şi să intre în
serviciul lui Faraon, pentru a fi cât mai aproape de poporul Israel, pe care avea să-l elibereze şi
să-l scoată din Egipt. Să-i duca la muntele Horeb să se închine lui Iehova Dumnezeu. Scripturile
nu dezvăluie că Israeliţii s-ar fi plâns Domnului de presiunile oştilor lui Faraon, dar Iehova
Dumnezeu le-a auzit şi le-a văzut. El a zis lui Moise: „Acum, iată strigătul copiilor lui Israel a
venit până la Mine; şi am văzut chinul cu care îi chinuiesc egiptenii. Acum, vino, Eu te voi
trimite la Faraon şi vei scoate din Egipt pe poporul Meu, pe copiii lui Israel” –Exod 3:9,10;
Moise se temea că poporul nu va crede că este trimis de Iehova Dumnezeu „Moise a răspuns şi a
zis: Iată, că nu o să mă creadă, nici n-au să asculte de glasul meu. Ci vor zice: Nu ţi s-a arătat
Domnul!” – Exod 4:1; După aceea Iehova a dat puterea de a efectua trei mari semne sau minuni,
ca să creadă că Domnul Dumnezeul părinţilor lui, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac,
şi Dumnezeul Lui Iacov s-a arătat ție” Exod 4:5;
Cele trei semne sau minuni au fost acestea:
1. Transformarea toiagului într-un şarpe
2. Mâna leproasă
3. Transformarea apei în sânge
IEHOVA

Fiecare din aceste semne semnifică un mesaj sau proclamare, o voce sau mărturie, de a
face de cunoscut pe Iehova şi scopul Său de a-şi justifica Numele său Mare şi sfânt. Probabil
Moise nu a înţeles acest scop, dar El a avut o mare credinţă, şi a dat ascultare lui Iehova, primind
astfel aprobarea lui Iehova Dumnezeu. Prin trimiterea Lui Moise în Egipt şi folosirea lui privind
poporul Israel, Iehova s-a folosit de lucruri şi creaturi care au preumbrit lucruri mult mai mari
care au să vină, astfel Moise a reprezentat pe Isus Hristos. Iehova Dumnezeu a făcut pe Moise să
scrie „Iehova Dumnezeul tău îţi va ridica un prooroc din mijlocul tău, dintre fraţii tăi, un prooroc
ca mine, să ascultaţi de el!” Deuteronom 18:15; Isus a confirmat cele spuse „Moise a scris despre
Mine” Ioan 5:46; Isus a învăţat pe ucenicii Săi şi apostolul Petru a mărturtisit în consecinţă că
Moise a fost un tip a lui Isus Hristos - Faptele Apostolilor 3:23; În unele părţi ale tabloului
profetic realizat de Iehova, Moise a reprezentat nu pe Capul Isus Hristos, ci pe Membrii trupului
lui Isus cu precădere pe rămăşiţa credincioasă care la venirea lui Isus la Templu (venirea a doua),
au avut ocazia să cunoască să înţeleagă şi să pună mărturie despre scopul lui Iehova.
Faraon şi puterea lui mondială organizată a simbolizat sau reprezentat pe Satan şi

organizaţia sa mondială crudă şi nedreaptă din prezent. Egiptul a reprezentat simbolul lumii lui
Satan, Israeliţii au fost poporul ales a lui Dumnezeu, au locuit în Egipt până când Iehova a trimis
un reprezentatnt al Său pentru a-i elibera. Israeliţii au reprezentat în primul rând pe poporul ales
în Hristos şi în al doilea rând pe toţi cei care iau poziţie de partea lui Iehova Dumnezeu şi care îşi
menţin integritatea lor faţă de El în aceste zile de pe urmă.
Atotputernicul Dumnezeu a dezvăluit Numele Său de Iehova şi a determinat pe poporul

Său să înţeleagă semnificaţia acestui Nume. Aceasta a făcut-o la timpul când Isus Hristos a venit
la Templu, să judece şi să strângă la El pe ai Săi, să judece şi să distrugă pe organizaţia lui Satan.
Înţelegerea profeţiei pe care Iehova a dezvăluit-o credincioşilor Lui este un bun motiv pentru ca
ei să aştepte de a găsi că cele trei semne realizate de Moise şi de Mai Marele Moise, Isus Hristos,
sunt acum în curs de împlinire, unele fiind deja implinite. Încă o dovadă că Iehova a trimis pe
Isus Hristos la Templul Sau, la Casa Sa, pentru a face judecată, iar acest lucru este în curs.
IEHOVA

S E M N E LE
Cele trei semne pe care Moise le-a făcut împreună cu Aaron asociatul lui, au fost făcute
prima dată înaintea Israeliţilor. Două dintre aceste semne au fost făcute apoi şi în faţa lui Faraon.
Iehova furnizează mai întâi dovezile şi convinge pe Israeliţi despre faptul că Moise a fost trimis
de El, şi apoi oferă de asemenea o dovadă lui Faraon în formă de avertisment, atât lui cât şi
organizaţiei lui. Atât poporul lui Israel cât şi Faraon trebuie să ştie că Iehova este Dumnezeul
Atotputernic.
Primul semn a fost preschimbarea toiagului lui Moise în şarpe – Exod 4:1-17. Ca un
păstor de oi, Moise avea un toiag, care a fost utilizat în legătură cu primul semn. Şi Iehova l-a
întrebat „Ce este acesta în mâna ta? Şi el a răspuns, un toiag. Din nou El a spus „aruncă-l la
pământ, şi Moise a aruncat toiagul la pământ, şi acesta s-a prefăcut în şarpe; iar Moise fugea de
el. Domnul a mai zis lui Moise: Întinde-ţi mâna şi apucă-l de coadă. El a întins mâna şi l-a apucat
de coadă, şi şarpele s-a prefăcut într-un toiag în mâna lui” – Exod 4:2-5; Acest prim semn avea
să convingă pe Israeliţi despre faptul că Iehova Dumnezeul părinţilor lor, Dumnezeul lui
Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov, este Cel care s-a arătat Lui Moise.
Timpul a venit pentru ca Iehova să trimită pe Eliberatorul lui în Egipt, ca să-şi facă un
Nume. El a ales pe Moise în acest scop pentru a popovădui sau a da mărturia înaintea poporului
lui Israel, şi Moise a ridicat întrebarea dacă Israeliţii ar auzi de el si dacă nu ar crede că
Dumnezeu i s-a arătat lui şi apoi l-a trimis la ei. Înţelegerea acestui tablou profetic a început în
anul 1914 d.Hr; Timpul a sosit pentru ca Iehova să trimită pe Isus Hristos, Marele Salvator sau
Eliberator, care a fost preumbrit de Moise, să-şi facă un Nume prin El, şi l-a pus pe Muntele Său
cel Sfant Sion, ca Domn şi Rege – Psalmi 2:6; „Domnul va întinde din Sion toiagul de cârmuire
al puterii Tale, zicând: stăpâneşte în mijlocul vrăjmaşilor tăi!” – Psalmi 110:2; Acesta este timpul
când se împlineşte întrebarea profetică a lui Iehova către Moise : ”Ce ai în mâna ta?” – Moise
având toiagul de păstor în mâna sa. Toiagul din mâna lui Moise putea fi folosit ca armă
împotriva duşmanului, a fost un toiag care putea fi folosit ca sceptru – Ezechiel 19:14; În ceea
ce priveşte Mai Marele Moise, Isus Hristos vine ca judecător şi Rege „Când Domnul va veni în
IEHOVA

slava Sa cu toţi sfinţii îngeri va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale....El îi va despărţi pe
unii de alţii cum se despart oile de capre” – Matei 25:31-46;
El şi-a început domnia în anul 1914, şi în anul 1918 după trei ani şi jumătate, a intrat în
Templul Lui Iehova Dumnezeu pentru a face judecată şi pentru separarea „oilor” de „capre”. El a
trimis să păstorească Neamurile, cu un toiag care apare a fi un „toiag de fier” – Psalmi 2:9; În
ceea ce priveşte „naşterea naţiunii”, sau începutul Împărăţiei este scris: „Şi ea a născut un fiu, un
copil de parte bărbătească. El are să cârmuiască toate Nemurile cu un toiag de fier”- Apocalipsa
12:5; Aceste scripturi dovedesc că toiagul sau sceptrul este un simbol al autorităţii şi al puterii
cu care Iehova Dumnezeu L-a înzestrat pe Isus Hristos pentru a executa scopul Său. Referindu-
ne acum, la tabloul profetic: „ La porunca Domnului, Moise a aruncat toiagul la pământ.” Acest
lucru nu putea să însemne lepădarea autorităţii, a puterii date de Iehova lui Isus Hristos.
Cu mult timp înainte de a face Moise acest semn, Satan care avea puterea să conducă, el
s-a răzvrătit împotriva lui Iehova şi a alegerilor Lui, a capacităţii Lui de a pune pe pământ
oameni care să-şi păstreze integritatea înaintea lui Dumnezeu. Satan a continuat să funcţioneze în
cer precum şi pe pământ – Iov 1:6,7; În tabloul profetic, Satan este reprezentat de Faraon care s-
a opus vehement puterii lui Iehova. Moise a reprezentat pe Isus Hristos, şi la sfarşitul lumii,
puterea lui Satan de a conduce s-a sfârşit, puterea de conducere revenind în mâna lui Isus, Mai
Marelui Moise. Iehova Dumnezeu L-a întronat pe Fiul Său iubit şi I-a spus „să domnească (să
stăpânească) în mijlocul vrăjmaşilor Săi”.
Aruncarea toiagului pe pământ în tip, de către Moise, a reprezentat sau a însemnat că Isus
Hristos în anul 1914 când i-a fost spus „să domnească” în mijlocul vrăjmaşilor lui, cu un toiag de
fier, - a aplicat toiagul său asupra răutăţii din univers, asupra tuturor vrăjmaşilor Lui, astfel a
început un război în cer cu Satan şi oastea lui de îngeri decăzuţi (demoni), şi să-i arunce în
vecinătatea pământului de unde îi va nimici la vremea hotărâtă de Dumnezeu în Armaghedon, în
bătălia zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotpuernic, cand Iehova Îşi va justifica Numele şi
Supremaţia în univers – Apocalipsa 12:7-10; Astfel, în anul 1914, Isus a purtat un război cu
Satan şi oastea lui, făcandu-i aşternut picioarelor Lui, şi i-a închis pe pământ şi în vecinătatea
IEHOVA

pământului. În cer, aşadar nu mai există duşmani, acum există doar pe pământ răutate şi
duşmănie.
Isus Hristos are în vedere în permanenţă pe duşmani iar prin puterea Lui ţine duşmanul în
stăpânire până la timpul cuvenit când Dumnezeu porunceşte ca aceştia să fie stârpiţi. Aruncarea
toiagului la pământ nu are nimic de-a face cu permisiunea răului şi necazului care a început cu
mult înainte ca tabloul profetic să fie făcut în Egipt. Facerea „semnului” în acest tablou profetic
reprezintă un mesaj privind timpul venirii Mai Marelui Moise să conducă creaturile lui
Dumnezeu, şi acest tablou profetic a fost făcut cu multe secole după ce răutatea a fost introdusă
în lume.
Imediat ce Moise a aruncat toiagul său pe pământ „acesta a devenit un şarpe”. A fost un
toiag care a devenit şarpe cand a fost la pământ. Şarpele este un simbol al răului, dar care nu
întotdeauna simbolizează răutatea. Puterea şi autoritatea lui Iehova a delegat pe al Său Fiu Iubit,
acum să i-a o „atitudine de rău”, o forma justă de „rău” referitoare la lucrurile de pe pământ care
aparţin lui Satan şi organizaţiei lui. „Răul” înseamnă ceea ce este dăunător şi aduce prejudiciu,
adversitate, nenorocire, suferinţă împotriva căruia este aplicat acest rău. Iehova Dumnezeu îşi
exercită puterea de a pedepsi sau de a executa judecata Sa împotriva răufăcătorilor.
In acest caz, „răul” este făcut în mod drept. Iehova spune „Eu întocmesc lumina (pentru
cel neprihănit) şi tot Eu creez şi întunericul (pentru cei răi, vrăjmaşii mei). Eu fac pacea (pentru
cei credincioşi); Eu fac răul (pentru Satan şi organizaţia lui), Eu fac toate aceste lucruri” – Isaia
45:7; Psalmi 97:11; 107:10; Judecători 13;
Toate nelegiuirile şi răutăţile rezultă în rău câteodată, dar nu tot răul este greşit. Cand Isus
pedepseşte pe duşmanii Săi, este un rău făcut în mod drept. Prin urmare, Scripturile sprijină
concluzia că aruncarea toiagului la pământ şi transformarea acestuia în şarpe a prefigurat
Înălţarea Puterii Lui Isus, a autorităţii, a activităţii sale cu privire la lucrurile de pe pământ care
devin precum un şarpe şi devin supărătoare, un chin pentru organizaţia lui Satan. Această
concluzie este pe deplin sprijinită de Apocalipsa 9:11 – „ Şi ei ( Martorii lui Iehova denumiți
lăcuste) aveau un Rege peste ei, care este un Înger al Adâncului, al cărui nume în evreieşte se
cheamă Abadon (acesta este distrugător), dar în Greceşte se cheamă Apllyon”. Hristos Isus este
IEHOVA

Regele, şi astfel El conduce organizaţia Lui, şi El cauzează pedeapsa care este un rău adus
organizaţiei lui Satan. „Caii” din organizaţia Domnului cauzează răul, precum şerpii, aşa este
scris: „Căci puterea cailor stătea în gurile şi cozile lor. Cozile lor erau ca nişte şerpi cu capete, şi
cu ele vătămau” Apocalipsa 9:19;
În ceea ce priveşte pe cei care devin duşmani, Domnul spune „Iată că trimit între voi
nişte şerpi, nişte basilici împotriva cărora nu este niciun descântec, şi vă vor muşca, zice
Domnul” – Ieremia 8:17; „De s-ar ascunde chiar pe varful Carmelului, şi acolo îi voi căuta şi-i
voi lua; de s-ar ascunde de privirile Mele chiar în fundul mării, şi acolo voi porunci şarpelui să-i
muşte”. Dovezile scripturale sunt concludente, prin urmare „toiagul de pe pământ care a devenit
un şarpe”, înseamnă autoritate şi putere de la Domnul care L-a investit pe Isus Hristos pentru a o
folosi împotriva duşmanilor Domnului, duşmani a căror putere este limitată doar la pământ.
MÂNA
Primul şi al treilea semn au fost făcute şi înaintea lui Faraon. Al doilea semn era un semn
ce privea mâna. „Domnul i-a mai zis: bagă-ţi mîna în sîn. El şi-a băgat mîna în sîn; apoi a scos-o,
şi iată că mîna i se acoperise de lepră, şi se făcuse albă ca zăpada”.- Exod 4:6; În mod evident în
acest caz „semnul cu mîna” a fost folosit ca simbol de a învăţa Moise şi alţi credincioşi ai
Domnului o lecţie specială. Acolo pare a fi un motiv bun de ce semnul cu mîna leproasă nu putea
fi făcut înaintea lui Faraon, şi acolo se constată că nu a fost realizat înaintea acestuia. Se pare
clar şi este de a învăţa că semnul cu mîna este unul din mijloacele folosite de Iehova pentru a
pune mărturie poporului Său ales, şi să-i informeze că ei pot fi echipaţi pentru serviciul Lui.
Care este înţelegerea (însemnătatea) simbolică a mîinii lui Moise, care este folosită în acest
tablou profetic. S-a spus ca mîna este un simbol al puterii divine, dar scripturile nu sprijină acest
lucru, întotdeauna. Scripturile arată că atunci când Iehova pune a Lui mînă peste o creatură,
înseamnă că Iehova a ales creatura şi a îmbrăcat-o cu autoritatea să realizeze anumite lucruri în
executarea scopului Lui.
Iehova a ales pe Isus Hristos ca servul Lui pe care-l foloseşte să execute judecăţile lui şi
prin urmare El este simbolistic vorbind „MÂNA” Lui Iehova. „Atât de adevărat este că atunci
IEHOVA

când voi ascuţi fulgerul săbiei Mele, şi voi pune mîna să fac judecată, Mă voi răzbuna împotriva
potrivnicilor Mei, şi-i voi pedepsi pe cei ce Mă urăsc” – Deuteronom32:41;
Toată puterea dreaptă stă în Iehova, şi prin faptul că El a ales pe iubitul Său Fiu, toată
puterea în cer şi pe pămant i-a dat-o Lui, iar dovada pe mai departe că Hristos Isus este
instrumentul ales a Lui Iehova să execute scopul Său este ilustrată simbolic de „mîna Lui
Iehova” întinsă peste El. Ezechiel a avut o viziune referitoare la „mînă” – Ezechiel 2:9,10- „ M-
am uitat şi iată, că o mînă era întinsă spre mine, şi tinea o carte în chip de sul”. Sulul de carte este
un simbol al unui mesaj sau mărturie a lui Iehova şi acestea fiind într-o mînă simbolistică spune:
„această mărturie este dovedită de puterea sau spiritul lui Iehova, şi acesta este mijlocul de a o
face cunoscut”. Când a sosit timpul pentru ca preotul Ezechiel să înceapă serviciul său, el a zis:
„Şi mîna Domnului este peste mine” – Ezechiel 1:3; „şi El a zis către mine acolo: Scoală-te, du-
te în vale şi acolo îţi voi vorbi”. Cand a venit timpul ca Ezechiel să proclame profeţia privind
Casa Regală, aceasta este scris „Mîna Domnului a fost peste mine” Ezechiel 40:1; Prin
cuvintele „mîna Domnului” se înţelege clar că Iehova a acordat creaturilor sale favoare divină şi
autoritate să-l reprezinte pe El în punerea mărturiei Lui şi aceasta El a făcut-o prin intermediul
Lui Isus Hristos care este dreapta lui Iehova în realizarea scopurilor Sale.
Cand mîna unei creaturi este angajată sau folosită într-un scop, atunci simbolul învaţă în
mod clar un lucru diferit. Trebuie avut totdeauna în minte, în vedere că aceasta a fost mîna lui
Moise pe care el a pus-o în sîn şi care a devenit leproasă. Pentru doua motive că mîna nu putea
reprezenta puterea divină vin argumentele următoare: 1. Deoarece această mînă a fost mîna unei
creaturi; și 2. Deoarece puterea divină nu putea să devină leproasă.
Mîna care a devenit leproasă nu putea reprezenta ceva anume în partea cerească sau
invizibilă a organizaţiei lui Dumnezeu, deoarece această parte a organizaţiei niciodată nu devine
păcătoasă sau neplăcută Lui Iehova Dumnezeu. În concluzie, mîna lui Moise reprezintă ceva
legat de urmaşii lui Isus Hristos în timp ce ei petrec pe pămant, şi în timp ce se găsesc într-o stare
de imperfecţiune umană. Pentru motivele anterior menţionate, urmărind definiţia dată, înţelegem
prin „mîna” simbolică, mîna unei creaturi de pe pământ care este consacrată lui Iehova, şi care
este echipată în serviciul Domnului. În sprijinul acestei definiţii sunt prezentate următoarele:
IEHOVA

Moise a fost trimis în Egipt pentru a duce mesajul Lui Iehova şi nicidecum vreun mesaj de al
său. Iehova a prevăzut modul şi mijloacele despre cum trebuie să fie echipat Moise pentru a face
acest serviciu în onoarea Lui Iehova Dumnezeu. Dacă Moise devenea neglijent sau leneş în a
face acest serviciu acesta era considerat a fi un păcat, şi păcatul este simbolizat prin lepră. O
astfel de neglijenţă sau indiferenţă este ilustrată prin punerea „mâinii în sân”, aşa cum a făcut
Moise. „Omul leneş îşi ascunde mîna în strachină şi n-o duce înapoi în gură”- Proverbe 26:15;
„Cine lucrează cu o mînă leneşă sărăceşte, dar mîna celor harnici îmbogăţeşte” – Proverbe 10:4;
Aceste dovezi scripturale aduc siguranţa că mîna este un simbol al activităţii şi serviciului
şi că atunci când acesta devine inactiv urmează întotdeauna dezintegrare. Acest miracol sau semn
dat de Dumnezeu a fost realizat mai ales pentru beneficiul celor care sunt în legământ cu
Dumnezeu şi care sunt pe pământ la sfarşitul acestei lumi, prin urmare tind să înveţe pe aceştia o
lecţie specială. – Romani 15:4- „Si tot ce a fost scris mai înainte, a fost scris pentru învăţătura
noastră, pentru ca prin răbdarea şi prin mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde”.
Aceşti oameni credincioşi, în special rămăşiţa, au fost aleşi de Dumnezeu pentru El,
pentru Numele Lui, şi i-a prevăzut cu căi şi mijloace necesare pentru a fi echipaţi corespunzător
în mărturia Lui înaintea lumii.
A fi neglijent sau leneş în realizarea acestui serviciu este considerat un păcat. Isus le-a
spus celor leneşi: „Rob viclean şi leneş! Ai ştiut că secer de unde n-am semănat, şi că strâng de
unde n-am vânturat”- Matei 25:26; Martorii lui Iehova sunt încurajaţi a nu fi „leneşi în afacerile
regale, ci harnici şi zeloşi în spirit, servind pe Domnul” – Romani 12:11; „În sîrguinţă, fiţi fără
preget. Fiţi plini de râvnă cu duhul. Slujiţi Domnului aşa încat să nu leneviţi, şi să călcaţi pe
urmele celor ce prin credinţă şi răbdare, moştenesc făgăduinţele” – Evrei 6:12; „ Poftele
leneşului îl omoară pentru că nu vrea să lucreze cu mîinile” – Proverbe 21:25; Aceste scripturi
arată că infidelitatea şi inactivitatea unora dintre servi rezultă în păcat şi moarte, întrucât zelul şi
credincioşia în serviciu aduce răsplata promisă.
Tabloul profetic jucat de Moise se referă mai cu seamă la cei ce se află într-un legământ
cu Dumnezeu, care trebuie să-şi dovedească credincioşia pană la sfârşit. Aceasta nu înseamnă că
timpul nu vine când ei ar putea fi într-o stare de necurăţie. Într-adevăr a fost o perioadă de
IEHOVA

neglijenţă în serviciul Domnului, a părţii consacrate şi la care Isus s-a referit în parabola celor
zece fecioare „fiindcă Mirele zăbovea au aţipit toate şi au adormit”- Matei 25:5; De-a lungul
războiului mondial şi puţin după acest timp, consacraţii au fost într-o stare de teamă, şi din
această cauză lucrarea de mărturie nu a înaintat. Că lenevia şi neglijenţa sau lipsa de vigurozitate
(putere, energie, zel, îndemn) în activitate, în folosirea căilor şi mijloacelor prevăzute în serviciul
lui Iehova Dumnezeu, a adus consacraţii într-o stare leproasă, necurată. „Un om lepros...este
necurat...şi leprosul atins de această rană să-şi poarte hainele sfaşiate şi să umble cu capul gol;
să-şi acopere barba, şi să strige: Necurat! Necurat! – Levetic 13: 44,45; În anul 1922, Dumnezeu
a descoperit consacraţilor Lui starea de necurăţie care a rezultat din inactivitatea lor în serviciu.
O ilustraţie în acest sens a fost arătată în profeţia lui Isaia în care profetul a reprezentat pe
oamenii consacraţi lui Dumnezeu, profet care a spus: „Atunci am zis, vai de mine! Sunt pierdut,
căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, şi am
văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor! Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu
un cărbune aprins în mînă, pe care-l luase cu cleştele de pe altar. Mi-a atins gura cu el şi a zis:
Iată, atingându-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău
este ispăşit!” – Isaia 6:5-7;
Mîna lui Moise din sînul său a reprezentat în special perioada de timp a anilor 1918-1919
inclusiv, când acolo a fost foarte puţină mărturie sau chiar deloc, aşa cum Iehova a poruncit.
Domnul i-a spus lui Moise să-şi scoată mîna din sîn, şi cand el a scos-o afară din sîn, atunci el a
descoperit că aceasta era albă ca lepra; şi Domnul i-a spus din nou să-şi bage mîna în sîn, ceea ce
a şi făcut apoi a scos-o din sîn; şi iată că mîna se făcuse iarăşi cum era carnea lui”. Exod 4:7
Lecţia dată aici, este de a învăţa că Iehova nu i-a părăsit complet pe consacraţii lui în
aceea perioadă, dar că atunci cand El le-a adus la cunoştinţă starea lor de necurăţie spirituală, ei
au manifestat pocăinţă ( s-au căit ) şi au devenit apoi zeloşi în lucrarea Domnului, şi Dumnezeu
le-a dat din nou favoarea Sa. De subliniat este faptul că prima dată Moise „ a scos” mîna din sîn,
dar a doua oară „și-a smuls” mîna din sîn, a cărei acţiune din urmă indică că el a făcut-o atat de
repede şi energic şi cu un zel aparte pentru Casa Domnului. Când în 1922 cei consacraţi lui
Iehova au descoperit starea lor de necurăţie în care se aflau datorită inactivităţii în serviciul
IEHOVA

Domnului, care a fost profeţit de Isaia, ei imediat s-au apucat de lucru, au devenit activi şi
serviciul a mers mai departe din acel timp încoace, cu mai mare zel şi energie. Nici un tratament
de vindecare nu a fost găsit pentru boala leproasă la oameni. Singurul tratament aparţine puterii
lui Iehova, şi El tratează doar pe aceia supuşi Lui.
„Creştinătatea”, precum regele Ozia, a fost în mod voit nesupusă lui Iehova şi nu va fi
niciodată supusă, dar nici tratată de maladia mortală simbolizată de lepră. – 2 Cronici 26:16-23;
Mîna lui Moise a fost vindecată doar după supunerea totală faţă de poruncile date de Iehova
Dumnezeu.
Al treilea „semn” este de asemenea realizat de Moise la porunca lui Iehova care i-a spus
sa ia apă din râul Nil şi s-o toarne pe pământ; şi apa pe care o va lua din râu se va preface în
sânge” – Exod 4:8.9; Explicaţia acestui semn care a venit asupra Egiptului a transformării apei
în sânge, va fi dată mai târziu aici, odată cu explicarea celor zece plăgi.
CONSECVENŢĂ
Revenind la sângele vărsat care a fost folosit pentru a inaugura legământul (pentru a-l
pune în vigoare), faţă de poporul Său, Noul legământ a fost stropit cu sânge, şi cu această ocazie,
Iehova a menţionat poporul care a intrat în acest legământ, un popor pentru Numele Său şi că
membrilor acestui popor le-a dat „un nume nou” – Faptele Apostolilor 15:14; Isaia 62:2, şi
niciunui om Dumnezeu nu i-a dat această onoare decât acestor servi consacraţi credincioşi. Deci,
privind membrii rămăşiţei credincioase care petrec încă pe pământ, acum în zilele noastre, şi se
împărtăşesc de „Cina Domnului” la Muntele Sion, beau din noul vin împreună cu Capul Casei
Regale deoarece ei au fost invitaţii Lui care au intrat în bucuria Domnului – Matei 24:21;
Ei trebuie să fie consecvenţi în ceea ce priveşte partea lor de acţiune şi să vorbească, şi să

ducă mărturia ca un popor pentru Numele Lui Iehova, altfel ei nu pot lucra în armonie cu „băutul
vinului nou”, care simbolizează sângele Noului legământ. Ei trebuie să predice acum Numele
Lui Iehova şi Împărăţia Sa. Acest lucru nu este discreţionar, dar este absolut obligatoriu. Nu este
IEHOVA

permis să se ceară o licenţă sau un permis de la vreo instituţie lumească pentru a predica
Evanghelia Lui Dumnezeu, mai mult decât aceasta nu ar fi fost potrivit ca Moise şi Aaron să
ceară permisiune lui Faraon să se închine lui Dumnezeu „Şi după aceea Moise şi Aaron au intrat
şi a spus lui Faraon: aşa vorbeşte Iehova Dumnezeul lui Israel, lasă pe poporul Meu să plece în
pustiu să prăznuiască un praznic în cinstea Mea” Exod 5:1; Cu altă ocazie Moise şi Aaron a dus
un mesaj lui Faraon după cum este arătat în Exod 7:16; 8:1; 9:1; Cu toate acestea nu a fost o
cerere sau permisiune pentru a primi o licenţă sau autorizaţie de la Faraon şi ofiţerii lui pentru a
se închina lui Dumnezeu, din contră a fost o cerere expresă din partea lui Iehova ca Faraon să
elibereze pe poporul Său ales, să renunţe la împotrivire, şi să lase pe Israeliţi să işi exercite
libertatea de închinare înaintea lui Dumnezeu.
În prezent, cei consacraţi lui Iehova, adică rămăşiţa, sunt trimişi împuterniciţi a lui
Iehova să ducă mărturia înaintea conducătorilor şi ar fi o inconsecvenţă din partea lor să întrebe
pe conducători dacă ei ar putea predica evanghelia, însă treaba lor este să spună lui Satan şi
reprezentanţilor lui să înceteze împotrivirea faţă de Martorii lui Iehova în predicarea Împărăţiei
Lui Dumnezeu, că ei au de făcut o lucrare care nu vine de la oameni, ci de la Dumnezeu. Faraon
nu doar a fost avertizat cu privire la scopul Lui Iehova, dar a fost asigurat tot timpul şi a avut
oportunitatea de a se identifica pe sine ca duşmanul lui Dumnezeu punându-şi „veştmintele”,
arătând astfel de partea cui stă. El a fost înştiinţat şi avertizat de ce Dumnezeu ar putea face dacă
el ar continua să interfereze cu oamenii consacraţi Lui, şi în ciuda acestei avertizări a continuat
să-şi împietrească inima. „ Şi Domnul a zis lui Moise: Faraon are inima împietrită, nu vrea să
lase poporul să plece” – Exod 7:14
Acum e vremea ca reprezentanţilor lui Satan să l-i se dea o completă avertizare, să l-i se
spună că e timpul să-şi îmbrace hainele de identificare înainte ca Iehova să acţioneze în final
împotriva lor. Supremaţia lui Iehova trebuie făcută de cunoscut conducătorilor lumii acesteia, şi
Martorii trebuie să declare Supremaţia lui Dumnezeu şi Marele Său Nume pe întreg pământul. –
Exod 9:16;
Este un lucru neplăcut şi dezagreabil pentru Dumnezeu ca cineva să ceară permisiune de

la antitipicul Faraon si de la ofițerii lui, pentru a merge să predice Evanghelia Împărăţiei lui
IEHOVA

Dumnezeu. Cei credincioşi niciodată nu vor cere permisiune de la duşmanii lui Dumnezeu ca să
ducă mărturia oamenilor de pe întreg pământul, ei se supun doar poruncilor Lui Dumnezeu, și
nicidecum oamenilor.
Toiagul lui Moise a devenit un şarpe când l-a aruncat jos pe pământ înaintea lui Faraon şi
acest lucru a simbolizat avertismentul dat despre nenorocirile care au să vină peste Faraon şi a lui
organizaţie, culminând în nimicirea întâilor născuţi ai Egiptului, şi nimicirea casei lui Faraon în
Marea Roșie. În anul 1918, Domnul Isus a venit la Templul lui Dumnezeu pentru judecată, şi
Iehova L-a desemnat într-o poziţie înaltă. Acolo El apare ca reprezentantul special a lui Iehova,
îmbrăcat cu toată puterea şi autoritatea, prin urmare, la acel timp a început implinirea profeţiilor:
„ Domnul este în Templul Lui cel Sfânt. Tot pământul să tacă înaintea Lui!” – Habacuc 2:20
Toiagul în mîna antitipicului Moise, este un simbol al autorităţii şi puterii pe care Iehova
i-a delegat-o complet lui Isus Hristos, şi pe care El o foloseşte pentru a executa scopurile lui
Iehova. Acum, înştiinţarea către conducătorii lumii că Hristos Isus, Marele Judecător a venit la
Templu pentru judecată, este un avertisment către toţi, că o astfel de pedeapsă Dumnezeu o va
aduce peste duşmani culminând într-o completă distrugere a lumii în Armaghedon.
Toiagul lui Moise a fost angajat de Moise şi Aaron în invocarea celei dea zecea plagă
peste Egipt incluzând moartea întâilor născuţi ai egiptenilor. În această conexiune, Moise a fost
un tip a lui Isus Hristos, în timp ce Aaron a ilustrat pe membrii rămăşiţei corpului lui Isus
Hristos, al cărei comandant este El în „Mărturia lui Isus Hristos”. Acest toiag întins se poate
spune în mod simbolic că a fost făcut de o autoritate la porunca lui Iehova Dumnezeu. Plăgile
care au venit peste Egipt au constituit înştiinţarea şi avertismentul scopurilor lui Dumnezeu de a
executa mînia împotriva tuturor acelora care se opun Lui în desfăşurarea scopurilor Sale.
Nouă din aceste plăgi au precedat instituirea Paştelui evreiesc. Junghierea Mielului Pascal
şi instituirea primului Paşte a fost direct întreţesut cu plaga a zecea. Este o certitudine că
Scripturile dovedesc exprimarea răzbunării lui Dumnezeu împotriva Egiptului antitipic care are
loc după venirea Domnului Isus la Templu pentru judecată, şi de asemenea în mod clar se arată
că cele zece porunci au o împlinire antitipică asupra lumii lui Satan după arătarea Domnului la
Templul Lui Iehova Dumnezeu pentru judecată, şi aceste plăgi au o împlinire antitipică înainte
IEHOVA

ca Dumnezeu să-şi exercite mînia împotriva lui Satan. Această concluzie fiind corectă,
Comemorarea morţii lui Isus Hristos, Paştele antitipic, adevăratul Miel, acum înseamnă mult mai
mult pentru poporul lui Dumnezeu decât au putut vedea pană acum.
Este o certitudine că acum ne aflăm în ultimele zile la care se referă apostolul Pavel cand
a scris: „Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele” 2 Timotei 3:1; Acesta e timpul în care
clasa „omul fărădelegii”, „fiul pierzării”, este făcută de cunoscut prin manifestare. Clerul în
general şi ierarhia romano catolică în special, şi alţii care dau mîna cu „omul fărădelegii” sunt
descrise în 2 Timotei 3:2-9; Aceste persoane în timp ce pretind a reprezenta pe Dumnezeu şi
Împărăţia Sa, se opun cu violenţă Împărăţiei şi persecută pe cei pe care Iehova i-a scos afară din
lume şi i-a făcut să fie un popor pentru Numele Său, pentru a duce mărturia lui Isus Hristos în
întrega lume. Aceşti opozanţi ai Domnului au de fiecare dată ocazia să audă adevărul, dar ei
refuză să înveţe şi să ia aminte la adevăr, prin urmare, ei îşi îmbracă veştmintele lui Baal, şi în
mod clar se identifică ca duşmanii lui Dumnezeu. Despre ei apostolul a scris în mod profetic:
„Învaţă întodeauna şi nu pot ajunge la cunoştinţa adevărului. Precum Iane şi Lambre s-au
împotrivit lui Moise, aşa se împotrivesc şi ei adevărului, ca unii care sunt stricaţi la minte şi
osândiţi în ce priveşte credinţa” – 2 Timotei 3:7; Acum, aceste lucruri apar clar în ochii celor
devotaţi pe deplin Domnului, că cele zece plăgi care au venit peste Egipt au fost profetice. Dacă
aceste plăgi sau chiar o parte din ele, au o împlinire antitipică, noi putem să ne aşteptăm ca
Domnul să arate credincioşilor lui înţelegerea corectă a acestora, de asemenea să le permită să
vadă ce înseamnă toate aceste plăgi. –Isaia 42:9 – „Iată că cele dintâi lucruri s-au împlinit, şi vă
vestesc altele noi, vi le spun mai înainte ca ele să se întâmple”. O analiză a acestor zece urgii de
peste Egipt, în conexiune cu memorialul morţii Domnului Isus Hristos, acum pare a fi foarte
potrivită.
PLĂGILE
IEHOVA vorbeşte despre plăgile de peste Egipt ca „minuni” şi „semne” – Exod 3:20;
8:23; 10:1; „Şi Eu îi voi împietri inima lui Faraon, şi voi înmulţi semnele Mele şi minunile Mele
peste tot pământul Egiptului” – Exod 7:3; „..de minunile pe care le-a făcut în Egipt şi de semnele
Lui minunate din câmpia Ţoan” – Psalmi 78:43; Nu este obligatoriu ca împlinirea antitipică a
IEHOVA

acestor semne şi minuni sau plăgi să se întample în ordinea apariţiei lor în tip. Ordinea lor diferă
în timp, de la a şaptea plagă descrisă în Apocalipsa capitolul 16 cu o excepţie, apariţia ultimei
plăgi. Ştiind că scripturile au fost scrise cu mult timp în urmă, pentru învăţătura, pentru
încurajarea şi mângâierea rămăşiţei, aceasta este rezonabil de aşteptat că aceste semne şi minuni
vor fi făcute de cunoscut rămăşiţei în timp ce petrec încă pe pământ. Unul din motivele pentru
care Iehova a permis lui Satan să rămană şi să continue în lucrarea lui nelegiuită, în toate secolele
trecute, este pentru ca „Numele Meu să fie vestit pe întreg pământul” – Exod 9:16; Declararea
sau vestirea Numelui lui Iehova pe întreg pământul are loc la sfârşitul lumii, după ce Hristos Isus
vine la Templul lui Dumnezeu şi foloseşte pe poporul Său scos din lume pentru Numele Său,
pentru a duce mărturia lui Isus Hristos înaintea oamenilor. În legătură cu acestea, vedem cum a
fost folosit Moise şi Aaron în Egipt de către Dumnezeu „ El a trimis pe Moise ca servul Său şi pe
Aaron pe care-l alesese. Ei au arătat semnele Lui în mijlocul lor, şi minunile în Ţara lui Ham” –
Psalmi 105:26,27; Antitipicul Moise şi Aaron au fost servii lui Iehova, pe care El i-a însărcinat
să ducă mesajul Său către lume. Hristos Isus este Capul servilor şi a fost ilustrat de Moise, în
timp ce Aaron a ilustrat pe membrii corpului lui Hristos, incluzand rămăşiţa de pe pământ.
Iehova aplicând cuvintele Lui la „Ziua Domnului” vorbeşte de Martorii Lui care sunt
făcuţi „altar Domnului”, şi un stâlp în hotarul Egiptului. În acest sens, Iehova spune mai departe:
„Şi va fi acesta un semn şi o mărturie pentru Domnul oştirilor în ţara Egiptului” – Isaia 19:19,
20;
Timpul pentru această împlinire a profeţiei din Isaia este în ziua când Dumnezeu trimite
mai întîi înştiintarea şi avertisment lumii, şi apoi îşi exprimă mînia Lui împotriva organizaţiei lui
Satan. Iehova a adunat pe credincioşii Lui, pe Israeliţii spirituali şi i-a făcut Martorii Lui pentru a
declara Numele Lui pe întreg pământul. În legătură cu profeţia lui Ieremia care se aplică în
prezent „Tu ai făcut minuni şi semne mari în Ţara Egiptului, şi pană în ziua de azi şi în Israel şi
printre oameni, şi Ti-ai făcut un Nume aşa cum este astăzi. Ai scos din ţara Egiptului pe poporul
Israel, cu minuni şi semne mari, cu mînă tare şi cu braţ întins, şi cu o mare groază” – Ieremia
32:20,21
IEHOVA

Aceasta este scris de profetul lui Iehova: „El şi-a aruncat împotriva lor mînia Lui aprinsă,
urgia, iuţimea şi necazul. O droaie de îngeri aducători de nenorociri” –Psalmi 78:49; În mod
tipic, acestea se referă la plăgile aduse asupra Egiptului, şi antitipic „îngerii răi” aici par a se
referi la Domnul Isus Hristos şi rămăşiţa credincioasă de pe pămant care sunt făcuți membrii
corpului Său. Această concluzie este în armonie cu scripturile când ne amintesc că cuvântul
„rău” nu înseamnă neapărat răutate, nedreptate, ci acest cuvânt poate să însemne nenorocire, vai
şi pedeapsă peste cei nedrepţi. Un translator obișnuit ar traduce astfel: „o misiune de mesageri ai
nenorocirii”. Martorii lui Iehova proclamă astăzi mesaje de avertizare cu privire la nenorocire,
vai şi pedeapsă care vor veni împotriva organizaţiei lui Satan atât celei vizibile cât și celei
invizibile. Aceasta aduce un indiciu la înţelegerea antitipică a împlinirii celei de-a zecea plăgi
deasupra Egiptului, şi sugerează că Iehova foloseşte pe Martorii Săi de pe pământ în legătură cu
aceasta.
Plăgile de la unu la nouă, au punctat înţelesul raţional şi înştiinţarea supremaţiei Lui

Iehova şi prin urmare atât organizaţia lui Iehova cât şi cea a lui Satan sunt făcute să apară. A
zecea plagă aduce eliberarea poporului ales a lui Iehova de sub robia Egiptului, reprezentată de
organizaţia mondială a lui Satan, care este o domnie tiranică şi demonică. Astfel plăgile au fost
realizate înaintea lui Faraon, şi prin urmare constituie o înştiinţare şi un avertisment catre Satan
şi organizația lui. Noi ştim că Iehova nu poate fi responsabil de criza economică, nenorocirile şi
răutăţile care s-au abătut peste popoarele lumii pentru că este declarat expres în Cuvântul Său că
Satan este vinovat de toate problemele legate de pământ. Aşa dar, cele nouă plăgi aduse peste
Egipt nu se pot aplica în mod corespunzător acestor probleme sau nenorociri de peste lume.
Împlinirea antitipică nu indică la nenorocirile menţionate anterior, la cele care sunt aduse de
Satan peste lumea aceasta, arătate în Apocalipsa 12:12;
Împlinirea antitipică a plăgilor în mod corespunzător au o semnificaţie simbolică după

cum este arătat în Apocalipsa capitolul 16. Fiecare plagă este un mesaj care avertizează
nenorocirile care vor veni peste organizaţia lui Satan, mesaj care prezice căderea şi nimicirea lui
Satan şi a organizaţiei lui. Că plăgile de peste Egipt constituie înştiinţare şi avertisment,
împlinirea antitipică trebuie să fie tot înştiinţare şi avertisment.
IEHOVA

P L A GA UNU
Iehova Dumnezeu a poruncit lui Moise să efectueze anumite semne în Egipt, prima dată
înaintea copiilor lui Israel şi apoi în faţa lui Faraon, cu scopul de a duce o mărturie convingătoare
că Iehova este Dumnezeu şi că Moise a fost trimis în Egipt ca reprezentant a lui Dumnezeu. Al
treilea semn efectuat de Moise şi de Aaron înaintea lui Faraon, de fapt a constituit prima plagă,
semn sau minune care a constat din transformarea apei în sânge – Psalmi 78:43,44; 105:29;
Porunca lui Iehova către Moise în legătură cu prima plagă este arătată în Exod 7:14-25; Moise,
este în tip, cel care l-a preumbrit pe Isus Hristos, Justificatorul Numelui Lui Iehova.
Toiagul a reprezentat în tip, autoritatea divină oferită lui Moise de către Dumnezeu, iar
în antitip, autoritatea divină oferită Mai Marelui Moise, Isus Hristos. Iehova Dumnezeu L-a
înzestrat cu autoritate şi putere pe Isus pentru a îndepărta şi nimici pe duşmanii lui şi a elibera pe
poporul Său. Aaron şi Moise lucrând împreună, ilustrează în antitip cum rămăşiţa de pe pămant
îşi îndeplineşte datoria faţă de Iehova Dumnezeu angajandu-se în serviciul de mărturie a lui Isus
Hristos, iar Aaron mânuind toiagul ilustrează că Martorii acţionează sub comandă divină.
Iehova a poruncit realizarea acestui semn şi acestei minuni înaintea lui Faraon „ Şi Moise
şi Aaron au făcut deci, cum poruncise Domnul, a ridicat toiagul şi a lovit apele care au fost în rîu,
înaintea lui Faraon, şi înaintea slujitorilor lui; şi toate apele care au fost în rîu s-au transformat în
sînge” –Exod 7:20; Apele din rîul Nil ilustrează partea comercială a organizaţiei lui Satan.
Egiptul a depins de apele Nilului ca mijloc de realizare a comerţului, prin urmare pentru egipteni
aceste ape au fost un mijloc de trai.
Transformarea apelor în sînge a reprezentat moarte. Satan a pretins că a făcut rîul Nil
pentru sine, în sensul că a pretins a fi în posesia lui – Ezechiel 29:1-3; Oamenii lumii şi mulţi
dintre cei consacraţi ai Domnului au fost induşi în eroare să creadă că, comerţul este
indispensabil vieţii. Recent poporul de legământ a lui Dumnezeu a învăţat că, comerţul în forma
lui existentă de acum, a fost organizat de Satan ca mijloc de a controla oamenii şi de a-i
îndepărta de Iehova Dumnezeu.
IEHOVA

Acest semn sau minune a fost făcută înaintea Israeliţilor şi astfel a arătat că poporul de
legământ a lui Iehova trebuie prima dată să înveţe însemnătatea comerţului, că este o instituţie
guvernată de Satan iar apoi aceştia trebuie să declare la fel înaintea conducătorilor şi oamenilor
că, comerţul constituie o parte integrală a organizaţiei lui Sdatan care este folosit pentru a înşela
şi oprima omenirea şi pentru a continua lucrarea sîngeroasă şi nemiloasă a lui Satan.
Transformarea apei în sînge ilustrează sau prefigurează un mesaj de adevăr care trebuie
declarat şi făcut de cunoscut în prezenţa agenţior vizibili ai lui Satan precum şi înaintea părţii
invizibile a organizaţiei sale. În tip a fost o înştiinţare şi un avertisment înaintea lui Faraon. În
antitip este la fel, o înştiinţare şi un avertisment înaintea antitipicului Faraon şi organizatiei lui.
Împlinirea acestui tablou profetic a început la convenţia poporului lui Dumnezeu de la

Columbus Ohio, în Iulie 1924, cand a fost făcută declaraţia publică despre giganticul comerţ,
cine sunt cele mai importante sisteme eclesiatice ale lumii acesteia, şi că toate acestea sunt o
parte ale organizaţiei lui Satan, şi pe cine constituie conducătorii fruntaşi sau reprezentanţii lui
Satan de pe pământ care domină şi asupresc omenirea. O rezoluţie a fost adoptată şi după aceea a
fost publicată şi intitulată „ACUZARE”. Distribuţia acestei publicaţii s-a extins de-a lungul
„creştinătăţii” în mai multe limbi. Declaraţia a fost făcută prin urmare, anunţul a fost servit
conducătorilor şi poporului care fac parte din organizaţia lui Satan şi că această organizaţie duce
moarte sigură şi că singura speranţă a omenirii este refugiul în Împărăţia Lui Dumnezeu.
A fost o înştiinţare şi un avertisment înaintea organizaţiei lui Satan despre scopul lui
Dumnezeu de a-şi exercita în mod expres răzbunarea (mînia) împotriva organizaţiei rele şi că
acest lucru îl va face la timpul hotărît . (vezi T.V. 1933 pag.121; Lumină vol.1 pag 122). Acest
avertisment a fost dat cu 5 ani înainte de Marea Depresiune Economică care continuă pînă în
ziua de azi. De atunci Martorii lui Iehova credincioşi şi adevărați continuă să atragă atenţia
conducătorilor şi oamenilor de faptul că Satan este autorul şi creatorul comerţului, care şi-a
exercitat regula bestială aupra poporului şi care a servit ca o mare defăimare a Numelui Sfant a
lui Dumnezeu, şi la timpul hotărât de Dumnezeu acest comerţ în forma actuală va fi distrus
complet întru justificarea Numelui Lui Iehova. Această mărturie este dată continuu de Martorii
IEHOVA

lui Iehova credincioşi, iar dovada scripturală prezentată în sprijinul celor spuse, a constituit şi
constituie o mare plagă la adresa organizaţiei lui Satan.
Reprezentanţii vizibili nu au nici un răspuns la aceste adevăruri tăioase, prin urmare ei

sunt chinuiţi atunci când ei le aud. Ca apele rîului care s-a transformat în sînge aducând moarte,
tot aşa în ultimii ani, oamenii au învăţat că comerţul în loc să aducă viaţă şi bunăstare, acesta este
de fapt, un sistem de opresiune din care rezultă multă suferinţă şi moarte. Deoarece oamenii din
Egipt au săpat rîul pentru a găsi în el susţinere de viaţă, apă pentru băut, aşa şi acum,
conducătorii şi aliaţii lor fac multe planuri artificiale în încercarea lor disperată să scoată lumea
din depresiunea economică şi să găsească soluţii viabile pentru organizaţia lor. Toate aceste
scheme şi planuri sunt făcute fără Dumnezeu în scopurile lor egoiste, iar agenţii vizibili a lui
Satan refuză să dea atenţie mesajului cu privire la Împărăţia lui Dumnezeu care va fi stabilită în
curînd chiar în faţa lor.
Vrăjitorii Egiptului au cooperat în a împietri inima lui Faraon. Prin vrăjitoriile lor, au
reuşit să transforme apa în sînge – Exod 7:22; Magicienii moderni, adică clerul religios,
predicatorii organizaţiei lui Satan, inclusiv clasa „omului fărădelegii” se împotrivesc lui Iehova
şi scopurilor Sale, afirmând că mărturia pe care o aduc Martorii Lui Iehova este moarte sigură şi
un abuz; astfel vrăjitorii moderni din prezent prefac apele adevărului în sînge, în loc să primească
mărturia lui Isus Hristos ca avertisment, clerul şi aliaţii lor susţin în continuare că toate
problemele lumii acesteia vin de la Iehova Dumnezeu. Acesta este mesajul adevărului privind
plăgile care vin peste organizaţia lui Satan, şi în loc de a refuza și de a da importanţă acestor
adevăruri mari, continuă să-şi împietrească inimile îmoptriva lui Dumnezeu. – Vezi T.V. 15
Aprilie 1933.
Transformarea apelor Nilului în sînge a fost una din cele zece plăgi iar privitor la prima
plagă este scris: „Şi au trecut şapte zile după ce a lovit Domnul rîul” - Exod 7:25; „Şapte” este
un numar simbolic complet şi este folosit aici pentru a arăta că mărturia de avertisment şi
înştiinţare înaintea organizaţiei lui Satan trebuie să continue pînă la nimicirea ei completă. Când
cele zece plăgi sunt antitipic împlinite şi executate atunci va fi timpul pentru ca organizaţia lui
Satan să fie distrusă complet.
IEHOVA

PLAGA a II a
Satan este o creatură totalmente depravată şi mulţi agenţi de ai lui dovedesc acesta.
Dumnezeu continuă să-i înştiinţeze şi să le dea avertisment aşa cum a procedat şi în tabloul
profetic atunci cand a turnat peste Egipt următoarea plagă „El a trimis broaşte pe toată întinderea
ţării tale” – Exod 8:1-15; „El a trimis broaşte care i-au nimicit” – Psalmi 78:45; 105:30;
Iehova Dumnezeu a poruncit lui Moise, tipul lui Isus Hristos să spună lui Aaron tipul
purtătorului de cuvânt a lui Dumnezeu, care a reprezentat pe Martorii lui Iehova să continue
activitatea de mărturie, să realizeze a doua plagă ”Domnul a vorbit lui Moise: Spune lui Aaron,
întindeţi mîna cu toiagul peste rîuri, peste pîraie şi peste iazuri, şi scoate broaşte din ele peste ţara
Egiptului!” „Aaron şi-a întins mîna peste apele Egiptului şi au ieşit broaştele şi au acoperit ţara
Egiptului” – Exod 8:5,6; Mîna întinsă care ţinea toiagul a reprezentat autoritatea şi puterea lui
Iehova Dumnezeu care a conferit-o Mai marelui Moise, Isus Hristos şi membrilor săi pământeşti
ai clasei ”robului credincios şi înţelept” care duce mesajul sau mărturia lui Isus Hristos înaintea
conducătorilor şi înaintea poporului. – Ezechiel 2:9, 10; T.V. 1933 pag.115.
Rîurile, iazurile şi alte ape au imaginat pe popoarele lumii, în special pe „creştinătate”.

Broaştele locuiesc în ape de mică adâncime sau mlaştini. Ele dau aspectul de mare înţelepciune
şi importanţă, fac zgomot puternic şi discordant şi aceştia în special reprezintă pe agitatorii care
sugerează diverse şi numeroase remedii pentru salvarea lumii, de exemplu socialiştii, bolşevicii,
comuniştii, „creştinătatea”, cultele religioase şi religia organizată. Broaştele sunt necurate şi ies
din apele Egiptului care reprezintă în antitip lumea acesta, ele vin din organizaţia lui Satan
„orocăind” zgomotos. – Vezi Lumină pag.42 vol 2.
Aceasta a fost exercitarea puterii şi autorităţii divine care a cauzat venirea broaştelor, să
se expună şi să înspăimînte pe Egipteni, iar în antitip acest lucru reprezintă un act de autoritate al
slujitorilor lui Iehova, inclusiv a rămăşiţei de pe pămant, a puterii de a duce mărturia duşmanilor
organizației lui Satan care se dau drept „remediu” pentru rasa umană.
Se pare că a doua plagă a început să se împlinească în antitip din anul 1927 şi în

continuare trîmbiţa a şasea sună conform Apocalipsei 9:13-21; Faptele care confirmă împlinirea
IEHOVA

acestui flagel sunt: La Toronto Ontario, înaintea unui public numeros şi unul la radio constituind
o audienţă mai mare, un mesaj din Cuvantul lui Dumnezeu a fost adoptat şi abordat în forma
unei rezoluţii şi a unui sprijin argumentativ, popoarelor „creştinătăţii”.
Mesajul transmis cu această ocazie a fost ulterior tipărit şi distribuit către milioanele de
oameni de pe pământ în mai multe limbi. Printre alte lucruri cuprinse în mesaj au fost spuse în
esenţă, şi binecuvîntările atît de mult rîvnite şi aşteptate de oamenii sinceri, binecuvîntări care nu
pot veni prin sistemul nedrept al aşa numitei „creştinătăţi” sau a oricărei alte organizaţii care nu
este de la Dumnezeu, şi că nu există nici un motiv bun pentru ca oamenii să ofere sprijin acestui
sistem ipocrit şi opresiv care îi orbeşte, îi duce în eroare, şi îi duce departe de Dumnezeu şi de la
unica speranţă sigură spre viaţă vecinică. În acest timp de mare perplexitate , Iehova Dumnezeu
îndeamnă popoarele să renunţe şi să părăsească orice religie sau formă religioasă organizată şi
toate sistemele ei înşelătoare, pentru că ele aparţin lui Satan si conduc la moarte sigură. – Vezi
Lumină vol,1 pag.163.
La timpul cand mesajul despre comerţ a fost adus publicului larg, acesta era la apogeu
implicat în operaţiuni frauduloase şi planuri opresive în dorinţa lui de îmbogăţire rapidă, lucruri
care au pus sarcini greu de dus pe umerii oamenilor. Despre acel timp, când mesajul s-a
transmis, bărbaţi şi femei prin intermediul mass-mediei şi a altor mijloace au început „să
orocăie” precum broaştele, să facă larmă mare, să linguşească şi să se agite presupunand că astfel
ei vor fi văzuţi ca înţelepţi şi pricepuţi, şi dacă fac zgomot mare ca rezultat sau efect al mesajului
transmis de cei consacraţi Lui Dumnezeu, atunci oamenii vor uita sau vor ignora avertismentul,
şi că este unul fals, care nu trebuie luat în seamă. Printre cei care scot aceste „orocăituri”
asemenea broaştelor, au fost clericii cu al lor presă, precum şi mass media. Toate aceste lucruri
nu au făcut altceva decât să dovedească expresia umană, înţelepciunea de om care se opune lui
Dumnezeu cu bună ştiinţă, şi care luptă împotriva vieţii omului venită prin Împărăţia lui
Dumnezeu.
Printre alte „orocăituri” se aude şi vocea „omului fărădelegii”, clasa Iane şi Lambre, care
se alătură clasei agitatorilor publici şi a clerului, şi alţii care vorbesc împotriva Martorilor lui
Iehova şi împotriva mesajului adevărului adus de ei. Mulţi dintre cei care au considerat că se află
IEHOVA

în poporul lui Dumnezeu au fost duşi în eroare de aceste „orocăieli” şi au devenit ofensaţi de
aceste mesaje şi au început să murmure împotriva celor ce duceau adevărul la oameni şi
împotriva lui Iehova şi a lui Isus Hristos. Cei ce s-au simţit ofensaţi au spus în esenţă: „Dacă
discursul de la radio Toronto era ceva mai temperat atunci moderatorul Companiei Naţionale
Broadcasting ar fi permis în continuare aceste facilităţi pentru Societate”.
Desigur nici un „orocăit „de broască nu a putut veni de la un adevărat Martor a lui
Iehova, ci a venit de la cei care s-au opus Împărăţiei. Și pentru faptul că Martorii lui Iehova au
atras atenţia şi au expus aceste „orocăieli” ca venind de la Diavol, şi a citat Scripturile în sprijinul
acestora, arătând că nici una din aceste probleme nu erau venite de la Dumnezeu, „broaştele” au
„orocăit”mult mai tare de supărare. – Ieremia 23:16-21; 31:32; Mesajul menţionat expune
efectul pe care-l produce acest mesaj al adevărului, acela a unui „orocăit” de broaşte în rândul
elementelor oficiale ale lui Satan cât şi în rândul oamenilor care nu primesc adevărul în inimile
lor, şi Satan ofensat de această mişcare încearcă să compenseze aducând unele „broaşte” de-ale
lui. „Şi magicienii au făcut acest lucru şi au adus şi ei broaşte peste tot Egiptul” – Exod
16:13,14; Aceste broaşte aduse de Satan sunt ”duhurile necurate care ies din gura balaurului, din
gura proorocului mincinos şi al fiarei”. Textele din Apocalipsa şi Exod, sunt singurele locuri din
Biblie unde broaştele sunt menţionate, şi amândouă arată că ele reprezintă pretenţiile bestiale şi
fauduloase efectuate de Satan şi organizaţia sa, a cărei putere şi autoritate a fost luată de la Satan
de către Iehova Dumnezeu. Vezi Lumină vol 2, pag.42-51.
Plaga cu broaştele în niciun caz nu a venit şi peste Martorii lui Iehova, şi nici mesajul nu
a lezat pe vreun membru al organizaţiei lui Iehova, mesajul a fost transmis de ei la porunca lui
Iehova. Plaga a constat în expunerea adevărurilor referitoare la Cuvântul lui Dumnezeu, şi acest
lucru a iritat foarte tare partea adversă care nu recunoaşte că se află pe partea lui Satan.
Omorîrea broaştelor nu înseamnă că Martorii lui Iehova au oprit proclamarea soliei

adevărului, deoarece porunca lui Iehova este să continue fără frică şi cu curaj lucrarea de
mărturie; oamenii sinceri încep să vadă că zgomotul latifundial al lumii nu poate aduce
binecuvîntările reale, şi încearcă să se depărteze de ei. Partea oficială a organizaţiei lui Satan a
fost foarte tulburată de zgomotul produs de „orocăielile” broaştelor lor antitipice şi prin urmare
IEHOVA

le este frică că ar putea interfera cu sistemele lor, şi din acest motiv au început să mintă precum
Faraon care a spus că va elibera pe Israeliţi, dar nu a făcut-o. – Exod 8:8;
Nu toate broaştele au murit, decat cele care erau pe uscat, în casa lui Faraon şi în casa
familiei sale oficiale.- Exod 8:11; Mesajul „Împărăţia lui Dumnezeu” a fost publicat în anul
1928 în special, care a subliniat că toate încercările guvernanţilor, agitaţi şi agitatori aşa cum este
descris anterior, trebuie să eşueze, deoarece numai Împărăţia lui Dumnezeu în Hristos poate să
aducă ceea ce voieşte poporul, adică pace, prosperitate, fericire şi viaţă vecinică. Vezi
”Guvernare” – pag. 242 - 247. Acest mesaj a fost practic pus în mâinile celor ce fac parte din
organizaţia oficială a lui Satan, partea vizibilă a „creştinătăţii”. Satan şi mulţimea sa oficială
probabil s-au încurajat reciproc, satisfăcuţi în sinea lor că pe aceştia nimeni nu-i va răsturna, că ei
sunt puternicii care se sprijină pe „mulţimea lor” şi pe planurile lor egoiste, mesajele lor
promiţătoare dar false şi mincinoase, necurate, care ies din gura Diavolului, din gura fiarei şi din
gura proorocului mincinos ce rezultă în „remediul” pentru un control total al omenirii.
Mesajul conţinut în cartea „Guvernare” în limba engleză, emisă în anul 1928, expune mai
departe multe sisteme false şi încercările de guvernare şi subliniază că singurul mijloc posibil
pentru binecuvântarea poporului este prin Împărăţia Lui Dumnezeu. Solia adevărului prin
urmare, înfurie foarte mult organizaţia lui Satan antitipicul Egipt, ai căror membrii au inima
împietrită. Mărturia cu privire la înştiinţarea şi la avertismentul lumii despre scopul lui Iehova
Dumnezeu trebuie să continue, mărturie care va aduce încă o plagă peste organizaţia lui Satan,
dar pentru Numele lui Iehova va fi o onoare.
IEHOVA

C A P I T O L U L III – N U M E L E LU I
Scopul lui Iehova Dumnezeu în trimiterea lui Moise în Egipt a fost de a prezenta
înaintea clasei conducătoare a Egiptenilor, şi înaintea poporului Egiptean, dovada că El este Cel
Suprem şi adevăratul Dumnezeu. Scopul lui principal în trimiterea lui Isus antitipicul Moise pe
pământ la prima şi a doua Lui venire este de a prezenta înaintea tuturor creaturilor din lume
dovada că El Iehova este Cel Suprem Şi adevărat, Dumnezeul Cel Atotputernic, şi că nu este alt
Dumnezeu în afară de El. Aceasta o face pentru Numele Lui ca toţi să ştie că viaţa şi
binecuvântările vin de la El –Iehova. Această concluzie este dovedită de cuvintele lui Moise că
„Egiptenii vor şti că eu sunt Iehova” Exod 7:5.
De asemenea s-au dovedit cuvintele lui Isus „Aceasta este viaţa vecinică, ca să Te
cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu” – Ioan
17:3; Moise a fost instrumentul lui Iehova în Egipt pentru a prezenta dovezile înaintea
oamenilor. Isus Hristos este instrumentul sau „mîna” prin care aduce dovezile înaintea întregii
lumi. Deoarece scopul divin este de a aduce cunoştinţă acasă la oameni, în căutarea de a justifica
Numele sfant a lui Iehova, iar acest lucru s-a făcut în Egipt prin plăgile tipice aduse peste
Egipteni, astfel că vom vedea mai departe cum plăgile antitipice sunt aduse în împlinirea
antitipică în faţa lumii pentru ca lumea să primească cunoştinţă despre Numele Lui Dumnezeu
care este Iehova, şi despre Împărăţia Lui care este aici, şi că timpul este aproape de eliberarea de
sub puterea opresivă, iar oamenii trebuie anunţaţi despre acest eveniment; prin urmare Satan are
de ales, ori îi lasă să plece ori suferă o completă nimicire. Toate acestea, Iehova le face pentru
Numele Lui, şi ceea ce s-a întamplat în Egipt a fost şi este un memorial pentru Numele Lui
Iehova. Ceea ce se face pe pământ prin Isus Hristos şi rămăşiţa Lui credincioasă este un
memorial la Numele Lui IEHOVA Dumnezeu.
Plăgile asupra Egiptului au culminat cu junghierea Mielului care a prefigurat moartea lui
Isus Hristos, şi urmaşii lui credincioşi de la moartea sa sărbătoresc „Cina Domnului” și prin
aceasta ei arată că moartea lui Isus este de o importanţă vitală, şi că El este justificatorul Numelui
IEHOVA

Lui Iehova. Cele zece plăgi au fost urmate imediat de distrugerea armatei lui Faraon, lucru care
prefigurează că imediat după împlinirea profetică antitipică a plăgilor, trebuie să vină distrugerea
completă a organizaţiei lui Satan în Armaghedon.
Luând în considerare împlinirea antitipică a plăgilor, Martorii lui Iehova nu trebuie

asemănați cu broaştele sau cu oricare alte creaturi bestiale care aduc vai şi nenorocire peste lume.
Broaştele au venit ca o ciumă peste Egipt, după exercitarea puterii divine şi a autorităţii prin
Moise şi Aaron. Relele, necazurile împovărătoare asupra Egiptului antitipic vin ca urmare a
mesajului oferit şi proclamat de Martori la porunca Lui Iehova, mesaj care aduce mângîiere
oamenilor sinceri, şi ciumă oamenilor răi care sunt o parte a organizaţiei lui Satan, o
cunoaştere care poate exprima vai şi sarcini grele pentru aceea organizaţie.
Răscumpărarea şi eliberarea Israeliţilor de opresiunea Egiptului, a fost o dovadă a

Justificării Numelui Lui Iehova, de asemenea răscumpărarea şi eliberarea oamenilor sinceri şi
oneşti din această lume, în special cei care plâng şi suspină după adevăr şi dreptate, toate acestea
sunt lucruri pe care Iehova le va reglementa la timpul stabilit pentru a Justifica Sfîntul Său
Nume. Luând în considerare împlinirea antitipică a plăgii asupra Egiptului, se pare a fi clar că
toţi cei credincioşi trebuie să păstreze în minte întotdeuna că justificatorul Numelui Lui Iehova
este Isus Hristos, Capul Casei Regale, pentru a avea o apreciere justă a acestui mare adevăr.
Prin aducerea plăgilor asupra Egiptului, înainte de distrugerea întîilor născuţi şi

distrugerea oştii lui Faraon, Iehova i-a oferit lui Faraon multe ocazii de a ceda cererilor Lui,
pentru a lăsa pe Israeliţi să meargă să se închine Lui, sau să i se întărească inima şi să sufere
nimicire. Tot aşa şi cu împlinirea antitipică a plăgii asupra Egiptului, Dumnezeu dă avertisment
organizaţiei lui Satan şi oferă ample oportunităţi lui Satan şi agenţilor lui, şi le spune să fie cu
bunăvoinţă faţă de acţiunile Sale divine, şi faţă de Martorii Lui, sau dacă nu, va suferi distrugere
completă. Examinarea celorlalte plăgi în cele ce urmează.
IEHOVA

PLAGA a III a
A treia plagă peste Egipt a fost una cu păduchi. „Şi Iehova a zis lui Moise: Spune lui
Aaron, întinde-ţi toiagul şi loveşte ţărîna pământului, şi se va preface în păduchi, în toată ţara
Egiptului! – Exod 8:16,17. Păduchii sunt asociaţi cu mizeria, sărăcia şi se găsesc de obicei pe
creaturi necurate. Rădăcina cuvîntului „păduchi” înseamnă „muşcătură” prin urmare, păduchii de
aici au fost menţionaţi ca şi „cleşti”, care enervează foarte tare pe aceia peste care vine această
plagă, şi ar muşca în acest mod. Aceasta a fost porunca prin care Moise şi Aaron a direcţionat
toiagul lovind ţărîna pământului, arătând astfel, că au autoritate şi putere divină conferită de
Hristos şi de Iehova Dumnezeu.
Păduchii simbolic reprezintă ceea ce rezultă în urma mesajului adevărului dus de Martorii
Lui Iehova, şi care enervează foarte tare pe organizaţia lui Satan necurată, şi în special pe
membrii oficiali, conducătorii vizibili de pe pământ. Partea vizibilă a organizaţiei lui Satan în
special aşa numita „creştinătate” este necurată şi un lucru abominabil, îi o locuinţă plină de
păduchi. Ipocrizia ei este că ea pretinde a fi pe partea lui Dumnezeu, dar pentru că este necurată
ea este o parte a organizatiei lui Satan.
Herodes Agrippa care l-a omorat pe Iacov şi a închis pe apostolul Petru, a pretins că era
reprezentntul lui Dumnezeu, dar în realitate el a fost unealta Diavolului, şi se spune că a avut
parte de o moarte dezgustătoare, fiind mîncat de păduchi. „ Într-o zi anumită, Irod s-a îmbrăcat în
hainele lui Împărăteşti, a şezut pe scaunul lui împărătesc, şi le vorbea. Norodul a strigat: „Glas de
Dumnezeu şi nu de om!” Îndată l-a lovit un înger al Domnului pentru că nu dăduse slavă lui
Dumnezeu. Şi a murit mîncat de viermi” – Faptele apostolilor 12:21-23;
Aaron a folosit toiagul lui Moise să lovescă „ţărîna pământului”. Ţărîna este un simbol al
omului pământesc, o parte vizibilă a organizaţiei lui Satan, în special „creştinătatea”, deoarece
ea este o organizaţie ipocrită la gradul de superlativ, pretinzând că stă pe partea lui Dumnezeu,
dar de fapt ea huleşte Numele Lui Dumnezeu şi nu-l recunoaşte, drept dovadă că pe Dumnzeul
cel Viu şi Adevărat al Universului care este Iehova, această organizaţie nu-l iubeşte pentru că nu-
l cunoaşte, dar îndraznesc să-şi atribuie merite divine. Purtătorul de cuvânt, Mai Marele Moise,
IEHOVA

Isus Hristos şi rămăşiţa de pe pământ a lui Dumnezeu lucrează în conformitate cu autoritatea
conferită de Iehova Dumnezeu prin Isus Hristos, ducând mai departe mesajul adevărului care
loveşte „creştinătatea” care declară că reprezintă pe Dumnezeu, dar în realitate ea este necurată şi
se poartă extrem de prosteşte impreună cu agenţii lui Satan care sunt nişte mâncători de carne şi
sug puterea poporului.
Aceşti păduchi aduc oamenilor, mari suferinţe durere şi moarte. Mesajul adevărului dus
de Martorii lui Iehova către partea vizibilă a organizaţiei lui Satan, declară că această organizaţie
este o mare prosteală, şi ofensează reputaţia „creştinătăţii”, iar aceste plăgi deranjează pe cei ce
fac parte din acestă mare organizaţie. Martorii lui Iehova sunt folosiţi de însuşi Iehova pentru a
aduce acestă plagă peste organizaţia lui Satan, expunând duplicitatea şi făţărnicia acesteia.
În anul 1921 T.V. din harul lui Dumnezeu, a început să atragă atenţia la partea vizibilă a
organizaţiei lui Satan care este formată din elementele comerciale, politice şi religioase care
exercită reguli bestiale asupra poporului şi ea este extrem de necurată, şi murdară. Din acel timp
Martorii lui Iehova transmit încontinuu şi consecvent mesajul înaintea oamenilor şi expun
duplicitatea, ipocrizia şi statutul prost al „creştinătăţii”. Pentru a fi separat complet de
„creştinătate” se înţelege refuzul de a avea ceva în comun cu aceasta, pentru a nu atinge ceva
necurat, prin urmare rămăşiţa credincioasă a Martorilor lui Iehova adaugă vigoare acestui mesaj
care afectează cea de-a treia plagă venită peste Egipteni; ceea ce înseamnă că, pentru un creştin
pretins a fi plăcut lui Dumnezeu şi aprobat, el trebuie să fie separat de lumea necurată.
Curăţirea sanctuarului lui Dumnezeu trebuie să aibă loc şi include îndepărtarea

„bătrînilor aleşi” prin vot, ca paraziţi, şi care trebuie să înainteze în lucrarea Domnului pentru a
face parte din organizaţia curată şi nepătată a lui Dumnezeu „plecati, plecati, ieşiti din Babilon!
Nu vă atingeți de ce este necurat şi vă voi primi. Eu vă voi fi Tată, şi voi Îmi veți fii şi fiice, zice
Domnul Cel Atotputernic! – 2 Corinteni 6:17,18. Această dovadă divină a mesajului proclamat
înaintea „creştinătăţii” a afectat în mare măsură organizaţia lui Satan mai cu seamă clerul şi
elementele principale ale acestuia, inclusiv oamenii de vază ai elementelor comerciale şi politice
ale lumii.
IEHOVA

Agenţii lui Faraon şi clasa (Iane şi Lambre) care se opune lui Dumnezeu nu au putut
produce păduchi şi Faraon a admis că „Aici e degetul lui Dumnezeu” – Exod 8:19; opozanţii
moderni se văd ca necuraţi în comparaţie cu cei devotaţi Domnului care sunt neîntinaţi, curaţi şi
nimic nu poate fi găsit împotriva acestora, cu excepţia devotamentului faţă de Iehova Dumnezeu.
Prin separarea de aşa zisa „creştinătate”, rămăşiţa se dedică pe sine în întregime Domnului,
rămăşiţa este ilustrată ca „Ţărîna organizaţiei lui Dumnezeu” ceea ce înseamnă partea
pământească, vizibilă a membrilor corpului lui Hristos, care petrec încă pe pămant, şi care în
timp, datorită lui Dumnezeu, ea este curăţită şi albită. – Daniel 8:14;
Iehova are milă de Sion, de organizaţia Sa favorită, de membrii vizibili de pe pământ, şi îi

ajută să se curăţească şi ”să îşi albească hainele” – Psalmi 102:13,14; ”Tu te vei scula și vei avea
milă de Sion, căci este vremea să te înduri de El, a venit vremea hotărîtă pentru el, căci robii Tăi
iubesc ”pietrele Sionului și le e milă de țărîna lui”. Această pulbere nu este de o calitate proastă,
ea este curată prin grația lui Dumnezeu. Domnul declară că organizația necurată a lui Satan va
muri ca un păduche : ”Ridicati ochii spre cer și priviti în jos pe pământ! Căci cerurile vor pieri ca
un fum, pământul se va preface în zdrențe ca o haină, și locuitorii lui vor muri ca niște muște, dar
mîntuirea Mea va dăinui în veci, și neprihănirea Mea nu va avea sfîrșit.” Exod 8:19;
PLAGA a IVa
Este de remarcat că începînd cu plaga a patra, Israeliții au fost cruțati, și că ultimele

șapte plăgi au fost doar peste Egipteni. Aceasta indică la o completă separare a credincioșilor lui
Iehova, a rămășiței de pe pământ, de această lume. Cea de-a patra plagă a constat într-un mare
roi de muște câinești au venit și au cuprins toată țara Egiptului - Exod 8:21. Pentru ca poporul
ales a lui Dumnezeu să fie asigurat că Iehova este cu ei și acest lucru dușmanii trebuie să-l vadă
și să-l știe, cum că Dumnezeu favorizează pe cei ce-l iubesc si-l slujesc, Domnul a zis lui Moise:
”Dar în ziua aceea voi deosebi ținutul Gosen, unde locuiește poporul Meu, și acolo nu vor fi
muște, pentru ca să cunoști că Eu , Iehova sunt în mijlocul ținutului acestuia. Voi face o
deosebire între poporul Meu și poporul tău. Semnul acesta va fi mîine”. Exod 8:22,23.
IEHOVA

Moise a transmis înaintea lui Faraon un alt avertisment prin care cere ca el să lase pe
poporul ales a lui Dumnezeu liber, pentru a merge să se închine lui Iehova. ”Domnul a făcut așa.
A venit un roi de muște câinești în casa lui Faraon și a slujitorilor lui și toată țara Egiptului a fost
pustiită de muște câinești”. Exod 8:24. Iehova a trimis muște otrăvitoare printre ei, care i-a
devorat.- Psalmi 78:45; 105:31.
Din ce este format acest roi, ce zburătoare formau acel roi care a venit peste Egipteni nu
avem certitudine, dar cand cuvântul ”muște” apare în versiunea Autorizată ca un substitut al
cuvântului care apare în acest text, cuvântul ”roi” este preluat din înțelesul ebraic ”a amesteca, a
tranzita cu, a da siguranță ca mod de schimb”. Expresia corectă aplicată aici, ” a roiului de
muște” care în amestec cu un altul, în număr mare, în asemănare cu cele venite din Est și
Orientul Mijlociu devin mult mai dăunătoare oamenilor. Eclesiastul 10:1 ”Muștele moarte strică
și acresc untdelemnul negustorului de unsori, tot așa puțină nebunie biruie înțelepciunea și
slava”.
Zebub, acest cuvant este derivat din rădacina ebraică care însemnă ”a zbura ca o săgeată”.
”Bal –Sebub” înseamnă în înțelesul Biblic ”domnul celor ce zboară”, cel ce se dă la o parte;
”Marele Apostat” sub care se înțelege însuși Satan și expresia aceasta ar fi aplicabilă
asupra acelora care de bunăvoie procedează după voia lui Satan. Lumea a fost foarte chinuită de
acest zburător, adică de Satan și de nenumărații lui reprezentanți nevăzuți și vizibili , dela
venirea Domnului la Templul Său în anul 1918. - Apocalipsa 12:12. Când Domnul Isus Hristos
apare la Templul Său în anul 1918, îi adună pe toți credincioșii la El, îi unge, apoi îi însărcinează
să ducă mesajul Împărăției lui Dumnezeu, mesajul adevărului care dăunează grav organizației lui
Satan de pe pământ.
Acest mesaj a declarat și continuă să declare în special asupra ”creștinătății”, adevărul cu

privire la ”Înaltele Stăpîniri” din Romani 13:1-7. Înainte de venirea lui Isus la Templu, urmașii
credincioși au crezut că ”Înaltele Stăpîniri” menționate în scripturi se referă la conducătorii
vizibili ai acestei lumi rele, dar de cand Isus a venit la Templu, prin mila și harul lui Dumnezeu
și a lui Isus Hristos, rămășița credincioasă este luminată despre acest mare adevăr, și declară că
IEHOVA

”Înaltele Stăpîniri” sunt Iehova Dumnezeu și Isus Hristos, și că lumea zace în cel rău, și are ca
dumnezeu a lor, pe Satan Diavolul.
Elementele politice, comerciale și religioase învață pe oameni că ei dețin puterea, și cer

de la oameni supunere și ascultare, dar de fapt ei sunt opozanții adevăratelor ”Înalte Stăpîniri”, ei
sunt răi ca și tatăl lor, Satan Divolul. Martorii lui Iehova credincioși declară sus și tare că Iehova
Dumnezeu nu este răspunzator de nenorocirile care vin peste lume în aceste zile din urmă, și că
Satan și clica lui de nelegiuiți sunt cei care aduc toate necazurile asupra omenirii, și că oamenii
care doresc să se afle în organizația lui Satan pot fi îmbolnăviți de mușcături, corupție,
disconfort, stres, și toate planurile și doctrinele conducătorilor răi care stau la dispozitia lui
Satan, sug puterea poporului (putere care stă în sînge). Martorii lui Iehova declară acum aceste
adevăruri și expun faptele petrecute în lume de Satan și organizația lui infamă.
Rămășița credincioasă a Martorilor lui Iehova de pe pământ servesc Înaltele Stăpîniri care
sunt adevărate și drepte, adică pe Iehova și Isus Hristos și refuză să de-a ascultare oricărei părți a
organizației lui Satan care se opune vehement acțiunilor drepte a lui Iehova. În ascultare de
poruncile lui Dumnezeu Martorii Lui merg în țară, predicând Evanghelia Împărăției lui
Dumnezeu, mesaj care aduce mare necaz peste mulțimea lui Satan asemănătoare mușcăturii
muștelor. Conducătorii ”creștinătății” pretind că sunt reprezentanții lui Dumnezeu pe pămant și
dacă ei ar fi sinceri și onești ei ar putea deveni Martori ai lui Iehova, dar ei sunt de fapt
împotrivitorii cei mai aprigi ai Cuvântului lui Dumnezeu și ai vestitorilor Împărăției lui
Dumnezeu. Ei scornesc minciuni împotriva Martorilor lui Iehova, acuzându-i în permanență de
fapte de care ei înșiși se fac vinovați, si nu recunosc pe față că de fapt tot ceea ce fac Martorii lui
Iehova ar trebui ei să facă, să vestească Evanghelia lui Dumnezeu la oameni, să nu desființeze
Cuvântul lui Dumnezeu și să-l înlocuiască cu învățături după pofta inimii lor, și acest lucru să-l
facă cerînd plată de la oameni. Conducătorii acestei lumi rele nu au nici o obiecție privind toate
aceste fapte săvărșite de mai marii lor învățători spirituali care lucrează după ideile lor proprii,
dar denunță declarațiile Martorilor lui Iehova, declarând despre ei că ar fi bine să fie angajați
într-o intreprindere comercială decât să predice Evanghelia.
IEHOVA

