Premiile Filialei Craiova a U.S.R.
pentru cãrþile
apãrute în anul 2020
Revistã editatã de
Uniunea Scriitorilor
J uriul în componenþa: Ioan Lascu
(preºedinte), Ileana Roman, Paul Aretzu,
Mihai Firicã,Spiridon Popescu (membri),a hotãrât
din România
acordarea urmãtoarelor premii ºi diplome:
ºi Fundaþia Ramuri
- Premiul „Cartea anului”: Marius Ghica
pentru volumul Cosmopolis (eseu), Editura
Redacþia: „Aius”, Craiova;
Gabriel COªOVEANU
- Premiul „Opera omnia”: Nicolae Jinga;
(redactor-ºef)
Gabriela GHEORGHIªOR
(redactor-ºef adjunct)
Gabriel NEDELEA
(redactor) Reflexibilitatea texistenþei în poezia
Valentin BAZÃ-VERDE
(redactor)
Mihaela IOVAN
lui Nicolae Jinga
(secretar general de redacþie)
Redactori asociaþi: P oet încifrat, de un rafinament funciar dis-
tinct, Nicolae Jinga, propune, în recenta
sa carte – Glonte din amonte (Ed. Limes, 2021),
Cãtãlin DAVIDESCU
un discurs liric novator ieºit, prin insinuanþã, din
Victor OLARU calapoadele arhetipurilor consacrate, de facturã
neomodernistã. Cultivând în poemele sale, iradiate
Cristian PÃTRêCONIU
intens de ludic ºi livresc, un imagism predomi-
Marcel VOINEA nant texistenþial, stihuitorul pune în miºcare, într-
o vâltoare sinestezicã, trãiri extatice, imediat
(concepþia graficã)
implozive, în întregime marcate de plenitudine.
Datoritã copleºitoarelor stãri simptomatice
provocate de acestea, eul este puternic anesteziat
Colegiul revistei:
de extazele rostirii. Cuvintele îºi magnificã sensurile
ºi ipostaziazã multitudinea de înfãþiºãri a unui
Dan CRISTEA logos subordonat, evident, actului de creaþie: ,,Vãd
poemul nãscându-se/ maturizat,/ electrizat,/
Gabriel DIMISIANU
securizat,/ gata sã nascã/ alte poeme aidoma sieºi:/
poemul-om, poemul-elefant/ developând o cali-
Adrian POPESCU
grafie aiuritoare,/ poemul-soldat/ cu bocancii de
plumb frãmântând/ o þãrânã sfioasã” (Viziune).
Nicolae PRELIPCEANU Ideea esenþialã a versurilor e cã în trãsãtura
lor visceralã, intimã, se menþine viu, perceptibil,
Mihai ªORA
ecoul vocii unui ipotetic erou liric, fapt care
demonstreazã indubitabil cã autorul se aflã topit
Adresa revistei:
,,înlãuntrul fiinþei” straniului ,,text al lumii” (R.
Str. Olteþ , Bloc IJK Parter, Craiova
Tel.:0351.461.797Fax.: 0251/41.44.14;
Barthes), unde: ,,Între literã ºi cuvânt e o groapã.
Între cuvinte – groapã dupã groapã./ Între
O.P. 1, C.P. 208 (pentru corespondenþã)
www.revistaramuri.ro cuvântul scris ºi cel gândit,/ eu însumi am
e-mail: ramuri_2005@yahoo.com descoperit o groapã.// Departe-n timp, la Babilion,
ehei,/ în groapa unei misterice idei…” (Gropi. Sau
Administraþia:Calea Victoriei nr. 133, BUCUREªTI;
Tel.: 021/21.27.993 despre Heidegeer, altfel).
Conform prevederilor Statutului, Organizarea structuralã a scriiturii mito-
Uniunea Scriitorilor din România po(i)eticii lui Nicolae Jinga este (în)temeiatã pe
nu este responsabilã pentru politica dominarea timpului care, prin invocarea
editorialã a publicaþiei ºi nici pentru neantului, capãtã ipostaza de ,,creator al unui
conþinutul materialelor publicate. surplus de fiinþare prin circularitatea lui ºi drept
conducãtor de sens prin vectorialitatea lui” (Jean
Apare cu sprijinul Burgos, Pentru o poeticã a imaginarului,Bucureºti,
financiar 1987, p. 200). În consecinþã, poetul, ancorat în
insolit, operând cu un imaginar care îºi relevã
al Ministerului Culturii multitudinea de înfãþiºãri ale unei sintaxe
ºi Identitãþii Naþionale metafizice, dezvoltã, dupã normele cantabilitãþii,
un climax denunþãtor al puterii cuvântului ,,care
aduce un spor de sugestie”(E.A. Poe). Catharsisul
Revista „Ramuri“ este membrã A.R.I.E.L.
provocat de afectele contrariilor dezlãnþuite în
Tiparul:
scriiturã devine, astfel, un indiciu clar al imanenþei
Imprimeria Editurii AIUS
stihialului þinut ,,ostatic” de o ,,vrajã amnitoticã”
RAMURI / ISSN 1220-6342 în clepsidrã: ,,Nu ºtii ce fel de veºminte îmbracã/
ziua de mâine./ Nu ºtii – aºiºderi – când vei primi/
Tehnoredactarea revistei:
Adrian CRISTEA
telegrama neantului.// Scrii – detaºat ºi prozaic –
poemul acesta/ de nicio culoare./ Închei o scrisoare
Abonamentele se pot încheia prin
pe care/ n-ai cui s-o trimiþi.// Trenul pierdut în vis
MANPRES – fantomã,/ «te hãrþuieºte ludic dinadins»./ Ai
office@manpres.ro
Tel./Fax: +40 213 146 339 între timp vertijul metafizic/ ºi viziunea unui soare
Nr. 1 • 2022
2
- Premiul pentru debut: Elena Bãlãºanu
pentru volumul singurãtatea nu ne face mai
buni (poezie), Editura „Aius”, Craiova;
- Premiul special al juriului: Cristi Nedelcu
pentru volumul Cimitirul trandafirilor (prozã),
Editura „Litera”, Bucureºti;
- Premiul „Mihai Duþescu” pentru poezie”:
Constantin Pãdureanu pentru volumul Focuri
stins” (Telegrama neantului); sau: ,,Fiecare îºi
duce-n spinare Destinul/ ca pe o cruce-nvelitã în
propria-i carne,/ niciodatã atât de uºoarã încât/
sã nu-i simtã nicidecum apãsarea./ Fiecare viseazã
cã zboarã ºi zboarã/ o sutã de ani pânã când/ un
teribil plictis îl omoarã./ Fiecare trudeºte un timp
la maestru/ în zglobiul buestru/ alchimic./ Fiecare
mai este ºi altfel decât vrea sã parã –/ pe aceeaºi
tulpinã e ludicã larmã larvarã,/ în hora lui Unu se
prind ipotetic mai mulþi indivizi…” (Edict).
Plãsmuirile, frizând hermeneutica conven-
þionalã a fiinþei sacrificate ,,pentru cuvânt ºi
necuvânt” (ªtanþã), prefigureazã un mit poetic
,,strivit de-al artei simulacru”. Viziunea emina-
mente ingenuã, inimitabilã, asupra limbajului, este
axatã, fantezist, pe o pretinsã, insolitarã
biografemã, ilustrând în acest mod apartenenþa
la ,,vertijuri” estetice coercitive, subtil impugnate
cu ambiguitãþile unui logos intertextual în care
,,Prea multã risipire stricã-ntregul/ eºafodaj
alchimic. Clipa zboarã”(Via lui Nabot).
La Nicolae Jinga, în genere, metafora este
revelatorie, nu rareori substituitã în planul
expresiei, narativitãþii, imaginile poetice sugerând
tot timpul sensurile iniþiatice ale ,,noemelor”
probând în detalii deosebita forþã a discursului:
,,Scrii un poem cu teama/ de-a nu-l sfârºi curând,/
de-a nu-i tãia cu rime/ rãsuflarea. Scrii un poem/
de parcã el te-ar scrie,/ cumva îndurerat –
prevenitor/ din vinovate pricini de cuscrie”
(Cãtuºa), ºi, amintind de iconoclastul Mircea
Ciobanu: ,,Îngerul meu narativ traverseazã
frisoanele clipei,/ redescoperã tainice straturi
mentale,/ dând pretutindeni iubire de urmele/
trecerii tale”(Tangaj).
Decupând sonoritãþi ritmice din praxisul
prozodic arhetipal poetul, într-un regim
debordant de transfigurare a lumii imaginare ºi
reale, provoacã, în compoziþii de o constantã
mefienþã, torente de ,,voroave”. Apetenþa exacer-
batã pentru producerea unei retorici abrupte, ieºite
din ritual, devine reductibilã la formele de evaziune
ale paradigmei postmoderniste. ,,Slova înþeleaptã”
pare împrumutatã din limbajul strãvechilor
pravile ,,de viermele melancoliei ros,/ de-a-ngãdui
memoriei sã-ndure/ citirea adevãrului pe dos”
(Amonte I), astfel încât, în discuþie livrescã
,,zbaterea gândului/ pentru silabe stinghere”
(Gâsca sãlbaticã) capãtã energii aprehensive,
(în)corporate în ,,arãtãrii” abisale, împovãrate de
pietate sacrã: ,,Faptul de-a fi are efecte stranii/ ºi-
atâtea universuri câte cranii/ îºi zornãie seminþele
ºi-arginþii.// Dulce prilej de pierdere a minþii/ e
stinse, Editura „Betta”, Bucureºti;
- Diplomã pentru activitate deosebitã: Dan
ªalapa (poet ºi eseist, Drobeta Turnu Severin).
N. B. Pentru a evidenþia ºi a încuraja acti-
vitatea unor scriitori nemembri ai USR, juriul a
decis conferirea unor „diplome pentru activitate
deosebitã”. În anul 2021 o asemenea diplomã i-
a revenit scriitorului Dan ªalapa.
macerarea sensibilitãþii –/ satârul faraonic al
excentricitãþii/ frazã cu frazã taie cartea la care
scriu./ Modernitate-n bernã ºi herb trandafiriu./
Zboarã la cer o pasãre-mpãiatã./ Mâna lui
Dumnezeu s-ar vrea tãiatã,/ concret, nu metaforic,
de veacul damblagiu” (Mixaj); sau: ,,Mã sting în
liniºte –/ nu mi-e totuna,/ dar a te stinge-n liniºte-
i firesc:// Deprind a merge/ fãrã sã fac paºi,/ învãþ
o limbã necuvântãtoare –/ s-o ºtiu vorbi când
bezna/ întreg mã va-nrobi/ ºi pururi fi-va-nchisã/
netrebnica mea gurã.// Lãuntrul meu/ e o
detunãturã/ spre marginile marginii de Sus”
(Ipostazã).
Spectacolul ontologic regizat poetic de Nicolae
Jinga în volumul Glonte în amonte proiecteazã pe
ecranul baroc al realitãþii nude prezenþa fiinþei
auctoriale ,,viclenind” între cuvinte ºi tãceri: ,,A
propriei noastre fiinþe/ din veac suferinþã notorie,/
lasã-n istorie urletul,/ dârei de sânge./ În rest Poezia
ca (ultim) gest de revoltã” (Amonte III).
Imperiul ficþional, exorcizat, al poemelor lui
Nicolae Jinga, sporit în semnificaþii ºi simboluri,
(re)aduce emoþia afectivã la staza unei polifonii
mai mult decât voluptoase ºi fluide, certificând în
ultimã instanþã una dintre trãsãturile esenþiale
ale liricii sale.
• Florian Copcea
Calendar al
scriitorilor din Filiala
Craiova a USR
Lazãr Popescu, eseist, critic ºi istoric
literar, 01.01.1958
Ion Militaru, eseist, 01.01.1960
Petriºor Claudiu Militaru, poet, critic
ºi istoric literar, 02.01.1981
Elena Roman, poet, critic ºi istoric
literar, 07.01.1940
Ioan Lascu, critic ºi istoric literar, eseist,
poet, 09.01.1951
Constantin Preda, poet, 12.01.1961
Gela Enea, poet, 14.01.1960
Constantin Urucu, poet, romancier,
18.01.1958
Sidor Nicolae Marinescu, eseist,
19.01.1947
Teodor Preda, poet, 19.01.1948
Iancu Burã, poet, eseist, 22.01.1958
Elena Brãdiºteanu, prozator, 24.01.1936
Alexandru Ioan, poet, 24.01.1961
Constantin Barbu, eseist, poet, critic ºi
istoric literar, 26.01.1954
Florea Saioc, poet, 27.01.1931
 editorial
de Gabriel Coºoveanu
A proape de fiecare datã când evocãm ceva, mai ales prin
modalitatea imperfectului, apare suspiciunea cã am
putea fi nostalgici. Dupã tinereþea apusã, revãzutã (mai precis
– revizuitã) proustian, dupã un cronotop dintr-o lecturã de-a
copilãriei, dupã o epocã prosperã ºi degrabã pornitã spre iertat
orice (vezi eseul lui Steinhardt despre lumea lui Caragiale).Iatã
frecvente secvenþe retorice: „Eram în lipsuri, dar fericiþi, pentru
cã eram îndrãgostiþi”, sau „Înainte era mai liniºte, nu te zãpãceau
ãºtia cu ºtirilor lor”, sau „Mergeam fãrã griji pe stradã, nu erau
pericole, aveam ce ne trebuia, dacã nu, fãceam rost”. Putem sã-i
citãm, în registru mai sobru, ºi pe clasicii noºtri: „timpul avea cu
oamenii nesfârºitã rãbdare; viaþa se scurgea aici fãrã conflicte
mari”. De ranforsat cu imaginea protagonistului lui Marin Preda
ca fumãtor impasibil, pe stãnoaga podiºtei: „din mâna lui fumul
þigãrii se ridica drept în sus, fãrã grabã ºi fãrã scop”. La noi,
termenul nostalgic s-a resemantizat, într-un fel, ajungând, în
discuþii social-poltice, în special, sã trimitã spre o zonã a
peiorativului, populatã de greu adaptabili, de inºi osificaþi într-un
imaginar cu itemi revoluþi, de sceptici cronicizaþi ori de mizantropi
tot mai încurajaþi în maladia lor de starea generalã a omenirii
sub asediul pandemiei.
O categorie aparte, nu doar pentru români, însã la mioritici
e vorba ºi de o desprindere sângeroasã – unicat! – de comunism,
o reprezintã oftãtorii dupã viaþa „tihnitã” din vremea dictaturii.
Motivele suspinelor acestora? Puzderie! – din care reþinem, so-
ciologic, pentru podium, „salutara” absenþã a dezbaterilor
publice, asociatã, azi, cu vacarmul inductor de confuzie ºi la fel
de „benefica”izolare faþã de „blestemãþiile”Occidentului, respectiv
narcomanie, pedofilie, arghirofilie ºi alte vicii, întrucât Ceauºescu
decisese sã fie autonom (sic!) financiar, invocând, la tot pasul,
cum încã procedeazã dictatori actuali, neamestecul în treburile
interne.Ignorarea faptului cã acest neamestec se traducea printr-
un dispreþ suveran faþã de ideea vesticã a drepturilor omului
þine, din nou, de confuzia semãnatã, cu bunã ºtiinþã, în mintea
Nostalgic, dar pânã la un punct
cetãþeanului, pentru care e absolut convenabil ca propria-þi
persoanã sã fie elogiatã pentru meritele strãmoºilor apãrãtori
de glie, în vreme ce ansamblul relelor e pus pe seama strãinului,
care e musai lacom, imperialist, tãietorul pãdurilor tale preþioase,
cã doar de-asta a fost ºi este cotropitor, nu? Degeaba, constatãm,
atenþiona un Friedrich Hayek asupra relaþiei, aparent
paradoxalã, dintre ambiþia autonomizãrii ºi drumul cãtre
servitute, cãci sã nu ne iluzionãm: criticii comunismului nu au
fost ºi nu sunt citiþi de staliniºtii de vocaþie, pe de o parte, iar, pe
de alta, atunci când, totuºi, apar analizaþi, sunt „ornaþi” cu toate
atributele minciunii ºi, vezi bine, ale tehnicilor manipulãrii. Lasã
cã marxiºtii, cei mai mulþi, nu au deschis Capitalul, op care
demonizeazã, între altele, proprietatea privatã, la care tânjeºte,
de fapt, prioritar, bolºevicul, ºi-o ºi obþine, în ipostaza de ºef. Cât
despre cei mãrunþi, ei au soarta decisã de porcii din Ferma
animalelor. Nu sunt în cauzã doar cei cu douã picioare, precum
înaripatele din parabolã, ci ºi naivii, care mor pentru o himerã,
cum e bietul cal Boxer, încarnare de tot tristã a stahanovismului.
Dar sã revenim la of-ul care coaguleazã un numãr însemnat
de conaþionali – orientarea precarã în arena socialã, vizibilã în
momentele electorale, care provoacã, cel mai adesea, un potop
de înjurãturi, democratic plasate ºi eliberatoare de energii.
Pluralitatea opiniilor, dupã decenii de gândire impusã de
comisarii ideologici, riscã sã fie perceputã ca nenaturalã, ca
producãtoare de haos. Aºa s-a ajuns, prin nivelare mintalã, la
asocierea dialogului cu cearta. Or, cine agreeazã contrazicerile,
lesne derapante în atacuri la persoanã ºi la puneri la zid în
virtutea principiului, pare-se peren, dupã care cine nu e cu noi
e împotriva noastrã? Zici ca mine, sau agregarea noastrã
dependentã de Political Correctness te va compromite mai
devreme sau mai târziu ca pe un corupãtor de suflete. Gânditorii
independenþi, începând cu Socrate – ce banalitate!, ai zice – au
avut o soartã tristã sau tragicã.
Grav este când atare subiect, imposibil
de camuflat sau de escamotat, intrã în
vizorul tinerilor, adicã pe teritoriu peda-
gogic. În acest punct, dupã noi, stã esenþa
sãnãtãþii unui neam: cum procedeazã
dascãlul pentru a întoarce mentalul celui
în formare, de la presiunea logicii statistice
– în capul trebii gãseºti, fãrã efort, cinici,
guralivi ºi incapabili profesional, în vreme
ce un om serios, decent ºi echilibrat în
limbaj ºi comportament pare un soi de
alien, în tot cazul nerecomandabil pentru
luptele lipsite, îndeobºte, de onoare, din
sfera politicii – la o logicã în care buna-
credinþã, ºi, mai ales, buna-cuviinþã
înseamnã adevãrata scrisoare de recoman-
dare. De unde ºi acuzaþia, uneori expri-
matã, când tânãrului i se permite o pãrere
ºi nu e reprimat de dascãl, alteori plutindã
în aer, de laºitate a intelectualului. Greu,
teribil de greu sã suporþi asemenea anate-
mã, când ºtii cã te-ai strãduit o viaþã sã
demantelezi mitul omului unidimensional,
sub orice formã s-ar manifesta el. Doar cã
ariviºtii ultra-gãlãgioºi sunt duium, ºi
vocea ta nu e audibilã pe fondul scrâºne-
telor acestora; în plus, orice ai propune
pentru salubrizarea moravurilor civice e
de naturã, fireºte, sã loveascã direct în
puternicii zilei.
Unii, ceva mai cultivaþi, sau simpli
snobi, deplâng babilonia iscatã de
procedurile democratice, axate pe motorul
care evitã staza tematicã ºi se numeºte,
3 Nr. 1 • 2022
pentru omenirea civilizatã, audiatur et altera pars. Se exprimã,
cu alte cuvinte, atât de mulþi ºi diferiþi între ei, încât nu mai
înþelegi nimic. Aspectul incriminat de cetãþeanul derutat (o
ipostazã a turmentãrii caragialeºti) intrã în coliziune, tot de
ordin logic, hélas, cu reproºul aceleiaºi categorii cum cã nu se
explicã destul în media, cã nu se vorbeºte suficient „pe sticlã”
despre cutare chestiune sensibilã, cã sã mai aflãm ºi alte pãreri.
Pentru cel ataºat ideii conform cãreia decide cârmaciul ºi pentru
tine, multitudinea punctelor de vedere e o aberaþie. Gãsim potrivit
sã ne autorizãm de la Paul Zumthor (din Babel sau nedesã-
vâºirea), care, menþionându-l pe Barthes cu o propoziþie opti-
mistã („Plãcerea textului înseamnã un Babel norocos”), insistã,
totuºi, pe reverberaþiile nuvelei lui Borges, Biblioteca Babel,„care
ne întemniþeazã într-un univers fãrã semnificaþii, cãruia, în zadar
încercãm noi, cu disperare, sã-i descoperim coerenþa, conºtienþi
totodatã de schizofrenia oricãrei vorbiri ºi de neantul în care
ne-ar arunca tãcerea”. Cum spuneam la început, iarãºi ne
confruntãm cu nostalgia, acum aceea a limbii primordiale,
„perfecte”, care presupunea ºi un fel de egalitarism, invocat
copios de toþi stângiºtii. Dacã e sã forþãm, doar un pic, atunci ne
gâtuie de-a dreptul regretul cã nu am trãit înaintea pãcatului
originar, ceea ce, desigur, e de tot râsul. Cam pe aici se înfundã
ideaþia, altfel onestã, cãci implicãm prezumþia de nevinovãþie, a
nostalgicului, a cãrui boalã sufleteascã îl va purta mereu spre
un tãrâm de vis, insondabil ºi improbabil. Expurgat de rãu e,
spre pildã, arealul din Rivendell, populat de nobilii elfi, deþinãtori
ai secretului nemuririi. Întrebaþi-l pe Elrond, cãpetenia lor! Sau,
ºi mai bine, pe descoperitorul lor, J. R. R. Tolkien.
Tot astfel se explicã mai uºor cãutarea înfriguratã a unui
tãtuc cu rol de guru în orientarea ºi tropismele alegãtorului.
Cineva care sã-i spunã pe ºleau, într-un limbaj pauper seman-
tic, dar imediat decodabil, unde sã punã ºtampila pe buletinul
de vot, sã nu procedeze sadic, precum corifeii statului de drept,
adicã sã-þi baþi singur capul pentru a opta între zeci de cântece
de sirenã. E de domeniul evidenþei cã asemenea înfometat dupã
ghidaj, care nu realizeazã cã îºi calcã singur în picioare
demnitatea, nu i-o rãpeºte niciun strãin perfid, a fost, ca elev,
avid solicitant de comentarii de-a gata, la românã, sã le memoreze
papagaliceºte ori sã aibã ce copia, tot aºa, ca sã evite migrenele
provocate de parcurgerea unui roman ºi de înþelegerea unor
acþiuni de acolo. Dacã îi atragi atenþia cã nu se poate sã scrii „Ion
al Glanetaºului era sãrac. Aceasta o seduce pe Ana...” din motiv
de acord, þi se retorcheazã, nonºalant, cã „aºa era acolo, în xeroxul
ãla, ce atâta teorie pentru nimic!”. La fel de rapid þi-l faci ostil pe
adultul în faþa cãruia îþi scapã o pãrere nefavorabilã despre
vedeta lui preferatã, parlamentar sau analist politic.Uneori ºi
cântãreþ ori actor. Eventual ºi vreun fotbalist. Dacã energumenul
a hotãrât cã adevãrul, unic, bineînþeles, se aflã în gura de aur a
vedetei sale, fixarea se face atât de bine în cerebel încât e capabil
sã ajungã la manifestãri sociopate în situaþia cã te legi de steaua
lui cãlãuzitoare. ªi vine, inevitabil, adagiul nostalgic: „era mai
normal înainte, nu-þi bãteai capul, îþi vedeai de treabã”. Adicã
mai cârpeai, mai furai, mai abuzai, râdeai de enoriaºii care se
duceau, ca oile, matinal, la muncã, ºi îi execrai pe americani.
Scena chefului din Balanþa lui Pintilie, (cu primarul ºi preotul
„naþionaliºti”, interpretaþi magistral de Rebengiuc ºi Dorel Viºan),
de exemplu, constituie un epitom suficient de convingãtor pentru
gândirea extremistã, nãscutã din resentiment ºi destinatã
înfrãþirii cu brutalitatea.
Sper cã am fost clar: una e nostalgia artistului, a lui Creangã
sau Alain-Fournier, a lui Resnais sau Tarkovski, ºi cu totul altceva
vãietãtura celui care, nesuportând prezentul entropic, vrea
altundeva, unde sã fie totul comod ºi armonios, fãrã cãrþi ºi culturã,
în speþã, fãrã competenþe de învãþat. Poetul Ion Barbu i-ar fi sugerat
starea de nenãscut, ca soluþie pentru toate neajunsurile acestei
vieþi pline de zgomotul ºi furia beligeranþei dintre ideologii.
 rãzleþe
de Gheorghe Grigurcu A crede în lucrurile care cad (1)

C lipã muºcînd eternitatea cu sãlbãticie,

aidoma unei fiare.
*
Asemenea iubirilor mari, suferinþele mari
nu au un sfîrºit tangibil. Cautã a se vãrsa în
infinit.
* *
Senectute. Clipe în care mori ºi
supravieþuieºti în aceeaºi conjugare emoþionalã,
constatînd cu oarecare surprindere cã ai rãmas
tu însuþi.
* afara ta fãrã a deveni altceva, într-un nonsens
„Thomas Mann, cunoscãtor al acestor
probleme, spunea cã fãrã îndoialã – alta este
arta care se dezvoltã chiar de la început în aura
succesului ºi alta aceea care e nevoitã sã-ºi
obþinã locul încet, cu mare greutate ºi cu preþul
a numeroase umilinþe ºi nefericiri. Cum ar fi
arãtat creaþia mea dacã, din prima clipã chiar,
ar fi fost încununatã cu laurii succesului, dacã
pînã azi, dupã atîþia ani, n-aº fi nevoit s-o practic
ca pe ceva prohibit, ruºinos ºi nepotrivit?”
(Witold Gombrowicz).
* neexistente ºi trebuie ca durerea sã pãtrundã
A crede în lucrurile care cad, care se supun
suferinþei divine, nu mai puþin decît în cele
care se supun iluminãrii Sale. Umbrã înzestratã
cu mesajul luminii.
* judecãþile, asocierile, speculaþiile se reduc înspre
„Aceastã lume, ca absolut vidã de
Dumnezeu, e Dumnezeu însuºi. Necesitatea, ca
absolut diferitã de bine, e binele însuºi. De aceea,
orice fel de consolare în nenorocire
îndepãrteazã de iubire ºi de adevãr. Aceasta e
taina tainelor. Cînd o atingi te afli în siguranþã”
(Simone Weil).
Senectute. Nici o mutaþie bruscã nu s-ar
mai putea ivi în fiinþã, dar transformarea sa
lentã, ameninþãtoare nu înceteazã spre a-þi
dovedi cã nu te mai poþi cuprinde, cã rãmîi în
al identitãþii. O povarã proprie cu umilinþã
acompaniind povara lumii.
* Se întîmplã sã revii intenþionat la o greºealã
Senectute. A te simþi tot mai culpabil în
raport cu porþiunea de drum tot mai
accidentatã ce-þi mai rãmîne a o strãbate.
* Duminica, o zi a odihnei disimulate prin
ªi totuºi mai ai încã douã fericiri celeste.
Poþi citi ºi poþi scrie.
* Tandreþi, sfieli, frãgezimi închise în cercul
„Sunt în inima noastrã locuri încã
pînã acolo pentru ca sã ia fiinþã” (Stareþul
Varsanufie).
* prilejul în scrisul sãu.
Senectute. Intenþionat sau fãrã voie,
limitã. Ca ºi cum ai fi bãut lichidul dintr-o sticlã
pe fundul cãreia a mai rãmas doar o
înghiþiturã. În rest, trãire netedã, durã.
*
bacalaureat – cîþiva candidaþi au pozat
subiectele cu ajutorul camerelor video instalate
în ochelari sau prinse de masca de protecþie, le-
„Omul nu e nici mãcar o fãpturã au postat pe reþelele de socializare ºi au aºteptat
incompletã; doar ascunsã, doar acoperitã de rezultatele printr-o cascã instalatã în ureche –
pînzele uitãrii. Sfîºiindu-i pînzele, adevãrul îi ne-a provocat un soi de melancolie angoasantã
înapoiazã unitãþii originea, o reintegreazã. A
de tipul «pe vremea mea», cînd metodele
cunoaºte înseamnã a-ºi aminti, iar a-ºi aminti
rudimentare de fraudã – copiuþe prinse cu ace
înseamnã a se recunoaºte în ceea ce este ca
fiind; a se recunoaºte în unitate. A cunoaºte de siguranþã de manºetã sau de tivul rochiei,
înseamnã a strãpunge vãlul uitãrii, a spulbera sau scrisul unor date amãrîte pe guma de ºters
umbra pentru a fi pe deplin în luminã” (Maria – par cã îmi spun cã «vremea mea» era, de
Zambrano). fapt, epoca de piatrã” (S. G.) (Dilema veche,
* 2021).
*
mai veche pentru a te convinge cã nu te-ai Clipã indecisã, care, dorind sã plece ºi
schimbat. totodatã sã rãmînã, îþi poate altera întreaga zi.
* *
Senectute. Aproape involuntar te grãbeºti
neputinþã, a neputinþei disimulate prin odihnã. fãrã încetare. Spre ce? Spre un tine însuþi tot
* mai noros, mai problematic, mai „complex”, din
teama de-a nu dispãrea.
cinismului, necutezînd a ieºi afarã, sub condeiul
*
vigilent al analistului X, în vogã. Identificate de
A.E.: „Bizar, unele locuri prin care ai trecut
binevoitori doar în interiorul captivitãþii lor pe
care X þine s-o facã publicã ori de cîte ori are ori, în mãsurã accentuatã, cele în care ai locuit
îþi produc senzaþia cã neapãrat te vei întoarce
* acolo, chiar dacã ºtii cã nu e posibil. Sã fie cumva
„Tipul de tentative de fraudã comise în un reflex al copilãriei, care îþi inspirã o naivã
sesiunea de toamnã a examenului de înscenare, jocul „de-a Paradisul?”.