Adevărul despre plăgi trebuia să stîrnească o serie de obiecții aparent plauzibile, muștele
astfel au deranjat foarte mult pe Egipteni astfel că: ”Faraon a chemat pe Moise și pe Aaron și le-a
zis: Duceți-vă de aduceți jertfe Dumnezeului vostru aici în țară”. Faraon a fost dispus să lase pe
Israeliți să meargă să se închine, dar aceasta s-o facă după modul Egiptenilor de închinare și în
prezența lor. În prezent, egiptenii antitipici, reprezentanții lui Satan de pe pământ spun Martorilor
lui Iehova în esență: ”Noi nu avem nici-o obiecție ca voi să vă închinați lui Dumnezeu, dar
aceasta s-o faceți în bisericile clădite de noi, așa ca ceilalți, și să renunțați de a vă împotrivi
afacerilor noastre comerciale sau enervând pe oamenii noștrii umblând din casă în casă!”
Moise i-a zis lui Faraon că pentru Israeliți , închinarea după modelul Egiptenilor sau
înaintea zeilor lor, este o urîciune înaintea lui Dumnezeu Iehova. De asemenea, rămășița de pe
pământ astăzi, dă răspuns Egiptenilor moderni spunând cam în felul următor:” Noi trebuie să
ascultăm de Dumnezeu și nu de oameni! Vom urma poruncile Sale și vom asculta de ”Înaltele
Stăpîniri”, care sunt Iehova Dumnezeu și Isus Hristos.
Turnul de veghere din iunie 1929 a stabilit pentru prima dată adevărul cu privire la
Înaltele Stăpîniri, și apoi muștele au început să-și facă prezența prin efectele mușcăturii lor
asupra mulțimii lui Satan, deoarece adevărul expus a rănit tare sentimentele organizației infame a
lui Satan. Dumnezeu a separat ținutul Gosen unde locuiau Israeliții la Egipteni, astfel că
Dumnezeu curăță pe poporul Său, și-l separă de organizația lui Satan prin adevărurile expuse
privind Înaltele Stăpîniri. Iehova a declarat: ”Și eu voi deosebi ținutul Gosen, în ziua aceea unde
locuiește poporul Meu, și acolo nu vor fi muște, pentru ca să cunoști că Eu Iehova sunt în
mijlocul poporului Meu”.Exod 8:22;
Când a izbucnit ciuma peste Egipteni, roiurile de muște nu zburau peste poporul ales a lui
Dumnezeu, peste Israeliți. Întocmai și azi, Iehova curăță pe poporul Său și-l folosește ca Martori
ai Lui, și peste ei nu sunt muște. Martorii lui Iehova sunt în lume dar nu sunt o parte a ei. Ei sunt
un popor deosebit care sunt însărcinați să ducă solia adevărului, la care inima lui Satan și a celor
din organizația lui rămîne împietrită așa cum era și inima lui Faraon.
IEHOVA

PLAGA a Va
Faraon a continuat în încăpățînarea și ipocrizia lui, și Moise l-a avertizat că mîna

Domnului va fi peste toate vitele din Egipt. ”Iată, mîna Domnului va fi peste turmele tale de pe
cîmp; peste cai, măgari, peste cămile, peste boi și peste oi; și anume va fi o ciumă mare”.- Exod
9:3. Iehova a declarat în mod special că plaga aceasta nu o să afecteze pe Israeliți și atunci
Dumnezeu a rînduit un timp pentru venirea acestui flagel peste Egipteni spunînd: ”Mîine
Domnul va face acest lucru în țară, și Dumnezeu a făcut acest lucru promis chiar a doua zi, și
toate vitele din Egipt au murit; dar vitele copiilor lui Israel nu a murit nici una. Faraon a trimis să
vadă ce se întîmplase, și iată că nici o vită din turmele lui Israel nu pierise. Dar inima lui Faraon
s-a împietrit și n-a lasat pe popor să plece”. Exod 9:4-7.
Înainte ca plăgile să se abată peste Egipt, Moise a declarat înaintea lui Faraon că Iehova
nu va aduce peste Israeliți nici o molimă dacă ei aduc jertfele înaintea Domnului. Exod 5:3. Din
cauza credincioșiei lui Moise și a lui Aaron, în punerea mărturiei, Dumnezeu i-a scutit pe
Israeliți de molimă. ”Ascultarea e mai bună decât jertfa”. Dumnezeu a cruțat pe Israeliți de
aceste epidemii care au venit peste animalele Egiptenilor. Plaga privind ciuma gravă care a fost
peste animalele egiptenilor, animale de povară, cai, măgari, cămile, boi, oi, au reprezentat
bogăția vieții Egiptenilor în desfășurarea comerțului și a războiului și toate aceste bunuri
materiale și echipamente folosite de Egipteni în exercitarea scopurilor lor egoiste erau în opoziție
cu scopul lui Dumnezeu, și a Împărăției Sale.
Gravitatea acestei plăgi sau ciumi care a lovit fiarele Egiptenilor, a avut în prealabil un
avertisment în față asupra a ceea ce va veni peste animalele din Egipt, și aceasta a prefigurat
mesajul adevărului declarat de Martorii lui Iehova în zilele din urmă. Iar efectul acestui mesaj
este ca o molimă peste lumea rea, care este asemănată cu ”animalele de povară, inclusiv cele
militare, economice, religioase și politice. Mesajul adevărului a continuat să fie dus de Martorii
credincioși după ce Isus Hristos a venit la Templu, iar mesajul este prezentat în cartea
”Justificare” vol II pag.165. Cuvîntul lui Dumnezeu declară că o așa mare plagă trebuie să vină
IEHOVA

peste organizația lui Satan și că toate aceste instrumente care au fost reprezentate de vitele
Egiptenilor, vor muri.
Aceste adevăruri exprimate care arată că prin animalele de povară ale Egiptenilor s-au
prefigurat uneltele și mijloace comerciale, planuri frauduloase ale organizației lui Satan care
trebuie să piară, este o mare plagă pentru ”creștinătate” și acest lucru irită tare mult pe Satan și
pe reprezentanții vizibili de pe pământ. Cuvântul lui Dumnezeu declară că ”niciuna din vitele
Israeliților nu a murit”, acest fapt prefigurează că mijloacele de activitate sau cele de ”povară”
ale rămășiței credincioase ale Martorilor lui Ioehova sunt dedicate în întregime lucrării Domnului
și fiind astfel dedicate Lui , El le protejează. Ei se separă de lume și continuă să se sacrifice
Domnului. Vezi Exod 10:26; Ezechiel 14:20; Pregătiri pag.335. Acest mesaj proclamă
răzbunarea lui Iehova care va veni peste organizația lui Satan din cauza opoziției împotriva
scopului lui Dumnezeu, iar acest lucru este declarat în mărturia dată de Martorii lui Iehova care
continua să aducă plagi peste organizația lui Satan.
PLAGA a VI a
”Buba rea” a fost a șasea plagă peste Egipt. ”Domnul a zis lui Moise și lui Aaron:
”Umpleți-vă mîinile cu cenușă din cuptor, și Moise s-o arunce spre cer sub ochii lui Faraon. Ea
se va preface în țărînă care va acoperi toată țara Egiptului; și va da naștere în toată țara Egiptului
pe oameni și pe dobitoace la niște bube pricinuite de niște beșiți fierbinți”- Exod 9:8,9.
Cuptoarele din Egipt au constituit o parte a industriei economice a Egiptului și prin urmare au
ilustrat lucruri ce țin de industria comercială a părții vizibile a lumii, care este organizația lui
Satan. Isaia 33:12. Furunculele sunt leziuni care ard și sunt foarte dureroase. Astfel de bube
numite furuncule au venit peste oamenii și animalele din Egipt. A șasea plagă a ilustrat un mesaj
suplimentar al adevărului, declarat de Isus și rămășița Lui credincioasă de pe pământ, mesaj
împuternicit de autoritatea și puterea Lui Iehova Dumnezeu. Indiciul asupra importanței acestei
IEHOVA

plăgi pare să acorde cartea Apocalipsei 16:2. Aici se arată că ciuma afectează pe toți cei care sunt
pe partea organizației lui Satan pe pământ. Vezi Lumină vol.2. pag.20.
Faraon a tras concluzia că, cu toate echipamentele sale și puterea de a se pronunța ar

putea sfida pe Iehova și să scape. Chiar așa și Satan și acoliții lui pământești au concluzionat că
acestea pot suda și uni popoarele și națiunile de pe pămant într-o confederație sau Ligă, și astfel
pot sfida pe Iehova Dumnezeu prin crearea de organizații proprii cu scopul de a conduce și
controla lumea – Isaia 8:9-13. Toate aceste planuri omenești trebuie să eșueze. Iehova
încurajează rămășița credincioasă de pe pământ, pe Martorii Lui, să proclame înaintea Divolului
și agenților lui din lume, care constituie Egiptul modern, că Liga Națiunilor, Curtea mondială,
pactele de pace, conferințe de dezarmare, planul ”an sfînt” și alte proiecte și planuri care ar putea
aduce prosperitate nu sunt de la Dumnezeu, deoarece toate sunt făcute în scop egoist și de aceea
ele sunt inspirate de cel rău și necurat, precum Uzzia care a devenit lepros pentru faptele lui
ilicite înaintea Domnului. 2 Cronici 26:14-23.
Declarația acestui mesaj de adevăr începe cu revărsarea ”primului potir” așa cum este
arătat în Apocalipsa cap.16, și continuă asupra Egiptului modern (lumea prezentă); această
declarație a adevărului este ”vărsată” peste ”creștinătate” prin mijloacele specifice, cărți, reviste,
radio, expuneri biblice, această mărturie constituind o mare plagă peste lume. Vechii Egipteni au
hulit Numele lui Iehova din cauza durerilor și rănilor, la fel și Egiptenii moderni, Satan și
reprezentantii lui pământești bleastămă și hulesc Numele lui Dumnezeu. Și această plagă
precum celelalte plagi, a afectat pe toti egiptenii inclusiv magicienii. ”Și magicienii nu au putut
sta înaintea lui Moise din cauza bubelor: căci bubele erau pe vrăjitori și peste toți Egiptenii”.
Exod 9:11;
Așa cum magicienii nu au putut să stea înaintea lui Moise, tot așa nici magicienii
moderni precum Iane și Lambre datorită corupției lor nu rezistă în fața mesajului lui Dumnezeu,
astfel căderea lor va fi sfîrșitul înaintea oamenilor care vor supraviețui - 2 Timotei 3:8,9. Clerul
și ”omul fărădelegii” sunt toți chinuiți și continuă să urle, să-și exprime agonia lor față de
adevărurile expuse înaintea lor, și în acest fel se fac vinovați de păcat - Daniel 8:13. Martorii lui
IEHOVA

Iehova au autorizație divină să proclame mesajul adevărului, în care opozitiile sunt din ce în ce
mai mari. În loc ca acești împotrivitori să asculte și să se alipească de acest mesaj ei își
împietresc inimile dar în continuare vor mai veni și alte plăgi.
PLAGA a VII a
Această plagă a constat într-o ploaie de grindină apăsătoare cum nu s-a cunoscut
vreodată. ”Șapte” este un numaăr simbolic divin, complet, în timp ce grindina simbolizează
adevăruri grele, tăioase, vînătăi care pot ucide. Toate plăgile antitipice au de-a face cu
proclamarea adevărului, și această proclamare este făcută de Martorii lui Iehova și continuă pînă
ce toate mesajele de avertizare a lui Iehova de răzbunare și mînie vor fi finalizate, iar acest lucru
trebuie să se facă înainte de Armaghedon. Iehova ar fi putut să lovească complet Egiptul când
Faraon a refuzat să lase pe Israeliți să plece dar lui Dumnezeu i-a plăcut să de-a o mărturie de
avertizare înaintea lui Faraon și casei sale regale. Așa și astăzi, Iehova putea la fel de bine să
lovească pe Satan și organizația lui complet, atunci cand Isus Hristos a venit la Templu și l-a
alungat din cer jos pe pământ, dar Iehova a dorit să-i permită lui Satan să-și continue lucrul, să
meargă mai departe să mai rămînă un timp, pînă ce puterea lui Iehova ar fi făcută mai evidentă,
și că nici unul din lumea acesta nu s-ar putea scuza de nedreptate din partea lui Dumnezeu, sau
nu s-ar putea scuza de neștiință și că au fost luați prin surprindere de hotărîrile lui Iehova.
Șapte plăgi au fost aduse pînă acum asupra Egiptului, și acest lucru a servit numai pentru
a-i împietri și mai mult inima lui Faraon. Scopul plăgilor asupra Egiptului a fost de a proclama
Numele și Împărăția lui Iehova sub Isus Hristos, și nu în ultimul rând SUPREMAȚIA
UNIVERSALĂ.
Iehova putea să-l distrugă complet pe Faraon dar El i-a spus că din pricina Numelui
Său nu l-a nimicit. – Exod 9:14-16 ” Fiindcă de data asta am să trimit toate urgiile Mele
împotriva inimii tale, împotriva slujitorilor tăi și împotriva poporului tău, ca să știi că nimeni nu
este ca Mine pe întreg pământul. Dacă Mi-și fi întins mîna și te-și fi lovit cu ciumă, pe tine și pe
IEHOVA

poporul tău, ai fi pierit de pe pământ. Dar te-am lăsat să rămâi în picioare ca să vezi puterea Mea
și Numele Meu să fie vestit pe întreg pământul”.
Restul plăgilor care urmau să vină peste Egipt și care au și venit, au preumbrit noi și noi
avertizări către organizația lui Satan. Acest mesaj de avertizare în timpurile moderne trebuiesc a
fi date și proclamate de Martorii lui Iehova ca membrii ai organizatiei sale din Templu. O mare
furtună sau ploaie torențială cu grindină însoțită de fulgere și focul acestora, au lovit culturile
câmpului, oameni și turme ale Egiptenilor care nu au ascultat de avertismentul dat de Iehova prin
Moise înaintea lui Faraon. ” Moise și-a întins toiagul spre cer; și Iehova a trimis tunete și piatră,
de cădea foc pe pămant. Iehova a făcut să bată piatra peste țara Egiptului. A bătut piatra, și focul
se amesteca cu piatra; piatra era așa de mare încît nu mai bătuse piatră ca aceea în toată țara
Egiptului, tot ce era pe câmp, de la oameni pînă la dobitoace; piatra a nimicit și toată iarba de pe
câmp și a frînt toți copacii de pe câmp”- Exod 9:23-25. Această mare plagă de grindină care a
venit peste Egipt în timpul primăverii când inul și orzul erau înflorite astfel că: ”Și inul și orzul
erau lovite; inul și orzul se prăpădiseră, pentru că orzul tocmai dăduse în spic, iar inul în floare;
El a lovit vița de vie, smochinii și a sfărîmat copacii din rădăcina lor”- Psalmi 105:33.
Antitipic această plagă a început să vină asupra lui Satan și a organizației sale pământești
în August 1928. Aceasta a fost cand Iehova a provocat pe poporul Său de pe pământ să
vestească, să pună mărturia lui Isus Hristos, și să declare mesajul Său împotriva lui Satan și a
organizației sale. Proclamarea unui anumit mesaj care a fost început acolo și care este în curs de
desfășurare pe tot pământul este denumit: ”Declarație împotriva lui Satan și pentru Iehova”.
Aceasta a fost prima declarație publică făcută de o mulțime de oameni a lui Iehova în
Detroit Michingan. Acolo fulgerele au luminat din Templu și rămășița a avut prima viziune clară
despre marea chestiune de controversă dintre Satan și Iehova Dumnezeu Vezi T.V.15 sept. 1928;
Lumină vol.1 pag 221. Din acel timp, încoace Dumnezeu a continuat să plouă peste
”creștinătate” mari bucăți de ”grindină” (adevăruri puternice și grele), de neegalat în istoria
omenirii, iar acest lucru s-a întîmplat deoarece a sosit timpul pentru ”creșterea cunoștinței”și
pentru că anunțul face referire la sfîrșitul organizației lui Satan care este aproape.- Daniel 12:4;
IEHOVA

Apocalipsa 11:17. Ziua lui Iehova Dumnezeu este o zi de răzbunare și de justificare, și mesajul
său de răzbunare, prin urmare trebuie să fie proclamat.
Marea furtună a continuat să strice auto-neprihănirea ”creștinătății”, ilustrată prin

culturile de in din Egipt care au fost distruse, hrana spirituală a ”creștinătății” ilustrată prin
primele roade din orzul distrus, și măreția, propria valoare de sine care era atat de dulce, ilustrată
de smochinul și fructele lui care au fost lovite. Minciunile lui Satan care s-au strecurat în
”creștinătate” au început să fie măturate de inundațiile de apă ale adevărului. - Isaia 28:2,17.
Prin urmare, Iehova a îndemnat pe Martorii Săi să ducă mesajul adevărului în întregul
Egipt modern, lumea aceasta, să atragă atenția la Puterea lui Iehova, că această putere se va
manifesta complet în Armaghedon. În Egipt, în tărîmul lui Faraon, au fost unii Egipteni care au
auzit și care au luat atitudine în urma avertismentului dat de Moise cu privire la furtuna care se
apropie; în timp ce alții nu au crezut și au refuzat să asculte, fapt pentru care aceștia au suferit
nimicire. ”Aceia dintre slujitorii lui Faraon, care s-au temut de Cuvântul Domnului, și-au adunat
în case robii și turmele de pe cîmp”. - Exod 9:20, 21. În prezent, în Egiptul antitipic sunt unele
persoane care sunt în lume, aud Cuvântul și avertismentul dat de autoritatea și puterea Domnului,
în care Martorii sunt trimiși pentru a face această lucrare, și aceștia caută refugiu, în timp ce alții
dezagrează și iși bat joc la auzirea acestui mesaj.
Marea furtună a venit peste Egipt cu excepția ținutului Gosen; în antitip această mare
furtună vine peste întreaga lume cu excepția poporului credincios a lui Iehova, Martorii Săi.
”Numai în ținutul Gosen unde lociuau copiii lui Israel nu a fost grindină”- Exod 9:26.
Printre oamenii credincioși a lui Dumnezeu de pe pământ, adevărul este însoțit de

fulgerele care luminează și aduce mare bucurie în inimile lor; prin urmare, acolo nici o plagă sau
grindină nu există, pentru nici unul din ei. Ei locuiesc în locul secret și protejat al Celui Prea
Inalt și se bucură de binecuvîntările pe care Domnul le dă lor, binecuvîntări pe care le-a promis
cu mult timp înainte. ”Poporul Meu va locui în locuința păcii, în case fără grijă și în adăposturi
liniștite. Dar pădurea va fi prăbușită sub grindină și cetatea plecată adânc” - Isaia 32:19,20.
IEHOVA

Săracii, precum ”Iane și Lambre” au un timp nefavorabil cu grindină, fulgere, vînturi, plăgi și
chinuri, dar cu toate acestea ei își împietresc inimile și mai mult precum Faraon.
Este nevoie de mai multă mărturie!
PLAGA a VIII a
Dacă Faraon ar fi cedat cererilor lui Iehova date prin Moise, și ar fi lăsat să plece și să
servească pe Iehova, aceasta ar fi fost o recunoaștere publică a lui Faraon că a greșit, prin urmare
mîndria nu i-a dat voie să dea curs acestei cereri venite de la Dumnezeu. Tot așa și astăzi, dacă
Satan și agenții lui pământești ar da atenție mesajului adevărului proclamat de Martorii lui
Iehova, asta ar însemna o recunoaștere publică, pe față că declarațiile făcute de slujitorii lui
Iehova sunt adevărate și nu este nimic neadevărat în ele, și că Iehova este un Dumnezeu adevărat
și Cel Atoputernic, care are dreptate întotdeuna, și că Satan este greșit, el și întreaga lui
organizație. Se pare însă, că sunt persoane în această lume care ar fi bucuroase să renunțe la
aceasta luptă, deoarece adevărul cîntărește greu în fața oricărei plăgi venite peste ei.
Satan, cu toate acestea, păstrează legături puternice cu ”creștinătatea” și cu organizația sa,

și toți membrii ei continuă să-și împietrească inimile și să se opună scopurilor lui Iehova
Dumnezeu. A opta urgie a fost un mare roi de lăcuste; dar după cum este menționat pînă acum,
o împlinire antitipică a plăgilor nu pare să urmeze ordinea în care au fost ele realizate în tip.
Cheia înțelegerii acestor plăgi apare în Apocalipsa 9:1-12, în ceea ce privesc lăcustele care au
venit peste Egipt, o explicație pe care o găsim în cartea Lumină vol.1 pag.136-155.
Lăcustele vin din est, aceasta fiind aceeași direcție de la care vin ”Împărații de la răsărit”,
oferă un indiciu în ce constă această plagă antitipică.
”Moise s-a întins toiagul peste țara Egiptului; și Iehova a făcut să sufle un vînt dinspre
răsărit peste țară toată ziua și toată noaptea aceea. Lăcustele au venit peste țara Egiptului, și s-au
IEHOVA

așezat pe toată întinderea Egiptului; erau în număr atât de mare cum nu mai fusese și nu va mai fi
un astfel de roi de lăcuste”.- Exod 10:13,14. ”El a zis, și au venit lăcuste, lăcuste fără număr,
care au mâncat toată iarba din țară și au mistuit roadele de pe cîmpurile lor” Psalmi 105:34,35.
În ultimii ani, un baraj constant de mărturii ale adevărului au fost aduse, adevăruri care au
fost turnate peste ”creștinătate” și care au constituit o mare nenorocire , ”o plagă mare” peste
organizația vizibilă a lui Satan. Printre aceste tablouri profetice, astfel de ”arme” pot fi numărate
în conținuturilor mesajelor din broșuri precum: ”Criza”, ”Salvare în Împărăție”, ”Popor
despărțitor”, ”Domnitori drepți”. Primul marș organizat al acestor „lăcuste” a fost făcut asupra
comunității din Bergenfield New Jersey, 22 Mai 1932, iar de atunci lucrul Martorilor lui Iehova a
prosperat și a crescut din mila și harul lui Iehova.
Chiar dacă există unele indicații că unii dintre acești agenți ai lui Satan aparent ar fi
bucuroși să obțină un fel de pocăință după cum este arătat în Exod 10:7-11, este demonstrat de
asemenea de slujitorii lui Satan, dar nu o pocăință sinceră din inimă, ci o ipocrizie. Martorii lui
Iehova credincioși trebuie să continue să servească pe Iehova, să continue lucrul de mărturie în
conformitate cu porunca Lui, ca toți să știe că Iehova este Dumnezeu, și în special cei de
bunăvoință pot avea oportunitatea să ia o poziție clară pe partea lui Iehova. Că invazia de lăcuste
a venit peste Egipt, în mod tipic este potrivit să spunem că și plaga antitipică a început, dar
aceasta continuă peste Egiptul antitipic modern, în toată țara ”creștinătății”.
PLAGA a IX a
Plaga a noua a constat într-un întuneric gros, mare peste toată țara Egiptului, cu excepția
acelei părți a pământului ocupat de Israeliți, și acolo Israeliții aveau lumină în locuințele lor. De
obicei, întunericul înfioară, terorizează inimile celor care nu au credință în Dumnezeu, și de când
lui Faraon i s-a împietrit inima și a avut o inimă tare și fără credință, atunci el a fost speriat și a
dorit să renunțe la Israeliți, când plaga a venit peste el și oamenii lui. ”Și Iehova a zis lui Moise:
IEHOVA

Întinde-ți mîna spre cer și va fi un întuneric peste țara Egiptului, așa de întuneric de se putea
pipăi. Moise și-a întins mîna spre cer și a fost întuneric beznă în toată țara Egiptului, timp de 3
zile. Nici nu se vedeau unii pe alții, și nimeni nu s-a sculat din locul lui timp de 3 zile. Dar în
locurile unde locuiau toți copiii lui Israel era lumină. Faraon a chemat pe Moise și a zis: ”Duceți-
vă și slujiți Domnului! Să nu rămănă în țară decît oile și boii voștrii; copiii voștrii vor putea
merge și ei împreună cu voi” Exod 10:21-24.
Se remarcă faptul că în solicitarea plăgilor unele fără precedent, Moise a întins toiagul
său peste țara Egiptului, dar pentru realizarea plăgii a noua, Moise ”a întins mîna spre cer”; acest
lucru pare să spună că acest avertisment este dat la porunca divină și este legată de lucruri
cerești, spirituale, care au devenit ”un întuneric” pentru cei care constituie partea vizibilă a
organizației lui Satan, în special pe cei care formează elementele religioase sau așa numitele
elemente ”spirituale” ale organizației lui Satan. În anul 1919 ”Liga Națiunilor” a fost înființată ca
substitut al Împărăției lui Dumnezeu, în care liderii clerului au format partea spirituală a
organizației lui Satan, salutat ca ”Expresia politică a Împărăției lui Dumnezeu pe pământ”.
Astfel, ei au dezvăluit faptul că nu aveau o cunoștință corectă și exactă a Împărăției lui

Dumnezeu. În anul 1926, Martorii lui Iehova au făcut o declarație publică la sediul bestial al
organizației lui Satan, declarație care a subliniat că Liga Națiunilor este copilul Diavolului și în
completă opoziție cu Împărăția lui Dumnezeu. Declarația a început să fie dată la Londra, în
Anglia, unde mesajul de avertizare a fost adresat conducătorilor lumii, și s-a subliniat faptul că
Satan a înființat prin reprezentanții lui pământești un lucru abominabil, acela de Liga Națiunilor,
care este o urîciune înaintea lui Dumnezeu, Biblia o arată ca fiind ”urâciunea pustiirii” așezată în
locul sfînt , adică este așezată în locul Împărăției lui Dumnezeu.- Matei 24:15. În loc să asculte
avertismentul dat conducătorilor ”creștinătății”, au continuat să-și bată joc de mesajul adevărului,
să-și împietrească inimile și să continue să se opună lui Iehova Dumnezeu.
”Urâciunea care pustiește” este denumirea care a fost dată din acel moment acestei Ligi a
Națiunilor, deoarece ei, atunci și acolo au fost înștiințați și avertizați în mod special, că Liga
Națiunilor este în opoziție clară cu Împărăția lui Dumnezeu și este o mare urâciune înaintea Lui.
IEHOVA

Din acel timp, un mare întuneric spiritual a venit peste întreaga ”creștinătate”. Vezi Lumina vol 1
pag 137.
Deși, a fost lasată o întreagă oportunitate de cunoaștere a adevărului, pentru a se

identifica pe ei înșiși ca făcînd parte din organizația lui Dumnezeu, Liderii ”creștinătății” au
refuzat să primească acest ”dar” minunat. - Psalmi 82:5 - ”Dar ei nu vor să știe nimic, ci umblă
în întuneric; de aceea se clatină toate temeliile pământului”. Această particularitate a marcat
timpul despre care a vorbit profetul Isaia: ”Căci iată, întunericul acoperă pământul și negură
mare popoarele; dar peste tine răsare Iehova, și slava Lui se arată peste tine”- Isaia 60:2.
Din acel timp toți oponenții lui Iehova Dumnezeu în special clasa ”omul fărădelegii”,
Iane și Lambre, au fost într-un întuneric tot mai mare deoarece inimile lor s-au împietrit - Efeseni
4:18. Ei au primit înștiințare și avertisment că se află într-o poziție opusă lui Dumnezeu și
Împărăției Sale și refuză să audă avertismentul și astfel profeția lui Dumnezeu se aplică lor, ”Să
li se prefacă masa într-o cursă, și liniștea într-un laț! Să li se întunece ochii, să nu mai vadă și
clatină-le mereu coapsele!”- Psalmi 69:22,23. Iehova spune:”Eu întocmesc lumina, și eu fac
întunericul”- Isaia 45:7. ”Întunericul va urmări dușmanii lui” care se opun scopurilor lui Iehova
Naum 1:8. Acesta a fost Iehova care a cauzat întunericul în toată țara Egiptului, și acum
întunericul este peste lumea lui Satan - Ezechiel32:8; Proverbe 4:19: Isaia 8:22; Țefania 1:15.
”Și al cincilea înger a vărsat potirul lui pe scaunul fiarei; și împărăția lui era plină de
întuneric; oamenii își mușcau limbile de durere, și au hulit pe Dumnezeul cerului din pricina
durerilor și din pricina rănilor lor rele și nu s-au pocăit de faptele lor”- Apocalipsa 16:10,11.
Nici o parte a ”creștinătății” nu are lumină astăzi în ceea ce privește Împărăția lui
Dumnezeu. Efortul Ierarhiei Romano-Catolice de a face un ”An sfant” în anul 1933, nu a adus
nici o lumină ”creștinătății”, în schimb a adus mai mare întuneric. Toată lumina, Iehova a retras-
o de la lumea necredincioasă. Urletul clerului ipocrit în mișcarea lor actuală ”Înapoi la biserică”
nu aduce lumină spirituală, ci numai întuneric și dezamăgire. Mai mult acum decât oricând,
IEHOVA

înainte elementele comerciale ale lumii politice care au crezut că vor primi favoare de la cler, au
ajuns să realizeze că Dumnezeu nu binecuvîntează clerul sau alte planuri de-ale lor.
Mii de clerici sunt acum fără un loc de muncă, și nu au posibilitatea să mai slujească
oamenii prin care își câștigau hrana. Cele trei zile de întuneric care au venit peste Egipt ilustrează
că întunericul de azi peste lume va continua și va persista pînă în Armaghedon, când întregul
sistem rău și demonic va merge în abisul întunericului vecinic. Martorii credincioși ai lui Iehova
sunt acum în Templu, în locul secret al Celui Prea Înalt, unde ei se bucură de lumina vecinică
care vine de la slava lui Dumnezeu și a Regelui.
Pentru conducătorii și susținătorii lor, din această lume rea de sub Satan, Templul lui
Dumnezeu este un loc de întuneric, deoarece niciunul din ei nu pot vedea locul secret din
Templu. În templu, Isus Hristos luminează rămășița credincioasă și o trimite mai departe în
calitate de Martori, să proclame de pe acoperișul caselor mesajul de răzbunare a lui Iehova și
adevărul despre Împărăția Lui - Matei 10:26,27. După ce rămășița credincioasă a primit ”Plata”
adică ”Dinarul”, și anume ”Numele Nou” – Matei 20:8,9, ei au rupt orice legătură spirituală cu
”creștinătatea” - Zaharia 11:9-17. Conducătorii au fost serviți cu un preaviz și un avertisment,
iar acum rămășița credincioasă a Martorilor lui Iehova fac tot ce le stă în putere pentru ca
oamenii de bunăvoință să audă mesajul și să ia poziție. În timp ce întunericul acoperă lumea,
Iehova continuă să reverse lumina Lui peste credincioșii Lui descoperindu-le mai multe viziuni
minunate și înțelegere a Cuvântului Său decât s-ar fi așteptat ei în timp ce petrec încă pe pământ.
Aceasta sugerează că bătălia finală este aproape.
Faraon și-a exprimat dorința de a lăsa pe Israeliți să plece cu condiția că vor lăsa în urma
lor în Egipt toate lucrurile de valoare comercială. De asemenea conducătorii lumii astăzi fac
unele concesii la cei ce slujesc lui Iehova Dumnezeu, și anume, Martorii lui Iehova să meargă cu
mîinile goale înaintea Domnului. Martorii lui Iehova credincioși nu vor accepta niciodată astfel
de condiții, ei vor asculta de Iehova și nu de om sau Diavol; și atitudinea asta supără pe
reprezentanții lui Satan și solicită distrugerea Capului Martorilor lui Iehova, amenințări violente
și de distrugere, expresii ale răutății.
IEHOVA

Acest fapt a fost prefigurat de furia exprimată de Faraon ”Și Faraon i-a spus lui Moise:
Ieși de la mine! Să nu cumva să te mai arăți înaintea mea, căci în ziua în care te vei arăta înaintea
mea, vei muri!”- Exod 10:28. Faraon a avut in inimă dorința de a-l omorî pe Moise,
amenințându-l că dacă ar mai fi apărut în fața lui, Moise risca să fie ucis de Faraon. Cu calm și
demnitate, Moise a răspuns lui Faraon „Da!...nu mă voi mai arăta înaintea ta!” Exod 10:29.
Aceasta a fost o avertizare finală de la Iehova dusă de Moise lui Faraon. Faraon a aruncat
provocarea și Moise a acceptat ca reprezentant a lui Iehova. Drumul era acum deschis pentru
ultima urgie. Acest moment trebuia să fi fost pentru Moise unul destul de palpitant, dar în același
timp și un moment de mare bucurie pentru Mai Marele Moise, Isus Hristos, să vadă că a sosit
ceasul cand El va justifica Numele Lui Iehova, Numele Tatălui Său.
PLAGA aXa
Din Scripturi reiese că, în timp ce Moise era în prezența lui Faraon, Dumnezeu i-a vorbit
și că Moise a dat un ultim avertisment lui Faraon înainte de a pleca de la el. ”Și Domnul a zis lui
Moise: cu toate acestea, voi mai aduce o urgie asupra lui Faraon și peste Egipt, apoi vă va lăsa să
plecați de aici. Când vă va lăsa să plecați de tot, chiar vă va izgoni de aici” - Exod 11:1.
Moise s-a retras dinaintea lui Faraon spunându-i că nu-l va mai vedea, cu excepția cererii
de mai tîrziu care era ultima cerere făcută. Frica l-a cuprins pe Faraon și casa lui oficială, și toți
au devenit fricoși și neliniștiți, dar au refuzat mesajul adus de la Iehova - Exod 12:31-33.
Aici se arată că cele nouă plăgi au fost executate în antitip adică în prezent de Martorii lui
Iehova la porunca lui Dumnezeu și sub conducerea Sa divină, plăgi care au reprezentat mesaje
ale adevărului care sunt în desfășurare și în prezent. Aceste plăgi sunt greu de suportat de către
conducătorii acestei lumi rele și a acoliților lor. Aceste mesaje de avertizare constituie plăgi mari
peste organizația lui Satan, ele devenind coșmarul vieții elementelor oficiale vizibile ale lui Satan
care ar fi bucuroși să scape de ”pestilențialii” Martori ai lui Iehova. Acest lucru este dovedit de
IEHOVA

strigătele constante ale Ierarhiei Romano Catolice și a celor care o susțin, de predicatorii sectelor
și religiilor, de producătorii trustului mass media și alții care cer ca acestor Mesageri să le fie
interzise posibilitățile de a utiliza mijloacele prin care pot transmite mesajul adevărului. Martorii
lui Iehova sunt acum complet urîți de toți acesti împotrivitori, și ar fi de dorit să se găsească o
cale aparent legală pentru a fi distruși.
Acest lucru s-a dovedit a fi pus în acțiune de Ierarhia Romano Catolică și oficialitățile lor
publice într-o localitate din New Jersey, când ”brațul lor tare” a apărut pe scenă la această
întîlnire publică a Martorilor lui Iehova, o echipă înarmată pînă în dinți într-o situație în care nu
exista nici cel mai mic pericol în afară de ”rănile ”inimilor acelora care la auzirea adevărurilor
Cuvântului lui Dumnezeu le sîngera. Că echipa ”brațul tare al legii” a fost prezentă acolo, la
chemarea preoților catolici în aceea zi, aceștia nu au putut înțelege de ce au făcut-o. Acolo nu se
comitea nici o crimă. Acolo era mult lucru de făcut pe care Martorii lui Iehova trebuia să îl facă
pentru oamenii sinceri și onești care gem și suspină după adevăr și dreptate, și pentru a-i pregăti
pentru ultima plagă care va veni peste organizatia lui Satan în Armaghedon. Iehova a spus
anterior lui Moise că atunci cand va veni timpul pentru eliberarea Israeliților ”voi nu veți pleca
goi, cu mîinile goale” ba mai mult Israeliții trebuie să se împrumute de la Egipteni ”și veți prăda
Egiptenii”- Exod 3:21,22.
Iehova a zis lui Moise: ”Voi mai aduce o urgie asupra lui Faraon și asupra Egiptului,
după aceea vă va lăsa să plecați de aici. Când vă va lăsa să plecați de aici, chiar că vă va izgoni
de aici. Vorbește cu poporul, ca atunci fiecare să ceară de la vecinul său și fiecare de vecina ei,
vase de aur și vase de argint” - Exod 11:2,3.
Împrumutarea de articole de aur și de argint de la Egipteni nu a fost pentru îmbogățire, ci

pentru a fi utilizate în serviciul Domnului de către Israeliți. Acest lucru pare să însemne și este
corect și potrivit astăzi pentru Martorii lui Iehova de a aplica și folosi orice facilitate și mijloc de
a transmite mesajul adevărului pe care conducătorii lumii acesteia le controlează. Martorii lui
Iehova folosesc toate mijloacele posibile din lumea aceasta pentru a pune mărturie înaintea
tuturor, înainte de prăbușirea lumii. Aceasta înseamnă că ei trebuie să folosească toate mijloacele
IEHOVA

și instrumentele dușmanului, cum ar fi: radio, instanțele de judecată, petiții și proteste, legi care
garantează dreptul la proprietate, la exprimare liberă și folosirea tuturor mijloacelor și căilor prin
care pot atrage atenția oamenilor de pretutindeni despre scopurile lui Iehova. Făcând aceasta,
Martorii nu cer permisiunea de la organizația lui Satan să facă ceva, în schimb ei cer ca această
organizație să înceteze a se împotrivi lucrării de mărturie care vine de la Dumnezeu și care este
făcută de Martorii Lui.
Împrumuturile de la Egipteni mai includ de asemenea și banii obținuți prin vînzarea de

literatură, utilizarea banilor în publicarea și editarea acestei literaturi, crearea de locuri de muncă
necesare pentru serviciul Domnului. Toate acestea sunt dovezi că Martorii lui Iehova nu sunt
angajați într-o intreprindere comercială profitabilă ilegală unde treficul de cărți se face pentru un
scop de cîștig mîrșav, indiferent de ceea ce lumea vorbește, și tribunalele lumești ar hotărî, și
indiferent de ce ar striga preoțimea religioasă și acoliții ei.
Pregătirea trebuie să fie făcută pentru ultima urgie, și în același timp pentru protecția
poporului lui Dumnezeu. Faraon și familia lui oficială a disprețuit și ignorat avertismentul celor
nouă plăgi precedente, prin urmare ar fi fost inutil să dea conducătorilor din Egipt orice
instrucțiuni privind protejarea Paștelor, și niciuna nu a fost dată lor. Moise a avertizat clar pe
Faraon că toți înâii născuți ai Egiptului vor muri, dar nici măcar un ”câine nu va chelălăi cu
limba lui în poporul lui Israel, și că acest avertisment a fost dat lui Faraon, și Moise s-a retras din
fața lui”- Exod 11:4-10. Iehova i-a spus lui Moise că moartea întâilor născuți va avea loc la
miezul nopții, în antitip acest lucru înseamnă că se va întîmpla într-un timp când întunericul
spiritual din lume va atinge cel mai înalt grad. Negura întunericului este acum peste lume, și va
continua pînă în Armaghedon. La porunca Domnului, Moise a pregătit pe Israeliți instruind
fiecare familie a Israeliților ce trebuie să facă începînd din ziua a zecea a lunii Nisan ”să cumpere
un miel fără pată sau cusur și să-l păstreze pînă în ziua 14 a lunii Nisan, indiferent de ziua în care
cădea aceasta, seara, mielul trebuia înjunghiat, cu sîngele mielului trebuia stopiți stâlpii fiecărei
uși a fiecarei case, toți trebuia să intre în casele lor și să rămînă acolo în timpul nopții, să frigă
mielul întreg fără să rupă niciun os, să-l mănînce cu pâine nedospită și ierburi amare, și în acest
IEHOVA

timp să fie pregătiți, echipați pentru călătorie. Dumnezeu le-a mai zis: ”Acesta este Paștele
Domnului, ”voi trece prin țara Egiptului în această noapte, și voi lovi pe toți întâii născuți în țara
Egiptului, deopotrivă om și animal; și împotriva zeilor Egiptului voi face judecată, Eu sunt
Iehova, și sângele vă va sluji ca semn pe casele unde veți fi. Eu voi vedea sângele, și voi trece pe
lîngă voi așa că nu vă va nimici nici o urgie atunci cand voi lovi țara Egiptului. – Exod 12:12,13;
Psalmi 78:51. ”El a lovit pe toti întâii născuți din Egipt, pârga puterii în corturile lui Ham”
Psalmi 105:36. ”La mijlocul nopții, Iehova a lovit pe toți întâii născuți ai Egiptului, de la întâiul
născut a lui Faraon care ședea pe scaunul de domnie, pînă la întâiul născut al celui închis în
temniță, și pînă la toți întâii născuti ai dobitoacelor” - Exod 12:29. Plaga finală asupra lumii va
avea loc în Armaghedon. Cine va fi întâiul născut antitipic?
Întâiul născut ”este începutul puterii lui”, așa a declarat legea lui Dumnezeu în
Deuteronom 21:7. Antitipicul Faraon care este Satan, are copii, iar acești copii includ ”neghina”
și clerul - Matei 13:38; Ioan 8:44. Și alte Scripturi indică acești copii – Faptele apostolilor
13:8,10; 1 Ioan 3:8.10, 12. Prin urmare, întâiul născut al Egiptului ilustrează pe toti copiii lui
Satan adică organizatia lui Satan ”începutul puterii lui” și anume pe toți șefii puterii – liderii
elementelor organizației vizibile religioase, comerciale și politice. Întâiul născut al fiecarei părți
a organizației lui Satan a fost nimicit, ceea ce înseamnă în antitip clasa ”omul fărădelegii” ”fiul
pierzării”, ”brațul puternic” iar cei care au falsificat Împărăția lui Dumnezeu – Liga Națiunilor
”urâciunea pustiirii” care stă în locul preasfânt. În această zi, Satan face război cu rămășița lui
Iehova Dumnezeu , ”Biserica celor întâi născuți” și ar distruge pe toți.
Singura protecție pe care acești Martori credincioși o au, vine de la Dumnezeu și aceasta
din cauza ascultării lor de poruncile lui Dumnezeu prin Isus Hristos Evrei 12:17; Faptele
Apostolilor 3:23.
Junghierea Mielului și mâncarea acestuia a precedat sacrificarea întâilor născuți ai

Egiptului. De asemenea și moartea lui ”Hristos, Paștele nostru” și împărtășirea din meritul și
valoarea sîngelui vărsat, cei credincioși, cei născuți de spirit, precede sacrificarea întâilor născuți
a lui Satan în Armaghedon. Că întâii născuți ai poporului lui Israel au fost cruțați în aceea
IEHOVA

noapte, asemenea și acum o rămășiță credincioasă care formează întâiul născut ai lui Israel, va fi
cruțată și ocrotită în bătălia zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic. Ei vor supraviețui
datorită scutului lui Iehova.
Oamenii de bunăvoință vor supraviețui și ei în Armaghedon chiar dacă ei nu sunt ilustrați

ca întâii născuți ai lui Iehova. Scripturile arată că promisiunea lui Dumnezeu este de a păstra
clasa Ionadab sau pe ”mulțimea mare de oameni„ care trăiesc azi și nu vor muri niciodată. Ioan
8:51;11:26. Scripturile arată prin urmare că, clasa Ionadab va supraviețui în Armaghedon, pentru
același motiv pentru care Iehova va păstra rămășița. Motivul este credincioșie și iubire
necondiționată. Ieremia 35:18,19; 2 Împărați 10:15-25.
ALTE PROFEȚII ÎMPLINITE
Mielul tipic sau pascal, a fost luat în casă în aceea zi de 14 Nisan, iar în înțeles antitipic
( în ziua Domnului ” din 1918 pănă în prezent), întronarea lui Isus Hristos ca Rege și Domn de
către Iehova Dumnezeu, și CAP al Casei Regale. În aceea zi 14 Nisan a anului 33 d.hr., Isus a
intrat călare în Ierusalim și s-a oferit ca Rege al Iudeilor; în antitip acest lucru arată că primirea
Mielului în casă din 1918 d.hr., semnifică mult mai mult decat jertfa de răscumpărare sau
”Mielul care ridică păcatul lumii”. În această zi a Domnului, consumul mielului include nu
numai împărtășirea din meritele Mielului care spală păcatele, ci și o împărtășire în facerea
lucrării cu care Isus Hristos a fost trimis pe pămînt să o facă, aceea de justificare a Numelui lui
Iehova, prin urmare intrand în ”bucuria Domnului” de care rămășița credincioasă are parte. Mai
mult, înseamnă că acolo nu trebuie să fie nici o necurăție în organizația lui Dumnezeu sau în
mijlocul poporului Său, necurăție care poate rezulta din atingerea unor lucruri necurate sau
compromițătoare din organizația lui Satan. Nu trebuie să existe nici un spirit fățarnic asemenea
fariseilor, refuz sau ignoranță privind lucrarea de mărturie înaintea oamenilor. Exod 12:8,10,15-
17; Luca 12:1; 2 Corinteni 6:16-18; Martorii lui Iehova trebuie să fie acum complet separați de
organizația lui Satan. Israeliții trebuiau să fie pregătiți, oricând gata de plecare, coapsele lor
IEHOVA

încinse, picioarele încălțate, lucru ilustrat în antitip de Martorii lui Iehova care desi, sunt în lume,
ei nu sunt o parte a lumii acesteia, ei sunt supuși ”Înaltelor Stăpîniri”, și părăsesc astfel
organizația lui Satan (tipicul Egipt), nedorind să fie nimiciți odată cu această lume - Exod 12:11;
Israeliții trebuiau să rămînă în case până dimineață sub semnul sângelui mielului cu care
au stropit ușiorii ușilor la porunca Domnului, astfel că în antitip, Martorii lui Iehova sunt ascunși
și păstrați” în locul ascuns al Celui Prea Înalt”, sub protecția lui Iehova și al justificatorului
Numelui Său care este Isus Hristos, pînă va trece ”mânia”, și au intrat acolo din mila și
îndurarea Domnului, și au închis ușa în urma lor”- Exod 12:22; Psalmi 91:1; Isaia 26:21,21.
Sângele mielului pascal a fost stropit în public pe ușiorii ușilor și pragul de sus al caselor
Israeliților. Acest lucru semnifică în antitip că sîngele vărsat a lui Isus în anul 33, ziua14, luna
Nisan, a fost făcut în public, prin urmare a fost o mărturisire publică a sângelui lui Isus Hristos
pe care Iehova l-a prevăzut ca preț de răscumpărare pentru cei ce cred din omenire, de asemenea
înseamnă că și rămășița care este din clasa ”Iuda”, se roagă Domnului și este supusă marelui
Justificator, Marelui Preot Isus Hristos; așadar, ziua de judecată sau răzbunare a lui Iehova este
aici, răzbunare care în scurt timp va fi exercitată asupra organizației lui Satan, întâiul născut a lui
Satan, în Armaghedon. De aceea sângele vărsat a fost o declarație publică și o mărturie a
apropierii zilei când dușmanul va fi nimicit în Armaghedon. Acest adevăr pe care Martorii lui
Iehova ”întâiul născut” al lui Iehova trebuie să declare cât sunt încă pe pămant, că Dumnezeu își
va exercita răzbunarea Sa asupra dușmanilor lui la timpul hotărît de El.
Este adevărat că sângele înseamnă prețul de răscumpărare a celor ce spun ”accept sângele
lui Isus Hristos”, dar pentru rămășiță acest fapt înseamnă mult mai mult. Că ușiorii ușii au fost
stropiți cu sânge, sângele victimei validează testamentul Nou sau Noul legămînt, aceasta
înseamnă faptul că întâiul născut, rămășița a intrat în Noul Legămînt, legământ al cărui scop
principal este de a scoate din lume un popor pentru Numele Lui Iehova, întru Justificarea
Numelui Său măreț. Iehova a dăruit rămășiței ”Numele nou”, acela de ”Martori ai lui Iehova”.
Sângele pe ușiorii ușii caselor Israeliților ilustrează inaugurarea Noului Legămînt și rămășița prin
urmare, trebuie să rămână credincioasă acestui legămînt, Numelui Nou pe care Iehova l-a dat
IEHOVA

acesteia, așadar trebuie să-și aducă la indeplinire serviciul pentru care s-a angajat de a face voia
lui Dumnezeu.
Moise a instruit pe batrînii din Israel conform poruncilor lui Dumnezeu, porunci care au
fost ascultate. Îngerul Domnului a trecut la mijlocul nopții în țară în ziua de 14 Nisan și a omorât
toți întâii născuți ai Egiptenilor, dar a scutit de la moarte pe toți întâii născuți ai Istraeliților, care
au dovedit ascultare și credincioșie Domnului, prin faptul că au junghiat mielul stropind cu
sângele acestuia ușiorii ușilor casei în care locuiau, și rămânând în case până dimineață.
Dumnezeu a poruncit Israeliților să explice copiilor lor, ce trebuia să semnifice toate

acestea, și anume, că ei trebuiau să jertfească Paștele Domnului dovedind prin aceasta încrederea
în Singurul Iehova Dumnezeu care are puterea de a-i elibera de sub jugul apăsător al Egiptului, și
Singurul care poate pe drept să-i nimicească pe dușmanii lui. Cel mai important lucru pentru care
de fapt, s-au făcut toate aceste tablouri profetice, a fost pentru Numele lui Iehova. Pentru urmașii
lui Isus Hristos înțelegerea este mult extinsă. Jertfirea Mielului în tip a ilustrat junghierea
Mielului lui Dumnezeu, adică moartea lui Isus Hristos, Fiul lui Iehova preaiubit, al cărui sânge
este prețul de răscumpărare din păcatul moștenit al celor ce cred din omenire. Că sângele lui a
fost vărsat în beneficiul tuturor și toți care beneficiază de acest lucru, trebuie să-și exercite
credința în Iehova Dumnezeu și mântuirea oferită prin Isus Hristos în ascultare deplină și
completă. ”Întâiul născut” a lui Dumnezeu reprezintă cei care din ziua cincizecimii au fost aduși
și recunoscuți de Iehova ca și copii ai Lui. ”Întâiul născut” al Egiptului ilusrează întâii născuți
favoriți ai organizației lui Satan care sunt folosiți pentru a înșela oamenii prin religie, și că o
astfel de cauză ipocrită și plină de răutate vor fi distruse; și că Satan și întreaga lui organizație va
cădea este arătat de tabloul profetic în care dezastrul a lovit pe Egipteni în Marea Roșie.
IEHOVA

”P A Ș T E L E N O S T R U”
Israeliții trebuiau să observe (să respecte) sărbătoarea Paștelor în fiecare an, la aceeași
dată de 14 Nisan, în armonie cu porunca lui Iehova. Acesta a fost un tablou profetic, un tip; și
când Isus Hristos a venit și a fost pus în moarte atârnat de un stâlp ca un păcătos, în locul și în
starea de păcătos, El a împlinit tipul profeției devenind Paștele real al celor care exercită credință
în El și în jertfa Lui. Prin urmare, apostolul Pavel unul din Întâii născuți ai lui Iehova a scris:
Hristos, Paștele nostru a fost jertfit pentru noi; așadar să păstrăm sărbătoarea ...cu azimile curăției
și a adevărului” 1 Corinteni 5:7,8. Este evident faptul că Dumnezeu a dorit să cunoaștem
înțelesul real al acestui tablou profetic, al timpului când are loc împlinirea și apoi să trimită pe
cei credincioși în lucrarea de mărturie, pentru a pune la probă pe cei ascultători și supuși față de
poruncile Lui. Când cineva este luat în Legămîntul de sacrificiu, este adus ca fiu a lui Dumnezeu,
și este luat în legămîntul pentru Împărăție, este ales și uns, apoi îi revine poziția de ”întâiul
născut”, prin urmare el trebuie să rămînă sub sângele lui Hristos, și acest lucru trebuie arătat prin
credința în sângele vărsat, și printr-o completă ascultare de poruncile lui Iehova. Aceștia sunt
complet separați de organizația lui Satan și sunt devotați pe deplin lui Iehova Dumnezeu în
calitate de reprezentanți ai Lui. A se îndepărta de credință și ascultare de Dumnezeu ar însemna
nimicirea lor. Urmașii credincioși ai lui Isus Hristos, trebuie să rămînă credincioși până la sfîrșit
si vor primi cununa vieții – Apocalipsa 2:10.
SFÂRȘITUL
În timpul celor trei ani de la ungerea Lui, Isus Hristos a observat și a respectat cu
credincioșie sărbătoarea Paștelor lui Israel, pentru că era de datoria Lui să asculte de legea lui
Iehova dată Evreilor. El a fost un Evreu sau un Israelit, și trebuia să respecte legea cu
credincioșie ceea ce a și făcut. Isus știa că El este Mielul antitipic junghiat din timpul lui Moise,
dar El trebuia să continue să respecte sărbătoarea în tip până la timpul hotărît, cand Isus avea să
IEHOVA

moară și să împlinească tipul profetic. Când a fost trimis în moarte, atârnat de un lemn, acolo El
a împlinit complet tabloul profetic sau tipul, motiv pentru care ar fi nepotrivit pentru ca cineva să
respecte ceremonia tipică a Paștelor Israelite. ”Isus Hristos ne-a răscumpărat din blestemul legii,
făcându-se blestem pentru noi; căci este scris, blestemat este oricine este atârnat pe lemn”
Galateni 3:13. Prin moartea Lui, Isus Hristos pune capăt la poruncile privind Paștele Israelit
”pironindu-l pe lemn” Coloseni 2:14. Toți Israeliții care au crezut în sângele vărsat a lui Isus s-au
bucurat. Și continuă să se bucure pentru că au aflat că adevăratul Eliberator a venit. Apostolul
Pavel a fost unul dintre ei, și a vorbit cu autoritatea pe care a primit-o în legătură cu problema de
interes de aici.
MEMORIAL–COMEMORARE
Înainte de împlinirea completă a tabloului profetic, a tipului, in mic, Isus Hristos a

instituit un lucru nou, în amintirea morții sale. Ziua începea la orele 18, și după acea oră, El
împreună cu ucenicii Săi au mîncat Paștele pe data de 14 Nisan. Acest lucru odată făcut, Isus a
procedat la a spune ucenicilor credincioși ce trebuie să facă, după cum este scris: ”Că am primit
de la Domnul ce v-am învățat; și anume, că Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat
o pâine, și după ce a mulțumit lui Dumnezeu, a frânt-o și a zis: ”Luați, mâncați, acesta e trupul
Meu care se frânge pentru voi; să faceți lucrul acesta spre pomenirea Mea. Tot astfel, după cină a
luat paharul, și a zis: Acest pahar este legămîntul cel Nou în sângele Meu; să faceți lucrul acesta
spre pomenirea Mea, oridecâte ori veți bea din el. Pentru că oridecâte ori mâncați din pâinea
aceasta și beți din paharul acesta vestiți moartea Domnului până va veni El” - 1 Corinteni 11:23-
26. Paștele a fost mâncat o singură dată pe an, în tip. La moartea lui Isus, tabloul sau profeția în
tip a luat sfârșit deoarece aceasta s-a împlinit. Moartea lui Isus a avut loc o singură dată, prin
urmare data pentru comemorarea morții lui Isus are loc o singură dată pe an, și trebuie respectată
de toți care exercită credință în sângele lui Isus. Evrei 9:26-28.
IEHOVA
PÂ INEA
La instituirea Comemorării morții lui Isus au fost folosite anumite simboluri ”a luat
pâinea și a binecuvântat-o, a frânt-o și a dat din aceasta ucenicilor zicând: Luați, mâncați, acesta
e trupul Meu” - Matei 26:26. Prin aceasta El a vrut să spună că această pâine reprezintă trupul
Meu și frângerea pâinii reprezintă frângerea vieții adică moartea în beneficiul celor ce cred.
Acest lucru este susținut și de cuvintele sale din Ioan 6:51 ”Eu sunt pâinea vie care s-a pogorît
din cer; dacă cineva mănîncă din această pâine, va trăi vecinic și pâinea pe care o voi da este
Trupul Meu, pe care-L voi da pentru a da viață lumii”. Dumnezeu a prevăzut pe oameni cu hrană
sănătoasă pentru a-și susține viața organismului. El a prevăzut de asemenea pe fiii lui și cu hrană
spirituală pentru a fi asimilată în vederea susținerii vieții spirituale. Cuvântul lui Dumnezeu este
adevăr dar este și carne și băutură pentru cei ce-l iubesc și-l servesc. Dacă un om iubește cu
adevărat pe Iehova Dumnezeu înseamnă că iubește și Cuvântul Său, și-l primește cu bucurie în
inimă. Nu numai că el are o convingere mentală sau o înțelegere a Cuvântului Său, a adevărului
Său, ci acesta este stăpânit de sentimente de dragoste și devotament dezinteresat pentru toate
acestea. Prin urmare se naște neprihănirea- Romani 10:10. ”Prin credință din inimă se naște
neprihănirea și prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire”. ”Și viața vecinică este aceasta,
Să Te cunoască pe Tine Singurul Dumnezeu adevărat și pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu”
Ioan 17:3. Nici un om nu poate să primească viață vecinică dacă nu crede și nu se supune
Cuvântului lui Dumnezeu prin care se dezvăluie Iehova și scopul Său, și aceasta pentru
mântuirea omului, astfel aceasta este regula infailibilă a lui Dumnezeu cu privire la omenire.
Creștinul trebuie să creadă că Isus Hristos a fost pus în moarte pentru ca oamenii să aibă
posibilitatea de a trăi vecinic. Consumul de pâine la Sărbătoarea Comemorativă înseamnă că cei
ce mănâncă în mod corespunzător cred și se bazează pe Isus Hristos ca Răscumpărătorul și
Mijlocitorul lui Dumnezeu, pentru ca ei să aibă viață. Isus Hristos este Paștele celor ce intră în
legământ să facă voia lui Dumnezeu și acelora care păstrează cu credincioșie acest legămant.
IEHOVA
PAHARUL

Cupa conține o băutură pregătită pentru cei ce o beau. Paharul pe care Isus l-a oferit
ucenicilor Lui, și pe care i-a invitat să-l bea simbolizează ceea ce Iehova Dumnezeu a pregătit
pentru Isus Hristos și membrii trupului Sau, și anume a cunoaște scopurile Sale. Din acest motiv,
Isus după ce a ales pe ucenicii Săi, după ce a fost uns ca Rege, și după ce i-a învățat despre
Împărăție, I-a întrebat: ”Puteți voi să beți din paharul pe care am să-l beau Eu? Prin faptul că
ucenicii au răspuns afirmativ, ei au dat de înțeles că vor bea și ei din paharul pe care Iehova l-a
pregătit și pentru ei ca pentru Isus - Matei 20:22,23.
Isus a fost acolo cu ucenicii cand Le-a spus că trebuie să îndeplinească scopurile lui
Iehova privind Împărtășirea cu El în Împărăția Sa. Parafrazînd cuvintele Lui, El a spus: Acest
pahar conține vin, și acesta simbolizează sângele Meu; și sângele Meu se varsă pentru
răscumpărarea de păcate și acesta este sângele Noului legămînt. Vă invit pe toți să beți din
acesta. Urmașii Mei credincioși se vor împărtăși toți din această băutură, însemnând că ei trebuie
să împartă cu Mine moartea, pentru a avea viață vecinică. Acest lucru este confirmat în
continuare de cuvintele: ”Adevărat, adevărat vă spun, că dacă nu mîncați trupul Fiului omului, și
dacă nu beți sângele Lui, nu aveți viață în voi înșivă. Cine mănîncă trupul Meu și bea sîngele
Meu are viață vecinică - Ioan 6:53-56.
Această regulă prevăzută de Isus nu se aplică omenirii, ci doar acelora care au încheiat un
Legământ cu Isus Hristos. Acești urmași credincioși mănîncă pâinea în credință și se împărtășesc
și ei din paharul cu vin, deoarece rămășița trebuie să aibă parte de o moarte asemănătoare cu a lui
Isus. Aceste scripturi dovedesc că nimeni nu poate fi ”întâiul născut” salvat în acest mod, dacă
nu se împărtășește din sacrificiul de moarte a lui Isus Hristos. Aceasta fiind băutura turnată de
Iehova în paharul celui Uns. De la Rusalii pînă în prezent, adevărații Martori a Lui Iehova,
urmașii lui Isus Hristos, observă anual și respectă Sărbătoarea Comemorării morții lui Isus, și o
fac în mod adecvat. Urmașii credincioși nu au făcut aceasta ca în vechime, ei au respectat
întocmai instrucțiunile date de Isus privind împlinirea profetică a Paștelor tipice, care ilustrează
Comemorarea morții Mielului. Această sărbătoare le-a permis să păstreze mereu în minte faptul
IEHOVA

că moartea lui Isus Hristos este calea prevăzută de Dumnezeu pentru împăcarea omului cu
Dumnezeu și pentru a cîștiga viață vecinică și că toți care se împărtășesc cu Isus Hristos în
Împărăția Sa trebuie să împartă de asemenea cu Isus Hristos, sacrificiul în moarte.
Apostolul Pavel a subliniat acest lucru, atunci cand a scris: ”Aceste lucru să-l faceți în
amintirea Mea. Căci oridecâte ori veți mînca din pîinea aceasta și veți bea din paharul acesta
vestiți moartea Domnului pâ nă va veni El” 1 Corinteni11:25,26. Moartea lui Isus Hristos nu a
existat în vechime pentru ca să existe o împlinire a tipului. Moartea Sa a fost marele eveniment
care s-a petrecut pe pămînt vreodată pentru ca omenirea să poată primi viață vecinică.
”PÂNĂ VA V E N I EL”
Când o profeție este împlinită atunci tipul se termină. Pentru acest motiv nu este adecvat
ca pe mai departe să se respecte sărbătoarea Paștelui din Israel, de când Isus Hristos a venit pe
pămant și a murit. Valoarea jertfei (a morții) lui Isus Hristos nu se termină niciodată; prin urmare
acest sacrificiu de moarte a lui Isus va fi păstrat în memorie pentru vecinicie, și moartea
credincioasă a lui Isus a rezolvat problema ”Marii chestiuni de discuție”, aceea că Dumnezeu
este în stare să așeze pe pământ oameni, care își mențin integritatea pînă la sfârșit, în cele mai
grele încercări, astfel Satan a devenit încă o dată mincinos și tatăl minciunilor. Moartea de
sacrificiu a lui Isus Hristos dovedește puterea nelimitată, înțelepciunea nepătrunsă și dragostea
de nedescris a lui Iehova Dumnezeu, aceasta fiind o Justificare a Numelui și a Cuvîntului Său.
În toate timpurile, oamenii își vor aminti că viața oamenilor a fost și este scurtă, dar prin
moartea de jertfă a lui Isus Hristos, ei pot fi mântuiți Faptele Apostolilor 4:12. Fără vărsarea
sângelui în moartea de jertfă a lui Isus, păcatul lumii ar fi continuat, ar fi mers mai departe, iar
omul nu ar fi avut niciodată posibilitatea să primească viață vecinică. La acest fapt se mai adaugă
un lucru de cea mai mare însemnătate, acela de justificare a Numelui lui Iehova care nu poate fi
IEHOVA

ignorat sau uitat de oamenii care vor să trăiască. Ce semnificație trebuie acordată cuvintelor
apostolului Pavel: ”Vestiți moartea Domnului pînă va veni El?
Aceste cuvinte semnifică, că cei credincioși care au încheiat un legămînt de sacrificiu cu

Iehova prin Isus Hristos, mai au încă și altceva de făcut după venirea Lui la Templu în anul 1918,
pe lângă vestirea morții lui Isus, astfel că ei trebuie să se împărtășească din aceste bucate ”pâine
și vin”, arătând că ei fac parte din trupul lui Hristos, și așadar ei trebuie să aibă parte de o moarte
asemănatoare cu a lui Isus.
Este important să se determine care este timpul specific care arată la cuvântul ”va veni”
folosit în textul relatat mai sus din 1 Corinteni 11:26. Scripturile sprijină concluzia că expresia
”va veni” privește timpul când Domnul Isus apare la Templul lui Iehova pentru a face judecată,
și adună la sine pe membrii Sionului. Același cuvînt grecesc este tradus cu cuvântul ”vine” în
versetul din 1 Corinteni 11:26, de asemenea același înțeles îl găsim și în versetul din Ioan 14:3,
cand Isus spune ucenicilor Săi ”Și după ce Mă voi duce și vă voi pregăti un loc, Mă voi Întoarce
și vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu să fiți și voi” ”Când Fiul omului va veni în slava Sa,
cu toți sfinții îngeri, va ședea pe scaunul de Domnie al Slavei Sale”- Matei 25:31.
Aceste texte se aplică fără îndoială, la timpul când Isus Hristos vine la Templul lui
Dumnezeu pentru judecată. Această judecată începe de la Casa lui Dumnezeu 1 Petru 4:17.
Atunci cei credincioși adormiți în moarte sunt treziți, înviați și aduși în Sion sau organizația lui
Dumnezeu. Atunci Sionul este zidit, și Iehova apare în Slava Sa - Psalmi 102:16. Că acesta este
timpul cand Domnul Isus Hristos adună la sine pe cei credincioși, iar pe cei căzuți îi aruncă în
întunericul de afară 2 Tesaloniceni 2:1-3. Acesta este timpul cand El vine să glorifice Numele
Tatălui Său, și El să fie proslavit de toți sfinții îngeri - 2 Tesaloniceni 1:10.
Până când cei credincioși trebuie să celebreze Comemorarea morții lui Isus? După
venirea lui Isus la Templu mai este necesar a celebra Comemorarea morții lui Isus? Aceasta este
o întrebare care a tulburat o parte din poporul consacrat lui Dumnezeu, și la care este nevoie de
răspunsuri pline de dovezi Biblice. Paharul cu vin conține rodul viței de vie, acesta reprezintă
IEHOVA

sângele vărsat a lui Isus Hristos pentru că El așa a spus și este adevărat. Isus nu s-a referit doar
la El cand a vorbit de împărtășirea din bucatele mai sus menționate (pâine și vin), care
simbolizează moartea prin jertfă, dimpotrivă El a invitat și pe ucenicii Lui să se Împărtășească
”Dar Eu vă spun vouă, nu voi mai bea nou cu voi, în Împărăția Tatălui Meu”- Matei 26:29.
Când încep aceste cuvinte să se împlinească? Nu până ”în ziua aceea” deoarece Isus a
declarat că ”acea perioadă de timp începe când El primește Împărăția Lui și este Întronat ca Rege
și Domn. Acest timp s-a întâmplat să vină în anul 1914 cand Isus a fost întronat ca Rege pe
Muntele Său cel Sfant, Sion Psalmi 2:6; 110:2. La trei ani și jumătate, Regele și Judecătorul a
venit la Templul lui Iehova, a început să judece și să construiască Sionul din anul 1918 d.hr.
Atunci s-a pus piatra de temelie, piatra din Capul unghiului în Sion în plinătatea ei - Isaia
28:16. Întru-cât judecata începe de la Casa lui Dumnezeu și ucenicii credincioși sunt cei cărora
le-au fost adresate cuvintele lui Isus, cu scopul ca acestea să fie începute cu ei înșiși, prin urmare
ucenicii sunt primii înviați, treziți din moarte. Aceasta pare să însemne cu certitudine că Domnul
Isus acolo a început să bea din fructul viței de vie, a vinului nou, cu acești credincioși înviați la
acel timp 1918?
Atunci ce reprezintă băutul din fructul viței de vie a vinului nou? Înțelegand că paharul
cu vin simbolizează și reprezintă scopul lui Dumnezeu cu cei unși, atunci noi știm că aceasta
reprezintă mult mai mult decât suferința și moartea lui Isus Hristos, deoarece scopul Lui Iehova
nu se sfârșește cu suferință și moarte. Acest lucru este arătat în Cuvântul Domnului: ”Vinul
înveselește inima omului” Psalmi 105:5. Isus a fost de acord cu aceasta atunci cand a
transformat apa în vin, producând cel mai bun vin, cu ocazia participării lui la o nuntă. Ioan 2:3-
10. Rodul viței de vie pe care Isus Îl bea nou cu a Lui credincioși în Împărăție prin urmare
trebuie să reprezinte bucuria și timpul veseliei. Aceasta bucurie reprezintă o parte a scopului lui
Iehova privind Hristosul, adică pe cei unși.
IEHOVA

TIMPUL BUCU IEI
În timpul absenței Mirelui, Mireasa a fost tristă, supărată, dar cand a venit Mirele, și
Miresei i-a fost adus la cunoștință întoarcerea Mirelui, tristețea s-a transformat în bucurie.
Imediat ce Isus a trezit pe cei 12 ucenici la viață, și pe mulți alți credincioși din acele vremuri,
toți au fost înviați în același timp, și trebuie să fie recunoscători de faptul că Mirele s-a întors, a
venit la ei așa cum a promis, și i-a primit. Acesta a fost un timp de mare bucurie pentru ei.
Credincioșii de pe pământ au aflat de acest eveniment la un timp ulterior. Națiunea Împărăției lui
Dumnezeu s-a născut așadar în anul 1914, și este simbolizată ca și” copilul de parte bărbătească”
Apocalipsa 12: 1-5. Referindu-se la acest timp și la alungarea lui Satan din cer este scris:
”Bucurați-vă voi ceruri și voi care locuiți în ceruri”- Apocalipsa 12:12.
De ce această bucurie? Deoarece a sosit timpul pentru Justificarea Numelui Lui Iehova și
a Împărăției Sale care a început cu alungarea lui Satan din ceruri, și Mirele a adunat la El pe cei
ce constituie Mireasa Lui. Acelor credincioși (ucenicii ) la care Isus le-a adresat cuvintele de
promisiune, și a altora care au murit credincioși, li s- a descoperit despre întoarcerea Lui nu în
anul 1914 cand s-a întâmplat, ci doar în 1918 cand au fost treziți din moarte, iar credincioșilor de
pe pământ li s-a descoperit după acest an 1918.
Privind în urmă, acum vedem cum Iehova Dumnezeu a lăsat ca Lumina Lui să
strălucească în mințile rămășiței credincioase de pe pământ, în mod gradual și nu dintr-o dată, și
această lumină este cauza bucuriei lor. Bucuria lor a început când pentru prima dată ei au înțeles
că Domnul a venit la Templul lui Iehova, a adunat pe cei aprobați în Templu, și i-a îmbrăcat în
”hainele neprihănirii” și cu ”mantia dreptății”.
Profetul lui Dumnezeu a prezis acest timp de mare bucurie prin următoarele cuvinte:
”Mă bucur în Domnul, și sufletul Meu este plin de veselie în Dumnezeul Meu; căci M-a îmbrăcat
cu hainele mântuirii, M-a acoperit cu mantaua izbăvirii, ca pe un Mire împodobit cu o cunună
Împărătească și ca o Mireasă împodobită cu sculele ei” Isaia 61:10. Mirele îmbrăcat în toată
IEHOVA

gloria și frumusetea lui a intrat de-a dreptul în Templu, și a adus pe cei aprobați înaintea Lui, și
apoi i-a îmbrăcat cu hainele mântuirii, (neprihănirii), a dreptății și datorită acestor haine de
nuntă, ei sunt identificați ca unșii lui Iehova, acesta fiind un motiv de mare bucurie pentru ei.
Mirele și clasa Miresei se împărtășesc împreună din această bucurie care este simbolizată prin
rodul viței de vie, vinul nou în Împărăția lui Dumnezeu. Aceasta corespunde exact cu parabola
talanților din Matei 25:14:30, în care Dumnezeu arată că ”bunurile Lui” sau interesele Lui sunt
angajate în acest legămînt al Împărăției. Împlinirea acestei parabole trebuie să aibă loc cand Isus
apare la Templul lui Iehova pentru judecată și să-i adune pe servii lui, să le de-a aprobarea
spunându-le ”Bine, Rob bun și credincios; ai fost credincios în puține lucruri, te voi pune peste
multe lucruri; intră în bucuria stăpînului tău” Matei 25:21.
Aici este o invitație directă a Domnului către clasa servului credincios să se

împărtășească împreună cu El în bucuria Domnului, bucurie care este simbolizată de paharul cu
vin, rodul viței de vie, al vinului nou în Împărăția Tatălui Său. Despre faptul acesta zice: ”intră în
bucuria Domnului”, arată că însăși Domnul este băutura, licoarea acestui ”vin nou” de bucurie.
Ce reprezintă această bucurie? Acesta este o bucurie care vine în urma faptului că a sosit
timpul pentru ca Numele lui Iehova să fie justificat de către cel care și-a cîșigat dreptul să fie
justificatorul Numelui Lui Dumnezeu, și anume Isus Hristos. Cand Isus a fost înălțat la ceruri,
Iehova Dumnezeu i-a poruncit să aștepte ziua fericită cand va primi Împărăția și va începe să
domnească în mijlocul dușmanilor Săi. Psalmi 110:1; Evrei 10:13.
Deși, au trecut multe secole de atunci, Isus a așteptat pentru ca acest timp de bucurie să
vină, și iată că a sosit timpul când Iehova l-a întronat pe Isus Hristos ca Rege și Domn. Isus a
început să domnească în anul 1914, a alungat pe Satan și îngerii lui din cer, stabilind Împărăția
cerurilor. În 1918 Isus a început să primească la El pe urmașii lui credincioși; El a răspîndit
invitația la toți care vor să se împărtășească din bucuria Domnului cu El, și să bea vinul nou în
Împărăția Tatălui Său. Psalmi 110:2. Bucuria Domnului a fost ilustrată de băutul vinului, rodul
viței de vie, de către cei credincioși de pe pămant după ce au fost aduși în Templu, și când ei au
învățat despre faptul că cel mai de seamă scop a lui Iehova este Împărăția prin care își va justifica
IEHOVA

Numele, și că El va folosi pe aceia care rămân credincioși Lui și care își pastrează integritatea, să
ajute la împlinirea scopurilor Lui, și astfel să aibă parte la justificarea Numelui Său.
Iehova a umplut paharul pentru Domnul Isus Hristos, și acest pahar Isus l-a dat să-l bea și
ucenicii Lui împreună cu El. Matei 20:22,23. Acest pahar a simbolizat scopul lui Iehova privind
unșii Lui, și reprezintă împreună suferințele și bucuria, această concluzie provine din cuvintele
apostolului care a scris referitor la Isus Hristos: ”Care pentru bucuria căreia i-a fost adusă înainte,
El a îndurat crucea, a disprețuit rușinea și șade la dreapta Tatălui pe scaunul de Domnie a lui
Iehova Dumnezeu.” O clară interfață din acest text este și în armonie cu alte texte biblice, că
bucuria Domnului privea în viitor, cand El intră în această bucurie la timpul cand este întronat ca
Rege în anul 1914. Prima dată au venit suferințele și mai apoi bucuria, așa cum a fost simbolizat
prin paharul cu vin și acesta este chiar paharul din care trebuie să se împărtășească ai Lui în
Împărăție. Înainte de venirea lui Isus Hristos la Templul lui Iehova, urmașii lui Hristos nu puteau
privi la moartea Lui. El a murit ca un păcătos, și urmașii Lui credincioși trebuie să țină în minte
acest lucru, că prin moartea Lui viața putea fi redată oamenilor. Urmașii credincioși știu că
timpul care a trecut de la moartea lui Isus până la Înălțarea Lui a fost o perioadă de mai multă
durere și suferință decât de bucurie. Acești credincioși au privit mereu la venirea a doua a lui Isus
prin urmare o speranță de bucurie au avut ei mereu înaintea lor, iar când a apărut la Templu
bucuria lor a fost deplină. Isus i-a adunat pe cei aprobați în Templu și i-a îmbrăcat cu hainele
neprihănirii, iar ei au învățat despre faptul că a sosit timpul bucuriei în Domnul, prin urmare,
intrand în bucuria Domnului, ei beau vinul nou cu Isus în Împărăție.
Dar ar putea oare cei credincioși de pe pămant să înceteze să de a-și aduce aminte sau să
arate spre moartea lui Isus? Desigur nu, deoarece ei trebuie întotdeauna să păstreze în minte că
suferințele și moartea lui Isus a fost posibilă pentru ca ei să fie făcuți membrii Împărăției lui
Dumnezeu.- 1 Petru 3:18. Faptul că apostolul a spus ”Oridecâte ori mâncați din pâinea aceasta și
beți din paharul acesta, vestiți moartea Domnului până va veni El”; aceasta nu înseamnă că
atunci când vine Domnul la Templu, ei trebuie să înceteze de a arăta spre moartea Lui, dar este
suficient că până El nu vine, ei nu pot intra în bucuria Lui, să se împărtășească din băutura
IEHOVA

rodului viței de vie, a vinului nou în Împărăție. Până la acel timp ei trebuiau să arate mai departe
spre moartea Lui și din acel timp și după, ei trebuie să continue să comemoreze și să se
împărtășească din simbolurile menționate anterior (pâine și vin) și de asemenea să intre în
bucuria Domnului.
Cursul propriu zis al unșilor Domnului pare să fie clar, și anume, ei trebuie să observe și
să celebreze Comemorarea morții lui Isus la timpul potrivit, în fiecare an la aceeași dată, și acest
lucru sa-l facă cu bucurie, și nu în suferință. Bucuria lor constă în faptul că Domnul Isus și-a dat
viața prin vărsarea sângelui Său, și prin aceasta ei sunt invitați să primească favoarea lui
Dumnezeu, să aibă parte de suferințele și moartea Lui. Ei se bucură deoarece știu că în niciun alt
mod ei nu și-ar fi putut câștiga dreptul la viață și să devină o parte a Împărăției lui Dumnezeu, și
să participe la justificarea Numelui Lui Iehova care este cea mai mare bucurie a lor. Un motiv
bun pentru celebrarea Comemorării este ca toți cei credincioși să țină în minte ocara, suferința și
moartea pentru omenire, a lui Isus și că suferind împreună cu El, credincioșilor l-i se permite să
intre în bucuria Stăpânului care i-a răscumpărat, și continuând astfel, vor domni împreună cu El -
2 Timotei 2:11,12. ”Adevărat este cuvântul acesta: dacă am murit împreună cu El, vom și trăi
împreună cu El, dacă răbdăm, vom și Împărăți împreună cu El”.
CINE POATE CELEBRA SĂRBĂTOAREA
Aceasta nu e pentru un om sau pentru o organizație de oameni să stabilească ce indivizi

pot sau nu să participe la celebrarea ”Cina Domnului”. Este potrivit, cu toate acestea, să atragem
atenția asupra importanței lucrurilor referitoare la sărbătoare, și apoi fiecare să-și asume
responsabilitățile pentru acțiunile Sale. Fără îndoială mulți se împărtășesc din aceste simboluri,
fără nici o cunoștință a ceea ce reprezintă de fapt ”pâinea și vinul”, sărbătoarea propriu-zisă. Ne
aflăm acum în ”Ziua Domnului”, când plăgile au o împlinire antitipică asupra lumii.
IEHOVA

Celebrarea Comemorării morții lui Isus înseamnă mult mai mult decat s-a știut înainte de
anul venirii lui Isus la templu, anume 1918. Cei care sunt acum părtași în mod corespunzător și
sărbătoresc ”Cina Domnului” ca amintire a morții lui Isus, trebuie să aibă un rol activ personal la
împlinirea plăgilor în antitip, plăgi care au venit peste Egiptul care reprezintă organizația lui
Satan. Prin faptul că fiecare personal trebuie să participe activ înseamnă o participare personală
la proclamarea mesajului lui Dumnezu, în legătură cu aceste urgii. Plăgile sunt acum în curs de
împlinire până la punctul culminant cand întâiul născut a lui Satan va fi nimicit în Armaghedon.
Pentru a participa în mod demn la Comemorarea morții lui Isus, această sărbătoare
trebuie să se facă conform poruncilor lui Isus Hristos, așa cum și Moise și Aaron au pus mărturia
înaintea Egiptenilor conform poruncilor lui Iehova Dumnezeu. Moise a fost un tip a lui Isus
Hristos, iar Aaron asociatul lui, a reprezentat pe membrii clasei Templului, rămășița de pe
pământ, care au declarat mesajul lui Dumnezeu privind răzbunarea Lui și instalarea Împărăției.
Martorii lui Iehova din Templu sunt instruiți de Isus Hristos să ducă mesajul adevărului
participând astfel la împlinirile plăgilor. Cînd aceștia participă în mod demn la comemorarea
morții Domnului, ei trebuie să fie în Hristos, capitala organizației lui Iehova, prin urmare în
Templu, și ei trebuie să fie pe deplin devotați lui Isus și lui Iehova, și angajați în proclamarea
Numelui și în lucrarea Celui Prea Înalt, pentru motivul acesta este scris: ”În Templul Lui toți
vorbesc despre gloria Lui”- Psalm 29:9. Și alții pot să fie angajați în proclamarea mesajului
Împărăției Lui Dumnezeu, dar aceea care sunt părtași la moartea lui Isus Hristos vor trăi alături
de El în glorie cerească. Cei care suferă ocările ce au venit și peste Isus, din motivul credincioșiei
față de Iehova, adică Martorii Lui, vor Împărăți cu El - 2 Timotei 2 :11,12.
Iehova a dat lui Isus privilegiul și onoarea de a fi Justificatorul și prețul de răscumpărare

a vieții oamenilor. Toți care sunt cu El în lucrarea de justificare trebuie să fie consacrați să aibă o
moarte de sacrificiu asemănătoare morții lui Isus, și credincioși pînă la sfîrșit. Cu toate acestea,
capitala organizației este ”o pâine și un trup”și frângerea pâinii și băutul paharului arată spre
aceia care se împărtășesc din aceste simboluri, care trebuie să fie în Hristos, mai bine spus, sunt
în unitate cu El ca membrii corpului și prin urmare în Templu.
IEHOVA

Întrebarea revine la scopul principal a lui Iehova, care este justificarea Numelui Lui, și
aceasta este, de ce Dumnezeu l-a trimis pe Moise în Egipt și pentru ce motiv L-a trimis și pe Isus
în lume? Răspunsul la această întrebare este inclus sau face parte din justificarea Numelui Lui
Iehova. ”Ziua lui Iehova” a început în anul 1914, și marchează timpul cand Isus a fost așezat pe
tronul Său și trimis să domnească. În anul 1918, trei ani și jumătate după aceea, a început
judecata și atunci urmașii antitipici au început să împlinească plăgile tipice de peste Egipt, plăgi
care vor fi împlinite complet în Armaghedon, când întâiul născut al ”Egiptului modern” cel
antitipic va fi nimicit. Prin urmare, aceasta privește pe aceia care sunt în Hristos, ca membrii ai
Casei Regale, și care vor supraviețui Armaghedonului, aceștia fiind salvați, ocrotiți dacă
îndeplinesc condiția supunerii depline a poruncilor lui Iehova. Rămânând devotați pe deplin Lui
Iehova înseamnă că ei trebuie să realizeze serviciul de punere a mărturiei înaintea conducătorilor
și înaintea oamenilor, mărturie privind Împărăția și declarînd răzbunarea lui Dumnezeu. Când
această lucrare de mărturie este completă, atunci va urma execuția plăgii finale în Armaghedon.
Scripturile, prin urmare, par să arate clar că întâiul născut al Egiptului reprezintă partea vizibilă a
organizației lui Satan, care va fi nimicită în Armaghedon, și că partea invizibilă care include și pe
Satan însuși, va fi aruncat în groapă (în mormînt). Apocalipsa 19:19-21; 20:1-3.
CERNERE
La timpul când Isus a mâncat ultimul Paște și a instituit ”Cina de amintire” a morții Lui,
ca o amintire a Numelui lui Iehova, ora crucială în viața lui de om a sosit și Isus a știut că El
trebuie să moară fiind Mielul antitipic. Fără îndoială, Satan de asemenea a știut că Isus va fi
omorât în aceea zi, și de atunci el a angajat să fie crucificat în speranța că va putea dovedi că are
dreptate în ceea ce privește provocarea pe care Satan a lansat-o înaintea Lui Iehova în grădina
Edenului, cum că Iehova nu este în stare să pună oameni credincioși pe pămant care să-i rămînă
credincioși Lui pînă la sfîrșit, în cele mai grele încercări. El a știut că îl va întoarce pe Iuda
împotriva lui Dumnezeu.
IEHOVA

Probabil a crezut că a văzut ceva special, o slăbiciune aparentă la apostolul Petru, și dacă
i s-ar fi permis, el ar fi putut întoarce și pe Petru împotriva lui Dumnezeu, dar Iehova l-a lăsat pe
Petru pe mîna lui Satan doar pentru încercare. Domnul a zis :”Simone, Simone, iată că Satana a
cerut să vă cearnă ca grîul. Dar eu m-am rugat pentru tine, ca să nu ți se piardă credința ta; și
după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întărești pe frații tăi”- Luca 22:31,32. Și Domnul a păzit
limba lui Petru ca să nu păcătuiască cu ea, pentru a-și păzi neprihănirea trecând proba de foc, și
pentru ca mai apoi să fie de ajutor fraților lui. Acest lucru sprijinește concluzia că Satan face
încercări disperate pentru a întoarce pe toată lumea împotriva lui Dumnezeu, și mai ales pe cei ce
doresc să se împărtășească cu demnitate de moartea lui Isus. Știind toate acestea, rămășița
credincioasă are absolută încredere și completă credință în Iehova Dumnezeu și Isus Hristos, și
doresc să rămînă fermi și neclintiți indiferent de orice opoziție și să continue să proclame
Numele Domnului Dumnezeu pînă la sfîrșit cu credincioșie. Procedând astfel, ei pot fi siguri de
completa lor răsplătire în vecinica Împărăție a Domnului și salvatorului nostru Isus Hristos și vor
fi pentru totdeuna servii favoriți ai Celui Prea Înalt.
IEHOVA

CAPITOLUL IV
– LEGĂMINTELE SALE-
S copul lui Iehova este acela de a-și justifica Numele Său. Lasă ca marele adevăr să-și
ocupe locul cuvenit în mintea fiecarui student credincios al Cuvântului lui Dumnezeu pentru
totdeauna. Toate celelalte lucruri sunt de o importanță secundară Justificării Numelui Lui Iehova.
Iehova apare acum în toată gloria Lui, în locul pe care îl construiește, Sionul, capitala
organizației sale. Copiii Sionului sunt adunați la El în Templul Lui, sunt învățați de Dumnezeu
prin Isus Hristos, Capul organizației Sion. Credincioșii acum, vad pe Învățătorii lor, Iehova și
Hristos Isus, și fiind ascultători la ceea ce ei sunt învățați, copiii Sionului merg pe calea cea
dreaptă cântând și lâudând pe Cel Prea Înalt - Isaia 30:20,21; 54:13.
Copiii Sionului sunt sfinții lui Iehova făcuți acum să șadă cu Hristos Isus în locurile
cerești care formează o parte a organizației cerești și astfel adunați la Domnul, ei trebuie să
declare dreptatea Lui pentru Dumnezeu însăși care este Marele Judecător - Psalmi 50:5,6.
Rămășiței credincioase i se promit toate aceste lucruri. În trecut poporul credincios a lui
Dumnezeu a avut o mică, o slabă viziune a scopurilor lui Dumnezeu, dar acum ei pot să vadă
mult mai clar, și să aibă o înțelegere mai mare a acestora.
Motivul principal pentru care Dumnezeu a prevăzut pe poporul Său cu un timp în care
lumina Cuvântului său să strălucească mai tare, este de a-și arăta scopul cu privire la poporul
Său. Aceia care sunt născuți de Sion și prin urmare adunați împreună la Domnul în Templu,
acum îl au pe Iehova și Isus Hristos ca instructorii lor, iar fulgerele de lumină care ies din
Templu, dezvăluie adevărurile lui Iehova către aceștia, și aceste mărețe adevăruri sunt
IEHOVA

descoperite pentru a fi în continuare declarate și proclamate în dreptatea lui Dumnezeu. Dar
există un alt motiv pentru care consacrații nu au avut o viziune clară a Cuvantului lui Dumnezeu
pînă acum, și acest motiv se datorează egoismului sau dorinței de a străluci în fața oamenilor, a
lăcomiei după câștig personal. Egoismul sau dorința personală după cîștig va împiedeca chiar și
pe cei unși să înțeleagă adevărul și să-l aprecieze. De multe secole, egoismul, mîndria și lăcomia
după cîștig personal au pus stăpînire chiar și pe cei consacrați lui Iehova Dumnezeu. Liderii
”creștinătății” au învățat pe popor că Dumnezeu încearcă să salveze rasa umană de la chinul
iadului și să-i ducă în ceruri, motiv pentru care membrii organizațiilor religioase au fost și sunt în
continuare egoiști, plini de trufie, și dorința lor este să fie salvați de pedeapsă.
De-a lungul perioadei Ilie (Maleahi 4:5,6), doctrinele care au fost luate de bune și
predicate sunt: rasa umană condamnată la moarte din cauza păcatului moștenit, păcatul moștenit
răscumpărat de sîngele vărsat a lui Isus Hristos, iadul nu este un loc conștient, cum nici locuința
morților nu este un loc unde oamenii după ce mor nu mai știu nimic, acolo nu este nici o lucrare
de înțelepciune și nici de altceva, nimeni nu poate primi viață decat prin sîngele vărsat a lui Isus,
adică jertfa pentru păcat. Scopul lui Dumnezeu este de a scoate din lume un popor pentru a-i
duce acasă în cer, și de unde vor conduce lumea împreună cu Hristos Isus, de a restatornici pe cei
ascultători la perfecțiune. Doctrina despre ”chinul vecinic” într-un loc numit ”iad”, a fost un
mare stres pentru oameni, și mîntuirea în ceruri sau pe pămant a fost motivul pentru care multe
creaturi au fost induse să creadă și să servească pe Dumnezeu și pe Isus Hristos, un motiv egoist
și plin de interes. Se credea că fiecare, consacrîndu-se lui Dumnezeu, trebuia să ajungă prin
propriile eforturi la un anumit punct al dezvoltării de caracter, care l-ar îndreptăți să ajungă în
Casa Regală.
Trebuie să se recunoscă că aceste motive au fost în mare parte egoiste. În perioada Ilie, au
fost printre cei consacrați care au avut dorința să servească pe Dumnezeu numai pentru
recompensă. În timp ce doctrinele de mai sus menționate din perioada Ilie, au fost și sunt în
general adevărate, totuși ele au pus accent pe salvarea, onoarea și lauda creaturii, fără a scoate în
evidență principalul scop a lui Dumnezeu, acela de a apăra Numele Lui, și să-l servească pe
IEHOVA

Dumnezeu într-un mod dezinteresat. Acum cei ce se află în Templu, cei ce dovedesc credincioșie
pot să aprecieze marele adevăr despre justificarea Numelui Lui Dumnezeu, prin Împărăția Sa, cel
mai important lucru de pe pămînt, și aceștia doresc să aibe un loc în serviciul lui Iehova
Dumnezeu. Devotamentul dezinteresat a lui Iehova este cheia cunoașterii și a înțelepciunii.
Liderii religioși printre care și evreii în egoismul lor, au pus mîna pe cheia cunoștinței
însă ei nu au dorit acestă cunoștință nici pentru ei și nici pentru alții. Isus i-a criticat pentru ceea
ce au facut, și aceste critici i-au durut foarte tare pe Fariseii și Cărturarii din vremea aceea - Luca
11:42:52. Asemenea lucruri au fost încercate de organizația așa numită ”creștinătate”, și de
clasa ”omul fărădelegii”. Cei ce aveau ochii închiși dintre cei devotați Lui Dumnezeu, nicunul
nu a progresat în cunoaștere și înțelegere, astfel că ei au rămas ”orbi” în continuare. Prin urmare,
credincioșii unși vor deține cheia cunoștinței și a înțelegerii, ei trebuie să păstreze pentru
totdeauna în minte că scopul principal a lui Iehova este justificarea Numelui Său, că Numele Său
este în discuție, și că Împărăția este folosită cu precădere pentru justificarea Numelui Său.
A avea parte în lucrarea de justificare a Numelui lui Iehova, nu este un lucru egoist.
Partea pe care rămășița o poate avea în această lucrare, este de a fi ”Martori credincioși ai lui
Iehova” și astfel să rămînă integri pînă la sfîrsit. Acei unși care își păstrează integritatea pînă la
moarte vor primi viată vecinică și vor fi asociați cu Isus Hristos în locurile cerești și în glorie.
Dar o astfel de răsplată este secundară față de Justificarea Numelui lui Iehova și este dată doar
acelora care arată un devotament dezinteresat lui Dumnezeu. A avea parte la justificara sfîntului
Nume, este o condiție care precedează intrarea într-o viață divină.
IEHOVA
LEGĂMÂNT

Un legământ este un acord obligatoriu sau o promisiune de a face sau a nu face un
anumit lucru. Scopul exprimat a lui Iehova de a face un anumit lucru este o condiție sau un
legământ unilateral. Cînd Iehova și-a dat Cuvântul Său de promisiune, El a făcut un acord cu sine
însuși să împlinească scopul Său. El a spus: ”Eu am spus și tot Eu voi împlini, Eu am plănuit și
Eu voi înfăptui” - Isaia 46:11. ”Tot așa, Cuvântul Meu care iese din gura Mea nu se va întoarce
la Mine fără rod, ci va face voia Mea și va împlini planurile Mele”- Isaia 55:11.
Un legământ făcut de Iehova cu una sau mai multe creaturi ale Lui, este un legământ
bilateral sau de ambele părți, să facă anumite lucruri și părțile care au încheiat acel legământ
trebuie sa le respecte. Iehova a realizat cu credincioșie partea Sa de legământ - Deuteronom 7:9.
La timpuri diferite Iehova a declarat scopul Său și a dorit să fie înregistrate pentru a fi păstrate.
Astfel, declarațiile scopului Său sunt legămintele făcute de Iehova Dumnezeu. O scurtă
referire despre legămintele făcute, este relatată aici împreună cu dovezile scripturale.
VĂRSAREA DE SÂNGE–
”SFINȚENIA VIEȚII”
L a sfîrșitul marelui potop, Noe și familia Sa au ieșit din corabie. Atunci, Dumnezeu a
declarat lui Noe legămîntul Său privind ”vărsarea de sînge” sau ”sfințenia vieții” și care
legământ este numit ”legământul vecinic” între Dumnezeu și creaturile care trăiesc, motiv pentru
care acest legămînt este expresia scopului lui Dumnezeu că El nu se schimbă niciodată. ”Dacă
varsă cineva sîngele omului, și sîngele lui să fie vărsat de om; căci Dumnezeu a făcut pe om
IEHOVA

după chipul și asemănarea Lui” ”Iată, Eu fac un legămînt cu voi, și cu sămînța voastră care va
veni după voi;” ”curcubeul va fi în nor, și Eu Mă voi uita la el, ca să îmi aduc aminte de
legămîntul cel vecinic dintre Dumnezeu și toate viețuitoarele de orice trup de pe pămînt”-
Genesa 9:6,9,16.
Fiecare națiune de pe pămînt a încălcat acest legămînt vecinic, deoarece au săvîrșit

vărsare de sînge în mod nedrept, altfel spus, luarea vieții negarantat fără un motiv drept, fără un
scop drept. Dumnezeu va cauza pedepsirea lor pentru astfel de fapte greșite, săvîrșite, și El
anunță acest lucru în cuvintele: ”Țara este pustiită de tot și prădată; căci Domnul a hotarît așa”.
”Căci țara a fost spurcată de locuitorii ei, ei călcau legile, nu țineau poruncile, și rupeau
legămîntul cel vecinic. De aceea mănîncă blestemul țara și sufăr locuitorii ei pedeapsa
nelegiuirilor lor; de aceea sunt prăpădiți locuitorii țării și nu mai rămîne decat un mic număr din
ei” - Isaia 24:3,5,6.
LEGĂMÎNTUL C U AVRAAM
Iehova a vorbit lui Avraam despre pămîntul din ținutul Ur ale Caldeilor și despre țara
Canaan, și acolo lui Avraam Dumnezeu i-a spus scopul Său ”Domnul zisese lui Avraam: Ieși din
țara ta, din rudenia ta, și din casa tatălui tău, și vino în țara pe care ți-o voi arăta. Voi face din tine
un neam mare, și te voi binecuvînta; îți voi face un Nume mare și vei fi o binecuvîntare. Voi
binecuvanta pe cei ce te vor binecuvînta, și voi blestema pe cei ce te vor blestema; și toate
familiile pămîntului vor fi binecuvîntate în tine”- Genesa 12:1-3. Aceasta este o promisiune
necondiționată că însuși Iehova va binecuvanta pe toți cei ce vor fi supuși din rasa umană -
Genesa 15:18; 22:15-18.
IEHOVA

CIRCUMC IZIA - TĂIEREA ÎMPREJUR
O anexă a legămîntului Său cu Avraam, Iehova a făcut privind circumcizia:

”Dumnezeu a zis lui Avraam: ”Să păzești legămîntul Meu, tu și sămînța ta după tine, din neam în
neam. Acesta este legămîntul Meu pe care să-l păziți între Mine și voi, și sămînța ta după tine: tot
ce este de parte bărbătească între voi să fie tăiat împrejur. Să vă tăiați împrejur în carnea
prepuțului vostru, și acesta să fie semnul legămîntului dintre Mine și voi. La vîrsta de opt zile,
orice copil de parte bărbătească dintre voi să fie tăiat împrejur, neam după neam: fie că este rob
născut în casă, fie că este cumpărat cu bani de la vreun străin care nu face parte din neamul tău” -
Genesa 17:9-12. ”Apoi i-a dat legămîntul tăierii împrejur; și astfel Avraam, cînd a născut pe
Isaac l-a tăiat împrejur în ziua a opta; Isaac a născut și a tăiat împrejur pe Iacov, și Iacov pe cei
doisprezece patriarhi”- Faptele Apostolilor 7:8.
LEGĂMÎNTUL LEGII
Israeliții au locuit în Egipt la permisiunea lui Iehova Dumnezeu, și cînd a venit timpul
pentru eliberarea lor din asuprirea Egiptenilor, Iehova a făcut un legămînt cu ei. Moise a condus
pe poporul Israel la Muntele Sinai, unde Iehova a hotarît ”legămîntul Legii”, prin care Biblia îl
numește ”Vechiul Testament”. Moise s-a înfățișat înaintea lui Dumnezeu și Domnul L-a chemat
la El la poalele Muntelui Sinai, spunând ”Așa să vorbești casei lui Iacov, și să spui copiilor lui
Israel; Acum dacă veți asculta glasul Meu și dacă veți păzi legămîntul Meu, veți fi ai Mei dintre
toate popoarele, căci pămîntul este al Meu: îmi veți fi o Împărăție de preoți și un neam sfînt.
Acestea sunt cuvintele pe care le vei spune copiilor lui Israel”- Exod 19:3,5,6. ”A luat cartea
legămîntului și a citit-o în fața poporului. Ei au zis: vom face și vom asculta tot ce a zis Iehova”.
Moise a luat sîngele de tauri și a stropit poporul zicand: ”Iată, sîngele legămîntului pe care L-a
IEHOVA

făcut Iehova cu voi pe temeiul tuturor acestor cuvinte” - Exod 24:7,8. ”Dar ei au rămas greoi la
minte, căci pînă în ziua de azi, la citirea vechiului testament sau legămînt, această măhramă
(voal) rămăne neridicată, fiindcă măhrama este dată la o parte de Hristos”- 2 Corinteni 3:14. ”În
adevăr, dacă legămîntul dintîi ar fi fost fără cusur, n-ar mai fost vorba să fie înlocuit cu un al
doilea”. ”Prin faptul că zice ”un nou legămînt”, a mărturisit că cel dintâi este vechi; iar ce este
vechi, este îmbătrînit, este aproape de pieire”- Evrei 8:7,13.
PREOȚI
Din cele douăsprezece seminții ale lui Israel, Dumnezeu a făcut pe cei din seminția
Levitică, miniștrii (servii) Lui, și din aceștia membrii preoției. ”Și Iehova a zis lui Aaron: Tu și
fiii tăi, și casa tatălui tău cu tine, să purtați pedeapsa fărădelegilor făcute în împlinirea slujbei
voastre preoțești” ”Îți dau ție, fiilor tăi și fiicelor tale împreună cu tine, printr-o lege vecinică,
toate darurile sfinte pe care le vor aduce Domnului copiii lui Israel prin ridicare. Acesta este un
legămînt de necălcat și pe vecie înaintea Domnului, pentru tine și pentru sămînța ta împreună cu
tine” - Numeri 18:1,19. ”Legămîntul de necălcat și pe vecie” menționat în versetul 19, confirmă
și subliniază legămîntul pentru preoție. ”Fineas, fiul lui Eliazar, fiul preotului Aaron, a abătut
mînia Mea de la copiii lui Israel, prin rîvna pe care a avut-o pentru Mine în mijlocul lor; și n-am
nimicit în mînia Mea pe copiii lui Israel. De aceea să spui că închei cu el un legămînt de pace.
Acesta va fi pentru el și pentru sămînța lui după el, legămîntul unei preoții vecinice, pentru că a
fost plin de rîvnă pentru Dumnezeul lui și a făcut ispășire pentru copiii lui Israel” Numeri 25:11-
13; Neemia 13:29; Ieremia 33:20,21; Maleahi 2:4,5,8.
IEHOVA

LEGĂMÎNTUL DIN MOAB
Când Iehova prin Moise a condus pe poporul lui Israel prin deșert timp de patruzeci de
ani, și cînd ei au ajuns în țara Moabului, Dumnezeu a făcut un legămînt cu ei: ”Iată cuvintele
legămîntului pe care a poruncit lui Moise Domnul să-l încheie cu copiii lui Israel în țara
Moabului, afară de legămîntul pe care-l încheiase cu ei la Horeb”.” Să păziți dar cuvintele
legămîntului acestuia, și să le împliniți, ca să izbutiți în tot ce veți face”. ”Stai ca să intri în
legămînt cu Iehova Dumnezeul tău, în legămîntul acesta încheiat cu jurămînt și pe care Iehova
Dumnezeul tău îl incheie cu tine în ziua aceasta” - Deuteronom 29:1,9,12.
LEGĂMÎNTUL CU DAVID
David a fost regele lui Israel uns de Iehova Dumnezeu. El a fost un tip a lui Hristos
Isus. Cu David, Iehova a făcut un legămînt pentru Împărăție ”Iată cele din urmă cuvinte ale lui
David. Cuvîntul lui David, fiul lui Isai, cuvîntul omului care a fost înălțat sus de tot, cuvîntul
unsului Dumnezeului lui Iacov, cuvîntul cîntărețului plăcut al lui Israel. Duhul Domnului
vorbește prin mine și cuvîntul Lui este pe limba mea. Dumnezeul lui Israel a vorbit. Stînca lui
Israel mi-a zis: ”Cel ce împărățește între oameni cu dreptate, cel ce împărățește în frică de
Dumnezeu este ca lumina dimineții cînd răsare soarele în dimineața fără nori; ca razele soarelui
după ploaie care face să încolțească din pămînt verdeața. Măcar că nu este casa mea înaintea lui
Dumnezeu, totuși El a făcut cu mine un legămînt vecinic bine întărit în toate privințele și tare.
Nu va face El oare să răsară din el tot ce este spre mîntuirea și bucuria mea?” - 2 Samuel 23:1-5.
”Voi întări scaunul de domnie al împărăției tale cum am făgăduit tatălui tău David, cînd am zis: ”
Niciodată nu vei fi lipsit de urmași care să domnească peste Israel” - 2 Cronici 7:18.
IEHOVA

”Nu trebuie oare să știți că Iehova Dumnezeul lui Israel a dat pe vecie domnia peste Israel
lui David și fiilor lui printr-un legămînt care nu se poate călca?”- 2 Cronici 13:5
”Am făcut legămînt cu alesul meu – zice Iehova – iată, ce am jurat robului Meu David: Îți
voi întări sămînța pe vecie și-n veci de veci îți voi așeza scaunul de domnie” – Psalmi 89:3,4
”Luați aminte, și veniți la Mine, ascultați și sufletul vostru va trăi: căci Eu voi încheia cu
voi un legămînt vecinic, ca să întăresc îndurările Mele față de David” – Isaia 55:3
”Așa vorbește Domnul: Dacă puteți să rupeți legămîntul Meu cu ziua și legămîntul Meu
cu noaptea, așa încît ziua și noaptea să nu mai fie la vremea lor, atunci se poate rupe și
legămîntul Meu cu Robul Meu David, așa încît să nu mai aibă fii care să domnească pe scaunul
lui de domnie, și Legămîntul Meu cu leviții, preoții care îmi fac slujba” - Ieremia 33:20, 21.
Acestea sunt profețiile prezise ale legămîntului lui Iehova cu Isus Hristos, antitipicul
David, pentru Împărăție, ”Voi sunteți aceia care ați rămas necontenit cu Mine în încercările mele.
De aceea vă pregătesc Împărăția, după cum Tatăl meu Mi-a pregătit-o Mie, ca să mîncați și să
beți la masa Mea în Împărăția Mea, și să ședeți pe scaunul de domnie, ca să judecați pe cele 12
seminții ale lui Israel ” – Luca 22:28-30.
LEGĂMÎNTUL DE SACRIFIC IU
Aceia care cred în Domnul Isus Hristos și sîngele vărsat ca preț de răscumpărare a
omului, și care în întregime și necondiționat s-au devotat să facă voia lui Dumnezeu, sunt cei cu
care Iehova a încheiat un legămînt de scrificiu. Sacrificiu înseamnă o predare completă și
necondiționată de a face voia lui Dumnezeu, de a lucra în armonie cu voința sa divină, și acest
fapt este un mare privilegiu pentru oricine este hotărît sa stea lîngă Iehova Dumnezeu, să-l
cunoască și să participe activ la justificarea Numelui Său. ”Tu n-ai voit și n-ai primit nici jertfe,
IEHOVA

nici prinoase, nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat, apoi zice: Iata-Mă în sulul cărții este scris
despre Mine, am venit să fac voia Ta, Dumnezeule” ”El desființează pe cele dintîi,ca să pună în
loc pe a doua. Prin această ”voie” am fost sfințiți noi, și anume prin jertfirea trupului lui Isus
Hristos odată pentru totdeauna” – Evrei 10:8-10. ”Strîngeți-Mi pe credincioșii care au încheiat un
legămînt cu Mine prin jertfă” – Psalmi 50:5.
LEGĂM ÎNT CU POPORUL
Declarația lui Iehova cu privire la scopul Său este să-l facă pe Hristos Isus ca o garanție
a binecuvîntărilor Lui pentru oameni, și astfel să stea ca ”un legămînt” pentru popor , așa cum se
spune în Isaia 42:6 - ”Eu Iehova, Te-am chemat ca să dai mîntuire, și Te voi lua de mînă, Te voi
păzi și Te voi pune ca legămînt al poporului, ca să fii Lumina neamurilor.” ”La vremea îndurării
Te voi asculta, și în ziua mîntuirii Te voi ajuta; Te voi păzi și Te voi pune să faci legămînt cu
poporul, să ridici țara, și să împarți moștenirile pustiite”- Isaia 49:8
LEGĂMÎNT DE PACE
Pacea lui Iehova este sigură pentru cei ce-l iubesc și-l servesc pe El. ”Pot să se mute
munții, pot să se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine, și nici legămîntul
Meu de pace nu se va clătina, zice Domnul care are milă de tine”- Psalmi 54:10.
”Voi incheia un legămînt de pace , care va fi un legămînt vecinic cu ei; îi voi sădi si-i voi
înmulți și voi pune lăcașul Meu cel Sfînt în mijlocul lor pentru totdeauna” – Ezechiel 37:26.
”Apoi a luat un pahar, și după ce a mulțumit la Dumnezeu, l-i l-a dat zicand: beți toți din
el, căci acesta e sîngele Meu, sîngele legămîntului Celui Nou care se varsă pentru mulți, spre
iertarea păcatelor” –Matei 26:27,28. Noul legămant este considerat special aici. Doar o scurtă
IEHOVA

prezentare a legămintelor lui Iehova a fost făcută pînă acuma. Studentul este rugat să examineze
cu atenție scripturile citate, referitoare la legămintele mai sus amintite, și făcand astfel, el va fi
mai bine echipat și pregătit pentru a avea o înțelegere mai profundă la cele ce urmează.
LIGA NAȚIUNILOR
Înainte de examinarea Legămintelor lui Iehova, se cere o atenție aupra a ceea ce

relatează Biblia și anume despre efectuarea unui alt legămînt al creaturilor care este o urîciune
înaintea lui Dumnezeu. Acesta este un legămînt făcut între națiuni care este regizat de Satan.
Este un efort de a controla lumea contrar Împărăției lui Dumnezeu. Acest legămînt cu siguranță
va eșua. ”Scoateți strigăte de război cat voiți popoare, căci tot veți fi zdrobiți; luați aminte, toți
cei ce locuiți departe! Pregătiți-vă oricât de luptă, căci tot veți fi zdrobiți! Faceți la planuri cât
voiți căci nu se va alege nimic din ele! Luați la hotărîri cât voiți căci vor fi fără urmări! Căci
Dumnezeu este cu noi!” - Isaia 8:9,10.
ARGUMENT
Următoarele puncte abstracte sunt aici stabilite, pentru ca studentul să fie atent să
urmărească această schiță, sau poate ar fi mai bine să considere aceasta ca un argument sau
motiv pentru a crește în cunoștință și înțelegere.
1. Cea mai de seamă întrebare înaintea întregii creațiuni a universului este: IEHOVA
DUMNEZEU este CEL SUPREM ȘI ADEVĂRAT de la care provine întrega viață și
toate binecuvîntările?
2. Toate legămintele făcute de Iehova față de om sunt efectuate cu scopul principal de a
justifica Numele Său. Ele sunt numite ”Legămintele lui Iehova” pentru că El este
IEHOVA

creatorul și inițiatorul lor, și El ia și pe alții în legămintele Lui deoarece asta își
dorește și îi face plăcere.
3. Legămîntul cu Avraam este o promisiune necondiționată a lui Iehova de a produce
prin organizația Sa, Sion, simbolizată prin ”FEMEIA LUI”, o sămînță prin care toate
familiile pămîntului pot avea posibilitate la binecuvântările vieții. Scopul principal al
lui Iehova este justificarea Numelui Său. ”Sămînța” acelui legămînt este Isus Hristos,
care este Mântuitorul și Răscumpărătorul omului, și Justificatorul Numelui lui Iehova
Dumnezeu. Legămîntul este neschimbabil deoarece este legat de Cuvântul și
jurămîntul lui Iehova.
4. Din cauza răzvrătirii, a păcatului împotriva legii lui Dumnezeu, Iehova a adăugat la
legămîntul făcut cu Avraam și legămîntul Legii făcut în Egipt cu Moise ca mijlocitor,
legămînt care a servit să arate copiilor lui Israel cine este Hristos ”sămînța” și
justificatorul, și acest lucru a continuat pînă la venirea lui Hristos. Scopul Noului
legămînt a fost de a forma un popor pentru Numele Lui Iehova; prin urmare, scopul
principal al acestuia a fost și este de a răzbuna Numele lui Iehova.
5. Noul legămînt a fost făcut în locul legămîntului vechi al legii pentru a fi împlinit.
Scopul noului legămînt nu a fost pentru salvarea omenirii, ci pentru alegerea unui
popor pentru Numele lui Iehova, oameni care astfel aleși, să fie Martori ai Numelui
lui Iehova; și dovedindu-și credincioșia să aibă parte și ei alaături de Isus la
Justificarea Numelui Lui Dumnezeu.
6. Noul legămînt a fost făcut cu Hristos Isus la timpul morții Lui. Înainte de acesta, Isus
a făcut un legămînt de sacrificiu, și apoi au fost și alții invitați să facă un astfel de
legămînt de sacrificiu, pentru a putea fi luați în noul legămînt și având parte la
justificarea Numelui Lui Dumnezeu.
7. Noul legămînt nu se referă la lumea aceasta, la omenire în general, nu se referă la
”restatornicirea întregii omeniri”, ci se referă la Israelul spiritual în exclusivitate, și
prin urmare nimeni nu poate fi luat în legămîntul cel nou, înainte ca aceștia să fi făcut
un legămînt de sacrificiu; și cei ce fac legămîntul de sacrificiu, și care își dovedesc
IEHOVA

credincioșia, ei sunt adunați în unitate cu Hristos Isus și făcuți membrii Casei Regale,
și vor vesti împreună dreptatea Lui și vor participa la justificarea Numelui lui Iehova.
FAPTE
În grădina Edenului, Lucifer a defăimat Numele lui Iehova , acuzându-l că este

mincinos, și că nu este capabil să își aducă la îndeplinire scopul Său. Satan atunci a sfidat pe
Iehova spunând că El nu este în stare să pună pe pămînt oameni care să-și păstreze integritatea .-
Iov 2:2-5.
Acest lucru a fost o provocare la adresa Numelui lui Iehova Dumnezeu. Scopul principal
a lui Iehova este să-și dovedească SUPREMAȚIA înaintea întregii creațiuni, că El este singurul
Dumnezeu adevărat, Cel prea Inalt și Atotputernic și că El își va justifica Numele Său pentru
totdeauna. Nu ar putea să existe binecuvîntări pentru rasa umană fără viață; și deoarece viața este
un dar de la Iehova Dumnezeu, creaturile dovedindu-și credincioșia lor față de Dumnezeu, și
păstrandu-și integritatea față de Dumnezeu, și primind viață de la Dumnezeu, toate acestea ar fi
prin urmare o justificare a Numelui Celui Prea Înalt. Iehova atunci l-a scos pe Avraam din ținutul
natal, și l-a trimis în Canaan unde a făcut un legămînt sau o promisiune necondiționată, folosind
pe Avraam ca cel căruia Dumnezeu i-a făgăduit că la un timp hotărît va produce o ”sămînță” prin
care toate familiile pămîntului vor fi binecuvîntate. ”Sămînța” promisă este Hristosul pe care
Iehova l-a desemnat ca Martorul credincios și adevărat, Capul organizației Sale Sion, Mare Preot
și Justificator. – Galateni 3:16.
Cu siguranță alegerea ”sămînței” făgăduite nu a fost numai pentru mînuirea oamenilor,

pentru că Dumnezeu putea să-l nimicească pe Adam și să creeze o nouă rasă umană. Alegerea
”seminței” a fost făcută pentru justificarea Numelui lui Iehova, aceasta fiind o dovadă că scopul
lui Iehova este în armonie cu voința Sa și cu dreptatea Sa. O prevedere secundară a scopului lui
Iehova este că cei ce doresc viață vecinică trebuie să fie supuși ”seminței”. Numele său original,
Avram înseamnă ”TATĂ ÎNĂLȚAT”, nume pe care Iehova l-a schimbat în Avraam însemnând
IEHOVA

”TATĂL MULTOR NEAMURI”. – Genesa 17;1-5. Aceasta este dovada că Avraam a fost aici
folosit ca un simbol reprezentând pe Iehova Dumnezeu care este singurul dătător de viață, prin
urmare Marele Părinte al familiilor și națiunilor pămîntului care trăiesc; și că ”sămînța” este
Hristos, prin care Iehova dă viață omului. – Romani 6:23. Când Iehova a spus lui Avraam, ”voi
face ....numele tău mare” în mod evident a dorit să se înțeleagă că El își va face un Nume Mare.
– Genesa 12:2. Tot ce Iehova a făcut cu descendenții naturali ai Israelului, a fost pentru Numele
Lui. – Ezechiel 20;9. Scopul legămîntului cu Avraam nu era în primul rand pentru beneficiul
omului, ci a fost făcut pentru răzbunarea Numelui lui Iehova și această concluzie este din
abundență sprijinită de Biblie. Dumnezeu i-a permis lui Satan o lungă perioadă de timp să-și
aducă la îndeplinire planurile lui nechibzuite și pline de fărădelege și răutate, dar a venit timpul
ca Satan și organizația lui să primească dovada clară a supremației lui Iehova, în timp ce toată
creațiunea să primească o mărturie despre Numele și supremația Sa. Mîntuirea omului este în
întregime subordonată mărețului scop, acela de justificare a Numelui Său.
JUSTIFICA RE
Justificarea Numelui Lui Iehova este principalul scop cu privire la creaturile sale
nesupuse, aceasta pare să definească cel mai bine actul justificării. Versiunea autorizată a Bibliei
nu folosește în limba Engleză cuvântul ”justificare”, dar folosește alte cuvinte sinonime ale
aceluiași cuvânt, care înseamnă același lucru. Cuvântul justificare este derivat din cuvîntul latin
”a apăra” care înseamnă ”a apăra un drept”. Prima parte a verbului ”vin” de la cuvantul
”vindication” în engleză, este oarecum nedeterminată în înțelegerea sensului, dar printre altele
este arătat sensul clar în înțelesul ”a afirma autoritatea”. A doua parte înseamnă ”a proclama”.
Cuvîntul ”vindication” sau ”justificare” este prin urmare definit de cele mai bune versiuni
engleze”ca o justificare împotriva negării, a cenzurii sau împotriva acuzației; pentru a menține o
cauză dreaptă; pentru a sprijini sau păstra ceea ce este drept și adevărat împotriva minciunii,
erorii; pentru a justifica, pentru a pedepsi, pentru răzbunare”. Cuvântul ”răzbunare”(vengeance
IEHOVA

lb. engleză), este un cuvânt derivat din același cuvânt ”justificare”. Lexicografii englezi definesc
cuvântul ”răzbunare ca o ”pedeapsă aplicată în schimbul unui prejudiciu sau a unei infracțiuni”.
Răzbunarea presupune indignarea călăului. Aceasta înseamnă administrarea justiției

pentru vină – vină adusă autorității legale sau împotriva altora care se răsplătește prin pedeapsă.
Cuvântul ”răzbunare” este de asemenea derivat din cuvîntul latin ”justificare”, aceasta înseamnă
”a provoca durere sau un rău, o pedeapsă aplicată răufăcătorilor în executarea justiției, a
dreptății, ”să duci o pedeapsă bine meritată asupra unei creaturi care a provocat rănirea multora”.
Lucifer, numit pe drept acum Satan, s-a răzvrătit împotriva Dumnezeului Cel
Atotputernic. A mințit despre Iehova, și a defăimat Numele Celui Prea Înalt. El a adus multe
acuzații false și crude împotriva lui Dumnezeu, întrerupînd astfel pacea și demnitatea universului
lui Iehova rezultînd un mare prejudiciu creaturilor lui Iehova, atât îngeri cât și oameni. A permite
lui Satan să meargă mai departe pentru totdeauna în opoziție față de Iehova ar însemna că
Numele bun a lui Iehova ar putea fi pentru totdeauna defăimat și că creaturile sale ar continua să
sufere prejudicii din mîna dușmanului. Dacă o astfel de defăimare și răutate încetează pentru
totdeauna, răufăcătorii trebuie să fie pedepsiți iar creaturile lui Iehova eliberate din mîna
asupritorilor și răufăcătorilor. Astfel pedeapsa trebuie să fie aplicată prin executarea judecății lui
Iehova, printr-un decret (hotărîre) judecătorească, care sentință cere executarea răufăcătorilor.
Executarea judecăților lui Iehova împotriva dusmanului este sprijinită de dreptatea lui
Iehova și de a apăra pe cei neprihăniți împotriva celor răi. Judecata lui Iehova trebuie să fie
executată conform poruncilor lui, sprijinind, menținînd și dovedind ca fiind adevărate Numele și
lucrările Sale, în provocarea mincinoasă, falsă a lui Satan și a celor răi. Execuția judecății lui
Iehova ar constitui prin urmare o justificare a Numelui și al Cuvîntului Său. Cuvîntul evreiesc
”mishpat” (din ebraică –shapat), înseamnă după lexicografii ebraici: ”a judeca, a pronunța
sentința, a executa judecata, a justifica sau a pedepsi”. Acesta este exact același înțeles cu
cuvîntul latin ”justificare”. Versiunea Autorizată și alte traduceri ale Bibliei traduce cuvîntul
ebraic ”mishpat” cu judecată, în timp ce traducerea Rotherham, alege același cuvînt din
versiunea autorizată și alte versiuni, ” a judeca sau a apăra” este tradus din Rotherham cu ”a
IEHOVA

justifica”. Următorul text este citat în sprijinul acestora. Ebraică: mishpat; engleză: judecată;
Rotherham: justificare; ”El va face să strălucească dreptatea ca lumina, și dreptul tău ca soarele
la amiază” Psalmi 37:6.
Domnul Iehova va face dreptate și judecată tuturor celor asupriți” – Psalmi 103:6. ”Căci
Iehova Dumnezeul nostru este Dumnezeul Dumnezeilor, Domnul domnilor, Dumnezeul cel
mare, puternic și înfricoșat care nu caută la fața oamenilor și nu primește daruri. Care face
dreptate orfanului și văduvei, care iubește pe străini și-i dă hrană și îmbrăcăminte” – Deuteronom
10:17, 18; Isaia 40:27. ”Și eu Ma gândeam: ”degeaba am muncit, în zadar și fără folos Mi-am
istovit puterea”. ”Dar dreptul Meu este la Iehova, și răsplata Mea la Dumnezeul Meu”. Isaia
49:4.
Cuvântul ebraic ”shapat” cu regularitate este tradus în versiunea autorizată și alte versiuni
cu ”a judeca, a apăra”, iar Rotherham cu ”a justifica” – ”Faceți dreptate celui slab și orfanului,
dați dreptate nenorocitului și săracului” – Psalmi 82:3. ”Învățați-vă să faceți binele, căutați
dreptatea, ocrotiți pe cel asuprit, faceți dreptate orfanului, apărați pe văduvă!” – Isaia1:17.
Judecata lui Iehova împotriva lui Satan și a aliaților lui este că ei vor fi nimiciți. Executarea
judecății cere ca pămîntul să fie curățit de răutate, distrugerea tuturor împotrivitorilor și
nelegiuiților, și protejarea supraviețiuitorilor, a celor drepți și ascultători, toate acestea vor
constitui răzbunarea Numelui lui Iehova și justificarea tuturor creaturilor Sale care se supun cu
dragoste și devotament dezinteresat Lui și-l servesc.
Executarea judecăților lui Iehova nu sunt făcute cu scopul de a se bucura de răul făcut,
scopul judecăților stă în dreptate, chiar dacă răul făcut este un rău împotriva celor nelegiuiți și
este un rău ”corect, drept” pentru a fi înălțată dreptatea și dreptul celor neprihăniți. Prin urmare,
executarea dreptății divine în bătălia zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic, constă în
nimicirea lui Satan și a tuturor susținătorilor lui, în susținerea și evidența clară a ceea ce este
drept și bine, și de a distruge toată răutatea și opoziția față de Iehova Dumnezeu. Justificarea
Numelui Lui Iehova este sprijinită scriptural și prin urmare este o expresie corectă.
IEHOVA

JUSTIFICATOR
Acela pe care Iehova Dumnezeu l-a ales să execute judecățile Sale este executorul sau
justificatorul, acționând cu autoritate de la Iehova. Această înaltă poziție, Iehova a dat-o lui Isus
Hristos, Fiului Său Iubit, și porunca Lui este ca toată creațiunea să dea onoare Fiului ca executor
și Justificator. ”Tatăl nici nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului. Pentru ca toți să
cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl. Cine nu cinstește pe Fiul, nu cinstește pe Tatăl care L-a
trimis, și i-a dat putere să judece întrucât este Fiu al omului” – Ioan 5:22,23.
Semnificația cuvintelor ebraice mai sus menționate, care sunt traduse prin ”răzbunare” și
”răfuială” sunt aceleași cu cuvintele ”judecată” și după Rotherham ”justificare sau ”a justifica”.
Iehova prin profetul lui, Isaia, îl descrie pe Isus Hristos ca Cel care calcă în teasc pe dușman.
”Căci în inima Mea era o zi de răzbunare, și venise anul celor răscumpărați ai Mei” Isaia 63:1-6.
Lui Iehova i se cuvine dreptul de a acționa pentru răzbunare și justificare, iar Isus Hristos este
executorul scopului lui Iehova. ”A Mea este răzbunarea și Eu voi răsplăti, cînd va începe să le
alunece piciorul! Căci ziua nenorocirii lor este aproape și ceea ce îi așteaptă nu va zăbovi” –
Deuteronom 32:35. ”Iehova Dumnezeul răzbunător,Tu Dumnezeul răzbunător, arată-Te! – Psalm
94:1. ”Cel fără prihană se va bucura la vederea răzbunării; își va scălda picioarele în sângele
celor răi” – Psalmi 58;10. Legămintele lui Iehova sunt expresii ale scopului Său de a pregăti un
popor pentru ziua răzbunării Sale, și a mijloacelor de realizare a acestui scop. Aceia care sunt
credincioși și adevărați ai lui Iehova și în legămînt cu El, vor avea parte în lucrarea de justificare
și de onorare și glorificare a Numelui Său Sfant.
IEHOVA

NOUL LEGĂMÎNT
Scripturile dezvăluie legămintele lui Iehova printre care este și legămîntul făcut în Egipt
și confirmat la Muntele Sinai (Horeb), și Noul legămînt făcut mai tîrziu. Multe s-au spus și s-au
scris în legătură cu Noul legămînt și acesta a fost subliniat în cele mai multe scrieri din perioada
Ilie, unde s-a înțeles că Noul legămînt privește domnia de o mie de ani. ”Noul legămînt este un
aranjament pe care Iehova Dumnezeu l-a prevăzut, prin care are milă de rasa umană decăzută.
Vezi ”Studii în scripturi”, vol.5 pag.455). Scripturile nu susțin această concluzie.
Între anii 1907-1909, un număr mare de publicații care au scris despre Noul legămînt, au
fost controversate și au produs agitație mare printre consacrați, avand în consecință o diviziune
pe baza acestei teme a Noului legămînt, motivul fiind neînțelegerea clară a împlinirii Noului
legămînt. Acum în ”Ziua Domnului” cînd El este în Templul Său, El edifică pe poporul Său, îl
luminează, și le dă o înțelegere clară privind legămintele Sale. Din nou se amintește că cele șapte
puncte din subtitlul ”Argument”, arătate anterior, trebuie să fie păstrate în minte în timp ce
studiul continuă.
Noul legămînt nu este pentru scopul direct de a salva vieți omenești, ci este un scop mult
mai măreț. Noul legămînt nu este un legămînt de ”restatornicire” angajat de către Domnul în
timpul Domniei milenare. De fapt aceasta nu are nimic de-a face cu dăruirea vieții rasei umane.
Sîngele lui Hristos Isus este prețul de răscumpărare a omenirii, și un legămînt nu este necesar a fi
făcut pentru ca Dumnezeu să aibă milă de ce care doresc să vină la Isus în modul plăcut lui
Dumnezeu – Ioan 6:37- 40.
SCOPU L LEGĂMÎNTULU I NOU
Care este scopul Noului legămînt? Legămîntul Nou este instrumentul prin care Iehova
adună la El un popor pentru Numele Lui, popor care să fie folosit la justificarea Numelui Său.
Prin urmare, aceasta se aplică membrilor trupului lui Hristos, Biserica, organizația lui
IEHOVA

Dumnezeu, cei 144000 membrii, și nu la toată lumea. Noul legămînt a fost prefigurat de vechiul
legămînt al Legii, înlocuindu-l. Acestea fiind spuse, vechiul legămînt al Legii nu putea mîntui
poporul Israel. Nu era necesar de acest legămînt pentru ca națiunea Israel să fie salvată. În cele
din urmă și neamurile vor avea aceleași șanse de mîntuire și pentru aceasta, ei nu au nici o
legătură cu legămîntul Legii, ei fiind străini de acest legămînt, de asemenea și de Noul legămînt.
– Efeseni 2:12.
Mai mult, poporul Evreu fiind poporul ales a lui Dumnezeu, nu a prefigurat Neamurile ca
națiuni, ci a prefigurat pe oamenii pe care Dumnezeu i-a scos din lume și i-a făcut poporul Său.
Legămîntul Legii a impus o obligație suplimentară asupra Evreilor care nu a fost impusă
și Neamurilor, dar din acest motiv Neamurile nu ar trebui să respire ușurate. Pentru a răscumpăra
pe Evrei din blestemul Legii de la aceea impunere adițională a legămîntului, Isus a trebuit să
moară precum un păcatos și în locul păcătosului. – Galateni 3:13; Deuteronom 21:23. Acest fapt
totuși, nu arată spre o odihnă specială fără responsabilitate a acelora care se află în Noul
legămînt. Este destul de sigur, că apostolul a avut în minte această responsabilitate cînd el a citat
din profeția rostită de Moise și anume: ”Cine a călcat legea lui Moise este omorît fără milă, pe
mărturia a doi sau trei martori. Cu cît mai aspră pedeapsă credeți că va lua cel ce va călca în
picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pîngări sîngele legămîntului cu care a fost sfințit, și va
batjocori pe Dumnezeul harului? Căci știu cine este cel ce a zis: ” A mea este răzbunarea, Eu voi
răsplăti! Și în altă parte: ”Domnul va judeca pe poporul Său” ”Înfricoșător lucru este să cazi în
mîinile Dumnezeului Celui Viu” – Evrei 10:28-31. Această profeție este rostită de Moise în
Deuteronom 32:35,36. Responsabilitatea celor ce se află în Noul legămînt este comparată aici cu
responsabilitatea celor ce se aflau în legămîntul Legii. Dumnezeu a încheiat legămîntul Legii cu
poporul lui Israel, poporul ales prin Moise. Dumnezeu a făcut legămîntul Nou cu poporul ales
dintre toate Neamurile sau națiunile prin mijlocitorul Hristos Isus, Mai marele Moise.
Iehova a trimis pe Moise în Egipt, în primul rînd pentru a-și face un Nume, și în al doilea
rînd pentru a răscumpăra pe Israeliți - 2 Smuel 7:23. În acest scop Moise a fost obligat să pună
mărturie înaintea Israeliților și înaintea Egiptenilor, acest lucru el trebuie să-l facă înainte de
IEHOVA

încheierea legămîntului Legii. Iehova a trimis pe Isus în Lume pentru a pune mărturie despre
Numele Lui, pentru a-și face un Nume pentru El însiși, iar Isus să fie un Martor în fața Evreilor
și în fața altora înainte de a face Noul Legămînt. – Ioan18:37. Isus a spus: ”Eu am venit în
Numele Tatălui Meu” - Ioan 5:43.
Scopul principal pentru care a venit Isus în lume a fost de a glorifica și justifica Numele
lui Iehova, după cum este dovedit: ”Dar tocmai pentru aceasta am venit pînă la ceasul acesta”
Tată, proslăvește Numele Tău! Și din cer, s-a auzit un glas, care zicea: ”L-am proslăvit, și-l voi
mai proslăvi!” – Ioan 12:27,28. Odată cu vărsarea sîngelui lui Isus ca jertfă pentru păcat, s-a
inaugurat Noul legămînt, de asemenea și-a pus prețul de răscumpărare pentru om. Prin Noul
legămînt este scos un popor pentru Numele Domnului, și prin urmare Numele lui Iehova devine
scopul principal pentru răscumpărarea omului.
Israeliții, poporul ales a lui Dumnezeu trebuia să își dovedească credincioșia față de
condițiile legămîntului legii pentru a deveni un neam sfînt a lui Dumnezeu așa cum e scris: ”Așa
să vorbești casei lui Iacov și să spui copiilor lui Israel: Acum dacă veți asculta glasul Meu, și
dacă veți păzi legămîntul Meu, veți fi ai Mei dintre toate popoarele, căci tot pămîntul e al Meu.
Îmi veți fi o împărăție de preoți și un neam sfînt. Acestea sunt cuvintele pe care le vei spune
copiilor lui Israel” – Exod 19:3,5,6. Acest lucru dovedește că un popor a fost preumbrit de
Israeliți și că astfel de oameni care au fost preumbriți de Israeliți în legămîntul Legii trebuie să-și
dovedească credincioșia lor în condițiile legămîntului Nou pentru a deveni un neam sfînt a lui
Dumnezeu. Adresîndu-se poporului prefigurat de Israeliți, apostolul Petru inspirat de Duhul sfînt
spune: ”Voi sunteți o seminție aleasă, o preoție Împărătească, un neam sfînt, un popor pe care
Dumnezeu și l-a caștigat ca să fie a Lui, ca să vestiți puterile minunate ale Celui ce v-a chemat
din întuneric la lumina Sa minunată; și pe voi care odinioară care nu erați un popor, dar acum
sunteți poporul lui Dumnezeu; pe voi care nu căpătaserăți îndurare, dar acum ați căpătat
îndurare”. – 1 Petru 2:9,10.
Acest neam sfînt este alcătuit din cei care devin membrii Casei Regale al carui Cap este
Isus Hristos. Scopul legămîntului Legii, a fost de a produce un popor pentru Numele lui Iehova,
IEHOVA

după cum este scris: ”Lucrurile acestea trebuiesc luate într-alt înțeles: acestea sunt două
legăminte: unul de pe Muntele Sinai care naște pentru robie și este Agar, - căci Agar este
muntele Sinai din Arabia - și răspunde Ierusalimului de acum, care este în robie împreună cu
copiii săi” – Galateni 4:24,25.
Soția lui Avraam, Sara a trecut de vîrsta naturală de fertilitate, și i-a cerut lui Avraam s-o
folosească pe roaba ei Egipteană pentru a obține un moștenitor pe motivul ”poate voi avea copii
de la ea” – Genesa 16:2,3. Dumnezeu a promis lui Avraam să-i dea o sămînță, și Agar i-a fost
dată lui Avraam de soția lui, pentru realizarea acestui scop. Copiii lui Agar nu s-au dovedit a fi
”sămînța promisă”, așa cum nici copiii legămîntului Legii cel vechi care sunt Israeliții după trup,
nu s-au dovedit plăcuți înaintea lui Iehova Dumnezeu. Că legămîntul Legii preumbrea legămîntul
Nou, este arătat clar în cuvintele apostolului:”Căci ce era cu neputință în lege, pentru că era slabă
prin trup, a făcut Dumnezeu trimițînd pe Fiul Său, în asemănarea trupului păcătos și pentru
păcatul în trup; Că dreptatea legii să se împlinească în noi care umblăm nu după trup, ci după
spirit”. – Romani 8:3,4. – trad. Dr. Nițulescu.
Motivul pentru eșecul legămîntului Legii nu a fost din cauza legii, ci din vina națiunii
Evreiești, prin urmare acest eșec a făcut necesară încheierea unui alt legămînt nou, după cum este
scris: ”În adevăr, dacă legămîntul dintîi ar fi fost fără cusur, n-ar mai fi vorba să fie înlocuit cu
un al doilea. Căci ca o mustrare a zis Dumnezeu lui Israel: ”Iată, vin zile, zice Domnul, cînd voi
face cu casa lui Israel și cu casa lui Iuda un legămînt nou” – Evrei 8:7,8 trad. Dr. Nițulescu –
legămînt = așezămînt, aranjament.
Din aceste scripturi reiese faptul că nici legămîntul vechi al Legii , nici legămîntul Nou,
nu s-a făcut pentru salvarea omenirii, ci cu scopul de a aduna un popor pentru Numele lui
Dumnezeu, un popor credincios căruia i se oferă favoarea de a participa la Justificarea Numelui
lui Iehova, și care dovedește de partea cui se devotează în chesiunea de controversă.
Este adevărat că Iehova a zis ”Să păziți legile și poruncile Mele; omul care le va împlini
va trăi prin ele. Eu sunt Iehova” – Levetic 18:1,5. Această scriptură nu spune că vreun om ar
IEHOVA

putea obține viață prin păstrarea legămîntului Legii, așadar, scopul legămîntului nu este de a
oferi viață vecinică cuiva. Adevăratul scop este de a identifica pe Justificatorul Numelui lui
Iehova. Promisiunea lui Dumnezeu aici este că, omul care se află în legămînt și se supune legilor
și poruncilor lui Dumnezeu, va trăi prin ele și dacă își menține integritatea față de El, va avea
parte la justificarea Numelui lui Dumnezeu, și-l va dovedi pe Satan un mincinos în Marea
Chestiune de discuție ivită în univers. Ascultarea în condițiile cerute în legămînt ar dovedi
calificarea omului de a fi justificatorul Numelui Lui Iehova, atunci cînd timpul pentru acest lucru
va fi venit pentru rezolvarea chestiunii în cauză. Aceasta este exact ce a făcut Isus Hristos.
Chiar dacă poporul Evreu ar fi respectat legămîntul Legii, și trăiau conform acestui
legămînt, totuși jertfa de răscumpărare nu putea fi omisă, deoarece viață nu putea nimeni să
primească decât prin această jertfă, iar citatul de mai sus arată spre Acela care va fi justificatorul
Numelui lui Iehova. Isus a suferit ocara din mîinile lui Satan și a agenților lui, și din cauza
credincioșiei pînă la sfîrsit în păstrarea legii lui Dumnezeu și El dovedind astfel ascultare în
aceste suferințe, a demonstrat calificarea, meritul de a fi Justificatorul Numelui lui Dumnezeu, și
autorul mîntuirii vecinice tuturor acelora care ascultă de El; iar aceasta este declarația scripturală
din Evrei 5:8,9 ”Și măcar că era Fiu, a învățat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit. Și
după ce a fost făcut desăvîrșit, s-a făcut pentru toți cei ce-l ascultă, urzitorul unei mîntuiri
vecinice”. Această concluzie este exprimată îm continuare cu altă ocazie de apostol. El a
subliniat punctul în care sămînța promisă este de o importanță capitală. Apoi el spune: ”căci dacă
moștenirea ar veni prin lege, nu mai vine prin făgăduință; și Dumnezeu prin făgăduință a dat-o
lui Avraam. Atunci pentru ce este legea? Ea a fost adăugată din pricina călcărilor de lege, pînă
cînd avea să vină ”sămînța”căreia îi fusese făcută făgăduința; și a fost dată prin îngeri prin mîna
unui mijlocitor” – Galateni 3:18,19. Evreii au fost din fire imperfecți și păcătoși, fapt care i-a
împiedecat să-și păstreze integritatea lor în perfecțiune, și prin urmare legea a fost adăugată pînă
la venirea ”seminței promise”. Lucrurile acestea trebuie luate într-alt înțeles: acestea sunt două
legăminte: unul de pe muntele Sinai care naște pentru robie și este Agar” – Galateni 4:24.
IEHOVA

În plus se arată că legămîntul Legii nu a fost făcut pentru a da poporului Israel, salvare,
mîntuire de viață, precum e scris: ”Este atunci Legea împotriva făgăduințelor lui Dumnezeu?
Nicidecum” Dacă s-ar fi dat o Lege care să poată da viață, într-adevăr neprihănirea ar veni prin
lege”. – Galateni 3:21. Să fim siguri că Iehova a știut aceste lucruri de la început, și a prevăzut că
în facerea unui legămînt El avea un obiectiv sau scop diferit de mîntuirea Evreilor la viață.
Mîntuirea Evreilor și Neamurilor nu este legată de vreun legămînt. Mîntuirea este prin
Isus Hristos pe care Iehova l-a făcut justificatorul, stabilește Împărăția Lui, și apoi aduce oamenii
la o cunoaștere a adevărului, pentru ca cei ce se află în Împărăție să poată primi viață vecinică
dacă sunt supuși pînă la sfîrșit. Scopul legămîntului Legii cu Evreii a fost pentru a avea un popor
pentru Numele Său; dar acest lucru a eșuat din cauza nescultării Evreilor. Cînd Isus Hristos,
Marele Moise a venit ca împlinire a ”sămînței” promise de Iehova lui Avraam, și acei Evrei au
fost găsiți credincioși au fost transferați de la Moise la Hristos, astfel, ei s-au făcut o parte a
”poporului consacrat” pentru Numele lui Iehova. Ucenicii credincioși ai lui Hristos Isus, sunt
dovezi clare a acestui fapt. Ei au fost consacrați deja pentru a face voia lui Dumnezeu și au fost
botezați în Moise ”în nor”, iar acum nu mai era necesar să facă încă un alt botez. -1
Corinteni10:1-4. Ioan 1:47.
Dacă legămîntul Legii nu putea da viață, atunci nici Noul legămînt nu poate da viață
pentru motivul clar, că acesta din urmăeste un substitut al celui vechi. Viața este dată doar pentru
cei ce au credință în Hristos Isus și continuă să rămînă credincioși. Scopul Noului legămînt este
clar, pentru a aduna un popor pentru Numele Său Mare și sfînt, justificare care rezultă din
păstrarea credincioșiei acelora care s-au consacrat să facă voia lui Dumnezeu, în timp ce suferă
ocară și contradicție din partea lui Satan și a agenților lui răi, și care credincioși devin Martori
pentru Numele lui Iehova și continuă să-și păstreze integritatea.
IEHOVA
MEDIATOR sau MIJLOCITOR

Iehova Dumnezeu prevede un mediator sau un mijlocitor al vechiului legămînt al Legii,
și un mediator pentru Noul legămînt. Evreii ca națiune au fost incompetenți pentru a face un
legămînt cu Iehova. Moise a crezut în promisiunea lui Iehova și prin credință, ”el aștepta cetatea
care are temelii tari, al cărei meșter și ziditor este Iehova Dumnezeu.” – Evrei 11:10-25. Prin
urmare, încrederea și credincioșia lui Moise înaintea lui Iehova Dumnezeu, credință dovedită de
Moise, L-a determinat pe Dumnezeu să-l aleagă ca mijlocitor al legămîntului Legii prin care să-
și anunțe scopurile cu privire la ce intenționa să facă în Egipt. Această alegere a fost făcută la
muntele Horeb (Sinai). – Exod 3:1-22. Acest lucru a fost făcut cu ceva timp înainte de încheierea
legămîntului, și Moise trebuia să de-a o mărturie înaintea lui Faraon, al conducătorului Egiptului,
și înaintea copiilor lui Israel.
În ceea ce privește Legămîntul Legii, este scris: ”a fost dat (rînduit) de către îngeri, prin
mîna unui mijlocitor”- Galateni 3:19. Mai marele Moise a fost ales de Iehova ca mijlocitor al
Noului Legămînt și această selecție a fost făcută după ce Isus s-a botezat în Iordan și după ce a
fost ispitit în pustiu. Aceasta a fost atunci cînd El a venit ca și garanție și mijlocitor al Noului
Legămînt care urma să fie făcut mai tîrziu. Vechiul Legămînt al Legii a fost inaugurat în
momentul sacrificării mielului Pascal în Egipt de către Israeliți, iar Noul Legămînt a fost
inaugurat atunci cand adevăratul Miel a fost fertfit.
Isus Hristos a fost ales ca mijlocitor trei ani și jumătate înainte de aceea dată. Unde există
mijlocitor înseamnă că acolo există și alții în legămîntul pe care Iehova îl face ”dar mijlocitorul
nu este mijlocitorul unei singure părți, pe cînd Dumnezeu este unul singur.” – Galateni 3:20.
Dacă nu erau alții în legămînt acolo nu mai era nevoie de un mijlocitor. Deoarece scopul
principal al venirii lui Isus a fost și este justificarea Numelui Lui Iehova, și dacă Isus ar fi fost
singur în această lucrare de justificare, în acest legămînt nu era nevoie de un mijlocitor.
Isus este ”sămînța promisă” în Legămîntul Avraamic care precede atat Legămîntul Legii
cat și Noul Legămînt. Faptul că un mijlocitor a fost prevăzut pentru Noul Legămînt, arată că
scopul Legămîntului este de a aduce pe alții în legămînt să lucreze împreună cu Isus Hristos, sub
IEHOVA

directa lui îndrumare, și conducere. Noul Legămînt a fost făcut de mai bine de 2000 ani după
legămîntul Avraamic și nu putea lua locul legămîntului Avraamic, al ”sămînței promise” prin
care sunt binecuvîntate toate familiile pămîntului. Aceasta este o dovadă în plus că Noul
Legămînt nu este un legămînt de binecuvîntare sau de viață, dar este un mijloc de a oferi un
popor care să ducă mărturia lui Iehova spre justificarea Numelui Său. Prin faptul că există un
mijlocitor arată că și alții sunt uniți cu Isus Hristos în lucrarea de justificare a Numelui lui
Iehova.
Cine sunt ceilalți? Ceilalți sunt cei ce sunt luați în Noul Legămînt după ce aceștia au făcut
un legămînt prin jertfă cu Iehova Dumnezeu și au fost aprobați de Iehova ca fiii ai Lui. Încă o
dovadă în plus că Legămîntul este instrumentul lui Iehova prin care își realizează scopul Lui,
acela de justificare a Numelui Său, de menționat faptul că Iehova numește mijlocitorul înainte de
a fi făcut legămîntul, și că El face această alegere necondiționat. El a ales pe iubitul Său Fiu Isus
Hristos, Mareșalul Său, pentru a executa scopurile sale, iar Isus Hristos nu a avut nimic de-a face
cu selecția Sa în această funcție, decît să-și dovedească credincioșia față de Iehova Dumnezeu
pînă la moarte. ”Tot așa și Hristos, nu și-a luat singur slava de a fi Mare Preot, ci o are de la Cel
ce i-a zis: ”Tu esti Fiul Meu, astăzi Te-am născut”. ”Și cum zice iarăși într-alt loc:”Tu esti preot
în veac după rînduiala lui Melchisedec”. – Evrei 5:5,6.
Cînd Isus a fost numit Mare Preot, Iehova a legat Cuvântul Său prin jurămînt:”Și fiindcă
lucrul acesta nu stă făcut fără jurămînt, căci pe cînd Leviții se făceau preoți fără jurămînt, Isus s-
a făcut preot prin jurămîntul celui ce i-a zis:”Domnul a jurat, și nu se va căii: ”Tu ești Preot în
veac după rînduiala lui Melchisedec”. Evrei 7:20,22.
La botezul Lui în apele rîului Iordan, Isus a făcut și a început realizarea unui legămînt de
sacrificiu și acesta s-a sfîrșit la Calvar. ”Dar acum Hristos a căpătat o slujbă cu atat mai înaltă cu
cît legămîntul al cărui mijlocitor este El e mai bun, căci este așezat pe făgăduințe mai bune” –
Evrei 8:6. Datorită legămîntului de sacrificiu care a fost un sacrificiu sfînt și plăcut lui
Dumnezeu, Isus se face mijlocitorul Noului Legămînt. ”Cu cît mai mult sîngele lui Hristos care
prin duhul cel vecinic s-a adus pe sine însuși jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăți cugetul
IEHOVA

vostru de faptele moarte, ca să slujiți Dumnezeului celui viu! Și tocmai de aceea este El
mijlocitorul unui Legămînt Nou, pentru ca prin moartea Lui pentru răscumpărarea din abaterile
înfăptuite sub legămîntul dintîi cei ce au fost chemați să capete vecinica moștenire care le-a fost
făgăduită” Evrei 9:14,15.
Biserica lui Hristos nu are nici o parte în această funcție de mijlocitor, Biserica nu este
mediatoare, nu mijlocește, Isus Hristos este singurul mijlocitor în Legămîntul Nou. Evrei 12:24.
Isus Hristos este mijlocitorul legămîntului Nou față de proprii frați, adică față de ”Israelul
spiritual” în timpul cînd Iehova adună dintre neamuri un popor pentru Numele Lui. – Faptele
apostolilor 15:14. Apostolul Pavel arată relația lui cu legămîntul, cînd spune:”căci este un singur
Dumnezeu și este un singur mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul Isus Hristos, care s-a dat
pe sine însuși ca preț de răscumpărare pentru toți: faptul acesta trebuia adeverit la vremea
cuvenită”. ”Și propovăduitorul și apostolul Lui am fost pus eu – spun adevărul în Hristos, nu
mint – ca să învăț pe neamuri credința și adevărul” – 1 Timotei 2:4-7. Acest text nu spune și nici
nu înseamnă că omul Isus Hristos este mijlocitor pentru toți oamenii. Textul spune că există un
singur Dumnezeu care este Iehova și un singur mijlocitor între Dumnezeu și oameni.
Ce oameni? Oamenii sunt creaturile umane care exercită credință în Hristos Isus și au fost
și sunt de acord să facă voia lui Dumnezeu. De ce ar trebui Dumnezeu să numească un mediator
pentru aceia din omenire care defaimă Numele Său, și numele lui Isus Hristos? Textul arată că
apostolul nu are în vedere toată familia umană. El s-a adresat lui Timotei și celor cu aceeași
credință prețioasă, și-i spunea lui Timotei să se roage în numele ”tuturor oamenilor”adică în
numele celor care aderă la organizația lui Dumnezeu. Cu siguranță, apostolul nu a fost îndemnat
și sfătuit să se roage în numele celor care se opun lui Dumnezeu și Isus Hristos, el face
recomandare ca rugăciunea să fie făcută pentru ”REGI” și pentru ”AUTORITATE”. Desigur nu
pentru regii, conducătorii și autoritățile din organizația lui Satan. El a fost îndemnat și sfătuit să
se roage pentru cei care au primit anumite poziții de autoritate în organizația lui Dumnezeu, în
Biserică, și rugăciunea este pentru toți din Biserică, astfel încît toți să rămînă în pace și unitate.
Vezi T.V. 1933 pag.137.
IEHOVA

În concluzie, cuvîntul ”oameni” folosit în versetul al cincilea, al textului de mai sus, nu se
referă la toți oamenii din lume, ci se referă doar la cei care au încheiat un legămînt de a face voia
lui Dumnezeu; cît privește voința lui Dumnezeu, ea este ca ei să fie mîntuiți, să ajungă la o
cunoaștere exactă a adevărului, și pentru toate acestea există un mijlocitor în legămîntul cu
Dumnezeu.
Cine este mijlocitor? Răspunsul scriptural este OMUL ISUS HRISTOS, care s-a dat pe
sine ca preț de răscumpărare pentru toți. În acest ultim citat, sunt cuvinte de identificare a
numelui și a celui ce mijlocește între Dumnezeu și cei credincioși, aceia care au intrat într-un
legămînt de a face voia lui Iehova.
Nu este voința lui Dumnezeu ca cineva care s-a rătăcit din propria vină să fie aprobat.
Ioan 17:12. Clasa ”omului fărădelegii” a fost cîndva în legămînt pentru a face voia lui
Dumnezeu. Această clasă este pierdută, rătăcită nu din cauza lui Dumnezeu sau din vina altora,
ci din propria vină și a necredincioșiei lui. 2 Tesaloniceni2:2,3
Versiunea autorizată a cuvintelor apostolului: ”Cine s-a dat pe sine ca preț de

răscumpărare pentru toți, să fie mărturisit la timpul potrivit”. 1 Timotei 2:6. Unii oameni au
interpretat acest text cu cuvintele ”tuturor”, și în mod evident cu scopul de a-l aplica la toată rasa
umană. Este această concluzie garantată? Nu este deloc justificată. Este adevărat că Isus Hristos
și-a dat viața ca preț de răscumpărare pentru toți, și toți care acceptă pe Isus Hristos ca atare și
ascultă de El vor primi viață vecinică. În traducerile Moffat, Rotherham, Diaglott, textul care
arată spre aceste cuvinte ”cine s-a dat pe sine ca preț de răscumpărare pentru toți”, se înțelege
pentru toți aceia care doresc să primească cunoștință despre adevăr și să intre în legămînt pentru
a face voia lui Dumnezeu prin Isus Hristos, singurul mijlocitor.
Apostolul a specificat aici instrucțiunile date lui Timotei ”tu ar trebui să te rogi pentru
toată lumea din Biserică, incluzand pentru acea autoritate ca cea a apostolilor, și a altora care
servesc în Biserică” Efeseni 4:11-14.
IEHOVA

În ceea ce privește autoritatea despre care se vorbește aici, a fost pusă să ajute la
pregătirea unui popor pentru Numele Lui Dumnezeu; aceasta este dorința lui dumnezeu ca ”toți”
oamenii să fie salvați, mîntuiți și conform poruncii să fie salvați cei credincioși. În această
organizație există un singur Dumnezeu și Tată al tuturor, care este mai presus de toate și de toți,
și există un singur mijlocitor între Dumnezeu și oamenii consacrați, Isus Hristos,
Răscumpărătorul ”și eu Pavel am numit un serv special pentru a face de cunoscut aceste
adevăruri” – Efeseni 4:3-6; 1 Timotei 2:3-6.
Prin urmare, cuvintele ”restatornicirea omenirii” nu se poate aplica la întreaga omenire,

conform dovezilor scripturale de pînă aici arătate. În timp ce este arătat clar că Isus Hristos este
Răscumpărătorul pentru toți oamenii, reiese clar din acest context că aplicarea acestuia se cuvine
acelora care au intrat prima dată în legămîntul de sacrificiu. Noul Legămînt corespunde
legămîntului vechi al legii, Moise nu a fost un mijlocitor între Dumnezeu și Neamuri. El a fost
un mijlocitor între Dumnezeu și poporul Israel. Evreii au fost botezați în ”nor și mare sub
Moise”. 1 Corinteni 10:2. Evreii care au fost găsiți credincioși la venirea lui Isus, au fost
transferați de la Moise la Hristos, și Hristos a devenit mijlocitorul pentru toți aceștia, și pentru
toate Neamurile care au făcut un Legămînt să facă voia lui Dumnezeu, iar Moise intr-adevăr a
fost credincios în toată casa lui Dumnezeu, ca slugă (mijlocitor) pentru ca să mărturisească
despre lucrurile care urmau să fie vestite mai tîrziu. Dar Hristos este credincios ca Fiu
(Mijlocitor) peste casa lui Dumnezeu. Și casa Lui (Iehova) suntem noi, dacă păstrăm pînă la
sfîrșit încrederea nezguduită și nădejdea cu care ne lăudăm”. Evrei 3:5,6
AVOCATUL
S-a spus că Isus este avocatul Bisericii și mijlocitor pentru lume. Dar scripturile nu
sprijinesc această concluzie. Nu este nimic nepotrivit pentru ca Isus să fie mediator sau
mijlocitorul Bisericii, de asemenea și avocatul Bisericii, amandouă pozițiile El le îndeplinește în
IEHOVA

prezent. Nu este El avocatul, mijlocitorul pentru cei ce au nevoie de ajutor? Moise a fost
mediatorul legămîntului Legii și avocatul Israeliților care au păcătuit cînd el s-a rugat să-i ierte.
Exod 32:29-32. Tot așa, Isus Hristos mediază Noul Legămînt, El este avocatul celor din
organizația lui Dumnezeu care păcatuiesc. Așa este scris: ”Copilașilor, vă scriu aceste lucruri, ca
să nu păcătuiți. Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel
neprihănit” – 1 Ioan 2:1.
De cînd Isus Hristos s-a ridicat la cer pînă la venirea Lui la Templul Tatălui Său, în mod
oficial, Duhul Sfînt a mijlocit, și a fost avocatul celor credincioși. Ioan 14:16,17; 15:26. De cînd
Isus Hristos a venit la Templu funcția de avocat al spiritului sfînt a încetat, și de atunci Isus
Hristos este și mediator și avocat, ambele în organizația lui Dumnezeu, Sionul.
La botezul lui Isus în rîul Iordan, El s-a prezentat înaintea lui Dumnezeu fără pată sau
vreun cusur, conform împlinirii profeției scrise cu mult timp înainte, despre El: ”Atunci am zis:
”Iată-Mă că vin! În sulul cărții este scris despre Mine – vreau să fac voia Ta, Dumnezeule! Și
Legea Ta este în fundul inimii Mele”. Psalmi 40:7,8. Aceste cuvinte și fapte demonstrează
legămîntul de sacrificiu încheiat între Iehova Dumnezeu și Isus Hristos Fiul Său, Legămîntul a
fost unul de sacrificiu, de jertfă, deoarece a fost voia lui Dumnezeu ca El să fie jertfa vie. Acolo,
și atunci Isus s-a oferit necondiționat pe El însuși să facă tot ce este voința lui Dumnezeu, și apoi
a fost dorința lui Dumnezeu ca Hristos Isus să fie Justificatorul Lui. Pentru a-și arăta vrednicia
pentru acest lucru, El trebuia să își păstreze credincioșia și integritatea în cele mai grele încercări
pînă la moartea rușinoasă pe lemn, și că sîngele vărsat ar trebui să fie prețul de răscumpărare a
omului. ”Și tocmai de aceea este El Mijlocitorul unui legămînt nou...” Evrei 9:15. Iehova
Dumnezeu a dat lui Isus adiministrarea Legămîntului, și L-a însărcinat să aleagă un popor pentru
El, pentru Iehova, o slujbă cu mult mai mare decat cea pe care a avut-o Moise. Evrei 8:6.
Cînd apostolii au crezut în Domnul Isus ca și Hristosul, au început să-l urmeze toți pe El,
timp care a marcat intrarea lor într-un legămînt de sacrificiu. Luca 18:28-30; Matei 16:24,25.
Legămîntul de jertfă înseamnă a crede în Domnul Isus Hristos ca Răscumpărătorul și pe baza
acestei credințe să exercite o astfel de credință cu o iubire necondiționată să facă voia lui Iehova
IEHOVA

Dumnezeu. Trei ani si jumătate după ce Isus a intrat în legămîntul de jertfă, Dumnezeu a încheiat
Noul Legămînt cu Isus. Acest lucru dovedește evident să stabilească regula că nimeni nu poate fi
primit în Noul legămînt înainte de a fi intrat într-un legămînt de sacrificiu pentru Dumnezeu.
Toți cei născuți de Dumnezeu (concepuți printr-un botez), în mod necesar au făcut un
legămînt de jertfă și toți acesștia sunt desemnați să moară printr-o moarte de sacrificiu, de aceea
sunt îndemnați să rămînă credincioși pînă la moarte. – Apocalipsa 2:10.
Nu toți care fac un legămînt de sacrificiu se dovedesc credincioși, și prin urmare, nu toți
care fac legămînt de sacrificiu sunt aprobați și admiși în clasa ”servului credincios și înțelept”,
adică în poporul ales pentru Numele Lui. Numai cei credincioși sunt sfinții lui Dumnezeu, și lor
le vorbește Dumnezeu zicand: ”Adunați pe credincioșii Mei împreună la Mine; pe cei ce au făcut
legămînt cu Mine prin jertfă” – Psalmi 50:5. Acești sfinți au fost luați în Noul Legămant
împreună cu Isus Hristos, Marele Preot al Domnului, și astfel Isus le spune: ”Fii credincios pînă
la moarte și-Ți voi da cununa vieții” – Apocalipsa 2:10. Aceasta dovedește că numai cei care
sunt credincioși vor fi luați în Noul Legămînt și vor primi cununa vieții.
” MAREA MULȚIME DE OAMENI”
În cartea Apocalipsa cap.7 cu versetul 9, este menționată o ”mare mulțime”, de oameni

care este desemnată ca ”prizonieri” după cum declară Biblia. Aceștia cred că pot să rămînă în
organizațiile egoiste numite ”culte bisericești”, unde l-i se inspiră frică, constrângere, și unde au
parte de o influență nedreaptă exercitată de clerul acestor culte. Deși, au fost de acord (în mod
tacit) să facă voia lui Dumnezeu, ei sunt induși să creadă că pot să rămînă în organizațiile
bisericești contribuind la progresul lumii actuale, și în cazul în care se retrag din aceste
organizații ei vor suferi mustrare din mîinile oamenilor, și pedeapsă de la Dumnezeu. Aceasta
este o adevărată cursă pentru ei, venită direct de la Diavolul care este autorul fricii, a înșelaciunii,
și de la acoliții lui, o închisoare pentru prizonieri și care sunt arătate în versetele din
IEHOVA