ªedinþa Comitetului Director al

Uniunii Scriitorilor din România
din data de 2 decembrie 2021
J oi, 2 decembrie 2021, s-a reunit Comitetul
Director al Uniunii Scriitorilor din
România.
La ºedinþã au participat urmãtorii membri
ai Comitetului Director: Nicolae Manolescu –
preºedintele U.S.R.,Varujan Vosganian – prim-
vicepreºedintele U.S.R., Horia Gârbea –
preºedintele Filialei Bucureºti – Poezie, Peter
Sragher – preºedintele Filialei Bucureºti –
Traduceri Literare, Cassian Maria Spiridon –
preºedintele Filialei Iaºi, Rãzvan Voncu – din
partea Filialei Cluj, Mircea Mihãieº – din partea
Filialei Timiºoara. Aurel Maria Baros,
preºedintele Filialei Bucureºti – Prozã, ºi-a
delegat votul unuia dintre participanþi. Invitaþi:
Gabriel Chifu – consilier, Daniel Cristea-Enache
– director de comunicare, Stela Pahonþu – di-
rector economic, Roxana Chioseolu – referent
relaþii interne, Mihók Tamás – din partea
Editurii ART/ Cartea Româneascã.
Pe ordinea de zi au figurat: o informare
privind activitatea Editurii Cartea Româneascã
în anul 2021 ºi propuneri pentru planul edito-
rial pe anul 2022, semestrul I; aspecte în
derularea editãrii revistelor U.S.R. cu finanþare
prin Ministerul Culturii conform Legii nr. 136/
2015; stabilirea echipei care va participa la
Turnirul de Poezie alãturi de Filiala Bucureºti –
Poezie (prin vot a fost desemnatã Filiala Iaºi);
prezentarea unei noi iniþiative a U.S.R. legatã
de realizarea unei emisiuni despre literatura
contemporanã la un post TV; pregãtirea
antologiei cu poemele de la Turnirul de Poezie,
dupã 10 ediþii ale acestui program; stabilirea
premiilor luate în considerare ca premii ale
U.S.R. pentru acordarea indemnizaþiei de merit;
propuneri pentru componenþa juriului
Premiilor Uniunii Scriitorilor pentru anul 2021
ºi pentru juriul Premiilor „Scriitorii Anului”
(componenþa celor douã jurii a fost stabilitã în
urma votului); reconfigurarea site-ului U.S.R.;
prezentarea proiectului dedicat Zilei Culturii
Naþionale, a cãrui primã ediþie a fost în 2021.
Lista cu semnãturile celor prezenþi se
anexeazã la procesul-verbal ºi face parte din
acesta. Toate anexele fac parte din procesul-
verbal.

Nr. 1 • 2022
4
 semnal(e)
Prelipceanu
M ulte sunt episoadele din Don Quijote
când personajul este luat drept
nebun. ªi asta pentru cã el trãia în lumea sa, iar
ceilalþi în lumea lor.
Unul dintre acestea se desfãºoarã într-un
han, despre care hidalgo-ul nostru afirma cu
tãrie cã e un castel, însoþindu-ºi convingerea
chiar de un atac cu lancea împotriva celor
convinºi de contrariu. Iar când, din cauza
agresiunii lui asupra unui reprezentant al
Sfintei Frãþii (un fel de poliþie mai mult sau mai
puþin secretã), se iscã o bãtãlie generalã, care
aproape cã dãrâmã hanul, tot el este cel care o
opreºte, având, brusc, revelaþia cã, de fapt, s-au
trezit cu toþii într-o luptã livrescã, cea din Or-
lando furioso al lui Ludovico Ariosto, când
Agramante ºi Sobrino îl înfruntã pe Carol cel
Mare. În realitate, Don Quijote de la Mancha
are o mobilitate teribilã, care se manifestã într-
o singurã direcþie: dinspre realitate spre
ficþiune. Sau invers?
Cei din jurul lui Don Q. îl vãd ca pe un
nebun, el îi vede pe ei ca pe niºte orbi. Scorul e 1
la 1, atâta doar cã al doilea 1, dacã suntem de
acord cã primul e marcat de eroul lui Cervantes,
îl înscriu mai mulþi inºi, dintre care unii, cazul
ªedinþa Consiliului Uniunii Scriitorilor din România
din data de 2 decembrie 2021
J
România.
oi, 2 decembrie 2021, s-a întrunit
Consiliul Uniunii Scriitorilor din
La ºedinþã au participat urmãtorii membri
ai Consiliului: Nicolae Manolescu – preºedintele
U.S.R., Varujan Vosganian – prim-
vicepreºedintele U.S.R.,Vasile Dan – preºedintele
Filialei Arad, Dumitru Brãneanu – preºedintele
Filialei Bacãu, Adrian Lesenciuc – preºedintele
Filialei Braºov, Victor Gh. Stan – preºedintele
Filialei Bucureºti – Literaturã pentru Copii ºi
Tineret, Radu Voinescu – preºedintele Filialei
Bucureºti – Criticã, Eseisticã ºi Istorie Literarã,
Radu F. Alexandru – preºedintele Filialei
Bucureºti – Dramaturgie, Horia Gârbea –
preºedintele Filialei Bucureºti – Poezie, Daniel
Bãnulescu – din partea Filialei Bucureºti –
Poezie, ªtefan Mitroi – din partea Filialei
Bucureºti – Prozã, Peter Sragher – preºedintele
Filialei Bucureºti – Traduceri Literare,
Antoaneta Olteanu – din partea Filialei
Bucureºti – Traduceri Literare, Leo Butnaru –
preºedintele Filialei Chiºinãu, Ioan Lascu –
preºedintele Filialei Craiova, Cassian Maria
Spiridon – preºedintele Filialei Iaºi, Gellu Dorian
– din partea Filialei Iaºi, Nicolae Oprea –
preºedintele Filialei Piteºti, Florina Zaharia –
preºedintele interimar al Filialei Sud – Est,
Markó Béla – preºedintele Filialei Târgu Mureº.
Aurel Maria Baros, Angelo Mitchievici, Cor-
nel Nistea, Marian Odangiu, Ovidiu Pecican,
Irina Petraº ºi Cornel Ungureanu, membri ai
de Nicolae
membrului Sfintei Frãþii atacat de hidalgo, abia
dacã ºtiu sã citeascã un ordin. Cãci bietul om,
începând sã-ºi aducã aminte de ordinul primit
de a-l aresta pe un nebun care se dã drept
cavaler rãtãcitor pentru cã eliberase niºte ocnaºi
duºi spre galere, silabiseºte cu greu ordinul,
dar îl identificã pânã la urmã pe cel descris
acolo în persoana celui pe care-l are în faþã. Cât
despre Cavalerul Tristei Figuri, acestuia puþin
îi pasã de Sfânta Frãþie ºi nici chiar de faptul
cã, dupã ce-i eliberase, câþiva dintre ocnaºii
respectivi îi aplicaserã o corecþie grea, pentru
cã nu erau de acord cu felul cum vedea el lumea,
fãrã mãcar sã le treacã prin cap cã, dacã ºi el ar
fi vãzut-o cum era, atunci ei ºi-ar fi continuat
drumul spre galere ca înainte de a-l întâlni, în
lanþuri. Lumea realiºtilor nu se prea potriveºte
cu aceea a visãtorilor sau, în cazul nostru, cu
aceea a cititorilor, cãci ce altceva e Don Quijote
decât cititorul dus la absurd, ironizat chiar de
„tatãl” sãu?
ªi mai e ceva: Don Quijote de la Mancha e
credinciosul model, care crede ºi nu mai
cerceteazã, deºi pânã ºi mai realistul sãu servi-
tor ºi scutier, Sancho Panza, îl previne cã, de
pildã, uriaºii pe care-i vede stãpânul sãu nu
Consiliului, i-au împuternicit pe unii dintre cei
prezenþi sã-i reprezinte ºi sã voteze în numele
lor.
Invitaþi: Gabriel Chifu – consilier, Mircea
Mihãieº – din partea Filialei Timiºoara, Daniel
Cristea-Enache – director de comunicare,
Rãzvan Voncu – director programe externe,
Stela Pahonþu – director economic, Roxana
Chioseolu – referent relaþii interne, avocat
Corina Ruxandra Popescu.Au participat online:
Aurel Maria Baros, Angelo Mitchievici, Marian
Odangiu.
Primul punct pe ordinea de zi l-au constituit
prezentarea ºi votarea execuþiei bugetare la data
de 30 septembrie 2021 ºi a Bugetului estimat
pentru anul 2022. Execuþia este anexatã la
procesul verbal ºi face parte din acesta. În urma
votului, execuþia bugetarã ºi bugetul au fost
aprobate în unanimitate.
În continuare, av. Corina Ruxandra Popescu
a prezentat situaþia dosarelor în instanþã ale
U.S.R.
Urmãtorul punct pe ordinea de zi l-a
reprezentat analizarea modului de acordare a
premiilor Filialelor U.S.R., hotãrârea Consiliului
fiind aceea cã Statutul U.S.R. trebuie respectat
cu stricteþe la acest capitol.
În continuare, a fost prezentatã derularea
contractelor cu societãþile care au închiriat Casa
Vernescu ºi Hotel Unique; iar apoi, aspecte în
derularea editãrii revistelor U.S.R.cu finanþare prin
Ministerul Culturii conform Legii nr. 136/2015.
Cititorul
sunt decât niºte mori de vânt, sau cã turma de
oi care le vine din faþã nu e o armatã vrãjmaºã
care trebuie atacatã. El crede ºi nu se freacã la
ochi, nu-ºi pune întrebãri, pentru cã pe el l-au
convins dinainte cãrþile de aventuri cavalereºti
cum e lumea ºi cum sunt, deci, toate cele cu
care se va întâlni.
Problema e una filozoficã. Profesorul Ion
Petrovici cita, în introducerea la cartea sa despre
Kant, teza acestuia: „cã nu cunoºtinþele noastre
se conformeazã dupã lucrurile exterioare, ci
dimpotrivã, lumea din afarã se dirijeazã dupã
cerinþele spiritului nostru”.Aºadar, Don Quijote
era un kantian avant la lettre, un idealist. Dacã
avem un sistem de referinþe, lumea ni se pare
într-un fel, un alt sistem de referinþe ne poate
trimite în cu totul altã direcþie. Conteazã, aºadar,
modelul pe care-l ai în cap atunci când vezi un
obiect, altfel obiectul þi se poate pãrea cu totul
altceva. Cavalerul Tristei Figuri este, în fond,
dincolo de forma cititorului dusã la absurd
anunþat mai sus, omul primitiv, ghidat de o
tradiþie, din pãcate pentru el, falsã ºi caducã. O
tradiþie abandonatã de ceilalþi, în general, din
necunoaºtere. Cãci tradiþia cavalerilor rãtãcitori
a fost una trecãtoare.
Urmãtorul punct pe ordinea de zi l-a
constituit acordarea unor indemnizaþii de merit.
În urma voturilor primite, propunerile
Consiliului U.S.R. sunt: Ioan Radu Vãcãrescu,
Virgil Podoabã, Horia Bãdescu, Mircea Petean.
În continuare, a fost prezentatã lista cu
proiectele Uniunii Scriitorilor din România
pentru anul 2022: Premiul „Mihai Eminescu”,
ediþia a XXXII-a, Botoºani, 15 ianuarie (Premiu
la care USR are un parteneriat cu organizatorii);
Reuniunea anualã a editurilor care publicã
literaturã românã contemporanã, ediþia I,
Olteniþa, 27-28 aprilie; Premiile Uniunii
Scriitorilor din România pe anul 2021; Premiul
„Lucian Blaga”, ediþia a VI-a, Alba Iulia, 9 mai
(Premiu la care USR are un parteneriat cu
organizatorii); Festivalul Internaþional de
Literaturã „Tudor Arghezi” (Premiu la care USR
are un parteneriat cu organizatorii), ediþia XLII,
Târgu-Jiu, 19-22 mai; Zilele „Alexandru
Macedonski”, Craiova, 27-28 mai; „Poezia la
Iaºi”, ediþia a IX-a, 15-22 mai sau în septembrie;
Premiul „Garabet Ibrãileanu”, ediþia a V-a, Ro-
man, iunie; Festivalul Naþional de Literaturã
„FestLit”, ediþia a IX-a, Cluj-Napoca, 4-5 iunie
(fãrã acordarea unor premii); Gala Poeziei
Române Contemporane, ediþia a XII-a, Alba
Iulia, 8 iulie; Turnirul de Poezie, ediþia a XI-a;
Festivalul „Limba românã”, ediþia a III-a, Braºov,
30-31 august; „Literatura tinerilor”, ediþia a V-
a, Neptun, septembrie; Colocviul Naþional de
Prozã, ediþia a XIV-a, Alba Iulia, 23 septembrie;
5 Nr. 1 • 2022
Dacã sãrim paginile ºi capitolele, ne putem
aminti cã, în finalul romanului lui Cervantes,
eroul sãu îºi recapãtã simþul realitãþii, spre
regretul lui Sancho Panza, care abia prinsese
gustul autoiluzionãrii.
Mulþi oameni care nu au deschis în viaþa
lor o carte, rãmaºi la primitivismul unei tradiþii
cunoscute, sunt convinºi cã lectura cãrþilor te
înnebuneºte. ªi asta pentru cã, într-adevãr, cei
care citesc mai au ºi astãzi, mult timp dupã ce
cavalerul Don Quijote redevenise hidalgoul
Alonso Quijana dintr-un sat din La Mancha,
de al cãrui nume Cervantes nici nu vrea sã-ºi
mai aducã aminte..., impresia cã lumea e mai
uºor de acceptat ºi mai uºor de înþeles aºa. Dacã
pe Alonso Quijana lecturile l-au proiectat într-
o existenþã chinuitoare, tot ele l-au fãcut ºi sã
trãiascã o vreme în altã lume, care lui i se pãrea
mai acceptabilã.
Lumea de azi a cãrþilor nu mai duce tocmai
în aceeaºi direcþie, chiar dacã unora li se mai
pare, ca acum nu ºtiu câte sute de ani, cã te
înnebuneºte. Un pic de iluzie îþi mai creeazã ºi
lecturile de azi, iluzia cã înþelegi lumea din jurul
tãu, cã eºti, de aceea, liber.
Cât despre adevãrata libertate, altãdatã. Sau
niciodatã.
Interferenþe literare româno-maghiare, ediþia
a V-a, Târgu Mureº, octombrie; Colocviile
Tinerilor Scriitori, Alba Iulia, 21 octombrie;
Simpozionul Naþional al Traducãtorilor,
Bucureºti, 22-23 octombrie; „Scriitorul Anului”,
ediþia a VII-a, Iaºi, 3-4 noiembrie. Lista celor 18
proiecte a fost supusã la vot ºi votatã în
unanimitate.
În continuare, Rãzvan Voncu, membru al
Comisiei de Validare, a prezentat, pentru fiecare
Filialã, rezultatele de la ºedinþa de validãri.
Comisia de Validare a stabilit un set de formulãri
pentru motivarea respingerii dosarelor. S-a
decis constituirea unei Comisii care sã analizeze
contestaþiile înregistrate în urma respingerii
dosarelor. Au fost votate în unanimitate
rezultatele Comisiei de Validare, precum ºi
propunerea de a forma o comisie pentru
contestaþii.
În continuare, Consiliul U.S.R. a votat
componenþa juriului Premiilor Uniunii
Scriitorilor din România pentru anul 2021,
componenþã propusã de Comitetul Director:
Graþiela Benga, Gabriel Coºoveanu, Dan Cristea,
Ioan Holban,Angelo Mitchievici,Vasile Spiridon,
Rãzvan Voncu.
Ultimul subiect luat în discuþie a fost legat
de condiþiile în care se poate face transferul
membrilor U.S.R. de la o Filialã la alta.
Lista cu semnãturile celor prezenþi se
anexeazã la procesul-verbal ºi face parte din
acesta. Toate anexele fac parte din procesul-
verbal.
 Cãrþi ºi autori în selecþia
Horia Gârbea, Amintiri cu poduri, Cluj-
Napoca, Editura Neuma, 2021
A mintiri cu poduri, volumul de versuri
al lui Horia Gârbea, apãrut în 2021 la
editura Neuma, în colecþia Ipostaze, probeazã,
o datã în plus, capacitatea autorului de a se
reinventa artistic, prin registre surprinzãtoare,
unele aflate în consonanþã cu solemnitatea, cu
atitudini marþiale, altele, dimpotrivã, glisând
înspre o percepþie acidã a ceea ce ochiul
creatorului înregistreazã din spectacolul
cotidianului.Volumul debuteazã cu textul care
dã ºi titlul, prima impresie fiind cã Horia
Gârbea se aflã în ipostaza unui peregrin,
rememorându-ºi nu doar cãlãtoriile, ci ºi
momentele când a traversat, posibil, lumi
diferite, cãci ce este podul, pânã la urmã, dacã
nu un liant între aici ºi acolo, acum ºi atunci,
între ego ºi alter ego: „Înþeleg cã-s bãtrîn
numãrînd/ Podurile vieþii mele, pe rînd./ A
trece pe un pod oare sã fie/ Un pãcat, o mare
trufie?/ Nici înotînd, însã parcã/ Ar fi mai firesc
într-o barcã…”.
Pe aceste poduri, cele mai multe cu nume
exotice, precum Ponte Vecchio, Tower Bridge sau
Hohenzollern trece nu numai poetul, trece ºi
timpul sãu, aºa încât destinaþia finalã nu poate
fi decât una singurã, iar concluzia transpare
din ultima strofã a poemului: „Dacã sînt bãtrîn,
e firesc/ Atîtea poduri sã-mi amintesc./ Ce
multe rîuri am traversat/ ªi nici unul nu m-a
udat./ Iar acum îmi ºopteºte unul din draci:
Dar cu Styxul, cum ai sã faci?”. Dupã aceastã
punere în temã, volumul continuã cu ciclul
„Cocorul ºi pipa”, unde gãsim convergenþe cu
lirica anterioarã a poetului, primul reper fiind
înþeleptul zhi dun, nume care, deºi scris cu mi-
nuscule, nu poate sã nu creeze o posibilã com-
paraþie cu Zhi Dun, cãlugãr ºi filozof budist
chinez a cãrui teorie propulsa ideea cã urmarea
budismului asigurã, la finalul vieþii, intrarea
în Nirvana. El, sfãtuitor al ºefilor guverna-
mentali, avea pasiunea macaralelor, la Horia
Gârbea, înþeleptul zhi dun are un tabiet, anume,
ca, la întoarcerea din târg, pe la ora ceaiului,
sã-ºi fumeze pipa, din al cãrei tutun un cocor
risipeºte, în absenþa stãpânului, câteva fire. Dar
ce înseamnã tutunul, raportat nu la pipã, ci la
clepsidrã, pe cine reprezintã cocorul, dacã nu
un trimis al morþii? Cãci zhi dun: „vedea
tutunul risipit lîngã pipã/ ºi zicea iar a venit
acel cocor ºi nu m-a gãsit”. Ultima secvenþã a
poemului întãreºte mesajul trecerii unui altfel
de prag sau pod, dacã e sã apelãm la polisemia
acestui termen vehiculat de autor: „într-o zi
înþeleptul zhi dun/ sosit din tîrg/ a gãsit pipa
Nr. 1 • 2022
Valuri, poduri ºi înþelepþi
ºi lîngã ea/ niciun fir de tutun/ pot fi douã rãmân 13 copaci, numãr impar, purtãtor de plîng am rãspuns/ plîng ºi lovesc cu capul
pricini a spus el/ sau cocorul n-a mai venit m- ghinioane, legate ºi de ziua de marþi. podeaua/ – a fost atît de rãu? – nu. a fost bine/
a socotit nedemn de vizita lui/ sau cocorul a Messembria, termen din greaca doricã, – atunci de ce plîngi? – plîng am rãspuns/
venit/ ºi de aceastã datã chiar m-a gãsit.” desemneazã un oraº din Tracia anticã, plasat pentru cã simt cã niciodatã/ n-o sã mai trãiesc/
În textul Ora cinci dinspre searã (orã la poalele Muntelui Haemus, în volum el dând o searã ca asta”. Este atât adevãr ºi atâta asu-
pentru five o’clock), printr-o reprizã de reflecþie titlul unui nou capitol cu soldaþi, cetãþi ºi mare a condiþiei de Poet în acest aparent dia-
asupra condiþiei vieþii, Horia Gârbea realizeazã lingouri din care sã se facã monede, lanþuri log, încât numai cine nu a trecut prin asemenea
un tablou minimalist, într-un cadru intim – sau vârfuri de sãgeþi, dupã cum propun momente, în care sufletul se dezbracã de
ceaºcã de cafea cu desen având frunzã de nufãr, sfetnicii înþeleptului, care însã dovedeºte o inhibiþii, nu poate înþelege incandescenþa
broascã ºi lângã, bâtlanul, capabil chiar sã superioarã înþelegere a condiþiei pãcii: „avem mãrturisirii.
perforeze cerul cu pliscul –, ceea ce îi inspirã monede cu care/ putem cumpãra/ orice pace/ Horia Gârbea ne spune ºi ce este poezia,
poetului scenariul unei pânde, pradã ºi vânã- avem zale/ pentru cele mai puternice lanþuri/ într-o succesiune de definiþii metaforice din
tor, pe fundalul verdelui natural. Citind surâsul ciclul Rana îngerului; citez una singurã,
lui nagasaki, descoperim motivul înþeleptului,
de data aceasta, rezonanþa asiaticã este cea a
ºi vîrfuri de sãgeþi/ cîte sã vã/ strãpungem pe
toþi/ plecaþi/ messembria nu poate fi cuceritã”.
Un text duios, despre fragilitatea fiinþei
revelatorie pentru sine ºi pentru concepþia de
ansamblu a acestui volum pe care îl recomand
unuia dintre oraºele bombardate (motiv literar poetului, este numit simplu de ce, din care ºi cu convingere, spre lecturã, cititorilor, fie ei
despre care ne aminteºte ºi Eugen Jebeleanu, citez o secvenþã amplã, tocmai pentru cã atinge iniþiaþi sau nu: „poezia este o pasãre/ care a
în lirica sa, cândva obligatorie în manualele de corzile sufleteºti ale celor ce scriu poezie: „eram uitat sã cînte/ ºi devine/ chiar cîntecul ei
liceu, acum aproape uitatã), dar aici, autorul aproape bãtrîn/ cînd am citit poezii/ în faþa pierdut”. Iar ca sã ne bucurãm de Poezie ar fi
de Amintiri cu poduri îi conferã identitate, prin unor oameni/ care mã cunoºteau/ m-am necesar sã repetãm mereu ceea ce tot poetul ne
acest nume, unui înþelept despre care s-a scris stãpînit/ nu mi-a tremurat vocea/ apoi m-am spune în ciclul „Bufniþa din parc”, anume cã
laudativ un fel de imn. Ca ºi în alte poeme, închis în camerã/ ºi am plîns/ pînã cînd a sunat „noi oamenii trãim prea puþin”.
cheia mesajului o gãsim la final, când, înþe- telefonul/ nevastã-mea voia sã ºtie ce fac/ – • Gela Enea
legând problematica surâsului acestui înþelept,
nagasaki, suntem mulþumiþi cã mãcar nu râde
în hohote.
Cu lucruri de folos ne mutãm în Antichitate,
la greci, prin ªcoala cinicã a lui Diogene, cel
puþin aparent, cãci filozoful imaginat de Horia
percepe inutilitatea zbaterii umane, ori tragica
ei singurãtate, prin urmare, fãrã de folos sunt
ºi lucrurile, ºi vorbele prinse în poeme, ºi oa-
menii care umblã de acolo, colo, într-o grabã a
morþii. Tânãrul ho, deºi asistã la lecþiile mai
marilor sãi, lê quát ºi mãc dinh chi, despre
cauzalitate ºi efect, are propria teorie cu privire
la preþul supravieþuirii, victima trebuind sã
rãmânã victimã (pornind de la un cîine).
Cununa de lauri este titlul unui alt poem
ºi, totodatã, metafora-simbol în textul urmãtor,
în care marcellus, primind cununa de lauri a
înþelepþilor este apostrofat de un om din cetate
cã nu ºtie sã citeascã propoziþia scrisã pe
aceasta în limba persanã ºi, deci, nu este un
înþelept adevãrat. Din nou mesajul apare
concentrat în ultima parte a poeziei, prin gestul
lui marcellus: „atunci marcellus a scos cununa
care-l rodea/ a pus-o pe capul celuilalt/ ºi a zis/