Psalmi 79:11; 69:33; 102:20: 146:7. Aceștia sunt prizonierii din ”Babilon” care reprezintă pe așa
zisa ”creștinătate” de azi, aceasta fiind o parte a organizației lui Satan, și Dumnezeu le spune
acum în ultimele zile: ”Ieșiți din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiți părtași la faptele ei și să
fiți loviți cu urgiile ei”! – Apocalipsa 18:4.
În cazul în care această poruncă nu este ascultată, acești prizonieri vor primi aceeași
pedeapsă care vine peste lumea aceasta rea în Armaghedon. Ei trebuie să ia poziție pe partea lui
Iehova dacă doresc să supraviețuiască Armaghedonului, și să devină servi ai Lui. Cei care doresc
să servească pe Dumnezeu sunt incluși în clasa ”mulțimii mari de oameni” așa cum este arătat în
Apocalipsa 7:9,13,14. ”După aceea m-am uitat și iată că era o mare gloată pe care nu o putea
număra nimeni, din orice neam, din orice seminție, din orice norod și de orice limbă, care stătea
în picioare înaintea scaunului de domnie și înaintea Mielului, îmbrăcați în haine albe, cu ramuri
de finic în mîini ”și unul din bătrîni a luat cuvîntul și mi-a zis: ”Aceștia care sunt îmbrăcați în
haine albe, cine sunt ei oare? Și de unde au venit? ”Doamne, i-am răspuns eu, Tu știi! Și el mi-a
zis: Aceștia vin din necazul cel mare , ei și-au spălat hainele și le-au albit în sîngele Mielului”.
Această ”mare mulțime” face o consacrare de a face voia lui Iehova Dumnezeu, pentru a-
l servi, dar ei nu sunt luați în legămîntul Nou pentru Împărăție și nu devin niciodată parte a
Templului, ei vor popula pămîntul cu o rasă de oameni perfecți. Cei din clasa Templului vor
ocupa locurile cerești alături de Isus Hristos, locurile pregătite și hotărîte de Iehova Dumnmezeu.
TESTAMENT
Oamenii au împărțit Biblia de la Genesa la Maleahi și au denumit-o ”Vechiul

Testament”, iar partea Bibliei de la Matei la Apocalipsa au denumit-o ”Noul Testament”. Nu
există nici o autoritate scripturală pentru împărțirea Bibliei în două părți. Cuvîntul ”testament”
apare prima dată la Matei 26:28 și aici însemnă ”legămînt”. Versetul din 2 Corinteni 3:6 este a
treia mențiune a cuvîntului Noului ”Testament” dar și aici are aceeași însemnătate a Noului
IEHOVA

”Legămînt” și este subliniată de Versiunea Reviziută. În versetul al 14 –lea al aceluiași capitol
din 2 Corinteni, apar pentru prima dată cuvintele ”Testament Vechi” dar cu înțelesul potrivit de
”Legămînt vechi” și se referă la Legămîntul Legii care a devenit vechi, atunci cînd s-a terminat.
Mulți au concluzionat neînțelept că Scriptura desemnată ca ”Noul Testament” constituie tot ceea
ce este necesar pentru instruirea urmașilor lui Hristos Isus. Toate scripturile care sunt scrise la
dictarea lui Iehova Dumnezeu constituie Cuvîntul Lui: după cum este scris:” ”Toată Scriptura
este insuflată de Dumnezeu și de folos, ca să învețe să mustre, să dea înțelepciune în neprihănire,
pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvîrșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună”. 2
Timotei 3:16,17
Iehova Dumnezeu decoperă acum Martorilor Lui credincioși, semnificația profețiilor mai
clar decât oricând înainte, care oferă ajutor, înțelegere rămășiței și nu numai - Romani 15:4 ”Și
tot ce a fost scris mai înainte, a fost scris pentru învățătura noastră, pentru ca prin răbdarea și prin
mîngîierea pe care o dau Scripturile să avem nădejde”. Iehova dă relevația Cuvîntului Său și o
semnificație clară a acestuia pentru cei care sunt sîrguincioși și dornici să învețe și să facă voia
Lui. Psalmi 119:105 – ”Cuvantul Tău este o candelă pentru picioarele mele și o lumină pe
cărarea mea”. Acest verset este pentru toți care sunt adunați în Templu, și Domnul le oferă un
ospăț de binecuvîntări. Credincioșii sunt hrăniți prin aceste instrucțiuni divine și continuă să dea
laudă Numelui Lui Iehova.
Isus Hristos este Capul casei fiilor lui Dumnezeu- Evrei 3:6. ”Templul lui Dumnezeu”
este un alt nume dat casei fiilor Lui. Templul este format din Fiii unși ai lui Dumnezeu, Isus
Hristos însuși fiind ”Piatra din capul unghiului ”clădirii, precum și din membrii credincioși a
trupului lui Hristos care constituie ”pietrele vii” – Efeseni 2:18-22. În sprijinul acestor ”pietre
vii”, a acestor unși, apostolul Pavel spune: ”Voi sunteți Templul Dumnezeului Celui Viu; așa
cum a zis Dumnezeu: Eu voi locui și voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, și ei vor
fi poporul Meu” – 2 Corinteni 6:16; 1 Corinteni 3:16.
Venirea Domnului la Templul Său în anul 1918 d.hr. marchează începutul timpului de
strângere a urmașilor săi credincioși de pe pămînt în clasa Templului. Aceștia constituie o parte a
IEHOVA

cerului declarînd dreptatea lui Iehova Dumnezeu pentru că ei știu că El este Judecătorul și că
ziua de Judecată este aici. Psalmi 50:6 – ”Atunci cerurile vor vesti dreptatea Lui, căci Dumnezeu
este cel ce judecă”.
CAPITOLUL V
-LEGĂMINTELE SALE-
Iehova Dumnezeu își arată scopurile Sale conform voinței Sale divine și suverane, și nu
în funcție de ideile vreunei creaturi. Marea chestiune de discuție este între Iehova Dumnezeu și
Satan, dusmanul Lui Dumnezeu. Iehova este Cel Suprem, iar acest lucru îl va dovedi înaintea
întregii creațiuni inteligente. Numele lui Iehova arată la scopul Său, și El declară că scopul Său
este ca toți să știe că El este Cel Atotputernic, singurul Dumnezeu Adevărat din univers.- Exod
9:14. Timpul este sosit pentru ca mărturia despre Numele Lui și Împărăția Sa să umple pămîntul,
ca tuturor oamenilor de pe pămînt să li se acorde șansa de a se pune pe partea lui Iehova, să se
alăture poporului pe care El însuși Îl alege din toate națiunile pămîntului un popor care să-i
poarte Numele.
Acum, prin harul Său se face clară descoperirea însemnătății ”Legămintelor Sale” care au
drept scop de a aduce Marea chestiune de discuție într-un punct culminant, și de a convinge pe
toți că El, Iehova este Cel prea Înalt, Cel Suprem și Adevărat Dumnezeu. El și-a pus Numele pe
poporul Său scos din toate națiunile pămîntului pentru a fi făcuți servii aleși în Hristos, iar
această onoare El nu a dat-o nimănui în afară de ei – Isaia 42:8. – ”Eu sunt Iehova, acesta e
Numele Meu; și slava Mea n-o voi da altuia, nici cinstea Mea idolilor!” Satan și sluijitorii lui au
defăimat Numele lui Iehova Dumnezeu de la inceputurile lumii, dar acum este timpul cînd
Numele Lui trebuie să fie înălțat pentru totdeauna și numai cei ce-l iubesc vor putea face asta si
vor putea trăi. ”Numele Lui va dăinui pentru totdeauna; cît soarele îi va ținea Numele. Cu El se
IEHOVA

vor binecuvînta unii pe alții și nemurile îl vor numi fericit” – Psalmi 72:17. Prin Legămîntul Lui
au fost aleși și adunați la El, poporul Său pentru a-și îndeplini scopul. Astfel că, Noul Legămînt
este instrumentul lui Iehova prin care adună un popor care să mărturisească Numele Lui și astfel
să aibă o parte la justificara acestui Nume Măreț.
RELAȚ IE
Există o relație între legămîntul vechi al Legii și Noul Legămînt, pentru că acesta din
urmă a devenit substitutul primului și realizează ceea ce primul nu a reușit. Facerea și
inaugurarea primului Legămînt este în legătură strînsă cu facerea și inaugurarea Noului
Legămînt. Vechiul Legămînt a fost făcut în Egipt în ziua a 14 a lunii Nisan, cu ocazia jertfirii
Mielului de Paște. ”Așa vorbește Iehova Dumnezeul lui Israel, am făcut un legămînt cu părinții
voștrii în ziua în care i-am scos din țara Egiptului, din casa robiei” – Ieremia 34:13. Acest
Iehova a făcut ce trebuia să facă, și-a ales un popor al carui Dumnezeu sa fie El. ”Ci, Îmi voi
aduce aminte spre binele lor de vechiul Legămînt prin care i-am scos din șara Egiptului, în fața
neamurilor ca să fiu Dumnezeul lor. Eu sunt Iehova” Levetic 26:45. ”Eu rămîn credincios
legămîntului pe care L-am făcut cu voi cînd ați ieșit din Egipt și Duhul Meu este în mijlocul
vostru; nu vă temeți!” – Hagai 2:5.
Realizarea legămîntului în Egipt la timpul Jertfei Mielului Pascal a preumbrit sacrificarea

Mielului adevărat a lui Dumnezeu, cînd Isus Hristos a murit, iar Noul Legămînt a fost de atunci
inaugurat. Sîngele lui Isus Hristos a făcut ca Noul Legămînt să fie pus în vigoare, să fie
operațional. ”Și a luat paharul, a mulțumint, și le-a dat și lor spunîndu-le: beți toți din el, căci
acesta este sîngele Legămîntului Celui Nou care se varsă pentru mulți, spre iertarea păcatelor” –
Matei 26:27,28. ”Apoi a luat un pahar, și după ce a mulțumit lui Dumnezeu, li l-a dat și au băut
toți din el, și le-a zis: acesta este sîngele Meu, sîngele Legămîntului Celui Nou care se varsă
pentru mulți” – Marcu 14:23,24. ” Tot astfel, după ce au mîncat, a luat paharul, și li l-a dat
IEHOVA

zicand: Acest pahar este Legămîntul Cel Nou făcut în sîngele Meu care se varsă pentru voi” –
Luca 22:20,21. ”Dar iată, că mîna vînzătorului Meu este cu Mine la masa aceasta”. ”După cină a
luat paharul, și a zis: acest pahar este Legămîntul Cel Nou în sîngele Meu; să faceți lucrul acesta
spre pomenirea Mea, oridecate ori veți bea din el” – 1 Corinteni 11:25.
Iată dovada scripturală că după trei ani și jumătate de la investirea în funcția sau slujba de
mediator sau mijlocitor al Noului Legămînt, Isus a anunțat pe ucenicii Lui credincioși despre
facerea Noului Legămînt între Dumnezeu și ei înșiși, în care au fost invitați și Israeliții naturali
precum Natanael. Acest lucru arată că cei care au fost botezați în Moise și care au continuat să
fie credincioși pînă la venirea lui Isus Hristos pe pămînt, au fost transferați de la Moise la
Hristos. Acest anunț despre Noul Legămînt făcut ucenicilor trebuia să-i fi încîntat pe ei în acel
moment și i-a făcut să se găndească serios. Ei trebuia să fi fost familiarizați cu profețiile, și acolo
a început împlinirea profeției lui Ieremia. De la acel timp încoace, fiecare care este adus într-un
legămînt și își păstrează credincioșia ar trebui să-l cunoască pe Iehova de la ultimul pînă la cel
mai mare dintre ei.
Comemorarea sau sărbătoarea tipică a Noului Legămînt a fost păstrată sau observată de
Isus și discipolii săi credincioși pentru ultima dată. Din acel moment încoace împlinirea tipică a
Legămîntului legii a avut loc începînd cu moartea lui Isus în aceea zi. 1 Corinteni 5:7.
Moartea lui Isus pe stîlp asemenea unui păcătos și în locul păcătosului, a servit la
”ștergerea zapisului cu cele zece porunci care au stat împotriva noastră și ne era potrivnic. Și l-a
nimicit pironindu-l pe lemn” Coloseni 2:14. Se remarcă că acest legămînt a fost făcut pe pămînt
în lumea lui Satan (a organizației lui Satan), simbolizată prin Egipt, ”care în înțeles duhovnicesc
se cheamă...Egipt unde a fost răstignit și Domnul lor” – Apocalipsa 11:8. Sîngele vieții lui Isus
Hristos a fost vărsat în acea zi în care Legămîntul a fost ferm pus în vigoare, astfel Noul
Legămînt a devenit operațional. Vezi ”Reconciliere” pag.290. În continuare, sprijinul pentru
concluzia că Noul legămînt a devenit operațional de la moartea lui Isus, marchează aceste
cuvinte scrise cu autoritate de apostol: ”Acolo unde este un testament nu capătă putere decât
după moartea celui ce l-a făcut”. Evrei 9:16,17. Vărsarea sîngelui lui Isus Hristos pune Noul
IEHOVA

Legămînt în vigoare. Moartea ucenicilor și a celorlalți urmași credincioși ai lui Isus Hristos,
inclusiv a rămășiței de pe pămînt în această zi, nu este obligatorie pentru ca Noul Legămînt să
funcționeze, să fie operațional, deoarece pentru a deveni operațional acest Nou legămînt era
nevoie doar de moartea lui Isus Hristos, Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii.
În Egipt nu a existat doar o singură jertfă, un singur miel, dar odată cu sacrificarea
mielului Pascal, a intrat in vigoare Legămîntul vechi. Noul Legămînt a intrat în vigoare odată cu
sacrificarea Mielului Adevarat a lui Dumnezeu, Isus Hristos, și funcționarea Noului Legămînt nu
trebuie să aștepte pînă la moartea ultimului membru al corpului lui Hristos, ci Noul Legămînt
devine operațional la sfîrșitul perioadei de sacrificiu al fiecarui membru al corpului lui Hristos.
Trebuie să ținem cont de faptul că sîngele membrilor lui Hristos nu este necesar la realizarea și
funcționarea Noului Legămînt.
Legămîntul legii a fost inaugurat la Muntele Sinai la acel timp, după cum arată
înregistrarea scripturală cu privire la ceremonii precum,”arderi-de-tot”,”jertfe de mulțumire” prin
junghierea de tauri: ”Și Moise a trimis pe niște tineri dintre copiii lui Israel, să aducă Domnului
”arderi-de-tot, și să junghie tauri ca jertfe de mulțumire. Moise a luat jumătate din sînge și l-a
pus în străchini, iar cealaltă a stropit-o pe altar. A luat cartea Legămîntului, și a citit-o în fața
poporului. Ei au zis: ”Vom face și vom asculta tot ce a zis Domnul. Moise a luat sîngele și a
stropit poporul zicand: ”Iată sîngele legămîntului, pe care l-a făcut Domnul cu voi pe temeiul
tuturor acestor cuvinte” Exod 24:5-8.
SÂNGELE
În Egipt, Moise a fost un tip a lui Isus; și cum Moise nu putea să moară ca să împlinească
în același mod tipul, Mielul a fost ucis în locul lui așa cum era arătat, iar cu sîngele vărsat s-a
perfectat Legămîntul devenind astfel operațional. În ceea ce privește Mielul este scris: ”Să fie un
miel fără cusur, de parte bărbătească de un an; veți putea lua un miel sau un ied. Să ia din sîngele
IEHOVA

lui, și să ungă amîndoi stîlpii ușii și pragul de sus a ușii caselor unde îl vor mînca” – Exod
12:5,7. Cînd au ajuns Israeliții în Sinai au efectuat ceremoniile de inaugurare a Legămîntului
Legii și Moise a luat sîngele și a stropit pe popor zicând: Iată, sîngele legămîntului pe care l-a
făcut Domnul cu voi pe temeiul tuturor acestor cuvinte” – Exod 24:8. Sîngele lui Isus care a fost
vărsat la Calvar, a făcut operațional Noul Legămînt în ziua morții lui, și cu puțin timp înainte de
moartea Lui, a luat paharul cu vin, simbolul sîngelui Său, și a zis ucenicilor Săi: ”Acesta este
sîngele Meu, al Noului Legămînt care se varsă pentru mulți spre iertarea păcatelor” – Matei
26:28. Vărsarea sîngelui Lui a fost, pentru a face o completă punere în funcțiune sau operațiune a
Noului Legămînt și de asemenea să servească ca preț de răscumpărare a omenirii. Numai cei ce
cred în sîngele vărsat a lui Isus Hristos, pot fi aduși în legămînt cu Dumnezeu. Înainte de
exercitarea unei astfel de credințe, toți au fost străini de Dumnezeu, și numai după ce aceia care
au crezut în Hristos Isus și au exercitat credință în jertfa Lui, puteau fi aduși aproape de
Dumnezeu. ”Aduceți-vă aminte că în vremea aceea erați fără Hristos, fără drept de cetățenie în
Israel, străini de Legămintele făgăduinței, fără nădejde și fără Dumnezeu în lume. Dar acum, în
Hristos Isus, voi care erați odinioară depărtați, ați fost apropiați prin sîngele lui Hristos”. ”Căci
El este pacea noastră care din doi a făcut unul, și a surpat zidul de la mijloc care-i despărțea” –
Efeseni 2:12-14.
Evreii care au încheiat în mod deliberat Legămîntul Legii au murit, tot așa cei care
defaimă și calcă peste sîngele vărsat a lui Isus Hristos, sînge pe baza căruia s-a încheiat și sfințit
Noul Legămînt, aceia vor muri. ”Cu cât mai aspră pedeapsă credeți că vor primi cel ce va călca
în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pîngări sîngele Legămîntului cu care a fost sfințit și va
batjocori pe Duhul Harului?” – Evrei 10:29. Acesta este Iehova Dumnezeu care desăvîrșește pe
aceia pe care i-a scos din lume pentru Numele Său, și aceasta o face prin intermediul sîngelui
Noului Legămînt ”Dumnezeul păcii care prin Sîngele Legămîntului celui vecinic a sculat din
morți pe Domnul nostru Isus, Marele Păstor al oilor; să vă facă desăvîrșiți în orice lucru bun, ca
să faceți voia Lui, și să lucreze în noi ce este plăcut prin Isus Hristos. A Lui să fie slava în vecii
vecilor! Amin!”
IEHOVA

”Căci printr-o singură jertfă El a făcut desăvîrșiti pentru totdeauna pe cei ce sunt sfințiți!
– Evrei 10:14. În acest context al ultimului citat, se arată că dincolo de orice îndoială, Noul
Legămînt nu prevede nici o cerere de ”restaurare” sau ”restatornicire” a rasei umane, ci se aplică
exclusiv la cei ce s-au consacrat să facă voia lui Dumnezeu, prin urmare Noul Legămînt este
făcut între Dumnezeu și cei consacrați pentru a-și descoperi scopul Său, dar acest lucru îl face
numai după ce aceste persoane au făcut consacrarea în serviciul Domnului, și au fost aprobate de
El, prin meritul și valoarea jertfei lui Isus Hristos.
Scripturile denumesc ”Noul Legămînt” , ”Legămîntul cel Vecinic” pentru că acesta e o

parte a scopului exprimat a lui Dumnezeu de a ”naște” o ”sămînță” care va justifica Numele lui
Iehova. Doar cei care își dovedesc credincioșia pînă la sfărșit vor fi luați în Noul Legămînt, și
făcuți o parte a ”sămînței” făgăduite.
CU CINE ESTE ÎNCHEIAT LEGĂMÎNTUL
Legămîntul legii a fost încheiat de Iehova Dumnezeu cu descendenții naturali ai

Israelului, Moise fiind Mijlocitorul glorificat. Israeliții ca națiune au fost necredincioși acestui
Legămînt și astfel ei au fost alungați de la favoarea lui Dumnezeu ca națiune. Noul Legămînt a
fost făcut cu Hristos Isus, Mijlocitorul slăvit cu și în beneficiul ”Israelului spiritual” sau ceresc.
Există un Israel natural sau pamîntesc și un Israel spiritual sau ceresc. Israeliții naturali au
încălcat termenii și condițiile Legămîntului Legii făcut în Egipt, și ar fi cu totul incompatibil ca
Dumnezeu să încheie din nou cu aceeași oameni neascultători, un alt Legămînt. Noul Legămînt
are o valoare mult mai înaltă și mai prețioasă decît vechiul legămînt al Legii. Această concluzie
respinge ideea întocmirii Noului Legămînt cu descendenții naturali a lui Avraam. Israeliții
naturali sau după trup au fost un popor tipic, iar antitipii sunt cei care au încheiat un legămînt de
a face voia lui Dumnezeu, și care sunt numiți Israeliți spirituali. Este scris că Domnul va face
Noul Legămînt cu ”casa lui Israel și cu casa lui Iuda”, dar ar fi fost tot atît de nepotrivit să se
IEHOVA

concluzioneze că Iehova ar face un Nou Legămînt cu descendenții naturali ai evreilor adunați din
nou în Palestina, în necredință și care continuă să-l respingă pe Isus Hristos. Referitor la această
chestiune, apostolul a scris: ”Israel (descendenții naturali ai lui Avraam) nu a căpătat ce căuta,
dar rămășița aleasă (cei credincioși în Hristos) a căpătat; pe cînd ceilalți au fost împietriți” –
Romani 11:7. Acest lucru dovedește faptul că Noul Legămînt nu se face cu națiunea Israel sau
descendenții naturali a lui Israel, ci se face cu Israeliții spirituali. Evrei 9:16,17.
Este adevărat că Isus Hristos prin nașterea firească umană, a fost un Israelit natural. De
asemenea, este adevărat că primii urmași ai lui Hristos Isus au fost Israeliți naturali. Noul
Legămînt însă, a fost făcut cu Isus Hristos după ce a fost făcut CAPUL CASEI Israelului
spiritual, și celilalți au fost apoi invitați în legămînt după ce au acceptat pe Hristos Isus ca
sămînța promisă, și prin urmare după ce au devenit Israeliți spirituali. ”Dar aceasta nu înseamnă
că a rămas fără putere Cuvîntul lui Dumnezeu”. ”Căci nu toți cei ce coboară din Israel sunt
Israel; și măcar că sunt sămînța lui Avraam, nu toți sunt copiii lui Avraam, ci este scris: ”În Isaac
vei avea o sămînță care iți va purta numele” - Romani 9:6,7. Numai ce care sunt concepuți de
spirit, după exercitarea credinței în sîngele vărsat a lui Hristos Isus sunt considerați Israeliții
spirituali. ”Căci nu este iudeu acela care se arată pe dinafară că este iudeu; și tăiere împrejur nu
este aceea care este pe dinafară în carne. Ci Iudeu este acela care este Iudeu pe dinăuntru; și
tăiere împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în slovă; un astfel de Iudeu își scoate lauda nu de la
oameni, ci de la Dumnezeu. – Romani 2:28,29. Cei luați în legămîntul vechi al legii au fost
răscumpărați și pentru aceștia este scris că Iehova a mers în Egipt tocmai în acest scop. ”Este
oare pe pămînt un singur neam care să fie ca poporul Tău, ca Israel, pe care a venit Dumnezeu
să-l răscumpere, ca să facă din el poporul Lui ca să-și facă un Nume, ca să facă pentru el, pentru
țara Ta, Minuni și semne, izgonind dinaintea poporului Tău pe care L-ai răscumpărat din Egipt,
neamuri și pe dumnezeii lor? Tu ai întărit pe poporul Tău Israel; ca să fie poporul Tău pe vecie;
și Tu Doamne, Te-ai făcut Dumnezeul lui”- 2 Samuel 7:23,24; 1 Cronici 17:21,22.
Pentru a fi răscumpărat din Egipt, poporul Israelit, cel natural, trebuia să aducă ca jertfă
un miel fără cusur, un miel pascal pentru fiecare familie, și apoi Dumnezeu a făcut un legămînt și
IEHOVA

i-a condus de mînă, pe Israeliți afară din Egipt, la muntele Sinai unde a fost inaugurat legămîntul
cu ceremonii de punere în vigoare a acestuia. Înainte ca cineva să poată fi adus în Noul
Legămînt, antitipicul Miel trebuia înjunghiat. Cei chemați într-un legămînt trebuie mai întîi să fie
răscumpărați prin legămînt și apoi de omul Isus Hristos. Aceștia sunt răscumpărați ”prin sîngele
prețios, a lui Hristos, Mielul fără cusur și fără prihană. – 1 Petru 1:19 ”Așteptând fericita noastră
nădejde și arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu și Mîntuitor Isus Hristos. El s-a dat pe sine
Însuși pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege și să-și curățească un norod care să fie
a Lui, plin de rîvnă pentru fapte bune” – Tit 2:13,14
Acest text arată că scopul Noului Legămînt este de a scoate din națiunile pămîntului, un
popor zelos pentru fapte bune, care pune mărturie pentru Numele lui Iehova având parte astfel,
la lucrarea de justificare a Numelui lui Iehova Dumnezeu. Tot Israelul spiritual, adică cei strânși
pentru Numele lui Dumnezeu trebuie aduși în Noul Legămînt. În trecut, s-a crezut că textul din
Romani 11:25-29 este pentru a adera sau a corecta pe Israeliții naturali la Noul Legămînt, dar
aceasta nu apare nicăieri că Noul Legămant să fi fost făcut cu cele douăsprezece seminții ale
Israelului, dar legămîntul relatează în exclusivitate despre ”Israelul lui Dumnezeu” care sunt de
fapt Israeliții spirituali. – Galateni 6:16 – ”Și peste toți cei ce vor umbla după dreptarul acesta și
peste Israelul lui Dumnezeu, să fie pace și îndurare”.
ORBIRE PARȚIALĂ
Din nou se atrage atenția la argumentul pe care apostolul Pavel îl aduce privind
afirmația că: ”Israelul natural nu a obținut ce căuta; dar cei aleși (adică cei ce au devenit Israeliți
spirituali) au căpătat, iar ceilalți au fost ”orbiți”. Adresându-se în special Neamurilor, apostolul
spune: ”...pentru ca să nu vă socotiți singuri înțelepți, nu vreau să nu știți taina aceasta: o parte
din Israel a căzut într-o împietrire care va ținea pînă va intra numărul deplin al neamurilor ”-
Romani 11:25. Cea mai mare parte a poporului națiunii Israel și-a împietrit inima, au devenit
IEHOVA

orbi spiritual, și numai o ”rămășiță” a evreilor a rămas credincioasă și nu a devenit oarbă.
Versetul 11 din Romani cap.25, nu spune că aceasta a fost o orbire parțială, temporară care va
dispărea la un moment dat, dar afirmă că cea mai mare parte din acest popor Israel a devenit orb,
împietrit.
Cand Isus a venit pe pămînt ca om, au fost cîtiva Evrei care au fost dispuși să-l asculte și
să-l primească ca Mesia, deci, aceștia nu au devenit orbi, și nu l-i s-a împietrit inima. Cînd
apostolul folosește cuvintele ”pînă la numărul deplin al Neamurilor” asta nu înseamnă ”sfîrșitul
timpului Neamurilor, sau sfîrșitul lumii”, ci înseamnă pînă la timpul cînd numărul va fi complet
adică pînă se completează numarul celor 144000 de membrii, care vor fi adunați din rîndul altor
națiuni decît a Evreilor sau Israeliților naturali. Deoarece numai o mică ”rămășiță” a Israelului
natural l-au primit pe Isus Hristos, și aceștia au fost transferați către El, devenind spirituali,
demonstrează că este necesar ca pînă la 144000 membrii ai corpului lui Isus Hristos, Israeliții
spirituali să fie formați din Neamuri, aceștia fiind alții decît Evrei. Timp de trei ani și jumătate
după Rusalii, Evanghelia a fost predicată în exclusivitate la Evrei sau Israeliții naturali care
aveau oportunitatea de a deveni Israeliți spirituali. La sfîrșitul acestei perioade, Evanghelia a fost
predicată și la Evrei și la Neamuri, Cornelius fiind primul dintre Neamuri care a devenit adept a
lui Isus Hristos. – Faptele apostolilor 10:1-48. Marcarea ”Plinătății Neamurilor”a venit. Chiar și
astăzi există o rămășiță a Israelului spiritual adusă sub mantia dreptății și a mîntuirii, ”pentru că
veți dobîndi ca sfîrșit al credinței voastre, mîntuirea sufletelor voastre. Proorocii care au
proorocit despre harul care vă era păstrat vouă, au făcut din mîntuirea aceasta ținta cercetărilor și
căutării lor stăruitoare” – 1 Petru 1:9,10; Isaia 61:10.
Mîntuirea menționată aici se referă la rămășița Israelului spiritual și în ceea ce privește

aceasta, profetul a scris: ”cînd va năvăli dușmanul ca un rîu, Duhul Domnului îl va pune pe fugă.
Da, va veni un Răscumpărător pentru Sion pentru cei a lui Iacov care se vor întoarce de la
păcatele lor, zice Domnul” – Isaia 59:19,20. Apostolul continuă: ” Și atunci tot Israelul va fi
salvat, după cum este scris, Eliberatorul va veni din Sion și va îndepărta toate nelegiuirile de la
Iacov”. – Romani 11:26. Este momentul venirii Eliberatorului din Sion, Isus Hristos care ia toate
IEHOVA

nelegiuirile de la Israelul spiritual, astfel că ”tot Israelul” cel spiritual trebuie salvat. Cel care
vine din Sion (organizația lui Iehova Dumnezeu), este Eliberatorul, Isus Hristos, și El este cel ce
îndepărtează toate nelegiuirile lui ”Iacov”, adică de la oamenii scoși din lume pentru Numele Lui
Iehova, prin urmare tot Israelul spiritual este primit și adunat la Dumnezeu, ca un popor pentru
El însuși.
În anul 1918, Isus Hristos, ca ”mesagerul legămîntului” a apărut dintr-o dată în Templul
lui Dumnezeu pentru judecată, pentru a curăța pe ”fiii lui Levi”, adică să îndepărteze
”nelegiuirile lui Iacov”, acesta fiind poporul de legămînt a lui Dumnezeu.
În altă ordine de idei, Domnul Isus Hristos întors la Templu a îndepărtat nelegiuiri ca:
1. - Dezvoltare de caracter
2. – Formalism religios
3. – Ceremoniile
4. – Cultul peronalității care este ”Păcatul Samariei” – Amos 8:14
5. – Pasiunile piramidelor
6. – Supunerea în fața autorităților lumești (politice, religioase, comerciale), recunoscute
ca ”Înaltele Stăpîniri ” – Romani 13:1.
Îndepărtarea nelegiuirilor lui Iacov înseamnă luarea unei poziții departe de toate aceste
lucruri amintite mai sus a rămășiței spirituale și adoptarea unei poziții ferme și demne de partea
lui Iehova Dumnezeu privind îndelinirea scopurilor Lui.
Dacă am considera că ”Îndepărtarea nelegiuirilor lui Iacov” așa cum s-a înțeles odată, s-
ar aplica la Israelul natural, la Evrei, am putea recunoaște azi, contrariul, că nelegiuirea poporului
Evreu continuă și azi și sunt încă orbi ca liliecii la scopurile lui Dumnezeu, asta demonstrează că
apostolul nu a făcut nici o referire la Israelul natural atunci cand a vorbit de îndepărtarea
nelegiuirilor lui Iacov. Aceste versete se referă strict la doar cei care vin în casa spirituală a lui
IEHOVA

Israel. Este foarte nepotrivit și prin urmare nescriptural de a concluziona că vine o zi cînd Iehova
va aduce într-un legămînt pe descendenții naturali ai Israelului și să fie salvați toti Evreii.
Cu cîteva zile înainte de a fi sacrificat Isus, El a intrat în Ierusalim, călare pe un asin,

oferindu-se ca Rege al națiunii Israel, dar a fost respins. Atunci și acolo, El le-a spus: ”Iată, că vi
se lasă casa pustie” – Matei 23:38. Acolo, Evreii ca națiune au fost îndepărtați dar acolo a existat
o rămășiță a Evreilor credincioasă care au devenit copiii făgăduinței, așa a declarat apostolul clar
în Romani 9:8- ”Aceasta înseamnă că nu copiii trupești sunt copiii lui Dumnezeu, ci copiii
făgăduinței sunt socotiți ca sămînță”. Poporul lui Israel natural ca națiune au pierdut ocazia de a
fi Martorii lui Iehova credincioși, în schimb cîtiva dintre Evrei care au rămas credincioși au
devenit o parte din casa spirituală a lui Israel, cea mai nobilă favoare pe care o poate obține o
creatură de pe pământ.
Evanghelia nu a fost predicată nimănui cu excepția Evreilor pînă cînd apostolul Petru a
predicat-o lui Corneliu sutașul. Aceasta s-a întîmplat după ce apostolii s-au adunat în Ierusalim
să stabilească, să hotărască de ce Evanghelia trebuia predicată și la Neamuri, și cu această ocazie
Iacov a luat cuvântul si a zis: ”Fraților, ascultați-mă! Simon a spus cum mai întâi Dumnezeu și-a
aruncat privirile peste Neamuri să-și aleagă un popor care să-i poarte Numele”. Faptele
apostolilor 15:11-15. Cu această ocazie, Pavel și Barnaba au mărturisit că Dumnezeu a făcut
lucruri minunate și miracole printre Neamuri. Pavel a fost făcut apostolul Neamurilor. Acum, în
scrisoarea către Romani în special cap 15, Pavel accentuează eforturile sale spornice, strădaniile
sale pentru a arăta Evreilor privilegiile lor de a deveni slujitori lui Isus Hristos. El a spus: ”v-o
spun vouă, Neamurilor: Întrucît sunt apostol al Neamurilor, îmi slăvesc slujba mea, și caut ca
dacă este cu putință să stîrnesc gelozia celor din neamul meu, și să mîntuiesc pe unii din ei” –
Romani 11:13,14. Dacă ar fi fost un număr suficient de membrii ai națiunii Israelului natural care
să completeze numarul de 144000 de Israeliți spirituali sau de membrii ai corpului lui Isus
Hristos atunci nu ar fi trebuit să vină și dintre Neamuri. După ce Evanghelia a fost predicată și la
Neamuri, oportunitatea de deschidere a fost echilibrată, atît pentru Evrei cît și pentru Neamuri
IEHOVA

deopotrivă. Apostolul Pavel a subliniat că posibilitatea de a deveni un popor pentru Numele lui
Dumnezeu a fost și este o mare favoare de la Dumnezeu, atît pentru Evrei cît și pentru Neamuri.
Continuand discursul său, apostolul Pavel a mai spus: ”Lepădarea de credință a națiunii
Israel după trup, a deschis calea de intrare pentru Neamuri, pentru cei din lume care doresc să se
împace cu Dumnezeu, inclusiv Evreii ca indivizi, care încetează în necredința lor: și fiind
adevărat, care ar fi efectul aceestor Evrei individuali care ar vrea să accepte acum pe Isus Hristos
și să se devoteze pe deplin lui Dumnezeu? Răspunsul la acestă întrebare ar fi de ridicare la viață
din morți? – Romani 11:15.
Apostolul Pavel avertizează Neamurile să nu se fălească cu favoarea pe care au primit-o

de la Dumnezeu, ca și cand ar fi una meritată. Neamurile fără îndoială erau înclinate să se laude
pentru aceasta, prin urmare, Pavel spune: ”Tu vei spune – Ramurile au fost tăiate, ca să fiu eu
altoit. Adevărat. Au fost tăiate din pricina necredinței lor, și tu stai în picioare prin credință: Nu
te îngâmfa dar, ci teme-te! ”- Romani 11:19-21. Apostolul subliniază faptul că numai prin
credincioșie față de Dumnezeu și de Isus Hristos cineva ar primi asigurarea de viață vecinică. El
spune Neamurilor că Dumnezeu este în stare să aducă pe Evrei în Noul Legămînt dacă aceștia ar
crede și ar asculta de El. Timpul a venit pentru ca Evanghelia să fie predicată și Neamurilor, iar
cei ce au fost aleși nu au luat în considerare ”fața ”omului, ci au privit la devotamentul acelora
care erau în legămînt cu Dumnezeu și lui Isus Hristos, și au devenit spirituali. Din acel timp,
Dumnezeu nu a mai făcut nici o deosebire între Iudei și Neamuri după cum este relatat în
Galateni 3:28 ”Nu mai este nici Iudeu nici Grec: nu mai este nici rob nici slobod: nu mai este
parte bărbătească nici parte femeiască, pentru că toți sunteți una în Hristos Isus”.
Datorită favoarei care a venit peste Neamuri, și a oportunității oferite lor de a deveni
poporul lui Dumnezeu, nu înseamnă că toți Evreii au fost lepădați numai pentru că ei au fost
descendenții naturali ai lui Avraam. Din contră, Evreii după trup și Neamurile acum se află pe un
nivel comun, și dacă un om fie el Iudeu sau Păgîn, rob sau slobod, dacă el se devotează pe el
însuși lui Dumnezeu prin credință în sîngele lui Hristos Isus, acesta poate deveni unul din
”sămînța promisă”. Trebuie să vină timpul cînd Eliberatorul vine din Sion, și acesta e timpul cînd
IEHOVA

Isus a venit la Templu, și la acest timp se aplică profeția: El vine din Sion și va îndepărta toate
nelegiuirile de la Iacov” Romani 11:26, Isaia 59:20.
Acesta este timpul de curățire al ”fiilor lui Levi”, de îndepărtare al nelegiuirilor de la

casa spirituală a lui Israel, și atunci toți cei credincioși vor fi salvați, prin urmare argumentul
apostolului Pavel pare să fie clar aplicat nu Israelului după trup, ci Istraelului spiritual. Apostolul
citează din cuvintele profetului Ieremia și confirmă o parte din termenii sau prevederile Noului
Legămînt. ”Pentru aceștia este legămîntul meu (pentru Israelul spiritual reprezentat de rămășița
de pe pămînt), cînd le voi șterge păcatele. Israelul spiritual a păcătuit și a stat vinovat în
nelegiuire înaintea lui Dumnezeu și Dumnezeu a fost supărat pe ei; o astfel de stare a existat între
consacrați la momentul venirii lui Isus la Templu pentru judecată. Mai apoi, Dumnezeu a iertat
păcatele lor și a îndepărtat nemulțumirea de la ei: ”Și în ziua aceea vei zice ”Te laud Doamne,
căci ai fost supărat pe mine, dar mînia Ta s-a potolit și m-ai mîngîiat!” – Isaia 12:1
Marele mesager al legămîntului, Isus Hristos judecă cu toată puterea și autoritatea, a venit
la Templu și judecă cu scopul de a curăți pe ”fiii lui Levi”, și această curățare constă în
îndepărtarea păcatelor lor, astfel încît acești copii ai lui Dumnezeu să poată aduce un sacrificiu
plăcut lui Dumnezeu, de la acel timp încoace – Maleahi 3:3. Sacrificiul bine primit înaintea lui
Dumnezeu menționat aici arată clar, la un popor adunat pentru Numele lui Dumnezeu care
trebuie să devină Martori ai lui Iehova și pentru a fi plăcuți Lui, trebuie să aducă continuu o
jertfă de laudă și mulțumire lui Dumnezeu, jertfă care constă în rodul buzelor care mărturisesc
Numele și Supremația Lui Iehova. Evrei 13:15.
Evreii naturali au refuzat Evanghelia lui Isus Hristos și l-au răstignit, l-au respins ca
Justificatorul Numelui Lui Iehova și Mîntuitorul omului. Prin urmare, ei s-au dovedit a fi
dușmanii lui Dumnezeu ”În ceea ce privește Evanghelia, ei sunt vrăjmași spre binele vostru; dar
în ce privește alegerea sunt iubiți din pricina părinților lor” –Romani 11:28. Fiind dușmani și orbi
spiritual vorbind Evreii nu puteau fi luați în legămîntul nou. Acest verset nu înseamnă că Evreii
au devenit orbi și dispuși să se dea la o parte în favoarea Neamurilor, pentru ca Neamurile să
IEHOVA

primească privilegiul să servească pe Dumnezeu. Chiar și în vremea apostolului Pavel, ei Evreii
au ofensat favoarea divină de peste Neamuri. – Faptele apostolilor 22:21-23.
Orbirea lor în necredință, a operat în favoarea Neamurilor în acest sens, astfel că a oferit
ocazia Neamurilor să intre în organizația lui Dumnezeu. Prin urmare, majoritatea Evreilor au fost
dușmanii declarați ai lui Dumnezeu de dragul sau în beneficiul Neamurilor, dar nu este așa și cu
rămășița credincioasă dintre Evrei. Apostolul spune: ”În ce privește alegerea ei (Evreii
credincioși care nu au devenit orbi) sunt iubiți din pricina părinților lor (Avraam, Isaac, Iacob)
credincioși și iubiți de Dumnezeu iar dragostea lui Dumnezeu s-a extins și peste rămășița lui
Israel, oferindu-le o parte a aleșilor Lui, astfel că apostolul spune: ”Dar aleșii (adică rămășița
credincioasă a lui Israel care au devenit spirituali) au căpătat.” – Romani 11:7.
ISRAEL ȘI IUDA
Casa spirituală a lui Israel cuprinde pe toți aceea care au încredere în sîngele vărsat a lui
Isus Hristos, ca preț de răscumpărare a omului, care au făcut un legămînt să facă voia lui
Dumnezeu, și au fost concepuți de Dumnezeu, și aceasta include obligatoriul pe toți cei născuți
de spirit în special ”turma mică”. Iuda înseamnă ”Laudă” și se aplică în mod specific celor care
au fost și care își împlinesc datoria lor în serviciul ”Împărăției”. Profetul Ieremia, în cap.31,
profețiile privind restatornicirea rămășiței credincioase a lui Iehova care este eliberată din
organizația lui Satan și adusă în organizația lui Iehova, în Împărăție. Cuvantul Iacob se referă la
casa regală. Profeția se referă la eliberarea cu adevărat a Israeliților spirituali din organizașia lui
Satan și aducerea lor în organizația lui Dumnezeu care are loc cînd Isus Hristos vine la Templu,
astfel că, ”Domnul a răscumpărat pe Iacov, și-l izbăvește din măna unuia mai tare decît el. Ei
vor veni, și vor chiui de bucurie pe înălțimile Sionului; vor alerga la bunătățile Domnului, la
grîu, la must, la untdelemn, la oi, si boi, sufletul le va fi ca o grădină bine udată și nu vor mai
tînji. Atunci fetele se vor vedeli în joc, tinerii și bătrînii se vor bucura și ei; le voi preface jalea în
veselie și-i voi mîngîia, le voi da bucurie după necazurile lor” -ieremia 31:11-13. Această
profeție se aplică clar la timpul bucuriei cînd Domnul Isus Hristos vine la Templu și invită pe cei
credincioși să intre în bucuria Domnului - Matei 25:21 Iehova este acum pe punctul să atragă

IEHOVA
atenția asupra unor lucruri care nu au fost menționate pînă acum clar în Biblie, și anume, facerea
Noului Legămînt prin urmare El vorbește profetului Său: ”Iată, vin zile zice Domnul; cînd voi
face cu casa lui Israel și cu casa lui Iuda un legămînt nou” – Ieremia 31:31.
Această profeție nu se referă la Israelul după trup deoarece ei au respins pe Dumnezeu și

pe Isus Hristos, și pentru că au lepădat și legămîntul Legii dat lor, cu mult timp în urmă, acesta a
fost anulat pe motiv că Evreii nu au respectat partea lor de legămînt, deci au fost necredincioși.
Profeția cu privire la Noul legămînt făcut cu casa spirituală a lui Israel (înțelegînd că
acesta cuprinde tot Israelul spiritual, incluzand pe cei concepuți de spirit), și cu casa lui Iuda
identificînd pe membrii credincioși ai Împărăției care urmează să se asocieze cu Isus Hristos,
care este numit ”Leul din seminția lui Iuda” - Apocalipsa 5:5.
El, Isus Hristos, fiind Capul din seminția Iuda, și cei ce sunt luați în Templu ca și
membrii corpului Său și făcuți o parte a casei Regale sunt desemnati Casa Lui Iuda, în timp ce
Casa Lui Israel îmbrățișează nu numai clasa Împărăției ci întreaga clasa concepută de spiritul lui
Iehova Dumnezeu.
Apostolul spune: ”Vin zile”. Întrebarea este cînd va veni vremea pentru realizarea acestui
Nou Legămînt? După ce Evreii nu au reușit să rămînă credincioși în termenii legămîntului Legii
care a devenit vechi, apostolul Pavel preia această profeție în raport cu Noul legămînt și spune:
”Căci ca o mustrare a zis Dumnezeul lui Israel: Iată, vin zile, zice Domnul cînd voi face cu casa
lui Israel și cu casa lui Iuda un legămînt Nou” Evrei 8:8. ”Dar iată legămîntul pe care-l voi face
cu casa lui Israel, după acele zile zice Domnul: voi pune legile Mele în mintea lor și le voi scrie
în inimile lor; Eu voi fi Dumnezeul lor și ei vor fi poporul Meu” – Evrei 8:10. Limbajul folosit
aici, arată spre Noul legămînt care a fost făcut cînd cel dintîi a devenit vechi. ”Prin faptul că zice:
Un nou Legămînt a mărturisit că cel dintîi este vechi; iar ce este vechi, ce a îmbătrînit este
aproape de pieire” – Evrei 8:13.
În zilele lui Ieremia, profeția lui a fost rostită privind legămîntul Legii care s-a învechit,
dar nu decăzut complet. Prin gura profetului Ieremia, Domnul a făcut cunoscut scopul lui în ceea
ce privește legămîntul Legii că va deveni vechi și va muri, și ce va face în privința Noului

IEHOVA
legămînt. ”Acele zile” menționate de profetul Ieremia au început în anul 33 d.hr. în 14 Nisan cu
ocazia sărbătorii Pascale, cînd Isus a sărbătorit pentru ultima oară Paștele tipic instituit în Egipt,
și imediat după aceea a instituit ”Cina de amintire” a propriei morți. La acel moment Noul
Legămînt a fost făcut. Isus a murit în acea zi de 14 Nisan an 33 d.hr. Ziua cînd legămîntul Legii a
fost făcut în Egipt, și corespunde exact cu ziua cînd a fost incheiat Noul legămînt. ”Acele zile”
adică zilele vechiului legămînt s-au încheiat. Legămîntul Legii a fost făcut în Egipt dar Noul
legămînt nu va fi făcut în conformitate cu acesta, după cum a declarat Ieremia. ”Nu ca legămîntul
pe care l-au încheiat cu părinții lor, în ziua cînd i-am apucat de mînă să-i scot din țara Egiptului,
legămînt pe care l-au călcat, măcar că aveam drept de soț asupra lor, zice Iehova” – Ieremia
31:32.
Acest legămînt încheiat în Egipt a fost făcut pe sacrificiul mielului literal cu un mijlocitor
imperfect, precum și termenii acestui legămînt specificați ulterior scriși pe tablele de piatră și
pergament. Noul legămînt este diferit și va realiza ceea ce vechiul legămînt nu a reușit să
realizeze. Egiptul, locul unde s-a încheiat vechiul legămînt a prefigurat lumea lui Satan unde, de
asemenea Domnul Isus a fost jertfit; prin urmare, Noul legămînt a fost încheiat în timp ce Hristos
Isus era pe pămînt, unde a fost răstignit. Națiunea lui Israel s-a dovedit necredincioasă și
nevrednică legămîntului Legii, de aceea Noul legămînt nu era potrivit a se încheia cu aceea
națiune.
Iehova Dumnezeu a fost ”soțul” acestei națiuni, precum a fost Avraam soțul lui Agar.
Referitor la El însuși ca ”soțul” națiunii Israel, arată relația Lui în ceea ce privește legămîntul
Legii prin care dorea să își cîștige un popor a lui, un popor care să preamărească Numele Lui.
Agar nu a reușit să aducă o sămînță plăcută lui Iehova, tot așa nici legămîntul Legii nu a reușit să
aducă o națiune întreagă de persoane plăcute pentru Numele Lui Iehova. Legămîntul Nou în
conformitate cu limbajul profetului nu este făcut după legămîntul Legii încheiat în Egipt. Iehova
definește atunci legămîntul pe care El îl va face cu casa lui Israel (după spirit), anume: ”Dar iată
legămîntul pe care-l voi face cu casa lui Israel, după zilele acelea, zice Iehova; voi pune LEGEA
Mea înlăuntrul lor, o voi sădi în inima lor, și Eu voi fi Dumnezeul lor, și ei vor fi poporul Meu ”-
Ieremia 31:33.

IEHOVA
Cînd a fost făcut legămîntul descris aici de cuvintele profetului Ieremia? Răspunsul este
la moartea lui Isus Hristos, în anul 33 d.hr. la data de 14 Nisan. Apostolul citează această profeție
a lui Ieremia așa cum apare în Evrei 8:8-10. Profeția aceasta a fost scrisă cu mult timp înainte
pentru beneficiul Bisericii iar apostolul Pavel a adresat-o Bisericii. De ce a trebuit ca el să
vorbească despre termenii și condițiile unui legămînt care era vechi, clasat care era făcut după ce
Biserica ar fi fost completă? El cu siguranță nu a făcut un astfel de lucru; și mai arată că
legămîntul nu este făcut pentru beneficiile Israelului natural sau al lumii. Aceste lucruri au fost
scrise mai înainte pentru ajutor, mîngîiere și speranța Bisericii. – Romani 15:4. ”După acele
zile” și anume după ce legămîntul Legii s-a încheiat și a devenit vechi, Dumnezeu face un Nou
legămînt cu casa lui Iuda și cu casa lui Israel.
Poporul Evreu a fost lepădat de Dumnezeu, și atunci legămîntul Legii s-a sfîrșit, prin
urmare a devenit învechit. Noul legămînt a fost făcut imediat cu Isus Hristos, după ce legămîntul
Legii a murit.
Pentru cine s-a încheiat Noul legămant cu Isus Hristos? Răspunsul este pentru toată casa
lui Israel (cel spiritual), adică pentru toți cei concepuți de spirit. Acest legămînt nu este pentru
oricine din descendenții Israelului natural (a lui Iacov) , ci doar pentru cei neprihăniți în credința
lui Isus Hristos. ”Și anume, neprihănirea dată de Dumnezeu care vine prin credința în Isus
Hristos, pentru toți cei ce cred în El. Nu este nicio deosebire” – Romani 3:22. ”Într-adevăr nu
este nici o deosebire între Iudeu și Grec; căci toți au același Domn care este bogat în îndurare
pentru toți cei ce-l cheamă. Fiindcă oricine va chema Numele Domnului va fi mîntuit” – Romani
10:12,13. ”Căci El este pacea noastră care din doi a făcut unul și a surpat zidul de la mijloc care-i
despărțea, și în trupul Lui a înlăturat vrăjmășia dintre ei, Legea poruncilor (legămîntul vechi) în
orînduielile ei, ca să facă pe cei doi (Evreu si păgîn care sunt credincioși) să fie în El însuși (ca
mediator) un singur om nou facând astfel pace, și a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într-un
singur trup prin cruce, prin care a nimicit vrăjmășia (legămîntul vechi)” – Efeseni 2:14-16.
Iehova declară relația Sa cu cei din Noul legămînt atunci cînd spune prin profetul Său:
”Și Eu voi fi Dumnezeu lor, și ei vor fi poporul Meu”. Acest text scripural dovedește clar, scopul
Noului Legămînt, acela de a pregăti un popor pentru numele Lui Iehova, și care să ducă mărturia

IEHOVA
înaintea organizației lui Satan în calitate de Martori ai lui Iehova. – Isaia 43:9-12. Iehova vizează
atât Neamuri cât și Evrei și-i scoate din orice națiune sau popor, și-i pregătește pentru a-i fi
Martori credincioși, apoi îi trimite să ducă mărturia peste întreg pămîntul, după ce dovedesc că
au calificarea de a fi Martori pentru Iehova, și sunt luați astfel în Noul legămînt.
Iehova Dumnezeu face de cunoscut modul în care El își pregătește un popor pentru
Numele Lui, atunci cînd spune prin profetul Său: ”Voi pune Legea mea înlăuntrul lor și o voi
scrie în inimile lor” și nu pe table de piatră. Această muncă de regătire a unui popor pentru
Numele Lui, se face după ce ei sunt concepuți de spirit și vin sub umbra Noului legămînt arătând
astfel că Noul legămînt este în vigoare cu scopul de a pregăti un popor și îl echipează cu
instrumentele necesare în vederea punerii mărturiei despre Numele și Împărăția Sa.
Adresîndu-se fraților lui devotați Domnului, apostolul Pavel spune: ”Voi sunteți arătați ca
fiind epistola lui Hristos, scrisă de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneală, ci cu Duhul
Dumnezeului Celui Viu; nu pe niște table de piatră, ci pe niște table care sunt inimi de carne” – 2
Corinteni 3:3.
Cînd cineva este luat în organizația lui Dumnezeu, înseamnă că Dumnezeu a deschis
adevărul în inima și mintea acestuia, în părțile cele mai adanci, precum exprimarea psalmistului:
”Dar Tu ceri ca adevărul să fie în adîncul inimii, fă dar, să pătrundă înțelepciunea înlăuntrul
meu! Curățește-mă cu isop și voi fi curat, spală-mă și voi fi mai alb ca zăpada”. – psalmi 51:6,7.
Adevăratul urmaș a lui Hristos, care este Capul Israelului spiritual, spune ce a făcut
apostolul: ” Fiindcă după omul dinlăuntru îmi place Legea lui Dumnezeu” – Romani 7:22. Legea
lui Iehova este scrisă în inima credincioșilor Lui, care sunt fiii Lui, și numai acestora Dumnezeu
le descoperă lucrurile adînci ale Cuvîntului Său. – 1 Corinteni 2:10 – ”Nouă, însă Dumnezeu ni
le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar și lucrurile adînci ale lui
Dumnezeu.” Legea Lui din inima sfinților Săi se descoperă prin favoarea divină care s-a revărsat
asupra lor pentru a vesti solia adevărului despre Împărăția Lui – Isaia 61:1-3. Prin urmare,
mărturia lui Isus Hristos este făcută de către cei devotați lui Dumnezeu, care țin poruncile Lui, și
dovedesc iubirea pentru El. – Apocalipsa 12:17; 1 Ioan 5:3. Aceia care intră într-un Legămînt și
se dovedesc devotați pe deplin lui Dumnezeu, trebuie să predice Evangheia Împărăției în

IEHOVA
ascultare de poruncile lui Iehova. Matei 24:14. Cînd Iehova le spune lor ”Eu voi fi Dumnezeul
lor”, aceasta trebuie să însemne că conducătorii falși nu vor fi tolerați mai mult. Prin urmare, nu
trebuie să mai fie practicate ceremonii de cinstire, onoare, slavă și închinare la creaturi, pentru că
acestea sunt denumite ”păcatul Samariei”. Toate formalitățile efectuate pentru spectacol trebuie
sa fie puse deoparte, onoarea și gloria trebuie să fie acordate lui Iehova căruia i se cuvin de drept.
– Psalmi 96:8. Acum, aceste lucruri sunt ușor văzute de aceeia din Templu, privind lucrul de
scriere a Legii lui Dumnezeu în mintea poporului și in adîncul inimii acestora, fiind lucrarea
Domnului care se face în scopul pregătirii lor pentru a deveni Martorii Lui, iar aceasta este o
dovadă în plus că Noul Legămînt se aplică Israelului spiritual în exclusivitate.
CAPITOLUL -VI-
Iehova Dumnezeu scrie Legea Sa în inima celor ce doresc să facă voia Sa. Fiul Său
iubit care este devotat întotdeauna Tatălui Său spune: ”Am venit să fac voia Ta, Dumnezeul
Meu; Și Legea Ta este în fundul inimii Mele; Vestesc Îndurarea Ta în adunarea cea mare; Iată că
îmi închid buzele, Tu știi lucrul acesta, Doamne! Nu țin în inima mea Îndurarea Ta, ci vestesc
adevărul Tău și Mantuirea Ta, și nu ascund bunătatea și credincioșia Ta în adunarea cea mare” –
Psalmi 40:8-10. Acest psalm exprimă starea inimii celor care sunt în Noul legămînt și care sunt
sîrguincioși în a dovedi credincioșia lor, lui Dumnezeu. Este un lucru nepotrivit și nescriptural în
a crede că Iehova face un Nou legămînt cu Evreii și apoi aduce alte națiuni și-i face prozeliții
Evreilor, și-i determină să devină Evrei, prin urmare concluzia aceasta trebuie pusă de-o parte și
faptul că Israelul natural după trup ar putea avea vreo afacere cu Noul legămînt. – Matei 11:24.
Noul Legămînt se face prin Hristos Isus în favoarea celor care sunt de acord să facă voia
lui Dumnezeu, și cei care sunt aduși în legămînt și care continuă să fie credincioși trebuie să aibă
Legea lui Dumnezeu scrisă în inimile și mințile lor, ei trebuie să declare dreptatea lui Iehova;
astfel ei nu ar putea fi Martorii Lui, ”poporul Lui scos din lume pentru Numele Său”.
IEHOVA

Capitolul precedent a dat considerație profeției lui Ieremia cu privire la Noul legămînt și
această considerație continuă aici: ”Niciunul nu va mai învăța pe aproapele său sau pe fratele său
zicând: Cunoaște pe Domnul! Ci toți Mă vor cunoaște de la cel mai mic pînă la cel mai mare,
zice Iehova; căci le voi ierta nelegiuirea și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor” – Ieremia
31:34. În mod clar această profeție atinge un punct culminant după ce Domnul Isus a venit la
Templu, și a adunat pe credincioșii Lui la El. Această profeție nu se referă la predicarea și
proclamarea adevărului ”de fiecare om din lume”, ci se aplică în întregime celor ce se află în
legămînt cu Dumnezeu și care continuă să rămînă credincioși.
În conformitate cu alte redări textuale, apostolul citează din profeția care spune: ”Și nu
vor mai învăța fiecare pe vecinul sau pe fratele său, zicand: Cunoște pe Domnul! Ci toți Mă vor
cunoaște, de la cel mai mic pînă la cel mai mare dintre ei” Evrei 8:11. Acest verset scriptural
relatat aici, se limitează efectiv la aceia care se afă în legămînt și care sunt cetățeni cu sfinții din
cer.
Am ajuns acum la sfîrșitul lumi, ceea ce înseamnă nu doar ”sfîrșitul unui anumit timp”
despre care se vorbește deseori a fi ”sfîrșitul veacului”, ci am ajuns timpul cînd puterile lui Satan
și a organizației sale vor avea un sfîrșit definitiv, prin urmare, ne aflăm în perioada de pregătire,
premergătoare distugerii complete a puterii lui Satan. Caracteristica de timp nu este cea mai
importantă aici, in schimb este foarte important faptul că Satan și organizația lui va fi nimicită, și
acest lucru va justifica pe deplin Numele și Supremația lui Iehova.
În timpul de față, Iehova a adunat pe poporul Lui în organizația pe care a clădit-o, în

conformitate cu împlinirea profeției din Psalmi 50:5. Iehova a scos din lume (Evrei și Neamuri),
un popor pentru Numele Lui, prin urmare se ajunge la un punct culminant al Noului legămînt că
învățarea poporului lui Dumnezeu nu se mai face prin ”bătrînii aleși” iar copiii lui Dumnezeu
sunt învățați de Dumnezeu în organizația Sa. Isaia 54:13 - ”Și toți fiii tăi vor fi ucenici ai
Domnului, și mare va fi propășirea fiilor tăi”. Ioan 6:45 – ”În prooroci este scris: Toți vor fi
învățați de Dumnezeu”. ”Așa că oricine a ascultat pe Tatăl și a primit învățătura Lui, vine la
Mine”.
IEHOVA

Turnul de veghere nu este profesorul, sau invățătorul poporului lui Dumnezeu. Turnul de
veghere aduce la cunoștința poporului lui Dumnezeu ce este descoperit și este privilegiul
fiecăruia dintre copiii lui Dumnezeu să dovedească prin Cuvantul lui Dumnezeu dacă aceste
lucruri sunt de la oameni sau de la Dumnezeu. Isus Hristos este în Templul Său, și este Marele
preot a lui Iehova în scumpa Sa organizație și este Învățătorul clasei Templului; prin urmare Isus
Hristos învață pe toi copiii Sionului. Iehova este Marele Învățător și El și Isus Hristos sunt
Învățătorii poporului ales a lui Dumnezeu, prin urmare Domnul spune copiilor Săi: ”...Învățătorii
tăi nu se vor mai ascunde, ci ochii tăi vor vedea pe înățătorii tăi” –Isaia 30:20. Toți din Templu
vor realiza că hrana lor spirituală vine de la Învățătorii lor, Iehova și Isus Hristos, și nu de la
vreun om. Nicunul din clasa Templului nu va fi nebun să concluzioneze că dacă vreun oarecare
frate (sau frați dintre ei), la un moment dat a murit, și a fost ridicat la cer (din pricina
credincioșiei dovedite), este el acum instructor al sfinților de pe pământ și conducătorul lor în
lucru. O astfel de concluzie miroase a ”Păcatul Samariei”- Amos 8:14. În vremurile trecute,
Iehova și Isus Hristos au împinși la o parte și bărbații au fost priviți învățătorii lor în biserică, dar
nu după mult timp, a avut loc curățirea Templului. Cu privire la acești credincioși ai Templului,
și prin urmare ai Noului legămînt, profeția lui Iehova consideră și spune: ”Ei cu toții Mă vor
cunoaște”. Această clarificare implică descoperirea glorioasă venită din Templu, și relevă sensul
Numelui lui și a Titlurilor Sale cu care se face de cunoscut întregii clase a Templului. Astfel,
această descoperire venită de la Iehova către poporul Său scos din lume pentru Numele Lui, ei o
apreciază, si o recunosc ca un mare privilegiu de care se bucură și se împărtășesc în lucrarea de
justificare a Numelui Său Sfînt. Toți cei din clasa Templului sunt egali favorizați de Domnul,
acest lucru este arătat în cuvintele: ”Ei Mă vor cunoaște, de la cel mai mic pînaă la cel mai
mare dintre ei”, aceștia sunt cei preumbriți în tabloul profetic de Mardoheu și Naomi. – Estera
2:5-7; Rut 1:2,3, fiind primii aduși în Templu iar cei ilustrați de Estera și Rut - Estera 2:7-11;
Rut 1:4-13, au fost aduși ulterior în Casa Regală, în Templu, însă toți sunt situați pe aceeași
treaptă, și cunosc pe Dumnezeu de la cel mai mic pînă la cel mai mare, deoarece cea mai de
seamă chestiune dintoate acestea este justificarea Numelui Lui Iehova.
Toți au primit ”Dinarul”, „plata” – Matei 20:1-13, și anume ”NUMELE NOU” – Isaia
60:2; Apocalipsa 2:17, și toți sunt în unitate și plini de bucurie cîntă laude lui Iehova Dumnezeu
IEHOVA

și Regelui Său. Toate acestea au împlinit profeția lui Ieremia rostită cu mult timp înainte. A fost
un timp când nelegiuirea a fost deasupra celor consacrați care au făcut un legămînt cu Iehova
Dumnezeu, fărădelege sau nedreptate care a constat din formalismul religios, cultul
personalității, în special un refuz în punerea mărturiei despre Numele Lui Iehova și al Împărăției
Sale.
Că nelegiuirea s-a datorat în mare parte neștiinței, și neștiința Legii lui Dumnezeu poate
constitui o scuză, prin urmare Iehova spune despre cei aflați în legămînt cu El: ”Căci Eu voi ierta
nelegiuirea, și nu îmi voi mai aminti de păcatul lor” –Ieremia 31:34. Astfel se arată că iertarea
nelegiuirii lor este strâns legată de marea descoperire care a venit peste ei, cînd au fost strînși la
Domnul în Templul Lui. Nelegiuirea menționată aici, nu este păcatul moștenit de la Adam care a
fost șters de sîngele varsat a lui Isus atunci cînd s-au consacrat. Nelegiuirea și păcatul aici
menționat prin proorocul Ieremia sunt aceleași cu cele menționate și de profetul Isaia cand zice:
”Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, și locuiesc în mijlocul unui popor
tot cu buze necurate, și am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul Oștirilor!”- Isaia 6:5-7.
Această profeție a lui Isaia a început să aibă împlinire asupra poporului lui Dumnezeu în
anul 1919. Iertarea nu este acordată pentru ca poporul de legămînt să poată fi luat la cer, ci este
un acord oferit de dragul Numelui lui Iehova, nume care trebuie să fie curățat de poporul pregătiț
pentru a justifica Numele Său. ”Eu, Eu îți șterg fărădelegile pentru Mine, și nu îmi voi mai aduce
aminte de păcatele tale” – Isaia 43:25. Baza pentru iertarea unei astfel de nelegiuiri și păcat este
în sîngele Noului legămînt care este vărsat pentru ștergerea păcatelor – Matei 26:28; Evrei 9:22;
12:24.
IMPORTANT
Importanța Noului Legămînt este subliniată mult în Sfînta Scriptură, de profeții din
vechime, de Domnul Isus Hristos, de apostolii care vorbesc de acest Nou legămînt. Prin mărturia
lor Iehova face de cunoscut copiilor Săi importanța Noului legămînt. Să fie păstrate în minte
IEHOVA

aceste lucruri care au fost scrise pentru învățătura noastră, pentru ca prin răbdarea și mîngîierea
pe care o dau Scripturile, să avem nădejde – Romani 15:4. Acesta este un motiv în plus că Noul
legămînt se aplică excusiv la cei consacrați (din Biserică), și nicidecum nu se aplică la lume în
general. În sprijinul acestei concluzii cum că Noul legămînt ar fi fost făcut numai cu Israelul
spiritual, altfel spus, cu aceia care sunt sfinți în Hristos, și observînd cuvintele apostolului scrise
sub inspirație divină: ”Căci, printr-o singură jertfă El a făcut desăvîrșiți pentru totdeauna pe cei
ce sunt sfințiți” – Evrei 10:14.
Cine sunt ”cei sfințiți” menționați aici? Evident, sunt cei care sunt consacrați lui
Dumnezeu în Hristos: ”Căci cel ce sfințește și cei ce sunt sfințiți sunt dintr-unul. De aceea, Lui
nu-i este rușine să-i numească frați” – Evrei 2:11.
Prin ce sunt ei ”Sfințiți?” Răspunsul este (Prin) sîngele (Noului) Legămînt cu care el
(Omul) a fost sfințit” – Evrei 10:29. În continuare, apostolul spune: ”Lucrul acesta ni-l
adeverește și Duhul Sfînt”. ”Despre (toți care s-au consacrat și sfințit în sîngele vărsat a lui Isus),
Spiritul Sfînt de asemenea vorbește ca un martor pentru voi (Biserica)”. Evrei 10:15.
Martorul nostru CUM și prin CE CANAL? Profeția lui Ieremia răspunde așa cum este
prezentat în Ieremia 31:31-33. Continuînd apostolul a zis: ”Căci, după ce a zis: Iată legămîntul
(Noul legămînt) pe care-l voi face după acele zile, zice Domnul; voi pune legile mele în inimile
lor, și le voi scrie în mintea lor”- Evrei10:15-18. Aici apostolul inspirat al Domnului, specifică
aplicarea termenilor și condițiilor Noului legămînt a celor sfințiți. Dovada scripturală ar trebui să
satisfacă fiecare copil a lui Dumnezeu care apreciază Cuvîntul Lui, al cărui egămînt Nou a fost
făcut cu Hristos Isus la momentul morții Lui pentru și în numele celor sfinți, și acesta este
instrumentul prin care Iehova scoate din toate națiunile pămîntului un popor pentru Numele lui,
ai cărui membrii trebuie să fie credincioși și adevărați Martori pînă la sfîrșit.
IEHOVA

INAUGURAREA
Facerea legămîntului este una și inaugurarea este alta, acestea sunt două lucruri făcute la
momente diferite. Legămîntul este făcut de Iehova cu Cel Competent să intre într-un acord, sau
angajament, adică cu un mijlocitor în numele tuturor acelora care vor fi aduși in conformitate cu
termenii și condițiile legămîntului.
”Inaugurarea” înseamnă o ceremonie de investire într-o funcție corespunzătoare sau de

atribuire a unei autorități și puteri specifice. Inaugurarea Noului legămînt este ceremonia
introducerii într-o funcție numită și de investire cu o autoritate specifică a acelora care sunt
selectați să exerciteze funcția lor prin legămînt. Scopul principal al Noului Legămînt este
răzbunarea Numelui lui Iehova și pentru realizarea acestui scop, El își alege un popor din toate
națiunile pămîntului, un popor care sa-i poarte Numele, care să-și dovedească credincioșia pînă
la o anumită limită să-și folosească autoritatea cu care au fost investiți ca Martori ai lui Iehova.
Realizarea și inaugurarea legămîntului legii a prefigurat realizarea și inaugurarea Noului
legămînt; prin urmare există anumite lucruri de făcut în legătură cu aceste legăminte care
corespund între ele.
În vechime, legămîntul Legii a fost făcut cu Moise care a fost ales de Iehova ca preot și
mediator al Său, și a fost trimis în Egipt. Israeliții l-au refuzat pe Moise iar el a fugit din Egipt.
”Pe acest Moise de care se lepădaseră ei, cînd au zis: ”Cine te-a pus pe tine stăpînitor și
judecător? Dumnezeu l-a trimis ca stăpînitor și izbăvitor cu ajutorul îngerului care se arătase în
rug” – Faptele apostolilor 7:35. După un timp, Dumnezeu l-a trimis pe Moise înapoi în Egipt
pentru a face un Nume pentru Iehova și să medieze egămîntul Legii. Moise a primit numirea și
autoritatea de la Dumnezeu în timp ce era în pustiu la muntele Horeb (Sinai). – Faptele
apostolilor 7:38. Pe Isus Hristos, Mai marele Moise l-a refuzat națiunea Israel în anul 33 d.hr. și
a fost crucificat în antitipicul Egipt ( lumea lui Satan), și mai tîrziu a fost înviat din morți și
ridicat la ceruri. După o așteptare lungă de timp, Hristos Isus este trimis înapoi, în anul 1914
IEHOVA

d.hr. îmbrăcat cu PUTERE și AUTORITATE deplină, pentru a se pronunța. – Evrei 10:12,13;
Psalmi110:2.
După ce Satan a fost alungat din cer, fapt ilustrat de răsturnarea marelui Faraon al
Egiptului, Hristos Isus a venit de-a dreptul la Templul lui Dumnezeu, în anul 1918 d.hr. la trei
ani și jumătate după investirea Lui ca Rege și Domn, și pe Satan l-a făcut așternut al picioarelui
Lui. În Templu, Isus stă pe scaunul de judecată și începe inaugurarea Noului legămînt. Cei pe
care Isus Marele Judecător i-a găsit credincioși în această judecată, sunt făcuți Sfinții lui Iehova,
iar aceștia sunt cei ce s-au oferit să lucreze în dreptate și nepărihănire. – Maleahi 3:3. Aceștia
sunt cei despre care Domnul Isus spune: ”Ferice este robul acela pe care Stăpînul Său îl va găsi
făcînd așa! Adevărat vă spun, că El îi va pune peste toate averile Sale” – Matei 24:46,47.
Acești credincioși sunt oficial îmbrăcați cu autoritatea și puterea de a îndeplini sarcini

specifice, și anume să se îngrijească de interesele Împărăției desemnate ca ”Bunurile Domnului”,
pe care El îi însărcinează să le ducă și la alții, să ducă mărturia pentru Numele lui Iehova.
Apostolul Pavel spune cu privire la inaugurarea legămîntului: ”De aceea și întîiul legămînt nu a
fost sfințit fără sînge” – Evrei 9:18 (Diaglott – instituit; Roterham –consacrat; Moffat –inaugurat,
toate însemnînd același lucru. Ceremonia potrivită a fost efectuată la inaugurarea legămîntului
Legii, cu privire la aceasta apostolul Pavel spune: Evrei 9:19,20 – ”Și Moise într-adevăr după ce
a rostit înaintea întregului norod toate poruncile Legii, a luat sînge de viței și de țapi, cu apă, lînă
stacojie, și isop, a stropit cartea și tot norodul apoi a zis: Acesta este sîngele Legămîntului care a
poruncit Dumnezeu sa fie făcut cu voi”. Cu ceva timp înainte legămîntul a fost făcut cu Israeliții
în Egipt, dar acum la inaugurare, Israeliții au fost instruiți cu privire la relația lor cu Dumnezeu și
la îndatoririle lor care trebuie să fie exercitate după poruncile Lui.
Cu privire la ceremonialul efectuat la Muntele Sinai (Horeb) este scris: ”Moise a scris
toate cuvintele lui Iehova. Apoi s-a sculat dis-de-dimineață, a zidit un altar la poalele muntelui, și
a ridicat douăsprezece pietre pentru cele douăsprezece seminții ale lui Israel. A trimis pe niște
tineri dintre copiii lui Israel, să aducă Domnului arderi de tot, și să junghie tauri ca jertfe de
mulțumire. Moise a luat jumătate din sînge și l-a pus în străchini, iar cealaltă jumătate a stropit –
o pe altar. A luat cartea legămîntului și a citit-o în fața poporului. Ei au zis: ”Vom face și vom
IEHOVA

asculta tot ce a zis Domnul”.”Moise a luat sîngele și a stropit poporul zicând: ”Iată sîngele
legămăntului pe care l-a făcut Domnul cu voi pe temeiul tuturor acestor cuvinte” – Exod 24:4-8.
Israeliții au fost o parte a legămîntului din ziua de cînd au plecat din Egipt la Muntele
Sinai, unde au fost înștiințați de Moise de termenii și condițiile cerute de Dumnezeu pe care ei
trebuiau să le asculte și să le indeplinească. De la venirea Mai Marelui Moise, Isus Hristos la
Templu, adică la Muntele Sionului, potrivit voinței lui Iehova, a deschis profețiile din Cuvantul
lui Dumnezeu, dînd o înțelegere a acestora, a stabilit lucruri înaintea poporului consacrat a lui
Dumnezeu, care sunt termenii și condițiile Noului legămînt, și acum sunt făcuți să înțeleagă care
sunt atribuțiile lor, sarcinile importante care trebuie să le îndeplinească în mod credincios,
proclamând Numele și Împărăția lui Iehova Dumnezeu.
Acești consacrați și-au însușit Numele dat de Iehova acela de Martori ai Lui, fiind în
acord total cu toate condițiile legîmîntului. Moise la Muntele Sinai a așezat un martor prin
construirea unui altar si a 12 stîlpi. – Exod 24:4. Tot atunci, Moise a trimis tineri ”care au adus
arderi-de-tot și jertfe de mulțumire Domnului prin sacrificarea de tauri. Acei tineri par să
ilustreze pe rămășița credincioasă descrisă de profetul Ioel cap. 2:28 ”După aceea, voi turna
Duhul Meu peste orice făptură; fii și fiicele voastre vor prooroci, bătrînii voștri vor visa visuri și
tinerii voștii vor avea vedenii”. Din anul 1918, mai cu seamă din 1922 ”rămășița” a fost trimisă
ca Martorii ai lui Iehova să ducă mărturia înaintea poporului, să aducă ”jertfe de pace și
mulțumire”, adică laude în neprihănire –Maleahi 3:3; Evrei 13:15. Apostolul Pavel citând din
Exod, arată cum Moise a luat sînge de viței și de țapi – Evrei 9:19, în timp ce cuvantul ”capre”
nu este menționat în Exod. Motivul aparent pentru aceasta este faptul că sîngele lui Isus Hristos
este sîngele care face valabil Noul legămînt și-l pune în vigoare la timpul utilizării, ceea ce-l face
valabil și la momentul inaugurării. ” Țapul Domnului (Levetic 16:8,9) ilustrează pe acele creaturi
umane care sunt sacrificate și care preced selectarea lor ca Martori ai lui Iehova. Sacrificiul are
loc în timpul consacrării, acceptării și a conceperii de către Dumnezeu, dar numai aceia care se
dovedesc credincioși Domnului sunt ilustrați aici de ”Țapul Domnului”.
Inaugurarea Noului Legămînt nu are nevoie să aștepte pînă cînd rămășița este
transformată din organismul uman în cel spiritual. Dreptul lor, la existența umană încetează în
IEHOVA

momentul cînd sunt luați în legămîntul de sacrificiu. Deoarece scopul primordial al Noului
legămînt este justificarea Numelui lui Iehova, iar legămîntul este intrumentul prin care Iehova
strînge la El un popor din toate națiunile pămîntului, un popor aprobat pentru Numele Său, care
trebuie să ducă mărturia Numelui Lui, astfel că Noul legămînt a fost inaugurat sau dedicat înainte
de ziua răzbunării Numelui lui Iehova, cand are loc în ”Bătălia zilei Celei Mari a Dumnezeului
Celui Atotputernic”.
Moise a luat jumătate din sînge și l-a pus în străchini și cu cealaltă jumătate a stropit
altarul”. Exod 24:6. Această parte a ceremoniei a prefigurat inaugurarea Noului legămînt la
timpul potrivit, și oportunitatea aceasta a venit pentru cei aprobați de Dumnezeu să ofere o jertfă
în neprihănire adică jertfe de laudă și mulțumire pentru Numele Său, altarul fiind baza pe care
trebuie adus sacrificiul. Stropirea altarului cu sînge a semnificat că altarul a fost sfințit și pregătit
pentru jertfele aduse, și că a sosit momentul unor astfel de sacrificii; astfel ceremonia de
inaugurare a legămîntului legii corespunde cu ceremonia de inaugurare a noului legămînt.
Moise citi poporului ceea ce a fost scris în cartea legămîntului pe care i-a dat-o
Dumnezeu. Asemenea, Mai marele Moise Isus Hristos, ~Mielul care a fost junghiat ia cartea de
învățătură din mîna Domnului, rupe sigiliul acesteia, și dezvăluie celor credinciosi ce este voința
Domnului, și scopul lui Iehova iar acest lucru îl face la inaugurarea Legămîntului. – Apocalipsa
5:10. Cartea Legii a fost de asemenea stropită cu sînge ”pentru că după ce a rostit Moise înaintea
întregului norod, toate poruncile Legii a luat sînge de viței și de țapi, cu apă, lînă stacojie și isop,
a stropit cartea și tot norodul” – Evrei 9:19. Stropirea cărții cu sînge arată că legile și poruncile
lui Dumnezeu sunt stabilite în Cuvîntul său, Biblia, există, sunt în vigoare și sunt destinate
”rămățiței” Martorilor lui Iehova care trebuie să asculte de poruncile Lui Dumnezeu venite prin
Isus Hristos. Prin urmare, este timpul ca Domnul să facă de cunoscut rămășiței de pe pămînt
sensul profețiilor după ce El vine la Templu. Rămășița a luat la cunoștință ceea ce este scris în
Deuteronom 15:9, iar Faptele apostolilor 3:23 se aplică în mod special lor, și nu lumii. Vezi T.V.
1933/pag.147-153.
Rămășița a fost adusă într-un acord sau Legămînt de ascultare, și ei trebuie să fie suspuși
Mai Marelui Moise, Isus Hristos. La inaugurarea legămîntului Legii, Moise a stropit poporul cu
IEHOVA

sînge. Acest lucru dovedește că mai întîi trebuie să fie un Legămînt de sacrificiu pentru a fi
primite privilegiile și beneficiile Noului legămînt. Aceia, precum Pavel care au murit credincioși
înainte de venirea Domnului la Templu, și și-au vărsat sîngele în moarte, ei trebuie să aștepte în
groapă pînă la arătarea Domnului Isus Hristos la Templu, și apoi aceștia primesc cununa vieții –
Apocalipsa 2:10 – Isus ridicându-i la glorie cerească alături de El, moment în care Noul legămînt
este inaugurat. Rămășița de pe pămînt rămîne să facă un lucru special pe pămînt pentru Numele
lui Iehova. De la venirea Domnului în Templu sfinții care au murit credincioși sunt adunați la
Domnul în Templu, și mai tîrziu rămășița credincioasă este adusă și ea în Templu, astfel încît toți
(cei înviați și rămășița de pe pămînt) vor fi ”pentru totdeauna cu Domnul” – 1 Tesaloniceni 4:17.
Ceea ce fac sfinții din cer care sunt într-un corp spiritual, nu ne este descoperit, dar ceea ce are
de făcut rămășița de pe pămînt se știe, pentru că Iehova a făcut de cunoscut clar ceea ce cere de
la aceia care fac parte din rămășița credincioasă.
În ceremonia stropirii poporului, s-a folosit apă, lînă stacojie și isop Evrei 9:19.
Apa, poate reprezenta foarte bine adevărurile cu privire la Numele lui Iehova și la scopul
Său, ambele adevăruri descoperite rămășiței de la venirea lui Isus la Templu.
Lâna stacojie, fiind regală și de o culoare regală, de oaie sau miel, reprezintă Mielul Lui
Dumnezeu care Mijlocește și inaugurează Noul Legămînt în sîngele lui. El, Mai Marele Moise
este acum pe Scaunul de Domnie și Domnește. Psalmi 2:6; 110:2
Isopul, simbolizează o curățire a ”fiilor lui Levi” în Templu, de către mijlocitorul care
este Marele Preot și Judecătorul care acționează cu autoritate absolută primită de la Iehova
Dumnezeu. Exod 12:22; Levetic 14:4-7. ”Curăță-mă cu isop, și voi fi curat, spală-mă și voi fi
mai alb ca zăpada – Psalmi 51:7; Aceasta este o dovadă în plus că Noul legămînt nu are nimic
de-a face cu descendenții naturali ai Israelului sau cu omenirea în general, dar este limitat la
Israelul spiritual.
Rămășița lui Israel după spirit sunt ”Sfințiți prin sîngele legămîntului” – Evrei
10:10,14,29. Stropirea rămășiței care este o parte a Israelului spiritual, arată că meritul și
valoarea jertfei lui Isus Hristos se aplică la acest Israel Spiritual, și legămîntul fiind făcut ferm,
IEHOVA

rămășița trebuie astfel să fie supusă Mijlocitorului acestui legămînt. Rămășița este curățită,
spălată de faptele moarte și este făcută ”Servul credincios și înțelept” a lui Iehova Dumnezeu. -
Evrei 9:14,16,17. Acesta e Mai Marele Moise, Isus Hristos, ”care s-a dat pe sine însuși pentru
noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege, și să-și curățească un norod care să fie a lui, plin
de rîvnă pentru fapte bune” – Tit 2:14. Astfel cei curățați sunt Sfinții care se află încă pe pămînt
care au fost strînși la Domnul și făcuți oficial Martorii Lui de pe pămant pentru a declara Numele
Său și lucrarea Lui. – Psalmi 50:5,6.
SERVI CAPABILI
La inaugurarea legămîntului Legii, Moise a prefigurat pe Mijlocitorul Isus Hristos, și