dacã tu crezi/ cã totul stã în cununa de lauri/
þine-o pe cap/ ºi vei putea sã citeºti pergamentul
acesta”.
Chiar dacã eºti un erou civilizator, un
vizionar sau un cuceritor de galaxii, se gãseºte
cineva care sã te opreascã, de exemplu, forþa
maleficã poate fi un soldat cu nicio mizã moralã,
însã plãtit cu soldã permanentã: „dar de ce nu
se poate face nimic/ în locul acesta/ fãrã sã fie
vorba de arhimede/ pentru cã punctul ãsta/ e
punctul lui arhimede domnule/ voia sã mon-
teze o pîrghie/ ºi sã ridice pãmîntul/ dar ºtiþi
soldatul acela” (punctul de sprijin).
14 copaci este titlul altui poem, unde nu
matematica este pretextul, ci singularitatea,
însemnele care izoleazã, cãci, dacã e sã scãdem
din 14 copaci pe acel unul singur fãrã pãsãri,
pui ºi cuiburi, dupã cum ne spune poetul,
6
 idei & istorii
de Mihai Ghiþulescu
D eºi a apãrut acum doi ani în Statele
Unite, aveam senzaþia cã au trecut
decenii ºi îmi luasem gândul de la o posibilã
ediþie româneascã a cãrþii lui Vladimir Solonari.
Dupã Purificarea naþiunii (Polirom, 2015),
aveam aºteptãri mari de la autor. În plus, mã
rodea tot mai tare curiozitatea în privinþa
subiectului. Când eram mic, începuse sã mã
enerveze o vorbã repetatã de câþiva bãtrâni:
„Mãmãligã moloko/ România e-ncolo!” (în
varianta „corectã”, aflatã mai târziu:„Mãmãligã
moloko/ România daleko!”, „Mãmãligã ºi cu
lapte/ România e departe!”). Am uitat-o, pânã
când am vãzut aberanta hartã a României în
timpul rãzboiului, cu o excrescenþã mons-
truoasã spre est, ºi o pozã, din 1943, cu un
troleibuz trecând mândru prin faþa clãdirii
craiovene în care scriu azi. Era pradã de rãzboi
de la Odessa ºi nu s-a plimbat mult pe aici.
Dupã ce oltenii l-au pus pe butuci, sovieticii l-
au luat înapoi. Poate nu mã mai gândeam nici
la asta, dacã, în ultimi ani, nu îmi ajungeau la
urechi poveºti cumplite cu partizani ucraineni
din subteranele Odessei ºi vânãtorii lor români.
Peste toate astea, talmeº-balmeº în mintea mea,
pluteau ºi multe întrebãri despre persona-
litatea lui G. Alexianu, megalo-grafoman ºi
blufeur, ajuns „mogul” al studiilor juridice
româneºti, dar cãutând ºi înalte demnitãþi
publice, primite ºi de la Carol, ºi de la
Antonescu. ªi-a atins „apogeul” ca guvernator
al Transnistriei ºi a avut „onoarea” sã moarã
împuºcat lângã „Conducãtorul Statului”. Ca o
ironie a istoriei însã, cel ahtiat dupã admiraþia
publicã nu a devenit (din fericire) iconic în
imaginarul mulþilor (din pãcate) fani istorici
ai mareºalului.
Îmi fãcusem, cât de cât, ordine în gânduri,
uitându-mã prin varianta originalã a cãrþii lui
Solonari, dar curgãtoarea ºi, pe alocuri,
pitoreasca traducere a lui Andrei Pogãciaº mi-
a permis o lecturã atentã, cu creionul în mânã.
Ocupaþia româneascã a teritoriului dintre
Nistru ºi Bug a durat mai puþin de trei ani
(august 1941-martie 1944). Asemenea unei
gãuri negre, are o masã uriaºã, despre care la
noi se ºtie/vorbeºte prea puþin ºi dintr-o
explicabilã, dar nescuzabilã, jenã, ºi pentru cã
cercetarea presupune mult efort ºi acces (dificil,
din cauze intelectuale, materiale ºi politice) la
sursele istorice ale inamicului de atunci.
Contrar aºteptãrilor multora, „cartea nu
exploreazã persecuþia ºi soarta evreilor ºi
romilor din Transnistria”. Dupã cum
recunoaºte autorul, el însuºi a dorit iniþial sã
facã din Holocaust tema centralã a lucrãrii,
dar a renunþat, considerând-o prea vastã ºi
prea complexã pentru a o „înghesui” ºi, im-
plicit, a o face „sã-ºi piardã efectul printre
celelalte subiecte dezbãtute” (p. 22)1. Just, dar
aº vedea lucrurile ºi invers: ºi celelalte subiecte
ºi-ar fi pierdut efectul prin alãturare/conexare.
În condiþiile în care abuzurile (neutralitate
forþatã!) comise asupra evreilor ºi a romilor
polarizeazã discuþiile despre cum trebuie
judecat regimul Antonescu, lãsându-le în plan
secundar ºi concentrându-ne asupra altor
aspecte, observãm cã dimensiunea odioasã
rãmâne pregnantã. Tot criminal a fost ºi dacã
ignorãm Holocaustul. Pentru a-l absolvi ar
trebui sã îl negãm cu totul.
Vladimir Solonari a urmãrit organizarea
administrativã a Transnistriei, politicile de
ocupaþie ºi atitudinea populaþiei locale.
Românii au ajuns în regiune în urma unei
„combinaþii improbabile de circumstanþe” (p.
313). S-au trezit în conducãtorii de la Bucureºti
tentaþiile imperiale, pornite, evident, din multele
ºi încâlcitele complexe. Au vrut sã arate cã pot
administra eficient o Românie mai mare, dar
au amânat anexarea formalã a zonei pânã
dupã rãzboi, pentru a nu risca pierderea
definitivã a bucãþii de Ardeal cedatã Ungariei.
Au tratat, aºadar, provincia ca pe un teritoriu
ocupat, creându-i un sistem administrativ
inspirat de cel german. Consilierii Reich-ului
au reproºat românilor centralizarea, dar nici
ceea ce propuneau nu era aproape de
descentralizare, pe care, oricum, românii nu
doar cã nu o doreau, dar nici nu o puteau
realiza. A rezultat un fel de policentralizare
piramidalã, în care fiecare ºef era atotputernic
asupra celor de mai jos atâta timp cât nu
interveneau cei de mai sus. La vârf, erau Ion
Antonescu ºi locþiitorul Mihai Antonescu
(rãmas de multe ori la conducere), apoi
guvernatorul provinciei, Gheorghe Alexianu,
prefecþii, pretorii ºi primarii (dintre care trebuie
menþionat cel al Odessei, Gherman Pântea),
toþi numiþi ºi revocaþi discreþionar. În ideea
aberantã de a face din Transnistria o provincie
model pentru celelalte, dar ºi din interese
materiale pe care nu le dorea expuse,
„Conducãtorul” a þinut guvernãmântul
transnistrean în afara controlului miniºtrilor
de la Bucureºti, luându-i destulã vreme
apãrarea în faþa acestora. ªi-a schimbat
atitudinea pe mãsurã ce situaþia s-a deteriorat
atât pe front, cât ºi în þarã, iar Transnistria a
ajuns „o regiune a anarhiei ºi a arbitrarului
administrativ” (p. 314). În ianuarie 1944 a
recunoscut: „Dl. Alexianu mã indigneazã la
fiecare pas” (p. 209). L-a demis dupã câteva
sãptãmâni, dar oricum sovieticii recuperaserã
mult ºi menþinerea unei administraþii civile
dincolo de Nistru nu mai avea rost.
Animat de un aºa-zis „naþionalism inte-
gral”, în fapt un amestec de rudimente ºi
capricii de gândire, Antonescu a dorit o
„românizare” a provinciei (mult mai puþin
româneascã etnic decât se crezuse), atât prin
permutãri de populaþie (abuzive, ezitante,
haotice), cât ºi prin impunerea limbii române
ºi „recreºtinare”. Într-o raportare „orientalistã”,
nu departe de cea a aliaþilor germani faþã de ei,
românii au pretins cã civilizeazã Transnistria,
Din negura istoriei
ºi noaptea minþii
cã rolul lor este „zidirea civilizaþiei europene în
acest teritoriu” (p. 173), evident, cu cãrãmizi
româneºti.
Asemenea multor altor dictatori,
Antoneºtii, mai ales mareºalul, nu fãceau
distincþia dintre bine ºi rãu ºi nu-ºi sesizau
contradicþiile. Civilizarea zonei nu li se pãrea
incompatibilã cu jefuirea ei. „Înaintea
intereselor [locuitorilor provinciei] stau
interesele Statului Român, ºi aceste interese
reclamã sã scoatem cât mai mult [din
Transnistria] pentru nevoile economice ale
rãzboiului...” (p. 199) ºi nu numai, dupã cum
se vede din alte pãrþi. Au exploatat populaþia
prin„jandarmii agricoli”care„soluþioneazã orice
diferend aplicând bãtaie” (p. 205) ºi au „livrat”
produsele în România. Nu au iertat nimic din
ce se putea gãsi, de exemplu: „pielãrie – 30
Vladimir Solonari, Imperiul-satelit.
Guvernarea româneascã în Transnistria
(1941-1944), traducere din englezã de
Andrei Pogãciaº, Editura Humanitas,
2021, 400 p.
vagoane, piane – 20 vagoane, linoleum – 6
vagoane” (p. 206). Asta înainte de Operaþiunea
1111, de mutare a „capacitãþilor de producþie”,
începutã în toamna lui 1943, când devenise
clar cã ocupaþia nu avea sã mai dureze mult.
Ion Antonescu, cu vocaþia lui pentru exhaustiv,
decreta:„Necesitãþile viitoare impun sã aducem
tot din Transnistria, sã depozitãm, sã vindem
ºi mai ales sã facem rezerve” (p. 208). Pentru a
se acoperi, autoritãþile române au interpretat
normele internaþionale într-un mod pe care
autorul l-a numit, eufemistic,„lax” sau „ciudat”
ºi au distrus documentele incriminatoare. Pe
lângã jaful controlat de guvern, a mai existat
ºi cel „personal” al funcþionarilor ºi militarilor.
ªi a mai fost ºi partea rezervatã germanilor
(exploatarea subsolului).
În aceste condiþii, nu are de ce sã surprindã
cã populaþia localã, care la început a fost
7 Nr. 1 • 2022
neutru-favorabilã administraþiei româneºti, a
devenit repede ostilã, sprijinind ºi chiar
îngroºând rândurile unei rezistenþe eterogene
(naþionaliºti ucraineni, bande bolºevice
controlate de obkom, grupãri autonome). Poate
tocmai pentru cã e aspectul cel mai complicat
ºi ambiguu, Vladimir Solonari a dat dovadã
aici de mare mãiestrie în gestionarea surselor,
prezentând nuanþat jocul acomodãrii-
colaborãrii-rezistenþei-trãdãrii ºi subliniind
„posibilitatea ciudatã cã identitãþile politice ale
unor membri ai rezistenþei au fost fluide ºi cã
unii locuitori ºi-au schimbat loialitatea în
funcþie de felul în care au evaluat perspectivele
rãzboiului” (p. 297). Dincolo de cadrul strict
asumat, a arãtat ºi cum s-a transformat
„viziunea oficialã” asupra celor implicaþi (eroi
vs. trãdãtori), în funcþie de schimbãrile politice
de mai târziu, din URSS. Nu cã în cazul
comuniºtilor români nu s-ar fi întâmplat
asemãnãtor, dar, dat fiind tragismul
evenimentelor, aici metamorfozele par mai
spectaculoase.
Istoricul a adus vorba, la un moment dat,
de lipsa de experienþã a românilor în
administrarea unor „colonii ale cãror populaþii
sã fi fost în mod explicit excluse din corpul
politic naþional” (p. 172). E o constatare justã,
dar, dupã toate cele aflate din carte, tind sã
cred cã a mai existat un factor agravant: lipsa
de experienþã politicã, în general, a condu-
cãtorilor români din timpul rãzboiului ºi, oricât
ar suna de îndrãzneþ, lipsa de minte...
Vãzându-l pe Ion Antonescu citat în
aceastã carte, mi s-a accentuat impresia creatã
mai demult, când am citit stenogramele
ºedinþelor guvernului. Pentru mine, personajul
e imposibil de înþeles (de scuzat nu poate fi
vorba) raþional. Nu doar cã nu ºtia ce vrea, dar,
de multe ori, parcã nu-ºi dãdea seama de
realitãþi ºi trecea cu bocancii peste logicã. Nu
pot sã nu mã gândesc la Ceauºescu în anii
târzii. Nu pot sã nu mã gândesc la atitudinea
altora din epocã, nu atât a oamenilor regimului,
cât a versaþilor politicieni interbelici, care,
destulã vreme, s-au arãtat cel puþin „acomo-
danþi”. Deocamdatã, rãmân la constatarea lui
Vladimir Solonari cã, deºi iniþial au condamnat
înaintarea dincolo de Nistru, forþele de opoziþie
„au fost de acord ulterior cu ocupaþia, de teamã
sã nu fie privite ca nepatriotice” (p. 313).
P.S. Din istorie, vedem cã rãul nerecunoscut
e întotdeauna o vulnerabilitate. Poate duce la o
spiralã a rãului.
1
Atrag atenþia asupra unei recente colecþii de
documente cutremurãtoare, cu un studiu introductiv
excelent: Ana Bãrbulescu, Marius Cazan (editori), Vã
implor, Domnule Mareºal! Petiþii ºi documente cu ºi despre
evreii deportaþi în Transnistria (1941-1944), prefaþã de
Alexandru Florian, Editura Institului Naþional pentru
Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”,
Editura Polirom, 2021.
 RamuRock
Dumitru Ungureanu
C a orice tânãr amant al culturii, mi-am
prins ºi eu urechile în cãrþi de filosofie.
Era „epoca de aur”, când puþini români au
rezistat iluziei cã lectura e o formã de
compensare a înjugãrii zilnice ºi un paideic
protest contra paranoiei politice de la sfârºitul
comunismului. Unele opere clasice, traduse între
anii 1960-1980, abia se gãseau; din bibliotecile
publice se furau, iar anticarii clandestini
adunau averi frumuºele comercializând ilicit
exemplare abandonate de intelectualii care
evadau, cum-necum, din „raiul comunist”.
Negustorii mi-au completat colecþia de comori
ale gândirii abstracte, eu trãgând nãdejde ca
spânul de barbã cã parcurgerea – cu creionul
în mânã! – a paginilor tipãrite pe hârtie velinã
îmi va aduce râvnita înþelepciune ºi visata
glorie. Ba mã apucasem sã învãþ ºi greaca veche,
dupã manuale folosite la seminariile teologice,
latina însuºitã fragmentar în liceu pretinzând
numai aprofundare. Au fost lecturi dificile,
destule abandonate dupã un numãr de capitole
din substanþa cãrora mintea nu reuºea sã digere
vreun concept... Era sã scriu util, dar am
priceput cã nu toate lecturile îºi descarcã
utilitatea în creierul cititorului precum trenul
cãlãtorii în garã sau vapoarele marfa în port.
Am fãcut aceastã introducere, aparent fãrã
legãturã cu materia cãrþii provocatoare, ca sã
Cãrþi ºi autori în selecþia
Pe scurt, despre Poveste de adormit maturii de Julien Caragea
P ânã sã rãsfoiesc, în treacãt, paginile
dintâi ale acestei cãrþi (autorul cãreia-
mi era – ºi încã mi-e – strãin cu totul), mi-au
cãzut ochii pe emblema ei, anume DIAcritic,
bucurându-mã sã am sub ochi un nou volum
Nr. 1 • 2022
O lecturã sclipitoare
dau o idee firavã despre metoda ei. Cartea se
numeºte Underground-ul metal din România
(în 16 eseuri ºi interviuri) ºi a fost publicatã la
Editura Grinta, 2021.Autor este Francisc Ormeny,
un clujean de 38 de ani, absolvent al Facultãþii
de Filosofie Babeº-Bolyai, cu doctorat la
München ºi post-doctorat la Viena, editor al unei
reviste de studii culturale, cu preocupãri axate
pe fenomenologie, esteticã ºi filosofie pragmaticã
(iar dacã mã gândesc la profesiunea din care
efectiv se întreþine, aº spune chiar de filosofie
pragmatic-aplicatã într-o corporaþie cu alte
activitãþi decât pãguboasa artã).
Ormeny este ºi autorul unei cãrþi speciale:
Darkening Scandinavia: Four Postmodern Pa-
gan Essays (2013, Cambridge Scholars Publish-
ing). Titlul academic nu trimite la conþinutul
care se pliazã mai degrabã industriei
spectacolului, punând sub lupã nume ca Lake
of Tears & Burzum (metal-rock), Nicolas Wind-
ing Refn & Mads Mikkelsen (cinema) ºi Per
Petterson (literaturã). Abordarea este însã cât
se poate de serioasã ºi sobrã, într-o manierã
conceptualã ilustratã de nume consacrate în
spaþiul cultural european: Bachelard, Deleuze
ori Heidegger, în siajul cãrora Ormeny alunecã
precum un schior nautic de performanþã.
Tot astfel procedeazã ºi-n prezentul volum
dedicat unui sub-gen de rock românesc din
purtând emblema lui Adrian Bodnaru ºi a
neuitatului nostru Dragoº Croitoru, alias Jo...
O carte este o pãdure din care va mai fi
rãmas doar foºnetul, iar hârtia celor ale lui Jo
& Adi adie ºi atunci când acest foºnet conteneºte,
pãstrându-se, totuºi, în sinestezica memorie,
dacã vreþi, a degetelor ce au rãsfoit-o.
Sã trecem, însã, la lectura propriu-zisã a
Poveºtii de adormit maturii (Timiºoara, Editura
DIAcritic, 2016), a lui Julien Caragea. Numele
(sau, mai curând, pseudonimul) franco-
fanariot, baroc adicã, al autorului e de naturã
sã ne-atragã luarea-aminte asupra melanjului
de elegiac ºi, totodatã, ludic al „poveºtilor” lui
Julien Caragea. De fapt, mai toatã poezia lui
ezitã, stã-n cumpãnã ºi se decide greu între
ingeniozitate ºi ingenuitate. De unde o tensiune
din partea artei sale poetice ambigui, iar din
parte-ne, îngrijorarea acului balanþei, aceea de
a înclina, fie într-o parte, fie-ntr-alta, nu mai
mult decât, fireºte, este cazul.
Oricât de „nebunatic” ar fi, iatã, acest frag-
8
anii 1990. Aici, eseistul care a conspectat ºi-a
adunat materiale timp de 8 ani, zburdã precum
acelaºi sportiv pe ape turbulente. Dar într-o
mânã are inelul parâmei legate la ºalupa rock
(citeºte: albume bãgate-n mixerul hermeneu-
tic), în cealaltã îºi permite luxul câte unei cãrþi
de referinþã, semnate de Cioran, Eliade,
Marinetti, Levinas, Sloterdijk, Barthes, de clasicii
Poe, Nietzsche, Slavici, Sadoveanu, Camilo José
Cela, ori de contemporanul Cãtãlin Dorian
Florescu. Constelaþia de nume (peste 70) pare
sã eclipseze (nu sã anuleze!) înseºi numele
trupelor dark-doom-gothic-metal-rock con-
vocate la ideea impregnatã cu versuri ºi citate
în englezã sau românã. Le notez aici sã nu fie
uitate, deoarece multe þin deja de istoria genului,
incomplet scrisã: Abigail, Altar, Atys, Disinter,
False Reality, God, Gothic, Grimegod,
Hteththemeth, Interitus Dei, Marþolea, MBP,
Mercy’s Dirge, My Shadow, New Age, Satanochio.
Originari din Arad, Braºov, Bucureºti,
Câmpulung-Moldovenesc, Constanþa, Cluj-
Napoca, Lupeni, Gherla, Suceava ºi Timiºoara,
bãieþii (ºi fetele nelipsite din orice înseamnã
nou) atestau sincronizarea generaþionalã cu
Occidentul, în deceniul acela confuz pe plan
politic ºi social.
Fiind ediþia a II-a, cartea începe cu mici texte
de prezentare, scrise de oameni implicaþi în rock-
biz, unii cu ani de activitate publicisticã la ra-
ment de nuntã mioriticã (la Amãrãºti), în care
apar „ªtefan cel Mare ºi Mihai Viteazu/ cãlare
pe Breazu/ º-apoi Iliescu ºi Constantinescu/ ºi
Traian Bãbeazu/ ºi Johannis Klaus/ cel votat
prin maus/ frumos toþi se îndistreazã/ de
bãuturi ºi tropor fãcutu-s-a condens/ (ºi-i frig
[,] ºi bureazã),” – ieºirea „barosanilor” din scenã
e una de facturã elegiacã, în ciuda râsetului
„fãrã sens” al lui Bacovia, cel suferind de nervi,
de nervii toamnei, de, aºadar, autumnozã, ca ºi,
nu mai puþin, de pluvialitã.
E remarcabilã, de altfel, la Julien Caragea,
tehnica citatului (neghilimetat) din, încã o datã,
Bacovia (care e mai mult o parafrazã, ºi anume:
„crâºme umede murdare/ cu lungi coridoare”),
din Macedonski („o, lucrurile cum vorbesc”),
din Arghezi („niºte scame de zare”), din Ion
Barbu („marfã aduc pe mãgari”, ca ºi „nuntaºi
fruntaºi”) sau din pânã ºi prea-uitatul Steo:
„înfloresc dulbinele/ ceru-i ca ogrindina/ prin
livezi albinele/ zuzãie ca lindina”, – nu fãrã,
bineînþeles,„batjocurile” de rigoare, – parodicul
dio & televiziune, mai toþi reactivi azi în media
online. Amabile, dar nu de complezenþã,
cuvintele prefaþatorilor trec lejer peste calitatea
dintâi a scriiturii lui Francisc Ormeny:
strãlucirea metaforicã. Nu existã o paginã, din
cele peste 300, în care poetul mascat de eseistul
Ormeny sã nu scapere scântei: „piesã pe care o
asculþi muºcând din cruce”; „cineva sau ceva
îþi mãnâncã umbra”; „capacitatea de a te sprijini
pe visele nãruite”; „obsesia nemãrturisitã a
fiecãruia dintre noi: a scãpa spre orice, chiar ºi
spre uman”. Cartea necesitã antrenament, ca
opurile lui Kant sau Hegel, iar trimiterile
încruciºate reclamã, spre înþelegere, studii
suplimentare. Aºa am ajuns sã recitesc Moara
cu noroc, nuvela lui Slavici, ºi sã vãd filme daneze
de care habar n-aveam. Câºtigul spiritual,
indiscutabil, e încã la distilat. Însã metaforele
lui Ormeny m-au scos din banalul existenþial ºi
m-au aruncat într-o parte, necunoscutã, a
Universului.
Întocmai ca muzica foarte bunã.
având, aici, preeminenþã...
Sã adaug cã subtila artã a citatului (când
exactissim, când parodic) e un exerciþiu fie stra-
tegic, fie, dacã vreþi, stratagematic, – fãcând
dintr-un poet naiv, în aparenþã, ca Julien
Caragea, unul sentimental, conform dihotomiei
schilleriene, adicã unul doct de-a binelea (sub
aparenþele-i de humorist). (O spun pentru
oamenii maturi, adicã mari, posaci ca niºte
calamari, cãrora spiritul jocului nu le prea
prisoseºte.)
În timp ce pentru unii ca Julien Caragea,
angoasa ar fi una insuportabilã în lipsa unei
devize ca, bunãoarã, Per lusum & jocum, – de
unde aeru-i de ins senin, binedispus ºi, la
rãstimpuri, uºuratic, în ciuda podului solid de
peste Stix (ce ne aºteaptã pe noi toþi):
Cu picioare de beton în bentos ºi în mlaºtinã
poduri vesele ca ultima spânzuratului erecþie
poduri pe care eºti dus cu cãtuºe la secþie
poduri spre ceþoasa þarã de baºtinã
• ªerban Foarþã