Moise a fost însoțit de bătrînii care au mers cu el pe Muntele Sinai. ”Atunci s-au suit Moise și
Aaron, Nadab și Abihu, și cu șaptezeci de bătrîni ai lui Israel” - Exod 24:9. Frații lui Moise care
l-au însoțit pe el la Muntele Sinai, au fost membrii casei sale și din perspectiva preoției. – Exod
19:6. Aceștia corespund celor 24 bătrîni care înconjurau tronul lui Iehova, așa cum este descris
în Apocalipsa 4:4. Cei ce au însoțit pe Moise pare de asemenea să aibă legătură strînsă cu cei 70
bătrîni pe care Moise i-a adunat la porunca Domnului să-i fie de ajutor în serviciul Său. ”Și
Iehova a zis lui Moise: Adună la Mine 70 de oameni din bătrînii lui Israel, pe care-i cunoști,
bătrînii poporului și cu putere asupra lor; adu-i la cortul întîlnirii și să se înfățișeze acolo
împreună cu tine. Domnul s- pogorît în nor, și a vorbit lui Moise; a luat din duhul care era peste
el, și l-a pus peste cei 70 de bătrîni. Și îndată ce duhul s-a așezat peste ei, au început să
proorocească; dar după aceea n-au mai proorocit” – Numeri 11:16,25. Acești 70 de bătrîni
selectați de Iehova au avut autorizația și calificarea pentru a ajuta pe Moise la administrarea
legămîntului Legii; iar acest lucru găsește o corespondență în clasa ”servilor capabili ai Noului
legămînt”. În ceea ce-L privește pe El însuși și discipolii Săi, apostolul a scris: ”Dumnezeu... ne-
a făcut în stare să fim slujitori (servi capabili) ai unui legămînt Nou, nu al slovei, ci al Duhului;
căci slova omoară, dar Duhul dă viață” – 2 Corinteni 3:5,6. În ce scop sunt făcuți acești slujitori
capabili Noului legămînt? Evident în scopul, așa cum a afirmat și apostolul Pavel în alt loc,
”pentru desăvîrșirea sfinților”...pînă vom ajunge toți la unitatea credinței” – Efeseni 4:11-13.
IEHOVA

Aceasta este lucrarea de alegere a unui popor pentru Numele Lui” lucrare care este în
conformitate cu Noul legămînt. Niciun consacrat sau copil născut de spirit a lui Iehova, nu poate
fi considerat un slujitor capabil pînă nu ajunge la maturitate în Hristos, adică pînă nu devine
matur, bătrîn în fapte, și nu printr-un vot al celor din adunarea Bisericii. Cînd toți sunt aduși în
unitate în Hristos, sunt considerați toți batrîni în fapt. Cei 70 de bătrîni, prin urmare ilustrează atît
pe sfinții înviați și adunați la Domnul în Templu cît și pe rămășița strănsă de pe pămînt. Aceștia
sunt numiți ”aleșii copiilor lui Israel” desemnare care apare înregistrată cu ocazia inaugurării
Noului legămînt – Exod 24:11.
Cei care l-au însoțit pe Moise pe Muntele Sinai, a văzut manifestarea Slavei lui Iehova
”Ei au văzut pe Dumnezeul lui Israel; sub picioarele Lui era un fel de lucrare de safir străveziu,
întocmai ca cerul în curăția Lui. Exod 24:10.
Deoarece Iehova a zidit Sionul și a apărut în Gloria Sa, El a descoperit Gloria Lui celor
din Sion, inclusiv rămășiței, tuturor celor care se află în unitate și prin urmare în Templu, și sunt
învățați de Iehova, și ei la rânul lor au discernut Gloria Sa, Numele și scopul Său. – Psalmi
102:16; Isaia 54:13; Ei de asemenea văd organizația glorioasă a lui Iehova al cărei CAP este Isus
Hristos, și ei înțeleg că organizația include pe Martorii credincioși ai lui Iehova de pe pamânt, pe
cei aflați în locuințele cerești alături de Isus – organizația pe care Iehova o conduce și o
stăpînește – Deuteronom 33:26: Psalmi 68:32; Exechiel 1:26.
Prin profetul Său Isaia, Iehova identifică pe aceia din organizația lui care sunt luați pentru
Numele Lui: ”Tu, pe care te-am luat de la marginile pămîntului, și pe care te-am chemat dintr-o
țară îndepărtată, căruia ți-am zis: ”Tu ești robul Meu, Te aleg și nu te lepăd!” –Isaia 41:9. Aceștia
sunt cei 70 de bătrîni antitipici sau ”aleșii copiilor lui Israel” cel spiritual. ”El nu și-a întins mîna
împotriva aleșilor copiilor lui Israel. Ei au văzut pe Dumnezeu și totuși au mîncat și au băut” –
Exod 24:11. Deasupra acestora Iehova ”nu și-a întins mîna” să le facă rău, în ciuda faptului că ei
au au o viziune a gloriei Sale. De asemenea, Iehova ”nu și-a întins mîna” împotriva lui Isaia
cand profetul a văzut Slava și Gloria lui Iehova în Templu; și acolo Isaia ilustrează pe rămășița
credincioasă de pe pămînt. ”Atunci am spus, vai de mine că sunt pierdut; pentru că sunt un om cu
IEHOVA

buze necurate și locuiesc in mijlocul unui popor cu buze necurate; ochii mei au văzut pe Regele,
Domnul Oștirilor”. – Isaia 6:5.
Rămășița este ilustrată aici de profetul Isaia, care este curățată, este aleasă și făcută clasa
”servului credincios și înțelept”Acestor Martori ai lui Iehova, Domnul le spune: ”Nu te teme,
pentru că Eu sunt cu tine să nu vă descurajați; căci Eu sunt cu Dumnezeul Tău; Te voi întări; Da,
te voi ajuta, am să te sprijinesc cu dreapta Mea iubitoare. Iată, toți care s-au înfuriat împotriva ta
vor fi rușinați și încurcați; vor fi nimiciți și vor pieri cei cei ce ți se împotrivesc” – Isaia 41:10,11.
Compară textul anterior cu al patrulea capitol al Apocalipsei. Iehova Dumnezeu hrănește

acum pe poporul Său, cu hrană potrivită pentru ei, ilustrat de faptul că cei 70 de bătrîni ”au
mîncat și au băut”. Iehova a separat pe poporul său de alții, și a făcut pentru ei un ”ospăț”, o
sărbătoare, și ei – rămășița de pe pămînt se bucură, de această zi cantând laude lui Iehova ”Tu
pregătești masa în fața potrivnicilor mei; îmi ungi capul cu untdelemn și paharul meu este plin de
dă peste el”- Psalmi 23:5. Credincioșii, clasa rămășiței continuă să mănînce din hrana pregătită
de Iehova pentru ei, însă aceea care dau cinste și slavă creaturilor și sunt fărădelege, nu sunt
hrăniți de la masa lui Iehova, așa cum este spus: ”De aceea, așa vorbește Iehova Dumnezeu: Iată
că robii Mei vor mînca, și voi veți fi flămînzi; iată că robii Mei vor bea, iar vouă vă va fi sete.
Iată că robii Mei se vor bucura și voi vă veți rușina. Iată că robii Mei vor cînta de veselă ce le va
fi inima, dar voi veți striga de durerea pe care o veți avea în suflet, și vă veți boci de mîhnit ce vă
va fi duhul. Veți lăsa numele vostru ca blestem aleșilor Mei, și anume: ”Domnul Dumnezeu vă
va omorî și va da robilor Săi un al nume” Isaia 65:13,14,15. Muntele Sinai, locul inaugurării
legămîntului Legii, ilustrează muntele Sionului, organizația lui Dumnezeu în care este adunat
poporul și unde Noul legămînt este inaugurat. Și Iehova a spus: ”Suie-te la Mine pe Munte și
rămîi acolo, Eu îți voi da niște table de piatră cu Legea și poruncile, pe care le-am scris pentru
învățătura lor – Exod 24:12. Iehova a făcut acolo pe Moise învățătorul celor din casa Lui. Acum,
Iehova prin Isus Hristos, Mai Marele Moise, învață pe rămășița de pe pămînt care sunt membrii
Casei Regale si care sunt credincioși ”Să vadă pe învățătorii lor”, să învețe adevărul de la ei și să
se bucure.
IEHOVA

La porunca lui Dumnezeu, Moise a citit Israeliților Legea pe care a primit-o de la Iehova
în timp ce se afla pe Munte, și pe care a citit-o înaintea adunării bătrînilor de către Moise. Din
cauza fricii, Israeliții au cerut un Mijlocitor ”Tot poporul auzea tunetele și sunetul trîmbiței și
vedea flăcările muntelui, care fumega”. La priveliștea aceasta, poporul tremura și stătea în
depărtare. Ei au zis lui Moise: ”Vorbește-ne tu însuți și te vom asculta, dar să nu ne mai
vorbească Dumnezeu ca să nu murim”. Moise a zis poporului: ”Nu vă înspăimîntați; căci
Dumnezeu a venit tocmai ca să vă pună la încercare, și ca să aveți frica lui înaintea ochilor voștri,
pentru ca să nu păcătuiți”. Poporul stătea în depărtare, iar Moise s-a apropiat de norul în care era
Dumnezeu”. Exod 20:24. Iehova a vorbit lui Moise și l-a însărcinat ca mijlocitor să vorbească
poporului, și Iehova a poruncit ce au ei de făcut ”în toate locurile unde Eu îmi amintesc Numele
Meu” Exod 20:24. Aceasta arată la scopul legămîntului care privește justificarea Numelui Lui
Iehova. De asemenea, la venirea lui Isus Mai Marele Moise, la Templu și strîngerea la El, ei
trebuie să aibă un Mijlocitor (mediator), astfel că ”ei ar putea cădea în mîinile Dumnezeului
Celui Viu”, lucru pe care ei nu-l doresc, datorită imperfecțiunii lor.
Cînd Duhul Sfînt și-a încetat rolul lui de Mijlocitor și avocat, Domnul Isus în Templu s-a
așezat între Iehova și rămășiță, și își exercită funcția de mediator și avocat precum și de
inițiatorul Noului legămînt. Evrei 10:31. După cum s-a menționat anterior, Noul legămînt a fost
făcut ”după acele zile”, înțelegînd după ce legămîntul Legii a devenit vechi, tocmai înainte de
moartea lui Isus. Privind Noul legămînt, de asemenea s-a realizat tot ”după acele zile”.
Națiunea Israel ilustrează pe așa zisa ”creștinătate” sau ”creștinismul organizat” care sunt
implicate într-un legămînt cu Dumnezeu pentru a-i face voia Lui, și acest lucru este dovedit de
faptul că acestea s-au autointitulat după Numele lui Hristos. Cînd Hristos a inaugurat Noul
legămînt, ”creștinismul organizat” sau ”creștinătatea” a rupt și a încălcat toate legile și poruncile
lui Dumnezeu, legi si porunci pe care ”creștinătatea” susține că le-a respectat.
Fățărnicia ”creștinătății” a inclus ruperea ”legămîntului vecinic”în ceea ce privește

varsarea de sînge nevinovat. ”Pămîntul este pîngărit de asemenea de locuitorii acestuia, ei călcau
legile, nu țineau poruncile și rupeau legămîntul cel vecinic!” Isaia 24:5. Inaugurarea Noului
legămînt prin urmare poate fi dovedit în mod corespunzător cu faptele petrecute, care privesc
”după acele zile” însemnînd după ce ”creștinătatea” a rupt toate legile și poruncile lui Iehova.
IEHOVA

Națiunea lui Israel ca întreg, a fost sub legămîntul Legii și a fost legată de termenii și
condițiile pprevăzute de Lege. Națiunea a rupt legămîntul și acest legămînt nu a produs oameni
pentru Numele lui Iehova, cu toate acestea au existat cîțiva Israeliți care au rămas credincioși lui
Dumnezeu, și care l-au primit pe Isus Hristos ca Domn a lor, și cînd El a venit cei puțini dar
credincioși din Israel au fost transferați de la Moise la Isus, prin urmare au fost aduși sub
condițiile Noului legămînt. Chiar așa, și în vremea de față, este o rămășiță datorită unei alegeri
prin har.- Romani 11:5. După realizarea Noului legămînt toți au au făcut o consacrare
necondiționată de a face voia lui Dumnezeu, și cei care au fost aprobați și născuți de spritul Sfînt,
au venit în condițiile Noului legămînt, al cărui scop este de a alege un popor pentru Numele lui
Iehova. Nu toți care au venit sub condițiile Noului legămînt au dovedit credincioșie, prin urmare
ei nu au fost selectați a face parte din poporul ales pentru Numele lui Iehova.
Există doar o mică rămășiță ”în ziua Domnului” care a fost găsită credincioasă. ”O
rămășiță, rămășița lui Iacov se va întoarce la Dumnezeul Cel puternic. Chiar dacă poporul tău
Israele, ar fi ca nisipul mării, totuși numai o rămășiță se va întoarce, căci nimicirea este hotărîtă,
făcînd să se reverse dreptatea” – Isaia 10:21,22. Este vorba despre o rămășiță găsită credincioasă
care participă la inaugurarea Noului legămînt și prin care Noul legămînt este inaugurat. Această
rămășiță este adunată la Iehova deoarece ei au fost credincioși și astfel ei sunt făcuți membrii
”servului ales a lui Iehova”. ”Iată Robul Meu pe care-L sprijinesc, Alesul Meu în care își găsește
plăcere sufletul meu. Am pus Duhul Meu peste El; El va vesti Neamurilor judecata. El nu va
striga, nu-și va rifdica glasul, și nu-l va face să se audă pe ulițe. Trestia frîntă n-o va zdrobi și
mucul care încă mai arde nu-l va stinge. Va vesti judecata după adevăr. El nu va slăbi, nici nu se
va lăsa pînă va așeza dreptatea pe pămînt, și ostroavele vor nădăjdui în Legea Lui”. ”Așa
vorbește Iehova Dumnezeu, care a făcut cerurile și le-a întins, care a întins pămîntul și cele de pe
el, care a dat suflare celor ce-l locuiesc, și suflet celor ce merg pe el. Eu Iehova, Te-am chemat
ca să dai mîntuire, și te voi lua de mînă, Te voi păzi și Te voi pune ca legămînt al poporului ca să
fii Lumina Neamurilor. Să deschizi ochii orbilor, să scoți din temniță pe cei legați și din
prinsoare pe cei ce locuiesc în întuneric. Eu sunt Iehova, acesta e Numele Meu, și slava Mea n-o
voi da altuia și nici cinstea Mea idolilor.” Isaia 42:1-8.
IEHOVA

Aceasta este rămășița credincioasă sau partea vizibilă a clasei servului ales, căruia Iehova
îi conferă NOUL NUME. Noul legămînt produce un popor pentru Numele lui Iehova, și le dă
privilegiul să ducă mărturia Domnului Isus Hristos pe întreg pămîntul, și pentru că ei țin
poruncile lui Iehova în vestirea adevărului, acestă mărturie, Satan încearcă din răsputeri s-o
distrugă după cum este scris: ”Și balaurul mîniat pe Femeie s-a dus să facă război cu rămășița
seminței ei (a femeii – a organizației lui Dumnezeu) care păzesc poruncile lui Dumnezeu și țin
mărturia lui Hristos Isus. – Apocalipsa 12:17. Perseverența lor depinde acum de credincioșia lor
continuă, în supunere față de poruncile lui Dumnezeu ”Domnul păzește pe toți cei ce-l iubesc și
nimicește pe toți cei răi. – Psalmi 145:20 ”Și oricine nu va asculta de proorocul acela va fi
nimicit cu desăvîrșire din mijlocul norodului”. Faptele apostolilor 3:23. Cei ce sunt adunați la
Iehova trebuie să continue să cînte laudele lui Iehova Dumnezeu.
CAPITOTUL -VII-
Iehova Dumnezeu este dătătorul de viață și a proviziilor pentru oameni de a obține viață
prin meritul și valoarea jertfei lui Isus Hristos. ”Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul
fără plată a lui Dumnezeu este viața vecinică în Isus Hristos Domnul nostru” – Romani 6:23.
Nimeni nu poate primi viață numai pentru că se află într-un legămînt. Omul mai întîi
trebuie să fie justificat și considerat drept înainte de a putea fi adus în Noul legămînt. El este
considerat drept din cauza credinței sale în sîngele vărsat a lui Isus Hristos, și astfel primește
darul fără plată de la Dumnezeu, dreptul la viață vecinică. Odată luat în Noul legămînt, el trebuie
să respecte condițiile impuse de legămînt pentru a putea scăpa de moartea vecinică și de a trăi.
Israeliții au fost sub legămîntul Legii, atunci cînd Iehova le-a zis ”Să păziți legile și poruncile
Mele: omul care le va împlini va trăi prin ele. Eu sunt Iehova!” – Levetic 18:5. Acest verset
scriptural nu spune și nici nu înseamnă că Evreii ar fi putut obține viață doar pe simplul motiv că
ei se aflau într-un legămînt de a face voia lui Iehova, ci că prin ruperea sau incălcarea acestui
legămînt ei au pierdut dreptul la viață. Ei trebuiau să respecte legămîntul, trăind după legile si
poruncile date. În conformitate cu cele spuse este scris: ”Căci toți cei ce se bizuiesc pe faptele
IEHOVA

Legii, sunt sub blestem; pentru că este scris: ”Blestemat este oricine nu stăruiește în toate
lucrurile scrise în cartea Legii, ca să le facă. Și nimeni nu este socotit neprihănit înaintea lui
Dumnezeu prin Lege, este învederat, căci ”cel neprihănit prin credință va trăi”. Galateni 3:10-12.
”Însă legea nu se întemeiază pe credință, ci ea zice: ”cine va face aste lucruri va trăi prin ele”.
În timpul Domniei de o mie de ani, Hristos va da viață celor ascultători din omenire, nu
prin sau în conformitate cu termenii si condițiile Noului legămînt, ci din cauza ascultării legilor
Împărăției, sub conducerea guvernului drept de atunci.
Cei care au fost aleși pentru Noul legămînt ca un popor pentru Numele lui Iehova, și care
continuă să rămînă credincioși pînă la moarte, vor ocupa locurile pregătite pentru ei alături de
Isus Hristos în lucrarea minunată de a da viață. Apocalipsa 2:10. Noul legămînt este special făcut
pentru cei născuți de spirit care continuă să fie credincioși în condițiile Noului legămînt, ei sunt
aleși și pregătiți ca Martori ai Numelui lui Iehova. Cînd cei din legămănt care au fost aduși in
unitatea credinței în Hristos ”pînă la statura plinătății lui Hristos”- Efeseni 4:13, atunci Noul
legămînt este inaugurat pentru ei, și sunt făcuți în mod oficial Martori ai Domnului; și lucrul lor
ca Martori trebuie să se facă înainte de Armaghedon.
ÎN SION
Apostolul Pavel s-a adresat celor aflați în Noul legămînt prin Isus Hristos cînd a scris:
”Dar voi v-ați apropiat de Muntele Sionului, de cetatea Dumnezeului Celui Viu, Ierusalimul
ceresc, de zecile de mii, de adunarea în sărbătoare a îngerilor” Evrei 12:22. El nu zice ”voi ați
venit din Egipt, sau din oricare parte a organizației lui Satan, ci zice ”voi ați venit spre Muntele
Sion” care este organizația lui Dumnezeu, și înseamnă stabilirea Împărăției lui Dumnezeu.
Construirea Sionului, capitala organizației lui Iehova, începe cînd cuvintele lui Iehova au avut o
împlinire precum.”Touși Eu am uns pe Împăratul Meu pe Sion, Muntele Meu ce Sfînt”
Psalmi2:6. ”Domnul va întinde din Sion, toiagul de cîrmuire al puterii Tale, zicand: ”Stăpînește
în mijlocul vrăjmașilor Tăi!” Psalmi 110:2. Domnul Isus Hristos, mesagerul legămîntului, îndată
IEHOVA

a venit la Templu, apoi venind la Sion, a început să strîngă la El pe aleșii rămășiței în Templul
deschis a lui Dumnezeu. ”Cetatea Dumnezeului Celui Viu” este Ierusalimul ceresc care acum
este ”coborît din cer” Apocalipsa 21:1,2, pentru a se ocupa de lume, prin conducătorul de drept
Hristos Isus, și să apere Numele lui Dumnezeu care este Iehova.
”O suită de îngeri” au participat la venirea lui Isus în Sion și au asistat la ceremonia

inaugurării Noului legămînt. Potrivit altor interpretări (traduceri) ale textului, acestea sunt:
”miriarde de îngeri, un ansamblu întreg”- Diaglott; ”miriarde de îngeri în marea sărbătoare” –
Rotherham. Aceasta se întîmplă la venirea lui Isus la Templu pentru judecată însoțit de toți sfinții
îngeri, și atunci El adună pe aceia care se află într-un legămănt, și care pînă la acel timp și-au
dovedit credincioșia. – Matei 25:31 ”Noi vă îndemnăm, fraților prin venirea (la templu) a
Domnului nostru Isus Hristos, și prin întîlnirea noastră împreună cu El. ”La inaugurarea
legămîntului vechi au fost prezenți și îngerii, așa cum este scris: ”A fost dată de către îngeri prin
mîna unui mijlocitor” – Galateni 3:19. Îngerii au dus mesajul Domnului cu autoritate primită de
la El, și Dumnezeu nu a permnis nicio nesupunere la mesajul pe care îngerii trebuiau să-l
transmită. Evrei 2:2.
Cuvintele rostite de îngeri au fost transmise înaintea poporului Israel la Muntele Sinai, cu
ocazia inaugurării legămîntului Legii și care au fost deja în legămîntul făcut cu ei de Dumnezeu
prin Moise în Egipt. Acele persoane au fost desemnate de Biblie ca ”Biserică” sau ”adunare”,
(această selecție de persoane scoase din lume) pentru a fi un popor ales pentru Numele lui
Iehova. ”Acest Moise a zis fiilor lui Israel: ”Iehova Dumnezeul vostru, vă va ridica dintre frații
voștri un prooroc ca mine; de El să ascultați!” ”El este acela care în adunarea Israeliților din
pustie, cu îngerul care i-a vorbit pe Muntele Sinai și cu părinții noștrii, a primit cuvinte vii ca să
ni le dea nouă” – Faptele apostolilor 7:37,38.
La inaugurarea Noului legămînt spune Scriptura ”ați venit...”biserica întîilor născuți care
sunt scriși în ceruri” Evrei 12:22,23. În adevăr numele acestora sunt scrise în ceruri de cînd
Sionul a adunat pe copiii lui și i-a făcut cetățeni în ceruri. Credincioșii sfinți care au murit cu
mult timp în urmă, au fost primii înviați și aduși în Sion, iar cei rămași pe pămînt în viață sunt
acum ”răpiți în nori ca să întîmpinăm pe Domnul în văzduh” – 1 Tesaloniceni 4:1-17; Vezi T.V.
IEHOVA

Ianuarie 15, 1934. Mai mult Scriptura identifică timpul inaugurării Noului legămînt atunci cînd
spune: ”Dumnezeu, Judecătorul tuturor” Evrei 12:23. Iehova este judecător peste tot și judecata
începe de la Casa lui Dumnezeu atunci cînd Isus Hristos, judecătorul desemnat să execute
judecățile lui Iehova apare și începe judecata în scopul de a curăța pe ”fiii lui Levi” Maleahi 3:3;
1Petru 4:!7; Iacov 4:12. Această hotărîre stabilește cine va fi aprobat și uns, și capabil să aducă
lui Dumnezeu jertfă în neprihănire. Evrei 13:15. ”Biserica întîilor născuți” în această exprimare,
sunt cei care sunt adunați la Dumnezeu, aprobați și unși, și nu include clasa ”mulțimii mari de
oameni”, ci se limitează doar la cei ce formnează Casa Regală a lui Iehova, prin care Legămîntul
Nou este inaugurat.
Atunci scriptura spune: ”și oamenii spirituali făcuți desăvîrșiți”. Cine sunt acești oameni
spirituali? În limba greacă, cuvîntul ”oameni” nu apare și se citește ”Și spiritele celor neprihăniți,
sunt făcuți desăvîrșiți” –Diaglott; ”Și spiritele celor drepți făcuți perfecți” –Rotherham. Cuvîntul
”perfect” sau ”desăvîrșit” se referă la”cei drepți” și nu la ”spirite”. Cei cărora se aplică această
expresie, sunt oamenii de pe pămant care sunt născuți de spiritul lui Dumnezeu, și nu la
creaturile spirituale din ceruri. Într-un capitol asemănător Iehova ”Judecătorul”, este menționat
ca ”Tatăl spiritelor” – Evrei 12:9 ”Căci ei (părinții noștri trupești) în adevăr ne pedepseau pentru
puține zile, cum credeau ei că e bine; dar Dumnezeu ne pedepsește pentru binele nostru ca să ne
facă părtași sfințeniei Lui”- Evrei 12:10. Prin urmare, apostolul Pavel ne arată la cine se aplică
cuvintele ”spiritele celor neprihăniți.”
În ceea ce privește rebeliunea lui Core este scris: ”Atunci ei (Aaron și Moise) au căzut cu
fețele la pămînt și au zis: ”Dumnezeule, Dumnezeul Duhurilor oricărui trup! Un singur om a
păcătuit, și să Te mînii împotriva întregii adunări? – Numeri 16:22. Cei care sunt născuți de spirit
îl au pe Iehova, pe Tatăl spiritual, și acest lucru este adevărat chiar în timp ce aceste creaturi au
un organism de carne. Expresia din textul ”spiritele celor neprihăniți făcuți desăvîrșiți” se aplică
în mod potrivit rămășiței de pe pămînt de astăzi, Israelului spiritual care au o ”minte spirituală” –
Romani 8:6.
Mulți sunt născuți de spirit care nu dovedesc de fapt credincioșie, și prin urmare nu ”se
desăvîrșesc în spirit”, în timp ce rămășița găsită credincioasă la judecata din Templu este făcută
IEHOVA

clasa ”Robului ales”, și făcută dreaptă. Ei erau socotiți drepți atunci cînd au fost născuți de spirit,
și se numărau printre fiii lui Dumnezeu, iar acum cei drepti sunt făcuți desăvîrșiți. Ei au devenit
neprihăniți prin faptul că au fost disciplinați de ”Tatăl duhurilor”, Iehova ca să fie părtași ai Lui
în Sfințenie. – Evrei 12:6-10. Cei născuți de spirit sunt justificați de sîngele vărsat a lui Isus
Hristos, și în plus rămășița este adusă sub mantia dreptății –Isaia 61:10. ”Ei sunt îmbrăcați cu in
subțire, care reprezintă neprihănirea (faptele drepte) ale sfinților”- Apocalipsa 19:8.
Cei descriși aici, prin urmare sunt ”sfinții adunați la Domnul” care au ajuns la unitatea
credinței și cunoașterii pînă la omul desăvîrșit, pînă la înălțimea staturii plinătății lui Hristos.
Efeseni 4:13,14; Psalmi 50:5. Aceasta se vede că, cuvintele arătate în acest text ”spiritele celor
drepți, facute desăvîrșite” identifică pe rămășița care este strînsă la Domnul în Templu. Aceștia
suntcei prin care Noul legămînt este inaugurat sau dedicat.
Scriptura care identifică pe cei ce fac parte din rămășiță prin care Noul legămînt este
inaugurat, menționează pe mijlocitorul Isus Hristos, ”Și Isus, Mijlocitorul legămîntului celui
Nou, și de sîngele stropirii care vorbește mai bine decît sîngele lui Abel” – Evrei 12:24.
Isus a fost făcut Mijlocitor în timp ce era pe pămînt, la inaugurarea legămîntului, de peste
2000 ani, dar acum a venit a doua oară, la Templul lui Dumnezeu, unde a adunat pe cei
credincioși la El, și astfel inaugureaza legămîntul în ceruri față de cei pe care i-a găsit credincioși
la venirea Lui, a început să-i învie pe cei adormiți în moarte pentru ”a sta împreună în locurile
cerești” cu Isus Hristos, după cum a promis ucenicilor Lui.
Abel a fost ucis deoarece el a dorit să-și păstreze credincioșia sa față de Iehova
Dumnezeu. Deși, era total nevinovat Abel a fost omorît la porunca lui Satan, totuși sîngele vărsat
a lui, era a unui om imperfect, de aceea sîngele lui Isus mijlocitorul legămîntului, ”vorbește mai
bine decît sîngele lui Abel”. Acest sînge de stropire, sau sîngele Noului legămînt este sîngele
unui Martor perfect, credincios și adevărat, al unui Martor a lui Iehova, prin urmare prețul de
răscumpărare și validare a legămîntului, oferă siguranță și beneficii către aceia care au fost
adunați într-un legămînt. Acestea sunt lucrurile pe care sîngele lui Isus de ”stropire” sunt
importante și semnificative care desigur sunt ”mult mai bune decat acelea a lui Abel”.
IEHOVA

ZGUDUIRE
La inaugurarea Noului legămînt la Sinai, acolo a fost o mare zguduire sau cutremur de
pămînt. Mai tîrziu, Iehova a spus prin profetul Său: ”Căci așa vorbește Domnul Oștirilor: ”Încă
puțină vreme și voi clătina încă o dată cerurile și pămîntul, marea și uscatul” – Hagai 2:6.
Apostolul se referă la ultimele profeții ale lui Hagai, și la profețiile scrise și înregistrate de
Moise, cutremurul de la Muntele Sinai, cînd el a scris: ”voi nu v-ați apropiat de un munte care se
putea atinge și care era cuprins de foc, nici de negură, nici de întuneric, nici de furtună, nici de
sunetul de trîmbiță, nici de glasul care vorebea în așa fel că cei ce l-au auzit, au cerut să nu li se
mai vorbească”. ”Luați seama ca nu cumva să nu voiți să ascultați pe Cel ce vă vorbește! Căci
dacă n-au scăpat cei ce n-au vrut să asculte pe Cel ce vorbea pe pămînt, cu atît mai mult nu vom
scăpa noi, dacă ne întoarcem de la Cel ce vorbește din ceruri, cu al cărui glas a clătinat atunci
pămîntul, și care acum a făcut făgăduința aceasta: ”voi mai clătina încă o dată nu numai pămîntul
ci și cerul” – Evrei 12:18,19,25,26.
În timp ce alte texte scripturale arată că în Armaghedon va fi o turbulență grozavă

psihică, aceste cuvinte ale apostolului Pavel scrise în Evrei privind inaugurarea Noului legămînt,
nu fac o referire totală, literală la ”zguduirea” sau la mișcările violente a lucrurilor naturale.
Ce s-a întîmplat la Muntele Sinai a fost un tip și zguduirea antitipică se referă la un

proces de cercetare, de judecată a acelora care au încheiat un legămînt să facă voia lui Dumnezeu
și care are loc la timpul cînd Hristos Isus stă la judecată, în tot acest timp, există o mare zguduire
între creaturile de pe pămînt care au făcut o consacrare de a face voia lui Dumnezeu.
În acest cutremur, unii sunt lepădați, în timp ce alții sunt aprobați. Dar acest proces de
judecată, de zguduire a început în anul 1918 și a progresat de atunci, și continuă pînă în ziua de
azi. Anul 1918 merchează timpul venirii Domnului la Templu și începutul judecății, judecată
care continuă și azi. În timpul zguduirii, cei fărădelege sunt scoși afară și aruncați în ”întunericul
de afară”, lucrare pe care Domnul o face prin îngerii Lui. ”Fiul omului va trimite pe îngerii Săi
și ei vor smulge din Împărăția Lui toate lucrurile care sunt pricină de păcătuire și pe cei ce
IEHOVA

săvîrșesc fărădelegea, si-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plînsul și scrîșnirea dinților”.
– Matei 13:41,42.
Cutremurul care a avut loc la Muntele Sinai la inaugurarea legămîntului Legii, prefigura
cutremurul, cernerea și curățarea care are loc la timpul cînd Noul legămînt este inaugurat de Mai
Marele Moise. Apostolul continuă să compare responsabilitatea acelora din Noul legămînt cu a
acelora din legămîntul Legii. Evreii au refuzat să audă și să se supună cuvintelor spuse de Moise,
și aceștia nu au scăpat mai apoi: după cum spune apostolul ”Și oricine nu va asculta de Proorocul
acela, va fi nimicit cu desăvîrșire din mijlocul norodului” – Faptele apostolililor 3:23. Apostolul
în această conexiune, citează profeția lui Hagai 2:6 și astfel stabilește definitiv timpul inaugurării
Noului Legămînt, astfel cînd ”cel dorit și așteptat” vine la Templu pentru judecată. Apoi,
urmează zguduirea printre cei declarați pentru Împărăție. Această ultimă zguduire se face cu
scopul expres de a elimina pe fiecare care nu este credincios Împărăției și serviciului pentru
Împărăție. Privind acest lucru, apostolul spune: ”Cuvintele acestea ”încă odată” arată că
schimbarea lucrurilor clătinate, adică a lucrurilor făcute, este făcută tocmai ca să rămînă lucrurile
care nu se clatină”- Evrei 12:27. Astfel, el declară că ”cei care nu pot fi scuturați” sunt cei
credincioși pe care Dumnezeu i-a desăvîrșit și pe care i-a însărcinat cu lucrul mărturiei pentru
Împărăție și de Justificare a Numelui Său. Aceștia sunt arătați în Matei 24:47 ”Adevărat vă spun
că îl va pune peste toate averile sale”.
Împărăția lui Dumnezeu nu poate fi zdruncinată sau mutată, și cei care sunt cu Isus
Hristos în cele din urmă vor moșteni Împărăția care este sigură și stabilă. Aceasta este Împărăția
care va Justifica Numele lui Iehova, prin urmare, toți cei care sunt credincioși Împărăției trebuie
să stea fermi și neclintiți și cu privire la acest aspect apostolul spune: ”Fiindcă am primit dar, o
Împărăție care nu se poate clătina, să ne arătăm mulțumitori, și să aducem astfel lui Dumnezeu o
închinare plăcută cu evlavie și cu frică” – Evrei 12:28. Împărăția este acum, aici, și interesele au
fost predate clasei ”servului credincios și înțelept.” Prin urmare, apostolul adresându-se acelora
prin care legămîntul a fost inaugurat și cărora le sunt date interesele Împărăției, spune: ”Să avem
har, prin care să putem sluji lui Dumnezeu cu evlavie și cu frică”. ”Cei ce fac astfel, au ca prieten
pe Regele lor”. ”Cine iubește curăția inimii, și are bunăvoința pe buze este prieten cu Împăratul”
– Proverbe 22.11.
IEHOVA

Astfel de credincioși vor sluji pe Dumnezeu cu evlavie și cu frică pe motiv că
”Dumnezeu este un foc mistuitor” – Evrei 12:29, și se pare din alte scripturi că într-adevăr în
momentul de față există între consacrații pentru Împărăție, unii care refuză să audă și să asculte
de Mai Marele Moise, Isus Hristos, Preotul, Profetul și Mediatorul Noului legămînt și înaintea
acestora ”Dumnezeu este un foc mistuitor”. Iehova după ce a separat și a ales un popor pentru
Numele Lui, va susține și va proteja pe aceia care continuă în credincioșie să-și păstreze
integritatea față de Dumnezeu. Așadar, ei au ocazia să se teamă de Domnul, dar nu se tem de
ceea ce le-ar putea face Diavolul sau oamenii. Ei știu că putera lor stă în Domnul, astfel că
protecția și tăria lor provine de la Iehova ”Nu că noi prin noi înșine suntem în stare să gîndim
ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă vine de la Dumnezeu”. 2 Corinteni 3:5.
Ca Martori ai lui Iehova, ei pot face toate lucrurile pentru care ei sunt uniți și trimiși
împuterniciți.
SERVII LUI IEHOVA DUMNEZEU
Nu oricine este născut de Duhul Sfant este un serv al Noului legămînt, ci numai aceia
care sunt aduși la maturitate în Hristos, care sunt ”bătrîni” de fapt, și nu prin votul oamenilor, ci
prin harul Duhului Domnului. Apostolul Pavel, spune Corintenilor că numai prin harul lui
Dumnezeu ar putea el face lucrurile în care s-a angajat, astfel: ”Dumnezeu....de asemenea ne-a
făcut în stare să fim slujitori ai unui Nou legămînt, nu al slovei, ci al Duhului; căci slova omoară,
dar Duhul dă viață” – 2 Corinteni 3:6. În primul verset al epistolei către Corinteni, apostolul
Pavel pare să limiteze cuvîntul ”noi”, așa cum este aici utilizat, în acest text, referindu-se la el
însuși și la Timotei care făcea o lucrare de slujire către frații lor din Corint. Acolo, a găsit
dificultăți, greutăți în societatea din Corint deoarece unii au urmărit funcții de conducere (umană)
și prin urmare s-au produs perturbări. Frații din acea societate din Corint au dorit să conducă
pînă nu au devenit ”batrînî”, adică maturi în Hristos, uniți în spirit și capabili să servească Noului
IEHOVA

legămant. Asta a fost condiția întotdeauna în biserică. Oriunde în biserică, cei ce urmau lideri
(conducători) omenești și ignorau Cuvantul lui Dumnezeu creau probleme, certuri, controverse și
separări. Timpul pentru curățirea Sanctuarului a venit, este aici și Domnul Isus Hristos a început
să facă asta. Daniel 8:14. Cei ce sunt în Sanctuar sunt în unitate și prin urmare sunt servii
capabili ai Noului legămînt. De ce atunci tulburările continuă să apară între membrii care se
asociază în aceste societăți?
Evident în aceste societăți sunt persoane care nu aparțin Templului, și nu sunt în unitatea
de credință și cunoaștere în Hristos, și care nu sunt unși pentru a face lucrarea Domnului. Astfel,
aceștia continuă să manifeste spiritul de egoism și fărădelege, nelegiuire, insistand pe facerea de
lucruri care interesează persoana lor proprie, ignorînd conducerea divină a organizației, prin
urmare, tulburările continuă.
Aceia care sunt în Templu și apreciază marea favoare divină, ce vine de la Iehova
Dumnezeu, văd că dușmanul este într-o luptă disperată împotriva rămășiței și că toți în Templu
trebuie să se sprijine reciproc, să stea umăr la umăr pentru mesajul Împărăției și niciodată să nu
fie speriat de orice opoziție întîmpină, și de faptul că dușmanul este împotriva lor. ”Numai
purtați-vă înt-un chip vrednic de Evanghelia lui Hristos, pentru ca, fie că voi veni să vă văd, fie
că voi rămînea departe de voi, să aud despre voi că rămîneți tari în același duh, și că luptați cu un
suflet pentru credința Evangheliei, fără să vă lăsați înspăimîntați de potrivnici; lucrul acesta este
pentru ei o dovadă de pierzare, și de mîntuirea voastră, și aceasta de la Dumnezeu” Filipeni
1:28,29.
În această etapă a bisericii, cineva care se află într-o adunare a poporului lui Iehova
Dumnezeu și refuză să urmeze instrucțiunile de organizare și care insistă asupra propriei
persoane, continuă în nelegiuire și felul lui egoist, prin acestea, el dovedește că nu este în
Templu, și prin urmare nu poate fi un slujitor capabil al Noului legămînt. Desigur, scopul
rămășiței este ca în astfel de circumstanțe să evite toate controversele și să continue să facă cu
credincioșie ceea ce are de făcut, lucrul cu care a fost însărcinată de la Domnul. ”Este mai bine
să suferiți în tăcere nedreptatea și paguba și să mergeți înainte în lucrul cu care ați fost însărcinați
să-l faceți decît să încercați să vă justificați sau să vă apărați”.1 Corinteni 6:7.

Fiecare membru al societății care se află în Templu, va avea încredere în oricare alt
membru al societății templului, și toți vor fi sîrguincioși în lucrul lor, se vor întîlni pentru
mărturia care se dă pentru Numele lui Iehova. În același timp, ei vor evita pe aceia care provoacă
disensiuni și divizări – Romani 16:17,18. Așa cum este scris de apostol: ”Suntem făcuți slujitori
capabili Noului legămînt, nu al slovei, ci al spiritului care dă viață.
Numai scrierea de cărți, reguli sau legi nu pot să miște pe cineva pe calea spre aprobarea
lui Dumnezeu care dă viață în dar. Este puterea spritului sfînt a lui Dumnezeu într-unul care
poate și efectuează un drum lung pe drumul spre viață. Aceia care sunt în Templu, acum
realizează pe deplin și apreciază faptul că ei sunt în Templu, unși și instruiți acolo, astfel că ei
pot servi ca Martori ai lui Iehova și ca servi în lucrurile pentru care au fost aleși și unși. Ca
persoane individuale, ei sunt convinși de motivul pentru care ei se află în societatea Templului.
Toți sunt un singur trup instruiți de Marele Învățător pentru unul și același scop și trimiși să facă
lucrarea de justificare a Numelui lui Iehova.
REFLECTÎND A SA GLORIE
Cînd Moise a coborît de pe Muntele Sinai, avînd legile și poruncile scrise cu degetul
lui Dumnezeu, ”pielea feței lui strălucea”. Pentru a evita privirea Evreilor spre fața lui
strălucitoare, Moise și-a pus un văl pe fața lui, iar cînd Moise s-a prezentat înaintea lui Iehova, să
vorbească cu EL, Moise și-a luat vălul de pe față, Exod 34:27-35. Rezultatul legămîntului Legii
cu aceste statute, s-a concretizat în condamnarea națiunii Israel la moarte, din cauza rebeliunii
lor. Având acestea în minte, apostolul Pavel a scris: ”Acum dacă slujba aducătoare de moarte,
scrisă și săpată în pietre, era cu atîta slavă încît fii lui Israel nu puteau să-și pironească ochii
asupra feței lui Moise, din pricina strălucirii feței lui, măcar că strălucirea aceasta era trecătoare,
cum n-ar fi cu slavă mai degrabă slujba Domnului? Dacă slujba aducătoare de osandă a fost
slăvită, cu atît mai mult o întrece în slavă slujba aducătoare de neprihănire? Și în privința aceasta,
ce a fost slăvit din pricina slavei care o întrece cu mult. În adevăr, dacă ce era trecător era cu
slavă, cu atît mai mult va rămîne în slavă ce este netrecător!„ – 2 Corinteni 3:7-11
IEHOVA

Strălucirea feței lui Moise a fost o reflectare a slavei Domnului, și Moise a servit ca o
oglindă în care se reflecta slava Domnului. Administrarea Noului legămînt de Hrisos Isus,
Mijlocitorul, care este Mai Marele Moise, este mai glorioasă decît cea care s-a manifestat la
inaugurarea legămîntului Legii. Gloria lui Iehova Dumnezeu strălucește pe fața lui Hristos Isus,
Marele Preot și mijlocitor a lui Iehova, și reflectă de acolo din Templu, către aceia care se află în
legămînt de a face voia lui Dumnezeu. La inaugurarea legămîntului Legii, slava lui Dumnezeu a
strălucit pe fața lui Moise; prin urmare, gloria lui Dumnezeu s-a reflectat pe fața lui Moise, dar
nu și pe cea a Israeliților. La inaugurarea Noului legămînt la muntele Sion, Iehova apare în slava
Sa, Isus Hristos reflectînd gloria lui Iehova catre cei aflați în Sion.- Psalmi 102:16. Legămîntul
Legii a fost pentru a produce ”un popor pentru Numele lui Iehova”, care ar fi putut reflecta gloria
lui Iehova, glorie care a strălucit pe fața lui Moise, singurul mijlocitor, dar pentru că legămîntul
Legii a căzut, a devenit învechit, acesta a fost înlăturat. Acum, Noul legămînt produce un alt
”popor pentru Numele lui Iehova”, ”o națiune sfîntă”, și acest popor este folosit pentru a reflecta
gloria lui Dumnezeu. Această glorie care strălucește pe fața lui Isus Hristos, este mai mare decît
cea care a strălucit pe fața lui Moise. ”În adevăr, dacă ce era trecător era cu slavă, cu atît mai
mult va rămînea în slavă ce este trecător”. 2 Corinteni 3:11.
La timpul cînd Pavel a scris epistola către Corinteni, gloria menționată privea un timp în
viitor, și aceasta este arătat în cuvintele apostolului cînd el spune: ”fiindcă avem o astfel de
nădejde, noi lucrăm cu multă îndrăzneală” 2 Corinteni 3:12. Această glorie nu a fost văzută în
zilele apostolului Pavel, dar este văzută la inaugurarea Noului legămînt. Dacă ar fi văzut aceasta,
nu ar mai fi vorbit despre speranța aceasta.”Căci în nădejdea aceasta am fost mîntuiți. Dar o
nădejde care se vede nu mai este nădejde: pentru că ce se vede se mai poate nădăjdui? Pe cînd
dacă nădăjduim ce nu vedem, așteptăm cu răbdare”. – Romani 8:24,25.
De perioada de așteptare, pentru apariția unei astfel de glorii a spiritului sfînt ca avocat și
mîngîietorul celor consacrați, apostolul Pavel știa. Avînd o astfel de speranță apostolul spune:
”noi lucrăm cu multă îndrăzneală în vorbire”. Avînd speranță, lui nu i-a fost rușine, pentru că
”speranța nu aduce rușine”- Romani 5:5.
IEHOVA

Dacă apostolul Pavel a folosit simplitatea sau îndrăzneala în vorbire atunci, cu atît mai
mult acum în ziua de judecată, cînd unșii Domnului ar trebui să vorbească cu curaj și
îndrăzneală. Apostolul Pavel nu a vorbit într-un limbaj voalat, prin urmare el s-a implicat în acest
tablou profetic, și anume: ”Și nu facem ca Moise, care își punea o măhramă peste față, pentru ca
fiii lui Israel să nu-și pironească ochii asupra sfîrșitului a ceea ce era trecător.” 2 Corinteni 3:13.
Gloria izbitoare pe care Iehova a lăsat-o să apară pe fața lui Moise, a speriat pe Evrei,
pentru că ei se uitau la Moise, și nu prin credință la Dumnezeu. Pentru a-și ascunde strălucirea
feței, Moise și-a pus un văl, o măhramă. Evreii au glorificat un om de-al lor, din sîngele lor; prin
urmare ei nu au văzut că gloria lui Moise ca mediator și inaugurator al legămîntului Legii era
temporară, glorie care s-a sfîrșit cînd legămîntul Legii s-a învechit, și a fost înlăturat.
Scopul gloriei, a strălucirii de pe fața lui Moise a fost de a prezice în miniatură modul
venirii în glorie a marelui Mediator sau Mijlocitor, Isus Hristos, și a inuguratorului celui mai bun
legămînt; dar Evreii nu au privit în aceea direcție sau la acel ”sfîrșit”, și prin urmare ei l-au
respins pe Isus Hristos cînd a venit și continuă să-l respingă. Prin urmare, apostolul spune cu
privire la Evrei: ”Dar ei au rămas greoi la minte, căci pînă în ziua de azi, la citirea Vechiului
Testament, această măhramă rămîne neridicată. Fiindcă măhrama este dată la o parte în Hristos”.
2 Corinteni 3:14. Această orbire a fost pe cea mai mare parte a Israelului natural, și a făcut
imposibil pentru Israeliți să discearnă sensul mărturiei lui Moise și a profețiilor care urmau.
Vălul de pe fața strălucitoare a lui Moise arată că Isus Hristos, Marele Preot a lui Iehova,
corespunde cu vălul adevărului care acoperă ochii celor care se opun Cuvîntului lui Dumnezeu în
prezent. Cînd Isaia a avut o viziune a Templului, Iehova i-a zis lui: ”Du-te și spune poporului
acestuia: într-una veți auzi si nu veți înțelege; într-una veți vedea și nu veți pricepe! Împietrește
inima acestui popor, fă-l tare de urechi și astupă-i ochii ca să nu vadă cu ochii, să nu audă cu
urechile, să nu înțeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Mine și să nu fie tămăduit” Isaia 6:9,10
Această scriptură arată o orbire spirituală a celor care aud cu urechile și văd cu ochii în
mod literal, dar nu au o pricepere și o înțelegere spirituală, prin credință. Odată cu venirea lui
Isus Hristos la Templu, semnificația tipică a tabloului profetic a fost prezentată de puterea
duhului sfînt celor credincioși, și care cu credincioșie servesc pe Domnul, dar celor necredincioși
IEHOVA

duhul sfînt nu le dezvăluie aceste minunate adevăruri. Prin urmare, apostolul Pavel spune: ”Dar
pînă în ziua de azi, cînd se citește Moise, rămîne o măhramă peste inimile lor”. 2 Corinteni 3:15.
Astăzi cei ce nu se află în locul ascuns, ”secret” al Celui Prea Înalt, inclusiv clasa ”omul
fărădelegii”, nu recunosc adevărurile descoperite în acest loc ascuns, Mai Marele Moise nu le
dezvăluie semnificațiile prețioase ale profețiilor. Problema acestor împotrivitori este că, aceștia
au fost odată la adevăr, dar nu au primit dragostea adevărată, așa cum s-ar fi cuvenit, astfel ei au
ajuns să fie ”orbi” spiritualicește.
Cînd Moise a mers înaintea Domnului să-i vorbească, ”Și-a luat măhrama de pe față”
Exod 34:34,35. Apostolul Pavel a citat din profeția de mai sus, spunînd: ”Cu toate acestea, atunci
cînd vreunul se întoarce la Domnul, măhrama este luată. 2 Corinteni 3:16.
Declarația apostolului aici dovedește că atunci cînd cineva se întoarce de la închinarea în

fața unei creaturi (religie), la Iehova Dumnezeu și are încredere deplină în Domnul Isus Hristos,
”vălul” sau măhrama este luată de la ochi de către spiritul sfînt al lui Dumnezeu, dîndu-le
înțelegerea corectă și cunoașterea adevărului. Celui ce s-a întors la Domnul, i se acordă o viziune
a slavei Sale reflectate, slavă care se reflectă de pe fața lui Isus Hristos, în mintea și inima
acestuia. Hristos Isus este ”oglindirea” slavei lui Iehova Dumnezeu. Evrei 1:3. În cazul în care
cei care au făcut o consacrare sau legămînt să facă voia lui Dumnezeu, și continuă să privească la
un om și la presupunerile lui glorioase, la realizările și învățăturile lui nebunești, ei sunt de fapt
”orbiți” de adevăr, iar acest lucru este demonstrat în mod clar de declarația anterioară a
apostolului.
Astăzi cei care insistă că pastorul Russel a transmis tot adevărul care urmează a fi învățat
de către toți sfinții de pe pămînt, despre aceștia se poate afirma că sunt în întuneric. Ei nu reușesc
să discearnă prezența Domnului în Templu, și își bat joc de afirmația că Isus este în Templul
Său. Ei, în continuare sunt orbi și nu înțeleg explicațiile profețiilor care au fost luminate de
Domnul în Templu, și nici nu cred toate acestea. Cînd Evreii naturali, astăzi citesc lucrurile
scrise de Moise, ei de fapt nu le înțeleg, si nu le cred, dovedind astfel că sunt în întuneric total.
Tot așa este valabil azi, și pentru Israeliții spirituali care continuă să privească la o creatură, la un
om, și nu la Domnul, înțelegerea Scripturilor rămîne o taină, fiind imposibil de descifrat. Însă,
IEHOVA

pentru cei ce se întorc la Domnul, și au încredere deplină în El, pentru aceștia ”vălul” este
îndepărtat și astfel ei pot să vadă lumina care srălucește din Templu, descoperind și înțelegînd
semnificațiile tablourilor profetice.
LIBERTATE
Iehova Dumnezeu este puterea supremă, El este Cel Prea Înalt. Domnul Isus Hristos
este puterea Cea mai înaltă după Iehova Dumnezeu, și este ”spiritul dătător de viață”– 1
Corinteni 15:45. Moise a fost un tip a lui Isus Hristos, și a fost o creatură omenească, din carne,
antitipicul este o creatură spirituală, Hristos Isus. Continuîndu-și argumentul, apostolul a spus:
”Căci Domnul (Iehova) este spiritul (duhul); și unde este Spiritul Domnului, acolo este
slobozenia (libertatea)” 2 Corinteni 3:17.
Unii născuți de spirit, au crezut nepotrivit despre aceste verset, și țin la acestă interpretare
necorespunzătoare, ca o scuză pentru nelegiuirile lor săvîrșite în organizația lui Dumnezeu,
susținand că dacă ei sunt născuți de spirit au libertatea să facă ce le place lor și nu trebuie să
urmeze înstrucțiunile organizației, prin urmare aceștia nu sunt în organizația lui Dumnezeu și nu
sunt credincioși Domnului. În acest fel aplică ei acest verset în mod eronat. Nimeni care spune că
este în Hristos Isus, nu este autorizat să facă tot ce vrea, el trebuie să asculte de legile și
poruncile lui Dumnezeu, și să respecte instrucțiunile date de organizația Lui. Libertatea nu
înseamnă o licență de a face ce dorește.
Acolo unde, unii din adunare fac ce doresc ei, iar ceilalți membrii acceptă acest lucru,
înseamnă că acolo nu este prezent spiritul lui Iehova, prin urmare ei nu fac parte din organizația
lui Dumnezeu. Spiritul lui Iehova Dumnezeu este pe și în rîndurile celor unși care sunt în
Templu, în locul ascuns sau ”secret” al Celui Prea Înalt; dar despre această stare a lucrurilor nu
se poate spune că există și în rîndul clasei ”mulțimii mari de oameni” care la ora actuală, în anul
1934, se află încă prizonieri în organizația lui Satan. Această condiție de sclavie se referă la cei
din rîndurile sistemelor bisericești ale Ierarhiei Romano Catolice și a aliaților ei, care sunt ținuți
IEHOVA

în robie, în lanțurile amăgirii, a minciunilor, a menținerii unei stări de frică permanentă, condiții
de prizonierat fără speranță de viață și de mai bine. Există mulți care pretind a fi în prezent în
adevăr dar care de fapt se află în robie și frică de om. Această condiție nu se aplică la cei ce se
află în Templu. Apostolul Pavel spune: ”Dar Ierusalimul cel de sus este slobod și el este mama
noastră.” Galateni 4:26.
Prin urmare, cei din locul secret al Celui Prea Înalt, unșii din Templu, nu sunt în robia
puterilor lumești, ca și cum aceste puteri lumești ar fi ”Înaltele Stăpîniri”. Dar cei ce privesc la
aceste Stăpîniri ca fiind rînduite de Dumnezeu, acest fapt denotă că ei nu se află în Templu, ci se
află tot în robie, sclavie, și frică de moarte. Credincioșii cu toate acestea fiind Martori ai lui
Iehova ei apreciază adevărul în această zi de judecată, ei declară cu curaj și îndrăzneală adevărul,
iar acest lucru este o dovadă a iubirii lor pentru Iehova, și pentru libertate în Hristos. 1 Ioan
4:17,18.
Astfel, cei credincioși Domnului refuză să recunoască pe conducătorii egoiști și fățarnici

ai acestei lumi ca ”Înaltele Stăpîniri” despre care se vorbește în Romani capitolul 13:1. Ei se
feresc să facă un compromis cu aceștia care se află în organizația lui Satan, și refuză să ceară
vreun permis sau licență pentru a predica Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu. Ei se supun lui
Dumnezeu și nu oamenilor egoiști și plini de interese personale, deoarece ei sunt liberi de orice
formă de sclavie a omului, iar omul este condus după regulile și interesele egoiste organizației lui
Satan. Acolo unde spiritul lui Iehova este prezent, acolo există și libertate.
Toți cei ce sunt în Hristos și în legămînt sunt adunați într-un popor pentru Numele Lui
Iehova, și bucuros îndeplinesc instrucțiunile Marelui Profet Isus Hristos; și de cînd instruirea
vine de la Domnul, toți cei din Templu trebuie să fie supuși în totalitate acestor instructiuni care
privesc organizația lui Iehova. – Faptele apostolilor 3:23.
Hristos Isus este Capul casei fiilor lui Dumnezeu, și cei care sunt în Casa Lui adică în
Templul Casei Regale a lui Dumnezeu, sunt liberi în adevărurile care vin de sus fiind despărțiți
de organizația lui Satan. Cuvintele lui Isus se adresează celor care afirmă că sunt slujitorii lui
Dumnezeu:”Dacă rămîneți în cuvîntul Meu, sunteți ucenicii Mei într-adevăr; și veți cunoaște
adevărul și adevărul vă va face liberi”...” Deci, dacă Fiul vă va face liberi, veți fi cu adevărat
IEHOVA

liberi” – Ioan 8:31,32,36. Aceeași regulă se aplică în prezent. Cei ce cunosc adevărul sunt în
Hristos, credincioși și supuși Domnului, și liberi complet de organizația lui Satan. Dar aceasta nu
face liber pe nimeni care are interese egoiste, care se opune instrucțiunilor clare venite de la
Domnul în organizația Sa. Aceia care insistă în a-și urmări intersele lor egoiste, și să umble pe
căile lor proprii, ignorînd instructiunile care vin din Templu, vor fi lepădați de la favoarea lui
Iehova Dumnezeu. Nimeni să nu creadă că dacă este la adevăr are libertatea să facă ce vrea el. El
trebuie să urmărească să fie plăcut lui Iehova în permanență, să cunoască voia Sa exprimată în
Cuvîntul Sau. Dumnezeu lucrează în organizația Lui, și are modul Său de a face acest lucru și nu
mai multe.
VIZIUNE
Apostolul Pavel se adresează celor care sunt slujitorii credincioși ai lui Iehova și care au
spiritul Domnului: ”Noi toți privim cu fața descoperită ca într-o oglindă slava Domnului, și
suntem schimbați în același chip a Lui, din slavă în slavă, prin spiritul Domnului”. 2 Corinteni
3:18. În tabloul profetic tipic, se arată că fața lui Moise era acoperită cu o măhramă (voal) cînd
stătea înaintea Israeliților. În antitip, fața Mai Marelui Moise Isus Hristos, strălucește ca într-o
oglindă slava lui Iehova Dumnezeu. Prin urmare, atunci cînd fața Israelului spiritual este întoarsă
pe deplin la Domnul, și este îndepărtată de orice închinare la creaturi, acest văl sau această
măhramă este îndepărtată de pe fața celor credinciosi care sunt considerați ca fiind în unitate în
Hristos. Aceasta explică de ce cei din Templu au o viziune clară a scopului lui Dumnezeu și a
gloriei Sale, în timp ce alții care cred că sunt în Hristos, nu au nici o viziune. ”Dar noi toți
oglindind slava Domnului cu fața descoperită, suntem transformați în aceeași asemănare de la
glorie, la glorie, prin Duhul Domnului – 2 Corinteni 3:18. Domnul Isus nu-și învelește fața
pentru cei ce se află în Templu deoarece aceștia au credință, și sunt unși cu Spiritul Sfant al
Domnului. Aceștia sunt cu minte spirituală si au viziuni, în timp ce alții sunt orbi spiritual.
Credincioșii în Templu privesc fața dezvelită a lui Isus Hristos ca într-o oglindă și ei văd acolo
IEHOVA

gloria lui Iehova Dumnezeu deasupra lui Isus Hristos, și această glorie este preluată din Templu
și reflectată. Gloria menționată aici nu este parte din cei credincioși, nu este gloria unui om, ci
este gloria lui Iehova. Marele Mijlocitor și inaugurator al Noului legămînt este unul singur, și
acesta reflectă gloria lui Iehova, deoarece El este acum în Templu”în gloria Lui și toți îngerii
sfinți cu El” –Matei 25:31.
Iehova dă gloria lui Isus Hristos și societății din Templul Lui și nimănui altcuiva. – Isaia
42:3. Hristos Isus reflectă gloria lui Iehova și cei din Templu văzând gloria Lui, reflectă și ei
gloria lui Isus către alții care sunt pe cale să devină Martori ai lui Iehova. Astfel cei credincioși
sunt schimbați (transformați) asemenea unei ”imagini”.
Rămășița adunată în Templu la inaugurarea Noului legămînt este ”răpită în nori să

întîmpine pe Domnul în văzduh”- 1 Tesaloniceni 4:17; vezi T.V. 15 Ianuarie 1934. De aici din
Templu, ei discern gloria Domnului, și primesc instrucțiuni de la El, pe care le primesc în locul
secret, instruire care schimbă întregul lor curs al acțiunilor și comportamentelor de viată. Ei
sunt curățați de lucruri care nu sunt de la Dumnezeu, cum ar fi, frica de oameni, închinarea la
creaturi, supunerea înaintea puterilor lumești nedrepte și contrare dreptății și voinței lui
Dumnezeu, conformarea la învățături de datină omenească, conformismul în fapte ce contravin
intereselor Împărăției lui Dumnezeu, sau orice formalism religios sau de altă natură care sunt
specifice Babilonului modern.
Societatea celor credincioși din Templu trebuie să se conformeze doar ”imaginii”

Domnului Isus Hristos ”Căci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a și hotărît mai
dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie cel întîi născut dintre mai mulți
frați. Și pe aceia pe care i-a hotărît mai dinainte i-a chemat, și pe aceia pe care i-a chemat, i-a
socotit neprihăniți, iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniți, i-a și proslăvit” – Romani 8:29,30.
Aceia care sunt aduși în Templu, și prin care Noul legămînt este inaugurat, văd și apreciază
faptul că Hristos Isus este ”Martorul credincios și adevărat” a lui Iehova Dumnezeu, că a fost și
este integru în fața lui Dumnezeu, și că este devotat pe deplin și complet Justificarii Numelui și
Cuvîntului Lui Iehova; apreciază că și ei trebuie să reflecte imaginea Lui Isus, adică și ei trebuie
să fie Martori adevărați și credincioși ai lui Iehova, că trebuie să participe la lucrarea de
IEHOVA

justificare a Numelui și a Cuvîntului lui Dumnezeu cu iubire, și în mod dezinteresat. Prin urmare,
aceștia se află în Templu alături de Isus Hristos, și învață de la El ce trebuie să facă, și ceea ce
fac să facă cu curaj și îndrăzneală, să pună mărturia lui Isus în Numele lui Iehova Dumnezeu. În
ceea ce privește relatarea de mai sus este scris: ”Cînd au văzut ei îndrăzneala lui Petru și a lui
Ioan, s-au mirat întrucît știau că erau oameni necărturari și de rînd; și au priceput că fuseseră cu
Isus” - Faptele apostolilor 4:13. În așa fel, cursul lor de acțiune se schimbă de la ceea ce a fost în
perioada Ilie a bisericii, devenind precum Domnul, Martori îndrăzneți și fără frică. Aceasta nu
înseamnă să fie un Martor nepoliticos, ci el trebuie să acționeze cu calm și îndrăzneală să declare
adevărul fără frică.
Scripturile de mai sus care spun că ”de la glorie la glorie”, nu că rămășița s-a schimbat de
la gloria legămîntului Legii la gloria legămîntului Celui Nou, ci că ei s-au schimbat precum Isus
Hristos în asemănarea Lui, ca Martori credincioși pentru Numele lui Iehova. De-a lungul
perioadei Ilie, cei credinciosi într-o oarecare măsură, au reflectat gloria Domnului Isus Hristos,
dar fiind transferați de la perioada Ilie la perioada Elisei a lucrării Domnului, ei au mai mare
glorie și onoare în serviciu, deoarece lucrul Elisei este un lucru plin de devotament și iubire
dezinteresată în onoarea lui Iehova.
În această zi, apare mult mai evident pentrum cei din clasa Ionadab, cine sunt Martorii
Lui Iehova, care dau onoare și cinste Numelui lui Iehova, tocmai cum a făcut Isus Hristos, cînd
era pe pămînt. În ceea ce privește adepții Săi credincioși, Isus a spus: ”Eu le-am dat slava pe care
Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum și noi suntem una”. – Ioan 17:22. Cei credincioși
reflectă gloria Domnului pentru ca cei de afară să poată identifica cine sunt în realitate cei
credincioși și devotați pe deplin Domnului în transformarea și asemănarea lui Isus Hristos ”ca
spiritul Domnului” 2 Corinteni 3:18.
Hristos Isus a apărut în Templu și i-a adunat pe sfinții lui Iehova la El, așa cum sunt
aplicate cuvintele din Coloseni 3.4 ”Când se va arăta Hristos, viața voastră atunci vă veți arăta și
voi împreunaă cu El în slavă”. Aici, Hristos Isus instruiește pe cei din societate, pe rămășița
credincioasă și-i trimite să reflecte gloria Lui –Matei 10:27- ”Ce vă spun Eu la întuneric, voi să
spuneți la lumină; și ce auzuți voi șoptindu-se la ureche, să propovăduiți de pe acoperișul
IEHOVA

caselor”. Îngerii Domnului au scos afară pe cei fărădelege, iar pe cei credincioși îi îmbracă în
mantia dreptății, și-i trimite mai departe ca Martorii Lui să strălucească reflectând gloria Lui; și
acum sunt împlinite cuvintele: ”Atunci cei neprihăniți vor străluci ca soarele în Împărăția Tatălui
lor. Cine are urechi de auzit, să audă” – Matei 13:43.
Doar Martorii lui Iehova fac parte din clasa servului ales, care dă slavă și onoare lui
Iehova Dumnezeu prin Isus Hristos, Mijlocitorul. – Isaia 42:8; 43:7. Din cauza integrității și
devotamentului lor pentru Iehova, Martorii credincioși atrag asupra lor, multă opoziție și
persecuție, ocară și dispreț așa cum a simțit și a purtat și Domnul lor Isus Hristos. – Romani
15:3. Faptele de azi și experiențele prin care trec Martorii lui Iehova, confirmă cele arătate de
Apostol în 1 Petru 4:14 ”Dacă sunteți batjocoriți pentru Numele lui Hristos, ferice de voi: fiindcă
Duhul slavei, Duhul lui Dumnezeu se odihnește peste voi: din partea lor se hulește (este vorbit de
rău), dar din partea voastră se mărește”. Acum este privilegiul glorios al credincioșilor de a fi
Martori pentru Numele lui Iehova, când Marele Judecător este în templu și judecă Casa lui
Dumnezeu și separă oamenii ca ”oile de capre” – Matei 25:31- 46. Adevărații urmași ai lui Isus
Hristos se bucură și nu se rușinează să fie Martorii lui Iehova, se bucură că pot avea un rol la
punerea mărturiei în scopul justificării Numelui Lui Dumnezeu. – 1 Petru 4:16. Ei declară
dreptatea lui Dumnezeu.
CAPITOLUL -VII-
- LEGĂMINTELE SALE-
Iehova Dumnezeu nu adună pe credincioșii Lui la El doar pentru plăcerea de a fi cu El, ci

pentru un scop bine precizat, acela de a lua parte în serviciul pentru Numele Său. Cei adunați în
Templu, și prin care Noul legământ este inaugurat, au devenit o parte a ”cerului”; prin urmare
profetul Domnului spune: ”Și cerurile vor vesti dreptatea, pentru că Dumnezeu este Cel ce
judecă” – Psalmi 50:6. Această profeție se aplică în mod special astăzi cu cei ce se află în
IEHOVA

Templu, cu Hristos Isus. Domnul Isus Hristos îl face pe apostolul Pavel un serv capabil al Noului
legământ, precum și toți sunt care sunt aduși la maturitate în Hristos și intră în Templu.
Acest adevăr este făcut deosebit la inaugurarea Noului legământ, prin urmare apostolul
spune: ”De aceea fiindcă avem slujba acesta, după îndurarea pe care am căpătat-o, noi nu cădem
de oboseală” – 2 Corinteni 4:1. Cei care primesc această slujbă apreciază faptul că aceasta vine
de la Domnul, și că tăria lor este în Domnul și nu în a lor proprie.
Perioada Ilie a bisericii, datează din anul 1878 d.hr. până în anul 1918 d.hr. În timpul
perioadei Ilie a bisericii, au fost predicate multe învățături, doctrine de datină omenească, de
exemplu: ”Examinarea învățăturilor pastorului Russel, fiind subiectul multor discursuri. În
perioada Elisei a bisericii, din 1918 d.hr. am învățat de la Domnul că este privilegiul nostru de a
declara Numele lui Iehova. Primind această însărcinare și serviciu precum apostolul Pavel, noi
am obținut de la Domnul harul să fim vrednici de crezare” – 1 Corinteni 7:25. Nu vom mai înălța
Numele vreunui om, sau nici noi nu trebuie să ne înălțăm înaintea altora ”Căci noi nu ne
propovăduim pe noi înșine, ci pe Domnul Hristos Isus. Noi suntem robii voștrii precum Isus.
Căci Dumnezeu care a zis: ”Să lumineze lumina din întuneric”, ne-a luminat inimile pentru ca să
facem să strălucească lumina cunoștinței slavei lui Dumnezeu pe fața lui Hristos. – 2 Corinteni
4:5,6.
Acum, credincioșii din Templu privesc la fața lui Hristos Isus, Mai Marele Moise, și
inaugurator al Noului legământ, care nu este învelită, și astfel lumina strălucește în inimile lor,
îndemnându-i să servească cu bucurie pe Dumnezeu, iar ei în ascultare fac acest lucru
dezinteresat, fără egoism. Aceasta oferă de asemenea celor credincioși o lumină de cunoaștere și
înțelegere a scopului lui Iehova, descoperindu-le gloria lui Iehova. Însă rămășița credincioasă nu
ia această onoare sau glorie pentru ea însăși, ea știe și prețuiește ca este a Lui Iehova. În umilință
și bucurie din inimă ei pășesc tot timpul în prezența Lui. Astfel, serviciul Noului legământ este
cea mai mare onoare conferită lor, și o comoară neprețuită. ”Comoara aceasta o purtăm în niște
vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu și nu de la noi” – 2
Corinteni 4:7.
IEHOVA

În îndeplinirea unui astfel de serviciu, sau lucrare, rămășița credincioasă este bucuroasă
”Să declare dreptatea Lui” pentru Dumnezeu care este însuși judecătorul”. Aceasta ei o fac cît
timp petrec încă pe pământ, după Armaghedon nu va mai fi nici o ocazie pentru lucrul de
mărturie, iar aceasta este o dovadă în plus că Noul legământ este făcut, inaugurat și îndeplinește
scopul lui Iehova înainte de Armaghedon.
RĂMĂȘ IȚA SALVA TĂ
Israelul după trup, s-a întors de la Dumnezeu, a săvârșit păcate împotriva Lui, și
împotriva legământului Legii încheiat cu ei în țara Egiptului. Aici, Israel ilustrează pe așa zisa
”creștinătate” de azi, incluzând pe toți consacrații care continuă să poarte ”hainele murdare” ale
”creștinătății”. Ei pretind că stau de partea lui Iehova, dar de fapt ei se aseamănă cu Israeliții din
vechime care pretindeau și ei că sunt cu Dumnezeu, dar nu au fost cu El și pentru El.
Așa cum Dumnezeu a fost supărat pe Israeliții naturali, așa El s-a supărat pe Israelul
spiritual mărturisit la venirea lui Isus Hristos la Templu, care a inclus pe toți care se aflau sub
condițiile legământului celui Nou, și care nu au avut curaj să ducă mărturia Împărăției lui
Dumnezeu, pentru că au conferit mare onoare oamenilor, sau au dorit sa fie văzuți în față ca și
conducători. – Luca 16:15. Rămășița Israelului natural, trupesc a fost salvată și de asemenea și
este salvată și o rămășiță a Israelului spiritual, când Isus apare la Templu pentru judecată și
pentru inaugurarea Noului legământ. ”Și acum, așa vorbește Iehova Dumnezeul lui Israel, despre
cetatea aceasta, despre care ziceți: ”Va fi dată în mâinile Împăratului Babilonului, biruită prin
sabie, prin foamete și prin ciumă: Iată îi voi strânge din toate țările unde i-am izgonit în mânia
Mea, în urgia Mea, și în marea Mea supărare; îi voi aduce înapoi în locul acesta (s-a întâmplat în
anul 1919) și-i voi face să locuiască în liniște acolo. Ei vor fi poporul Meu, și Eu voi fi
Dumnezeul lor. Le voi da o inimă și o cale să se teamă de Mine totdeauna spre fericirea lor și a
copiilor lor după ei (cei prefigurați de Rut), și voi încheia un legământ vecinic (Noul legământ),
că nu Mă voi mai întoarce de la ei, ci le voi face bine, și le voi pune în inimă frica de Mine, ca să
IEHOVA

nu se depărteze de Mine. Mă voi bucura să le fac bine, îi voi sădi cu adevărat în țara aceasta (în
adevăr) din toată inima și din tot sufletul Meu”. – Ieremia 32:36-41.
Strângerea rămășiței la El, și a acelora pe care El a fost supărat și întoarcerea furiei de la

ei în anul 1919, Iehova acolo și atunci a început să împlinească profeția din Psalmi 50:5
”Strângeți-Mi pe credincioșii Mei, care au făcut legământ cu Mine prin jertfă!” Toți care au
mărturisit în acele momente că au făcut un legământ de sacrificiu cu Dumnezeu, care este o
condiție preliminară pentru a intra în Noul legământ, a trebuit să sacrifice dreptul lor să trăiască
pe pământ ca și creaturi umane atunci când au fost născuți de spiritul lui Dumnezeu, dar ei nu au
avut curajul necesar pentru a proclama mesajul adevărului. Dumnezeu s-a supărat pe ei, dar
acum odată cu venirea Domnului la Templul Lui, Iehova își întoarce fața către acești consacrați,
din nou așa cum declară profetul Isaia 12:1.
Nici Israelul natural nici omenirea nu-și sacrifică dreptul de a trăi în pofta inimii lor, prin
urmare aceștia nu intră într-un legământ de sacrificiu, și nu se găsesc printre cei care au fost
adunați pentru Noul legământ, legământ care a fost făcut prin sîngele vărsat a lui Isus și
inaugurat.
În anul 1914 Iehova Dumnezeu a întronat pe Regele Său de drept al lumii, și la acel timp
”creștinătatea” care este simbolizată prin Babilonul modern, a căzut de la favoarea lui
Dumnezeu, și cu privire la acest lucru Ieremia a profețit in capitolul 50:2,3. Atunci și acolo a
început ”Ziua lui Iehova” când o parte a Israelului spiritual se găsea în primejdie. În ceea ce
privește acest lucru, Iehova a lăsat să fie scris de profetul Ieremia 50:4,5 – ”În zilele acelea, în
vremurile acelea, zice Domnul, copiii lui Israel și copiii lui Iuda se vor întoarce împreună, vor
merge plângând și vor căuta pe Domnul Dumnezeul lor. Vor intreba de drumul Sionului, își vor
întoarce privirile spre el și vor zice: ”Veniți să ne alipim de Domnul, printr-un legământ vecinic
care să nu fie uitat niciodată!”. Aceste versete biblice exprimă dorința celor consacrați pe deplin
să fie credincioși Noului legământ și să poată pune mărturie tuturor oamenilor de pe pământ, iar
oamenii sinceri doritori de adevăr să poată ieși din lume și să se asocieze cu cei din poporul ales
pentru Numele lui Iehova. Cei ce au luat o poziție pentru Împărăție, la venirea Domnului la
Templu, la organizația lui Iehova, se angajează să fie pe mai departe devotați acestei Împărății, și
IEHOVA

lui Iehova prin Isus Hristos. Ei sunt luați într-un legământ pentru Împărăție, și făcuți o parte a
capitalei organizației lui Dumnezeu, Sionul, prin ei astfel este inaugurat Noul legământ. Aceștia
sunt unși și însărcinați de Domnul să facă o lucrare specifică Numelui lui Iehova, în calitate de
servii credinciosi și adevărați ai lui Iehova. Privind această profeție este scris: ”Întoarceți-vă,
copii răzvrătiți zice Iehova, căci Eu sunt Stăpânul vostru, Eu vă voi lua, pe unul dintr-o cetate, pe
doi dintr-o familie și vă voi aduce înapoi în Sion” – Ieremia 3:14.
De-a lungul primului război mondial, mai cu seamă anii 1917-1918, Israelul spiritual a
fost într-o stare jalnică de pustietate. Încercările de foc care au venit peste cei consacrați
Domnului, specifice lucrarii de curațire pe care Domnul Isus Hristos a început-o de la acea
vreme, a separat pe cei credincioși de cei necredincioși. Trecând peste această nenorocire, aceia
care au fost găsiți credincioși Domnului, la aceea vreme au fost luați sub termenii și condițiile
Noului legământ. ”Vă voi trece pe sub toiag, și vă voi pune sub mustrarea legământului. Voi
deosebi dintre voi, pe cei îndărătnici și pe cei ce nu-Mi sunt credincioși; îi voi scoate din țara în
care sunt străini, dar nu vor merge în țara lui Israel. Și veți ști că eu sunt Iehova”. – Ezechiel
20:37,38. Această lucrare de separare a început și continuă până curățarea Sanctuarului va fi
realizată pe deplin. – Daniel 8:14.
Aceia care au fost adunați în Templu, și prin care a fost făcut și inaugurat Noul legământ,
au fost unși de spiritul lui Iehova Dumnezeu; aceasta înseamnă că ei sunt însărcinați să facă o
lucrare de mărturie pentru Numele lui Iehova așa cum este scris: ”Spiritul Domnului este peste
mine, deoarece Domnul m-a uns să aduc vești bune celor nenorociți. El M-a trimis să vindec pe
cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia și prinșilor de război izbăvirea” – Isaia 61:1.
Înainte de acel timp și mai cu seamă în acele condiții de umilința ale războiului care au
existat între anii 1917 și 1919, poporul lui Dumnezeu de pe pământ a suferit multă rușine și
ocară, dar Dumnezeu și-a întors fața către ei si le spune:”În locul ocării voastre, veți avea o
îndoită cinste; în locul rușinii, se vor veseli de partea lor, căci vor stăpâni îndoit în țara lor, și vor
avea o bucurie vecinică. Căci Eu, Iehova iubesc dreptatea, urăsc răpirea și nelegiuirea; le voi da
cu credincioșie răsplata lor, și voi încheia cu ei un legământ vecinic. Sămânța lor va fi cunoscută
între neamuri și urmașii lor printre popoare; toți cei ce îi vor vedea vor cunoaște că sunt o
IEHOVA

sămânță binecuvântată de Iehova” – Isaia 61:1-9. Faptele fizice sau lucrurile care s-au întâmplat
vin să confirme cele relatatate anterior, privind întoarcerea poporului lui Dumnezeu la
adevărurile mult mai clar descoperite de la 1919 încoace. Aceia care sunt luați în legământ și au
intrat în” bucuria Domnului”, sunt acum plini de entuziasm in ceea ce privește favoarea arătată
de Iehova asupra lor, și plini de bucurie merg în lucrarea de mărturie pentru preamărirea
Numelui Lui Iehova. Cei care nu se află în Casa Regală, văd acest entuziasm și devotament al
celor credincioși și recunosc că ei sunt ”sămânța binecuvântată” de Iehova Dumnezeu.
LEGĂMÂNT DE PACE
Fiind strânși la Domnul în Templu, și prin urmare respectînd inaugurarea Noului

legământ, rămășița credincioasă a lui Iehova intră într-o pace, deși inaugurarea Noului legământ
include un legământ de pace. Noul legământ este în vigoare și efectul acestuia se desfășoară de-a
lungul perioadei de sacrificiu, dar acum fiind inaugurat odată cu zidirea Sionului, legământul de
pace începe. Națiunile de pe pământ sunt puternic zguduite și se găsesc într-o stare de
dezintegrare destul de rapidă, iar pozițiile înalte ale guvernelor pământești sunt de asemenea rău
zguduite aflându-se într-un distres puternic; dar pacea este numai cu cei ce se află în organizația
lui Iehova Dumnezeu. Pacea lui Dumnezeu rămâne cu cei credincioși Lui, așa cum este scris:
”Pot să se mute munții, pot să se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine, și
legământul Meu de pace nu se va clătina, zice Iehova, care are milă de tine” – Isaia 54:10.
Munții reprezintă pe guvernele lumii acesteia, dealurile sunt puternicii lumii acesteia;
”De la tine” sunt aceia din Sion, capitala organizației lui Iehova. Aceia prin care Noul legământ
este inaugurat și care sunt în Templu, sunt cei care formează poporul lui Dumnezeu, al cărui Cap
este antitipicul David, Regele Domnilor, Isus Hristos.
Ezechiel 34 : 24,25 – ”Eu, Iehova voi fi Dumnezeul lor și Robul Meu David va fi
voievod în mijlocul lor. Eu, Iehova am vorbit! Voi încheia cu ele un legământ de pace și voi
îndepărta din țară, toate fiarele sălbatice; ele vor locui în liniște în pustie și vor putea dormi în
IEHOVA

mijlocul pădurilor”. Legământul de pace nu este același cu Noul legământ, acesta este un
legământ de pace dat de Iehova acelora cu care s-a făcut inaugurarea Noului legământ.
Aceia care sunt născuți de ”Femeia” lui Dumnezeu, anume de organizația lui Iehova, și
care sunt acum în Templu, și sunt învățați de însuși Dumnezeu, despre care este scris: ”Mare va
fi pacea lor”, ”Toți fiii Tăi vor fi ucenici ai lui Iehova, și mare va fi propășirea fiilor Tăi” – Isaia
54:13. Dușmanul va continua să asalteze pe Martorii lui Iehova adevărați și credincioși, dar
asaltul nu va cauza nici o frică sau vreun rău acestora, nu va face să le scadă curajul și credința,
declară mesajul adevarului lui Dumnezeu. Ei sunt supuși lui Dumnezeu, și nu omului, de aceea
credința și încrederea lor este în Iehova, și ei știu că puterea lor vine de la Iehova; prin urmare, ei
au o mare pace, pentru că promisiunile lui Dumnezeu sunt sigure și acțiunile dușmanilor nu vor
avea cîștig de cauză împotriva lor. Iehova spune cu privire la cei credincioși ”orice armă făurită
împotriva ta va fi fără putere; pe orice limbă care se va ridica la judecată împotriva ta o vei
osândi. Aceasta este moștenirea robilor Domnului, așa este mîntuirea care vine de la Mine, zice
Iehova”- Isaia 54:17.
TEMPLUL DESCHIS
Legământul Legii avea prevăzut un cort al legământului, și Noul legământ are un

corespondent al unuia mai mare. – Evrei 9:1-5,23,24. Aceasta este o altă dovadă că Noul
legământ se aplică în special Israelului spritual. Venirea Domnului la Templu în anul 1918,
marchează deschiderea Templului în cer și urmează iaungurarea Noului legământ. Cu privire la
acestea este scris: ”Și Templul lui Dumnezeu care este în cer, a fost deschis: Și s-a văzut chivotul
legământului în Templul Său. Și au fost fulgere, glasuri, tunete, un cutremur mare de pământ și o
grindină mare” – Apocalipsa 11:19. Prezența cortului în Templul ceresc, așa cum este arătat în
acest verset, denotă prezența lui Iehova reprezentat de Isus Hristos, Marele Mijlocitor, Judecător,
și Inaugurator al legământului care a venit la Templu.
IEHOVA