Momente ºi schiþe din viaþa universitarã
Î n literatura românã contemporanã
existã câteva romane ale vieþii univer-
sitare care pot fi menþionate (Bulevardul eroilor
de Andrei Bodiu, Tezã de doctorat de Caius
Dobrescu, Nepotul lui Dracula de Alexandru
Muºina, Fiecare cu Budapesta lui de Gabriela
Gavril, Bestiar. Salatã orientalã cu universitari
închipuiþi de Lucian Bâgiu), dar nu ºi un
romancier al temei, precum David Lodge. Acest
rol de cartograf ironic al lumii academice
autohtone ºi-l asumã Codrin Liviu Cuþitaru, în
tabletele sale scriitoriceºti (apãrute îndeosebi
în Dilema veche ºi Ziarul de Iaºi), reunite, în
2021, în volumul Omul multiplu.
Specialist în literatura anglo-americanã,
eseist ºi critic literar, Codrin Liviu Cuþitaru a
publicat ºi un roman, în 2017, Scriptor sau
Cartea transformãrilor admirabile, în care
povestea unui profesor universitar, Titus
Mercuti, basculeazã într-o metaficþiune
absurdistã nãucitoare. Este evident cã autorul,
el însuºi profesor universitar, are o pasiune
scripticã pentru mediul academic în care
trãieºte ºi pe care-l cunoaºte foarte bine. De
aceea, precizeazã, într-un Cuvânt înainte al
noului volum, cã „«Omul multiplu» este
universitarul postmodern versatil, un personaj
fascinant ºi, deopotrivã, misterios. Prejudecata
austeritãþii sale structurale va fi aici deconstru-
itã cu asupra de mãsurã. Aº dori ca spectatorii
acestor aventuri sã sfârºeascã prin a-l îndrãgi
Cãrþi ºi autori în selecþia
Cezar Amariei, Exerciþii de liniºte, Iaºi, Editura
Polirom, 2021
C ezar Amariei mi s-a arãtat ca un
prozator matur încã din volumul de
debut. Zilele noastre mãrunte (2018) putea fi
excepþional dacã nu se zãbovea asupra inserþiilor
autoreferenþiale de la final. În rest, un roman
formidabil ce reface ficþional o bucatã din istoria
Moldovei de acum circa trei sute de ani. John
Newcomb, un jurnalist englez, dar mai ales un
idealist rãtãcit pe aceste meleaguri ce nu pare,
totuºi, prin prisma gândirii medievale, sã vadã
mai mult decât oamenii locului, devenit în
scripturile moldave Ion Nucã, se afundã,
asemenea multor cãlãtori din proza noastrã, în
pe insolitul erou colectiv, ivit, nu de ieri-de azi,
în interiorul complicatului nostru mecanism
educaþional…”. Îl pot vedea pe Codrin Liviu
Cuþitaru un fel de David Lodge român trecut
prin filtrul lui Caragiale, fiindcã el scrie
momente ºi schiþe din viaþa universitarã ºi
exploateazã la maximum funcþia caracterio-
logicã ºi comicul onomasticii (iatã câteva
exemple de nume ale personajelor sale: Morgan
Mãrmulescu, Lilian Giboneanu, Costoboc
Maimuþetti, Iorgu Spirituº, Manuel Crispeanu,
Penteleu Vidruþovici, Anica Moºmartiniu,
Maimuþom Teodrag Moroianu, Lãcrãmior
Tãunaº, Maimusicã Ciupeanu, Nebulai Flam-
beanu, Mirobolam Zacuscã, Nosferat Brebeleanu,
Terenþiu Moraleu, Augustus Fleaºcã, Tezeu
Pomadã, Miorlette Miorleanu, Simbru Nostal-
gian, Minerva Momiþã etc.). Codrin Liviu
Cuþitaru „simte enorm ºi vede monstruos”, iar
satira lumii universitare are liniile îngroºate,
exagerate, devenind mai degrabã o ºarjã, o
caricaturã. „Eroii” povestirilor sale au trãsãturi
burleºti ºi joacã frecvent într-o comedie bufã.
Profesorii (care acoperã toate domeniile univer-
sitare, nu doar pe cel umanist) au tot felul de
manii, complexe ºi nãravuri care-i transformã
în potenþiali pacienþi la Socola, iar ecosistemul
explorat devine adesea o menajerie a spitalului
de nebuni. Autorul ironizeazã, uneori tandru,
predominant sarcastic, diverse metehne ºi
neajunsuri ale acestui univers specific, care nu
Distopii deghizate
hãþiºul social ºi zãdãrnicia lui, visând în
continuare cã va pune la lucru o tiparniþã pe
care i-o pierduserã, dupã o cãlãtorie istovitoare
pe mare, hamalii, în Dunãre, la Galaþi. Naturaleþea
cu care se pliazã personajul pe asperitãþile
spaþiului de adopþie, alãturi de stilul cronicãresc
ºi de observaþia discretã, reprezintã o calitate a
scrisului ce cântãreºte enorm.
Ca autor de proze scurte, Cezar Amariei nu
îºi abandoneazã reþetarul narativ, mai mult îl
nuanþeazã, întrucât existã numeroase reþele
subterane. Se poate spune, cu câteva excepþii, cã
Exerciþii de liniºte concentreazã întreaga tradiþie
a prozei de mici dimensiuni de la noi ºi reuºeºte
sã o updateze prin apelul la temele specifice unei
lumi româneºti aflate în tranziþia postcomunistã,
indicatã prin semnele ºi crizele caracteristice. Îl
leagã de aceastã tradiþie obiectivarea pânã la
detaliul infinitezimal, linearitatea naraþiunii ºi
fidelitatea din umbrã faþã de personajele sale.
Cezar Amariei este un bun povestitor ºi un
maestru al poantelor reuºite, într-o naraþiune
de foarte bunã calitate în care simbolizarea
contingentului îi transcende banalitatea. Existã
ºi câteva „experimente” ce pun într-o luminã
aparte spiritul ludic-imaginativ al autorului, cum
ar fi cele în care iau cuvântul o vazã ciobitã sau
un personaj dintr-o picturã destinatã unei
licitaþii. Liantul este acelaºi, surpriza conecteazã
prezentul ºi probabilul.
Volumul, aºa cum reiese din indicaþia
Cãrþi ºi autori în selecþia
este însã rupt de societatea româneascã în
ansamblul ei: politizarea studiilor filologice,
deformarea limbilor, sub presiunea noilor
tehnologii, precaritatea intelectualã a majoritãþii
doctoranzilor, patologia funcþiilor de conducere,
superficialitatea reformelor în sistemul de
învãþãmânt, obsesia interdisciplinaritãþii, fun-
cþionarismul academic, hãrþuirea sexualã,
supraevaluarea psihanalizei, intruziunea
corectitudinii politice în predarea literaturii, scã-
derea calitãþii instrucþiei din cauza mecanismului
de finanþare universitarã, orgoliul specializãrii
înguste, morbul dedublãrii, fanatismul metodo-
logic, stilistica bombasticã etc.
Din portretele mentalitar-comportamen-
tale ale lui homo academicus nu lipseºte nici cel
al lui Codrin Liviu Cuþitaru însuºi, de ento-
molog satiric la gazetã, într-o secvenþã autore-
ferenþialã spumoasã: „Pe fondul ezitãrilor mele,
bãtrânul a dezvoltat impresia – nu prea realizez
cum! – cã aº fi schimbat tabãra ideologicã ºi aº
fi, subit, de dreapta. Prin urmare, fãrã avertis-
ment, mi-a împuºcat o mamã de bãtaie de m-a
lãsat lat. Seniluþ, seniluþ, dar, fizic vorbind, verde
ca un brãduþ! Voi accepta de aceea realitatea:
sunt terminat. Am devenit o caricaturã. Numai
bunã, aº adãuga, pentru tabletele colegului ãla
al nostru care scrie sãptãmânal la revista aia
faimoasã, fondatã de filozoful format în grupul
ãla de la munte, din jurul filozofului celuilalt,
venit din interbelic… «Dilema veche, Pleºu,
paratextualã, cuprinde formal cincisprezece
„povestiri” pe diverse teme, partituri ale aceleiaºi
lumi alienate pline de imprevizibil ºi de umor
negru. Banalul, tipicul întâmplãrilor zilnice,
rutina se lasã surprinse firesc, cu minuþie de
detectivism realist-naturalist. Existã, însã,
întotdeauna, un final cu rol cathartic ce dã un
înþeles rãsturnat lucrurilor ºi care devoaleazã
sensurile ascunse ale realitãþii ce leagã absurdul
existenþial, în genere, de spaþiul nostru pestriþ ºi,
în speþã, de româneasca treabã de mântuialã ce
îºi are ºi ea rosturile ei.
Mi-au plãcut, în mod special, Forþa persona-
jului colectiv, Înainte sã adoarmã, Umbre, Un vin
bun ºi Totul va fi bine. În cea dintâi, o trupã de
teatru îi joacã regizorului farsa supremã prin
plecarea din þarã chiar înainte de premierã. În
cea de a doua, urmãrim drama unui personaj
dependent de calmante ºi de somnifere. Umbre
este o reuºitã a genului în care personajele
exceleazã în strategia tergiversãrii faptelor.
Neculai Talpalan este chemat de Ghiþã Todicã sã
îºi spunã pãrerea despre o caprã bolnavã, nu
înainte de a fi bãut împreunã o sticlã de rachiu.
Dar bolnavã este ºi Mãriuca, fiica lui Ghiþã, iar
de vinã este, în opinia soþiei, Nela, moº Chirtãu,
care „aºa mort, se urcã pe fatã ºi-o ghigoseºte ºi-
o…”. Cum popa refuzã sã-i citeascã pe motiv cã
este târziu, se ia decizia ca mortul sã fie dezgropat
la lumina telefonului. Duhoarea îi izbeºte pe toþi,
astfel încât „malul se umpluse de pufnituri ºi
9 Nr. 1 • 2022
Codrin Liviu Cuþitaru, Omul multiplu,
Editura Junimea, Iaºi, 2021
Pãltiniº, Noica…» am înºiruit dintr-o suflare.
«Aºa, aºa! Da, da!» s-a luminat Blanã pentru o
clipã. ªi-a reluat apoi tirul precizãrilor: «Colegul
ãla cu nume sinistru, de asasin…» «Cuþitaru?»
am întrebat îngrozit. «Ãsta, da, da, ãsta!» a
vociferat întunecat. «Mânca-i-aº eu ficaþii lui
de aºa-zis universitar!»” (Ginko Biloba).
Omul multiplu de Codrin Liviu Cuþitaru
este un caleidoscop al vieþii academice
româneºti, în care observaþia realistã se îmbinã
cu o vervã satiricã debordantã, mergând pânã
la burlesc ºi caricatural, bravii universitari
pãrând adesea personajele amuzante ale unui
desen animat pentru oameni mari. Sub lupa
derizoriului, ei sunt, deopotrivã, umanizaþi ºi
de-realizaþi.
• Gabriela Gheorghiºor
gemete”. Dupã ce îi vor fi smuls cu greutate inima,
vor pãrãsi locul:„Din cimitirul de lângã bisericã
se desprinserã cinci umbre. Pluteau încet, bâjbâit,
fãrã zgomot. Una ºontâcâia uºor. Patru din ele
duceau pe umeri niºte umbre subþiri, ca de beþe,
a cincea þinea la ºold ceva, ca o lance latã la
capãt. În vârful ei stãtea, ghemuit, un cocoloº de
umbrã, cât un pumn ce nu mai putea sã supere
pe nimeni”. Finalul dezleagã misterul dispariþiei
lui Dorel Gutãu din cimitir, al cãrui telefon cu
husã de silicon este la încãrcat lângã patul
Mãriucãi. Un vin bun este o prozã pe care o
putem aºeza în prelungirea altora pe aceeaºi
temã, cum ar fi Nucul lui Odobac de Emil
Gârleanu, Vin nou ºi La „Grandiflora” de Gib I.
Mihãescu sau Vinul de viaþã lungã de N.D. Cocea.
Sensurile mitologice sunt dezvãluite în aceastã
povestire, în care personajul trebuie sã care
singur peste ºapte sute de kg de struguri pânã
la etajul patru, prin moartea acestuia: imobilizat
de spasmele infarctului, nu i se poate împotrivi
micuþei Miranda care îi îndeasã în gurã ciorchini
întregi din strugurii prãvãliþi pe scãri. Totul va fi
bine este o prozã ce interogheazã implicaþiile
pandemiei.
Exerciþii de liniºte ne conecteazã în chip firesc
la o realitate româneascã ce este greu decantabilã
tocmai prin evidenþa ei. Cezar Amariei este un
povestitor talentat ce are o voce ºi un stil care
deja îl individualizeazã printre prozatorii
momentului.
• Silviu Gongonea
 gambitul lecturii
de Gabriel Nedelea
T imp de aproape douã decenii, de pe la
mijlocul anilor ‘90 pânã nu demult,
poezia autohtonã a cultivat un biografism fie
tensionat de vagi elemente (neo)expresioniste,
fie intimist-confesional, fie apropiat de ceea ce
Frank O’Hara, poet citit ºi influent ºi printre
optzeciºti, a numit personism. Nu putem vorbi
despre categorii sau tipologii, despre generaþie,
ci despre caracteristici care s-au regãsit, în
diferite doze, nu numai la cei debutaþi în acest
interval, ci ºi la cei deja consacraþi, inclusiv la
ºaizeciºti. Nu-i vorbã, s-a scris bine, în cãutarea
unui autenticism ce pãrea cã nu poate irumpe
decât dintr-un interior conºtientizat în
visceralitatea ºi finitudinea sa biologicã, dintr-
o memorie brutã conectatã la (i)realitatea
imediatã, din accesarea unor stãri existenþiale
nude, dintr-o experienþã catharticã împãrtãºitã
prin poezie celuilalt – cititorului chemat sã se
identifice, fãrã prea multã interpretare. Nu
numai formula poeticã s-a manierizat destul
de repede, prin explozia de volume de aceastã
facturã, ci ºi critica de întâmpinare, complice la
un soi de autoreflexivitate care descuraja
semioza cu care fuseserã deprinºi criticii din
deceniile anteriore.
De câþiva ani, nu mulþi, lucrurile s-au
schimbat, poezia cãpãtând mize sociale, chiar
ideologice, (re)devenind o formã de cunoaºtere
prin care se cautã dejucarea simulacrelor reali-
tãþii. Concureazã ficþiunile noilor media, ale
cinematografului omniscient ºi omniprezent, de
o forþã narativã ce lasã impresia de inepuizabil.
Dezvoltã forme extreme de criticã, în baza unei
corectitudini politice fundamentate, de fapt, pe
discriminare pozitivã. Nu insist pe aceastã
derivã pentru cã nu are legãturã cu volumele
pe care urmeazã sã le prezint. Accentuarea
dimensiunii critice a poeziei este, cred, un reflex
defensiv în faþa suprasaturaþiei culturale, în
faþa hiper-ficþionalizãrii care ameninþã cu
înstrãinarea pe nesimþite, cu ascunderea în
ecran ºi în id-urile virtuale, de pe platformele
de socializare ºi din jocurile video.
Existã câteva edituri care publicã sistematic
o astfel de poezie proteicã, experimentalã ºi
criticã, în ariergardã aflându-se, cel puþin în
ultimii trei-patru ani, Casa de Pariuri Literare,
frACTalia, foarte tânãra OMG sau, fãrã sã lase
aceastã impresie pentru cã are o ofertã de carte
care acoperã mai multe categorii, Tracus Arte.
D ebutul lui Mihai Kantzer, pseudonim
literar al lui Bogdan Popescu, cu
volumul Indicele fericirii globale se înscrie în
acest trend al sondãrii în marele ecran pe care
se deruleazã imaginariile postmoderne ale
prezentului. Este o poezie-cunoaºtere menitã
sã treacã dincolo de aparenþele care se
insinueazã în absolut orice întreprindere
umanã, dincolo de avatarurile ºi reflecþiile din
virtual, din Cloud-ul care ameninþa cã va
acapara întreaga memorie. Sentimentul cã totul
este stocat ºi doar se (re)difuzeazã, controlat
sau la întâmplare, genereazã principalele
tensiuni: „poate ai observat, anotimpurile trec
Nr. 1 • 2022
în fugã/ prin oraºul nostru/ nu lasã urme, doar
câteva poze pe Facebook/ se pãstreazã un timp
în Cloud, apoi dispar fãrã urmã/ rãmân doar
aºa, în mintea noastrã/ îmbibatã de alcool, fãrã
o adresã precisã/ în aburii ce se ridicã dupã
ridicarea întunericului” (Anotimpuri aparente)
sau „viaþa aceasta, dacã nu îmi va folosi la ceva,/
Mihai Kantzer, Indicele fericirii globale,
Bucureºti, Editura Tracus Arte, 2021
o voi reporta pentru un viitor episod/ cu o
distribuþie mai bunã/ o amprentã de carbon
mai redusã/ ºi un plan de evacuare cu mul-
tiple ieºiri de urgenþã/ în care daunele vor fi
acoperite de poliþa de asigurare” (Plan de
evacuare). Avem, în acest volum, toate temele
din prezent, inclusiv pe acelea din realitatea
pandemicã post-2019, încã neîncheiatã, temele
capitalismului devorator, ale eco-centrismului
ºi ale culturii de masã, ale cãrei efecte au fost
amplificate ºi diversificate de internet.
Mihai Kantzer observã din postura celui
vizat de noua istorie, conºtient cã ºi eschivele
sale au fost în mare parte anticipate ºi prevã-
zute, conºtient cã este doar un constatator, un
povestitor, un comentator care a deprins
limbajul ºtirilor ºi articolelor ce þin prim-planul,
scufundându-se în spectacolul lor. Este prins
în docu-seria care epuizeazã macro-prezentul
ºi ficþiunile politicilor globale, jucându-ºi rolul
cu subtilã ironie, fãrã sã fie resemnat ºi,
deopotrivã, fãrã porniri revoluþionare. Este un
act de curaj sã încorporeze în discursul poetic
cliºeele limbajelor politice, media, social-media,
documentarelor etc. Naufragiu este poemul care
recicleazã cele mai multe dintre aceste limbaje
ºi ficþiunile contemporaneitãþii, protagonistul
vãzându-se stând „întins în faþa ecranului/ ca
o balenã naufragiatã/ cu calota glaciarã la
picioare/ ºi 50 de kg de plastic în stomac/
adunat cu greu, înotând în larg”. Intrã, astfel,
în scenariile secolului douãzeci ºi unu, în care
omul trebuie sã-ºi supravieþuiascã,„dupã lungi
ºedinþe ºi deadlineuri ratate” în care „ruleazã
în buclã” episoadele cu „scene din jafuri cele-
10
Poezie împotriva simulacrelor
bre/ evadãri ºi crime perfecte/ momente din
evoluþia homo sapiens/ marile utopii ale
secolului XX/ utopiile tinere ale secolului XXI/
gata pentru export, în varianta nepoluantã/ din
tehnologii ieftine ºi reciclabile/ înainte sã
împânzeascã întreaga galaxie/ ca o plantã care
prinde rãdãcini”. Poetul se foloseºte cu iscusinþã
de forþa de sugestie ºi de estetica implicitã a
acestor naraþiuni, pãstrând o distanþã criticã
oportunã replierilor (auto)ironice, decon-
strucþiei, demascãrii ºi acuzãrii simulacrelor.
Consistenþa discursului sãu provine, pe de o
parte, din controlul asupra limbajelor încã
neepuizate ale noilor politici globale, iar pe de
altã parte, din deconstrucþia realizatã în timpul
vizualizãrii marelui documentar în care este
montatã istoria contemporanã. Poet lucid, Mihai
Kantzer are multe de oferit, mai ales dacã va
continua sã evite marile capcane ideologice ale
unei astfel de poezii. Iar prin acest volum de
debut dã toate semnele cã o va face.
D espre volumul Turneul celor cinci
naþiuni al lui Andrei Zbîrnea am scris,
tot în Ramuri, cu entuziasm, apreciind cã din
melanjul de gândire poeticã, devenitã discurs
poetic, relatãri conjuncturale, secvenþe smulse
dintr-un cotidian multistratificat, mediat de
Andrei Zbîrnea, nick cave@bergen, Bucureºti,
Casa de Pariuri Literare, 2021
cinematograf ºi de întreaga producþie de
reprezentãri a culturii pop ºi post-pop, el
configureazã un joc postmodern agonistic, ex-
perimental ºi, deopotrivã, strategic. Observam
atunci cã fiecare poem se conecteazã, pe de o
parte, la circumvoluþiunile super-creierului
culturii contemporane, ºi, pe de alta, la acel
dincolo pe care-l proiecteazã prin propria poezie,
cã fiecare text propune o cursã împotriva
simulacrelor realitãþii (Jean Baudrillard), o
„reþetã”, un scenariu, un montaj al meciului
continuu, cãruia nu i se întrevede, însã, vreun
final. El deschidea un univers refuzat
discursului poetic, cel al spectacolului sportiv
oferit de principala competiþie din rugby, care
era, de fapt, o metonimie a lumii sportului în
genere.
Cel mai recent volum al sãu, nick
cave@bergen, propune un scenariu ingenios
fragmentat, pe un fond nordic noir, în care
fluxul poetic pare precipitat în faþa
(neo)realismului proiectat în oraºul norvegian.
Bergen este un loc plin de viaþã, iar densitatea
imaginilor ºi a limbajului dau un sentiment de
autenticism irigat de o culturã de masã tot mai
complexã. O astfel de poezie se conecteazã la
sincretismele cinematografice ale postmo-
dernismului, la spectacolele sale stratificate ºi
bricolate pânã la pierderea referinþelor ºi la
blurarea totalã a hipotextelor. Poetul priveºte
prin camera de filmat sau prin cinematograful
global. Se retrage în antecamerele unui imaginar
care nu este un univers compensatoriu în sensul
dat de tradiþia literarã acestei sintagme, ci un
spaþiu al înfruntãrilor, o încãpere a oglinzilor.
Fiecare poem poate fi parcurs ca un episod
dintr-un serial în care se aud vocea interioarã
a personajului ºi scurtele dialoguri cu un cineva
care nu-i va sta niciodatã alãturi pânã la capãt.
Fiecare text este construit pe mai multe nivele,
inclusiv sociale, cititorul trebuind sã accepte o
serie de convenþii, sã dispunã de o bunã
imaginaþie pentru a intra în atmosfera
naraþiunilor. Unul dintre poemele care relevã
cel mai bine aceastã structurare în trepte este
(kozmicblues): „camera se opreºte ºi nici
porumbeii nu mai respirã/ e un moment de
tãcere sunderaland retrogradeazã din cham-
pionship în league one/ conexiune ºi tele-
portare/ aritmie ºi bunã vecinãtate// catedrala
din sunderland – oraºul industrial cu un nivel/
al ºomajului ce nu mai poate fi ignorat. Lista
rãmâne/ deschisã pentru porþii duble de
tensiune cinematicã// porumbeii din bergen te-
au vãzut în/ salopeta neagrã. david lynch te-a
vãzut în salopeta neagrã./ chiar ºi nick cave
pretinde cã te-ar fi vãzut în mall/ probând
salopeta neagrã.// din fericire sau din pãcate
eu vãd salopeta/ doar prin filtrele de instagram
ºi acesta nu e un refren pentru/ o petrecere
corporate sau pentru un team building// cam-
era se opreºte nici porumbeii nu mai respirã/
primarul oraºului sunderalnd descoperã o
salopetã neagrã/ plutind deasupra valurilor
din bergen e prima datã când foloseºte istastory.
#blackjumpsuit// salopeta neagrã adiere/
predare de ºtafetã/ dinspre un carusel imaginat
spre un sticker/ janis joplin lipt de un ghiozdan
din bergen”. Nu sunt decât reperele unui
scenariu care-ºi aºteaptã structurãrile din
partea cititorului. Spre deosebire de Mihai
Kantzer, Andrei Zbîrnea cultivã un discurs care
devine adesea o maºinãrie semioticã. El scrie o
poezie care pare cã ruleazã pe streaming-uri la
care au acces iniþiaþii în imaginariile postmo–
dernitãþii digitalizate, transmise online. Este o
poezie a prezentului, inventivã ºi criticã, pe care
o vor înþelege ºi degusta oamenii prezenþi.
 cronica literarã
de Gabriela Gheorghiºor
Î n spaþiul cultural românesc, geografia
literarã s-a legat, o bunã vreme, de numele
criticului ºi istoricului literar Cornel Ungureanu.
Acesta foloseºte însã conceptul într-un înþeles
restrâns, de „identitate regionalã a literaturii“.
De aceea, se poate spune, fãrã exagerare, cã
Andreea Rãsuceanu este, la noi, promotoarea
disciplinei, aºa cum s-a dezvoltat ea în Occi-
dent, în ultimul deceniu. Ce-i drept, Andreea
însãºi realizeazã o aclimatizare flexibilã pe
terenul autohton, evitând atât discursul exclusiv
ºtiinþific al mãsurãtorilor ºi al hãrþilor, cât ºi
ideologizarea studiilor geocritice. Cãrþile sale de
dupã debutul cu monografia strãzii Mântuleasa
(Cele douã Mântulese), deºi îºi asumã explicit
metoda geografiei literare, sunt tot abordãri
interdisciplinare ale prozei româneºti, dar co-
agulate de perspectiva geocentricã (Bucureºtiul
lui Mircea Eliade. Elemente de geografie literarã,
Bucureºtiul literar. ªase lecturi posibile ale
oraºului, Dicþionar de locuri literare bucureºtene
– în colaborare cu Corina Ciocârlie).
Cartea oraºelor (Editura Humanitas, 2021)
este un proiect în care Andreea Rãsuceanu este
implicatã într-o triplã ipostazã: de editor (car-
tea apare în colecþia de prozã contemporanã
pe care o coordoneazã), de prozatoare (este
unul dintre cei 16 autori antologaþi), de critic
literar, cercetãtor al geografiei literare, întrucât
scrie ºi prefaþa culegerii („Scriitorul ºi oraºul
lui”), extrem de aplicatã ºi de lãmuritoare.
Volumul a ieºit unul eteroclit – nici nu se putea
altfel, fiindcã scriitorii, de vârste ºi din generaþii
de creaþie diverse, s-au raportat diferit la tema
propusã (unii au privilegiat-o în textele lor, alþii
au exploatat-o cu naturaleþe, uneori minimalist,
câþiva parcã au ºi uitat-o). Nu faptul cã fiecare
a avut în vedere un oraº distinct (în care s-a
nãscut ori în care locuieºte) a contat, sursa de
inspiraþie fiind mai degrabã nesemnificativã, ci
formula de prozã ºi stilul propriu, acestea
modelând percepþia/ construcþia peisajului
urban ºi asigurând compoziþia caleidoscopicã,
mozaicatã a Cãrþii oraºelor.
Cartografierea ºi descrierea spaþiului nu se
pot face fãrã dimensiunea temporalã inerentã,
de aceea conceptul spaþiu-timp este inevitabil.
Volumul reprezintã un soi de cutie literarã
magicã, deschizându-se atât pe orizontalã, cât
ºi pe verticalã, întrucât fiecare sertar te poate
teleporta în spaþii-timpuri felurite (Vâlcea anilor
’90, periferia Iaºilor din deceniul nouã, Sibiul
verii lui 1989, Craiova din anii ’90, Timiºoara de
dinainte ºi de dupã Revoluþie, Clujul actual,
Braºovul de azi, Bucureºtiul prezent, Ploieºtiul
secolului al XIX-lea, mahalaua Precistei din
Piatra Neamþ la 1897, Brãila la sfârºitul anilor
’80 etc.). Viziunea stratigraficã asupra oraºului
apare uneori în interiorul aceluiaºi text, iar
arheologia locului se combinã cu memoria
subiectivã a câte unui personaj. De altfel, multe
bucãþi din antologie sunt proze de arheologie a
memoriei, individuale ºi/ sau colective. Marius
Chivu, Adela Greceanu, Borco Ilin scriu proze
rememorative, cvasi-nostalgice despre adoles-
cenþã ºi formare, amintind de inconturnabilul
De veghe în lanul de secarã al lui Salinger sau
de neaoºul Muzici ºi faze de Ovidiu Verdeº. Un
lieu de mémoire (în sensul definit de Pierre
Nora) din Vâlcea, precum fântâna din Parcul
Zãvoi, unde „la 29 iulie 1848 avusese loc o mare
adunare popularã ºi un grup de cântãreþi
dirijaþi de Anton Pann intonaserã pentru prima
datã imnul revoluþionar Deºteaptã-te, române!”,
devine ºi un important re-
per spaþial al memoriei na-
ratorului, fiind unul dintre
locurile de întâlnire a
prietenilor din fan-clubul
„forevãrilor” (Forevãri –
Marius Chivu). În textul lui
Marius Chivu ºi în cel al
Adelei Greceanu (Vara tre-
cutã), ca ºi în Timiºoara zero
Photoshop de Borco Ilin
(„Vecinii fumau în scara
blocului Carpaþi ºi Bucegi,
din apartamente venea mi-
ros de prãjealã ºi murãturi
ºi de aer închis. Se construia
linia tramvaiului 9, am cres-
cut jucându-mã în tranºeele
alea adânci. Peste tot numai
jeg ºi zoaie ºi catacombe.
Fricã ºi sãrãcie”), detalii pre-
cise contureazã atmosfera
vieþii cotidiene din ultimii
ani ai comunismului ºi cei
ai tranziþiei postrevolu-
þionare. Fãrã sã fie o prozã
de rememorare, acþiunea
O cutie magicã a teleportãrilor
din Dor de Iulian Popa se aseamãnã prin tema
adolescenþei cu cele deja menþionate (acþiunea
este localizatã în Brãila, la finele epocii de aur,
însã ea aduce ºi un eveniment tragic: înecul
unui tânãr în Dunãre). O povestire pe tema
memoriei (ºi a pierderii ei) construieºte Florina
Ilis în Piaþa Muzeului, care mi-a adus în minte
recentul film al lui Florian Zeller, The Father
(2020), cu inegalabilul Anthony Hopkins în rol
principal. Aici, Piaþa Muzeului, cu Obeliscul
Carolina, „Ridicat ca sã aminteascã de vizita la
Cluj din 1817 a împãrãtesei Carolina Augusta
ºi a împãratului Francisc I”, nu este doar un
topos al memoriei istorice colective (deja ºterse
la tinerii cu smartphone de azi, cum e strã-
nepotul fostului funcþionar de poºtã), ci ºi al
memoriei personale a bãtrânului, avariate de
demenþa senilã. Piaþa Muzeului de Istorie este o
metaforã architectural-simbolicã a „muzeului”
mental al tatãlui, populat de spectrele trecutului
traumatic. Proze de arheologie a memoriei, me-
diate cultural-livresc, sunt ºi cele ale Vioricãi
Rãduþã ºi Angelo Mitchievici. Andreea Rãsu-
ceanu, în prefaþã, observã cã ambele utilizeazã
tehnici descriptive ºi cinematografice, dar
prezentarea Ploieºtiului din Statuia Libertãþii
ºi cuiele Muruzoaei de Viorica Rãduþã se
constituie într-o descriere narativizatã,
dinamicã, o „mostrã de ciné-verité”, pe când în
De partea cealaltã a oraºului „privirea e
nostalgicã ºi recreeazã, tot cinematografic, dar
cu lentoarea ºi melancolia unui slow motion,
imaginea unui vechi oraº portuar, acum mort,
situat într-o atemporalitate fãrã speranþã”. În
pasajele de incursiune în trecut, în timpul
Republicii de la Ploieºti, docu-ficþiunea Vioricãi
Rãduþã mi-a amintit vag de stilul naraþiunii
istorice din Prinþul Ghica de Dana Dumitriu,
descrierea lui Angelo Mitchievici, fastuoasã,
decadentã, plinã de morbidezza, a unei
Constanþe cosmopolit-crepusculare, oraº
palimpsestic în ruine, spectral, de imaginea
frumuseþii decrepite, patinate a Veneþiei din
barochizantul Sãptãmâna nebunilor de Eugen
Barbu.
Povestirea Marianei Codruþ ºi cea „elia-
descã” a lui Augustin Cupºa sunt caracterizate
de Andreea Rãsuceanu ca geografii senzoriale.
Textul sãu este el însuºi o geografie senzorialã,
precum ºi cel realist-magic al lui Adrian G.
Romila, Vremea muntelui care pleacã, deosebit
de plastic-expresiv. În Un meteor ºi o meteorã
de Mariana Codruþ, aº remarca subtilul
intertext din Sara pe deal: doi tineri îndrãgostiþi
se refugiazã, la lãsarea serii, dincolo de Bahlui,
pe Dealul Galata, din spatele mahalalelor Iaºilor,
delimitându-ºi un spaþiu natural edenic, al
iubirii candide, departe de zgomotele ºi de
mizeria oraºului. Finalul surprizã sparge însã
viziunea idilei romantice ºi inverseazã rolurile
din imaginarul eminescian al fidelitãþii ºi al
trãdãrii. În Toate trec cu un chiot sau un oftat
de Augustin Cupºa, aº atrage atenþia asupra
11
tabloului de iarmaroc balcanic, de Isarlâk, pe
care-l descoperã Ileana la ieºirea din policlinicã,
deºi vederea îi era încã afectatã de atropina din
ochi. În Oameni mai sãnãtoºi, oameni mai fericiþi
de Andreea Rãsuceanu, fragment dintr-un ro-
man în lucru, existã o corespondenþã difuzã
între peisajul urban al strãzilor vechi din jurul
Dâmboviþei, cu „izul ei veºnic de mucegai ºi
Andreea Rãsuceanu (ed.), Cartea
oraºelor, Cu ilustraþii de Mihail Coºuleþu,
Editura Humanitas, Colecþia „821.135.1
Scriitori români contemporani”,
Bucureºti, 2021
mocirlã”, ºi starea personajului feminin imo-
bilizat, care pare cã putrezeºte în apartament.
Din perspectiva femeii îmbãtrânite, imobilismul
lucrurilor din zona ei de capitalã înseamnã ºi o
speranþã, o iluzie a împietririi timpului, iar
Dâmboviþa de sub fereastrã se reflectã în
oglinda memoriei regresive în care se iþeºte
Dunãrea copilãriei din localitatea C., al cãrei
mal o salvase, împreunã cu sora sa, de violenþa
ruºilor. Deºi, de obicei, Corina Sabãu scrie ºi ea o
prozã senzorialã, în Cetãþean de onoare trateazã
cu (auto)ironie condiþia scriitorului care se ia
prea în serios, dar nu numai. Povestirea este
construitã pe tehnica mise en abyme, Silviu
Ogârlagi trebuind sã producã un text despre
Câmpulung Muscel, târgul sãu de baºtinã. Cu
aceastã ocazie, îºi dã seama cã mãrcile identitare
ale oraºului s-au efasat ori au dobândit potenþial
de controversã.
Cartea oraºelor, dincolo de lectura geocriticã,
pe care ne-o oferã chiar prefaþatoarea, se dove-
deºte un volum de proze scurte incitante, majo-
ritatea de foarte bunã calitate, multe pe tema
memoriei. Puteþi accepta cu încredere invitaþia
Andreei Rãsuceanu la aceastã cãlãtorie în spaþii-
timpuri variate, în lumi apuse ori actuale,
pentru a vã (re)configura propriul atlas inte-
rior al oraºelor din România.
Nr. 1 • 2022
 Dialoguri
N-aº putea fi liber, atât cât se poate
în zilele noastre, dacã nu aº scrie
Interviu realizat de Simona Preda
– Volumul Hemolexii (Editura Tribuna, 2021) – pe care
tocmai l-aþi publicat ºi pentru care vã felicit – este în sine un
omagiu adus cãrþii. De la ce anume vine titlul?
– Recunosc, titlul este puþin pretenþios, artificial. Sper cã ºi
provocator, stârnitor de curiozitate. Cum explic ºi în prefaþã,
cuvântul nici mãcar nu-mi aparþine, este al unei comentatoare
a poeziei lui Nichita Stãnescu, doamna Carmen Maria Mecu,
forjat evident dupã celebrele hemografii ale poetului. ªi ar
însemna, fireºte, prin analogie, citire cu tine însuþi, la limitã, cu
propriul sânge. Ca o sugestie a modului de eseisticã (eu nu-i
spun criticã) pe care o practic, subiectivã, participativã, implicatã,
retoricã, meditativã, pletoricã ºi cum mai vreþi.
– Este o colecþie de eseuri. Cum aþi fãcut selecþia, ce anume le
uneºte?
– S-a întâmplat ca revista clujeanã Tribuna sã-mi propunã
o rubricã de eseu, ele s-au adunat în vreo doi ani, n-aº spune
aleatoriu, pentru cã obsesiile se vãd uºor la lecturã. Sunt teme
de actualitate (pandemia, corectitudinea politicã, libertatea,
structurile culturii române, de exemplu), dar pentru varietate
am inclus ºi câteva texte mai vechi, unele chiar conferinþe þinute
în diferite împrejurãri, pentru a marca simultan o discontinuitate
(de ton) ºi o constanþã monotonã (a preocupãrilor). Miezul
cãrþii este un text puzzle de asteroizi meditativi despre ideea de
cãutare.
– Afirmaþi în introducere cã volumul conþine „gândiri în
rãspãr cu timpul”. Ce înseamnã, de fapt, a fi împotriva modei în
literaturã?
– Asta este, la urma urmei, îndatorirea fundamentalã a
intelectualului: îndoiala cartezianã asupra a tot, socratica ºtiinþã
a neºtiinþei, necedarea în faþa stereotipurilor. Eu le spun cu un
cuvânt mai vechi pre-judecãþi. Ceva adicã venit înaintea judecãþii,
care te dispenseazã pânã ºi de judecatã. Vedem astãzi foarte
prezent acest model paradoxal, incongruent, în contra firii, de
intelectual care se derobeazã de judecata cu mintea proprie (ce
splendid pleonasm!), reducându-se pe sine la funcþia de jongler
cu conceptele ºi concepþiile, cenzor ºi propagandist. Intelectual
care luptã împotriva culturii. În rãspãrul unui astfel de model
mã situez, radical ºi conºtient anacronic. Sigur, acest tip de citire
„hemolexicã” nu este în sine corect, poate face greºeli, dar ce
splendoare în asumarea lor!
– „Nu mã pot închipui altfel decât citind-scriind”. Când aþi
conºtientizat acest fapt? Când a fost prima apropiere realã de
literaturã?
Nr. 1 • 2022
Christian
Crãciun
– Cred cã motivat genetic. Pe mama mea nu mi-o amintesc
decât citind ºi fumând. Eu de fumat m-am lãsat de mult. De
foarte timpuriu comentam împreunã cãrþile, m-a învãþat cum
se citeºte/ înþelege o carte. Vedeþi, eu „am fãcut ochi”, cultural
vorbind, în perioada de dezgheþ de dupã 1965. Apãreau foarte
multe cãrþi, erau republicaþi autorii interbelici, se traducea mult.
Ea, venind din Interbelic, mereu îmi spunea cu bucurie: uite a
reapãrut cutare sau cutare carte (La Medeleni, de pildã. Mi-
aduc aminte momentul). Am ºi acum splendida ediþie Maiorescu
din 1967 (prima dupã rãzboi), cumpãratã de la chioºcul librãriei
din interiorul liceului. Am devenit un bibliofag. Scrisul a venit
mult mai târziu, ºi nu scris de literaturã (cu excepþia inevitabilelor
ºi ridicolelor încercãri poetice adolescentine, talent epic nu am
niciun gram), n-am fãcut nicio încercare, ci despre literaturã.
Dând cuvântului un sens mai larg decât cel de purã beletristicã.
Sunt un iubitor al literei. În sensul metafizic, dacã vrei, de energie
ºi engramã a lumii.
– „Sunt scriitor pentru cã iubesc nuanþa. ªi pentru cã
domeniul cel mai înalt al nuanþelor este Cuvântul”. Aºa sã fie? E
un crez? ªi cum rãmâne cu celelalte arte?
– Da, poate fi un crez. În legãturã cu nuanþele, trebuie sã
legaþi de ceea ce spuneam mai sus despre gândirea criticã ºi
virtutea supremã a discernãmântului. Dacã nu percepi nuanþele,
infinita polisemie a limbajului, nu înþelegi literatura. Limbajul
cotidian are tendinþa naturalã spre simplificare utilitaristã,
reducerea la denominaþie. Lingviºtii vorbesc de legea minimului
efort. Limbajul „pãsãrilor” originare era direct coborât din mit,
deci de o ambiguitate totalã (care presupune, logic, o deschidere
totalã a interpretãrii), un numãr finit, dar nebãnuibil de nuanþe.
Este suficient sã citeºti câteva comentarii aplicat filologice la o
singurã paginã din Biblie sau din Dante ca sã fie mai clar ce
vreau sã spun. Însã, în vremurile noastre, ale totalei dezvrãjiri,
scriitorul are, cred eu, aceastã misiune salvatoare de a pãstra ºi
reda bogãþia infinitã a limbajului. Pictorul percepe sute de nuanþe
ale unei singure culori, muzicianul aude tonuri ale sunetului
inaccesibile celui fãrã ureche absolutã. Scriitorul este într-o
poziþie dificilã, cãci sculptorul, pictorul, muzicianul ne oferã
„obiecte” clar nenaturale. Pe când scriitorul lucreazã în interiorul
limbajului de fiecare zi, cu aceleaºi cuvinte ºi cu aceeaºi gramaticã
a uzului curent. ªi toate celelalte obiecte culturale nu existã decât
„în interiorul” cuvântului, mediate de cuvânt. De aceea, nuanþa,
seria sinonimicã, expresiile idiomatice (cele despre care Eminescu
spunea cã sunt cea mai mare comoarã a unei limbi) trebuie
12
salvate ca o esenþã a gândirii. În lipsa lor, omul devine cyborg,
chiar dacã nu are niciun cip implantat. Un automat al funcþiei
elementare de comunicare univocã a limbajului. De aceea vãd
melancolic în scriitori, în poeþi, o specie de dinozauri care dispar
pentru cã este distrus habitatul lor luxuriant de polisemie. ªi
datoria lor este pur ecologicã, a salva bogata junglã a limbajului
ca mit. Îmi îngãdui sã citez din carte: „ªi vocabularul, pe care,
iarãºi, cotidianul îl usucã, reducându-l la funcþia binarã. Plus –
minus, alb – negru, mi-e foame, mi-e sete, am plecat, am venit. În
vreme ce literatura cultivã tocmai bucuria ºi spaima infinitelor
treceri. Ea populeazã spaþiile intermediare. Fãrã literaturã
creierul se atrofiazã. Vedem asta cotidian. El devine un fel de
muºchi dezvoltându-se doar tras de greutate în jos. Existã un
adevãr mereu mai adânc decât noi înºine. Eu îl caut în literatura
care piere, pentru cã ea ne oferã certitudinea din urmã. Literatura
l-a vestit dintotdeauna pe ultimul om”.
– Ce înseamnã a scrie „în marginea cãrþilor”?
– Încerc sã revãd contextul în care am scris asta. Despre
mine cum mã întâlnesc cu mine în cãrþi. Afirmaþia are mãcar
douã sensuri. Eu chiar scriu, la propriu, în marginea cãrþilor
(copii, voi nu faceþi asta!): nu pot citi confortabil decât cu creionul
ºi cu caietul alãturi, subliniind, notând. De aceea, deºi citesc de
pe toate device-urile astea, am mii de cãrþi electronice, o fac cu
dificultate, parcã înþeleg mai greu un text citit pe tabletã sau pe
Kindle ºi parcã îl uit mai repede. În celãlalt sens, expresia spune
altfel ceea ce scriam mai sus. Cã nu sunt un critic literar comme
il faut. Scriind despre cãrþi ºi temele lor, gãsesc un pretext sã þin
un jurnal, sã scriu despre mine. Sã-mi regãsesc în ele obsesiile,
întrebãrile ºi vagile rãspunsuri. ªi, mai ales, libertatea. N-aº putea
fi liber, atât cât se poate în zilele noastre, dacã nu aº scrie.
– Vã bucuraþi mai mult – este afirmaþia dumneavoastrã –
atunci când citiþi decât atunci când scrieþi? De ce?
– Nu ºtiu dacã este neapãrat bine, dacã nu este o formã de
egoism. Adicã mã bucurã când primesc, nu când dau ceva. Asta
vine ºi dintr-o funciarã neîncredere în mine însumi. ªi din bucuria
de a afla ceva de care ai sufleteºte nevoie. Cartea funcþioneazã
negreºit sub fiziologia drogului. Creeazã dependenþã, cere doze
din ce în ce mai mari, creeazã senzaþia de euforie perpetuã. Cum
sã o refuzi? Bucuria de a trãi atât de multe (alte) vieþi, de a gãsi
propriile gânduri mai bine gândite, de a înþelege ce se întâmplã
în lume ºi în tine cu ajutorul altor minþi, bucuria asta nu se
comparã cu nimic altceva. Sunt un om curios, vreau sã înþeleg ºi
cum funcþioneazã virusul, ºi ce-i cu string-urile la care cântã
cosmosul, ºi cum pot fi manipulate masele datoritã sufletului
colectiv, ºi cum au inventat grecii vechi gândirea care ne smereºte
ºi azi prin complexitate, ºi cum nebunia lui Van Gogh e semn al
geniului ºi aºa (tot) mai departe. Sunt un bulimic erotizat al
cãrþilor: cum aflu de una pe care mi-o doresc, fac tot ce pot sã o
am. Cu bucuria pe care o are copilul care sfâºie ambalajul
cadourilor de sub bradul de Crãciun. Mai e ceva, trãind toatã
viaþa izolat, departe de un centru urban cu bibliotecã, a trebuit
sã-mi adun cãrþile sub verbul a avea. Deci sã dezvolt cu ele nu
doar o „simplã” relaþie intelectualã, ci una personalã. Scrisul
meu derivã, în fond, din aceastã situare amoroasã faþã de carte.
– Scriitorul schimbã cu adevãrat lumea? Cum? În ce fel?

– În primul rând, cum spuneam, prin prezervarea
complexitãþii limbajului. Literatura recentissimã, sub pretextul
unui „realism” grosolan înþeles la piciorul broaºtei ºi al plierii pe
cerinþele cititorilor, utilizeazã tot mai mult limbajul simplificat,
la nivelul vocabularului curent ºi al construcþiilor sintactice
rudimentare. Limbajul de tip s.m.s. Nu ader la o astfel de
literaturã. Ea aratã tocmai scriitorul care se lasã schimbat de
lume, fagocitat, nu cel care schimbã lumea. Scrisul este o
ceremonie care presupune fast, somptuozitate, nu vii la nuntã
în slipul argoului ºi frazei din trei cuvinte. Lucrând la
complexitatea limbajului, scriitorul salveazã, de fapt, Omul. Ex-
act aºa, cu majusculã! Pentru mine scriitorul este ultima redutã
de apãrare a omului, în primul rând prin cunoaºterea de sine.
De la Eschil la Shakespeare, de la basmele populare la Joyce, de
la Dante la Balzac, de la Molière la Dostoievski nu strãbatem
altceva decât infinita definiþie a omului. Prin progresul acestei
cunoaºteri schimbã scriitorii lumea. Sintagma de scriitor post-
uman mi se pare un groaznic oximoron, un necrolog cinic,
deopotrivã, simultan, al omului ºi al literaturii. „Te prefaci într-
un mormânt ºi scrii”, ca sã citez pe cea mai plinã de viitor
scriitoare tânãrã a literaturii autohtone de azi, care formuleazã
astfel iniþiatic ºi fãrã rest implicaþia în absolut a literaturii. Sigur,
poate fi ºi o influenþã în rãu, dar despre asta trebuie un eseu
aparte. Cine deþine cuvântul, deþine, ºamanic, vertiginos puterea
de a face binele sau rãul. ªi n-aº vrea sã trec peste un cumplit
paradox, sugerat mai sus: cuvintele sunt ale tuturor ºi, totuºi,
scriitorul are totdeauna cuvintele numai ale sale. O tainã adâncã,
deopotrivã cu cea a Întrupãrii.
– Toþi suntem Doamna Bovary ºi Anna Karenina? În ce sens?
– În sensul cã trãieºti ºi te trãieºte viaþa personajului. Nu
numai pe fericitul autor, ci ºi pe tine, ipocritul lector baudelairian.
Nu meriþi, adesea, bogãþia pe care þi-o oferã cartea, o rumegi, o
înghiþi, o digeri... e binecunoscut acest mitem al înghiþirii cãrþii,
prezent ºi în cartea Apocalipsei. În actul lecturii este perfect
valabil principiul budist: Tattwamassi. Nu numai autorul
flaubertian este Doamna Bovary, eu, cititorul, citind sunt ºi
Flaubert, ºi Doamna Bovary. ªi fug de acasã cu bãtrânul Tolstoi
sau o iau spre calea feratã cu biata Anna, sau mã plimb prin
Dublin cu Leopold Bloom. Acest rezumat identificativ este
minunea literelor. Sau cutare vers, metaforã, enunþ capital. Da,
existã o mulþime de oameni care pot trãi (aparent) foarte bine
în afara culturii. Dar ei sunt o umanitate incompletã, neajunsã
la sine însãºi. Le lipseºte acest viaticum al lecturii, merindele
pentru eternul dincolo.
– Aveþi în eseuri multe fraze legate de corectitudinea politicã.
De ce vã preocupã aceastã ideologie? Care sunt riscurile pe care le
genereazã în literaturã?
– Un singur risc: sã anuleze literatura, cultura. O spune fãrã
ipocrizie (deºi este cel mai ipocrit curent din istoria gândirii):
cancel culture! Nu e suficient ca sã reacþionezi? Trebuie sã
înþelegem cã nu este vorba despre un „simplu” curent cultural,
filozofic sau ceva de genul ãsta. Ci de o ideologie care acþioneazã
franc dictatorial, totalitar ºi cenzorial. Iar practica ei este una a
dublei mãsuri, a anulãrii reperelor de orice fel, a instaurãrii
stereotipului cazon „ordinul se executã, nu se discutã”. Înseamnã,
cu un termen foarte iubit azi: programare. Sã fii programat,
tele-ghidat. Ceea ce nu se poate face decât scoþând din mintea
omului virtutea îndoielii, frãmântarea interogativã, patosul
încercãrii ºi eºecului, aerul libertãþii, mãreþia tragicului ºi
absolutul iubirii. Oferindu-i un paradis artificial inexpugnabil,
un „metavers” care este un cumplit mormânt. Din fericire, chiar
dacã va trãi mai mult, omul va rãmâne muritor. ªi asta
garanteazã cã de literaturã va fi nevoie pânã la plinirea
vremurilor.
– Ce înseamnã, ce presupune a fi un „om de treabã”?
– Vã referiþi la unul dintre eseurile din carte... Un om care-ºi
vede de treaba lui. Care are treabã, nu umblã-n dorul lelii ºi care
nu-ºi bagã nasul în treaba altuia. Opusul lui om de treabã nu e
ticãlosul, ci acela care n-are nicio treabã. Indiferentul, neutrul,
absentul, cãldicelul. Omul de treabã e bunul samaritean. Face ce
trebuie, imediat, fãrã amânare ºi fãrã niciun alt considerent
decât binele. Tocmai accentul pe gest, pe verbul substantivizat a
trebui, îmi place în sintagmã, e imperativul moral kantian
concentrat într-o banalã expresie.Dacã ne mai uitãm ºi prin
dicþionare ºi vedem, de exemplu, cã trebnic înseamnã ºi carte de
rugãciuni, altar, canon, ritual, jertfã, realizãm cã limbajul e mult
mai complicat decât pare. Intrãm aici în mitologia sacralitãþii
muncii (tot cuvânt slav), muncã însemna chin, pedeapsã, a munci
pe cineva înseamnã a pedepsi (vezi muncile lui Hercule) etc.
Concluzia? Trebuie sã fii om de treabã!
– Aceastã sintagmã: „Adam ºi Eva nu se iubeau” – e o decizie
finalã?
– Da! (era sã reduc rãspunsul la atât, dar te-aº fi supãrat).
Ce spun acolo nu este o diminuare, ci o expandare în absolut a
iubirii. Doar atât spuneam în carte. „Adam ºi Eva nu se iubeau.
Iubirea dintre bãrbat ºi femeie nu poate fi o nostalgie a
Paradisului, cum se crede, ea este un urcuº, o pornire de la zero,
o re-constituire în plan strict omenesc a ceva ce tocmai am uitat.
Mãreþia dragostei se aflã în acest caracter prospectiv ºi nu în cel
retrospectiv”. Este un elogiu al iubirii, aºa l-am intenþionat, ca
proiectare; paradisul nu se aflã în urmã, ci în faþa noastrã, ca
perspectivã, mereu, iubirea îl construieºte. Apoi, sã nu uitãm cã
nota citatã apare în cadrul eseului despre cãutare - cunoaºtere.
Ori, a cunoaºte are biblic ºi sensul de a iubi. Deci totul se leagã.
Adam ºi Eva nu erau conºtienþi de iubire, nu aveau nevoie de
iubire pentru cã erau iubire. În momentul cãderii, iubirea a
devenit sensul ºi energia înaintãrii spre noul paradis. Concluzia
lui Dante.
– O altã temã pe care am remarcat-o în volum este cea
referitoare la modele. Ni se mai oferã modele autentice?
– Aici e o dublã întrebare: despre modelele livreºti ºi despre
cele umane. Cele livreºti ne sunt la îndemânã, le gãsim în biblioteci.
Sloganul unei edituri spune cã trãieºti atâtea vieþi câte cãrþi ai
citit. Cu asta e simplu. Mai complicat este cu modelele în carne ºi
oase, acele „întâlniri admirabile” despre care vorbeºte filozoful.
Ce face un model? Modeleazã! Fãrã modele nu eºti dat la rindea,
eºti rugos, plin de aºchii. Înþepi, rãneºti. Modelul te face lin, bun
de mângâiat. Nu este o crizã a modelelor, poate doar a vizibilitãþii
lor. Modelele adevãrate nu se vãd. Când e atâta gãlãgie în lume,
vocea lui Dumnezeu, care se aude prin modele, devine o ºoaptã
inaudibilã.
– Dar noi, mai ºtim sã mai admirãm? Mai suntem capabili de
acest sentiment?
– Dacã nu mai ºtim, catã sã reînvãþãm repede, cât mai e
vreme.„Fii atent, vine focul!”, cum strigã daimonul lui Nichita.
Ars admirari este grea. Foarte grea. Ea implicã deopotrivã o
deschidere spre celãlalt ºi o smerenie asumatã total. Sã te miri cã
asemenea minune existã. Admiraþia nu are nimic de-a face cu
vedeta, cei mai mulþi dintre cei care meritã sã fie luaþi ca modele
nu sunt neapãrat cunoscuþi. Cele câteva texte din carte dedicate
acestei teme au fost în general conferinþe þinute în faþa unor
tineri. Tocmai pentru cã nevoia de model (adicã de a admira)
este o necesitate ontologicã, nu doar psihologicã, de care un
adolescent are esenþialã nevoie. Ca de un calciu ori vitamine
morale. Acele strategii educative de tip self build mi se par de
aceea pernicioase. Înseamnã a-i condamna pe tineri la rahitism
moral. Chiar dacã sunt capabili sã fie milionari la 20 de ani prin
propria inteligenþã financiarã ori de creatori de softuri.
Construcþia moralã este cu totul altceva, ºi ea nu se poate face în
13
Dialoguri
afara culturii umaniste pe care mulþi o ignorã sau o urãsc azi în
modul cel mai sincer. Weltanschauung-ul la modã astãzi fiind
altul. Meseria de om nu se poate învãþa în afara artei de a
admira.
– Afirmaþi cã trãim într-o epocã a prefixului „post”: post-
modernism, post-istorie, post-adevãr. Cum o resimþim?
– A fost o vreme a prefixelor negative: necuvintele, anti-
sistemul ºi anti-materia, anti-pedagogia, anti-psihiatria º.a.m.d.
Apoi s-a impus acest prefix: post-, cu ideea subiacentã cã odatã
cu noi începe ceva cu totul nou, cã tot ce este vechi trebuie sã
moarã, ºi, în primul rând, memoria care-l þine în viaþã. Cã nu
existã decât prezentul. În fond, cuvântul posteritate înseamnã
ceva ce urmeazã dupã orice erã. Mai vreþi sã o cuceriþi?
– În acest post-modernism, în aceastã perspectivã de viaþã,
care mai este rolul educaþiei? Vã întreb pentru cã sunteþi (ºi) un
om al catedrei.
– Se deduce din tot ce am spus cã unul esenþial. De altfel, tot
ce am spus critic la adresa culturii de azi se reduce la falsificarea
educaþiei, la tipul de om pe care ºcoala îl construieºte.Vedem din
reacþiile publice cã toatã lumea este nemulþumitã de ºcoalã. Dar
nu ne dãm seama de ce: pentru cã de acolo a început stricarea:
din mediul universitar al ªcolii de la Frankfurt ºi al
sorbonardului mai 1968, cel cu à bas la culture ºi aruncarea pe
geam a profesorilor. ªi acum se lãfãieºte în mediul universitar
din America sau Europa. ªi tot de acolo va începe vindecarea,
dacã va fi sã fie vreuna. Eu spun totdeauna, ca un veritabil
reprezentant al generaþiei expirate, cã viitorul învãþãmântului
stã în trecutul lui, adicã în revenirea radicalã la ºcoala
tradiþionalã. Cu un concept teribil al unui gânditor de origine
austriacã, Ivan Illich: sã deºcolarizãm societatea. Îl folosesc în
viziunea lor ºi câþiva gânditori români contemporani..., care nu
fac parte dintre acei „specialiºti în probleme educative”, care nu
au predat o orã în viaþa lor. Este punctul vulnerabil. Tema este
mult prea amplã pentru a fi mãcar schiþatã în câteva rânduri,
pe mine mã exaspereazã modul superficial, în limbaj de silicon,
în care este îndeobºte discutatã.
– „A te orienta înseamnã a te îndrepta spre... rai”. Cum ar
trebui sã învãþãm sã cãutãm, sã ne orientãm în aceastã lume/
societate?
– Când existã o stea polarã, nu te poþi rãtãci. Orice gãsire
este un paradis. Asearã am auzit un preot cu solide studii
doctorale vorbind despre fericirea când ºi-a descoperit vocaþia
de artist al fierului. ªi mai este ceva: ºtiu din lecturile copilãriei,
când te rãtãceºti cauþi sã te urci într-un copac înalt sã descoperi
punctele de reper. Lumea de astãzi ne apare haoticã, trebuie sã
ne urcãm în copacul raiului pentru a vedea departe. Sã
redevenim oameni ai orizonturilor.
– ªi, în definitiv, ce este „cãutarea”? Se face cu inima? Sau cu
raþiunea? Ochii se þin închiºi sau deschiºi?
– Ochii se þin larg deschiºi ºi privirea îndreptatã în sus, ºi
curajul în suflet, cum spunea un duhovnic. ªi cãutarea se face,
evident, cu toatã fiinþa, nu pe bucãþi. E vorba de o unificare,
chiar rugãciunea absolutã ne învaþã despre unirea/ coborârea
minþii în inimã, vorbeºte, de fapt, despre coborârea lui
Dumnezeu-Cuvântul în inima noastrã. Când ai conºtiinþa raiului,
orientarea e simplã. ªi Dumnezeu sau Tarkovski îþi trimit negreºit
o Beatrice ori o cãlãuzã. Nu se poate cãutare fãrã cãlãuzã (a se
vedea întrebarea despre modelare). Cauþi cãlãuza ºi cauþi
împreunã cu ea. Aici stã frumuseþea. Sã revenim, în încheiere, la
fraza dostoievskianã, copleºitor, insuportabil de idealistã,
devenitã locul comun al frumuseþii care va salva lumea. Cum
adicã? – se întreabã mulþi, nedumeriþi ºi sceptici. Nu prin
intervenþie directã, cãci Ea nu are putere, ci prin însuºi faptul cã
existã. ªi atunci, cum sã nu o cauþi? Scriind, citind, trãind...
Nr. 1 • 2022
 Prozã
Limba purã a conchistadorilor
D upã ce m-am trezit ºi mi-am amintit
cã în vis Ida fusese tandrã cu mine,
am zãcut într-o rânã ºi am privit tulpinile de
bambuºi din curte, proiectate pe tavan, ca niºte
tentacule paralizate cu stricninã, într-o luminã
neverosimil de verde. Cele cinºpe minute de
glorie înainte sã se declanºeze mahmureala. Nu
era un moment bun sã mã gândesc la datoriile
care începuserã sã se adune, dar simþeam cum
presiunea lor creºte tãcut în capilare pânã la
nivelul de alarmã ºi gândul cã mai devreme
sau mai târziu trebuia sã mã întorc în
strãinãtate începea sã prindã contur. Trebuia
sã-l contracarez cu o acþiune simplã. De sub
pernã am extras telefonul ºi m-am uitat la ul-
tima mea postare care atârna de asearã în
câteva like-uri. Poza fãcutã de Nico: eu pe lada
goalã de bere, cu sticlele împrãºtiate în dreptul
picioarelor, ca niºte trofee triste, pe care de obicei
le colecþioneazã puºtii sau frustraþii, ºi
perdeaua de bambuºi din spate, încã verzi ºi
neatinºi de otravã. M-am simþit aiurea cã
scrisesem în postare rãmãºiþe de la
conchistadori, un lucru care, în lumina
sâcâitoare, de dimineaþã, nu îºi gãsea
subînþelesul.
Nici Ida nu reacþionase la chestia asta, deºi
probabil vãzuse poza ºi dãduse voir traduc-
tion. Pãcat cã telefoanele ãstea, care au atâtea
funcþii, n-au ºi o aplicaþie cu etilotest sã te
blocheze sã postezi când eºti prea beat.
Dupã nici douã sãptãmâni, ºi ea, ºi spaniolul
erau atât de departe. Bulevardele luminate ºi
Parisul ca un acvariu pustiu, când veneam toþi
trei de la Grand Control ºi ne-a atacat un african
în dreptul gangului de la Monoprix, iar Ida a
þipat aºa de tare, cã am vãzut ferestrele clãdirilor
de la stradã, aprinzându-se de sus în jos, pânã
la ultimele etaje, ca pe un display pentru reglajul
de sunet. Sau altã datã, dupã ce-am pierdut
toatã ziua la Bieregrad ºi spaniolul s-a certat
cu niºte mélenchoniºti, apoi am mâncat chilli
con carne în conserve ºi am bãut vin de la
Chaari, în apartamentul gol. Ultimele zile din
Paris ºi gustul de baterie de 4,5V, pe care-l ai
dimineaþa de la prea mult Sidi Brahim.
Cu miºcãri de iguanã m-am târât pânã la
robinetul din bucãtãrie ºi mi-am umplut gura
cu apã, pe urmã am scobit într-un borcan cu
marmeladã în timp ce la matinal ne anunþau
cã era sãrbãtoarea Sfântului Mina, ocrotitorul
pãgubiþilor. Am devenit ceva mai atent. Cu
figura lui prelungã, scobit în obraji ºi o privire
febrilã, þinea cu mâna dreaptã ridicatã, ca ºi
cum ar fi zis – nu, mersi sau stai acolo. Oricum
Nr. 1 • 2022
Augustin
Cupºa
nu pãrea genul de protector care sã-þi cearã
taxã. ªi nu se limita doar la cei pãgubiþi. Îi avea
în grijã ºi pe cei înºelaþi, nedreptãþiþi în procese
sau care pur ºi simplu au pierdut ceva. O
reporteriþã, într-un taior albastru, se plimba
cu microfonul pe lângã o coadã lungã de
oameni care veniserã la praznic. S-a postat în
dreptul unei femei, cu o pereche de ochelari de
ebonitã ºi capul înfãºurat în batic, care þinea o
lumânare strâmbã între degete, ºi i-a bãgat
microfonul sub nas.
– Bunã ziua, cu ce gând la Sfântul Mina?
Înainte sã mã apuc sã tai bambuºii, am
cãutat pe internet ºi am dat peste un site de
Feng Shui. Lucrurile stãteau cam aºa: 3 bambuºi
pentru fericire, 5 pentru sãnãtate, 2 pentru
dragoste ºi cãsãtorie, 8 pentru bunãstare ºi
abundenþã, 9 pentru noroc. N-am înþeles dacã
trebuia sã alegi între variante, sã te limitezi la
un lucru pe care þi-l doreºti cu adevãrat în viaþa
asta, sau dragoste, sau fericire, sau dacã poþi
sã plantezi dintr-una 27 de bambuºi, ca sã fii
asigurat pe toate planurile. Oricum, frate-meu
ar fi trebuit sã aibã din toate în varianta pre-
mium, pentru cã acum în curtea din spate erau
peste 300 de tulpini de bambus, la o
numãrãtoare superficialã, fãrã sã mai pun
mlãdiþele care încercau sã iasã pe marginile
gardului ºi pe latura scurtã, pânã aproape de
meri ºi de tufele de pãducel. Câþiva dintre ei
trecuserã în partea cealaltã, se strecuraserã pe
sub gard ºi ajunseserã în curte la Nico. (Cicã
bunicã-sa gãsise unul care se strecurase pânã
în canal ca sã tragã apã de acolo, iar alþii îi
ridicaserã dalele de piatrã cu rãdãcinile.)
Robert nu mai trecuse pe la casã în ultimii
ani, la un moment dat a avut ideea sã ridice o
perdea verde între el ºi vecini, sã nu se mai
vadã în curte, dar se pare cã situaþia îi scãpase
de sub control, iar bambuºii invadaserã tot
teritoriul ºi fãcuserã o adevãratã pãdure, prin
care nu-þi puteai face loc decât cu o macetã.
– Ai douã posibilitãþi, mi-a zis Nico – sau îþi
iei niºte pui de panda ºi îi pui pe acolo sã roadã
frunzele, sau te apuci sã scoþi rãdãcinile cu un
digger. Dacã doar îi tai, n-ai rezolvat nimic.
În varã, pe la casã, venea o femeie care fãcea
plajã, goalã, pe verandã, mi-a zis tanti. Asta cel
mai probabil era Diana-Maria ºi povestea m-a
întristat puþin pentru cã þâþele ei meritau mai
multã consideraþie ºi o soartã mai bunã decât
sã stea la soare într-o curte pãrãginitã ºi sã fie
comentate de babele din cartier. Când mi-a dat
14
cheile lui Robert, m-a asigurat cã urma sã treacã
sã-ºi mai ia din lucruri, deºi îmi imaginam cã
pãstrase un alt fel de copii doar pentru ea ºi
gândul mã fãcea sã nu dorm chiar liniºtit
noaptea. Am auzit cã între timp se aranjase cu
un italian care deschisese o pizzerie în Centrul
Vechi. Deocamdatã nu mã cãutase, rãmãsesem
cu hainele ei în dulap, cu altele împrãºtiate prin
casã, cu cosmeticele ei la baie, câte o sticluþã de
ojã, câte o pensetã, câte un ruj, în dezordinea
naturalã a zilelor petrecute una dupã alta în
acelaºi loc, de parcã eu aº fi trãit cu ea ºi ar fi
trebuit sã-i þin locul lui frate-meu ºi la treaba
asta.
Pânã pe la 11 eram aproape deshidratat,
deºi avusesem grijã sã recuperez apa pierdutã,
târând dupã mine o sticlã de 2L. Din visul cu
tandreþea Idei nu mai rãmãsese decât o senzaþie
cleioasã, aºa cum îþi rãmâne în gurã dacã
mãnânci ciocolatã ºi fumezi în acelaºi timp, plus
niºte goluri în stomac care se încãpãþânau sã-
mi urce pe gât. Cu fierãstrãul electric, de la Nico,
avansam mai uºor. Nu mai ºtiu unde am citit
cã cea mai mare schelã din lume e, bineînþeles,
în China ºi e fãcutã din bambuºi, o bate vântul
dintr-o parte în alta, dar nu picã nici dacã e
furtunã. Se pot face multe lucruri din bambus
ºi teoretic se pot face ºi bani buni. Pe OLX gãseºti
bambuºi de vânzare (cu rãdãcini) de la 10 la
100 de lei, iar asta însemna cã eu aveam o micã
avere, aproape 300 de euro, doar cã era aproape
imposibil sã-i fi vândut pe toþi odatã, iar ca sã-
i fi dat la bucatã, trebuia sã aºtept prea mult.
Din pãcate n-aveam prea mult timp la
dispoziþie. Venea noiembrie, veneau frigul ºi
ploile. ªi cel mai tare mã temeam de ploaie.
La nici o zi dupã ce i-am fãcut sã înghitã
otrava, bambuºii cei mai firavi au început sã se
scorojeascã ºi frunzele lor au cãpãtat o culoare
brun-cenuºie. Arãtau bolnavi ºi neputincioºi
în lumina puternicã a soarelui, ca ºi cum s-ar fi
intoxicat fumând într-o cabinã smoking free
dintr-un aeroport. Totuºi rãmãsese destulã
otravã pe frunze, iar dacã ar fi plouat, apa s-ar
fi scurs în pãmânt ºi nu s-ar mai fi putut sãdi
nimic câteva sãptãmâni. Apoi venea îngheþul
ºi pânã în primãvarã aº fi fost blocat.
Dupã prânz a venit Nico cu Remi Cassandra
ºi cu bobcatul de la firmã. Pânã atunci pusesem
la pãmânt aproape toate tulpinile din spate ºi
le fãcusem stivã lângã ºopron, mai puþin firele
rãzleþe ºi vlãstarele, pe care am zis cã oricum
urma sã le luãm cu utilajul. Doar cã bãiatul nu
se pricepea, am vãzut cã a intrat cu lamele în
Foto: Dan Mãrãºescu
faþã ºi nu cu cupa. Apoi am remarcat cã oricum
n-avea cupã de taluz, care sã ia marginile la
mãcar 40 de cm, avea o cupã micã ºi cu ea
ciugulea din loc în loc, ca o vrãbiuþã, ºi rãscolea
pãmântul, dar nu ajungea la rãdãcinile din
adâncime. Ca sã nu mai spun cã dupã ce s-a
mai învârtit vreo orã cu diggerul prin curte ºi
mai mult ne-a încurcat decât sã cureþe
pãmântul de cioturi, ne-a anunþat senin cã
trebuia sã plece pentru cã avea treabã în altã
parte.
– Unde pleci aºa, cã nici n-am început
treaba?
– Îmi zise patronul cã avem lucrare la
primãrie.
– Cred cã tu te duci la iubita ta sã ai o
lucrare cu ea, l-a atacat Nico.
Remi Cassandra s-a stânjenit foarte tare ºi
n-a mai zis nimic. A bãgat capul în pãmânt, s-
a deplasat pânã la bobcat ºi a dat cheia în con-
tact.
– Vine ploaia, a mormãit, ca un fel de scuzã
suplimentarã.
M-am uitat pe cer. Pânã dincolo de coºurile
de la Termo 2 ºi de liniile de înaltã tensiune de
la barierã nu se vedea niciun nor. Soarele plutea
nestingherit cãtre linia orizontului.
Nico a pus mâna pe telefon ºi a sunat la
firmã, dar nu i-a rãspuns nimeni. În timpul
ãsta bãiatul a dat drumul la bobcat, l-a scos
elegant pe poartã ºi l-a suit în remorcã, iar noi
am rãmas cu mormanele de pãmânt, cu
rãdãcini uscate ºi rupte ºi câteva cratere în care
puteai sã intri cu piciorul pânã mai sus de
gleznã. Înainte sã disparã, mi-a zis sã-i dau add
pe Facebook ºi sã vorbesc direct cu el dacã mai
aveam nevoie de ceva. Apoi m-a tapat de douã
þigãri. ªi-a pus una dupã ureche ºi pe cealaltã
ºi-a aprins-o cu bricheta mea, pe care ºi-a
strecurat-o în buzunar în timp ce mã privea în
ochi.
– Fii atent, dacã vreþi sã scapi de toatã
chestia asta, luaþi niºte sare ºi aruncaþi pe
margini. Bambusul iubeºte apa dulce, cum dã
de apã sãratã, o ia la fugã.
I-am întins mâna ºi el mi-a strâns-o cu
putere.
– Ok. Lasã-mi bricheta.
Dupã ce s-a cãrat, noi ne-am apucat sã luãm
rãdãcinile la sapã ºi la târnãcop. Unele erau
uscate ºi zbârcite, atinse de otravã, dar se pare
cã soluþia nu reuºise sã pãtrundã peste tot,
pentru cã în unele locuri dãdeam peste câte o
tijã verde, care se încovoia peste una moartã ºi