La inaugurarea legământului Legii la Muntele Sinai, pământul s-a cutremurat, s-au auzit și s-au
văzut ”fulgere și tunete”. – Exod 19:16-19; 20:18. De asemenea, la deschiderea Templului în cer,
care marchează inaugurarea Noului legământ acolo au urmat ”tunete, fulgere, glasuri, și
cutremurarea pământului și o grindină mare, acest limbaj simbolistic ne spune despre aceasta că
au venit încercări mari peste poporul lui Iehova. – Vezi ”Lumină”, vol1, pag.227- 229
EUNUC I ȘI STRĂINI
La timpul venirii Domnului Isus la Templu pentru judecată și inaugurarea Noului

legământ, acolo s-a găsit o adunare de urmași credincioși care erau prefigurați de credinciosul
Mardoheu (Estera 2:5-7). Alții au venit după ei la cunoștința adevărului și au făcut un legământ
după anul 1919, dar aceștia din urmă par în mod evident să fie ilustrați de ”eunucii și străinii”
menționați de profetul Isaia, care au fost aduși în Casa Domnului. Printre Israeliții naturali se
găseau și eunuci care erau călători și străini, și pentru că Legea Israeliților nu permitea să se facă
dintr-un Eunuc un Israelit, una din condițiile Legii, prin urmare nici un străin nu putea fi primit
în organizația sau poporul lui Dumnezeu.
Evident călătorii (străinii) erau făcuți eunuci pentru ca ei să nu contamineze rasa naturală
a Israeliților. Dar acești eunuci care se găseau printre Israeliți erau harnici și sîrguincioși în
încercarea de a păstra (de a fi devotați) legământului Legii, și cu privire la acest aspect este scris:
”Căci așa vorbește Iehova: Famenilor, care vor păzi Sabatele Mele, care vor alege ce-Mi este
plăcut, și vor stărui în legământul Meu, le voi da Casa Mea, și înlăuntrul zidurilor Mele un loc și
un Nume, mai bune decât fii și fiice; le voi da un nume vecinic care nu se va stinge” –Isaia
56:4,5. ”Numele vecinic care nu se va stinge”, menționat aici, este clar că se referă la Numele
Nou, pe care Iehova Dumnezeu l-a dat celor prin care Noul legământ a fost inaugurat, și care
sunt făcuți membrii Casei Regale devenind Martorii lui Iehova de pe pământ, și la porunca Lui,
ei trebuie să de-a mărturia lui Isus Hristos.
IEHOVA

Fiind aceleași reguli și pentru străini ca și pentru Israeliți, arată că Iehova nu părtinește pe
nici o creatură care manifestă supunere și iubire dezinteresată Lui. ”Și pe străinii care se vor lipi
de Domnul ca să-i slujească, și să iubească Numele lui Iehova pentru a fi slujitorii Lui, și pe toți
cei ce vor păzi Sabatul, ca să nu-l pângărească, și vor stărui în legământul meu, îi voi aduce la
Muntele Meu cel Sfînt, și-i voi umplea de veselie în Casa Mea de Rugăciune. Arderile lor de tot
și jertfele lor vor fi primite pe altarul Meu, căci Casa Mea se va numi o Casă de rugăciune pentru
toate popoarele” – Isaia 56:6,7. Ultimele cuvinte ale acestui verset ”pentru toate popoarele”
evident include clasa ilustrată de Rut, care a fost o străină și care a fost adusă în casa Israelului
natural. ”Așa vorbește Iehova Dumnezeu care strînge pe cei risipiți ai lui Israel: ”Voi mai
strânge și alte popoare la cei strânși acum din el” – Isaia 56:8. ”Pe cei risipiți ai lui Israel”
înțelegând pe rămășița aprobată în anul 1918 , adică pe clasa Mardoheu.”Voi mai strânge și alte
popoare”- înțelegând pe clasa Rut și Estera care vin după anul 1918 la cunoștința adevărului.
”Din el”- vrea să arate pe clasa servului credincios și înțelept care este desemnată astfel
de Domnul, și care sunt ilustrați de Mardoheu și Naomi. ”Pe lângă aceștia” sau ”la cei strânși
acum”- se arată că pe lângă rămășița originală ilustrată de Mardoheu și Naomi (vin cei strânși
cei după 1918 ilustrați de Estera și Rut , adică si alte popoare).
Rut a fost o femeie Moabită și astfel ea a fost o străină de Israel și de legământul Legii,
dar când Rut din propria voință a mers la Betleem, întorcîndu-se la soacra ei Naomi, fără copii,
fără nici o perspectivă de a mai avea copii, Rut a decis atunci și acolo să devină echivalentul unui
Eunuc prin urmare ea ilustrând atât famenul cât și străinul menționat în profeția lui Isaia.
Aceia prin care Noul legământ este inaugurat la venirea Domnului Isus la Templu, și care
sunt adunați în Templu și unși cu spiritul lui Iehova, sunt făcuți servi capabili ai legământului de
a-i ajuta pe cei care urmau să fie aduși într-un legământ precum Estera și Rut.
Trebuie să se cunoască faptul că ”mulțimea mare de oameni” este o clasă de persoane

care fac o consacrare pentru a face voia lui Iehova Dumnezeu, însă ei nu intră în Noul legământ,
deoarece ei nu au aceeași speranță de viață ca și cei unși, care sunt destinați să împărățească
alături de Isus Hristos, în locurile cerești. Clasa cunoscută de ”mulțimea mare de oameni” au o
speranță de viață pământească pe pământul nou curățat și spălat în Armaghedon de către
IEHOVA

executorul lui Iehova, Isus Hristos. Această clasă mai este numită in Biblie, și ca ”prizonieri”
sau ”mulțimea mare de oameni” care este și ea adusă în organizația lui Iehova, la strigătul de
chemare al clasei rămășiței credincioase de pe pământ: ”Și Duhul și Mireasa zic: Vino! Și cine
aude, să zică: Vino! Și celui ce îi este sete, să vină; Cine vrea să ia din apa vieții fără plată! –
Apocalipsa 22:17.
Aceasta este una din lucrările pe care rămășița credincioasă o are de făcut pe pământ –
Isaia 42:6,7; 49:8,9. Aceia ilustrați prin Rut și Estera sunt cei ce sunt strânși după anul 1918, și ei
sunt servi capabili ai Noului legământ și participă la acest serviciu arătat mai sus. Înainte de a
deveni servi capabili ai Noului legământ, ei trebuie să fie aduși la starea de maturitate în Hristos
Isus, să fie ”bătrâni” în fapte și serviciu față de alții care sunt consacrați Domnului, și care se
găsesc în organizația lui Iehova. Aceasta este încă o dovadă că Noul legământ se limitează la
clasa Israelului spiritual.
CHETURA
Avraam a avut șase copii cu Chetura - Genesa 25:1,2. Ce a prefigurat Chetura și relația
dintre ea, copiii ei și legământul lui Iehova? Aceasta a fost spus și interpretat în trecut, că cei șase
copii născuți de Avraam și Chetura reprezintă în antitip mai multe popoare ale lumii care vor
cîștiga în cele din urmă ”răscumpărarea” binecuvântărilor de viață sub domnia lui Hristos Isus,
prin urmare Chetura a fost un tip al Noului legământ, legământ care produce ”copiii
răscumpărați”. Această concluzie nu este susținută de Biblie din cel puțin două motive:
1. Noul legământ nu se referă la omenire, în general, deoarece Noul legământ are drept
scop să scoată un popor din toate națiunile, un popor pentru Numele lui Iehova, a căror membrii
trebuie să-și dovedească devotamentul și credincioșia, să-l urmeze pe Isus Hristos în lucrarea de
justificare a Numeleui lui Iehova; și ei vor fi copiii lui Iehova.
IEHOVA

2. Cei ce vor obține binecuvîntările pământești ale vieții umane vor copiii lui Hristos Isus,
și nu fiii lui Iehova. Acest lucru este dovedit prin faptul că oamenii credincioși din vechime care
vor deveni guvernatorii vizibili pe pământ vor fi copiii lui Hristos sub îndrumarea și conducerea
Lui. Isaia 9:6. - ”Căci un copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, și Domnia va fi pe umărul Lui; ...și
va fi numit Părintele veciniciei”; Psalmi 45:16 – ”Copiii tăi vor lua locul părinților tăi; îi vei
pune Domni în toată țara”.
Toată viața creaturilor din univers, provine de la Iehova Dumnezeu, dar Iehova L-a
îmbrăcat pe Hristos Isus cu puterea și autoritatea de a da viață clasei pământești și El este
desemnat în Scripturi ca ”Părintele veciniciilor”. Copiii Cheturei nu erau de la Isaac care a fost
un tip a lui Isus Hristos, ci de la Avraam care ilustrează pe Iehova Dumnezeu. Din acest motiv,
se poate vedea că cei șase copii ai Cheturei nu ar putea reprezenta pe clasa pământească.
FAPTELE
Patriarhul Avraam a avut o soție pe nume Sara și două țiitoare, prima dintre acestea a
fost Agar, iar a doua Chetura. Pentru o lungă perioadă de timp, Sara a fost stearpă și Avraam a
luat pe roaba lui Sara și i-a născut un băiat pe nume Ismail. Mai târziu, vârsta lui Avraam fiind
înaintată, totuși Sara adevărata lui soție a conceput și a născut lui Avraam, un fiu pe nume Isaac.
La vârsta de 127 ani, Sara a murit. Trei ani de la moartea ei, Isaac s-a căsătorit cu Rebeca, apoi
Avraam s-a căsătorit și a avut șase copii: ”Apoi, din nou Avraam a luat o nevastă și numele ei a
fost Chetura” – Genesa 25:1. Când cei șase fii ai lui Avraam și ai Cheturei s-au născut, Avraam a
fost foarte în vârstă. Aceste lucruri sunt foarte importante pentru a determina pe cine reprezintă
copiii Cheturei. Dacă fiii Cheturei nu au reprezentat pe clasa pământească cu binecuvântările de
viață promise în timpul domniei de o mie de ani a lui Hristos, atunci pe cine reprezintă ei?
Un răspuns abstract la această întrebare este prima dată dat, și apoi urmează argumentul
scriptural în sprijinul acestuia. Răspunsul care este rezonabil și sprijinit de scriptură este acesta:
”Înainte ca să simtă dureri, a născut, și înainte ca să-i vină suferințele a dat naștere unui fiu. Cine
IEHOVA

a auzit vreodată așa ceva? Cine a văzut vreodată așa ceva? Se poate, oare naște o țară într-o zi?
Se naște un neam așa dintr-o dată? Abia au apucat-o muncile, și fiica Sionului și-a și născut fiii!”
– Isaia 66:7,8. ”Copilul de parte bărbătească” s-a născut din organizația lui Iehova Dumnezeu
sau din ”Femeia” lui Dumnezeu, în anul 1914. – Apocalipsa 12:1-5; Vezi ”Lumină” vol 1
pag.235.
”Alți copii a ei” mai cu seamă rămășița, se naște din Sion mai târziu și după venirea
Domnului Isus la Templu, și începe rezidirea Sionului care are loc în anul 1918 d.hr.
ORGANIZAȚIA LUI IEHOVA
Iehova Dumnezeu are o organizație universală, organizație reprezentată de Sara, soția

adevărată a lui Avraam; iar acest lucru este cu siguranță sprijinit de profeția din Isaia 54:1-5.
Relația maritală dintre Avraam și Sara, imaginează relația dintre Iehova și ”Femeia ”Sa, care dă
naștere la copiii organizației regale care se numește Sion – Isaia 54:13. Avraam a avut o soție
adevărată și două țiitoare, pe una dintre țiitoare o chema Agar, care a reprezentat pe națiunea
Israelului după trup, care nu a produs un popor pentru Numele lui Iehova. Acest lucru este cu
siguranță stabilit prin mărturia inspirată a apostolului Pavel așa cum e relatat în Galateni 4:22-26.
Fiii lui Dumnezeu care erau mai târziu aduși și care constituie un popor pentru Numele lui
Iehova, sunt ilustrați de cei șase fii ai lui Avraam și ai Cheturei. Scripturile nu spun că Sara și
Agar au fost ”tipul” a două legăminte, așa cu a fost spus odinioară, dar se spune că Agar și fiul
Sarei - Isaac a reprezentat ceea ce este născut din organizația lui Dumnezeu sau ”Ierusalimul care
este de sus”.
Apostolul spune că aceasta este o alegorie în felul cum este reprezentat aici de aceste
două femei și copiii lor. O alegorie nu este un tip, dar poate fi un mijloc folosit pentru a
reprezenta sau ilustra un lucru real. Apostolul spune: ”Lucrurile acestea trebuie luate într-un alt
înțeles, acestea sunt două legăminte: unul de pe Muntele Sinai naște pentru robie, și este Agar,
căci Agar este Muntele Sinai din Arabia – și răspunde Ierusalimului de acum, care este în robie
împreună cu copiii săi. Dar Ierusalimul cel de sus este slobod, și el este mama noastră”. –
Galateni 4:22-26.
IEHOVA

Urmărind cele de mai sus, apostolul citează din profeția lui Isaia 54:1, arătând că Sara
reprezintă organizația lui Dumnezeu numită Sion și este ilustrată de ”femeia ” Lui Dumnezeu.
Relația lui Avraam cu soția lui și cu cele două țiitoare ale lui, ilustrează relația lui Dumnezeu cu
legămintele Lui, legăminte care sunt instrumente folosite la realizarea scopului de a-și face un
Nume pentru El. Sara și fiul ei împreună, ilustrează legământul unilateral pe care Iehova l-a făcut
pentru nașterea ”sămânței făgăduite”. Această ”sămânță făgăduită” este prefigurată de Isaac, iar
sămânța adevărată fiind Isus Hristos. Agar și fiul ei, reprezentat alegoric de legământul Legii pe
care Dumnezeu l-a adăugat la promisiunea originală, scopul pentru care a fost furnizat Israelului
natural, oportunitatea de a produce un popor pentru Numele Lui Iehova, dar care legământ a
căzut din cauza naturii imperfecte a creaturilor umane. Acest eșec al legământului este ilustrat în
fapt, că fiul lui Agar ”a fost născut din carne”. Că legământul Legii eșuat oferă locul unui nou
legământ pentru a naște un popor pentru Numele lui Iehova.
Legământul Avraamic, a fost de fapt o declarație unilaterală a scopului lui Iehova de a

produce o sămânță, și de a-i folosi pe Avraam și pe Sara, soția lui. Dumnezeu a dorit să ilustreze
cum El poate să aducă o sămânță, sămânță ilustrată de fiul lui Sara, Isaac. Dumnezeu i-a permis
lui Sara să fie stearpă pentru o perioadă lungă de timp, și la timpul hotărât de El să nască
”sămânța” tipică promisă. De-a lungul acestei lungi perioade, Agar a substituit-o pe Sara, Agar
care era roaba sau slujnica lui Sara, care s-a apropiat de Avraam la permisiunea Sarei, în speranța
că îi va naște un copil lui Avraam.
Fiul lui Agar nu a fost moștenitorul așteptat și promis; și evident scopul principal al
acestui aranjament a fost să demonstreze că ”sămânța promisă” ar putea fi produsă numai de
puterea miraculoasă a lui Iehova Dumnezeu. La timpul potrivit Sara avea să nască sămânța
tipică, și acesta a fost rezultatul exercitării puterii miraculoase a lui Iehova Dumnezeu. Nașterea
acestui fiu a fost o confirmare a legământului. Isaac a fost un tip a lui Isus Hristos, fiul lui Iehova
Dumnezeu, și la timpul când Isus s-a botezat și când spiritul sfânt în chip de porumbel a venit din
cer, a luminat capul lui Isus, iar vocea din cer s-a auzit spunând: Acesta este Fiul Meu preaiubit
IEHOVA

în care îmi găsesc plăcerea”. Acesta a fost un fapt real, adevărata ”sămânță promisă” a
legământului Avraamic care a fost dus mai departe - Matei 3:16,17. Singurul Isaac a fost tipul
care l-a reprezentat pe Isus Hristos ”sămânța promisă”, după cum e scris: ”În Isaac vei avea o
sămânță, care-ți va purta Numele”- Genesa 21:12; Romani 9:7.
Legământul lui Iehova cu Avraam a fost confirmat lui Isaac, apoi lui Iacov și apoi celor
douăsprezece seminții ale lui Israel (Iudeilor), și în special confirmat de legământul Legii. ”El își
aduce aminte totdeauna de legământul Lui, de făgăduințele Lui, făcute pentru o mie de neamuri
de om, de legământul pe care l-a încheiat cu Avraam, și de jurământul pe care l-a făcut lui Isaac;
El l-a făcut lege pentru Iacov, legământ vecinic pentru Israel; Psalmi 105:8-10. ”Dumnezeu și-a
amintit de legământul cu Avraam, cu Isaac, și cu Iacov” – Exod 2:24.
Iehova a stabilit prevederile legământului Avraamic pe care le-a cerut descendenților

trupești a lui Avraam, și i-a eliberat din Egipt cu ajutorul lui Moise și al legământului Legii, și
apoi a încercat să scoată pe păgânii din țara Canaan, în fața Israeliților. Iehova a zis: ”Iată, eu fac
un legământ, voi face în fața întregului popor minuni care n-au avut loc în nici o țară și la nici un
neam; tot poporul care este în jurul tău, va vedea lucrarea Domnului, și prin tine voi face lucruri
înfricoșătoare. Ia seama la ceea ce-ți poruncesc azi. Iată voi izgoni dinaintea ta, pe Amoriți,
Cananiți, Hetiți, Fereziți, Heviți și Iebusiți. Domnul a zis lui Moise ”scrieți cuvintele acestea,
căci pe temeiul acestor cuvinte închei legământ cu tine și cu Israel!” Exod 34:10,11,27. În
armonie cu cele de mai sus, Iehova confirmă legământul Avraamic privind Sămânța adevărată
care este Isus Hristos, făcând cu El Noul legământ.
Prin Isus Hristos Mijlocitorul, Iehova a confirmat legământul Avraamic acelora care sunt
membrii corpului lui Hristos Isus, și anume Israeliților spirituali, în același mod precum a Noului
legământ care este făcut mai cu seamă pentru realizarea scopului lui Iehova, și care privește
această ”sămânță” avraamică. Noul legământ este prin urmare un auxiliar legământului
Avraamic formând împreună un singur legământ așa cum partea din spatele eșafodului preotului
a fost unită de partea din fața acestuia: Exod 28:4 -7.
IEHOVA

Mai departe aceasta confirmă concluzia că Noul legământ este un instrument angajat a lui
Iehova de a aduna un popor pentru Numele Său, popor care poate fi asociat cu cel de adopție,
devenit o parte a ”sămânței promise” avraamice care participă la Justificarea Numelui Lui
Iehova. Sara a vut un fiu, și la câtiva ani ea a murit. Aceasta nu semnifică sfârșitul legământului
Avraamic sau sfârșitul organizației lui Iehova, deoarece aceastea nu se termină. După moartea lui
Sara, se poate imagina în mod evident că ea nu mai putea naște copii, Sara murise la 37 ani după
nașterea lui Isaac și cu trei ani înainte de căsătoria lui Isaac cu Rebeca. Isaac s-a căsătorit la
vîrsta de 40 de ani – Genesa 25:20. După căsătoria lui Isaac cu Rebeca și la mai mult de trei ani
de la moartea lui Sara, Avraam s-a căsătorit cu Chetura. – Genesa 24:67; 25:1. După moartea
Sarei, Chetura a dat naștere la șase copii, înlocuind-o pe Sara, tocmai ca și Rut, femeia Moabită
care a înlocuit-o pe bătrâna evreică Naomi, în nașterea ”sămânței”. Chetura aici a ilustrat pe
organizația lui Iehova, dar nu și pe Noul legământ.
Chetura împreună cu copiii ei au ilustrat pe organizația lui Iehova, dând naștere altor
copii după nașterea ”copilului de parte bărbătească”. Avraam fiind un om în vârstă, asemenea
Sarei, erau prea bîtrâni pentru a avea copii, Iehova totuși a realizat un miracol prin ei cauzând
conceperea și nașterea fiului lor Isaac. Prin urmare cei șase copii ai lui Avraam și ai Cheturei, s-
au născut la mai mult de 40 de ani după nașterea lui Isaac, deci, erau copii născuți la bătrânețe
dar de puterea miraculoasă a lui Dumnezeu. Privind nașterea miraculoasă a lui Isaac, este scris:
”Te-am rânduit să fii tatăl multor neamuri”. El adică, este tatăl nostru înintea lui Dumnezeu în
care a crezut, care înviază morții, și care cheamă lucrurile care nu sunt ca și cum ar fi.
Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut și astfel a ajuns tatăl multor neamuri, după
cum i se spusese: așa va fi ”sămânța ta”. ”El nu s-a îndoit de făgăduința lui Dumnezeu, prin
necredință, ci întărit prin credința lui, a dat slavă lui Dumnezeu, deplin încredințat că El ce
făgăduiește poate să și împlinească”. – Romani 4.17,18, 20,21. ”De aceea dintr-un singur om, și
încă un om aproape mort, s-a născut o sămânță în număr mare, ca stelele cerului, ca nisipul de pe
malul mării care nu se poate număra” – Evrei 11:12.
Avraam a fost în vârstă de 100 de ani când s-a născut Isaac, și trupul lui era îmbătrânit,
departe de a mai putea avea copii, așa este scris in Romani capitolul 4 cu 19; după aproape 40 de
ani corpul lui a fost învigorat, sau chiar mai mult de atât, pentru motivul învederat a lui Iehova de
a-și exercita puterea miraculoasă asupra lui Avraam, pentru a-i concepe pe cei șase copii ai

Cheturei. – Genesa 25:1,2; 1 Cronici1:32. Demonstrația puterii miraculoase a lui Iehova a mai
fost văzută la conceperea lui Isus Hristos ca om, într-un uter virgin. Treizeci de ani mai târziu,
după demonstrarea puterii miraculoase a lui Iehova, Isus Hristos a fost adus ca antitipicul Isaac
”sămânța” promisă – Matei 3:16,17. Aproximativ 1900 de ani mai târziu, adică anul 1914
”copilul de parte bărbătească” s-a născut, adică Împărăția lui Dumnezeu sub Isus Hristos a fost
născută de ”femeia” lui Dumnezeu, sau organizația Lui, și aceasta de asemenea de puterea
miraculoasă a lui Iehova. Exercitarea puterii miraculoase a lui Iehova s-a arătat prin faptul că
”Sionul”, simbolizat printr-o ”femeie”, a adus și alți ”copii” în organizația lui Dumnezeu, din
anul 1918. Chetura, așadar pare să ilustreze clar Sionul în activitate când aduce pe acești alți
copii în organizația lui Iehova, după nașterea ”copilului de parte bărbătească”. – Isaia 66:7-9.
Cei șase copii ai Cheturei nu erau a lui Isaac, ci ai lui Avraam, așadar copiii Cheturei
reprezintă pe copiii născuți ai Sionului, organizația lui Iehova după anul 1918 încoace. Aceia
care sunt scoși din toate națiunile pământului ca să fie un popor pentru Numele Lui Iehova, nu
sunt copii lui Hristos, ci frații lui Hristos, și fiii lui Dumnezeu. – Evrei 2:11. Relația lui Avraam
cu Chetura și copiii ei, prin urmare arată clar relația lui Dumnezeu cu ”alți fii” ai Sionului.
Hristos Isus este singurul mesager al Noului legământ. După nașterea ”copilului de parte
bărbătească” care a avut loc în anul 1914, Hristos Isus intră deodată în Templu pentru a ține
judecată, în anul 1918. – Malehi 3:1. Acolo, Iehova prin Isus Hristos, începe să rezidească
Sionul, aducând pe primii sfinți credincioși care au ”dormit” în moarte o lungă perioadă de timp,
și ceva mai tărziu o aduce și pe rămășița credincioasă de pe pământ în Sion, devenind astfel
împreună, copiii lui Dumnezeu. Aceștia care sunt aduși mai târziu în Sion, după 1918 sunt cei
ilustrați de copiii Cheturei și ai lui Avraam.
Isus Hristos, singur este ”sămânța” promisă lui Avraam, conform legământului unilateral.
Când promisiunea lui Dumnezeu a fost făcută, El a zis ”seminței” și nu ”semințelor” ca și când
ar fi mai multe, așa cum arată apostolul Pavel în Galateni 3:16 ”Acum făgăduințele au fost făcute
”lui Avraam și seminței lui”. Nu zice ”și semințelor” ca și cum ar fi vorba de mai multe, ci ca și
cum ar fi vorba numai de una ”și semintei tale”, adică Hristos”.
IEHOVA
LEGĂMÎNT DE ÎNFIERE - ( ADOPȚIE)

Este adevărat că apostolul în același capitol a spus ”Toți care ați fost botezați pentru
Hristos, v-ați îmbrăcat cu Hristos. Și dacă sunteți ai lui Hristos, sunteți ”sămânța” lui Avraam,
moștenitori prin făgăduință.” Galateni 3:27,29. Întrebarea se pune, cum ajung ei în Hristos?
Evident prin adopție. Adopție înseamnă aducerea altor copii într-o familie. Membrii corpului lui
Hristos, ilustrează o parte a ”seminței” lui Avraam, în virtutea faptului că ei fiind adunați în
Hristos Isus, sunt primiți și adoptați în casa lui Dumnezeu al cărei Cap este Hristos Isus. Ei nu
ajung membrii ai corpului lui Isus Hristos, fără să facă ceva anume. Argumentul apostolului în
epistola sa către Galateni este: ”Dar când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul
Său născut din femeie, născut sub Lege, ca să răscumpere pe cei ce erau sub Lege, pentru ca să
căpătăm înfierea. Și pentru că sunteți fii, Dumnezeu ne-a trimis în inimă Duhul Fiului Său, care
strigă: ”Ava” adică ”Tată!” Așa că nu mai ești nici rob ci fiu; și dacă ești fiu, ești și moștenitor
prin Dumnezeu”. – Galateni 4:4-7.
Apostolul continuă spunând: ”Și voi n-ați primit un Duh de robie, ca să mai aveți frică; ci
ați primit un duh de înfiere, care ne face să stigăm ”Ava” adică ”Tată!” – Romani 8:15.
Apostolul mai arată că, completarea celor aduși în familia lui Dumnezeu are loc la timpul când
Sionul este rezidit ”Și nu numai ea, dar și noi care avem cele dintâi roade ale Duhului, suspinăm
în noi, și așteptăm înfierea, adică răscumpărarea trupului nostru”. – Romani 8:23. A fost scopul
lui Dumnezeu de la început de a aduce alți fii în familia Lui prin adopție sau înfiere ”ne-a rânduit
mai dinainte să fim înfiați prin Hristos Isus, după buna plăcere a voinței sale” – Efeseni 1:5.
Iehova a zis lui Avraam ”Din Isaac va ieși ”sămânța” care va purta numele tău cu
adevărat”- Genesa21:12. La acel timp când Iehova a declarat cele de mai sus, Agar și fiul ei erau
deja alungați. - Galateni 4:29,30. După 40 de ani fiii Cheturei s-au născut. Isaac este fiul născut
prin puterea miraculoasă a lui Iehova Dumnezeu, conform promisiunii, și Isaac a fost un tip a lui
Isus Hristos, care este ”sămânța promisă”. Isus antitipicul Isaac, este unul, si cu cei șase copii ai
Cheturei fac șapte, șapte fiind un număr divin complet care formează familia Regală.
IEHOVA
Fiii Cheturei nu puteau fi moștenitori împreună cu Isaac deoarece: ”Avraam a dat lui
Isaac toate averile sale. Dar, a dat daruri fiilor țiitoarelor sale; și pe când era încă în viață, i-a
îndepărtat de lângă fiul său Isaac înspre răsărit, în țara Răsăritului” – Genesa 25:5,6. De

asemenea, membrii corpului lui Hristos Isus nu pot moșteni nimic pentru ei înșiși, deoarece Isus
este unul căruia Iehova ”I-a dat moștenirea tuturor lucrurilor” – Evrei 1:2. Hristos Isus a devenit
moștenitorul Împărăției, trei ani și jumătate înainte de a intra în Templu pentru a ține judecată, și
să rezidească Sionul. Prin urmare, a fost un interval de timp suficient pentru ca alți copii ai
Sionului să se nască și să fie aduși în capitala organizației lui Iehova.
Hristos Isus este așadar ”sămânța” promisă lui Avraam de către Iehova Dumnezeu. –
Faptele apostolilor 3:25,26. Prin mijlocitorul Hristos Isus, frații Lui sunt adunați într-un popor
pentru numele lui Iehova, iar acești frați credincioși au devenit împreună moștenitori cu Hristos
Isus prin moștenirea lor este condiționată de anumite lucruri specifice și anume: Însuși Duhul
adeverește împreună cu Duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. Și dacă suntem copii,
suntem și moștenitori: moștenitori cu Hristos, dacă suferim cu înfiere, iar adevărat împreună cu
El, ca să fim și proslăviți împreună cu El” – Romani 8:16,17. În altă ordine de idei, toți membrii
corpului lui Hrisos Isus sunt înfiați în CASA REGALĂ și devin pentru totdeauna membrii
acestei Case, cu condiția să-și păstreze credincioșia în Dumnezeu, și să suporte ocările și
suferințele care au căzut peste Isus Hristos.
Numele Cheturei este derivat din rădăcina cuvîntului original ”quatar”care înseamnă ”a
fuma”, adică reîntoarcerea la un parfum de foc. Cel mai adesea cuvîntul este tradus ”să ardă
tămîie”, sau ”să ardă jertfa” ; de unde și numele de ”Chetura” însemnînd ”tămâie” sau
„parfumat”.
O scriptură frumoasă poetică, privind venirea lui Isus Hristos ca Rege și Judecător la
Templu, arată: ”Ce se vede suindu-se din pustiu ca niște stâlpi de fum, în mijlocul aburilor de
mir și de tămâie, înconjurată de toate miresmele negustorilor de mir?” ”Ce este patașca lui
Solomon cu șaizeci de viteji de jur împrejur cei mai viteji din Israel. Toți sunt înarmați cu săbii,
și toți sunt deprinși la luptă fiecare cu sabia la coapsă ca să n-aibă nimic de temut în timpul
nopții” – Cântarea cântărilor 3:6,7,8.
IEHOVA
Fiii Casei Regale a lui Dumnezeu sunt adunați în organizația regală a lui Hristos Isus la
Templu. Numele ”Chetura”, prin urmare sugerează că ”ceilalți copii ai Sionului” se nasc sau sunt
adunați pentru Sion după venirea Regelui, și nașterea Împărăției, aceștia sunt cei care aduc ca

jertfă laude lui Dumnezeu continuu, adică rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui Iehova,
după rezidirea Sionului în anul 1918. – Evrei 13:15.
Din acel timp încoace, acest sacrificiu, fiind continuu, nu a mai putut fi oprit de dușmani
așa cum a fost oprit în anul 1918, și pentru totdeauna această capitală a organizației continuă să
cânte laudele lui Iehova. – Apocalipsa 8:3. Aceia care sunt supuși pe deplin lui Iehova și lui Isus
Hristos, și își îndeplinesc cu credincioșie serviciul în Noul legământ sunt ”înaintea lui Dumnezeu
o mireasmă a lui Hristos” – 2 Corinteni 2:15. ”Copilul de parte bărbătească” s-a născut în anul
1914, și după trei ani și jumătate în anul 1918 odată cu venirea la Templu a lui Isus, primii aduși
în Templu au fost cei care au murit credincioși și au ”dormit” până la venirea a doua a lui Isus în
1918, an în care aceștia au fost înviați la glorie cerească alături de Isus Hristos. După învierea
acestora, au urmat să fie aduși cei ce fac parte din ”rămășița ”credincioasă de pe pămînt.
Aducerea acestor sfinți în familia Regală a lui Dumnezeu, așadar a fost prefigurat de cei șase
copii ai Cheturei cu Avraam.
Toate dovezile scripturale alături de faptele petrecute, concuzionează că Noul legământ

nu este un legământ care are ca scop o ”restatornicire” a Israelului natural, după trup sau a
oamenilor din lumea întreagă la perfecțiune umană; Noul legământ este instrumentul lui Iehova
prin care El scoate un popor din toate națiunile pământului, un popor pentru Numele lui Iehova,
iar cei se dovedesc credincioși sunt adoptați în familia Regală a lui Dumnezeu, astfel ei devin
membrii Casei Regale sau sfinții Regali. Prin urmare, nici un om care cunoaște adevărul nu se va
împotrivi acestei concluzii că Iehova aprobă o ”sămânță” care va binecuvânta lucrarea de
justificare a Numelui Său. Noul legământ este dedicat și este deschis în mod clar legământului
pentru Împărăție, Împărăție care va justifica complet și pentru totdeauna Numele Dumnezeului
Celui Viu și Atotputernic, Iehova.
IEHOVA
POPORUL SĂU DE LEGĂMÂNT

Iehova a trimis pe Moise în Egipt ca justificatorul Numelui Său. Moise a dus mărturia lui
Iehova la porunca Lui, după care Israeliții au fost eliberați din Egipt și au traversat Marea Roșie.
Acolo s-a terminat o parte a tabloului profetic. De cealaltă parte a Mării Roșii, în pustie, Iehova
l-a folosit pe Moise să facă un alt tablou profetic care la timpul potrivit ar fi fost împlinit de Mai
Marele Moise, Isus Hristos. Tabloul profetic făcut de Moise mergând în Egipt și-a început
împlinirea în anul 1914, după cum a fost menționat în capitolul anterior. Alt tablou profetic făcut
cu Moise a fost acela când a părăsit Egiptul, împlinirea unor pasaje a avut loc la o dată mult mai
devreme, iar alte pasaje la o dată ulterioară. Fiecare din aceste pasaje ale tabloului profetic se
completează reciproc deoarece fiecare dintre ele au fost dictate de Iehova după voința Lui.
Iehova i-a poruncit lui Moise să aducă pe Israeliți la Muntele Sinai ceea ce a și făcut. Acolo,
Dumnezeu a încheiat un legământ cu poporul Israel, legământ care a început să funcționeze în
Egipt odată cu junghierea mielului Pascal. Moise a citit cuvintele legământului spuse de Iehova
înaintea poporului, iar poporul a acceptat termenii acestuia ”Moise a venit de a chemat pe
bătrânii poporului”. – Exod 19:7. În această legătură, Israeliții au acceptat în mod expres să facă
voia lui Dumnezeu. Nici un om nu poate să vină la Dumnezeu fără să creadă în sîngele vărsat a
lui Isus Hristos. Când un om exercitează credință în sîngele vărsat a lui Isus ca prevedere a lui
Dumnezeu pentru salvare, acest om mai înâi trebuie să intre într-un legământ prin care își
exprimă dorința de a face voia lui Dumnezeu.
Baza acestui legământ este sângele vărsat al Mielului care ridică păcatul lumii, și acest
Miel a lui Dumnezeu a fost preumbrit de mielul Pascal junghiat în Egipt de Israeliți la data de 14
Nisan al fiecarui an. Legământul pe care Iehova l-a făcut cu Israeliții în Egipt prin mâna lui
Moise, și care a fost confirmat la Muntele Sinai, nu a fost doar un legământ simpu făcut de El cu
poporul ales înainte de a intra în țara Canaan.
IEHOVA
LEGĂMÂ NTU L DIN MOAB

Moise a condus pe Israeliți prin pustiu aproape patruzeci de ani, și apoi au intrat în țara
Moabului, aproape de țărmul râului Iordan, pe unde trebuiau să treacă mai târziu pentru a ajunge
în țara promisă. Acolo, Moise a vorbit Israeliților în ascultare de poruncile lui Iehova. Timpul
este definitiv stabilit: ”În al 40-lea an în luna a XI a în ziua întâi a lunii, Moise a vorbit copiilor
lui Israel și le-a spus tot ce-i poruncise Iehova să le spună” – Deuteronom 1:3. Aceasta dată fixă
a fost cu doar două luni îninte de începutul noului an în Israel. Acolo, Moise a adunat pe poporul
Israel împreună și le-a povestit tot ce a făcut Iehova pentru ei de când legământul a fost
confirmat în Sinai. Cu această ocazie, Moise a repetat fundamentul Legii către întreg poporul
Israelit, din care repetiție cartea Deuteronom a luat acest nume - Deuteronom 5:6-21.
Fără îndoială unul din scopurile repetate ale Legii a fost să amintească Israeliților că ei ca
popor ales sunt obligați să facă voia lui Dumnezeu. Din mulțimea care a plecat din Egipt, nu
mulți au rămas în viață, mulți au murit pe drum. Aproape toți dintre cei cărora Moise le-a vorbit
au fost copiii celor care au ieșit din Egipt, cu excepția lui Caleb, Iosua, și unii din seminția lui
Levi. Moise a fost foarte hotărât în declarația lui că legământul lui Dumnezeu făcut în Sinai nu a
fost făcut cu Avraam sau Iacov, ci cu cei prezenți la Sinai, unii dintre aceia erau prezenți și în
Moab. – Deuteronom 5:2,3.
Că legământul făcut în Moab, nu a fost doar o repetare a unei confirmări a legământului

din Sinai, ci a fost un legământ separat și distinct, și aceasta este arătat de următoarele cuvinte:
”Iată cuvintele legământului pe care a poruncit lui Moise, Domnul să-l încheie cu copiii lui
Israel, în țara Moabului, afară de legământul pe care-l încheiase cu ei la Horeb (Sinai)” –
Deuteronom 29:1. Moise, atunci și acolo a declarat Israeliților depsre multele lucruri pe care
Iehova le-a făcut pentru ei de când au iesit din Egipt, și că El i-a condus pe ei timp de 40 de ani
prin pustiu, astfel că el a zis: ”Să păziți dar cuvintele legământului acestuia, și să le împliniți, ca
să izbutiți în tot ce veți face. Astăzi, stați înaintea lui Iehova Dumnezeul vostru, voi toți,
căpeteniile semințiilor voastre, bătrânii voștrii, mai marii oștirii voastre, toți bărbații din Israel,
copii voștrii, nevestele voastre, și străinul care este în mijlocul taberii tale, de la cel ce-ți taie
lemne, până la cel ce-ți scoate apă.
IEHOVA

Stai ca să intri în legământ cu Iehova Dumnezeul tău, în legământul acesta încheiat cu
jurământ și pe care Iehova Dumnezeul tău îl încheie cu tine în ziua aceasta, ca să te facă azi
poporul Lui, și El să fie Dumnezeul tăiu așa cum ti-a spus și cum a jurat părinților tăi Avraam,
Isaac și Iacov” – Deuteronom 29:9-13.
Aceste cuvinte ale legământului dezvăluie scopul lui Iehova Dumnezeu de a avea un
popor pentru El, și dacă ei vor prospera acest lucru va fi o dovadă a fidelității lor față de
Dumnezeul lor. Legământul a fost făcut acolo cu toți cei credincioși, chiar dacă erau prezenți sau
nu. ”Nu numai cu voi închei legământul acesta încheiat cu jurământ, ci atât cu cei ce sunt aici
printre noi, de față în ziua aceasta înaintea lui Iehova Dumnezeul nostru, cât și cu cei ce nu sunt
aici printre noi în ziua aceasta”. – Deuteronom 29:14,15. Termenii legământului făcut la Sinai și
cu cel făcut la Moab arată că cel făcut mai târziu este de departe cel mai comprehensiv,
(cuprinzător). – Deuteronom 10:16-20; 30:11-14.
”Să vă tăiați dar, inima împrejur, și să nu vă mai înțepeniți gâtul”- Deuteronom 10:16
aceste cuvinte privind circumcizia inimii nu au fost un amendament la legământul din Sinai, dar
ele au constituit o poruncă specifică în legământul din Moab.
Legămîntul Legii din Sinai, a fixat pedepsirea cu moartea pentru păcat, dar ”blestemul”
nu a fost menționat până la sfârșitul călătoriei prin pustiu, când legământul din Moab a fost făcut.
– Deuteronom 11:26-29; 28:15-68.
Acesta a fost timpul încheierii legământului la Moab, și Moise a făcut de cunoscut acest
legământ, iar apostolul Petru a citat după botez în felul următor: ”Și cine nu va asculta de
proorocul Acela, va fi nimicit cu desăvârșire din mijlocul norodului” – Faptele Apăostolilor 3:23.
Această profeție se aplică în special după venirea a doua a lui Isus Hristos, timp la care dreptul la
viață și moarte sunt plasate înainte de a fi identificați cei ce aparțin Domnului, pe care i-a uns, și
care au obligația să asculte de comandantul lor, Mai marele Moise, Isus Hristos.
IEHOVA

SEMNIFICAȚIA LEGĂMÂNTUL U I
O lecturare atentă a cărții Deuteronom la acest punct va fi benefică. Se sugerează că

Numele Iehova apare aici mai mult decât în oricare alt loc din Biblie. Având dovezi scripturale
pozitive că Moise aici a prefigurat pe Hristos Isus, înseamnă că profeția are o împlinire mai mare
de la venirea a doua a lui Isus la Templu; de asemenea cunoscând că toate lucrurile au fost scrise
pentru învățătura și avertismentul celor peste care vine sfârșitul lumii, și sunt scrise pentru
încurajarea, și mângâierea rămășiței, noi ar trebui să ne așteptăm să găsim o explicație în zilele
din prezent a legământului făcut în Moab – Deuteronom 18:15, 18; 1 Corinteni 10:11; Romani
15:4.
Călătoria Israeliților în pustie, timp de 40 de ani sub conducerea lui Moise a fost aproape
de sfîrșit, și adunarea poporului din câmpiile Moabului de lângă hotarele țării promise pe care
Iehova a declarat că le-o va da ca moștenire, ilustrează în mod potrivit poporul de legământ a lui
Iehova, popor scos din lume pentru Numele Lui, care se află adunat înaintea lui Hristos Isus la
judecată, atunci când El vine la Templul lui Iehova. – Matei 25:31- 46; 2 Tesaloniceni 2:1,2.
În anul 1878 când Domnul Isus Hristos a dat o atenție specială urmașilor Lui consacrați
de pe pământ și de atunci a continuat până în anul 1918. În această perioadă de timp, lucrul de
pregătire a drumului înaintea Domnului a fost făcut, și despre sfârșitul acestei perioade și anume
1918, Marele Profet, Mesagerul lui Iehova dintr-o dată a apărut la Templu pentru judecată, și de
atunci și acolo, a început să curățească pe ”fiii lui Levi” – Maleahi 3:1-3. În această perioadă de
la 1878 -1918, poporul de legământ al lui Iehova se găsea într-o stare de pustietate, trecând prin
multe probe și experiențe greu încercate. În scurt timp după facerea legământului în Moab,
Iehova a trimis pe Israeliți în moștenirea lor, în pământul sau țara promisă. În împlinirea
tabloului, în scurt timp după venirea Domnului la Templu, cei credincioși, prin grația lui Iehova
au intrat în moștenirea lor. Astfel, noi suntem în stare să vedem că legământul făcut în Moab
reprezintă legământul pentru Împărăție. În legământul încheiat de Iehova cu poporul Israel la
Muntele Sinai, poporul a fost întrebat dacă ei vor să realizeze partea lor de legământ, și ei au fost
de acord să facă acest lucru cu bunăvoință. Dar în ceea ce privește legământul făcut în Câmpiile

IEHOVA
Moabului, acolo, poporului nu i s-a cerut un acord benevol să facă voia lui Dumnezeu, deoarece
ei aveau dat acest acord de a face voința lui Dumnezeu de când ei au plecat din Egipt.
De asemenea aceia care sunt în legământ să facă voia lui Dumnezeu la venirea Domnului
Isus la Templu, trebuie să fie cu bunăvoință să accepte termenii adiționali ai legământului, care
este de fapt un legământ de credincioșie complet, și ei trebuie să-și dovedească credința înainte
de intrarea în moștenirea lor. Aceasta este în armonie cu scripturile care prevăd că după ce un
consacrat are chemarea spre Împărăție, el trebuie ales sau luat într-un legământ după care trebuie
să-și dovedească credincioșia. – Apocalipsa 17:14.
După ce Moise le-a reamintit Israeliților că el i-a condus timp de 40 de ani în pustie, a
zis: ”Dar Iehova nu v-a dat minte să pricepeți, nici ochi să vedeți, nici urechi să auziți, până în
ziua de azi”. – Deuteronom 29:4. De asemenea legământul poporului cu Iehova s-a făcut atunci
când au fost adunați toți laolaltă, pentru judecată, la venirea lui Hristos la Templu, și până atunci
cei consacrați nu au avut minte să priceapă sau ochi să vadă și să înțeleagă însemnătatea
Numeleui și scopului lui Iehova. Lucrurile adânci le-au înțeles numai după venirea lui Isus a
doua oară, și a intrat în Templu unde le-a descoperit adevărurile Biblice. Chiar și atunci doar cei
aprobați, cei care au avut și au bucurie deplină și bunăvoință în ascultare au putut si pot fi
învățați de Iehova Dumnezeu. – Psalmi 110:3; Isaia 54:13.
Legământul încheiat în Cîmpiile Moabului, prin urmare au preumbrit legământul pentru

Împărăție care include credincioșie deplină și continuă, ascultare față de Dumnezeu și Împărăția
Lui. Așadar toți aceștia intrând în legământul pentru Împărăție, trebuie să continue să rămână
credincioși realizând partea lor în serviciul Domnului, ca o condiție preliminară intrării în
deplina lor moștenire. ”De aceea ei sunt menționați de Moise ca ”moștenitorii” lui Iehova. ”Căci
partea Domnului, este poporul lui Iacov, Iacov este partea lui de moștenire” – Deuteronom 34:9.
Astfel ei, constituia națiunea sfîntă pe care Domnul i-a scos din întreaga lume, pentru a fi
Martori pentru El, și care trebuie să demonstreze gloria și Măreția Lui.- 1 Petru 2:9,10. ”Ferice
de poporul al cărui Dumnezeu este Iehova! Ferice d epoporul pe care Și-l alege El de moștenire!”
– Psalmi 33:12. Este clar, că aceștia trebuie să continue în credincioșie și să-și facă partea lor din
legământ, să devină Martorii lui Iehova adevărați, înainte de a intra în deplina moștenire. Aceștia

sunt cei pe care Iehova îi face membrii clasei ”servului credincios și înțelept” a Lui, și îi
însărcinează să pună mărturie despre Numele și Împărăția Lui Dumnezeu, înaintea oamenilor
națiunilor, și această onoare nu o dă altora. – Isaia 42:1-8. Aceștia sunt cei unși cărora Iehova le
spune: ”Și să vă lumineze ochii, ca să pricepeți care este nădejdea chemării Lui, care este bogăția
slavei moștenirii Lui în sfinți” – Efeseni 1:18. Iehova fixează locul pentru legământul cu poporul
și niciunul nu poate să rămână în acel loc dacă nu acceptă cu bucurie deplină să facă voia lui
Dumnezeu în ziua judecății.- 1 Ioan 5:3; 4:17,18.
Blestemele lui Iehova sunt peste cei care devin necredincioși legământului lor, și
binecuvântările Lui vecinice sunt date celor care continuă în credincioșie, prin urmare cuvintele
lui Moise citate de apostolul Petru se aplică la timpul prezent: ”Pocăiți-vă dar, și întoarceți-vă la
Dumnezeu, pentru ca să vi se șteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremile de înviorare, și
să trimită pe Cel ce a fost rânduit mai dinainte pentru voi, pe Isus Hristos pe care cerul trebuie
să-l primească, până la vremile așezării din nou a tuturor lucrurilor. Despre aceste vremi a vorbit
Dumnezeu prin gura tuturor sfinților Săi prooroci din vechime. În adevăr, Moise a zis părinților
noștrii: ”Domnul Dumnezeul vostru, vă va ridica dintre frații voștrii un prooroc ca mine; pe El
să-l ascultați în tot ce vă va spune. Și cine nu va asculta de Proorocul acela, va fi nimicit cu
desăvârșire din mijlocul norodului” – Faptele apostolilor 3:19-23. Către aceeși clasă adunată în
Templu, Isus spune: ”Fii credincios până la moarte, și vei primi cununa vieții” – Apocalipsa
2:10.
În Moab, Iehova a spus Israeliților: ”Dacă veți asculta de poruncile Mele pe care v-i le
dau astăzi, dacă veți iubi pe Iehova Dumnezeul vostru, și dacă-l veți sluji din toată inima voastră
și din tot sufletul vostru, El va da țării voastre ploaie la vreme, ploaie timpurie și ploaie târzie,
și-ți vei strânge grâul, mustul și untdelemnul”- Deuteronom11:13,14. Aceasta este în acord cu
profeția lui Ioel și Osea – Ioel 2.23; Osea 6:3. De asemenea în armonie cu profeția lui Ezechiel
34:26 ”Le voi face, pe ele și împrejurimile dealului Meu, o pricină de binecuvântare, le voi
trimite ploaie la vreme, și acesta va fi o ploaie binecuvântată”. Aceste texte, pe mai departe
confirmă concluzia că legământul făcut în Moab este împlinit de poporul lui Dumnezeu care este
adunat laolaltă în Templu, și care după ce a fost strâns in Templu primesc ploi de binecuvântări.
Așadar, este timpul de împrospătare și binecuvântare în care poporul uns a lui Dumnezeu are

parte de binecuvântări primind din mâna lui Iehova o înțelegere a profețiilor Lui rostite. Doar
aceia care au fost luați în legământul Său pentru Împărăție, și care sunt zeloși, sârguincioși să
realizeze partea lor din legământ, au privilegiul să primească și să se bucure de aceste
binecuvântări preumbrite de ploaia târzie ”seninătatea feței împăratului este viața și bunăvoința
lui este ca o ploaie de primăvară” – Proverbe 16:15.
IEȘURUN
Iehova Dumnezeu desemnează pe poporul Său de legământ cu numele de IESURUN.

Acest nume de Ieșurun apare doar de 4 ori în Scripturi: de trei ori în cartea Deuteronom și o dată
în profeția lui Isaia – Deuteronom 32:15; 33:5,6; Isaia 44:2. Acest nume a fost folosit pentru
prima dată când Moise s-a adresat poporului Israel în câmpiile Moabului, cu ocazia încheierii
legământului. Nimic nu a fost precizat de Iehova în cuvântul Său ca fiind redutant sau inutil. Prin
urmare, trebuie să ajungem la concluzia că atât timpul cât și locul unde a fost folosit acest
cuvânt, sau numele Ieșurun este semnificativ. Numele semnifică ”un drept al oamenilor”, și ar
putea fi prin urmare, aplicat tuturor celor care sunt adunați la Templu pentru judecată și care stau
în dreptatea lui Hristos Isus.
Toți aceștia care au fost adunați pentru a fi, fiii lui Dumnezeu sunt chemați la El
acceptând chemarea. Ei sunt pentru Împărăție, prin urmare ei sunt făcuți neprihăniți de și prin
sîngele vărsat a lui Hristos Isus. Clasa ”Robului rău” a fost la un moment dat considerată
neprihănită, astfel ei nu aveau cum să fie scoși afară din Împărăție. Numele ”Ieșurun” se aplică
mai cu seamă acelora care sunt aprobați în judecată, și luați în Templu și unși. Așadar, Iehova le
spune: ”Așa vorbește Iehova oștirilor, Dumnezeul lui Israel: ”Ați văzut toate nenorocirile, pe
care le-am adus asupra Ierusalimului și asupra tuturor cetăților lui Iuda; iată, că astăzi ele nu mai
sunt decât niște dărâmături, și nimeni nu mai locuiește în ele” – Isaia 44:2. În cântecul profetic a
lui Moise, scrisoarea și declarația lui către Israeliți la timpul încheierii legământului în Moab,
acolo apar următoarele cuvinte: ”Dar Ieșurun s-a îngrășat și a azvârlit din picior; Te-ai îngrășat,
te-ai îngroșat, și te-ai lățit! – și a părăsit pe Dumnezeu, ziditorul lui. A nesocotit stânca mântuirii

lui” – Deuteronom 32:15. Împlinirea acestei profeții la scara cea mai mare, în Templul de
judecată arată că acolo ar exista o clasă pe care o cheamă ”Ieșurun”, care ulterior devine
necredincioasă și părăsește pe Iehova. Numele Ieșurun semnifică o închegare a relației dintre
Iehova și poporul lui, iar acest fapt pare evident că Iehova a promis poporului Său o legătură
strânsă a acestei relații la timpul când legământul a fost făcut la Muntele Sinai și când a spus:
”Acum, dacă veți asculta glasul Meu, și dacă veți păzi legământul Meu, veți fi ai Mei dintre toate
popoarele, căci tot pământul este al meu” – Exod 19:5. Aceasta arată că o astfel de închegare a
relației promise se traduce prin facerea unui legământ a acelora care doresc să facă voia lui
Dumenzeu, și care îndeplinesc pe deplin condițiile de credincioșie (neprihănire). Aceia care au
răspuns chemării pentru Împărăție, și care stau înaintea lui Hristos la Templu pentru judecată,
prin urmare au fost toți în același timp încluși sub acest nume semnificativ Ieșurun, dar numele
poate fi folosit în continuare doar de aceia care au fost aleși și care continuă să rămână
credincioși.
Faptele bine cunoscute sprijină această concluzie. De la și după venirea lui Isus la
Templu, cei care au stat pentru Împărăție și care au devenit înțelepți în propria înțelepciune, s-au
concentrat pe ei înșiși, s-au răzvrătit și au devenit astfel necredincioși, nelegiuiți, și fărădelege.
Profetul Moise a spus: ”tu te-ai îngrășat și ești acoperit cu grăsime; și a părăsit pe Dumnezeul lui
și a nesocotit stânca mântuirii lui” – Deuteronom 32:15.3.
Îngroșat” sau plin de grăsime așa cum este folosit aici, înseamnă ”a străluci” și a deveni
neșlefuit, brut. Așa sunt cei care au o mare dorință și ambiția să strălucească înaintea oamenilor,
și astfel ei au devenit și încă mai devin necredincioși termenilor și condițiilor legământului.
Aceia care sunt și devin nelegiuți și fărădelege, în nedreptate, refuză să-și aducă aminte de calea
lui Dumnezeu, de lucrul care trebuie făcut, și insistă să meargă în interesele lor proprii, în
serviciul în care cred că pot să strălucească înaintea oamenilor. Așadar cei care se ofensează sau
așează capcane pentru alții și trag foloase după ei, și cărora Domnul Isus le-a declarat că îi va
scoate din Împărăție. ”Fiul omului va trimite pe îngerii Săi, și ei vor smulge din Împărăția Lui
toate lucrurile care sunt pricină de păcătuire și pe cei ce săvârșesc fărădelegea” – Matei 13:41.
Aceasta înseamnă prin urmare, că mai întâi că ei trebuie să fi făcut o consacrare pentru
IEHOVA

Împărăție. Această clasă devine clasa ”servului rău”, ”omul fărădelegii” sau ”fiul pierzării”. –
Matei 24:48-50; 2 Tesaloniceni 2:3-9.
Marea Stâncă este IEHOVA; și clasa ”servului rău” disprețuiește instrucțiunile date de
Iehova, și astfel profeția lui Moise spune: ”Ai părăsit Stânca cea care te-a născut, și ai uitat pe
Dumnezeul care te-a întocmit. Domnul a văzut lucrul acesta și s-a mâniat. S-a supărat pe fiii și
pe fiicele lui. El a zis: ”Îmi voi ascunde fața de ei, și voi vedea care le va fi sfârșitul. Căci sunt un
neam stricat. Sunt niște copii necredincioși”. ”Ei sunt un neam care și-a pierdut bunul simț și nu-i
pricepere în ei. Dacă ar fi fost înțelepți ar înțelege și s-ar gândi la ce li se va întâmpla. A Mea
este răzbunarea și Eu voi răsplăti, când va începe să le alunece piciorul! Căci ziua nenorocirii lor
este aproape, și ceea ce îi așteaptă nu va zăbovi” – Deuteronom 32:18-20, 28,29, 35. Judecata
aici consemnată, va fi executată împotriva acelora care au devenit necredincioși termenilor
legământului pentru Împărăție, și acesta este sprijinit total de cuvintele profetului Moise care au
fost rostite și citate de apostolul Petru după pogorârea Duhului Sfânt peste el la Rusalii. Faptele
Apostolilor 3:23.
Este o dovadă că aici e vorba despre legământul poporului lui Iehova care se află într-un
legământ pentru Împărăție, și ei trebuie să audă și să asculte poruncile Domnului Isus Hristos, ca
și Comandantul oștirilor lui Iehova și Mare Profet a Lui. Cu siguranță, faptele și circumstanțele
petrecute în lunile trecute sunt în concordanță cu împlinirea acestei profeții. În unele adunări
unde oamenii au ocupat poziții de ”bătrâni aleși” care au avut dorința să strălucească înaintea
celorlalți, este sigur că au fost în opoziție clară față de lucrarea Împărăției, lucrare care este
realizată cu credincioșie de cei credincioși din poporul lui Iehova și de cei unși de pe pământ.
Cu aceste ocazii, acești ”bătrâni aleși” ai adunărilor care au avut intenții egoiste, și-au
arătat pe față opoziția față de înțelegerea corectă privind semnificația ”bătrânilor” din adunare,
explicație care a apărut clar în Turnul de Veghere. Această opoziție pe față a ”bătrânilor aleși”
din adunare, a confirmat împlinirea profeției, fapt care este o încurajare a celor credincioși în
ceea ce privește calea dreaptă pe care merg.
IEHOVA

IEHOVA
REGE ÎN IEȘURUN
Cuvintele lui Isus clarifică faptul că El fiind în Templu pentru judecată, El va face
evidentă clasa credincioasă pe care o însărcinează cu interesele Împărăției pe pământ, și pe care
tot El o face clasa ”servului credincios și înțelept” – Matei 24:45-47. Profeția rostită de Moise în
Moab stabilește timpul când clasa ”servului credincios și înțelept” este făcută evidentă și astfel
timpul corespunde timpului de judecată în Templu. Așa stă scris: ”El era Împărat în Ieșurun când
se adunau căpeteniile poporului și semințiile lui Israel” – Deuteronom 33:5.
”Regele în Ieșurun” menționat în acest verset, înseamnă Iehova Dumnezeu, acest lucru
fiind dovedit și de alte scripturi. Hristos este Capul Bisericii ( a celor unși cu spiritul sfânt), ”Și
Capul lui Hristos este Iehova Dumnezeu” – 1 Corinteni 11:3. Prin urmare, Capii poporului de
legământ a lui Iehova este însuși Iehova Dumnezeu și Domnul Isus Hristos.
În ce timp au fost evidențiați ”Capii poporului”? Iehova Dumnezeu prin Isus Hristos au
făcut de cunoscut poporului, că ei sunt ”Capii poporului”, la timpul când Iehova a început
rezidirea Sionului, capitala organizației Sale. ”Când Domnul va zidi Sionul, El va apare în Gloria
Lui”. – Psalmi 102:16.
Sionul, organizația lui Iehova este simbolizată de o ”femeie” care este stearpă până la
timpul potrivit de Dumnezeu, când El rezidește organizația Sa. – Isaia 54:1-7. La timpul potrivit
a trimis pe Capul organizației Sale Marele Moise la Templu pentru a aduna pe cei devotați lui
Iehova Dumnezeu: ”Strângeți-Mi pe credincioșii Mei, care au făcut legământ cu Mine prin
jertfă!”- Psalmi 50:5. În vechime, legământul făcut cu Israel în Moab și anunțat de Moise în mod
tipic, a inclus pe tot poporul lui Iehova care avea să moștenească pământul, sau țara promisă. De
observat, că Domnul Dumnezeu spune: ”Nu numai cu voi închei legământul acesta încheiat cu
jurământ, ci atât cu cei ce sunt aici printre voi de față în ziua aceasta”. Când Isus Hristos a apărut
la Templu nu erau toți moștenitorii Împărăției prezenți la jurământ, ci unii au venit ulterior în
Templu. Aceștia din urmă sunt ilustrați de dramele profetice Estera și Rut. Rezidirea sau

IEHOVA
strângerea Sionului, ar vrea să însemne de asemenea că cei care au murit credincioși au avut
parte de ”prima înviere”- Apocalipsa 20:6.
Scripturile au fost scrise special, în beneficiul celor de pe pământ la sfârșitul acestei lumi,
prin urmare legământul din Moab se referă în mod special la rămășița de pe pământ. Rezidirea
Sionului are loc în anul 1918 și de atunci au fost născuți copii în Sion. Când Sionul este
construit, Iehova devine Rege peste legământul lui și peste poporul uns care este Ieșurun. De
când numele Ieșurun înseamnă ”popor îndreptățit” sau ”popor iubit”, acest nume încetează de a
fi atribuit celor care devin necredincioși, acest nume rămânând celor care continuă în credință.
În Deuteronom 33:3 este scris: ”Da, El iubește popoarele; toți sfinții sunt în mâna Ta. Ei
au stat la picioarele Tale, au primit cuvintele Tale”. Acest verset scriptural arată o stabilire a
unei relații între Dumnezeu și poporul Său.
Iehova Dumnezeu conferă o dragoste specială Sionului, și aceasta este arătată prin faptul
că Ieșurun înseamnă iubirea poporului lui Dumnezeu. ”Da, Domnul a ales Sionul, l-a dorit ca
locuință a Lui” – Psalmi 32:13. Conform unei traduceri standard, numele Ieșurun înseamnă
binecuvântări și prosperitate (Fausset). Iehova garantează binecuvântări și prosperitate doar
poporului Lui drept care continuă în credincioșie. În armonie cu aceasta este scris: ”Piatra pe
care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului clădirii. Domnul a făcut lucrul
acesta; și este o minunăție înaintea ochilor noștrii. Aceasta este ziua, pe care a făcut-o Domnul:
Să ne bucurăm și să ne veselim în ea! Doamne ajută! Doamne dă izbândă! Binecuvântat să fie
cel ce vine în numele Domnului! Vă binecuvântăm din Casa Domnului. Iehova este Dumnezeu și
ne luminează, legați cu funii vita pentru jertfă, și aduceti-o până la coarnele altarului” – Psalmi
118:22-27.
Faptele arată că această profeție începe să aibă împlinire în anul 1918 și mai cu seamă
marchează timpul din 1922 și după acest an. Simplul fapt că Iehova cauzează să fie consemnată
o rugăciune pentru poporul Său, și anume ”trimițând prosperitate”, dovedește că El trimite într-
adevăr prosperitate celor credincioși, care sunt membrii organizației Sale. Aceste cuvinte se
aplică celor credincioșii, clasei Ieșurun, care se află în Sion. Cuvintele psalmistului ”Dumnezeu
este Iehova care ne-a arătat lumina”, dovedește că Iehova instruiește și dă lumina înțelegerii

poporului de legământ a lui Dumnezeu care este adusă în unitate la Capul lor, Hristos Isus.
Aceștia sunt copiii lui Iehova, ai ”femeii” Lui, Sionul, și pe care îi face membrii organizației
sale, care sunt învățați de Dumnezeu, și sunt în pace, așa este scris: ” Toți fiii tăi vor fi ucenici ai
Domnului, și mare va fi propășirea fiilor tăi”. – Isaia 54:13. Această clasă a Templului este
învățată de Dumnezeu și care sunt în pace, continuă să se bucure de lumina pe care Dumnezeu
le-a dat-o lor.
Acest lucru nu este așa și cu cei care erau odată Ieșurun, și care au călcat legământul lor
și au luat un curs contrar poruncilor lui Dumnezeu. Aceștia nu sunt învățați de Iehova
Dumnezeu, prin urmare ei continuă să vorbească cu răutate împotriva organizației lui Iehova și
împotriva lucrului pe care îl face această organizație pe pământ.
Printre adevărurile descoperite de Iehova mai târziu celor credincioși este cel care
privește starea de ”bătrân ” și alegerea în ”funcție a acestora”. El arată poporului Său că
”bătrânii” nu sunt cei aleși prin vot de membrii organizației, ci adevăratul ”bătrân” este cel care
crește, se maturizează asemenea Domnului Isus Hristos.
Aceia care au fost odată Ieșurun, și care au devenit ”groși” ori s-au ”îngroșat”, refuză să
agreeze și să accepte aceste mari adevăruri. În plus, ei leapădă și se opun conducătorului suprem
al poporului de legământ a lui Dumnezeu și refuză să proclame Numele lui Iehova și să vestească
ziua de răzbunare împotriva organizației lui Satan. Acești nesupuși nu sunt învățați de Iehova
Dumnezeu, și din acest motiv ei fabrică minciuni și taxează în mod nedrept pe cei ce servesc
credincios pe Iehova. Punctul care trebuie accentuat aici este că legământul făcut în Moab arată
că cei aprobați și unși ai Domnului, când vine El la Templu, trebuie să continue să fie supuși în
credincioșie, să asculte toate poruncile Domnului Isus, dacă ei vor dori să intre în glorioasa
moștenire. Aceasta poate fi realizată doar într-un devotament total și necondiționat față de Iehova
și Împărăția lui. Iehova își face de cunoscut Numele Său, acum, pe întreg pământul de aceia
care-l iubesc și-l servesc în unitate și cu bucurie doresc să facă voia Celui Prea Înalt.
IEHOVA
IEHOVA

BINECUVÂNTĂRI
Israeliții din câmpiile Moabului aveau de curând să intre în moștenirea lor, și ei au fost
informați despre faptul că puteau să aibă lupte înainte de a intra în posesia moștenirii lor. Poporul
de legământ a lui Dumnezeu acum este adunat în Templu unde sunt informați că în curând vor
intra în moștenirea lor dacă sunt credincioși până la sfârșit, dar înainte de a face asta ei trebuie să
lupte. Lupta lor nu este una carnală, cu arme trupești, fizice, ci constă în rezistența lor în credință
împotriva dușmanilor și credincioșie și devotament în ducerea mărturiei lui Iehova, vestind
răzbunarea care va fi executată împotriva organizației lui Satan.
Aceștia trebuie să vestească că Iehova este Dumnezeu pentru totdeauna și al întregului

pământ și că acest nume va fi justificat. Martorii credincioși ai lui Iehova realizând legământul în
ascultare, aduce asupra lor atacurile dușmanilor. Dușmanul sub conducerea lui Gog, mareșalul
lui Satan conspiră să distrugă, acționând împotriva celor credincioși desemnați ca Ieșurun.
Acești dușmani incud mai cu seamă pe clasa ”omul fărădelegii”, clasa servului rău”.
Cei credincioși pot fi pe deplin încurajați, liniștiți și sperând că Iehova îi ajută și-i
luminează, dându-le o înțelegere despre aceste lucruri cauzând scrierea lor, cu mult timp în urmă.
După ce Moise a vorbit întregului popor Israelit, privind legământul și a scris cântarea, a
dus toate acestea înaintea poporului la porunca lui Iehova, spunându-le binecuvântările pe care
ei așteptau să le primească: ”Iată binecuvântarea cu care Moise, omul lui Dumnezeu a
vinecuvântat pe copiii lui Israel înainte de moartea lui” – Deuteronom 33:1. Indubitabil, aceste
cuvinte de binecuvântare spuse de Moise au fost scrise special pentru beneficiul și mângâierea
rămășiței credincioase care este acum adusă în unitate cu Hristos Isus în Templu, în aceste ultime
zile. În scurt timp, El va lua pe cei credincioși în moștenirea lor vecinică, și aceștia sunt informați
că înainte de a primi moștenirea, trebuie să lupte credincios și adevărat sub numele și steagul
Regelui veciniciei care este Iehova Dumnezeu. Adunarea semințiilor înaintea lui Moise, pare a
avea un corespondent în pecetluirea semințiilor lui Israel așa cum este arătat în Apocalipsa cap.7.
Poporul de legământ a lui Iehova stă acum înaintea Lui, pentru a auzi tot ceea ce le spune despre
Hristos Isus și apoi să facă și cu un devotament absolut, să de-a ascultare poruncilor Lui. Moise
IEHOVA

le-a spus tuturor cuvintele Cântării ori Psalmului în auzul poporului adunat înaintea lui,
concluzionând cu următoarele cuvinte: ”Puneți-vă la inimă toate cuvintele pe care vă jur astăzi să
le porunciți copiilor voștrii, ca să le păzească și să împlinească toate cuvintele legii acesteia.
Căci nu este un lucru fără însemnătate pentru voi, este viața voastră și prin aceasta vă veți lungi
zilele în țara pe care o veți lua în stăpânire după ce veți trece Iordanul” – Deuteronom 32:46,47.
După auzirea acestei cântări poporul a cântat în cor această Cântare. Acum, noi vedem pe
Mai Marele Moise, Hristos Isus care adună pe poporul de legământ a lui Iehova Dumnezeu, care
aduce aprobarea celor din organizația ilustrată de muntele Sion.
Despre mulțimea mare de oameni care părăsește lumea pentru a urma pe Hristos Isus,
doar un numar mic se află acum în această organizație a lui Iehova. Mulți s-au întors de la Iehova
Dumnezeu și de la Comandantul oștirilor Lui. Unii dintre aceștia ”s-au îngroșat” și au părăsit pe
Domnul și au luat și pe alții după ei. Doar cei unși stau cu Hristos Isus pe muntele Sion în
prezent. Doar aceștia pot învăța să cânte ”cântarea nouă” – Apocalipsa 14:1-3. Rămășița
credincioasă a învățat numele lui Iehova și însemnătatea acestuia, și ca servi ai Lui, ei au
privilegiul să cunoască și să cânte cântece de laudă, în schimb, alții nu pot face asta. Ei văd că
Iehova își va justifica numele Lui în cea mai mare bătălie care se va da și că Iehova se va acoperi
cu laurii victoriei și glorie vecinică.
Acum, rămășița vede că partea lui Iehova este poporul Lui; Iacov ( cei unși) este partea sa
de moștenire ”- Deuteronom 32:9. Ei știu că Iehova este Tatăl lor și Regele veciniciei și
deoarece ei sunt îndreptățiți prin Hristos Isus și devotați pe deplin Împărăției, ei sunt poporul
Ieșurun. În plus, ei știu că Iehova le-a dat lor ”Numele Nou” acela de Martori ai lui Iehova, îi
trimite să cânte laudele pe pământ și să ducă mărturia Numelui Său.
Ei au o viziune a organizației mărețe, puternice asemenea unui mare car de război, și pe

Iehova călărind peste toți. Exprimându-se bucuros printr-un cântec, ei spun acum: ”Nimeni nu
este ca Dumnezeul lui Ieșurun, El trece pe ceruri ca să-ți vină în ajutor” – Deuteronom 33:26.
Fără nici o îndoială Iehova l-a îndemnat pe Moise să scrie special aceste cuvinte pentru
încurajarea rămășiței credincioase de pe pământ. Împrăștiați în toate colțurile pământului și
IEHOVA

pentru că nu sunt o parte a lumii, acești Martori ai lui Iehova credincioși văd ziua intrării lor în
moștenirea vecinică care este acum la îndemână. Ei știu că mai întâi trebuie să vină bătălia zilei
celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic, și că ei trebuie să ducă mărturia lui Iehova până la
”porțile” marii bătălii. Dușmanul s-a ridicat și a tăbărât împotriva lor, așteptând să blocheze
mișcarea lor în avans și să-i împiedice să fie o națiune. Acești Martori sunt puțini la număr, și nu
ar avea nici o putere în ei înșiși dacă Iehova nu ar fi cu ei, și pentru că ei sunt credincioși își pun
încrederea în Conducătorul lor Hristos Isus, și în Regele veciniciei Iehova. Cei credincioși văd că
Numele lui Iehova pe care acum ei au privilegiul să-l poarte, este cetatea sau refugiul lor ascuns
în care ei fug și sunt salvați. Iehova le dă pe mai departe mângâiere și putere, deoarece El este un
Tată milos și Dumnezeul puterii rămășiței credincioase, astfel că este scris: ”Dumnezeul cel
vecinic este un loc de adăpost și sub brațele lui cele vecinice este un loc de scăpare. El a izgonit
pe vrăjmaș dinaintea ta, și a zis: ”Nimicește-l” – Deuteronom 33:27.
Cu această declarație emfatică din gura Celui Prea Înalt, și zgomotul din urechile lor, de
cine ar fi trebuit să se teamă rămășița sau vreo parte a organizației lui Satan? Cei care se tem de
oameni sau demoni vor cădea în cursă, dar cei ce au încredere în Dumnezeu nu trebuie să se
teamă. Promisiunea prețioasă a lui Iehova de a purta pe brațele sale vecinice pe poporul Său, nu
are aplicare până când adunarea celor aprobați nu este adunată la Templu. Aceștia sunt făcuți o
parte a oștirii lui Iehova sub Hristos Isus care merge la bătălie cu dușmanul și înaintea puternicei
oștiri, dușmanul nu-i rezistă și va cădea cu siguranță. Iehova acum, dă o asigurare completă celor
care sunt ai Lui, că va scoate afară pe dușmani și-i va distruge, și El poruncește poporului Său de
legământ să cânte afară acest mare adevăr ca și alții să-l poată auzi. Cei aprobați a lui Iehova,
Ieșurun sau clasa Martorilor credincioși stau la intrarea moștenirii lor, cântând laudele lui Iehova
și către îngerii păzitori care păzesc drumul, El le spune: ”Deschideți porțile ca să intre neamul cel
neprihănit și credincios. Celui cu inima tare, Tu-i chezăsluiești pacea; da, pacea, căci se încrede
în Tine. Încredeti-vă în Domnul pe vecie, căci Iehova Dumnezeu este stânca veacurilor” – Isaia
26:1-4. Asta se găsește în păstrarea exactă și de încurajare a cuvintelor lui Hristos Isus Mai
Marele Moise care acum spune celor credincioși: ”Nu te teme turmă mică! Pentru că Tatăl vostru
vă dă cu plăcere Împărăția!” – Luca 12:32
IEHOVA

BUNĂTATEA IUBITOARE A LUI IEHOVA
Bunătatea iubitoare a lui Iehova se extinde către poporul lui Iubit prin Isus Hristos care
este dincolo de orice închipuire omenească. Nici unul de pe pământ nu poate avea o apreciere
corectă a acestei bunătăți, a acestei iubiri în afară de cei devotați pe deplin lui Iehova. Pentru
beneficiul ultimilor membrii ai lui Isus Hristos de pe pământ Iehova a făcut multe tablouri
profetice. El a confirmat un legământ cu Israel la Muntele Sinai, și 40 de ani mai târziu El a făcut
un alt legământ cu Israel în câmpiile Moabului. Acest ultim legământ corespunde timpului când
Isus Hristos strânge pe ai Lui împreună, pe aceia care sunt chemați pentru Împărăție, iar cei care
sunt aprobați sunt aduși într-un legământ pentru Împărăție. Astfel aleși, ei trebuie să rămână
credincioși pentru totdeauna. Membrii poporului de legământ a lui Dumnezeu aduși la Templu,
sunt toți desemnați să-și însușească primii numele de Ieșurun, rămânând să-l păstreze doar cei
aprobați.
Acest nume nu este numele lor oficial, dar acest nume arată spre o relație a celor
credincioși cu Iehova Dumnezeu. La cei aprobați și unși de Dumnezeu, El îi cheamă și le dă
plata ”Numele Nou” pe care gura Domnului îl hotărăște – Isaia 62 Ei sunt trimiși ca Martori ai
Lui, în toată lumea să mărturisească despre Numele Său, ei nu mai sunt în întuneric, și doresc să
îndeplinească cu devotament și iubire dezinteresată voia Părintelui Lor, Iehova Dumnezeu.
”Porunca aceasta pe care ți-o dau ție azi, nu este mai pesus de puterile tale, nici departe de tine.
Dimpotrivă, este foarte aproape de tine, în gura ta și în inima ta, ca s-o împlinești” – Deuteronom
30:11,14.
Rămășița credincioasă este făcută o parte a oștirii lui Iehova, sub comanda Mai Marelui
Moise, Isus Hristos, și aceștia trebuie să asculte fiecare cuvânt a Lui, și cu bucurie să se supună.
– Deuteronom 18:19; Faptele apostolilor 3:23. Moise a spus Israeliților în Moab, așa cum azi,
Mai Marele Moise, Isus Hristos spune poporului de legământ a lui Iehova în Templu: ”Iată, îți
pun azi înainte viața și binele, moartea și răul” – Deuteronom 30:15. Dacă membrii rămășiței
vor să trăiască, ei trebuie să înainteze în credință, fără compromisuri împotriva organizației lui
Satan, și cu un complet devotament pentru Iehova și organizației Lui. În gurile lor, Iehova pune
cuvântul Său, și ca membrii ai organizației Lui, ei trebuie să ducă mărturia lui Hristos până la

IEHOVA
sfârșit, mărturie care le-a fost încredințată lor. Scriind către poporul de legământ a lui Dumnezeu
sub Isus Hristos, apostolul Pavel citează cuvintele lui Moise arătând că acestea se aplică mai cu
seamă la cei unși, în această zi. – Romani 10:5-11.
Iehova Dumnezeu a echipat pe poporul Său de legământ cu cele necesare pentru a duce
mărturia Lui, și în acelși timp pentru a fi credincioși legământului lor, ei trebuie să facă acestea
foarte bine. La Convenția de la Ohio, Columbus în anul 1931, Iehova a făcut de cunoscut
poporului Său, că El le-a dat un ”Nume Nou”, și anume ”Martorii lui Iehova”, și i-a făcut o parte
a ”servului credincios și înțelept” a Lui, și numai lor le-a dat această onoare.
Această manifestare a bunătății iubitoare a Lui, este prea mare pentru noi ca s-o putem
cuprinde în totalitate. Aceștia care au văzut și apreciat această favoare de la Iehova au avut o
mare bucurie, și au intrat în serviciul Lui de punere a mărturiei pentru Numele Său. Indiferent de
toate greutățile și vicisitudinile care acum i-au înconjurat, acești credincioși merg înainte în
puterea Domnului știind că în curând victoria va fi deplină. Aceștia sunt credincioșii unși care
apreciază faptul că ei sunt copiii Lui Iehova născuți de ”femeia” lui Dumnezeu, Sionul și că ei
sunt învățați de însuși Iehova. El hrănește acum pe poporul Său cu hrană și lucruri prețioase din
abundență de pe masa Lui, prin urmare ei continuă să cânte laudele Lui, folosind cuvinte
potrivite pentru ei și anume: ”Lăudați pe Iehova! Voi lăuda pe Iehova din toată inima mea, în
tovărășia oamenilor fără prihană și în adunare.
El a lăsat o aducere aminte a minunilor Lui, Iehova este îndurător și milostiv. El a dat
hrană celor ce se tem de El; el își aduce aminte pururea de legământul Lui. El a arătat poporului
Său puterea lucrărilor Lui, căci le-a dat moștenirea neamurilor; Lucrarile mâinilor Lui sunt
credincioșie și dreptate; toate poruncile Lui sunt adevărate; a trimis poporului Său izbăvirea, a
așezat legământul Său în veci; Numele Lui este sfânt și înfricoșat. Frica Domnului este începutul
înțelepciunii; și toți cei ce o păzesc au o minte sănătoasă, și slava Lui ține în veci” - Psalmi
111:1,4-7,9,10.
IEHOVA

IEHOVA
CAPITOLUL IX
-LEGĂMINTELE SALE-
Iehova Dumnezeu a făcut un legământ cu Fiul Său iubit, Isus Hristos, și o Împărăție care
este capitala organizației lui Iehova al cărui Cap este Isus Hristos. La timpul hotărât de
Dumnezeu, această Împărăție care este ”un oraș sfânt”, sau o organizație sfântă, dedicată complet
lui Iehova Dumnezeu, coboară din cer de la Dumnezeu, și preia interesele lumii. Iehova
autorizează pe Isus Hristos în legământul cu frații Lui credincioși pentru a le da acestora un loc
în Împărăție, așa cum le-a promis când era pe pământ, și astfel credincioșii ar fi o parte din
organizația regală a Lui. Aceasta este Împărăția sau organizația sfântă care justifică pe deplin
Numele și Cuvântul Lui Iehova, după punerea primei mărturii pentru Numele Lui. Acest
legământ pentru Împărăție este un legământ distinct și separat de Noul legământ, dar este strâns
legat de acesta. Un candidat la Împărăție mai întâi trebuie să fie în Noul legământ și mai apoi în
legământul pentru Împărăție.
PREUMBRIRE
Regele David a fost un tip care a prefigurat pe regele Hristos Isus. Fiind un Evreu,
David a fost supus legământului Legii făcut în Egipt; dar aceasta s-a întâmplat la vărsta de 37
ani, când Dumnezeu a încheiat cu David un legământ de stabilire a Împărăției Lui pentru
totdeauna. – 2 Samuel 2:1 -7; Hristos Isus a făcut anunțul privind legământul pentru Împărăție
pentru prima dată, după ce El le-a spus discipolilor Lui despre realizarea unui Nou legământ. În
același timp, facerea de cunoscut a faptului că Dumnezeu I-a promis Lui Isus o Împărăție, El a

IEHOVA
declarat ucenicilor Săi credincioși că împreună vor fi în această Împărăție: ”Voi sunteți aceia
care ați rămas necontenit cu Mine în încercările Mele. De aceea vă pregătesc Împărăția după cum
Tatăl meu mi-a pregătit-o Mie” – Luca 22:28,29. La 40 de ani după ce legământul Legii a fost
făcut în Egipt și inaugurat la muntele Sinai, Dumnezeu a poruncit lui Moise să facă un legământ
cu Israel în câmpiile Moabului. ”Iată cuvintele legământului pe care a poruncit lui Moise Iehova,
să-l încheie cu copiii lui Israel în țara Moabului, afară de legământul pe care-l încheiase cu ei la
Horeb – Deuteronom 29:1. Acest legământ făcut în câmpiile Moabului a preumbrit legământul
pentru Împărăție. Legământul din țara Moab a însemnat o măsură instituită în vederea pregătirii
Israeliților de a intra în țara Canaan, pentru a-l servi pe Iehova acolo. Aceasta a ilustrat de
asemenea scopul lui Iehova de a face un lucru pregătitor cu poporul Său de pe pământ de la 1918
încoace. Pe scurt, înainte de încheierea legământului în Moab, Iehova a poruncit lui Moise să
pregătească pe Israeliții capabili pentru a face serviciul militar, de război. – Numeri 26:1-4.
Poporul lui Israel și-a așezat tabăra în același loc în care Balac, regele Moabului a angajat
pe Balaam să blesteme pe Israeliți – Numeri 22:1-25. De acolo, Israeliții au plecat să execute
judecățile împotriva Madianiților, pentru că au supărat pe poporul lui Dumnezeu – Numeri
25:15-18; 31:1-12. Israelul natural a fost în același timp în Moab, în pământul care nu era alocat
moștenirii lor. În implinirea acestei ilustrații, poporul lui Dumnezeu strîns pentru Numele Său,
Israelul spiritual, sunt în lume dar nu sunt o parte a ei, și la timpul hotărât ei vor fi luați în
legământul pentru Împărăție. Timpul și împrejurările în efectuarea legământului din Moab, au
prefigurat timpul și împrejurările în care poporul lui Iehova de azi, Israeliții spirituali sunt luați în
legământul penhtru Împărăție. Acest legământ a privit la justificarea Numelui lui Iehova. La
timpul încheierii legământului din Moab, Iehova a început domnia Sa în mijlocul dușmanilor Săi,
și astfel a folosit pe poporul Său tipic, pe Israeliții naturali, să facă un tablou profetic a cărui
împlinire să corespundă timpului de astăzi, când Isus Hristos își începe Domnia în mijlocul
dușmanilor Lui. Iehova a fost atunci ”Rege în Ieșurun” când aceste seminții ale lui Israel au fost
adunate împreună în ținutul Moab – Deuteronom 33:5. Ținutul de est al Iordanului a fost dat
înapoi de către Amoriții înfrînți, sub conducătorul lor Sihon și uciderea lui Og, împăratul
Basanului – Deuteronom 2:24-27; 3:1-11; 4:47; 29:7,8; 31:4.