se ducea cine ºtie unde, nu aveam cum sã-i dau
de capãt. Pe acolo am intrat cu fierãstrãul elec-
tric, tãiam în douã locuri, fãcând sã zboare în
aer bulgãrii de pãmânt ºi praful, apoi bãgam
vârful sãpãligii ºi apãsam tare în ea pânã când
tijele de bambus pocneau. Dar faptul cã
rupeam rãdãcinile nu rezolva cu adevãrat
lucrurile, pentru cã din resturi, oricât de mici,
urmau sã iasã în câteva luni alte tulpini, aºa cã
trebuia sã le smulg una câte una, iar cu mâinile,
chiar ºi cu mânuºile abrazive, nu reuºeam sã le
apuc bine. Apoi chiar dacã le puteam prinde,
n-aveam destulã forþã sã le extrag. Se încolãceau
unele peste altele, într-o învãlmãºealã imposibil
de descurcat. În plus mai erau ºi cele care
treceau pe sub brâul de ciment ºi se duceau în
curte la mama lui Nico, ºi sã dãrâmãm gardul,
chiar cã nu se putea.
– ªtii ce mi-ar trebui mie? l-am întrebat pe
Nico în timp ce mã luptam, aplecat de spate, cu
o tulpinã zdravãnã.
Nico a venit mai aproape, sã mã ajute cu
lopata lui. A bãgat vârful pe sub rãdãcinã ºi s-
a lãsat cu toatã greutatea în muchia ei, dar
rãdãcina n-a plesnit.
– Aici trebuie o cupã din aia, la 1m lãþime.
– Aici mi-ar trebui un doberman.
Nico a lãsat treaba ºi s-a uitat la mine
sprijinit în coada lopeþii. ªi-a ºters picãturile de
transpiraþie, care îi ajunseserã sub vârful
nasului, cu dosul mâinii.
– Ce sã faci tu cu un doberman?
– Doberman, din ãla, Pinscher.
Faþa lui obiºnuit încruntatã s-a schimbat
într-o figurã speriatã, dar nu cã i-ar fi fost fricã
de mine sau de vreun doberman, ci chiar de el
însuºi, cã a putut sã se însoþeascã cu cineva
atât de prost, ºi cumva el nu-ºi dãduse seama
pânã atunci.
– ªtiu de care, dar cum sã-i creºti tu?
– Dã-mi o þigarã, i-am zis.
ªi-a scos pachetul de þigãri de la buzunarul
din piept, a pescuit din el o þigarã ºi mi-a întins-
o, apoi a bãgat pachetul la loc, ºi s-a uitat la
mine cu reproº.
– Dacã tu le dãduºi pe ale tale þiganului.
M-am dus la umbra acoperiºului de la
intrare ºi Nico a venit dupã mine, târând lopata
pe pãmânt, printre cioturi ºi buruieni, fãrã mare
entuziasm. Ne-am pus amândoi pe paleþi, de
unde vedeam curtea întinsã ºi chealã, cu
pãmântul rãscolit, ºi cei doi meri din fund,
sclipind în lumina dupã-amiezii, cu merele încã
neculese din ramuri, ca niºte globuri de la o
sãrbãtoare la care eu nu participasem, dar
trebuia sã strâng resturile ºi sã pregãtesc alta,
unde toate privirile erau aþintite asupra mea.
De la Termo 2 se strecurase pe deasupra caselor
aripa pãmântie a unui nor, iar lumina soarelui,
înghesuitã între marginea lui ºi asfinþit, fãcea
firele de telegraf, boltite peste curþi, sã parã
incandescente pe fondul vânãt al cerului.
– Dacã tot vrei sã pui pazã la casã, ia-þi
niºte maidanezi de pe-aici, m-a sfãtuit Nico.
Mãcar sã crezi cã ai fãcut ºi tu ceva bun.
Mi-am aprins þigara ºi am pufãit în liniºte.
Stãteam unul lângã altul ca doi cowboy, dintre
care unul tot cade de pe cal, iar celãlalt se opreºte
ºi îi spune ceva despre zãpezile de pe munþi,
cum se fac izvoare, iar în apa lor poþi sã-þi
oglindeºti chipul, ºi treaba asta îl face, nu ºtiu
cum, pe cel neajutorat sã se þinã dintr-odatã în
ºa.
– Bobi nu se mai întoarce, e cu femeia aia. ªi
aici a intrat în datorii.
– Pãi, prost ar fi sã se mai întoarcã.
– Dar Diana-Maria avea niºte chei de aici,
Prozã
i-am zis în ºoaptã. – Bunã ziua, cu ce gând la Sfântul Mina?
– Aºa, ºi? Cere-i cheile sau schimbã yala. Apoi erau datoriile. Dintr-un anumit punct
Undeva, destul de departe de noi, s-a auzit de vedere, lucrurile pãreau foarte simple dacã
o detunãturã. Era mai în spate de Termo 2, rãmâneam acasã, din alt punct de vedere, era
cred cã dincolo ºi de Valea ªarpelui, cam pe al naibii de complicat. Sã trãieºti cu lucrurile pe
unde se fãcea drumul pe care se mergea pe care le-ai trãit. Scenele din urmã, care continuã
vremuri la Zoli, la dezmembrãri auto, ºi sã se deruleze, fãrã sã mai aibã nevoie de tine.
bubuitura a rãsunat înfundat, nimic Un fel de film antropologic într-o limbã care n-
spectaculos, un artificiu ratat, dacã nu erai a mai evoluat sau, sã zicem, s-a pãstrat
preocupat de asta, putea sã-þi ºi scape, apoi nealteratã, cum ne-a explicat peruanul, într-o
însã a urmat un ºir de tunete ceva mai vii ºi noapte, la Sputnik, cã au lãsat conchistadorii
ceva mai aproape de ºosea. Am vãzut norul în America de Sud o spaniolã purã, dar
care se miºca înspre oraº în lipsa oricãrei adieri neutilizatã astãzi în Spania. Eu ºi cu Ida,
de vânt, printr-un mecanism secret, fãrã vorbind într-o limbã a noastrã, pe care nici eu,
posibilitatea sã fie dat înapoi de cãtre Naturã. nici ea nu mai aveam s-o folosim, chiar dacã
A observat ºi Nico chestia asta. ne-am fi revãzut, sã râdem la niºte faze, acum
– Bãga-mi-aº picioarele. Dacã plouã la meci, atât de depãºite, sã avem acelaºi schimb limitat apã. Asta ºi pentru cã odatã cu manevrele lui
eu nu mai mã duc. de replici, cum a rãmas pe înregistrare. s-a pierdut planul înclinat ºi peste tot au rãmas
M-am uitat îngrijorat cãtre mormanul de Autobuzele care fac rondul la Place d‘Italie, cratere, aºa cã l-am mai înjurat o datã. Din
tulpini din dreptul ºopronului, cãutând sã-mi în dreptul restaurantelor italiene, cu luminile douã fumuri mi-am terminat þigara ºi am
dau seama unde aº putea gãsi o prelatã sau lor galbene, blurate de o peliculã permanentã, aruncat-o cu o boltã, iar chiºtocul a aterizat
mãcar niºte saci de pânzã. de ceaþã. ªi Ida mergând cu mâinile în buzunare printre rãdãcinile de bambus, care sclipeau ude
– Dacã plouã, e rãu de tot, cã am dat cu ºi gulerele balonzaidului ridicate peste eºarfa în bãlþi, ca dupã naufragiul unei plute, care
Total ºi n-am scos tulpinile. ei grená, ca un mic detectiv particular. mutã supravieþuitorul din careul ei pe o insulã
– Bãi, fii atent. Mamaia spune tot felul de – Ce singure par lucrurile când bate vântul. pustie. Nu-mi rãmânea decât sã-mi iau unghiile
lucruri. Adevãrul e cã n-o înghiþea pe Diana- – Adicã? la rând, sã le curãþ de pãmânt.
Maria ºi nu-l înghiþea nici pe frate-tu. Trãgeau – Uitã-te ºi tu la steagul ãla. – Bãi, Nico, am niºte filme în cap, ceva de
niºte chefuri pe aici... dar de când el a plecat, Mi-am întors capul ºi m-am uitat la steagul groazã.
fata ºi-a vãzut de viaþa ei. care flutura fãrã niciun stil pe primãrie. – Cu ce?
– Cicã s-a combinat cu italianul care are – Când nu bate vântul, stã ca un prost pe – Cu mai multe.
Napoli. clãdire ºi nu-l vezi, dar când bate vântul, îþi dai Pentru o secundã ºi-a scos capul din telefon
Nico a stat sã se gândeascã îndelung, apoi seama cã e singur acolo. ºi a tresãrit, dar nu s-a uitat la mine.
mi-a luat bricheta din mânã ºi ºi-a aprins din – E singur sau e prost? – Bãi, fii atent la mine. Eu zic sã te duci la ai
nou þigara rãmasã cu un capãt carbonizat. – Când eºti singur, pari prost. tãi, în oraº. N-o sã mai meargã sã te pocneºti în
– Nu ºtiu de ce n-ai rãmas tu pe acolo. N-ai fiecare noapte, dar, crede-mã, asta nu e neapãrat
gãsit ºi tu o fatã sã stai ºi tu cu ea ºi sã nu-þi A mai tunat de câteva ori ºi a început sã un lucru rãu. Iar ei o sã se bucure. Mãcar unul
mai baþi capul cu astea? plouã cu stropi mici. Câteva minute, cât m-am dintre voi s-a întors acasã.
– Cu astea ce? mai gândit cum sã acopãr tulpinile stropite, a Mi-am frecat faþa cu amândouã mâinile ca
N-a vrut sã-mi spunã. picurat nehotãrât, apoi dintr-odatã, o cortinã sã înlãtur resturile mahmurelii, transformatã
– Zic sã rãmâi în Franþa, cu vreo fatã, mi-ai de ploaie. L-am înjurat în gând pe Remi într-o mascã de argilã, ºi i-am zis cã o sã analizez
zis tu de una. Cassandra pentru cã avusese dreptate, dar asta serios perspectiva, apoi Nico s-a întors pe
A plescãit, apoi ºi-a pipãit cu degetul buza nu avea sã schimbe lucrurile. telefon, sã gãseascã pe cineva sã-i ia biletul la
de jos ºi parcã a dat de un fir de tutun sau În foarte scurt timp curtea s-a umplut de meci.
altceva pe care l-a scuipat prin aerul strãveziu.
Nu cred cã era nimic acolo, dar a fãcut o pauzã
necesarã pentru ca sã fie sigur cã am înþeles ce
trebuia sã înþeleg.
Curtea noastrã n-avusese niciodatã
bambuºi. A avut merii ºi niºte pruni (care între
timp s-au uscat). Când eram mici ºi veneam cu
frate-meu sã ne jucãm la bunicã-mea, în
Barierã, mi se pãrea cã Nico stãtea la þarã.
Dimineaþa auzeam cocoºii.
Gândul sã mã întorc în Paris îmi dãdea
senzaþia cã trebuia sã încalþ o pereche de
bocanci uzi, pe care tot eu îi uitasem în ploaie, ºi
sã tropãi cu ei de-a lungul drumului. Sã o iau
de la capãt cu tot ceea ce fãcusem pânã atunci
atâþia ani, dar fãrã înveliºul poleit al lucrurilor,
de la început. Un spaniol, care era de fapt
peruan. Niºte francezi anarhiºti cu care sã beau
pânã dimineaþã, dacã nu în Buttes aux Cailles,
cã era mai scump, atunci la Alliance sau în altã
parte. Sã mã învârt sã-mi prelungesc cumva
RSA-ul. Sã mã felicit pentru asta cu alþi norocoºi
care fãceau la fel. Sã prindem reducerile de la
Carrefour ºi berile pe care unul ca Chaari le
vinde pe sub mânã la el, în spate. Þigãrile
chinezeºti, de contrabandã, ºi iarba aproape
moca. ªi sã beau ºi sã beau ºi sã beau ºi sã nu
mai scap. ªi sã mã trezesc din când în când
într-un loc necunoscut, dar sã fiu uºurat cã nu
am nimic de plãtit pe moment. Altã Ida, altã
Frida, care se miºcã mai bine ca Nadia Comãneci
pe o suprafaþã de 2 metri pãtraþi.
Pãrea atât de uºor, dar la un moment dat
nu mi-a mai ieºit. Ceva s-a pierdut.
15 Nr. 1 • 2022
 Poezie
spre pocnetul ce le dobora ca pe suflet
Teodor Preda în prãvãliri peste toamnã
ºi despre bunica mea ce le smulgea penele chicotind
din creºtet pânã în vârful degetelor
ºi cele ce nu-þi vor fi pe plac
Ion Maria
cu gândul la sã le înveleºti cu gândurile fericite
ciulamaua pe care o vor mânca îngerii ei
O lume lipsitã de griji
ºi câinii alãturi cum se lingeau pe bot fericit ca trestiile în bãtaia vântului
în scâncetul dorinþei lor neauzite ah legãnarea lor continuã ºi aparent fãrã noimã
din tabloul unui pictor olandez ce sugereazã toate sensurile într-un singur fel
de a fi
Tristeþile îngerilor de altãdatã al vieþii (ce surprizã) cu valori
mergeai alãturi de mine ca lângã fiinþa dragã
pline de datoriile sufletului
dar vai nimeni ºi nimic nu se apropia de noi
cãci din ochi ni se scurgea lumina severã
m-am trezit de dimineaþã
un fuior iscoditor
sã privesc din nou trestiile
al tristeþilor ce urmau sã vinã
ºi rãsãritul soarelui cu aceeaºi bucurie
din bucuriile reamintite
Precum un cuib de rândunicã vocea ta dorea sã ajungã în lumea mea care quiz
de mult nu mai era lumea pe care o ºtiam cum bucuria primei nopþi de dragoste
nimeni n-ar trebui sã desconsidere un punct critic fiecare om
satul ºi copilãria trecuserã demult sau bucuria copilului ce ºi-a gãsit jucãriile
sau cum sã foloseºti un semn de carte o întrebare
ce desparte apele inspiraþiei unui poet prin tristeþea copiilor abandonaþi pe care Dumnezeu
ºi toate acestea vin din noaptea ºi-o pune sieºi
când mângâie o pisicã
lumina pe care nu am pãrãsit-o pe care o port în spinare fiecare om – un rãspuns
am aflat din inspiraþie care îL surprinde
este aici cu speranþa cã visul ei
cum sã mã aºez într-un poem total nepregãtit
ºi aºteaptã în înãlþimile sufletului va da naºtere unei lumi
sã-i pot cuprinde permanenþa reveriei
sã lumineze tristeþile îngerilor de altãdatã lipsite de griji
sau cum sã înfrãþesc semnul întrebãrii speculum
cu nenumãratele sale rãspunsuri eu sunt o oglindã
ce-mi vor folosi într-o altã viaþã Spre visul unghiurilor noastre Semnul de pe zidul înalt în altã oglindã
de-atât cred cã mai sunt în stare imposibile semnul de pe zidul înalt îi anunþã pe trecãtori ºi mã întreb dacã stau
în aceastã viaþã ce coboarã ca un vis ºtiam cã vei avea nevoie de mine cum altfel în faþa oglinzii
dintr-un tablou imagistic cu temã cinegeticã ca atunci când întindeai mâinile decât într-un mod oficial ori în spatele ei
spre galbena mea speranþã (oare cerul cum se cunoaºte
ºi ºtiu cum se þine puºca-n epolare sã nu mai lupte
ce-ar fi crezut în tine o mie de ani pe sine?)
pentru orice eventualitate cu armatele de gânduri ale zilei de mâine Dumnezeu nu se autocunoaºte
când þi-e foame iar liniºtea sã fie de aici încolo sprijinul prin noi oamenii?
în vechea grãdinã am descoperit paºii mãrunþi ne-am despãrþit definitiv
siguranþei zborului de flutur ºi dacã una dintre oglinzile
sã am timp sã scriu despre o altã reverie într-o zi ce coborâse între noi
care sunt eu sau care mã reflectã
ca despre rãbdarea poetului alexandrin sã se rãzbune pe timpul este falsã?
aºa ni se pune pe tavã o limpezime
ce se întoarce la vechile-i instrumente ce strigã ºi azi
trezitã din umilinþa vorbelor
urmeazã un epitaf un portret ºi un triptic cât de singuri ºi sãrmani am fost Universul este o oglindã
ce nu au nicio intenþie pentru mine
acestea sunt limitele acestei seri de aprilie
eu nu mai exist în ce ai dorit sã fiu sã pãrãseascã interiorul ºi eu sunt o oglindã pentru el
interioritãþi ca niºte vederi de pe pod
iartã-mã iartã-mã iartã-mã în falsa strãlucire a existenþelor nereuºite amândoi stãm faþã în faþã
când vrei sã faci comerþ cu lumina
cât încã exist ºi ne reflectãm
ºi-aceste gânduri pe care le adresez oricui la infinit
iar dacã ai nevoie de mine acum aici ºi pretutindeni mã bucur
o adorabilele
cum încearcã ele sã dezvolte poemul gândeºte-te la tine cum te gândeºti deºi lanþul acestor vorbe mã strânge de gât
dansul
neºtiind ce urmeazã dupã la mine sau la altcineva pe care-l iubeºti cã lumea mea nu seamãnã mereu greºesc paºii
ºi zgomotul care cântã întru veºnicia acestor locuri în spaþiul ºi timpul ce ne-a umilit pe amândoi cu lumea insectelor ºi a jivinelor viaþa este un dans
din care ni se trage discursul aºa cum le ºtim însã eu nu îi înþeleg
cu dragoste despre Cuvânt Învãluit de aura uimirii tale iar existenþa lor complicatã ºi ordonatã muzica ritmul ºi mereu
pentru a fi acelaºi sã cunoºti adevãratul nume dinlãuntru n-are hazul de a ºti greºesc paºii
fãrã efort ºi ezitãri cã noi suntem o lume de-a lor paralelã calc strâmb
precum un cuib de rândunicã
învãluit de aura uimirii tale dansez contratimp
aºezat pe un colþ de suflet
cum bucuria trecerii fiinþei deranjez
Rãscoala marelui imperiu ºi întotdeauna cineva
De va fi sã cad în existenþa altei lumi fãrã contur
de mic mi-am dorit un imperiu mã calcã pe picior
de va fi sã cad pe care sã-l privesc ºi termin repriza de dans
aº dori sã plutesc ca frunza toamnei de mic am promis tuturor cã am sã merg cocoºat ºi cu ochii în lacrimi
de pe balconul casei mele cum se prãbuºeºte
(un mic desen plutind în aer) cu capul descoperit viaþa este un dans
înaintea morþii sub propria-i întindere precum un bivol
ce vrea sã se aºeze în mintea trecãtorilor însã eu (stângaci) nu prea
în semn de recunoaºtere sub mâna duioasã a unui mãcelar mã pricep la dans
sã strige ce bine e acolo sus
într-o altã viziune a infinitului când lucrurile dragi mã vor inunda chiar dacã îmi place
spre bucuria transparenþelor nebãnuite aºa povestea bunicul chicotind atât de mult
iar talpa jos sigur n-o va strivi
pe care viaþa mi le-a dat sã le pãstrez privind fundul paharului iubesc dansul iubesc muzica
ca pe un fulg al iernii care vine
în felul ei iscoditor ºi blând dupã ce-i golea conþinutul însã mereu greºesc paºii
provocator de vise mãsura
pânã atunci trec glorios pe alee ºi întotdeauna cineva
ºi privesc cum toamna voi cãuta cea mai potrivitã aºezare
mã calcã pe picior
se aºazã cu grijã ºi temeinic sã nu mã mai satur privindu-le în zilele de sacrificiu ale Crãciunului încât dansul meu
între mine cel viu ºi sã gândesc la timpul desena cu sânge pe faþa nepoþilor este un dans vesel
ºi frumuseþea ce o sã disparã ce are o nesfârºitã rãbdare un steag al duioºiei fãrã margini plin de lacrimi
sã transforme sarea necesarã vieþii ºi cu dopul sticlei între dinþi
Tabloul olandez într-o albastrã mare stârnea rãscoala marelui imperiu eu
sfidând cursul logic eu tac într-o zi
vino sã-þi povestesc despre potârnichile copilãriei
se spune cã trebuie cât alþii tac
adesea neatente în zborul lor viitor
sã-þi descoperi trupul interior într-un an
al acestor versuri de nesuportat

Nr. 1 • 2022
16

I NTRODUCERE. Ea era o femeie de toate
felurile. Când slabã, când blondã, când
harnicã ºi leneºã, când grasã ºi brunetã. Dupã
cum îºi propunea. Noi am numit-o casnicã din
douã bine meritate motive: pe locul doi din
cauzã cã bucãtãrea foarte mult ºi, de ce sã n-o
spunem, ºi foarte bine, cam de un 4,7, din 5, ºi
pe locul unu pentru cã în acel moment soþul ei,
ocupat fiind cu o boalã necunoscutã, nu putea
vorbi, aºa cã noi survolam fãrã nicio restricþie
cu cuvintele noastre peste aceste numiri de
persoane, care ele, în fond, erau bine înfipte în
acel nobil cuvânt de om! Încolo ea era contabilã.
ªi, apropo de asta, soþul casnicei era conþopist,
dupã ce mai înainte ºi iar mai înainte fusese
pantofar, deºi mai înainte ºi ºi mai înainte de
mai înainte fusese potcovar. Cam tot un drac
ar spune unii, doar cã acum bietul om era
conþopist. Cusurul doamnei era cã ea susþinea
cã la început ar fi fost Cifra ºi nu Cuvântul.
Conþopistul nu avea niciun cusur, el repeta ceea
ce ºtim cu toþii: cã la început a fost Cuvântul!
De unde mama dracu s-a scos ideea asta cu
cifra, care nu poate fi decât a diavolului, se
întreba conþopistul care se enerva ºi mai tare?!
ªi de aici începeau nesfârºite dispute ºi sfâºieri
de atribute, substantive ºi mai ales verbe. Se
arunca între ei cu verbe cum cad strugurii din
vie când bate piatra. Acum, cã am terminat cu
minima descriere a acestor persoane, sã trecem
ºi la CONÞINUT. Când casnica tocmai îºi pãrãsi
buncãrul ei care se numea bucãtãrie ºi unde
pregãtea o ciorbã de peºte, ºi când intrã ea în
sufragerie ca Nefertiti în Egipet, îºi gãsi soþul
cu spatele la fereastrã ºi cu gura foarte larg
deschisã ºi rotunjitã, aºa cam ar fi, sã zicem,
litera O mare de tipar, dar scrisã cu mâna, ochii
din cap îi erau la fel, urechile ºi ele rotunjite,
dar ºi mai rãu, el nu scotea nicio vorbã, doar se
chinuia sã arate cã se întâmplase ceva cu gura
lui, ºi, de ce n-am spune-o?, cu întreaga faþa sa,
care acum arãta complet ca litera O mare de
tipar, dar scrisã cu mâna. Omul nu scotea nicio
vorbã, cãci el însuºi în acel moment nu era decât
un falnic ºi viguros chin. Casnica de contabilã
se uitã bezmeticã la el, îºi ridicã ºorþul de
bucãtãrie ºi începu sã-ºi sufle nasul care, din
cauza situaþiei create, dar ºi a cepei tocate,
începea sã-i curgã ºiroaie, luându-se la întrecere
cu lacrimile ce se prelingeau pe faþa ei
înmãrmuritã, cãzând pe podeaua de gresie. Dar
dupã un timp lung, cãci lung ºi nenorocit timp
a fost ãla, ea prinse curaj în glasul pricãjit, se
apropie de omul ei ºi îi zise: – Ce ai mãi omule,
ce-ai pãþit! Zi ºi tu ceva! Dar omul, dupã ce tãcu
el ºi tãcu, ºi mai tãcu odatã, se aplecã ºi se rotunji
exact ca litera O mare de tipar, dar scrisã cu
mâna, ºi dintr-odatã scoase un OOOO
OOOOOOOOOOOOO, aºa de puternic de se
miºcarã þiglele de pe casã, iar trecãtorii credeau
cã pe acolo, pe undeva, se mutase gara ºi
fluierase vreun tren. Asta mai era cum mai era,
Prozã
Viorel Mirea
Casnica ºi soþul casnicei
doar cã aceste O-uri dacã la început erau la 2-
3 ceasuri, acum deveneau cam orare, aºa cum
mãgarul anunþã ora exactã! Nu conveni
înþelesul nostru, dintr-o ploscã, o soluþie cam
fumegândã. ªi plecarã ei acasã ieºind din spiþerie
pe uºa din dos, cãci în faþa casei se ajunsese la
aºa cã soþii au plecat iar la felcer, ºi din pãcate
s-a petrecut exact ca în scena cu accidentul, cea
cu taxiul din ziua precedentã, însã cu altul, iar
nimãnui lucru ãsta, mai ales vecinilor, dar un balamuc de nedescris. Pe drum, omul oftã spiþerul i-a dat acum sã bea dintr-un clondir
norocul tuturor e cã veni seara. Omul tot cu lung, ºi încet-încet începu sã se îndrepte ºi sã se sub forma literei I mare de tipar, dar scris de
gura cãscatã sta, iar contabila încerca mereu apropie de acea normalitate pe care omul mânã. Aºa s-a petrecut toatã luna aia, cu toate
sã-l adoarmã ºi-l pãzea continuu cu un evantai sãnãtos nu o apreciazã. În fine, când ajunserã literele alfabetului ºi cu omul nostru. Numai cã
ca sã nu-i intre cumva muºtele în gurã sau alte ei acasã ºi în sfârºit mâncarã ciorba aia de peºte, asta a influenþat mult industria oraºului, o datã
lighioane, ºi când îl apuca iar ouãiala aia a lui îi ieºi un oftat lung din pieptul bãrbatului urmat în bine, pentru cã spiþerul comanda la sticlari
punea o pernã pe gurã ºi sunetul acela de O se de vorbele astea: – Doamne ce-am mai pãþit! clondire cu fel de fel de forme de litere, ºi din ce
bloca aproape definitiv, încât nu se mai auzea Atunci casnica sãri în sus de bucurie ºi îºi în ce mai multe, dar ºi în rãu, pentru cã firma
decât un biet horcãit, iar prin pernã ieºea un îmbrãþiºã soþul fericitã. Mai fãcurã ei ce mai de taximetrie dãdu faliment dupã atâtea
fum negru ca de locomotivã. – Doamne apãrã fãcurã ºi trecu ºi ziua aia. Da, doar cã accidente ºi acum toþi ºoferii îl cãutau pe
ºi pãzeºte! îºi zise biata femeie, ºi adormirã. nenorocirea când ajunge la uºa ta nu ciocãneºte conþopist cu levierele sã-i niveleze spinarea. Dar
Liniºtitã a fost acea noapte ºi odihnitoare ca sã-i dai voie sã intre! Aºa cã a doua zi, ce sã vezi dumneata! Dupã ce omul nostru se
dupã o naºtere grea. Dimineaþa, când casnica nenorocirea trecând iar pe acolo, nenorocita ºi fãcuse bine, într-o zi, când venirã amândoi de
de contabilã se trezi brusc, þipã: – Aoleo, ciorba pârdalnica de ea, nu zãbovi ºi pãtrunse violent la serviciu, contabila ºi conþopistul, casnica
mea de peºte!, ºi þâºni în bucãtãrie. Dar când sã înãuntru. ªi când casnica, mirosind toatã a mergând în bucãtãrie cum îi era felul ºi tot
taie mãrarul se auzi odatã ºuieratul ãla de usturoi cum pregãtea acum niºte chiftele, ºi gândea cum la început a fost Cifra ºi nu
locomotivã aºa de puternic cã iar se miºcarã intrând ea din bucãtãrie în sufragerie, rãmase Cuvântul, iar el, conþopist, tocmai primise de la
þiglele de pe casã ºi numai un instinct de ca lovitã de trãsnet! Soþul ei care sta cu spatele primar sarcina sã completeze urgent niºte
conservare pe care îl au doar femeile care trãiesc la fereastrã avea toatã faþa schimonositã, gura rebusuri, stând ºi lucrând el, conþopistul la acele
ca bãrbaþii o fãcu sã nu-ºi taie mâinile cu cuþitul. þuguiatã în sus ºi-n jos ca a cãmilei când bea rebusuri, ºi vãzând conþopistul cã trecuse prea
– Aoleo! κi aminti ea ºi dãdu fuga la soþul ei apã, adicã toatã ca litera I mare de tipar, dar mult timp ºi contabila nu mai ieºea din
conþopist, care se cocârjase exact ca litera O scris de mânã, urechile alungite ca alea de can- bucãtãrie, îºi luã inima în dinþi ºi intrã curios
mare de tipar, dar scrisã cu mâna, ºi fãcea niºte gur ºi tot trupul subþiat ºi înãlþat ca litera la sã vadã ce bunãtãþuri se mai pregãtesc în acel
semne surdo-mute pe care nici contabila, nici care facem referire. ªi dupã un timp, care nu buncãr.
casnica din ea nu le mai înþelegeau! – Aoleo, ºtim cât o mai fi fost ºi ãla, cã n-a putut nici REZUMAT
trebuie sã mergem iute la spiþer, sãri ca arsã contabila sã-i spunã spiþerului, conþopistul Când intrã în bucãtãrie conþopistul, inima
contabila ºi chiar ºi casnica din ea! Aºa cã vai, scoase un IIIIIIIIIIIIIIIIII aºa de ascuþit cã bietului om stãtu pe loc, ca un copac în care
ce mai tura-vura, se îmbrãcarã, luarã taxiul, lumea care trecea pe stradã credea cã a început intrã taxiul: cãci vai, contabila era cocârjatã
plecarã, ºi când, aproape de uºa spiþerului, veni rãzboiul ºi dau americanii cu bombele! Asta se pânã la pãmânt, în timp ce faþa, ochii ºi urechile
ceasul nenorocit ºi soþul ei scoase acel repeta cam pe la ore fixe, adicã totul se întâmpla îi arãtau toate precum cifra zero, iar gura, ºi ea,
OOOOOOOOOOOOO aºa de puternic încât ca ºi în ziua precedentã când am avut necazul era tot o cifrã zero, încât nu mai putea scoate
ºoferul se sperie ºi cum era buimãcit intrã cu cu litera O mare de tipar, dar scrisã de mânã, niciun cuvânt, biata de ea!
taxiul într-un pom care sta inofensiv pe trotuar
ºi nu se putea deplasa ca sã se fereascã de
taximetru. ªi uite cã începu lumea sã se
îngrãmãdeascã, sã vinã poliþia, ce mai, un
adevãrat tãmbãlãu, înjurãturi, ameninþãri,
sunete de trompete, ºi, în aceastã inevitabilã
hãrmãlaie, contabila ºi casnica din ea îºi luarã
soþul de mânã, ºi vârºti din maºinã, ºi vârºti
împreunã pe uºa spiþerului. Spiþerul care nu
avea altã treabã decât sã-i asculte, îi ascultã.
Dar de la soþul soaþei nu putu scoate mai nimic.
De la ea mai scoase ce mai scoase, dar nu prea
multe. Atunci spiþerul îl luã pe omul cu necazul,
îl ciocãni pe la genunchi, îi bãgã unghia în gât,
îl ascultã la spinare, dar nu aflã nimic. Se
scãrpinã spiþerul în capul lui pleºuv de spiþer,
se scormoni prin gânduri ºi dintr-odatã, vârºti,
dispãru undeva în spate, iar în acest timp, când
soþia soþului casnicei socotea cã vine momentul
pentru acel nenorocit de O, sãrea repede ºi-i
astupa gura soþului, cãci ºtiþi cum se spune, în
oala acoperitã nu cade musca, ºi atunci prin
mâna ei ieºea un fum negru de locomotivã ºi se
mai auzea doar un biet ºi nefericit horcãit.
Spiþerul se întoarse ºi îi dãdu omului sã bea
ceva dintr-o sticluþã care arãta exact ca litera O
mare de tipar, dar scrisã cu mâna, mai pe
17 Nr. 1 • 2022
 cronica de film
de Haricleea Nicolau
L a peste trei decenii de la un moment tragic din viaþa lui,
creatorul filmelor La grande bellezza (2013), Youth
(2015), The Young Pope (2016), The New Pope (2019), Sorrentino
gãseºte curajul sã spunã povestea care l-a forþat sã-ºi croiascã
drumul în viaþã mult mai neaºteptat ºi mai devreme decât ar fi
gândit vreodatã.A fost odatã la Napoli un bãiat pe nume Fabietto
care s-a maturizat brusc atunci când a rãmas orfan de ambii
pãrinþi, la doar 17 ani. Fabietto Schisa (Filippo Scotti) avea nevoie
sã descopere activitãþi care sã-l facã sã evadeze din realitate. S-a
îndrãgostit de cinema, aºa cum se îndrãgostise de fotbal. Punctul
de cotiturã pentru evoluþia sa este tragicul moment al dispariþiei
pãrinþilor lui, care îl forþeazã sã se descopere ºi sã îºi gãseascã o
direcþie de urmat. Rememorând prin povestea lui Fabietto acel
timp al adolescenþei, Sorrentino evidenþiazã bucuria din clipele
în care îi avea alãturi pe pãrinþi, iar când vechea lui lume se
prãbuºeºte, descoperã speranþa în perspectiva cã ar putea crea.
Regizorul ne dezvãluie locurile copilãriei, oraºul ºi oamenii care
i-au marcat destinul ºi spune cã este un film croit din percepþia
durerii ºi a bucuriei unui bãiat ºi povestit prin ochii bãrbatului
matur care a devenit. Tema creaþiei este motiv recurent în filmele
lui Sorrentino. Dacã în La grande bellezza ºi Youth personajele
sale poartã tristeþea neîmplinirii ºi sunt surprinse într-o
dureroasã relaþie cu creaþia, pe care o provoacã, o abandoneazã
sau o anuleazã, aici tema este esenþialã în discursul lui Capuano,
regizor care i-a marcat existenþa lui Sorrentino.
La fel ca viaþa însãºi, È stata la mano di Dio (2021), cel mai
recent film al lui Sorrentino suprinde momente simple, întâlniri
de familie reconfortante sau enervante, tratate cu mult umor ºi
ironie, dar ºi momente dramatice, dintr-o perspectivã atât de
sfâºietoare ºi profundã aºa cum este experienþa pierderii
pãrinþilor; fiul adolescent se vede singur în casa goalã, cufundatã
în liniºte, în care nici mãcar meciul de fotbal prin care Italia a
devenit campioanã mondialã nu îl mai entuziasmeazã („Vreau
o viaþã imaginarã, la fel cu cea pe care o aveam înainte. Nu mai
îmi place realitatea. Realitatea e groaznicã. De aceea vreau sã fac
filme”). ªi viaþa continuã, chiar dacã modificatã pentru
totdeauna, dar continuã cu visul lui Fabietto încurajat de
imaginea micului cãlugãr (Munaciello) care dintr-o garã micã îi
face cu mâna sub chipul lui Diego Maradona copil.
Acest film este o cãlãtorie ce stã sub semnul memoriei, al
amintirii nostalgice ºi evanescente, cum odinioarã în Amarcord
(1973/ A m’arcord – mi ricordo/ îmi amintesc), Federico
Fellini urmãreºte viaþa cotidianã din Rimini, oraºul sãu natal.
Filmele lui Fellini continuã sã fie o referinþã clarã pentru
Sorrentino, aici fratele lui Fabietto participã chiar la un casting
pentru a apãrea într-un film al lui Fellini ºi nu ºtim dacã este
sau nu ficþiune. Unele secvenþe au capacitatea de a descrie
realitatea prin exagerare ºi sensibilitate pentru a extrage
frumuseþea din grotesc (prima experienþã sexualã a lui Fabietto
cu baroneasa), reminiscenþã fellinianã mult mai explicitã ºi mai
ciudatã decât fantezia adolescentului Titta cu tutungeriþa
corpolentã ºi cu prostituata Volpina din Amarcord.
Nu lipsesc nici aici personajele colorate puternic, tocmai spre
a fi pãstrate clar în amintire, dar ºi în stilul peliculelor anterioare
ale lui Sorrentino: familia ºi prietenii, oameni diverºi, prezenþe
comice sau groteºti, Baroneasa Focale (Betti Pedrazzi), o lume
coloratã de cartier, funcþionarul corupt, mama ursuzã a acestuia,
numitã doamna Gentile, femei senzuale sau obeze, travestiþi,
oameni cu chipuri îmbãtrânite, machiate strident – grupul de
reminiscenþã fellinianã din secvenþa castingului.
È stata la mano di Dio este povestea unui copil care începe sã
viseze cã va ajunge regizor. Sorrentino face un film personal,
dureros ºi încearcã sã recreeze Napoli din amintirea lui, departe
de poveºtile despre droguri, dar aproape de legendele fotbalului,
Nr. 1 • 2022
Atins de mâna lui Dumnezeu
„Trebuie sã ai ceva de zis. Ai? Imaginaþia ºi creativitatea sunt niºte
mituri inutile. Ai o poveste de zis? Gãseºte curajul s-o spui!”
(Capuano – replicã din scenariu)
È stata la mano di Dio/ Mâna lui
Dumnezeu (2021)
(Biagio Manna), Dora Romano (Doamna Gentile). Mãtuºa
Patrizia (Luisa Ranieri) este întruparea tuturor fantasmelor de
adolescent ale lui Fabietto, iar replicile ei aluzive sunt, de fapt,
• Regia: Paolo Sorrentino mai degrabã expresia emoþiilor bãiatului în preajma ei. Patrizia
• Scenariul: Paolo Sorrentino explicã prezenþa unui personaj laitmotiv în filmele lui Sorrentino,
• Distribuþia: Filippo Scotti (Fabietto Schisa), Toni femeia frumoasã, dar bolnavã (Ramona/ Sabrina Ferilli – La
Servillo (Saverio Schisa), Teresa Saponangelo (Maria Schisa), Grande Belleza, 2013), femeia care nu poate avea copii (Esther/
Luisa Ranieri (Patrizia), Massimiliano Gallo (Franco), Renato Ludivine Sagnier – The Young Pope, 2016). Primele secvenþe ale
Carpentieri (Alfredo), Marlon Joubert (Marchino Schisa), filmului sunt atinse de unda de fantastic specificã lui Sorrentino:
Betti Pedrazzi (Baroneasa Focale), Biagio Manna (Armando), întâlnirea mãtuºii Patrizia cu San Gennaro (patronul spiritual
Ciro Capano (Capuano), Enzo De Caro (San Gennaro), Dora al oraºului Napoli) se întâmplã vara; ea este convinsã cã San
Romano (Doamna Gentile), Sofya Gershevich (Iulia), Roberto Gennaro o va ajuta sã aibã copii. Totul este doar o halucinaþie a
Oliveri (Maurizio), Lino Musella (Marriettiello), Cristiana Patriziei, emanaþia unei legende folclorice napolitane, despre
Dell’Anna (sora lui Armando), Monica Nappo (Silvana), apariþia lui Munaciello, micul cãlugãr, reprezentat ca un bãiat
Carmen Pommella (Annarella), Adriano Saleri (asistentul lui pitic. Una dintre legende îl descrie ca pe un demon rãutãcios
Fellini) chiar ºi atunci când lasã bani pentru cei vii, aºa s-ar explica de
• Producãtori: Paolo Sorrentino ºi Lorenzo Mieli ce Patrizia are bani în geantã dupã ce întârzie seara, deºi soþul
• Companiile de producþie: The Apartment spune cã se prostitueazã. Aºa cum Jep Gambardella descoperã
• Cinematografia: Daria D’Antonio pãrãsitele vile secrete ale Romei în nopþile de varã, San Gennaro
• Editare: Cristiano Travaglioli (Enzo De Caro) îi deschide uºa unei vile abandonate ºi Patrizia
• Muzica: Lele Marchitelli pãtrunde într-o camerã luminatã hipnotic de un candelabru
• Design de producþie: Carmine Guarino imens cãzut pe podea. Nu e întâmplãtoare aceastã locaþie în
• Costume: Mariano Tufano ruine în care îi apare munaciello, pentru cã se spune cã este
• Durata: 130 min. expert în strãzile subterane din Napoli care duc spre clãdirile
• Distribuit de Netflix vechi, iar Villa Gallo este una dintre casele bântuite de aceastã
• Filmãrile au început în septembrie 2020, la Napoli/ creaturã (Matilde Serao, Leggende napoletane,1881). Ceea ce
Italia ºi au durat opt sãptãmâni; alte locaþii de filmare au fost fãcea recognoscibilã o peliculã semnatã de Sorrentino era
pe insula Capri ºi insula Stromboli, Masseria Astapiana Villa dezarmanta cinematografie cu inserþii hipnotice, imaginea care
Giusso, gara Formia-Gaeta, Galleria Toledo, Grotta dello pendula între real ºi fantastic. Stilul acesta nu este total
Smeraldo, Roccaraso. Pentru scenele subacvatice din film s-a abandonat, însã este abordat cu grija de a nu schimba cursul
filmat în Conca dei Marini ºi Cetara, oraºe din provincia unei poveºti oarecum simple.
Salerno/ Campania. Parþial autobiografic, filmul este un omagiu cald pentru
• Premiera mondialã a fost pe 2 sept. 2021 la Festivalul Napoli, cu scenariul vorbit chiar în dialectul napolitan. Titlul
de Film de la Veneþia filmului este simbolic, chiar dacã face referire la un gol marcat
• Filmul a primit 10 premii ºi 14 nominalizãri (*pânã cu mâna de Diego Maradona. În destinul lui Fabietto, Maradona
în dec. 2021) este evocat ca mâna lui Dumnezeu care îi salveazã viaþa ºi deschide
* Bienala de la Veneþia 2021: Leone d’Argento, Premiul perspectiva cãtre visul sãu.
Marcello Mastroianni (Filippo Scotti), Premiul Arca Cinema
Giovani, Premiul Francesco Pasinetti
* Societatea Criticilor de film din Pheonix 2021: premiul
pentru cel mai bun film strãin
* Premiile Criticilor de Film din Florida 2021: premiul
pentru cel mai bun film strãin
* Festivalul de Film Middleburg 2021: Paolo Sorrentino -
premiul internaþional Spotlight
* Newport Beach Film: Paolo Sorrentino - premiul pentru
cel mai bun film strãin
* Festivalul de Film Mill Valley: Paolo Sorrentino ºi Filippo
Scoti - premiul festivalului
* Premiile criticilor de film de culoare: premiul pentru cel
mai bun film strãin
* Lista scurtã / Premiile Academiei, S.U.A. 2022: cel mai
bun film strãin
adorate ca zeitãþi, cu o familie simplã, de oameni obiºnuiþi, care
se confruntã cu diverse situaþii de viaþã. Cu toate cã mama lui
Fabietto, Maria (Teresa Saponangelo), este o femeie foarte
plãcutã, energicã ºi extrem de amuzantã, care face farse
memorabile ºi jongleazã cu portocale (întocmai ca noul papã),
tatãl, Saverio Schisa (Toni Servillo), are o amantã de mulþi ani ºi
joacã rolul tatãlui bun.
Frumuseþea, dar ºi senectutea i-au fost mereu seducãtoare
lui Sorrentino, iar obiectivul capteazã cu voluptate ridurile, ochii
apoºi ai bãtrânilor, mâinile lor tremurânde sau trupul obosit de
viaþã: bunicul Alfredo (Renato Carpentieri), baroneasa, Armando
18
 cronica de teatru
de Daniela Firescu
A nul trecut pe 8 decembrie s-au împlinit 25 de ani de la
dispariþia lui Marin Sorescu ºi Naþionalul din Craiova
ºi-a onorat patronul spiritual cu spectacolul lui Norbert Boda,
Unde mi-e sufletul?, dramatizare ingenioasã a poemelor
soresciene, proiect câºtigãtor al concursului „Tineri Regizori ºi
Scenografi Români 2019”. Provocarea de a dramatiza între altele
ultimele poezii, definite de seninãtate gravã, luciditate ºi mai
ales detaºare de dramatism, este rezolvatã într-un scenariu pre-
text, în cãutarea sufletului pierdut, acel „suflete, bun la toate”,
care dã ºi numele unui volum sau „sufletul care-mi scapã mereu
printre zile” sau poate cel din Dedublare: „Cine s-o fi potrivind la
suflet cu mine?”.
Teatru ºi poezie ºi transgresiunea între genuri ºi o anchetã
cu victimã, anchetator ºi suspecþi, declanºate de un þipãt mut al
unei femei: „Ceva mi-a luat sufletul. Cineva mi-a luat sufletul...”,
totul expus într-un decor minimalist cu accente de film policier,
camera de interogatoriu, douã microfoane ºi spaþiul unde
performeazã suspecþii, într-o dublã expunere, în faþa
interogatorului ºi a victimei, ºi simultan în faþa spectatorilor.
În rolul victimei, Alina Mangra asambleazã un personaj,
construieºte un rol, atentã la interacþiunea cu ceilalþi actori.
Partenerul direct, anchetatorul cu uimirea jucatã, dar autenticã
a lui Angel Rababoc, în faþa unui caz nu tocmai obiºnuit, deschide
seria poemelor-parabolã, ca cel despre Adam ºi creaþia lui
desãvârºitã, Eva, multiplicatã prea fidel, încât cea originalã,
singura cu suflet, s-a pierdut.
Poemul ales ca modalitate de identificare a vinovatului, „El
era ea, ºi ea era el. Ea era ea ºi el era tot ea. Ea era, nu era, dar el
era ea, sau cam aºa ceva”, este golit de orice semnificaþie a per-
fecþiunii androgine, ideea de fiinþã absolutã, nescindatã este
subminatã din exterior într-un concurs între cine spune mai
repede/ expansiv/ artistic sau neinteligibil versurile. Subversiunea
este la vedere, asumatã, valorificare a parodiei de sine, a
autoironiei soresciene, o falsã ironie. În aceeaºi direcþie situaþiile
dramatice din poeme sunt cãutate ºi dezvoltate. Suspectul
numãrul unu, Don Juan, rosteºte cu aplomb fraza-poem, se
deconspirã ca cel mai mare seducãtor, executã un dans
contorsionat ºi rememoreazã într-un performance individual
rãzbunarea femeilor, îmbibate/ înmiresmate cu ºoricioaicã.
Marian Politic încorporeazã metamorfoza de la donjuanul
alunecos la ºoarecele de bibliotecã, iar efectul este ºi mai puternic,
când transformarea este documentatã vizual, într-o animaþie
foarte sugestivã a diferitelor stadii om-ºoarece în alternanþã cu
imagini stilizate din alfabetul chirilic, ºi confesiunea unei noi
În cãutarea sufletului pierdut:
teatralitatea/ teatralizarea
poemelor lui Marin Sorescu
Unde mi-e sufletul?
dupã texte / poezii de Marin Sorescu
* Spectacolul face parte din Programul Minimal- Programul
RO-Dramaturg, Proiectul Noi ºi iar noi.
Teatrul Naþional „Marin Sorescu” Craiova
• Scenariu dramatic de Norbert Boda
• Regia: Norbert Boda
• Decor ºi costume: Ana Ruxandra Manole
• Video mapping/ animaþie video: Dana Petre
• Coloana sonorã: Radu Dogaru
• Asistent de regie: Cristina Albiºoru
• Foto credit: Cristian Floriganþã, Florin Chirea, Albert Dobrin
• Regia tehnicã: Cristian Petec
• Distribuþia: Alina Mangra, Marian Politic, Angel Rababoc,
Corina Druc, Dragoº Mãceºanu, Nicolae Vicol, ªtefan Cepoi
pasiuni, literatura rusã, Tolstoi ºi Dostoievski, în cãutarea unei
lumi autonome, în care personajul uitã „ce am fost, ce sunt”,
într-o iluzie menþinutã conºtient.
Atipic este ºi suspectul numãrul doi, intimidat de ceilalþi,
mai victimã decât victima, ºi interpretarea lui ªtefan Cepoi
împrumutã ceva din eroii suciþi din lumea lui Sorescu, cu un
sindrom Tourette autohton, o poftã mare de înjurat. Suprema
imprecaþie „Dumnezeii tãi de Dumnezeu!” are efecte inverse ºi
cei/ cele atinºi secundar de ea au o epifanie. Suntem ca într-un
film de David Mamet ce porneºte ca intrigã
poliþistã ºi sfârºeºte ca dramã metafizicã,
numai cã aici premiza metafizicã existã
chiar de la început.
Dialogul interiorizat, specific pieselor
de teatru cu un singur personaj (Iona,
Paracliserul), este concentrat acum în
poemul-recital al fiecãrui personaj, poate
cel mai evident în Simetrie, al suspectului
19
numãrul trei, Nicolae Vicol, grandilocvent, în forþã, dar
confesiunea lui este deschisã cãtre neliniºte ºi teamã, ºi într-o
inversare de roluri cel amãgit se dovedeºte chiar el. Acelaºi
scenariu se repetã ºi cu ceilalþi doi suspecþi, numãrul cinci (Dragoº
Mãceºaru) se recunoaºte drept soþul abandonat ºi suspectul
numãrul patru (Corina Druc) confirmã profilul de agresor ºi
identificã vocea victimei, ca femeia din purgatoriu. Un qui-pro-
quo, în cheie autoironicã, impulsul ironic find depãºit de cel
tragicomic. Acum suspecþii sunt cei care acuzã, ºi femeia devine
ºi mai vulnerabilã, sufletul, memoria afectivã s-au dus, iar
rechizitoriul, parabola finalã a interogatorului poartã adevãrul
dur:„Moartea e grea, Doamnã, atât pentru trup, cât ºi pentru
suflet. Dar cu timpul trec toate...”.
„Sufletul care se înalþã la cer” are nevoie de aceastã punere
în scenã, pentru a-ºi gãsi liniºtea imagineazã acest scenariu, ca
sã-ºi exprime angoasa, victima are nevoie de costumaþia teatralã.
S-a tot spus cã piesele lui Marin Sorescu sunt poetice, dar Norbert
Boda exploreazã teatralitatea poemelor, mãºtile, travestiul,
histrionismul, metafora înscenãrii. În demersul sãu un aport
esenþial îl are compoziþia vizualã a spectacolului, video maping-
ul ºi animaþia realizate de Dana Pãtru. Textul devine astfel un
personaj viu, virtual: arabescuri, jocuri de linii în alb ºi negru,
geometrii ce hipnotizeazã, închid ºi deschid lumea vizibilului.
Integrarea ºi ponderea artelor vizuale sunt foarte inspirate,
considerând interesul lui Marin Sorescu pentru desen ºi picturã,
manifestãrile, experimentele lui în aceastã zonã: ilustrarea
propriilor poeme, expoziþii de picturã, de altfel criticul de artã
Pavel ªuºarã îºi aminteºte: „Marin Sorescu scria cu dreapta ºi
picta cu stânga”.
Imaginea finalã, ieºirea din scenã a anchetatorului fluierând
„Addio del passato”, aria-moment culminant din Traviata, ce
concentreazã nostalgia trecutului ºi iminenþa sfârºitului, este
încã o notã specificã, care pune în luminã atenþia la detalii,
complexitatea acestui spectacol ce deschide/ redeschide un con-
tact cu poezia ºi pentru cei care au renunþat la ea ºi pentru cei
care nu au întâlnit-o.
Nr. 1 • 2022
 RAMURA traducerilor
Viorica Gligor
M icroromanul Recunoºtinþã al
scriitoarei franceze Delphine de
Vigan s-a nãscut dintr-o dramã familialã
personalã, transfiguratã într-o poveste
înduioºãtoare despre dãruire, tandreþe ºi
gratitudine, despre legãturile afective care îi
definesc pe oameni, în ciuda diferenþelor de
vârstã.
Protagonista cãrþii, Michka, „o doamnã în
vârstã cu purtãri de tânãrã”, este lovitã
necruþãtor de afazie ºi devine, astfel,„victimã a
unei sorþi rãutãcioase”. Tocmai ea, care altãdatã
a lucrat ca reporter ºi corector pentru reviste
franþuzeºti celebre ºi se lãuda cã nu i-a scãpat
niciodatã vreo greºealã de exprimare sau de
scriere, este damnatã sã trãiascã drama pierderii
cuvintelor. Pe unele le uitã totalmente, altele, prin
nu se ºtie ce mecanisme stranii, sunt înlocuite
cu termeni oarecum asemãnãtori, dar inadecvaþi
ca sens, ceea ce provoacã efecte hilare.
Când bãtrâna se confruntã ºi cu pierderea
independenþei de miºcare, Marie, tânãra pe
care a adoptat-o afectiv, încã de când era copilã,
îi propune sã locuiascã împreunã ºi sã-i poarte
de grijã. Astfel, ar recompensa binele primit
atunci când era doar o fetiþã abandonatã,
lãsatã singurã în apartament de o mamã
denaturatã ºi mereu absentã. Atunci, Michka
a fost cea care a adãpostit-o, a hrãnit-o, a
mângâiat-o ºi a învãþat-o preþul bunãtãþii.
Acum, Marie ºi-ar dori sã o poatã rãsplãti pe
femeia devenitã neputincioasã, dar aceasta,
spirit independent, refuzã sã-i devinã o povarã.
Preferã sã se interneze într-un centru pentru
persoanele în vârstã dependente. Prietenei sale
nu-i rãmâne decât sã o viziteze, cât mai des cu
putinþã, ºi sã-i aline astfel singurãtatea.
La azil, Michka îl cunoaºte pe Jérôme, un
tânãr ortofonist, dedicat profesiei sale, animat
Poeme de
Mircea Teculescu
Culori
Aºa cum ochiul
frunzã este,
când verde þi se aratã
þie,
norocosului ajuns în pãdurea
unde se poate afla
secretul învierii din morþi
al copacilor,
dacã iubeºti rugãciunea;
aºa cum ochiul
peºte este,
tãcut ºi lunecãtor
printr-o apã ce curãþã,
când clipeºte semnalizând albastru,
pentru a apropia cerul
Nr. 1 • 2022
Florile sufletului
de compasiune, care o ajutã sã încetineascã
declinul psihic ºi sã-ºi recupereze, mãcar parþial,
memoria cuvintelor. El este martorul empatic
al fragilizãrii fizice ºi mentale pe care o trãiesc
toþi cei internaþi în acel stabiliment, inclusiv
Michka, tot mai descurajatã de procesul
vertiginos al propriei decãderi. Confesiunea lui
dezvãluie un umanism profund, o sensibilitate
vibrantã faþã de suferinþa semenilor: „Îmi place
sã-i privesc cum luptã, pas cu pas. Îmi place
vocea lor care tatoneazã, care tremurã, care ezitã.
[...] Mi-e drag tremurul vocii lor. Aceastã
fragilitate.Aceastã blândeþe. Mi-s dragi cuvintele
lor travestite, aproximative, greºit folosite,
tãcerile lor”.
Între cele douã personaje se stabileºte un
dialog emoþionant. Michka îi povesteºte despre
visele ei compensatorii, în care toate cuvintele
sunt la locul lor, vesele ºi ordonatoare, dar ºi
despre coºmarurile, neliniºtile ºi frustrãrile
personale. Jérôme aflã un secret dureros al
bãtrânei doamne: remuºcarea de a nu-i fi
mulþumit cuplului de francezi care ºi-a riscat
viaþa pentru a o salva pe ea, fetiþa evreicã, ai
cãrei pãrinþi au fost victime ale lagãrelor naziste
din timpul celui de-Al Doilea Rãzboi Mondial.
În proximitatea morþii, Michka este mistuitã
de obsesia de a afla ce s-a întâmplat cu ei ºi de
a-ºi mãrturisi recunoºtinþa faþã de gestul lor
de dãruire admirabilã. Profund impresionat,
Jérôme îºi asumã responsabilitatea de a-i cãuta,
pentru a le transmite mesajul femeii.
Ultima dorinþã a bãtrânei dobândeºte
valoare testamentarã ºi rezoneazã cu nevoia
Mariei de a-i mulþumi, din toatã inima, pentru
iubirea de care a beneficiat: „Dar eu i-am
mulþumit oare îndeajuns? I-am arãtat oare
suficient recunoºtinþa mea? I-am fost oare
suficient de aproape, de prezentã, de
fãrã de care nu poþi exista
tu,
biata formã fãrã aripi;
aºa cum ochiul
stea este,
înfãþiºându-se þie strãlucitor,
cu lacrimile uscate,
spre a te convinge
prin lumina þintitã spre inima-þi,
mai curatã decât raza soarelui,
de adâncimea ascunsã
în nopþile senine;
20
statornicã?”; „Credem cã avem timp sã spunem
lucrurile ºi, deodatã, e prea târziu. Credem cã e
suficient sã arãtãm, sã gesticulãm, dar nu-i
adevãrat, trebuie sã vorbim”. Problematizãrile
tinerei privilegiazã adevãrul cã ne subjugãm
adesea unor „mulþumiri de politeþe, de
convenienþã, automate, mecanice”, fãrã sã
conºtientizãm cât este de rostuitor sã dãm glas
la timp unor trãiri autentice, tãmãduitoare: „V-
aþi întrebat vreodatã de câte ori în viaþã aþi
spus sincer mulþumesc? Un adevãrat
mulþumesc. Expresie a gratitudinii, a
recunoºtinþei, a îndatorãrii voastre”.
Marie a primit cea mai preþioasã lecþie din
partea Michkãi, cea a bunãtãþii ºi a dãruirii.
Într-o conjuncturã existenþialã vulnerabilã,
când nu ºtia dacã era pregãtitã sã devinã mamã,
bãtrâna a reuºit sã-i vindece temerile ºi
neliniºtile, sã-i ofere cheia rãspunsurilor
esenþiale, mãrturisindu-i cã e „o mare ºansã”
sã porþi de grijã altcuiva, sã-þi pese de altcineva
decât de tine însãþi.
Pe de altã parte, Jérôme a învãþat preþul
toleranþei ºi al iertãrii. Deºi era copleºitã de pro-
pria suferinþã, Michka a ºtiut sã vadã dincolo
de aparenþe ºi sã intuiascã tristeþea din sufletul
lui. Cu discreþie, l-a ajutat sã descopere calea
regãsirii, îndemnându-l sã-i scrie tatãlui sãu,
care i-a greºit ºi l-a rãnit, sã înfrângã astfel
blestemul tãcerii ºi al înstrãinãrii.
Cei doi tineri, Marie ºi Jérôme rãmân solidari
cu Michka în încrâncenarea de a-ºi pãstra vie
frumuseþea ºi speranþa, în ciuda daunelor
îmbãtrânirii. Reflecþiile lui Jérôme oglindesc
profunzimea empatiei ºi a spiritului sãu
analitic: „Sã îmbãtrâneºti înseamnã sã înveþi
sã pierzi. Sã suporþi, în fiecare sãptãmânã sau
aproape, un nou deficit, o nouã alterare, o nouã
pagubã... În plus, nu apare nimic în coloana de
aºa irisul -
verdele, albastrul, negrul,
din ascunsa lume a ºevaletelor.
Holograme
Holograma tainicului
foton de luminã
e crucea maltezã;
datoritã lui ajungi
sã vezi
cum pãsãrile
pun ºiruri de cruci,
pe þãrânã ºi
pe zãpadã;
pe urmã, în al brazilor sinod,
descoperi urmele celor vechi,
fãcuþi din þãrânã cu
multe culori ºi miresme;
urme de paºi
suprapuse de timp,
Delphine de Vigan, Recunoºtinþã, Traducere
din limba francezã de Cristina Jinga, Iaºi,
Editura Polirom, 2020
câºtiguri... Sã te acomodezi fãrã încetare.... Sã
pierzi ceea ce þi-a fost dat, ceea ce ai câºtigat,
ceea ce ai meritat, lucrurile pentru care te-ai
luptat, cele pe care credeai c-o sã pierzi sã le
pãstrezi pentru totdeauna. Sã te readaptezi. Sã
te reorganizezi. Sã te descurci fãrã. Sã treci peste.
Sã nu mai ai nimic de pierdut”.
Zilnic, pânã în ultima clipã, ortofonistul a
luptat, alãturi de Michka, împotriva uneia
dintre cele mai alienante pierderi a omenescului
– uitarea: „Trebuie sã luptãm în continuare.
Pentru fiecare cuvânt. Pas cu pas. Sã nu cedãm
nimic. Nici o silabã, nici o consoanã. Fãrã limbaj,
ce mai rãmâne?”. A apãra memoria cuvintelor,
prin intermediul cãrora ne legitimãm ºi ne
definim identitatea, este o formã de eroism.„Sã-
þi pierzi memoria, sã-þi pierzi reperele, sã-þi pierzi
cuvintele...” reprezintã adevãrata victorie a
morþii.
Deºi se constituie într-o radiografie a
degradãrii, a ravagiilor fizice ºi psihice pe care
le provoacã în fiinþa noastrã timpul devastator,
romanul Recunoºtinþã iradiazã bucurie ºi
luminã. Izvorâte din bunãtate, compasiune,
gratitudine ºi devotament, aceste trãiri rãmân
biruitoare.
pe care te strãduieºti sã le urmezi,
astfel încât mersul, cu tine,
sã urce spre cer;
sã se albeascã omul de asfalt,
învelit în mantia-i de ceaþã,
care crede cu putere cã
din serpentinele aerului
tot mai rece
se nasc urºii polari,
spre care vãzãtorii privesc
cu uimire, deºi, fãrã luminã,
ei nici n-ar ºti cã existã
aºa ceva.