IEHOVA
Țara acestor dușmani ai lui Israel au trecut în mâinile semințiilor lui Israel crescători de
bovine – Deuteronom 3:13-20; Iosua 1:12-18. Aceste împrejurări își găsesc paralela în ceea ce s-
întâmplat între anii 1914-1918 prin faptul că Isus a fost trimis să domnească în mijlocul
dușmanilor Săi, și apoi a provocat un război împotriva lui Satan și a îngerilor lui răi, și i-a
alungat din cer jos pe pământ. – Psalmi 110:2; Apocalipsa 12:7-9. Această condiție corespunde
unui argument puternic acela că rămășița se găsește într-un legământ pentru împărăție dupa anul
1918 și după nașterea Împărăției și după ce Hristos Isus vine să construiască Sionul.
CINE SUNT LUAȚI ÎN LEGĂMÂNTUL PENTRU

ÎMPĂRĂȚIE
La timpul încheierii legământului în Moab, Aaron era mort și acolo nu a mai fost
niciunul în viață din adunarea originală care au părăsit Egiptul, și care erau în viață, aveau peste
60 ani, de-o parte era Eliazar marele Preot, și pe cealaltă parte Iosua și Caleb fiind ultimii, având
vârsta de 79 de ani. Deuteronom 1:36-39; Exod 9:23; Iosua 14:6-11. Cei mai mulți din aceștia au
fost luați în legământul din Moab care erau ”oameni tineri” așa cum sunt menționați în profeția
din Ioel 2:28. ”Faceți numărătoarea întregii adunări a copiilor lui Israel, de la vârsta de 20 de ani
în sus, după casele părinților lor, a tuturor acelora din Israel care sunt în stare să poarte armele.
Să se facă numărătoarea, de la vârsta de 20 de ani în sus, cum poruncise lui Moise, și copiilor lui
Israel, Domnul când au ieșit din țara Egiptului”. Aceștia sunt cei ieșiți la numărătoare dintre
copiii lui Israel - 601730.
Domnul a vorbit lui Moise și i-a zis: ”Țara să se împartă între ei ca să fie moștenirea lor
după numărul numelor.” – Numeri 26:2,4, 51-53. Deși, Caleb a avut vârsta de 79 ani, el a fost
socotit ca ”un bărbat tânăr” de 40 ani și aceasta a fost evident din cauza credincioșiei lui față de
Dumnezeu. – Iosua 14:6-11. Caleb a fost un reprezentant de seamă al clasei credincioșilor care
au fost de asemenea preumbriți de Mardoheu și Naomi, la timpul venirii lui Hristos Isus la
Templu pentru judecată. Zelul lui Fineas, fiul lui Eleazar, înaltul preot, a făcut o bună ilustrație a
”bărbaților tineri” menționați de profetul Ioel. – Numeri 25:6-13.

IEHOVA
Generația bătrână a Israeliților care s-au răzvrătit, nemulțumiți plini de frică în

îndeplinirea îndatoririlor lor, și care au dorit să se întoarcă în Egipt, în loc să se lupte cu
dușmanul au fost scoși afară și niciunul dintre ei nu a intrat în țara Canaan. ”Aceștia sunt aceia
din copiii lui Israel a căror numărătoare au făcut-o Moise și preotul Eleazar în Câmpia Moabului,
lângă Iordan în fața Ierihonului. Între ei nu era niciunul din copiii lui Israel a cărui numărătoare o
făcuse Moise și preotul Aaron în pustia Sinai. Căci Domnul zisese: ”vor muri în pustie, și nu va
rămânea niciunul din ei afară de Caleb, fiul lui Iefune, și Iosua fiul lui Nun” – Numeri 26:63-65.
În acel timp, Isus a anunțat legământul pentru Împărăție către ucenicii Iudei credincioși,
și către cei preumbriți de Israeliții răzvrătiți nemulțumiți și fricoși, care au fost scoși afară la
porunca Lui. – Luca 22:28-30, Ioan 13:21-30. La Templu, ”bătrânii” nemulțumiți, răzvrătiți,
egoiști și opozanți, nu sunt luați în Împărăție, prin urmare sunt excluși de a intra pe porțile cetății.
Din data de 15 octombrie 1932, sanctuarul a fost curățat - Daniel 8:14, T:V. 15 iulie 1933.
Când Israeliții au plecat din Sinai, ei erau pe drumul spre țara promisă, dar numai câțiva
au intrat în moștenirea lor. În perioada Ilie de lucru, și până la venirea Domnului Isus la Templu,
mulți Israeliți spirituali erau pe drum spre Împărăția dar cei care au comis ”păcatul Samariei”,
murmurători și nemulțumiți, care se tem să proclame cu curaj și îndrăzneală mesajul Împărăției
lui Dumnezeu împotriva Dusmanului, sunt scoși afară. Aceia care sunt luați în legământul pentru
Împărăție trebuie să-și dovedească credincioșia lor până la sfârșitul timpului.
TIMPUL PENTRU JUDECATĂ
Venirea Domnului Isus la Templu, marchează timpul pentru judecată. Înainte ca acest
timp de judecată să vină, justiția care era una din ”comorile sigilate” ale lui Iehova, avea să
aștepte ziua hotărâtă de Iehova Dumnezeu. La realizarea legământului în Moab, nelegiuirea
Amoriților a fost deplină și timpul pentru execuția judecății asupra lor a venit. – Genesa 15:16.
De asemenea, când Domnul Isus a apărut la Templu pentru judecată, nelegiuirea așa zisei
”creștinătăți” a fost deplină, dar mai întâi judecata trebuia să înceapă de la casa lui Dumnezeu – 1

IEHOVA
Petru 4:17. Judecata lui Iehova, pare să fie clar preumbrită de următoarele: ”Și El a zis: Domnul
a venit din Sinai, și a răsărit peste ei din Seir, a strălucit din muntele Paran, și a ieșit din mijlocul
zecilor de mii de sfinți, având în dreapta Lui, focul Legii” – Deuteronom 33:2. Aici Sinai
ilustrează bine ”Sanctuarul” lui Iehova Dumnezeu. Seir, menționat al doilea în acest verset,
ilustrează pe clasa ”servului rău”, ”omul fărădelegii”, ”fiul pierzării”. Muntele Paran pare să
ilustreze pe ”bătrânii aleși”, clasa candidațior înscriși pentru Împărăție care se aflau în pustiul
Paran, de unde Iehova i-a scos afară pe bătrânii necredincioși.- Numeri 12:16; 13; 26-33; 14:1-
39.
”Carăle Domnului se numără cu douăzecile de mii, cu mii și mii. Domnul este în

mijlocul lor, venind din Sinai în locașul Său Cel Sfânt”. – Psalmi 68:17. Compară aceasta cu
cuvintele din Judecători: ”Și Enoh, al șaptelea de la Adam, a proorocit aceasta spunând: ”Iată,
Domnul vine cu zecile de mii de sfinți ai săi ca să execute judecata asupra tuturor, și să
încredințeze pe toți cei nelegiuiți de toate faptele nelegiuite pe care le-au săvârșit , și de toate
cuvintele de ocară pe care nelegiuiții păcătoși au vorbit împotriva Lui. Aceștia sunt cârtitori,
nemulțumiți cu soarta lor, umblând după propriile pofte, gura le este plină de trufie, și slăvesc pe
oameni pentru câștig” – Iuda 14-16. La Moab, Iehova i-a spus lui Moise că printre cei cu care
legământul era făcut, existau mulți dintre ei care nu erau sinceri și cu adevărat devotați Lui. –
Deuteronom 31:16-29.
De asemenea, chiar după luarea acestora în Templu și în legământul pentru Împărăție, a

existat nevoia de curățare și scoatere afară a celor nesinceri, incluzând pe aceia care erau egoiști
care au căutat și acceptat poziția de bătrâni aleși prin vot, și care au umblat în propriile dorințe
egoiste, și prin urmare nu au fost devotați pe deplin lui Dumnezeu și Împărăției Sale. Acolo nu
trebuie să existe cârtitori, nemulțumiți, împotrivitori și cei ce abdică de la legământul pentru
Împărăție. Aceia care se află în Templu, sunt curățiți și se află în unitate în Hristos. Acesta este
timpul de pace între zidurile palatului glorios și toți din această Casă trebuie să caute binele
celorlalți. – Psalmi 122:7-9. Aceia care sunt în legământul pentru Împărăție și care sunt luați ca
un popor pentru Numele lui Dumnezeu, trebuie să meargă mai departe, umăr la umăr în
continuarea intereselor Casei Regale, a Împărăției, și să continue să cînte laude lui Iehova
Dumnezeu.

IEHOVA
Cântarea este o dovadă de bucurie a celui ce cântă. Când Moise, ca instrument a lui
Dumnezeu, a anunțat pe Israeliți termenii și condițiile legământului în Moab, el a compus un
cântec pe care trebuia să îl și cânte. Israeliții erau pe cale să se înroleze în război, pentru a putea
intra în țara promisă. Acel cântec cântat în câmpiile Moabului a prezis mai mult decât un cântec
să fie cântat cu ocazia alegerii unui popor pentru Numele lui Iehova, și pentru încheierea unui
legământ pentru Împărăție. Mai mult, acest cântec este cântat. Cuvintele cântării lui Moise au
fost inspirate de Iehova Dumnezeu, și Moise în calitate de purtător de cuvânt a lui Iehova, a rostit
cuvintele acestui cântec, și anume: ”Luați aminte ceruri, și voi vorbi; Ascultă și tu pământule,
cuvintele gurii mele. Ca ploaia să curgă învîțăturile mele, ca roua să curgă cuvântul meu, ca
ploaia repede pe verdeață, ca picăturile de ploaie pe iarbă!” – Deuteronom 32:1,2. Cântarea a
subliniat marele adevăr și anume că scopul principal al legământului este justificarea Numelui lui
Iehova, Nume care trebuie să fie cunoscut și înălțat în întreg universul
Chemând pe toi cei cu cugetare spirituală, să audă cântarea care atribuie toată bunătatea,
iubirea și grandoarea lui Iehova Dumnezeu și atunci spune: ”Voi vesti Numele Domnului, dați
măreție Dumnezeului nostru, El este Stânca, Lucrarile lui sunt perfecte (desăvârsite); căci toate
căile Lui sunt drepte. El este un Dumnezeu credincios și fără nedreptate, El este drept și curat” –
Deuteronom 32:3,4. Trad Cornilescu. ”Eu invoc numele lui Iehova, dați mărire Dumnezeului
nostru” trad. Nițulescu.
Cântecul spune pe scurt privitor la judecata lui Iehova și informează pe poporul Său de
legământ că ei au încălcat sau violat legământul lor. ”Ei s-au stricat! netrebnicia copiilor Lui,
este rușinea lor! Neam îndărătnic și stricat! Pe Domnul îl răsplătiți astfel? Popor nechibzuit și
fără înțelepciune! Nu este El oare Tatăl tău care te-a făcut, Te-a întocmit și Ți-a dat ființă?” –
Deuteronom 32: 5,6. Vorbind de dreptatea și judecata Lui, Iehova amintește poporului Său de
legământ că răzbunarea îi aparține lui. ”A Mea este răzbunarea și Eu voi răsplăti, când va începe
să le alunece piciorul! Căci ziua nenorocirii lor este aproape , și ceea ce îi așteaptă nu va zăbovi”.
Iehova va judeca pe poporul Său, dar va avea milă de robii Săi, văzând că puterea le este sleită și
că nu mai este nci rob nici slobod” – Deuteronom 32:35,36.

IEHOVA
Cântecul profetic atunci arată, că Iehova va executa această judecată cu ”sabia Lui
Strălucitoare” pe care El a denumit-o astfel: ”Atât este de adevărat că atunci când voi ascuți
fulgerul sabiei Mele, și voi pune mâna să fac judecată, Mă voi răzbuna împotriva potrivnicilor
Mei, și voi pedepsi pe cei ce Mă urăsc!” – Deuteronom 32:41. Acest cântec a lui Moise
corespunde exact și rulează în paralel cu cântarea lui Moise și a Mielului cântată în Sion, Sion
care este rezidit și este de sus, și când rămășița este luată în legământul pentru Împărăție.
Tabloul este a întregului număr de 144000 de membrii care include rămășița de pe

pământ stand ca ”marea de sticlă” simbolică a judecăților lui Iehova, care judecăți sunt acum
clar făcute de cunoscut rămășiței așa cum este scris: ”Dreptatea ta este ca munții lui Dumnezeu și
judecățile Tale sunt ca Adâncul cel mare, Doamne Tu sprijinești pe oameni și pe dobitoace! Cât
de scumpă este bunătatea ta Dumnezeule! La umbra aripilor Tale găsesc fiii oamenilor adăpost”
– Psalmi 36:6,7.
Cântarea din câmpiile Moabului acum găsește o mai mare împlinire în cuvintele Mai
Marelui Moise, și anume: ”Ei cântau cântarea lui Moise, robul lui Dumnezeu și cântarea
Mielului. Și ziceau: ”Mari și minunate sunt lucrările Tale Domane Dumnezeule, Atotputernice!
Drepte și adevărate sunt căile Tale, Împărate al Neamurilor! Cine nu se va teme Doamne, și cine
nu va slăvi Numele Tău? Căci numai Tu ești sfânt și toate Neamurile vor veni și se vor îndura
înaintea Ta, pentru că judecățile Tale au fost arătate!” – Apocalipsa 15:3,4.
Acest cântec este cântat acum de cei 144000 de membrii adunați cu Hristos Isus în
organizația sfântă a lui Dumnezeu, și astfel aceasta este o ”cântare nouă” pe care numai cei
144000 o puteau cânta – Apocalipsa 14:1-4.
Cântarea lui Moise a fost o mărturie împotriva celor necredincioși ai lui Israel, și cântarea
este cântată astăzi de cei ce stau sub mai marele Moise și ei trebuie să o cânte la urechile celor
care s-au dovedit a fi necredincioși legământului lor de a face voia lui Dumnezeu, și ca o
mărturie împotriva acestora. – Deuteronom 31:19-22. La timpul potrivit judecata va fi executată
peste cei necredincioși – Deuteronom 32: 46,47. Iehova a făcut provizii privind aranjamentele
pentru judecata Israelului natural, și acum El are provizii pentru judecarea de asemenea și a
Israelului spiritual, judecăți care au loc în Templul Lui Dumnezeu. Acesta este un timp de

IEHOVA
bucurie, și prin urmare un timp pentru cântare deoarece Israelul spiritual a fost scos din lume
pentru Numele Lui, făcându-i Martorii Lui și acum intrând într-un război își dovedesc credința,
astfel ei în curând vor intra pentru totdeauna în țara promisă.
Mai marele Moise, Regele este cu ei și El cu siguranță este conducătorul celor credincioși
care-i conduce spre victoria completă și spre justificarea Numelui Lui Iehova. Acesta este timpul
bucuriei Domnului, și credincioșii au fost invitati să intre în această bucurie.
CREDINCIOȘIE
În fiecare legământ încheiat cu două sau mai multe părți implicate acolo, trebuie să fie o
bună și valabilă considerație pornind de la o parte spre cealaltă parte. Credința bazată pe termenii
și condițiile legământului constituie o bună considerație de ambele părți. Iehova este legat de
termenii și condițiile legământului, și dorește să-l păstreze, și aceia care sunt de partea cealaltă a
legământului sunt de asemenea legați să păstreze și să realizeze termenii și condițiile acestuia.
Iehova este întotdeauna credincios, de asemenea și celelalte părți ale legământului trebuie
să fie credincioși dacă ei doresc să fie plăcuți înaintea lui Dumnezeu, și să fie folosiți la
realizarea scopurilor Sale. ”Să știi dar, că Iehova Dumnezeul tău este singurul Dumnezeu. El este
un Dumnezeu credincios și își ține legământul și îndurarea până la al miilea an de oameni față de
cei ce-l iubesc și păzesc poruncile Lui” – Deuteronom 7:9. Aceasta este credincioșia lui Iehova și
credincioșia acelora pe care El îi ia în legământul pentru Împărăție, prin care El își va justifica
Numele – Isaia 49:7. De-a lungul cărții Deuteronom, pătrunzând în scrierile ei, vom găsi numai
credincioșie și devotament pentru Iehova. Cei pe care Dumnezeu îi aprobă și care au parte la
justificarea Numelui Lui vor fi ”Sfinți ai Domnului”. Chemarea la Împărăție care a fost emisă și
la care au răspuns mulți, iar cei care s-au dovedit credincioși până la venirea lui Hristos la
Templu, au fost aleși, iar acum cei numiți ”aleși” sunt unși și sunt luați în legământul pentru
Împărăție, și ei trebuie să dovedească că sunt credincioși. – Apocalipsa 17:14. Numai cei ce
dovedesc că sunt credincioși până la moarte vor primi cununa vieții – Apocalipsa 2:10.

IEHOVA
Cei care au fost odată candidați la Împărăție și s-au dovedit necredincioși , nu vor primi
cununa vieții ”Ei sunt un neam stricat, sunt niște copii necredincioși” – Deuteronom 32:20.
Moise a fost ”credincios în toată casa lui” și credincioșia lui a fost o mărturisire către cei
care-l urmează, Isus Hristos este credincios peste Casa lui Regală, și condiția numită în
legământul pentru Împărăție este ca toți membrii trebuie să fie credincioși – Evrei 3:5.6. ”Cel ce
v- a chemat este credincios și va face lucrul acesta. Credincios este Domnul; El vă va întări și vă
va păzi de cel rău” – 1 Tesaloniceni 5-24; 2 Tesaloniceni 3:3.
Iehova dorește să-i asigure pe aceia care sunt în legământ de credincioșia Lui, și
credincioșia este cerută de asemenea de la toți aceia care sunt luați în legământ. Prin urmare,
acelora care sunt în legământul pentru Împărăție sunt avertizați și l-i se spune: ”Fii sfânt; pentru
că Eu sunt sfânt” – 1 Petru 1:15,16; Levetic 11:44. Aceia care sunt în legământul pentru
Împărăție sunt drepți în Hristos, și primesc mantia neprihănirii iar ”cel neprihănit va trăi prin
credință ” și va fi socotit credincios. – Habacuc 2:4.
Legământul făcut în Egipt și confirmat la Muntele Sinai, a cerut Israeliților credincioșie

care ar trebui arătată prin ascultare deplină a poruncilor lui Dumnezeu.
Israeliții au devenit atunci poporul ales a lui Dumnezeu, și ei trebuiau să-și dovedească
credincioșia în cazul în care ar fi avut aprobarea și binecuvântarea lui Dumnezeu. ”Moise și
preoții din neamul leviților au vorbit întregului popor Israelit și au zis: Israele, ia aminte și
ascultă! Astăzi, tu te-ai făcut poporul lui Iehova Dumnezeu. Să asculți de glasul lui Iehova
Dumnezeul tău, și să împlinești poruncile și legile lui pe care ti le dau astăzi – Deuteronom
27:9,10.
Comparați aceasta cu porunca lui Dumnezeu pentru cei ce sunt în Templu, și anume:
”Cei ce sunt departe vor veni și vor lucra la Templul Domnului. Și veți ști astfel că Domnul
oștirilor m-a trimis la voi. Lucrul acesta se va întâmpla dacă veți asculta glasul Domnului
Dumnezeului vostru” – Zaharia 6:15. Aceasta este pentru cei ce sunt credincioși, care devin
stâlpi în Templul lui Iehova Dumnezeu.
Nu există nici o mențiune sprijinită de Biblie privind sacrificarea vreunui animal si
stropirea cu sângele acestuia, în timpul realizării legământului din Moab, chiar dacă a fost o zi cu

IEHOVA
lună nouă – 2 Cronici 2:4. În scrierile divine ale Leveticului și Numeri, preoții și tabernacolul
(cortul), și sacrificiul animalelor erau pe primul plan, aici în schimb acestea nu mai ocupă un loc
primordial la încheierea legământului din Moab.
Acest fapt demonstrează că credincioșia este de o mai mare valoare în legământul din
Moab, și că prevederile de sacrificii care au prefigurat jertfa de răscumpărare și de ispășire a
Domnului Isus Hristos, ar fi de la sine insuficiente și nevalabile fără credință, pentru cei care au
fost luați ca un popor pentru Numele lui Iehova– Deuteronom 23:21-23.
Iehova a ales pe acești Israeliți ca pe popor al Său, să meargă în țara Canaan, iar acum
tuturor, Iehova le cere ascultare deplină și credincioșie ca cel mai important lucru – Deuteronom
6:1-3.
Mai târziu, Iehova prin profetul Său a spus națiunii: ”Așa vorbește Iehova oștirilor,
Dumnezeul lui Israel: ”Adăugați arderile voastre de tot la jertfele voastre și mâncați-le carnea!
Căci n-am vorbit nimic părinților vostrii și nu le-am dat nici o poruncă cu privire la arderi de tot
și jertfe, în ziua când i-am scos din țara Egiptului. Ci iată porunca pe care le-am dat-o: Ascultați
glasul Meu și Eu voi fi Dumnezeul vostru, iar voi veți fi poporul Meu; umblați pe toate căile pe
care vi le-am poruncit să fiți fericiți” – Ieremia 7:21-23. Aceasta dovedește că cei luați în
legământul pentru Împărăție trebuie să fie ascultători de poruncile Mai Marelui Moise, Isus
Hristos, pentru că ascultarea e mai bună decât jertfele”.
ÎMPĂRĂȚIA
Pe mai departe dovada că legământul făcut în Moab ilustrează legământul pentru

Împărăție este notată în cele ce urmează. Împărăția este a lui Iehova Dumnezeu pe care o
pregătește și o dă iubitului Său Fiu Isus Hristos. Lucrurile referitoare la Împărăție sunt ilustrate
de un Munte Mare de Stâncă și cântarea scrisă de cântecul lui Moise în Moab la porunca lui
Iehova este numită ”STÂNCA”. El este Stânca și lucrările Lui sunt desăvârșite. El este Regele
veciniciei – Ieremia 10:10. El este marele refugiu și protector al oamenilor – Deuteronom
32:4,15,18,30,31. Iehova este numit pentru totdeauna în Deuteronom ca Rege. ”Și El a fost Rege
IEHOVA

în Ieșurun, când căpeteniile poporului și a semințiilor lui Israel au fost adunați împreună”.-
Deuteronom 33:5.
Aceasta arată că rămășița credincioasă de pe pământ este adusă în legământul pentru
Împărăție, după ce adunarea sfinților lui Iehova este la El în Templu. În cartea Exodului, Iehova
face promisiunea către Israeliți care este una condiționată de credincioșia lor privind legământul
făcut cu El când i-a scos din țara Egiptului și spune: ”Îmi veți o Împărăție de preoți și un neam
sfânt” – Exod 19:6. Dar instrucțiunile privind viitorul Rege al Israelului sunt stabilite clar în
cartea Deuteronom 17:14-20, 28:36. Condițiile importante de a fi realizate de cei care în cele din
urmă vor deveni membrii Casei Regale, sunt anunțate astfel: ”Dacă veți asculta glasul Meu”. De
asemenea cei care vor aparține în cele din urmă Casei Regale trebuie să asculte de Mai Marele
Moise, Isus Hristos, fără nici o altă alternativă. Faptele apostolilor 3:22,23.
CĂSĂTORIA LEVIRAT
Levirat – lege evreiască în care fratele mai mic era obligat să o ia în căsătorie pe văduva
fratelui mai mare. Legea care reglementează căsătoria levirat este prezentată în cartea
Deuteronom, în conexiune cu legământul din Moab, și nici în alt loc din scriptură. – Deuteronom
25:5-10. Următorul raport biblic de aplicare efectivă a legii căsătoriei levirat este în legătură cu
seminția regală a lui Iuda, în numele Regelui, care urma să descindă din această seminție. –
Genesa 38:1-30; Rut cap.1-4. Este evident că legea căsătoriei levirat a fost o prevedere a
Împărăției pe care lege, rămășița lui Iehova trebuie să o respecte în împlinirea tabloului profetic
a lui Dumnezeu jucat de Naomi și Rut, în aducerea roadelor prin Împărăție și în armonie cu
legământul pentru Împărăție.
NUMEL E LU I
În legământul din Moab, numele lui Iehova a ocupat cel mai important loc. Înainte de
facerea legământului în Moab, problema Numelui și a Supremației lui Iehova nu a fost
IEHOVA

observată; de asemenea înainte de construirea Sionului și aducerea rămășiței în Templu, poporul
ales a lui Dumnezeu nu a observat Marea chestiune de discuție în univers și problema
supremației Lui. ”Dar, Iehova nu v-a dat minte să pricepeți, nici ochi să vedeți, nici urechi să
auziți până în ziua de azi”- Deuteronom 29:4. Când Regele a venit la tronul Său, și rămășița
credincioasă a fost adunată la El în Templu, ei au observat pentru prima oară Marea chestiune a
Numelui lui Iehova, și ulterior acest lucru a fost făcut cunoscut celor care doresc să-l servească
pe Domnul în ziua puterii lui și apoi să facă cunoscut altora acest Nume Iehova ”Poporul Tău
este plin de înflăcărare când îți aduni oștirea; cu podoabe sfinte ca din sânul zorilor vine tineretul
Tău la tine, ca roua”- Psalmi 110:3. Teama de acest nume mare și înfricoșat este necesar să
continue pentru cei credincioși. –Deuteronom 28:58. Cântecul de judecată cântat de Moise cu
ocazia încheierii legământului în Moab este adus înaintea Numelui lui Iehova și arată că acesta
trebuie publicat străinilor de către Martorii lui Iehova credincioși, și privind acestea este scris:
”Căci voi vesti Numele Domnului, Dați slavă Dumnezeului vostru!” –Deuteronom 32:3.
Iehova a eliberat pe poporul Său captiv în anul 1919 din lanțurile organizației lui Satan, și
aceasta a fost preumbrit de legământul din Moab. Poporul de legământ a lui Dumnezeu a fost
captiv în mâinile dusmanului, datorită stării de frică care a dominat perioada de dinainte de 1919
și pentru acest fapt mărturia nu a fost dusă poporului. Dumnezeu nu a eliberat pe rămășița
credincioasă de dragul ei, ci de dragul Numelui Său sfânt. În sprijinul acestei afirmații este adusă
dovada: ”Voiam să zic, Îi voi lua cu o suflare. Le voi șterge pomenirea dintre oameni! Dar mă
tem de ocările vrășmașului, Mă tem ca nu cumva vrășmașii lor să se amăgească, și să zică:
”Mâna noastră cea puternică, și nu Iehova a făcut toate aceste lucruri” – Deuteronom 32: 26,27.
Cu ocazia facerii legământului în Moab și înainte de traversarea râului Iordan, și intrarea
în țara Canaan Iehova a declarat scopul Său de a alege un loc pentru Casa lui sau Templul Lui și
să-și pună Numele Său acolo. Prin aceasta, Iehova a preumbrit și a prezis că atunci când Sionul
va fi construit și rămășița va fi adusă la Templu sub Isus Hristos, și când Dumnezeu își va pune
Numele Său acolo, atunci toate sacrificiile de laudă și serviciu trebuie să se facă în conformitate
cu instrucțiunile date în această organizație, și nu în funcție de capriciile unui om sau în funcție
de dorința sau interesele vreunui om. ”Să-l căutați la locașul Lui, și să mergeți la locul pe care-l
va alege Iehova Dumnezeul vostru, din toate semințiile voastre, ca să-și așeze acolo Numele Lui.
Acolo să vă aduceți arderile voastre de tot, jertfele voastre, zeciuielile voastre, cele dintâi roade,
IEHOVA

darurile aduse ca împlinire a unei juruințe, darurile de bună voie, și întâii născuți din cirezile și
turmele voastre” – Deuteronom 32:5,6.
Lucrul lui Iehova trebuie făcut în armonie cu instrucțiunile organizaiuni Sale ”Să nu
faceți dar cum facem noi acum aici, unde fiecare face cei place” – Deuteronom 12:8. Unele
persoane care au fost aduse în Sion și unse cu spiritul sfânt nu au reușit să vadă necesitatea de a
fi în întregime ascultători instrucțiunilor venite prin organizația lui Dumnezeu. Ei nu au apreciat
faptul că Domnul Isus este Capul Sionului și că instrucțiunile vin prin El din Sionul ceresc.
Aceia care impetuos insistă să facă ”tot ce este drept din propriul punct de vedere” se
declară singuri împotriva poruncii lui Iehova – Deuteronom 12:3.
Numele Lui Iehova poate fi onorat doar prin voia Lui și nu urmând voința vreunei
creaturi. – Deuteronom 26:1,2; Proverbe 3:5,6
Justificarea Numelui lui Iehova este de cea mai mare importanță, și partea pe care
rămășița trebuie s-o aducă la îndeplinire în justificarea Numelui lui Iehova care este sugerată în
legea căsătoriei levirat, care a fost ilustrată mai târziu și înregistrată în cartea Rut, înțelegând
ceea ce va face Dumnezeu cu rămășița după ce ea va fi adusă în Templu și într-un legământ
pentru Împărăție. Toți care primesc aprobarea lui Iehova ca popor ales al Său trebuie să-și
păstreze integritatea înaintea Lui. Acest lucru, Diavolul l-a pus la îndoială privind omul; dar cei
credincioși vor dovedi că pot să-și păstreze integritatea față de Iehova.
Cântarea lui Moise în Moab, mărește grandoarea și măreția Numelui lui Iehova. Atunci
integritatea lui Iehova, dreptatea și nevinovăția lui sunt declarate ”El este Stânca; Lucrările Lui
sunt desăvârșite, căci toate căile Lui sunt drepte; El este un Dumnezeu credincios și fără
nedreptate; El este drept și curat” – Deuteronom 32: 4
Orice strâmbătate, fărădelege sau corupție a vreunei părți a poporului lui Dumnezeu nu
poate fi atribuită lui Iehova, ci trebuie spus mai degrabă la toate acestea că ”Ei s-au stricat;
netrebnicia copiilor lui este rușinea lor! Neam îndărătnic și stricat!” – Deuteronom 32:5
Iehova nu va tolera fărădelegea, căutarea de greșeli ori proteste din partea celor aduși în
legământul pentru Împărăție. Acesta a fost prefigurat de cântecul privind legământul din Moab,
IEHOVA

în care Domnul a spus referitor la fărădelege: ”El a zis: Îmi voi ascunde fața de ei și voi vedea
care le va fi sfârșitul, căci sunt un neam stricat, sunt niște copii necredincioși. Mi-au întărâtat
gelozia prin ceea ce nu este Dumnezeu, M-au mâniat prin idolii lor deșerți: și Eu îi voi întărâta la
gelozie printr-un popor care nu este un popor. Îi voi mânia printr-un neam fără pricepere”. –
Deuteronom 32:20,21. Cei care vor avea parte la justificarea Numelui lui Iehova, trebuie să-și
păstreze integritatea față de Domnul, prin urmare este scris; ” Tu să te ți-i în întregime înaintea
lui Iehova Dumnezeul Tău. – Deuteronom 18:13. Iehova nu va da victorie poporului Său ales
datorită meritului lor, nici datorită neprihănirii lor inerente sau a dezvoltării lor de caracter
personale, ci datorită promisiunii făcute de a-și justifica Numele Său sfânt. – Deuteronom 9:4-6
SINGURUL DUMNEZEU ADEVĂRAT
- IEHOVA -
Aceia care sunt luați în legământul pentru Împărăție încep acum să aprecieze adevărul
că în univers există un singur Dumnezeu adevărat care este Iehova; Mulți care pretind că sunt
copiii lui Dumnezeu sunt orbi la acest mare adevăr. Supremația lui Iehova este dovedită în
legământul din Moab și înaintea acelora care se află în legământul pentru Împărăție, acest fapt
fiind de cea mai mare importanță. ”Nimeni nu este ca Dumnezeul lui Ieșurun, El trece pe ceruri
ca să-ți vină în ajutor, Trece cu măreție pe nori. Dumnezeul cel vecinic este un loc de adăpost și
sub brațele Lui cele vecinice este un loc de scăpare. El a izgonit pe vrășmaș dinaintea ta, și a zis:
”Nimicește-l!” – Deuteronom 33:26,27.
Aceia care doresc să-și aleagă un alt Dumnezeu a lor, pot să o facă, dar vor suporta
consecințele, însă cei credincioși vor fi devotați pe deplin lui Iehova Dumnezeu. Iehova cheamă
acum pe presupușii dumnezei ai dușmanului, pentru o ultimă confruntare. Acest adevăr l-a
provocat pe Moise să vorbească, iar acum a venit timpul pentru rezolvarea Marii chestiuni de
discuție, și poporul ales a lui Iehova Dumnezeu, trebuie să declare scopul Său și judecățile sale.
IEHOVA

Acolo nu sunt mulți Iehova care să aibă dorințe diferite, și lucruri diferite, acolo este doar
un singur Dumnezeu al cărui Nume este Iehova. Rămășița acuma vede și apreciază privilegiul
divin dat lor de a proclama numele singurului și adevăratului Iehova Dumnezeu, și acest lucru îl
face cu mare bucurie din inimă. Așa a fost spus Israelului natural în Moab, așa spune acum mai
marele Moise, Isus Hristos celor adunați în Templu, Israelului spiritual ”Ascultă, Israele! Iehova
Dumnezeul nostru este singurul Iehova! Să iubești pe Iehova Dumnezeul Tău cu toată inima ta
cu tot sufletul tău, si cu toată puterea ta. Și poruncile acestea pe care ți le dau astăzi să le ai în
inma ta.”- Deuteronom 6:4-6. Sfinții adevărați și credincioși se închină singurului și adevăratului
Dumnezeu Iehova, iar aceasta este prima poruncă, prima rostită de Isus și cea mai importantă –
Marcu 12:29-30. Prima poruncă este făcută o parte a legământului pentru Împărăție. Singurul
Iehova trebuie să fie adorat mai pesus de toate. – Deuteronom 6:1-8.
Poporul scos din toate națiunile pământului pentru Numele Lui, trebuie să fie ”Sfințiți în
Iehova”, ceea ce înseamnă că ei trebuie să fie devotați pe deplin lui Iehova, și să nu ispitească pe
Iehova, să nu facă compromis cu dușmanul sau organizația lui Satan, deoarece Domnul nu
tolerează astfel de lucruri.- Deuteronom 6:16; Matei 4:7.
Lucrurile poruncite Israelului natural în legământul din Moab sunt acum cerute și acelora
care se află în legământul pentru Împărăție, și anume, Iehova trebuie servit cu bucurie, și nu cu
plângeri, nemulțumiri și proteste, în caz contrar un blestem va cădea peste aceia care nu-L
slujesc în mod corespunzător. ”Pentru că în mijlocul belșugului tuturor lucrurilor, n-ai slujit lui
Iehova Dumnezeul tău, cu bucurie și cu dragă inimă, vei sluji în mijlocul foametei, setei,
goliciunii și lipsei totale, vrășmașilor tăi pe care-i va trimite Iehova împotriva ta...” Deuteronom
28:47,48.
Sacrificiul celor credincioși trebuie să fie fără cusur, prin urmare nu trebuie să existe
niciun compromis sau amestecul de lucruri și a practicilor organizației Diavolului, cu activitatea
lui Iehova cum ar fi: adorarea de creaturi(inchinaree) acesta fiind numit ”Păcatul Samariei” –
Amos 8:14. Scopul vădit a lui Iehova, este că poporul Său trebuie să știe care este voința lui
Dumnezeu, si cu bucurie să îndeplinească serviciul Lui, să fie devotați pe deplin lui. –
Deuteronom 16:21,22.
IEHOVA

Serviciul pentru Iehova trebuie prestat la locul unde El l-a ales să se facă, și unde și-a pus
El Numele, ceea ce înseamnă organizația Lui al cărei Cap este Isus Hristos – Deuteronom 16:10-
17.
Oricine care crede că este pentru Împărăție și insistă să meargă pe drumul lui propriu
egoist , și nu observă bunul mers al organizației lui Dumnezeu pentru a respecta instructiunile
date de Domnul Isus Hristos, Capul, încalcă poruncile Casei Regale.
Zeciuiala care este a zecea parte, reprezintă simbolic tot ce trebuie adus în serviciul
Templului, și trebuie prezentat la locul Numelui Său, adică în organizația Sa. – Deuteronom
26:1-19; 12:6; 14:22-29. ”Aduceți, însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa
Mea; puneți-Mă la încercare, zice Iehova oștirilor, și veti vedea dacă nu vă voi deschide
zăgazurile cerurilor și dacă nu voi turna peste voi belșug de binecuvântare” – Maleahi 3:10.
Acolo trebuie să existe unitate de închinare și serviciu la templul lui Dumnezeu, locul
unde Iehova și-a pus numele Său. – Deuteronom 12:5-18; 16;1-17. Aceia prin care Noul
legământ este inaugurat au fost aduși la Templu și luați în legământul pentru Împărăție, ei sunt în
unitate cu Hristos și astfel ei trebuie să continue în unitate, în credincioșie și serviciu. Dorințele
individuale sau opiniile personale nu trebuie luate în considerare
De când au devenit membrii ai organizației lui Dumnezeu, individualitatea creaturii

încetează, și orice opinie pe care o deține și care este contrară lui Dumnezeu nu trebuie să fie
considerată decît greșită.
Primul și singurul lucru care trebuie luat în considerare este voința lui Dumnezeu și toți
care se află în legământul pentru Împărăție trebuie să se supună voinței Lui, cu bucurie și
devotament deplin. Cei care urmează un curs greșit și nelegiuit cu siguranță va fi scos din
Împărăție. Numai cei ce își mențin integritatea lor și continuă în unitate și credincioșie în Hristos,
va străluci ca soarele pe când ceilalți sunt scoși afară. – Matei 13:41- 43. Toți aceștia trebuie să
fie devotați în întregime lui Iehova Dumnezeu.
IEHOVA

PROFETU L LUI
În Moab, Iehova Dumnezeu a descoperit pentru prima dată lui Moise promisiunea de a
ridica un Profet a cărui umbră sau tip era Moise. – Deuteronom 18:15-19. Până când rămășița nu
a fost adusă în Templu, adevărul cu privire la faptul că Marele Profet preumbrit de Moise era
Isus Hristos , nu era descoperit. – vezi T:V: 1933 pag.147-153. În predominanță, marele profet a
lui Iehova este prezis în cuvintele înregistrate în Deuteronom, privind legămîntul încheiat acolo –
Deuteronom34:10-12. Mai marele Moise era trimis într-o poziție mult mai mare și plină de
responsabilitate, decât cea a lui Moise în tip, iar rămășița este informată cu privire la
responsabilitatea pe care trebuie să o aibă și ea în serviciul lui Iehova.
Fiind în legămîntul pentru Împărăție, rămășița credincioasă vede marea chestiune de

controversă care trebuie soluționată, și plină de responsabilitate ea, evită să facă vreun
compromis cu vreo parte a organizației lui Satan, din contră ea trebuie să fie fără rezerve
dedicată absolut și pe deplin ascultătoare lui Dumnezeu și marelui Profet. Mai marele Moise a
pregătit calea înaintea lui Iehova atunci când a venit deodată la Templu și a adunat la El pe sfinții
lui Iehova, și atunci i-a adus în legământul pentru Împărăție pe aceia pe care i-a găsit credincioși
până atunci. Prin urmare, mai marele Moise, Isus Hristos ca instrument a lui Iehova, a început să
desfășoare rămășiței credincioase înțelegerea profețiilor, și acest lucru a devenit un lucru
important în alegerea căruia ei vor servi, pe marele Profet a lui Iehova sau pe reprezentantul sau
agentul purtător de cuvânt al Diavolului. Mulți dintre cei care afirmă că reprezintă pe Dumnezeu
sunt de fapt reprezentanții naivi ai Diavolului și instrumentele acestuia.
Mulți din poporul Israelului natural au devenit necredincioși, astfel că și în prezent mulți
sunt cei care candidează la Împărăție dar de fapt sunt necredincioși și ignoră și nu dau importanță
mai marelui Profet, Hristos Isus. Aceia care stau pentru Împărăție care acum nu cred sau refuză
să facă voia lui Iehova din toată inima, vor suferi dezastrul la sfârșit. – Deuteronom 18:13-19;
Faptele apostolilor 3:19-23. Moartea lui Moise nu a lipsit pe Israeliții naturali de un conducător
a lor, pentru că Iosua a urmat lui Moise și i-a condus pe Israeliți în Țara promisă Canaan.
Deuteronom 31:14,15,23; 34:9.
IEHOVA

În ceea ce privește legământul pentru Împărăție preumbrit de legământul făcut în Moab,
conducerea invicibilă a marelui profet a lui Iehova, Isus Hristos, este garantată pentru rămășiță și
mulțimea mare de oameni. Acești credincioși sunt în întregime și pe deplin asigurați că în cazul
în care vor rămâne în Templu cu credință și bucurie ascultă de Marele Profet a lui Dumnezeu, ei
vor fi răsplătiți cu o completă victorie în lauda Numelui lui Iehova. Această victorie nu va fi dată
prin meritul lor, la ceea ce ei fac, această victorie va fi realizată prin Isus Hristos, Justificatorul
Numelui lui Iehova și pentru realizarea scopului Său. – 1 Corinteni 15:17. Hristos Isus, marele
judecător preumbrit prin Moise, este acum la Templu și execută judecățile în ascultare de voința
lui Dumnezeu. Promisiunea Lui, făcută este că acei apostoli luați în legământul pentru Împărăție,
la venirea lui Isus pentru judecată stau cu El și judecă pe cele 12 seminții ale lui Israel. Acest
lucru trebuie să fie limitat în mod necesar la cei 12 apostoli ai Mielului. – Apocalipsa 21:14.
”Zidul cetății avea 12 temelii și pe ele erau cele 12 nume ale celor 12 apostoli ai Mielului”. Dar
toți cei care sunt luați în Casa Regală și formează Israelul spiritual toți sunt implicați în lucrarea
de judecată împreună cu Hristos Isus, și cei 12 apostoli.
Din această promisiune a Domnului, reiese faptul că apostolii credincioși înviați au fost
adunați în Sion prima dată, având unii parte în judecată detalii despre această judecată nu ne este
descoperit. Întrebarea atunci este, aceia care au rămas pe pământ, adică rămășița credincioasă are
vreo parte în această judecată? Răspunsul la această întrebare îl oferă următoarele dovezi
scripturale: ”De aceea să nu judecați nimic înainte de vreme, până va veni Domnul care să
scoată la lumină lucrurile ascunse în întuneric, și va descoperi gândurile inimilor. Atunci
fiecare își va căpăta lauda de la Dumnezeu”- 1 Corinteni 4:5
Iehova, marele judecător, a venit și El a provocat pe credincioșii care se aflau în

legământul pentru Împărăție, și să șadă împreună cu El în locurile cerești, și anume în Templu.
Acesta este timpul pentru judecată, și aceasta pare clar că lucrul rămășiței care este încă pe
pământ în legătură cu judecata este că ea trebuie să declare judecățile scrise deja de Iehova și în
acest mod ei au o parte la procesul de judecată.
Numele lui Iehova trebuie făcut acum de cunoscut, răzbunarea Lui trebuie declarată, și
aceste lucruri trebuiesc făcute de rămășița credincioasă căruia îi sunt permise toate acestea de
IEHOVA

către Iehova Dumnezeu. Rămășița credincioasă nu trece peste vinovăția sau nevinovăția vreunui
individ, ci ei declară legile sau regulile judecăților lui Iehova aplicate celor ascultători sau
celor neascultători.
În această manieră aceia care sunt în legământul pentru Împărăție au acum parte în
lucrarea de judecată conform voinței Domnului. Judecățile lui Iehova sunt deja scrise, și sfinții
Lui adunați la El sunt însărcinați să declare și trebuie să declare judecățile Lui. Aceasta o fac
împreună cu cîntece de laudă și Domnul privește cu plăcere la credincioșia lor în îndeplinirea
atibuțiilor în acest sens. Privind acestea profetul scrie: ” Căci Domnul are plăcere de poporul Său
și slăvește pe cei nenorociți mântuindu-i. Să salte de bucurie în așternutul lor! Laudele lui
Dumnezeu să fie în gura lor, și sabia cu două tăișuri în mâna lor, ca să facă răzbunare asupra
neamurilor și să pedepsească popoarele să lege pe împărații lor cu lanțuri și pe mai marii lor cu
obezi de fier, ca să aducă la îndeplinire împotriva lor judecata scrisă! Aceasta este o cinste pentru
toți credincioșii Lui. Lăudați pe Iehova!” – Psalmi 149:4-9. Iehova descrie celor credincioși ai
Lui, voința Sa privind relația lor cu El.
CAPITOLUL - X-
Legământul lui Iehova este voia exprimată sau scopul Său exprimat în Cuvântul Său, și
stabilește mijloacele pe care le folosește pentru a pune în vigoare și practică voința Sa.
Legământul Lui nu este un ”plan” al Său, pentru că Cel Prea Înalt nu are nevoie de un plan
pentru a-și atinge scopul. Scopul Său este sigur de a fi realizat și El alege mijloacele Sale de a-și
atinge ținta. Scopul lui Iehova este unul ascuns, tinut secret pentru creaturile care nu au o
apreciere a semnificației vieții omului și a bunătății și a supremației lui Iehova Dumnezeu.
”Prietenia (secretul) Domnului este pentru cei ce se tem de El, și legământul făcut cu El
le dă învățătură” – Psalmi 25:14. Omul care nu are frică de Dumnezeu nu poate avea o apreciere
corectă a relației unei creaturi cu Creatorul. Frica nu înseamnă numai respect, onoare și închinare
la Dumnezeu. Aceasta înseamnă mult mai mult decât atât. Omul care își dă seama și realizează
IEHOVA

că Dumnezeu este Atotputernic, și nu că poate să privească cu aprobare la tot ce este nedrept,
care învață și apreciază că toți oamenii sunt imperfecți inclusiv el însuși, că nu ar putea sta în fața
lui Dumnezeu si să trăiască, atunci acesta începe să se teamă de Dumnezeu și că acestă teamă de
Dumnezeu este începutul înțelepciunii. El trebuie să aibă o anumită cunoștință despre adevărul
lui Iehova Dumnezeu, înainte de păși pe calea înțelepciunii. Omul care se teme de Dumnezeu
dorește să învețe tot ce privește voia lui Iehova, și apoi să o facă. Cu cât învață mai mult, cu atât
mai mult apreciază faptul că oamenii sunt imperfecți și incapabili să stea înaintea lui Dumnezeu,
Marele Creator. El continuă apoi să crească în frica sfântă și evlavioasă, iar în această atitudine
mentală, omul poate fi într-o poziție în care să predea și să aleagă calea cea dreaptă. ”Cine este
omul care se teme de Domnul? Aceluia Domnul îi arată calea pe care trebuie să o aleagă” –
Psalmi 25:12. Astfel este și cu cei smeriți mental și ascultători care continuă să se teamă de
Dumnezeu și care caută să-L cunoască, acestora Dumnezeu le descoperă scopul Lui sau
Legământul Său.
Orice om impresionat de el însuși (de importanța lui proprie), nu se teme de Dumnezeu,

și nu este în poziția de a învăța să aprecieze scopul lui Dumnezeu sau Legământul Său.
Promisiunea lui Dumnezeu prin urmare, este că el va arăta legământul Său la cei ce se tem de El.
El ține această promisiune, așa cum faptele o dovedesc din abundență.
Israeliții au văzut demonstrația puterii miraculoase a lui Iehova Dumnezeu, când au fost
conduși afară din Egipt. În timp, de nenumărate ori El le-a arătat puterea Lui și bunătatea Lui,
dar cu toate acestea numai puțini dintre copiii lui Israel au avut o teamă sfîntă și un devotament
deplin față de Iehova Dumnezeu. Când erau în Cmpiile Moabului, Iehova i-a poruncit lui Moise
să spună Israeliților: ”Căci Iehova Dumnezeul tău este un foc mistuitor” – Deuteronom 4:24.
Către aceia prin care legământul cel nou este inaugurat și care sunt aduși în legământul pentru
Împărăție, cuvintele sunt repetate de apostolul Pavel către Evrei 12:28,29 și anume: ”Căci
Dumnezeul nostru este un foc mistuitor și din acest motiv apostolul adaugă: ”Să avem harul
(recunoștință din inimă și devotament pentru Dumnezeu) prin care să putem sluji lui Dumnezeu
(printr-o închinare plăcută) cu evlavie și cu frică.
IEHOVA

Israeliții din Moab au fost un popor tipic și Israeliții spirituali scoși din toate națiunile
pământului pentru Numele lui Iehova sunt un popor antitipic, și (mai târziu) regulile lui Iehova
anunțate pentru a guverna organizația sa sunt de neclintit și de neschimbat.
Aceste reguli divine trebuie să fie ascultate, și vai de acela care refuză sau nu ascultă în
supunere de aceste reguli – Deuteronom 28:58. Voința lui Dumnezeu și prin urmare legământul
Său nu este doar exprimat, ci acum el este descoperit și continuă să fie descoperit acelora din
legământul pentru Împărăție, și care cu credincioșie și bucurie servesc Împărăției.
BLESTEME
Așa cum Domnul a vorbit Israelului natural în Moab, așa acum El vorbește acelora care
sunt în legământul pentru Împărăție: ”Lucrurile ascunse sunt ale lui Iehova Dumnezeul nostru,
iar lucrurile descoperite sunt ale noastre și ale copiilor noștrii, pe vecie, ca să împlinim toate
cuvintele Legii acesteia” – Deuteronom 29:29. Iehova Dumnezeu nu cere copiilor Lui să facă
lucruri imposibile: ”porunca aceasta pe care ți-o dau eu azi, nu este mai presus de puterile tale,
nici departe de tine. Dimpotrivă, este foarte aproape de tine, în gura ta și în inima ta ca s-o
împlinești. Iată, îți pun azi înainte viața și binele, moartea și răul” – Deuteronom 30:11,14,15.
Responsabilitate sporită, prin urmare cade asupra tuturor celor care au fost aduși în
legămîntul pentru Împărăție, și în mod necesar blestemele sunt încorporate în termenii
legământului pentru cei ce nu ascultă în mod voit. – Deuteronom 27:1-8; 28:15-68; 29:16-29.
Declarația privind blestemele sau pedepsele nu este făcută pentru a îngrozi în supunere, ci
pentru a avertiza și a evita acestea. – Deuteronom 28:58. Iehova a scos afară din națiuni un popor
pentru Numele Său mare și sfânt, și El nu poate și nu vrea să permită ca poporul Lui să fie
contaminat de organizația Diavolului și în același timp să continue în organizația lui Iehova. În
acest sens, El a lăsat să fie scrise binecuvântările Lui peste cei ascultători care din inimă se supun
Lui. Deuteronom 30:1-10.
IEHOVA

Blestemele peste poporul Israel sunt pronunțate de pe Muntele Ebal, înțelegând
”neroditor”; și binecuvîntările de pe Muntele Garizim înțelegând ”Stânca”, acesta este ”marea
Stâncă” de la care vin toate binecuvântările. Faptul că Iehova a făcut blestemele și
binecuvântările atât de importante în acest legământ la Moab, arată nu doar că Iehova va aduce
pe aceia care sunt pentru Împărăție la o cunoștință deplină a consecințelor pe care oricare desigur
ar putea să le aibă, ci și la faptul că Iehova va aduce la cunoștința celor credincioși subiectul
privins clasa ”servului rău” precum și clasa ”servului credincios și înțelept”, prezentând
contrastul puternic dintre acestea.
Nu doar acest lucru este făcut de cunoscut, ci și faptul că Dumnezeu va face ca păcatele
clasei ”servului rău” să fie clar pronunțate și strigate cu îndrăzneală de clasa Martorilor
credincioși și înțelepți de pe pământ. ”Strigă în gura mare, nu te opri! Înalță-ți glasul ca o
trâmbiță și vestește poporului Meu, nelegiuirile lui, casei lui Iacov, păcatele ei!” – Isaia 58:1.
Marele Judecător Hristos Isus, este acum pe scaunul de judecată, și aceia care sunt
adunați la El și se află într-un legământ pentru Împărăție participă la această judecată, prin faptul
că ei declară judecățile care au fost scrise deja. – Psalmi 149:5-9. Turnul de veghere nu a putut
face serviciul credincios Domnului, fără a atrege atenția asupra clasei ”robului rău”, ”omului
fărădelegii”, ”fiului pierzării”, și asupra regulilor sau instrucțiunilor lui Dumnezeu referitoare la
ei; de asemenea la cursul greșit al acestora care se găsesc în poporul lui Dumnezeu și-L servesc
din motive egoiste precum clasa ”bătrânilor aleși” prin vot. Turnul de veghere nu publică aceste
adevăruri cu scopul de a critica sau a aduce pe oameni în situații ridicole, ci doar pentru a fi în
armonie cu poruncile lui Iehova.
La timpul intrării în legământul de sacrificiu, fiecare a fost de acord să se supună voinței

lui Iehova, și acest moment ar trebui să fie păstrat în continuu în mintea respectivului consacrat.
Acest lucru este desigur făcut și mandatat de cuvintele lui Dumnezeu spuse în Moab: -
Deuteronom 6:6-9; 11:18-21; 27:1-8. Legământul din Moab a cerut ca termenii și condițiile
acestuia trebuie să fie citite în public, în fața poporului lui Israel în locul (organizația) ales de
Iehova. – Deuteronom 31:10-13. Astfel a fost prezisă necesitatea ca regulile privind legământul
pentru Împărăție să fie păstrat constant înaintea poporului lui Dumnezeu și ei să poată învăța
IEHOVA

regulamentul acestuia. ”De aceea, cu atât mai mult trebuie să ne ținem de lucrurile pe care le-am
auzit ca să nu fim depărtați de ele” – Evrei 2:1. ”De aceea voi fiți gata să vă aduc totdeauna
aminte de lucrurile acestea, măcar că le știți, și sunteți tari în adevărul pe care îl aveți” – 2 Petru
1:12.
În trecut, Spiritul sfânt a fost mângâietorul și ajutorul poporului lui Dumnezeu, și acei
frați care erau unși cu spiritul sfânt al Domnului, au acționat în calitate de învățători ai celor
credincioși; dar acum de cănd a venit Isus Hristos la Templu, Iehova și Marele Profet Hristos
Isus sunt învățătorii și aceștia nu mai sunt puși într-un colț, ci sunt clar văzuți de cei credincioși,
iar cei credincioși primesc cunoștință și înțelegere din Cuvântul lui Dumnezeu descoperit lor
prin Capul Templului, a organizației LUI.
La încheirea legământului din Moab, care a prefigurat legământul pentru Împărăție,

pământul precum și cerurile sunt chemate ca Martor la acestea. – Deuteronom 30:19
Legământul pentru Împărăție și importanța a acestui legământ, cere să fie publicat pe

întreg pământul de aceia care se află în acest legământ, pentru că ei cunosc scopul lui Dumnezeu
care va fi realizat. Scopul lui Dumnezeu trebuie declarat și la acesta nu trebuie adăugat și nici
scos nimic, el trebuie prezentat așa cum este el arătat în Cuvântul Lui –Deuteronom 4:2; 12:32;
Apocalipsa 22:18,19; Proverbe 30:6.
Acest timp prezent este așadar, un timp de eliberare, de luare a unei decizii pline de
responsabilitate care vine peste aceia care au fost aduși într-un legământ pentru Împărăție.
Deuteronom 11:26-28. Aceasta este spus pentru cei care acum sunt credincioși și servesc cu
bucurie pe Dumnezeu în Templu, la care Iehova descoperă secretele Lui, și aceste secrete fără
îndoială sunt făcute de cunoscut. Învățând aceste secrete, e un fel de a spune, se obține o
înțelegere a scopului lui Dumnezeu privind aceia din Templu, clasa Împărăției care trebuie să
meargă mai departe în lucrarea de mărturie pentru a proclama scopul lui Iehova și altora.
IEHOVA
RĂMĂȘIȚA ÎN TEMPLU -

Timpul a sosit când sfinții lui Iehova sunt adunați împreună la El în Templu, și când
Noul legământ este inaugurat prin ei. Sionul are de adus și ”alți copii” ai lui Iehova adică, pe
rămășița poporului lui Dumnezeu de pe pământ care este adusă și ea într-un legământ pentru
Împărăție. Acest lucru a fost preumbrit de cuvintele rostite în Moab către poporul lui Israel, și
anume: ”Israele, ia aminte și ascultă! Astăzi tu te-ai făcut poporul Domnului Dumnezeului tău” –
Deuteronom 27:9.
Atunci Iehova separă pe poporul Său de alte popoare cu scopul de ”a intra în legământ cu
Iehova Dumnezeul tău, în legământul acesta încheiat cu jurământ și pe care Iehova Dumnezeul
tău îl încheie cu tine în ziua aceasta, ca să te facă azi poporul Lui și El să fie Dumnezeul tău, cum
ți-a spus, și cum a jurat părințior tăi, Aavraam, Isaac și Iacov”– Deuteronom 29:12,13.
Astfel, Iehova arată că poporul scos din națiuni și luat în legământul pentru Împărăție,
este luat pentru a realiza scopul Său, și anume, că ei pot fi folosiți în legătură cu lucrarea de
justificare a Numelui Său sfânt și drept. El îi aduce pe aceștia în Templu, îi îmbracă cu mantia
dreptății și haina mântuirii (neprihănirii), veștminte pregătite pentru cei ascultători, ca să fie
identificați ca un popor drept a lui Dumnezeu, în armonie cu scopul Său. ”Iehova ne-a poruncit
atunci să împlinim toate aceste legi și să ne temem de Iehova Dumnezeul nostru, ca să fim
întotdeauna fericiti, și să ne țină în viață, așa cum face astăzi” – Deuteronom 6:24,25. Pentru
mângâierea acelora care sunt acum în legământul pentru Împărăție și care sunt zeloși și dornici
să asculte poruncile lui Dumnezeu, El spune: ”Ferice de tine, Israele! Cine este ca tine, un popor
mântuit de Domnul, scutul care îți dă ajutor, și sabia care te face slăvit? Vrășmașii tăi vor face pe
prietenii tăi înaintea ta, și tu vei călca peste înălțimile lor” – Deuteronom 33:29.
Rămășița aflată în legământul pentru Împărăție sunt ”cei aleși” ai lui Iehova –
Deuteronom 4:7,8,20, 32,38. Odinioară nu erau un popor, dar acum cei unși sunt un popor pentru
al său Nume – 1 Petru 2:9,10. Această alegere și introducere în legământul pentru Împărăție nu
este de dragul îndreptățirii de sine egoiste sau așa numitei ”dezvoltări de caracter” a creaturilor,
ci se datorează credincioșiei lui Iehova față de legământul Său, pentru justificarea Numelui și a
IEHOVA

Cuvântului Său. Ei sunt luați pentru Numele Său și aprobați din cauza credincioșiei și
ascultării lor.
Căderea poporului declarat a lui Iehova Dumnezeu trebuia să fie avertizat dinainte după
cum arată următoarele cuvinte: ”Cine crede că stă în picioare, să ia seama să nu cadă”- 1
Corinteni 10:12,13. Israeliții au fost conduși de Iehova Dumnezeu timp de 40 de ani în pustie,
prin urmare ei nu au fost lăsați de izbeliște. Chiar așa s-a întîmplat și din anul 1919 rămășița nu a
fost mai mult un popor părăsit, ignorat, ci au fost înștiințați despre relațiile din trecut ale lui
Dumnezeu cu credincioșii, și de asemenea despre cei rebeli din perioada ”pregătirii căii înaintea
Domnului”; și acest lucru a fost prefigurat de legământul din Moab. – Deuteronom 11:1-9.
Iehova, prin legământul din Moab care este un legământ de credincioșie a prezis că va da
rămășiței un Nume Nou și că ei trebuie să fie un popor sfânt devotat pe deplin serviciului lui
Iehova, și să-L servească cu credincioșie pe El. – Deuteronom 26:18,19; 28:10. Rămășița trebuie
să cunoască prin urmare în această zi (care este ziua lui Iehova) că Iehova este Dumnezeu; astfel
că ei trebuie să fie responsabili pentru facerea de cunoscut a adevărului și ei trebuie să fie pe
deplin ascultători lui Dumnezeu în lucrarea de vestire (mărturie) a adevărului – Deuteronom
4:39,40; 29:5,6.
Supunerea rămășiței în ascultare deplină asigură menținerea lor în ”pământul celor vii” –
Deuteronom 5:33;11:21. Legământul făcut în Moab subliniază credincioșia așadar, este corect
numit legământul pentru credincioșie.
Marea bunătate a lui Iehova prin dispoziția Lui plină de iubire pentru rămășiță este făcută
cunoscut în legământul de credincioșie. – Deuteronom 8;2-5; 29:5,6. Așadar, El se apropie de
cei aflați în captivitatea organizației lui Satan, pe care o eliberează și o restatornicește înaintea
Lui, și o face parte din organizația lui Sfântă. – Deuteronom 30:1-8. Numai cei credincioși
continuă în privilegiile de serviciu pentru Iehova, iar acești privilegiați se bucură că au ocazia să
ajute pe cei necunoscători să ajungă la o înțelegere a scopului lui Iehova, și să devină și ei
privilegiați în credință. – Matei 25:14-30; Deuteronom32;21. În acest legământ din Moab,
Dumnezeu a lăsat să se vadă cum El a privit înainte spre timpul când va aduna la El pe copiii Lui
(lucru prefigurat de Estera și Rut), și când clasa reprezentată de ele, ar fi inclusă în legămîntul
IEHOVA

pentru Împărăție ; și acest lucru este văzut cum Dumnezeu a împlinit această frumoasă ilustrație
profetică. – Deuteronom 29:14,15; 32:43.
CERINȚE
În acest legământ din Moab, Iehova a prezis cerințele pentru rămășiță. Ei trebuie să fie un
popor separat și nu conformat acestei lumi. – Deuteronom 12:29-32; 16:21; 18:9-14.
Ei nu trebuie să comită adulter; adulterul Israelului spiritual înseamnă o relație nepermisă

ilicită cu organizația lui Satan mai cu seamă. – Deuteronom 22:13-20.
Nu trebuie să facă compromis cu lumea, ci ei trebuie să fie în întregime pentru Dumnezeu

și Împărăția Lui. – Deuteronom 7:1-5; 12:1-3.
Nu trebuie să depindă de ajutor lumesc, dar pot împrumuta adevărul oricând tuturor celor
care îl doresc. – Deuteronom 15:6
Trebuie să-și păstreze integritatea față de Dumnezeu care va fi greu încercată, fie în
laude, fie în ocări din pricina Numelui lui Iehova. – Deuteronom 29:24-28.
Iehova a răspândit sau a lăsat să fie ținută o sărbătoare pentru organizația Sa regală, și
rămășița credincioaă este determinată să stea lângă Isus Hristos la masa Lui, și să ia parte la
sărbătoare, prin urmare, la această sărbătoare pe masă trebuie să fie doar bucate curate care vin
de pe masa Domnului, și care nu vin de la oameni – Deuteronom 14:1-21.
Trebuie să respecte cu fidelitate termenii și condițiile legământului vecinic cu privire la

sfințenia vieții – Deuteronom 21:1-9.
Între membrii poporului lui Dumnezeu nu trebuie să existe camătă, nici nedreptate, nici
înșelătorie, nici acte neroditoare, nefolositoare. – Deuteronom 25:11-16.
Nu trebuie să existe nici o asuprire sau fraudare între ei ci numai generozitate față de
săraci și ajutor față de alții – Deuteronom 22:1-8.
IEHOVA

Cei luați în legământul pentru Împărăție nu trebuie să confunde identitatea lor
Nu trebuie să fie afemeiați, nici să poarte îmbrăcăminte necorespunzătoare pentrua atrage

atenția asupra lor.
Ei trebuie să de-a slavă lui Iehova – Deuteronom 22:5-12. Ei trebuie să vină la o stare de
unitate în organizația lui Iehova, și să fie supuși instrucțiunilor organizației, instrucțiuni care vin
direct din Templul lui Iehova.
Fiind în unitate în Hristos, ei vor avea încredere unul în altul, și să facă întotdeauna tot ce
este bine unul pentru altul. Pe mai departe se arată că fiecare trebuie să fie supus instrucțiunilor
provenite din Templu; ei nu vor mai face ”fiecare om după cum i se pare drept în ochii lui”, ci
observă ce au de făcut fiecare în armonie cu instrucțiunile date, continuând lucrul care le-a fost
încredințat oferind sacrificiul lor de laudă lui Iehova. – Deuteronom 12:14.
Rămășița acum, se ferește ca nu cumva să greșească din cauza confuziei sau dorinței lor
de a urmări idei proprii cu privire la modul în care trebuie să se facă lucrarea lui Dumnezeu.
Serviciul pentru Iehova trebuie să fie adus la locul Său ales, peste care Iehova și-a pus Numele
Său, și acest loc este în Templu, adică în organizația Sa. Serviciul trebuie să fie efectuat în mod
conștiincios și cu credincioșie, și acest lucru Dumnezeu l-a accentuat în Cuvantul Său. –
Deuteronom 12:18-28; 14:23-27; 26;1-3. Sanctuarul fiind curățit, rămășița credincioasă să
continue să lucreze în unitate deplină. Rămășița trebuie să vestească cu curaj și îndrăzneală
adevărul. Hristos Isus Marele Profet a lui Iehova, conferă binecuvântările asupra celor din
legământ. – Deuteronom 33:6-29.
După anul 1926 d.hr. după ce rămășița este luată în legământ, vine un timp al
binecuvântărilor – Daniel 12:12; vezi T.V. 1929 pag.376. Rămășița credincioasă va avea o
completă încredere în Iehova Dumnezeu, și nu-i va fi frică de dușmani. Iehova va fi refugiul lor,
locul de scăpare – Deuteronom 33:26-29.
Rămășița credincioasă trebuie acum să știe și să declare în mod înțelept judecățile

Domnului, cartea Deuteronom scrisă în legătură cu legământul din Moab, descoperă în mod clar
pe clasa ”robului rău”și conține profeții directe privind această clasă a ”omului fărădelegii”
IEHOVA

prezicând că această clasă va fi pusă pe fugă de dușman și va fi luată în captivitate. –
Deuteronom 32:34-38; Zaharia 14:2. Legământul de credincioșie de asemenea arată că rămășița
credincioasă nu va avea nimic în comun cu clasa ”robului rău”, din contră o va evita și va refuza
să se angajeze într-o controversă cu ea. – Deuteronom 33:11.
RĂZBOI
Iehova a provocat pe aceia cu care El a încheiat legământul din Moab, să lupte împotriva
Amaleciților și Cananiților, preumbrind un lucru pe care rămășița trebuie să-l facă fără ezitare, și
anume ea trebuie să poarte un război împotriva celor care azi sunt așezați ”în locul sfânt” și care
sunt de fapt dușmanii lui Dumnezeu. – Deuteronom 20:10-17. Astfel de dușmani în mod fals și
fraudulos pretind că reprezintă pe Dumnezeu, de aceea aceștia trebuie împinși necontenit înapoi,
expunând adevărul. – Deuteronom 7:22-24. Iehova a dat instrucțiuni de luptă și metode de
război, care au fost executate de oamenii tipici ai Săi, cei din vechime. – Deuteronom 20:1-19.
Rămășița este instruită în materie de război împotriva inamicului și încrezându-se în Iehova,
trebuie să urmeze cu curaj instructiunile specifice pe care le-a dat Iehova. – Deuteronom 7:22-24.
Rămășița credincioasă fiind în armata Domnului, nu îi este teamă de atacul modern al
dușmanilor înrădăcinați, reprezentanții lui Satan. – Deuteronom 7:17-21. Credincioșii vor călca
în picioare opoziția, continuând să meargă înainte, în ciuda multor inconveniente și suferințe
aduse asupra lor din cauza credincioșiei lor.
Ei trebuie să continue fără frică, să proclame lauda Domnului pentru a anunța judecățile
Lui și Împărăția Lui, totodată. Iehova Dumnezeu este în tabăra lor și ei trebuie să păstreze tabăra
curată și pe deplin devotată lui Iehova. – Deuteronom23:9-14; 31:1-8. În unitate deplină,
rămășița lui Iehova continuă în credință să realizeze serviciul cu bucurie și cântând laude lui
Iehova, și acest lucru lovește puternic în inima dușmanului, lucru prezis de legămîntul făcut în
Moab – Deuteronom 2:25; 11:25; Filipeni 1:27-29.
IEHOVA

Iehova este Dumnezeul poporului Său drept pe care El l-a desemnat ca Ieșurun și ei sunt
poporul lui Dumnezeu. Ei sunt separați cu totul de organizația lui Satan, instruiți în lucrurile
secrete de Cel Prea Înalt, primind instrucțiuni în locul secret al Templului și acum ei sunt trimiși
să declare cu curaj Numele Său.
Aceste cerințe și binecuvîntări prefigurate în legământul pentru Împărăție au fost scrise

cu mult timp înainte pentru mângăierea și ajutorul poporului credincios a lui Dumnezeu. –
Romani 15:4. În special pentru mângăierea și întărirea rămășiței credincioase, Iehova a lăsat să
fie scrise aceste cuvinte prețioase: ”Nimeni nu este ca Dumnezeul lui Ieșurun, El trece pe ceruri
ca să-ți vină în ajutor, Trece cu măreție pe nori”. ”Ferice de tine, Israele! Cine este ca tine, un
popor mântuit de Iehova Dumnezeu, scutul care îți dă ajutor, și sabia care te face slăvit?
Vrășmașii tăi vor face pe prietenii înaintea ta, și tu vei călca peste înălțimile lor!”- Deuteronom
33:26,29.
RELAȚIE
Unul din scopurile supreme ale lui Iehova este justificarea Numelui Său, că toată
creațiunea poate să vadă și să stie că El este Dumnezeu, și dacă creaturile vor să trăiască ele
trebuie să fie în armonie cu El, cu Cel Prea Înalt. Prin urmare, toate legămintele lui Iehova se
găsesc într-o relație unele cu altele.
Când Lucifer s-a răzvrătit și a întors pe om pe calea păcatului, Iehova a declarat că El va

pune vrăjmășie între sămânța femeii (femeia lui Dumnezeu ilustrată prin organizația Sa) și
sămânța lui Satan, și că sămânța femeii lui Dumnezeu va avea în final un triumf spre justificarea
Numelui Mare a lui Dumnezeu. – Genesa3:15. Această declarație a fost de fapt un legământ a lui
Iehova care este un scop care nu se poate schimba, modifica sau anula.
Hristos Isus este sămânța promisă care va triumfa peste organizația lui Satan spre gloria
lui Iehova Dumnezeu. Legământul vecinic pe care Iehova l-a făcut cu Noe, privind sfințenia
IEHOVA

vieții a fost o declarație a scopului Său, arătând întregii creațiuni că Iehova este ”Dătătorul de
viață”, și că nimeni nu are dreptul să ia viața fără permisiunea lui Iehova Dumnezeu. Acest
legământ este o justificare a Numelui sfânt a lui Iehova – Genesa 9:1-12.
Iehova l-a luat pe Avraam în țara Canaanului, și acolo l-a folosit să ilustreze pe însuși
Dumnezeu, iar soția lui Avraam să ilustreze pe organizația lui Dumnezeu, fiul lor Isaac să
ilustreze pe Hristos Isus, ”sămânța promisă”, pe care Iehova Dumnezeu îl folosește ca
justificatorul Numelui Său. Binecuvântările poporului care vor veni peste ei prin Justificatorul și
Răscumpărătorul ar fi necesare întru justificarea Numelui lui Iehova, efectul rezultând din cauză,
că viața de suspus ar dovedi că Numele lui Iehova este viață, și că El poate pune oameni pe
pământ care să-și păstreze integritatea înaintea Lui și să primească viață în modul plăcut Lui.
Iehova nu i-a permis lui Avraam să-l ucidă pe Isaac când Avraam l-a oferit pe fiul Său ca
sacrificiu. Dacă Isaac ar fi fost omorât, atunci el nu ar fi putut fi folosit în continuare în acest
tablou profetic. Oferirea lui Isaac ca jertfă de către Avraam a prefigurat faptul că, Dumnezeu va
permite Fiului Său să fie pus în moarte de mâinile lui Satan și astfel Iehova și-ar demonstra
puterea supremă și numele lui ar fi justificat, prin ridicarea din moarte (invierea) a Fiului Său
Preaiubit Isus Hristos. Aceasta a fost o demonstrație triumfătoare pentru Iehova și o justificare a
Numelui Său.
Dumnezeu a dovedit că moartea lui Hristos Isus, fiul preaiubit al Său, va furniza
răscumpărarea sau prețul răscumpărător pentru om; dar că bunătatea și dragostea pentru omenire
este secundară justificării Numelui lui Iehova. Toți cei ce cred în Domnul Isus Hristos și sunt
supuși Lui și care primesc viață stă ca o justificare a Numelui și a Cuvântului lui Iehova
Dumnezeu. Legământul lui Avraam este așadar, o expresie inalterabilă și neschimbabilă a
scopului Său de a produce o ”sămânță”, ”sămânță ”care este Fiul Său Preaiubit, și care ar putea
să-și păstreze integritatea față de Dumnezeu în credincioșie până la moarte, și pentru care va
primi cea mai mare poziție în organizația lui Iehova, fiind investit ca Mare Preot a lui Iehova
Dumnezeu, și Justificatorul Numelui Sfînt al Tatălui Său, Iehova.
Învierea lui Isus Hristos din moarte, înălțarea Lui, dăruirea unui nume mai pesus de toată
creațiunea, declarația lui Iehova că fiecare genunchi se va pleca înaintea Lui spre gloria lui
IEHOVA

Dumnezeu, este o dovadă conclusivă că scopul primar al legământului Avraamic este să arate că
Iehova este Cel Adevărat, Dumnezeul Cel Atotputernic, dătătorul fiecărui dar bun si desăvârșit.
Prevederea Lui Iehova de a da viață celor supuși din rasa umană prin Isus Hristos este de
o importanță secundară celei de justificare a Numelui Său. Acolo nu este explicat motivul de ce
Iehova a făcut un legământ de a da viață vreunei creaturi, dar fiecare motiv al legământului
exprimă clar scopul Lui de a-și justifica Numele, și astfel scopul este strâns legat de legământul
făcut. Iehova a ales Egiptul pentru a face acolo un tablou profetic arătându-și clar scopul Său de
a-și justifica Numele. 2 Samuel 7:23. Prin faptul că Iehova a strâns la El un popor pentru Numele
Lui, nu înseamnă că numai pentru salvarea vieții lor a făcut-o, ci pentru a avea un popor prin care
să-și facă lucrarea de justificare a Numelui Său; și salvarea acestora depinde de ascultarea lor
necondiționată în îndeplinirea serviciului pe care l-au primit.
Înainte de a aduce ”sămânța promisă”, Iehova a ilustrat cum El va scoate un popor din
națiunile pământului, un popor pentru Numele Lui, și pentru acest motiv a făcut un legământ în
Egipt pe care l-a confirmat la Sinai. Națiunea imperfectă și păcătoasă a Israelului nu a putut fi un
popor pe deplin acceptat pentru Numele Lui, până nu a venit ”sămânța promisă”; așadar
legământul Legii ”a fost adăugat din pricina călcărilor de lege (altfel spus, din pricina
imperfecțiunii și a păcatului cărnii) până când avea să vină ”sămânța ” (Isus Hristos) căreia îi
fusese făcută făgăduința” – Galateni 3:17,19. Isaac, fiul lui Avraam a fost un tip a lui Isus
Hristos, Fiul preaiubit a lui Dumnezeu, care este ”sămânța promisă”.
El trebuie să vină înainte de a fi scos un popor pentru Numele Lui Iehova. Când Isus
Hristos a venit, puțini Evrei au fost credincioși și au acceptat să fie supuși Cuvântului Său, care
au fost transferați de la Moise, mijlocitorul Legii, la Hristos, și toți ceilalți au fost lepădați și
scoși afară. Iehova Dumnezeu a făcut cu Isus Hristos un Nou legământ care va fi un instrument
de realizare a ceea ce legământul Legii nu a putut, și anume de a scoate un popor din toate
națiunile pământului, un popor pentru Numele lui Iehova, un popor care să fie pe deplin devotat
Lui.
Prin Noul legământ a fost exprimată dorința sau scopul lui Iehova, că El va lua din
națiuni un popor pentru Numele Său, și acest legământ este un instrument angajat pentru
IEHOVA

realizarea scopului Său. Noul legămînt nu este un mijloc de a da viață cuiva, dar aceea care sunt
luați într-un legământ trebuie să fie îndreptățiți la viață ca primă condiție și prin credință în
Domnul ei primesc necondiționat viață vecinică. Această condiție trebuie dovedită înainte de a
intra în Noul legământ. Toți aceia care sunt aduși în Noul legământ trebuie mai întâi să accepte
necondiționat să facă voia lui Dumnezeu, bazându-și credința lor și acțiunile lor pe sângele
vărsat a lui Hristos Isus, ca preț de răscumpărare pentru omenire, fiind singurul mijloc prin care
omul poate primi viață.
Fiind astfel, justificați prin credință și născuți de spiritul sfânt a lui Dumnezeu, toți care
vin sub termenii și condițiile legământului celui Nou, sunt aceia care țin sus credincioșia lor la
momentul venirii lui Isus la Templu pentru judecată, iar cei care sunt aprobați sunt desemnați ca
fiind poporul scos din națiuni pentru Numele lui Iehova, Noul legământ fiind astfel inaugurat
prin ei, după care sunt luați în legământul pentru Împărăție.
Iehova Dumnezeu a făcut un legământ pentru Împărăție cu David – 2 Samuel 7:16. În

acest legământ David a ilustrat pe Isus Hristos, pe care Iehova l-a investit ca Rege: ”Am făcut un
legământ cu alesul Meu zice Iehova- ”iată ce am jurat robului Meu David: ”Îți voi întări sămânța
pe vecie, și-n veci îți voi așeza scaunul de Domnie. Îi voi păstra totdeauna bunătatea mea și
legământul Meu îi va fi neclintit. Îi voi face vecinică sămânța și scaunul de domnie ca zilele
cerului. Nu-Mi voi călca legământul și nu voi schimba ce a ieșit de pe buzele mele”- Psalmi
89:3,4,28,29,34.
Aceasta este o declarație neschimbabilă a scopului lui Iehova de stabilire a Împărăției

Sale împreună cu Fiul Său preaiubit întronat ca Rege și Domn. Mai târziu, Isus a spus ucenicilor
Săi că Iehova a făcut un legământ cu El pentru Împărăție și că aceia care sunt luați pentru
Numele lui Iehova și care continuă în credincioșie, pe aceia Isus îi va aduce în legământul Său să
fie o parte a Împărăției și vor împărăți împreună cu El – Luca 22:28-30.
Noul legământ a fost prin urmare, un mijloc a lui Iehova angajat să scoată afară din lume
un popor pentru Numele Lui, și că aceia care rămân credincioși pot fi luați în legământul pentru
Împărăție și devin astfel o parte a Împărăției. În Moab, Iehova a făcut un legământ cu poporul
Său ales care a fost scos afară din Egipt și legământul din Moab a preumbrit legământul pentru
IEHOVA

Împărăție. Isus a fost născut de o femeie sub Lege, dar nu a fost un Fiu al legii, ci El a fost și este
Fiul lui Iehova Dumnezeu. El a respectat termenii și condițiile legământului făcut în Moab și
Iehova l-a făcut pe El Marele Profet pe care Moise l-a preumbrit.
Mai departe, se arată relația dintre legământul făcut în Moab și legământul pentru
Împărăție și când Isus a fost încercat de Satan, El a citat din Cuvântul lui Dumnezeu înregistrat
de Moise în cartea Deuteronom. Când integritatea lui Isus a fost încercată de întrebarea pusă de
Satan, Isus a citat Deuteronom 8:3 ”Drept răspuns Isus i-a zis: Este scris: omul nu trăiește numai
cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu” – Matei 4:4. În cea de-a doua ispită
Isus a citat din Deuteronom 6:16 ”De asemenea este scris, a zis Isus: Să nu ispitești pe Iehova
Dumnezeul tău”- Matei 4:7. Când altă ispită i-a fost adusă înainte de către Diavol, Isus a citat din
Deuteronom 6:13 ”drept răspuns Isus i-a zis: Înapoia Mea Satano! Este scris ”Să te închini
Domnului Dumnezeului tău și numai Lui să-i slujești” –Luca 4:8.
Cu altă ocazie, Isus a citat cuvintele profeției din Deuteronom și între acestea vor fi găsite
cele din Matei 5:31,33,38, și Marcu 10:4. Când Moise a rostit cuvintele privind adunarea aleșilor
lui Dumnezeu, El a avut clar în minte cuvintele lui Moise înregistrate în Deuteronom 30:4; Matei
24:31 și Marcu 13:27. Relația dintre legământul Legii făcut în Egipt și inaugurarea acestuia la
Muntele Sinai, și legământul de credincioșie încheiat în cîmpiile Moabului, au preumbrit relația
dintre Noul legământ făcut în antitipicul Egipt, și inaugurat la Muntele Sion, și legământul pentru
Împărăție care a cerut absolută credincioșie din partea celor care doresc să se împărtășească în
Împărăția lui Dumnezeu cu Hristos Isus. Deuteronom 29:1; Luca 22:14-20, 28-30.
La instituirea Comemorării, Isus a declarat către ucenicii Săi, că Noul legământ a fost
făcut și i-a invitat și pe ei să intre în acest legământ, și tot atunci Le-a spus că Iehova avea
încheiat un legământ cu El pentru Împărăție, și cuvintele Lui către ucenici au arătat la
credincioșie, ca la cel mai împortant lucru cerut acelora care sunt aduși în legământul pentru
Împărăție.
Noul legământ este instrumentul lui Dumnezeu angajat să scoată din lume un popor
pentru Numele lui, pe care îi face Martorii Lui, în timp ce legământul pentru Împărăție este un
aranjament de pregătire în vederea obținerii unei oportunități prin care sunt luați într-un legămînt
IEHOVA

de a face voia lui Iehova și ei trebuie să dovedească credincioșia lor până la sfârșit (rămășița
până la moarte) – Apocalipsa 2:10.
Relația între Noul legământ, legământul Avraamic și legământul pentru Împărăție pare a
fi clar preumbrit de efodul și brâul marelui Preot tipic care a servit Israelul natural ”efodul să-l
facă din aur, de fir albastru purpuriu și cărămiziu, și de in subțire răsucit; să fie lucrat cu
măiestrie. Să aibă doi umerari uniți cu el; la cele două capete ale lui să fie legat de ei. Brâul să fie
de aceeași lucrătură ca efodul și prins pe el; să fie de aur, de fir albastru, purpuriu și cărămiziu, și
de in subțire răsucit. Să iei apoi două pietre de onix, și să sapi pe ele numele fiilor lui Israel; șase
din numele lor pe o piatră, și alte șase pe a doua piatră, după șirul nașterilor”. – Exod 28:6-10.
Aaron marele Preot a purtat sau a suspendat de la umeri efodul. Partea de dinainte a efodului a
ilustrat legământul Avraamic, jumătatea de spate a efodului pare să ilustreze Noul legământ în
care sunt aduși copiii lui Dumnezeu, după ce au făcut un legământ de sacrificiu, făcut în
momentul consacrării lor. –Psalmi 50:5.
Noul legământ este definit mijlocul sau instrumentul angajat pentru strângerea unei
societăți de oameni din toate națiunile pământului care prin adopție (înfiere) devin o parte a
”sămânței promise” în legământul Avraamic.
În ceea ce privește pieptarul Judecății atașat la partea din față a efodului este scris: ”Să
faci apoi pieptarul judecății lucrat cu măestrie, să-l faci din aceeași lucrătură ca efodul; să-l faci
din aur, de fir albastru, purpuriu și cărămiziu, și de in subțire răsucit, să fie în patru colțuri și
îndoit; lungimea lui să fie de o palmă, și lățimea tot de o palmă. În el să țeși o țesătură de pietre și
anume, patru rânduri de pietre: în rândul întâi – un sardonox, un topaz și un smaragd; în al doilea
rând- un rubin, un safir, și un diamant; în al treilea rând – un opal, un agat și un ametist; în al
patrulea rând – un hrisolit, un onix și un iaspis. Aceste pietre să fie legate în ferecătura lor de aur.
Să fie douăsprezece după numele fiilor lui Israel, săpate ca niște peceți, fiecare cu numele uneia
din cele douăsprezece seminții” – Exod 28:15-21.
Acest pieptar care purta aceste pietre prețioase, a reprezentat legământul pentru
Împărăție, Împărăție la care cei născuți de spiritul Sfânt sunt chemați și în care cei credincioși
se împărtășesc cu Hristos Isus, Regele lui Iehova și Marele Preot.
IEHOVA

Aceia care sunt luați în legământul pentru Împărăție trebuie să fie pe deplin devotați lui Iehova,
precum inscripția gravată pe placa de aur purtată de mitra Marelui Preot declarat –
„S F I N Ț E N I E L U I I E H O V A”.
Aceștia sunt cei care sunt Martorii lui Iehova credincioși care proclamă pe regele
veciniciei și a lui Împărăție , și care își dovedesc credincioșia lor până la moarte, pentru a intra în
moștenirea Împărăției. – Zaharia 9:16. Legământul Legii făcut în Egipt a fost adăugat la
legământul Avraamic, pentru un scop și pentru un timp fixat, dar nu a reușit să producă un popor
pentru Numele lui Iehova, popor care ar fi fost o parte a ”sămânței ” promise lui Avraam –
Galateni 3:17-19, prin urmare acesta a fost abolit, sau desființat. Imediat după ce acest legământ
al Legii a devenit învechit, Noul legământ a fost făcut și acesta a fost instrumentul lui Iehova
adăugat sau atașat legământului Avraamic; și poporul Noului legământ care este adunat mai
departe pentru Numele Lui Iehova este făcut Martorul Său, pentru ca apoi să declare acest Nume
sfânt și drept întregii lumi.
Marele preot a lui Israel a purtat efodul și pieptarul cu cleme pe umeri care țineau cele
două părți ale efodului, unite. Chiar și așa Marele Preot a lui Iehova care este Isus Hristos, preot
în veac după ordinul lui Melchisedec, poartă sarcina legământului Avraamic, Noul legământ și
legământul pentru Împărăție, toate acestea fiind instrumentele lui Iehova angajate pentru a
realiza scopul Său. Pe umăr, piesele efodului, închizătoarele celor două părți unite au avut două
pietre de onix gravate cu Numele celor douăsprezece seminții ale lui Israel, iar acestea au fost
fixate în broșe de aur. Astfel, au fost preumbrite douăsprezece diviziuni ale semințiilor lui Israel,
care sunt poporul lui Iehova construind legătura dintre legământul Avraamic și Noul legământ.
Așadar este făcut clar modul în care apar toate legămintele lui Iehova și instrumentele Lui
folosite să realizeze voia sau scopul Lui, și că lucrurile ascunse sau secrete referitoare la acest
scop sunt aduse la cunoștința celor care se tem de el și care cu credință și bucurie îi servesc Lui.
Unul din cele mai importante lucruri descoperite este cel ce privește Numele Său Sfânt, de Cel
Prea Înalt și Atotputernic, pe care El dorește acum să-l justifice pe deplin și pentru totdeauna.
IEHOVA

CAPITOLUL - XI-
Promisiunea necondiționată a lui Iehova către Avraam este numită legământul Avraamic,
din motivul că Avraam a servit să ilustreze pe însuși Iehova Dumnezeu, în timp ce Sara, soția lui
a servit să ilustreze pe organizația lui Iehova, care aduce o ”Sămânță” pentru Numele și scopul
Său. Acesta este un legământ unilateral făcut de-o parte a acestuia. Aceasta este o declarație a
scopului lui Iehova care nu se schimbă niciodată, de a face un lucru sigur, iar rezultatul nu
depinde după aceea de omul Avraam sau de oricare altă creatură care ar reuși sau nu să facă
acest lucru. Acesta este un legământ care anunță prevederile lui Iehova pentru om, de a obține
viață, dintr-un motiv afirmat clar: ”Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânța
ta” – Genesa 22:18. Binecuvântările familiilor sau a oamenilor de pe pământ arată modul cum
Dumnezeu va da oportunitatea să trăiască și o astfel de posibilitate trebuie să vină în felul Său
numit și anume, prin intermediul sămânței promise care este Isus Hristos.
Apostolul Petru în numele lui însuși și a altor apostoli, a pus o întrebare lui Isus cu privire
la un lucruce privea în viitor. Și Isus le-a zis: ”Adevărat vă spun, că atunci când va sta Fiul
omului pe scaunul de domnie al mărimii sale, la înnoirea tuturor lucrurilor voi, care M-ați urmat,
veți ședea și voi pe douăsprezece scaune de domnie și veți judeca pe cele douăsprezece seminții
ale lui Israel” - Matei 19:28. Aceste cuvinte par să se aplice exclusiv la cei doisprezece apostoli,
pentru că numai douăsprezece scaune de domnie sunt specificate, judecata celor douăsprezece
semnții ale lui Israel în mod evident se aplică în primul rând Casei lui Dumnezeu care este
Israelul spiritual, inclusiv toți care au făcut o profesie din faptul că l-au urmat pe Isus Hristos.
”Judecata stă să înceapă de la Casa lui Dumnezeu” – 1 Petru 4:17. ”Toți ne vom înfățișa înaintea
scaunului de judecată a lui Hristos” –Romani 14:10.
Lucrarea de judecată a Israeliților spirituali, atât a celor adevărați cât și a celor pretinși,
este o lucrare de justificare care atinge un punct culminant în bătălia zilei celei mari a
Dumnezeului Celui Atotputernic. După aceea, urmează promisiunile lui Dumnezeu
”binecuvântarea tuturor familiilor pământului” care se vor supune Regelui. Astfel de
IEHOVA

binecuvântări vor include în mod obligatoriu judecata persoanelor individuale ale omenirii, iar
cei ascultători vor primi binecuvântările vieții vecinice din partea lui Iehova dătătorul vieții prin
Isus Hristos.
Aceasta nu este o ”restatornicire”, ci este darul vieții și toate binecuvântările la care

participă cei ascultători din omenire sunt primite prin Sămânța făgăduinței” – Romani 6:23,
Genesa 12:3; 22:18. Scripturile nu dezvăluie că Dumnezeu ar fi făcut sau ar face vreodată un
legământ cu omenirea pentru a-i restatornici.
După păcătuirea lui Adam, fiecare din neamul lui a fost descalificat de a intra într-un
legământ cu Dumnezeu. Toși s-au născuți păcătoși și Dumnezeu nu ar putea face un legământ
sau contract cu vreo creatură păcătoasă. Orice creatură care intră într-un legământ cu Dumnezeu
trebuie să stea în picioare înaintea lui Dumnezeu, poziție care înseamnă că creatura este aprobată
și justificată sau din cauza credinței pe care Dumnezeu o consideră ca justificată. Noul legământ
a fost făcut cu Isus Hristos, și apoi numai cu aceia care au exercitat credință în sângele vărsat a
lui Hristos Isus, care au făcut o consacrare să facă voia lui Dumnezeu, astfel intrând într-un acord
sau legământ de sacrificiu au fost justificați.
Dumnezeu a prevăzut în mod expres că viața vor primi numai aceia din rasa umană care
au o reală credință în sângele vărsat a lui Hristos Isus. Atunci de ce a trebuit ca Dumnezeu să
facă un legământ, chiar printr-un mijlocitor să ofere viață unor creaturi când El a prevăzut deja
că ”viața” este un dar a lui Dumnezeu prin Hristos Isus, Domnul nostru?”- Romani 6: 23.
RESTATORNIC IRE
Cuvântul ”restatornicire” apare o singură dată în aceea parte a scripturilor scrise după
venirea lui Isus pe pământ și care au fost numite în mod obisnuit ”Noul Testament”; și acest loc
este scris în Faptele apostolilor 3:21. Cuvântul ”restatornicire” provine din rădăcina cuvîntului
”înviorare” de la Marcu 9:12. Acest cuvânt ”a restatornici” înseamnă a reconstitui ceva avut
IEHOVA

odată în existență. Creaturile umane născute în păcat din cauza moștenirii păcatului Adamic, nu
au avut dreptul de a exista. Scurta lor existență este suferința Domnului. Faptul că Dumnezeu a
prevăzut o modalitate prin care să de-a viață acelor creaturi prin Isus Hristos, este dovada că
asemenea creaturi nu au drept inerent de a fi restatornicite. Sângele vărsat a lui Isus Hristos este
prețul de răscumpărare pentru omenire, și El este Dătătorul de viață acelora care cred și se supun
Lui. De aici deducem că darul fără plată a vieții nu este o restatornicire ci este un cadou, un dar.
Transformarea lui Isus pe munte în prezența unuia din ucenicii credincioși demonstrază
că: ”Ilie l-i s-a arătat împreună cu Moise și sta de vorbă cu Isus” – Marcu 9:4. În această scenă
Ilie a ilustrat pe Isus Hristos, făcând cu siguranță un lucru privind Împărăția care a privit un timp
deosebit în viitor, un lucru de pregătire a căii înaintea Domnului, Iar Moise a ilustrat pe Isus
Hristos Marele Profet, Preot și Rege care este Executorul judecăților lui Iehova. Scena
schimbării la față a făcut referire la Împărăția lui Dumnezeu sub Isus Hristos, puternicul
Justificator. Acest lucru este arătat în cuvintele: ”și din nor s-a auzit un glas care zicea: Acesta
este Fiul Meu preaiubit, de El să ascultați!” – Marcu 9:7. Acestea fiind spuse, dramatica
transformare, schimbare la față a ilustrat pe Hristos Isus, Marele Preot a lui Iehova, de care toți
oamenii trebuie să asculte, deoarece Dumnezeu l-a trimis pe El să justifice Numele Lui și să-i
îndeplinească scopurile.
Este scris că ”Ilie va veni să așeze din nou toate lucrurile” acest fapt face referință la
restatornicirea rasei umane în timul domniei de o mie de ani? Nu, acesta nu poate fi așa, nu
există nici o dovadă scripturală care să susțină acest lucru. Atunci ce va fi restatornicit?
Restatornicirea se referă la ceea ce a fost odată existent între poporul Israel, care a fost pierdut ca
națiune credincioasă, adică toate învățăturile importante ce privesc Numele lui Iehova și
Împărăția Sa. Când ucenicii au coborât de pe munte, unde Isus a fost schimbat la față înaintea
lor, au început să vorbească despre ce au văzut și auzit și ei i-au adresat lui Isus această întrebare:
”De ce spun cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie? El le-a răspuns: ”Ilie va veni mai întâi; și
va așeza din nou toate lucrurile; tot așa după cum este scris despre Fiul Omului că trebuie să
pătimească mult și să fie defăimat. – Marcu 9:11,12.
IEHOVA

În acest text scriptural, și în alte texte biblice direct legate de acestea atât Ioan
Botezatorul, cât și Isus sunt identificați precum o lucrare făcută de ei. În ceea ce privește Ioan
Botezătorul profeția spune: ”Va merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul și puterea lui Ilie, ca să
întoarcă inimile părinților la copii, și pe cei neascultători la umblarea în înțelepciunea celor
neprihăniți, ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El” – Luca 1:17. Ca răspuns
la acestă întrebare, Ioan Botezătorul a citat din profeția lui Isaia cu privire la el însuși, și
anume:”Eu sunt glasul celui ce strigă în pustie! Neteziți calea Domnului! – Ioan 1:21-23.
Ioan a împlinit într-o măsură oarecare această profeție rostită cu privire la Ilie, dar Isus
Hristos însuși trebuie să împlinească în completare profeția așa cum arată și alte texte scripturale.
– Maleahi 3.1; 4:5,6. Aceste profeții referitoare la restatornicire s-au referit la restabilirea
adevărurilor mari pe care copiii lui Israel le-au pierdut și anume: că Iehova este singurul
Dumnezeu adevărat și că El prin Împărăția Sa își face un Nume Măreț si Sfânt.
Cuvintele din Marcu 9:12 ”Fiul omului trebuie să pătimească mult și să fie defăimat”,
arată o completă împlinire a profeției cu privire la Ilie, precedată de suferințele lui Isus Hristos și
toate acestea se referă la justificarea Numelui lui Iehova. Isus a suferit moartea, a inviat din morți
și a plecat pentru a-și primi Împărăția, configurând un lucru de restatornicire a urmașilor
adevărați ai lui Isus, o restatornicire a marilor adevăruri care au fost ascunse sau pierdute de ei, și
să pregătească un popor pentru îndeplinirea scopurilor lui Iehova.
Cheia cunoașterii și înțelegerii scopului lui Dumnezeu este o devotare dezinteresată,

neegoistă pentru Iehova, pentru unul și singurul Dumnezeu adevărat și zel în facerea voinței
Celui Prea Înalt. Când Isus a venit pe pământ atunci a fost puțină sau chiar deloc cunoștință și
înțelegere a scopului lui Iehova din cauza conducătorilor egoiști ai Israelului care au pierdut
cheia cunoștinței și au atras și pe alții după ei, care doreau să cunoască adevărul. Acest fapt se
datorează fariseilor și cărturarilor care ”au uitat” să își îndeplinească datoria cu privire la
învățarea poporului cu privire la expresia voinței lui Dumnezeu, și au neglijat să facă acest lucru
dorind devotament pentru ei inșiși la ceremoniile lor nesimțite și egoiste. Din acest motiv, Isus i-
a denunțat, i-a criticat în termenii cei mai puternici – Luca 11:42-53; Matei 23:13-33.
IEHOVA

Față de toți profeții Lui, Iehova ți-a exprimat scopul Său de a-și face un Nume pentru El
însuși și să stabilească Împărăția Lui sub Mesia, realizându-și scopul. Din cauza egoismului lor,
liderii Israelului natural au fost orbi la aceste adevăruri, și Împărăția nu a însemnat nimic pentru
ei. Isus Le-a spus: ”Împărăția lui Dumnezeu va fi luată de la voi și va fi dată unui neam care va
aduce roadele cuvenite”- Matei 21:43. Ei nu au adus poporului roadele Împărăției și anume,
cuvântul lui Dumnezeu al adevărului, ci au proclamat propriile doctrine egoiste. Prin profetul
Lui, Iehova a prezis venirea lui Ilie pentru a ”pregăti calea înaintea Domnului”, adică de a face o
lucrare de pregătire înainte de a veni Isus Hristos la Templu, în ”ziua Domnului” – Maleahi
3:1;4:5,6. Fără îndoială, Hristos Isus este mesagerul iar antitipicul Ilie înțelegând această
profeție începe lucrul de pregătire înainte de ”ziua lui Iehova”. Această profeție trebuie să aibă
împlinirea înainte de Armaghedon.
Ioan Botezătorul nu a împlinit în întregime această parte a profeției, dar el a împlinit

această profeție în tip sau în miniatură. El a pus accent pe Împărăția lui Dumnezeu spunânu-le
Israeliților: ”Pocăiți-vă căci Împărăția cerurilor este aproape” – Matei 3:2.
Hristos Isus a continuat lucrarea pe care Ioan nu a terminat-o, și El a început serviciul

Său asemănător cuvintelor folosite de Ioan și anume: ”Pocăiți-vă căci Împărăția cerurilor este
aproape” – Matei 4:17. Ioan a pregătit pe Evrei în vederea venirii lui Mesia, Regele, iar Isus
Hristos a pregătit un popor pentru Numele lui Iehova. Tot ce este de o importanță mare în această
zi a lui Iehova, privește Împărăția lui Dumnezeu sub Isus Hristos, Regele, Împărăție prin care
Dumnezeu își va justifica pe deplin numele și Cuvântul Său. Toate parabolele rostite de Isus
subliniază Împărăția lui Dumnezeu și faptul că Numele lui Iehova trebuie onorat .
Schimbarea la faâă de pe munte a fost o manifestare a scopului lui Dumnezeu de a stabili

Împărăția . Isus a fost impresionat de credința ucenicilor Săi, în importanța pe care au dat-o
Împărăției. Mai departe El le-a spus ucenicilor Lui despre plecarea Lui într-o țară îndepărtată
pentru a primi Împărăția de la Tatăl Său, dar se va întoarce și-i va primi pe urmașii Lui
credincioși, ca acolo unde va fi El vor fi și ei alături. Ei vor fi cei care îl vor iubi și la venirea Lui
și a Împărăției Sale. Ucenicii au pus mare accent pe Împărăția lui Dumnezeu în predicile lor, dar
IEHOVA

în scurt timp după moartea lor, oameni egoiști au devenit lideri în ”biserici”, și din cauza
egoismului lor, au pierdut cheia cunoștinței și au aruncat-o departe de ceilalți.
La timpul hotărât de Iehova Dumnezeu, Hristos a fost însărcinat de Tatăl Sau Iehova, să
facă o lucrare de pregătire a unui popor care să vadă și să aprecieze Împărăția. În facerea acestui
lucru de pregătire, Iehova a folosit pe cei consacrați care s-au angajat ca ambasadori sau Martori
în lucrare, și această lucrare a constat în restatornicirea adevărului către urmașii lui Isus Hristos.
Această lucrare de pregătire trebuie să fie făcută înainte ca Mesagerul lui Iehova să vină
la Templu, așa cum este scris: ”Iată voi trimite pe solul Meu, El va pregăti calea înaintea Mea. Și
deodată va intra în Templul Său, Domnul pe care-l căutați: Solul legământului pe care-l doriți;
iată că vine zice Domnul oștirilor”- Maleahi 3:11.
Lucrarea de pregătire la care se referă această profeție nu a pregătit un popor pentru a-l
duce în ceruri, nici chiar pentru aceia care și-au păstrat integritatea în credință și așteaptă răsplata
finală cerească. Lucrarea este de a pregăti un popor pentru Numele Lui Iehova, popor care
trebuie să facă o lucrare specifică Martorilor după ce ei sunt scoși din lume pentru a fi pregătiți.
Acum se vede clar, că toți aceia care privesc și iubesc venirea lui Isus a doua oară, așa cum a
promis, și a Împărăției lui Dumnezeu, sunt aceia care sunt gata de a participa la lucrarea de
Justificare a Numelui lui Iehova. Lucrarea de restatornicire menționată de Isus în Marcu 9:12,
nu a fost o lucrare de restabilire sau de ridicare a Împărăției, ci a fost o restabilire a credinței, a
adevărurilor cu privire la Impărație. În timpul acestei lucrări de pregătire, doctrinele false ale
trinității, a focului vecinic și altele au fost complet aruncate afară, după ce au fost vazute clar ca
neconforme cu Cuvântul lui Iehova Dumnezeu. Restabilirea celui mai mare adevăr dintre toate,
a fost cel cu privire la existența unui singur Dumnezeu adevărat, Atotputernic, și un Domn
Savaot care este Isus Hristos, Regele.
Marea descoperire a profeției nu a fost lucrarea de restatornicire, care este dată poporului
lui Dumnezeu după venirea Domnului Isus Hristos la Templu și după aducerea celor credincioși
la El în Templu. Marea descoperire a constat în diferența dintre lucrarea Ilie a bisericii și
lucrarea Elisei, această înțelegere a fost dată doar celor credincioși. acolo apare o clară diferență
în lucrarea îmbrățișată și declarată de Marcu și anume: ”Ilie va veni mai întâi să restatornicească
IEHOVA

toate lucrurile” și acest lucru îmbrățișat și de înțelegerea cuvintelor spuse de apostolul Petru
privind restatornicirea tuturor lucrurilor profețite de cei credincioși din vechime.
TIMP DE ÎMPROSPĂTARE
SAU VREMI DE ÎNVIORARE
Cuvîntul ”înviorare„ așa cum este acesta folosit de Isus în textul de mai sus, a fost legat
direct de cuvîntul ”restatornicire” folosit mai târziu, înțelesul aici fiind considerat apropiat unul
de altul. În primele zile ale Bisericii, apostolul Petru a folosit cuvîntul ”restatornicire” pentru
mulți ani, fiind înțeles de apostol ca o ”restatornicire” a omenirii în timpul domniei de o mie de
ani ai lui Hristos, prin urmare, restatornicirea s-a aplicat în trecut creaturilor umane pentru a
primi viață. În lumina adevărurilor descoperite de la venirea lui Isus la Templu, această
concluzie privind restatornicirea rasei umane, nu pare să fie garantată de Scripturi. Care este
atunci sensul cuvintelor apostolului Petru ”pe care cerul trebuie să-L primească până la vremile
așezării din nou a tuturor lucrurilor, despre care vremi a vorbit Dumnezeu prin gura sfinților Săi
prooroci din vechime” – Faptele apostolilor 3:21.
Apostolul Petru a vorbit sub inspirație divină, fiind uns cu spiritul lui Dumnezeu, și
trebuie să acordăm atenția cuvenită în ceea ce privește folosirea cuvântului ”restatornicire”. În
Faptele apostolilor 3:19, apostolul vorbește de ”vremile de inviorare care vin de la Domnul”. În
mod evident, este timpul când Domnul își întoarce fața spre cei credincioși, și dă atenție la
zidirea Sionului, așa cum a fost scris de profetul Său ”când Domnul va construi Sionul, El va
apărea în slava Sa” – Psalmi 102:16. Iehova apare în Sion ”Să trimită pe Cel ce a fost rânduit mai
dinainte pentru voi, pe Isus Hristos” – Faptele apostolilor 3:20.
În versetul precedent din Fapte 3:19, apostolul declară: ”Că păcatele voastre pot fi șterse
atunci când vremile de înviorare vor veni”. Evident aceste ultime cuvinte rostite fac referire la
IEHOVA

lucrarea de cernere și curățare a Templului de către Isus Hristos pentru că numai în această stare
de curățenie, poate fi adusă jertfa înaintea Domnului ( jertfa plăcută este rodul buzelor care laudă
și preamăresc Numele Lui Iehova Dumnezeu), în neprihănire – Maleahi 3:3. În urma acestei
lucrări de cernere și curățire, vin și vremurile de înviorare, adică o stare de împrospătare. Aceasta
nu înseamnă o curățire de păcatul moștenit, ci o curățare de păcatele atașate Bisericii, la vremea
când Isus vine la Templu.
Fiind curățiți acești aprobați ai Domnului, El îi șlefuiește și-i acoperă cu mantia dreptății
și haina mântuirii (a neprihănirii), și așa sunt ei puternic înviorați și bucuroși – Isaia 61:10.
Acești aprobați ai Domnului, la invitația lui Isus Hristos, intră în bucuria Domnului – Matei
25:21. Ei sunt adunați în Templu, iar Noul legământ este inaugurat prin ei. Este timpul unei mari
împrospătări, înviorări pentru cei curățiți.
Acest timp nu putea veni înainte ca Isus să fie trimis să Domnească în mijlocul
dușmanilor Săi, adică nu înainte de anul 1914. Acest timp de înviorare nu putea veni până ce Isus
nu s-a întors din cer și a adunat la El pe cei credincioși și acest lucru este subliniat de cuvintele
apostolului când a spus cu privire la Isus ”pe care cerul trebuie să-L primească, până la vremile
așezării din nou a tuturor lucrurilor” – Fapte 3:21. Astfel timpul pentru restatornicire a fost fixat
și anume, la venirea Domnului la Templu.
Se observă că, apostolul Petru citează din cuvintele scrise în Deuteronom 18:15,18 și în
aceeași conexiune directă cu ”vremile” sau timpul de restatornicire. Astfel, apostolul identifică
pe Hristos Isus, singurul care este preumbrit de Moise, venind la porunca lui Iehova să aducă un
timp de împrospătare, sau de înviorare la urmașii credincioși ai lui Hristos Isus care iubesc
revenirea Lui. Aceasta dovedește că acolo există o relație directă și importantă între legământul
făcut în Moab care este un legământ de credincioșie, preumbrind Împărăția și venirea Domnului
Isus la Templu, și despre timpul de împrospătare dinaintea lui Iehova ”care restatornicește toate
lucrurile pe care Dumnezeu le-a spus prin gura tuturor profeților Lui sfinți de la începutul lumii”-
Fapte 3:21. În concluzie, restatornicirea trebuie să aibă loc în timpul venirii marelui Profet
preumbrit de Moise.
IEHOVA

În zilele lui Avraam, Iehova a ridicat Împărăția tipică în rânduiala lui Melchisedec
”Preotul Dumnezeului Cel Prea Înalt” și l-a așezat pe tron. – Genesa 14:18; Evrei 7:1-4.
Împărăția tipică a murit și sute de ani după aceea Iehova a făcut un legământ cu poporul Său în
Moab, un legământ de credincioșie care a prefigurat legământul de mai târziu făcut cu Isus
pentru Împărăție. Legământul făcut în Moab arată că acesta este scopul lui Iehova să revigoreze
sau să restabilească din nou Împărăția lui Dumnezeu pe care El a ridicat-o în mic, sub
Melchisedec.
Cartea Deuteronom este singurul loc în care sunt scrise profețiile lui Moise, unde
instrucțiunile sunt prevăzute să conducă poporul în ceea ce privește viitorul Rege și Impărăția
Lui, Rege care trebuia să vină ca antitipicul Moise – Deuteronom 17:14-20; 28:36. Aceasta este
adevărat că în Exod 19:6 Dumnezeu a spus Israeliților, că dacă ei vor asculta de glasul lui, ei vor
fi o împărăție de preoți și o națiune sfântă, dar această națiune nu a ascultat de Iehova
Dumnezeu, iar aceasta este arătat în cartea Deuteronom, scrisă cu mult timp în urmă, unde
viitoarea Împărăție este subliniată mai cu seamă. În cartea Deuteronom, Împărăția și lucrurile
referitoare la aceasta sunt ilustrate de un Munte de Stâncă și Iehova este numit ”Stânca”,
înțelegând Regele veciniciei.- Deuteronom 32:4.
În Deuteronom 33:5, Împărăția lui este arătată în mod expres prin cuvintele: ”El era
împărat în Ieșurun când se adunau căpeteniile poporului și semințiile lui Israel”. Această profeție
arată că Împărăția preumbrită de legământul făcut în Moab va fi ridicată la timpul când Domnul
Isus Mai Marele Moise va apare și va aduna pe poporul drept a lui Dumnezeu pe sfinții împreună
cu El. – Psalmi 50:5; 2 Tesaloniceni 2:1. Israeliții au privit înainte la venirea Regelui, deoarece
toți profeții au prezis venirea lui Mesia; apoi la momentul potrivit promisiunea Regelui va fi
limitată la Casa lui David, despre care profetul a scris ”Iehova a jurat lui David adevărul și nu se
va întoarce de la ce a jurat: ”Voi pune pe scaunul tău de domnie un fiu din trupul tău”- Psalmi
132:11. Fără nici un dubiu Regele David a fost un tip a lui Isus Hristos, Capul Sionului, capitala
organizației lui Iehova. ” Da, Domnul a ales Sionul, l-a dorit ca locuință a Lui, și a zis: ”Acesta
este locul Meu de odihnă pe vecie; voi locui în el, căci l-am dorit”- Psalmi 132:13,14. Alți
bărbați au succedat pe David ca regi ai Israelului și în anul 606 î.Hr. Împărăția tipică exercitată în
Israel a căzut și a fost distrusă. Tot așa a fost și situația cînd Isus s-a arătat discipolilor Lui (în
IEHOVA

cele 40 zile între învierea Lui până la înălțarea Lui), când ucenicii L-au întrebat: ”Doamne în
vremea aceasta ai de gând să așezi din nou Împărăția lui Israel?” – Faptele 1:6. Cuvântul
”restabili” – a așeza din nou – folosit aici provine din rădăcina cuvântului ”restatornicire” apărut
în Fapte 3:21 și astfel arată conexiunea directă a cuvintelor apostolului privind restatornicirea
Împărăției cu restatornicirea menționată în alte texte.
FAPTELE
Cuvintele apostolului Petru în Faptele apostolilor sunt părți a citatelor profețiilor rostite
de Moise și părți a propriilor cuvinte spuse sub inspirație divină și aceste cuvinte spuse de el au
fost de asemenea profetice, care sunt în curs de împlinire sau au fost împlinite, și acestea nu pot
avea o înțelegere propriu-zisă oarecare. Împărăția privește la Justificarea Numelui lui Iehova,
care a fost în tip ridicată dar a căzut, și la timpul potrivit ea va fi restabilită. Hristos Isus este
”Stânca tăiată din munte”- Daniel 2:34, piatra din capul unghiului Sionului, Cel care este
Justificatorul Numelui lui Iehova. Când Isus a fost oferit ca Rege națiunii Israel, aceasta a fost o
restabilire în miniatură a pietrei din capul unghiului Împărăției, a capitalei organizației sfinte a
lui Dumnezeu.- Matei 21:1-11. În anul 1914, Hristos Isus a primit Împărăția și a fost trimis de
Iehova să conducă, și atunci El a început să domnească și să alunge pe Satan și pe cei răi jos din
cer. – Psalmi 110:1,2; Apocalipsa 12:1-9.
În anul 1918 Domnul Isus a adunat la El pe credincioșii lui Iehova și acolo, Isus s-a
prezentat înaintea urmașilor săi consacrați ca Rege și Conducătorul lor drept al pământului, și
Justificatorul Numelui lui Iehova. Aceasta a însemnat punerea pietrei din capul unghiului
Sionului, ca Temelie. – Isaia 28:16,17. Aici, la punerea pietrei din capul unghiului, persecutarea
lui Isus ca Rege, El Marele antitipic Melchisedec a împlinit profeția, și anume: ”Saltă de bucurie
fiica Sionului, strigă de bucurie, fiica Ierusalimului! Iată că Împăratul tău vine la tine; El este
neprihănit și biruitor, smerit și călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgărițe” –
Zaharia 4:7; Pregătire pag. 70,71, 154-161. Aproximativ la acel timp, credincioșii au fost luați
IEHOVA

într-un legământ pentru Împărăție, legământ care a fost prezis de legământul de credincioșie
făcut în Moab. După venirea lui Isus la Templu, El a deschis profețiile și ei au văzut clar pe aceia
care erau devotați pe deplin lui Iehova Dumnezeu.
”Așezarea pietrei” a însemnat adunarea credincioșilor la Templu și facerea acestora o

parte a acestei pietre, rezidirea unei structuri, a unei clădiri sfinte, primirea luminii din Templu și
marea bucurie a credincioșilor. Fața lui Iehova s-a întors către ei, și credincioșii văd acum clar pe
învățătorii lor, Iehova și Hristos Isus care nu sunt mai mult, puși într-un colț, acum ei sunt făcuți
în mod evident. – Isaia 30:20. Timpul de împrospătare (înviorare) a început de atunci, și continuă
să crească peste poporul lui Dumnezeu, și ei au fost înviorați într-un mod minunat de
desfășurarea profețiilor.
Despre acel apropiat timp, limba psalmistului a spus: ”Tu îmi întinzi masa în fața
potrivnicilor mei; îmi ungi capul cu untdelemn și paharul meu este plin de dă peste el”- Psalmi
23:5. ”Dar tu-mi dai puterea bivolului, și m-ai stropit cu untedelemn proaspăt – Psalmi 92:10. De
atunci încoace, ”timpul de binecuvântări” peste cei credincioși în Templu continuă să aducă ”ploi
de binecuvântări” – Daniel 12:12.
Motivul pentru o astfel de mare bucurieeste că ”copilul de parte bărbătească” care este
Împărăția lui Dumnezeu care s-a născut, a fost ridicată și restabilită de Hristos Isus, Regele și
Ofițerul executiv a lui Iehova; urmașii credincioși adunați la El au primit din mâna Lui ”mantia
dreptății și păcatele lor au fost șterse”. În limbajul apostolului, Hristos Isus, care a predicat
credincioșilor, a venit acum și a primit la El pe urmașii Lui credincioși.
Venirea Domnului Isus la Templu marchează începutul timpului de restatornicire a

tuturor lucrurilor despre care Dumnezeu a vorbit prin gura proorocilor Lui sfinți, de la începutul
lumii. Aceasta nu putea să se refere la o restatornicire a rasei umane la o viață perfectă, deoarece
acest lucru nu este de importanța primordială, și pentru că nici un profet nu a prezis aceasta. Toți
profeții au prezis ”aceste zile” despre restatornicirea Împărăției ca instrument sau mijloc a lui
Dumnezeu pentru Justificarea Numelui Lui. Concluzia scripturală despre aceasta poate fi că
”resatatornicirea tuturor lucrurilor” înseamnă restatornicirea Împărăției lui Dumnezeu care a
existat în miniatură, și care a eșuat, dar care acum este din nou restabilită a cărei temelie este Isus
IEHOVA

Hristos, Piatra din capul unghiului, Marele Profet și Preot, Regele întronat. În legătură cu
afirmația ”restatornicirea tuturor lucrurilor”, apostolul citează profeția din Deuteronom 18:15-18,
și arată că Hristos Isus este mai marele Moise și că toți care sunt cu El adunați în Templu trebuie
să fie pe deplin si complet supuși marelui ofițer executiv a lui Dumnezeu. Cândva, Scripturile au
învățat despre salvarea rasei umane și aducerea celor supuși la o stare perfectă de viață umană,
dar textele din Faptele apostolilor 3:19-23 nu fac referire la o astfel de lucrare.
CORTUL LUI DAVID
Un tabernacol sau cort reprezintă simbolic un loc de a locui, a sta. Numele ”David”
înseamnă ”iubit”și ilustrează pe Hristos Isus, Fiul preaiubit a lui Dumnezeu. Cortul sau locuința
lui Iehova Dumnezeu la care privesc creaturile sale este Sionul capitala organizație sale pentru
care Isus Hristos Fiul lui Dumnezeu a murit. ”Domnul a ales Sionul, l-a dorit ca locuință a lui, și
a zis: ”Acesta este locul meu de odihnă pe vecie; voi locui în el, căci l-am dorit” – Psalmi
132:13,14. Ca o preumbrire a tipului, a locuinței lui, Iehova Dumnezeu a ridicat pe Melchisedec
ca Preotul si Regele Lui, care a preumbrit pe Hristos Isus. – Evrei 7:1-3.
Atunci când Iehova prin gura lui Moise a făcut un legământ de credincioșie în Moab, El a
spus Israeliților că va alege un Rege din mijlocul fraților Lui”- Deuteronom 17:15. Mai târziu
promisiunea a fost restrânsă la Casa lui David și David a fost pus ca rege. Mai târziu casa regală
tipică a căzut, apoi prin profetul lui Iehova Dumnezeu a zis: ”În vremea aceea voi ridica din
căderea lui, cortul lui David, îi voi drege spărturile, îi voi ridica dărâmăturile, și-l voi zidi iarăși
cum era odinioară, ca să stăpânească rămășița Edomului și toate Neamurile peste care a fost
chemat Numele Meu, zice Iehova care va împlini aceste lucruri” – Amos 9:11,12. În versetul de
mai sus cuvintele citate ”în vremea aceea” se referă la ”ziua Domnului” începând cu anul 1914,
când Isus a fost trimis să conducă, și să domnească, și astfel timpul pentru refacerea sau rezidirea
tabernacolului (cortul) lui David, prezis de profet este fixat, timp care corespunde cu venirea
Domnului la Templu, în anul 1918 și rezidirea Sionului spre slava lui Dumnezeu. Profeția dim
IEHOVA

Amos, se referă la faptul că atunci când această împlinire a avut loc, mai marele David a intrat în
posesia națiunilor de pe pământ. În armonie cu aceasta este scris: ”Totuși Eu am uns pe
Împăratul Meu pe Sion muntele Meu Cel Sfânt” ”Cere-Mi și-Ți voi da neamurile de moștenire și
marginile pământului în stăpânire!” Această profeție a lui Amos trebuie să fie împlinită în același
timp când cortul lui David este ridicat și se complează numărul membrilor din capitala
organizației lui Iehova, Sionul. El declară scopul Său de a scoate din națiuni un popor pentru
Numele Său, popor care astfel scos din lume trebuie să fie Martori a ceea ce văd și aud în locul
”ascuns” pentru ca apoi să facă de cunoscut afară Numele și Cuvântul lui Iehova. Apostolii au
ținut o conferința la Ierusalim, hotărând ce s-ar putea face pentru răspândirea Evangheliei și
Neamurilor. Ei au fost conduși de spiritul Sfânt și au considerat corectă concluzia trimițând
imediat mesageri și celorlalți să-i informeze despre scopul lui Dumnezeu –Fapte 15:21-26. La
acel timp, Iehova a făcut cu Isus Hristos un Nou legământ în scopul de a scoate din mijlocul
națiunilor pe Martorii Săi. În timpul acelei conferințe din Ierusalim unii dintre ucenici au
răspândit mesajul Împărăției Neamurilor sau neevreilor. Prin urmare apostolul Iacov a luat
cuvântul și a zis: ”Fraților, ascultați-mă! Simon a spus cum mai întâi Dumnezeu și-a aruncat
privirile peste Neamuri să aleagă un popor care să-i poarte Numele” – Faptele apostolilor 15:14.
Așa este lucrarea Noului legământ care trebuie să progreseze până la finalizare.
Continuând, Apostolul Iacov spune citând din profeția Amos: ”Și cu faptul acesta se
potrivesc cuvintele proorocilor, după cum este scris: După aceea, Mă voi întoarce și vă voi ridica
din nou cortul lui David din prăbușirea lui, îi voi ridica dărâmăturile, și-l voi înălța din nou
pentru ca rămășița de oameni să caute pe Domnul, ca și toate Neamurile peste care este chemat
Numele meu, zice Domnul care face aceste lucruri, și căruia îi sunt cunoscute din vecincie” –
Fapte 15:15-18. Aceasta dovedește că scopul lui Iehova a fost de la început acela de a scoate un
popor pentru Numele Lui, și când acesta este adunat, atunci El ridică Împărăția, adică rezidește
Sionul ca locuință a lui, aceast lucru însemnând că El va construi cortul lui David care a fost
prăbușit; și această lucrare constituie exact ceea ce apostolul Petru a denumit ”restatornicirea
tuturor lucrurilor” vorbind prin gura tuturor profeților sfinți de la începutul lumii. Acum,
compară faptele cu profeția. Lucrarea de strângere a unui popor pentru Numele Lui Iehova a
progresat. În anul 1918 Hristos Isus antitipicul David, la porunca lui Iehova a adunat laolaltă pe
IEHOVA

sfinți și a construit Sionul, însuși Isus fiind conducătorul și piatra din capul unghiului clădirii, a
Templului. Hristos Isus marele Preot și Rege a preluat conducerea poporului lui Dumnezeu.
”Cei morți în Hristos” așa se spune urmașilor credincioși ai lui Hristos, precum apostolii,
care au fost înviați prima dată și fac parte din Sion, din cortul lui David, iar cei care au fost
prezenți pe pământ la venirea lui Isus la Templu, au fost restatorniciți și ridicați- 1 Tesaloniceni
4:15.16. La timpul când Isus a venit și a construit Sionul, acolo au fost prezenți un număr de
persoane care s-au declarat pentru Împărăție, și în judecată, cei aprobați au fost luați în Templu și
făcuți ”Servul credincios și înțelept”, la porunca Domnului Isus Hristos. – Matei 24:45-47. Aceia
care au fost găsiți credincioși la începutul judecății în Templu, sunt cei care au fost preumbriți de
Mardoheu și Naomi, ei sunt desemnați în scripturi ca ”Rămășița”.
Iehova atunci a anunțat că va ridica sau va restatornici ”cortul lui David” înțelegând
organizația Împărăției lui Dumnezeu așa cum este scris: ”Acest rest (rămășiță) a oamenilor care
caută pe Iehova”. Restul sau rămășița aici, reprezintă fără îndoială pe aceia găsiți credincioși
care sunt făcuți servii lui Dumnezeu pentru a duce mărturia Numelui Său. – Apocalipsa 12:17.
Așa spune apostolul citându-l pe profet:” Și toate Neamurile care cheamă Numele Meu” evident
înseamnă toți aceia ilustrați de Estera și Rut, care au fost aduși în adevăr și în Templu după
începutul judecății la Templu. Aceasta nu putea avea referire la lume, în general, deoarece
Scriptura spune: ”peste care Numele Meu este chemat”, acesta este Numele Lui Iehova. ”Noul
Nume” este dat numai acelora care sunt în adunarea Sanctuarului. Această onoare nu o au alții și
nici nu o vor avea”- Isaia 42:8.
Restatornicirea tuturor lucrurilor și reconstituirea cortului lui David, prin urmare nu putea
să se refere la restatornicirea lumii în general pe parcursul domniei de o mie de ani ai lui Hristos.
Scopul anunțat de Iehova încă de la început a fost să construiască o organizație pentru Fiul Său
preaiubit Isus Hristos, pe care-l va folosi la justificarea Numelui lui Iehova. În pregătirea acestei
organizații, El a scos afară din lume un popor pentru Numele Său, și acesta include ”rămășița” și
toți care ulterior vin în organizația Lui peste care pune Numele Lui, toți aceia care constituie
Martorii credincioși ai lui Iehova de pe pământ.
IEHOVA

BINECUVÂNTAREA POPORULUI
Dacă cuvintele din Faptele apostolilor 3:21 și anume: ”timpul de restatornicire a tuturor
lucrurilor” nu are referire la restatornicirea omenirii, pe parcursul domniei de o mie de ani ai lui
Hristos, atunci aceasta nu înseamnă binecuvântarea poporului cu viață și fericire vecinica? Da,
mai mult ca sigur aceasta este prevăzut de Iehova, deoarece binecuvântarea poporului este
anunțat în scopul lui Iehova. Acest scop exprimat pentru prima dată de Dumnezeu, constă în
faptul că El va alege o sămânță și prin această sămânță ”toate familiile pământului vor fi
binecuvântate”. Această declarație a scopului lui Iehova este numit legământul Avraamic, care
este un legământ referitor la binecuvântarea oamenilor, și care legământ nu este făcut cu o
creatură oarecare.
Așadar, acesta poate fi spus fără nici o contradicție cu succes, că acolo nu există legământ
făcut cu vreo creatură de și prin care ei sunt restatorniciți la viață perfectă pe pământ.
Aceasta este o promisiune necondiționată a lui Iehova făcută de două ori sigură și
obligatorie prin cuvânt și jurământ ”pe Mine însumi jur, zice Iehova”. Ce a jurat Domnul că va
face, că va aduce o sămânță care va stăpâni în mijlocul dușmanilor Săi, și că în această sămânță
vor fi binecuvântate toate neamurile pământului – Genesa 22:16-18. Prima dată trebuie să vină
sămânța și prin sămânță vor veni binecuvântările.
De ce ar fi trebuit ca Dumnezeu să facă un legământ cu oamenii și cu națiunile, să-i

binecuvânteze după ce și-a dat cuvântul Său și s-a legat cu jurământ că va face un astfel de
lucru? Necesitatea pentru facerea unui legământ precum Noul legământ în vederea restatornicirii
rasei umane la o viață perfectă umană nu există; dar există necesitatea facerii unui Nou legămînt
de a scoate un popor din toate națiunile pământului, un popor pentru Numele Lui Iehova.
Domnul și-a dat cuvântul Său ca promisiune prin care El va binecuvânta omenirea după
scoaterea unui popor pentru Numele Său, și după crearea Împărăției Lui, și că binecuvântările
IEHOVA

trebuie să vină prin sămânța promisă și aleasă, Isus Hristos, fiind astfel exprimat scopul Său,
Dumnezeu îl va îndeplini.
Când Isus a venit pe pământ, Ioan a spus despre El : ”Iată Mielul lui Dumnezeu care
ridică păcatul lumii” – Ioan 1:29. Iehova a dorit în mod intenționat ca Isus să fie răscumpărătorul
pentru lume și pentru aceasta nu era necesar pentru El să facă un legământ cu aceste creaturi de
pe pământ pentru a realiza scopul Său. Oamenii pentru a beneficia de viață, trebuie să creadă în
jertfa lui Isus, în sângele vărsat a lui Isus Hristos, și să dovedească credincioșie față de
Dumnezeu. Prin urmare nu există nici un legământ cu ei, dar există o singură afirmație a lui
Iehova despre ceea ce El va face cu aceia care cred, este scris: ”Atât de mult a iubit Dumnezeu
lumea încât L-a dat pe singurul Lui Fiu ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață
vecinică”. _ Ioan 3:16
Sîngele vărsat a lui Isus Hristos este singurul preț de răscumpărare pentru rasa umană.
Nici o altă creatură nu poate primi viață fără acest preț de răscumpărare. Nimeni nu poate
beneficia de aceasta fără ca mai întâi să creadă în Domnul Isus Hristos. Nu există un alt Nume
dat sub cer prin care să existe mîntuire. – Faptele Apostolilor 4:12. Dumnezeu nu ar putea face
un legământ cu oamenii imperfecți și păcătoși pentru a fi restatorniciți. Un astfel de legământ nu
a fost făcut și nici nu va fi făcut. Binecuvântările de viață ale familiilor umane trebuie și vor veni
prin sămânța promisă Hristos Isus și vor fi date acelora care iubesc și ascultă pe Isus Hristos și
Iehova Dumnezeu.
Omul a înțeles greșit că ar fi necesar ca Iehova Dumnezeu să încheie un legământ cu

creaturile sale, și în urma acestui legământ ele ar putea primi viață; concluzie total greșită.
Aceasta este o declarație definitivă și irevocabilă ”Viața este darul fără plată a lui Dumnezeu prin
Hristos Isus, Domnul Nostru” – Romani 6:23. Prin neascultarea lui Adam a rezultat moarte
pentru el și toți descendenții rasei umane de atunci până în prezent,dar prin jertfa lui Hristos Isus
în locul și starea de păcătos a primului om Adam, există posibilitatea de a primi viață, ca un dar,
sau cadou primit în mod gratuit, fără plată de la Dumnezeu, pentru toți cei ce cred si sunt supuși
Lui, așa cum stă scris: ”astfel dar, după cum printr-o singură greșeală, a venit o osândă care a
lovit pe toți oamenii, tot așa printr-o hotărâre de iertare a venit pentru toți oamenii o hotărâre de
IEHOVA

neprihănire care dă viață. Căci, după cum prin neascultarea unui singur om, cei mulți au fost
făcuți păcătoși, tot așa prin ascultarea unui singur om (Isus) cei mai mulți vor fi făcuți
neprihăniți” – Romani 5:18,19.
Datorită achiziționării de către familia umană a prețului de răscumpărare, a sângelui

vărsat de omul Isus Hristos, Iehova Dumnezeu L-a îmbrăcat pe Isus cu autoritatea de a da viață
în dar, fără plată celor ce se supun și-L ascultă. Prin urmare, cei care devin ascultători, vor fi
făcuți drepți sau justificați. Aceia care azi, sunt scoși din lume și constituie Martorii lui Iehova
credincioși și adevărați primesc darul de viață exact în același mod în care oamenii vor primi
viață pe parcursul domniei de o mie de ani ai lui Hristos Isus. Ei au învățat prima dată că Domnul
Isus Hristos este răscumpărătorul lor, și că trebuie să creadă în El pentru a fi justificați și
îndreptățiți prin credința în Dumnezeu și Isus Hristos. După ce au fost justificați și născuți de
spiritul sfânt a lui Dumnezeu, acum, ei sunt creaturi noi în Hristos, și sunt luați în Noul legământ,
legământ care a fost pregătit pentru ei de a fi Martori ai lui Iehova, și sunt apoi făcuți membrii
Casei Sale Regale.
Pentru ca oamenii din întreaga lume să poată primi viață, ca darul fără plată, trebuie să
aibă credința în Domnul Isus Hristos, încredere și ascultare în El. Justificarea lor este realizată
când ei dovedesc că sunt ascultători. Ei nu pot fi luați într-un legământ cu Dumnezeu până ce nu
sunt justificați ori făcuți drepți, și aceasta nu are loc decât la sfârșitul domniei de o mie de ani ai
lui Hristos, și în acel timp nu va mai fi nici o ocazie pentru a face un legământ precum Noul
legământ. Concluzia irezistibilă este că omenirea nu primește viață prin Noul legământ, dar
primește viață vecinică ca dar fără plată din mâna lui Isus Hristos, Înalt Preot și Ofițer executiv a
lui Iehova. El împărățește până toți dușmanii sunt distruși, după care Împărăția o predă lui Iehova
Dumnezeu și atunci chiar însuși Isus Hristos se va supune Tatălui. – 1 Corinteni 15:24-28.
IEHOVA

LEGĂMÂNTUL POPORULUI
Sub domnia lui Hristos Isus pe parcursul timpului căruia toate națiunile ascultătoare vor
fi binecuvântate, acolo nu va exista un legământ pentru oameni în vigoare, acolo nu va exista un
legământ în vigoare, cu omenirea. Legământul unilateral și necondiționat a lui Dumnezeu de a
binecuvânta toate familiile pământului, a fost făcut datorită exprimării voinței și scopului Său pe
care trebuie să-l îndeplinească. El realizează acest scop de și prin ”sămânța promisă”, care
constituie ”servul Său ales” Hristos Isus. În sprijinul acestei concluzii, observăm că Iehova a
spus: ”Iată Robul Meu, pe care îl sprijinesc, Alesul Meu în care își găsește plăcere sufletul Meu.
Am pus Duhul Meu peste El; El va vesti neamurilor judecata” - Isaia 42:1.
Hristos Isus este răscumpărătorul și justificatorul Numelui Lui Iehova, acesta este ”servul
ales”. Aceia care sunt făcuți membrii Casei Regale sunt considerați o parte a organizației, și ca
urmare sunt o parte a ”servului ales” și peste această organizație a ”servului ales” Iehova
Dumnezeu și-a pus Numele Său, și această onoare nu o dă altuia.
Iehova Dumnezeu face pe ”servul ales” un legământ pentru oameni, dar atenție, nu servul
face legământ cu oamenii, pentru că un legământ nu poate fi făcut cu creaturi imperfecte, dar
oamenii pot fi de-o parte sau alta a legământului. Un legământ este o promisiune obligatorie, un
acord, o declarație, sau o exprimare a unui scop de a face sau nu face un anumit lucru. Cuvântul
lui Dumnezeu de promisiune că El va aduce în vigoare o sămânță în care toate familiile
pământului vor fi binecuvântate constituie un legământ a lui Iehova obligatoriu sau o declarație
de a binecuvânta rasa umană.
Când ”sămânța este adusă în vigoare și Împărăția este stabilită, iar Numele lui Iehova
este justificat atunci Iehova va da servului ales Hristos Isus să încheie un legământ cu oamenii.
Aceasta înseamnă că Marele Serv Hristos Isus va sta ca și ”garanție” înaintea oamenilor că
scopul lui Iehova anunțat cu mult timp în urmă va fi adus la îndeplinire cu credincioșie. Cu
privire la aceasta stă scris: ” Eu, Iehova Te-am chemat ca să dai mântuire, și Te voi lua de mână,
IEHOVA

Te voi păzi și Te voi pune ca Legământ al poporului, ca să fii Lumina Neamurilor” – Isaia
42:7,9.
”Servul ales” Hristos Isus, stă ca o absolută asigurare (garanție) înaintea oamenilor din
lume, că ei vor primi binecuvântările de viață ca un dar de la Dumnezeu prin Isus Hristos, Fiul
Său. Pentru ca oamenii să primească acest dar fără plată ei trebuie mai întâi să primească
cunoștință care este esențială în credință și trebuie să fie dornici să accepte acest dar în mod
gratuit. Cu privire la aceasta este scris: ”Într-adevăr, vei chema neamuri pe care nu le cunoști, și
popoare care nu te cunosc vor alerga la tine, pentru Iehova Dumnezeul tău, pentru sfântul lui
Israel care te proslăvește”. – Isaia 55:4. Fiind făcut Cap, instructor, și comandant al poporului lui
Dumnezeu, Hristos Isus le dă acestora cunoștință, îi conduce pe drumul drept, și le poruncește ca
ei să primească darul fără plată a lui Dumnezeu, darul vieții. Acest fapt stă pe umerii lui Hristos
Isus, Marele Prinț al Păcii, că dreptatea va gurverna și Împărăția va fi restabilită. El este
minunatul sfătuitor sau consilier al poporului, și El este Părintele veciniciilor deoarece El dă
viață tuturor celor care îi dau ascultare Lui. – Isaia 9:6,7.
Prin urmare, este scris privitor la Hristos Isus și poporul Său: ”Și în Numele Lui vor
nădăjdui Neamurile” –Matei 12:21. Prin legământul Lui, Iehova Dumnezeu și-a legat maiestuos
scopurile Sale. El a scos un popor pentru Numele lui, popor care trebuie să fie Martorii Lui, și
continuând în credincioșie vor participa la justificarea Numelui lui Iehova. Înainte de bătălia zilei
celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic, El își exprimă voința Sa privind Martorii Lui, care
sunt în favoarea Lui, și care sunt făcuți parte a servului Său ales, ei trebuie să stea sub
conducerea lui Hristos Isus, aducând cunoștința acasă la oamenii de bine, și să le spună că ei au
posibilitatea de a întoarce inimile lor și devotamentul lor spre Dumnezeu și Împărăția Sa. Așadar,
El poruncește poporului Său sfânt astfel: ”Treceți, treceți pe porți! Pregătiți o cale poporului!
Croiți, croiți drum, dați pietrele la o parte! Ridicați un steag peste popoare!” –Isaia 62:10.
Timpul prezent este timpul potrivit în care Martorii lui Iehova sunt pe drum, croind drumul
pentru oamenii binevoitori ai lumii, să proclame Numele lui Iehova și Împărăția Lui ca mijloc de
binecuvântare al familiilor pământului, și obligația lor este să realizeze acestă lucrare cu care au
fost însărcinați fără discriminare. Acesta este privilegiul lor să ajute să intre oamenii binevoitori
și să se bucure împreună cu ei în lucrarea de proclamare a adevărurilor lui Dumnezeu. –
IEHOVA

Apocalipsa 22:17. Marele Profet a lui Iehova Hristos Isus este la comanda lucrării lui
Dumnezeu, fiind însărcinat cu această lucrare, și fiecare suflet din Templu trebuie să asculte
necondiționat de El, de acest Mare Profet. – Faptele Apostolilor 3:23. Calea celor unși este clar
punctată aici. Serviciul lor pentru Iehova trebuie să continue, să laude și să de-a glorie Numelui
Său, în timp ce conduce poporul spre Împărăție ca unica speranță și sprijin a lor. Clasa Templului
va continua să ducă mărturia de laudă Numelui lui Iehova, că toți cei dornici pot să cunoască pe
Iehova Dumnezeu. Legământul lui Iehova anunță scopul Său exprimat de a binecuvanta toate
familiile pământului prin Isus Hristos, sămânța Sa, legământ care este este un legământ vecinic.
Toate aceste scopuri vor fi negreșit și pe deplin realizate. El dă celui ales Hristosului, garanția de
a sta legământ pentru popor asigurându-i că dacă ei vor primi binecuvântarea de viață vecinică în
fericire completă, ei trebuie să cunoască că Iehova este singurul Dumnezeu adevărat, și Isus
Hristos este Marele Preot al Său, si toți trebuie să asculte de acest Mare preot spre gloria lui
Iehova Dumnezeu.
CAPITOLUL -XII-
-ALEGEREA TA-
Aceste ultime zile ale domniei lui Satan au sosit, sunt aici. Acesta este un timp periculos
deoarece Satan acum este disperat din cale afară dorind să întoarcă pe toată rasa umană de la
Dumnezeu, și să o distrugă, iar deasupra lumii este numai ”vai” și iar ”vai”. 2 Timotei 3:1-5;
Apocalipsa 12:12. În opoziție cu legământul lui Iehova, Satan Diavolul a stabilit în aceste ultime
zile un legământ cu ”Liga Națiunilor”. Deoarece acesta este în opoziție clară cu Împărăția lui
Dumnezeu, și deoarece Liga Națiunilor își arogă dreptul de a sta în locul Împărăției lui
Dumnezeu aceasta este o urâciune înaintea lui Dumnezeu, urâciune despre care profetul Daniel a
menționat-o în Daniel 11:31, 12:11. Isus în această mare profeție pe care o desfășoară în această
zi prezentă, adresează un mesaj celor de pe pământ în acest timp în care el spune: ”De aceea
când veți vedea ”urâciunea pustiirii așezată în locul sfânt, cine citește să înțeleagă! Atunci cei ce
IEHOVA

vor fi în Iudeea, să fugă la munți” – Matei 24:15,16. Munții sunt Iehova și Împărăția Sa. Invitația
este adresată clasei știute sub numele de ”Ionadab” – 2 Împărați 10:15-23; Ieremia 35:18,19.
Dacă tu ai făcut un legământ cu Dumnezeu de a face voia Lui, dacă crezi în sângele
vărsat a lui Hristos Isus, ca preț de răscumpărare, tu vrei să faci voia lui Dumnezeu, și dacă tu
ești încă în sistemele așa zis bisericești care formează o parte a Babilonului, dacă tu vezi că
legământul Națiunilor Unite este un substitut făcut de Diavol pentru a fi pus în locul Împărăției
lui Dumnezeu care este o urâciune înaintea lui Dumnezeu, atunci tu ar trebui să ieși afară din
organizațiile religioase și să stai departe de ele. Fugi imediat la Împărăția lui Dumnezeu care
este singura speranță a omenirii. Ocupă un loc irevocabil de partea lui Dumnezeu și alege să-l
servești pe El fără compromisuri. Tu poate deține o poziție înaltă într-o anumită organizație
religioasă precum cler, bătrân sau predicator și fiind în această poziție înaltă tu ești desemnat în
profeție ca fiind ”acoperișul casei”. Acestora Isus le spune:”cine va pe acoperișul casei să nu se
pogoare să-și ia lucrurile din casă” – Matei 24:17.
Tu poți fi un predicator într-o școală de Dumninică sau organizație bisericească și să ai

oameni sub tine (subordonați) care privesc la tine pentru instruire și conducere spirituală și prin
urmare tu ești desemnat în mod figurativ în profeție ca cele ”care dau țâță” altora. Așa le spune
Isus ”Vai de femeile care vor fi însărcinate și de cele care vor da țâță, în zilele acelea!” – Matei
24:19.
Timpul iernii este un anotimp greu, și timpul când marea bătălie este aici. Acest timp de
iarnă simbolizează timpul Armaghedonului. ”Ziua de odihnă” este timpul când toată lucrarea de
vestire a adevărului altora privind Împărăția lui Dumnezeu este terminată. Prin urmare, aceste
vremuri sunt târzii pentru a fugi. În acest sens, Isus a spus: ”Rugati-vă ca fuga voastră să nu fie
iarna, nici într-o zi de Sabat. Pentru că atunci va fi un necaz așa de mare cum n-a fost niciodată
de la începutul lumii până acum , și nici nu va mai fi” – Matei 24:20,21. Când vedeți aceste
adevăruri, nu mai așteptați. Fugiti acum!
Există acum pe pământ multe persoane care nu se află în nicio organizație religioasă
organizată, si care doresc sincer să cunoască pe Dumnezeu și să-l slujească. Acestea sunt
desemnate în scripturi ca ”Ionadabi” așa cum au fost prefigurate de o clasă de oameni din timpul
IEHOVA

lui Israel care nu erau Israeliți, dar care au încercat să facă dreptate. – Ieremia 13:2-18. Având
dorința de a servi pe Dumnezeu aceștia se află în clasa descrisă de Isus ca cei ce ”sunt în Iudeea”.
Dacă tu ești în această clasă și dacă tu vezi că legământul cu Națiunile Unite este așezată în locul
sfânt, în locul Împărăției lui Dumnezeu atunci cuvintele de avertizare rostite de Isus se aplică ție
și aceste cuvinte înseamnă, că tu trebuie să fugi în munți, adică la organizația lui Dumnezeu, la
Împărăția Lui sub Isus Hristos, care este un refugiu sigur și potrivit.
În acest timp când Isus Hristos ca Marele Judecător desparte oamenii, pe cei aprobați El îi
așează la dreapta Lui, și-i numește ”oile Mele”- Matei 25:32-34. Iar pe cei care se opun lui
Dumnezeu și rămân în organizația lui Satan sunt luați și așezați la stânga Lui, numindu-i”capre”
– Matei 25:33-41.
Iehova Dumnezeu cauzează ca adevărul cuvântului lui să fie adus în atenția ta, pentru ca
tu să poți face o alegere de partea cui dorești să te afli. Tu trebuie să fi ori de partea lui Iehova și
a Împărăției Sale, ori de partea Diavolului. Nu este cale de mijloc, și nu este alt mijloc de a
obține viață decât de la Iehova Dumnezeu prin Hristos Isus, Regele. – Fapte 4:12. Iehova îl arată
azi, pe Servul ales, Hristos Isus, Regele și judecătorul Lui și spune: ”Și Neamurile vor nădăjdui
în Numele Tău” – Matei 12:21.
Prin urmare, tu poți alege în această zi, dacă vrei să-l servești pe Iehova Dumnezeu și
Împărăția Lui, pentru ca să primești viață vecinică și să ai parte de binecuvântări, sau să servești
pe Satan cel rău și să îți pierzi viața pentru totdeauna. Tu nu poți să iei loc de partea lui
Dumnezeu și a Împărăției numai mental, ci trebuie să te angajezi în serviciul lui de mărturie
pentru Numele Său.
Tu trebuie să ai fapte cunoscute și de alții. Așa este scris în Cuvântul lui Dumnezeu:
”Căci prin credință din inimă se capătă neprihănirea și prin mărturisire cu gura se ajunge la
mântuire” – Romani 10:10. În așa fel mărturisirea este făcută înaintea celorlalți consacrați lui
Dumnezeu, crezând din inimă că Împărăția lui Dumnezeu este singura speranța a lumii. –
Apocalipsa 22:17.
IEHOVA

Ca și sfat conducător către toți cei ce doresc să ia loc de partea lui Iehova și a Împărăției
Sale, urmăriți Rezoluția sau declarația sugestivă:
”Eu cred că Iehova este singurul Dumnezeu adevărat și că Isus Hristos este
Răscumpărătorul omului și conducătorul de drept al lumii. Eu sunt sigur că Împărăția lui
Dumnezeu sub Isus Hristos este singura speranță a omenirii și că Hristos Isus este Justificatorul
lui Iehova, și că Împărăția va răzbuna Marele Nume a lui Dumnezeu. Eu urăsc nedreptatea și
răutatea, și iubesc adevărul. Prin urmare cu drag, eu iau loc de partea lui Iehova Dumnezeu și a
Împărăției Sale sub Isus Hristos și datorită grației Lui eu voi dori să-l servesc și să ascult, să
onorez pe Iehova și pe preaiubitul Său Fiu Isus Hristos.”
Cântă! Voi toți care iubiți pe Iehova și pe Regele Lui; - Deuteronom 2:3,4. Căci voi vesti
Numele Domnului, dați slavă Dumnezeului nostru! El este stânca; lucrările Lui desăvârșite, căci
toate căile Lui sunt drepte; El este un Dumnezeu credincios și fără nedreptate, El este drept și
curat!”
Psalmi 84;1-12 ” Cât de plăcute sunt locașurile Tale, Doamne al oștirilor...Aleg mai
degrabă să stau în pragul Casei Dumnezeului meu, decât să locuiesc în corturile răutății. Căci
Domnul Dumnezeu este un soare și un scut, Domnul dă îndurare și slavă și nu lipsește de nici un
bine pe cei ce duc o viață fără prihană”
DOMNUL OȘTIRILOR! Cât de fericit e omul care se încrede în tine! -


Cartea - Iehova - TR

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cartea - Iehova - TR

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

` IEHOVA

NUMELE LUI- LEGMINTELE SALE

AUTOR: J.F. RUTHERFORD

PUBLICAT DE SOCIETATEA DE BIBLII ȘI TRACTATE BROOKLYN, 1934

TRADUCERE ȘI EDITARE: CHEȚAN SANDA

AUTOR: J.F. RUTHERFORD

SOCIETATEA DE BIBLII SI TRECTATE, BROOKLY 1934

TRADUCERE ȘI TEHNOREDACTARE: CHEȚAN SANDA

IEHOVA- NUMELE LUI- LEGĂ MINTELE SALE Page 1

I ehova Dumnezeu este proprietarul, stăpânul de drept al universului.

IEHOVA- NUMELE LUI- LEGĂ MINTELE SALE Page 2

IEHOVA- NUMELE LUI- LEGĂ MINTELE SALE Page 3

Iehova Dumnezeu a creat pămantul şi a aşezat pe pămant un om perfect, şi pe creatura

IEHOVA- NUMELE LUI- LEGĂ MINTELE SALE Page 4

IEHOVA- NUMELE LUI- LEGĂ MINTELE SALE Page 5

IEHOVA- NUMELE LUI- LEGĂ MINTELE SALE Page 6

De ce Satan a adus o aşa mare nenorocire peste naţiunile pământului?

La începutul rebeliunii lui Satan, Iehova Dumnezeu a promis că va produce o „sămânţă”,

IEHOVA- NUMELE LUI- LEGĂ MINTELE SALE Page 7

Înainte de a administra binecuvântările peste pământ, El trebuie să distrugă pe

Văzând marele colaps mondial, conducătorii pământeşti au organizat „Liga Naţiunilor”

IEHOVA- NUMELE LUI- LEGĂ MINTELE SALE Page 8

IEHOVA- NUMELE LUI- LEGĂ MINTELE SALE Page 9

În anul 1919 elementele religioase, politice şi comerciale ale „creştinătaţii” au înfiinţat

IEHOVA- NUMELE LUI- LEGĂ MINTELE SALE Page 10

ÎNTÂIUL NĂSCUT AL EGIPTULUI

În conformitate cu legislaţia lor, Întâiul născut al Egiptului a constituit o clasă special

Dumnezeu aşa cum arată Scripturile nu ignoră pe nimeni şi dă întotdeauna o avertizare,

IEHOVA- NUMELE LUI- LEGĂ MINTELE SALE Page 11

IEHOVA- NUMELE LUI- LEGĂ MINTELE SALE Page 12

IEHOVA- NUMELE LUI- LEGĂ MINTELE SALE Page 13

Fiecare naţiune de pe pămant a încălcat grav şi a rupt intenţionat legământul lui

Elementele comerciale şi politice a pământului au asuprit în mod nedrept şi au ucis

Care este atunci speranţa naţiunilor pământului?

IEHOVA- NUMELE LUI- LEGĂ MINTELE SALE Page 14

IEHOVA- NUMELE LUI- LEGĂ MINTELE SALE Page 15

IEHOVA- NUMELE LUI- LEGĂ MINTELE SALE Page 16

IEHOVA- NUMELE LUI- LEGĂ MINTELE SALE Page 17

1. Descoperirea Numelui Său

IEHOVA- NUMELE LUI- LEGĂ MINTELE SALE Page 18

IEHOVA- NUMELE LUI- LEGĂ MINTELE SALE Page 19

Satan şi reprezentanţii lui pământeşti precum Faraon şi supuşii lui, au format o

IEHOVA- NUMELE LUI- LEGĂ MINTELE SALE Page 20

IEHOVA- NUMELE LUI- LEGĂ MINTELE SALE Page 21

IEHOVA- NUMELE LUI- LEGĂ MINTELE SALE Page 22

IEHOVA- NUMELE LUI- LEGĂ MINTELE SALE Page 23

Legământul lui Dumnezeu cu Avraam este o promisiune necondiţionată, irevocabilă şi

IEHOVA- NUMELE LUI- LEGĂ MINTELE SALE Page 24

IEHOVA- NUMELE LUI- LEGĂ MINTELE SALE Page 25

Cele trei semne sau minuni au fost acestea:

1. Transformarea toiagului într-un şarpe

3. Transformarea apei în sânge

IEHOVA- NUMELE LUI- LEGĂ MINTELE SALE Page 26

Faraon şi puterea lui mondială organizată a simbolizat sau reprezentat pe Satan şi

Atotputernicul Dumnezeu a dezvăluit Numele Său de Iehova şi a determinat pe poporul

IEHOVA- NUMELE LUI- LEGĂ MINTELE SALE Page 27

IEHOVA- NUMELE LUI- LEGĂ MINTELE SALE Page 28

IEHOVA- NUMELE LUI- LEGĂ MINTELE SALE Page 29

IEHOVA- NUMELE LUI- LEGĂ MINTELE SALE Page 30

IEHOVA- NUMELE LUI- LEGĂ MINTELE SALE Page 31

IEHOVA- NUMELE LUI- LEGĂ MINTELE SALE Page 32

IEHOVA- NUMELE LUI- LEGĂ MINTELE SALE Page 33

IEHOVA- NUMELE LUI- LEGĂ MINTELE SALE Page 34