Gabriela Nedelcu-Pãsãrin
S tilul de picturã japonez, stil clasic,
yamato-e, se distinge prin existenþa
unor figuri mici ºi reprezentãri tuºate ale
detaliilor obiectelor ºi clãdirilor, restul fiind
dominat de un „nor plutitor”. Aceastã repre-
zentare stilizatã a peisajelor ºi personajelor
constituie o poveste, cu sau fãrã text însoþitor.
Ne-am amintit de acest stil pictural lecturând
romanele scriitoarei Hiromi Kawakami, una
dintre cele mai populare romanciere japoneze
în Occident. Aceasta a fost apreciatã de critica
literarã încã de la debutul în volum (Kamisama,
1994). Pentru nuvela Când calci pe ºarpe va
primi Premiul Akutaga. Cea mai premiatã
creaþie va fi însã Oboreru, pentru care a primit
Premiul pentru literaturã Itô Sei (2000) ºi
Premiul pentru literaturã pentru femei (2001).
Manazuru va fi distins cu Premiul MEXT
pentru Arte ºi va fi argumentul pentru care
Ministerul Educaþiei din Japonia o va omagia
pe Hiromi Kawakami în anul 2007. Impactul
internaþional al creaþiei sale va fi datorat ºi
volumului Cele zece iubiri ale lui Nishino, care a
fost ecranizat în 2014. Ceea ce a surprins plãcut
publicul cititor ºi critica literarã este sondarea
universului afectiv al personajelor prin
întoarcerea la simbolurile folclorului japonez,
evidenþiind frumuseþea magiei.
Hiromi Kawakamiva exceleazã prin
Yamato-e ºi convieþuirea cu fantasticul
realismul magic, scriind un roman al
revitalizãrii miturilor receptate în lumea
modernã. Volumul Jurnalul unei nopþi
nedesãvârºite reuneºte trei nuvele care au ca
numitor comun firescul vieþii transpus în
atmosferã fantasticã. Scriitoarea îºi numeºte
romanele „poveºti neadevãrate” ºi mãrturiseºte
cã în timpul scrierii este „complet integratã în
þinutul ficþiunii”. În „Postfaþa” la volumul
Jurnalul unei nopþi nedesãvârºite face o
precizare importantã pentru viziunea sa
asupra universului narativ: „Þinutul ficþiunii
se aflã chiar lângã þinutul real, având ºi teritorii
care uneori se suprapun peste cel real. Þinutul
ficþiunii are o intrare îngustã, dar se întinde pe
o suprafaþã incredibil de vastã”. Este ceea ce a
definit stilul yamato-e: alegerea vederilor oblice
ºi parþiale într-o compoziþie picturalã, detaliu
care a influenþat mai târziu stilul japonez
ukiyo-e.
Prima povestire din volumul Jurnalul unei
nopþi nedesãvârºite este o minuþioasã demon-
straþie a unei credinþe rezumatã succint: Când
calci pe ºarpe. Este descris sentimentul pe care
protagonista povestirii îl are când se trans-
formã în ºarpe: „trupul meu nu încetase sã se
transforme ciclic în ºarpe, iar senzaþia aceea de
ºarpe îmi devenea tot mai puþin strãinã ºi
stranie. Dacã-i aºa, atunci în mod sigur o sã mã
preschimb cu totul în ºarpe, nu? Acest senti-
ment ce îmi provoacã deopotrivã greaþã ºi
plãcere era o trãire pânã la lacrimi, pe care o
gustam amestecatã, jumãtate-jumãtate, pe
mãsurã ce noaptea se adâncea” (pp. 53-54).
Sanada trãieºte într-o lume realã ºi una
imaginarã, o trecere alunecoasã ca mersul
ºarpelui, cu un personaj straniu, femeia ce se
transformã în ºarpe ºi care are glasul mamei.
Întreaga atmosferã este fantasticã, totul se
estompeazã în umbrele nopþii. Este evidentã ºi
Hiromi Kawakami, Jurnalul unei nopþi
nedesãvârºite, Traducere din limba
japonezã de Diana Tihan, Iaºi, Editura
Polirom, 2021
semnificaþia ºarpelui ca tentaþie primordialã,
cu o altã accepþiune: tentaþia de a se integra în
lumea ºerpilor, de a crede în existenþa acesteia.
Finalul este un episod definitoriu pentru
revitalizarea mitului ºi crearea unei naraþiuni
printr-o imagine picturalã: „În preajma
curentului care strãbate albastru aerul
dimprejur e o strãlucire orbitoare ºi, în lumina
aceea, eu ºi femeia ne sugrumam nebuneºte, cu
puteri aproape egale. Camera zboarã cu o vitezã
incredibilã” (p. 69).
Povestirea Dispariþie va accentua senti-
mentul de fantastic apelând la alte credinþe
din folclorul japonez, altfel de regãsit ºi la alte
popoare: Goshiki este vasul moºtenit, al cãrui
glas este auzit numai de cei trei fraþi ºi care
adãpostea spiritul unui strãmoº. Fratele cel
mare va dispãrea. „Dispari, când nu mai faci
parte din familie”, spune protagonista,
subliniind sentimentul acut al apartenenþei
familiale.„Cei dispãruþi mai au totuºi o rãmãºiþã
vagã de prezenþã, însã ei, deºi vizibili cu ochiul
liber, pãrea cã nu se mai aflau acolo” (p. 107).
Este un mod de a descoperi acel þinut al ficþiunii,
este ºi un mod de a identifica un alter-ego, un
dublu al fiinþei, o rãsturnare a miraculosului
pe tãrâmul demonologiei. Prezenþa minivulpilor,
acele vulpi fantastice cu puteri magice din
21
RAMURA traducerilor
folclorul japonez, indicã, în receptarea
modernã, un dublu al conºtiinþei omeneºti, un
simbol al fertilitãþii (de unde ºi ideea de
protejare a familiei). Ceea ce se constituie în
secvenþã semnificativã pentru amplitudinea
atmosferei fantastice este imaginea familiei în
care membrii se micºoreazã, în alta, dispar. Este
un joc al umbrelor, al apariþiei ºi dispariþiei,
care genereazã, paradoxal, un firesc al derulãrii
vieþii, conducând la convieþuirea cu fantasticul.
Jurnalul unei nopþi nedesãvârºite continuã
viziunea fantasticã, de aceastã datã personajele
nu se micºoreazã, ci se transformã, devenind
fantastice, producând imagini cu un puternic
impact emoþional: „În adâncul adâncului spre
care mã cufundam se afla un numãr infinit de
zvârlugi. «Nu vreau! Nu vreau!» mi-am zis ºi
mi-am privit mâinile: începuserã sã se
transforme în aripioare de peºte, iar picioarele
erau ºi ele pe cale sã devinã coadã” (p. 140).
Ceea ce uneºte cele trei povestiri ale volumului
este acest sentiment „mai cã-mi vine a crede”,
specific pentru starea de miraculos, dar puterea
gândului este cea care pune graniþã între a vrea
ieºirea din real ºi pãtrunderea în þinutul
ficþiunii: „Când gândeam cu toatã fiinþa mea
cã urãsc zvârlugile, aripioarele se transformau
la loc în mâini” (p. 13).
Hiromi Kawakami este scriitoarea care ºtie
sã gestioneze alternanþa între cele douã
„þinuturi”, cum le-a numit, ºi sã lase la final
impresia de firesc în atmosfera fantasticã.
Spontaneitatea declanºãrii fenomenului
miraculos creeazã starea de receptare
emoþionalã, derularea acþiunii în timp de
noapte, „adâncul adâncurilor” cu apa tulbure
pânã la a fi mâl, stãrile contradictorii în
cãutarea fantasmelor ºi sentimentul cã este
firesc sã coexiste cu acestea, sunt elementele
definitorii ale unei naraþiuni fantastice, ale unui
roman ce se revendicã din suprarealism.
Jurnalul unei nopþi nedesãvârºite este
jurnalul neputinþei de a anula prin luciditate
imaginarul devastat de invazia fantasmelor ºi
de efectul acestei invazii: transformarea
personajelor, micºorarea lor, dispariþia sau
clonarea. Este o multiplicare a fantasmelor, o
gradualitate a invadãrii spaþiului intim pânã
la dominarea prin fantasme. ªi totul într-o
naraþiune dintr-o picturã yamato-e, care pro-
pune ca soluþie salvatoare, de la un cotidian
stresant, convieþuirea cu fantasticul. Dorinþa
de a ieºi din fantastic rãmâne ca o falie
luminoasã dinspre interiorul marcat de umbre
ºi cãutãri spre exteriorul luminat de speranþa
ieºirii din ficþiune. Aceastã stare de conºtien-
tizare a transferului între cele douã lumi este
cea care dã nota de originalitate scrierilor bazate
pe reinterpretarea miturilor aparþinând
universului narativ al romancierei Hiromi
Kawakami. Este poate, cum semnala The Japan
Times, un semnal de alarmã la cât de indiferenþi
am devenit la misterele ºi ciudãþeniile vieþii
cotidiene ºi, mai ales, la cât de indiferenþi
devenim în timp la dispariþia celor care au fãcut
parte din viaþa noastrã.
Nr. 1 • 2022
Meridianele textului
Avanpremierã editorialã

Isabel
Allende
Violeta respiraþie ºi sã goneascã fantomele gripei.
Tata ºi fratele meu José Antonio nu se supuneau carantinei ºi
(fragment) interdicþiei de circulaþie, primul pentru cã era un om de afaceri
considerat indispensabil pentru bunul mers al economiei, iar cel
de-al doilea pentru cã îºi însoþea tot timpul tatãl. Aveau permise
Traducere din spaniolã de Cornelia Rãdulescu de liberã trecere la fel ca alþi industriaºi, întreprinzãtori, politicieni
ºi personal sanitar. Se duceau la birou, se întâlneau cu colegi ºi
Colecþia „Raftul Denisei”, coordonatã de Denisa Comãnescu clienþi ºi cinau la Clubul Uniunii, care rãmãsese deschis: a-l închide
(c) Editura Humanitas Fiction, 2022 ar fi echivalat cu închiderea catedralei, deºi calitatea restaurantului
a scãzut proporþional cu moartea chelnerilor. Pe stradã se protejau

I sabel Allende (n. 1942) a publicat de-a lungul unei cariere prodigioase 26 de cãrþi, traduse în
peste 40 de limbi. I-au fost acordate 60 de premii ºi distincþii, iar în 1994 statul francez i-a
conferit titlul de Chevalière de l’Ordre des Arts et des Lettres; în 2004 a fost admisã în American
cu mãºti de fetru cusute de mãtuºile mele, înainte de culcare se
frecau cu alcool. ªtiau cã nimeni nu era imun în faþa bolii, dar
sperau cã aceste mãsuri, plus aburii de eucalipt din casã aveau sã
Academy of Arts and Letters ºi în 2014 i s-a decernat Presidential Medal of Freedom. În 2018, în opreascã virusul.
cadrul National Book Awards, a primit Medal for Distinguished Contribution to American Letters, În epoca în care m-am nãscut eu, doamnele precum María
fiind prima personalitate scriitoriceascã de limbã spaniolã cãreia i se acordã aceastã distincþie. Cel Gracia se închideau în casã ca sã-ºi ascundã pântecul de lume ºi
mai recent roman al sãu, Violeta, urmeazã sã fie lansat, simultan, în limbile spaniolã, englezã ºi nu-ºi alãptau pruncii – era ceva de prost-gust. Obiceiul era sã
românã, printre multe altele, pe 25 ianuarie 2022. aduci o doicã, o biatã femeie care îºi închiria sânul plozilor mai
norocoºi, însã tata nu a permis intrarea unei necunoscute în casã,
Din 1920, când gripa spaniolã rãvãºeºte ºi continentul sud-american, pânã în 2020, când de fricã sã nu aducã boala. Problema s-a rezolvat cu o caprã care
pandemia de Coronavirus mãturã întreaga lume, Violeta Del Valle, eroina cãrþii, este martora unui a fost instalatã în cea de-a treia curte.
secol de rãsturnãri politice, provocãri economice, ideologii nefaste, luptã pentru drepturi ºi Pânã la cinci ani am fost în grija exclusivã a mãtuºilor, care m-
supravieþuire. S-a aruncat în vâltoarea destinului cu o imensã forþã vitalã, cu entuziasm ºi curaj, iar au rãsfãþat dincolo de orice limitã. Contribuia ºi tata, cãci eram
la capãtul drumului, într-o lungã scrisoare adresatã celui mai drag om din viaþa sa, rememoreazã singura fatã în turma de bãieþi. La vârsta la care alþi copii învaþã
tot ce a trãit. Confesiune ºi bilanþ deopotrivã, se întoarce în ea la pasiunile care i-au schimbat sã citeascã, eu nu eram în stare sã mãnânc singurã, mi se dãdea în
traiectoria, la marile iubiri care i-au marcat existenþa, la perioadele de sãrãcie ºi de prosperitate, la gurã, ºi dormeam într-un leagãn aºezat lângã patul mamei.
pierderile devastatoare ºi bucuriile copleºitoare. Pânã într-o zi când tata s-a enervat pentru cã fãcusem þãndãri
capul de ceramicã al unei pãpuºi dând-o de pereþi.
„Isabel Allende ºtie cã toate poveºtile sunt de fapt poveºti de dragoste, iar cele mai frumoase — Mucoasã prost-crecutã! Sã vezi ce chelfãnealã o sã-þi dau!
sunt cele spuse de timp.“ (Colum McCann) Era prima datã când þipa la mine. M-am trântit pe jos ºi-am
început sã urlu ca o nebunã, cum fãceam adeseori, iar el ºi-a
„Allende încadreazã viaþa Violetei între douã pandemii [...] ºi reuºeºte încã o datã sã dea un sens pierdut rãbdarea infinitã pe care mi-o arãta de obicei, m-a apucat
personal sentimentului istoric.“ (Publishers Weekly) de braþe ºi m-a scuturat zdravãn, dacã nu sãreau mãtuºile cine
ºtie ce-aº fi pãþit. De uimire, mi-au trecut pe loc dracii.

C arantina impusã de epidemie nu prea s-a simþit în fa-

milia noastrã. În vremuri normale, slujnicele, bucãtãreasa
ºi spãlãtoreasa aveau liber doar douã dupã-amiezi pe lunã; ºoferul
ºi grãdinarii aveau mai multã libertate, erau bãrbaþi, deci nu se
considera cã fãceau parte din personal. Excepþia era Apolonio
Toro, un adolescent de-a dreptul uriaº, care bãtuse cu câþiva ani
înainte la poartã pentru a cere ceva de mâncare ºi aici rãmãsese.
Se presupunea cã era orfan, însã nimeni nu-ºi dãduse osteneala
sã verifice. Torito ieºea extrem de rar pe stradã, de fricã sã nu fie
agresat, cum se întâmplase de câteva ori: înfãþiºarea sa bestialã ºi
inocenþa sa incitau la rãutate. Sarcina sa era sã care lemnele ºi
cãrbunii, sã ºlefuiascã ºi sã lustruiascã parchetul ºi alte treburi
care nu cereau prea multã minte.
Mama nu prea era sociabilã, chiar ºi în vremuri normale ieºea
cât mai puþin posibil. κi însoþea bãrbatul la reuniunile familiei Del
Valle, atât de multe cã puteai umple întreg anul cu aniversãri,
botezuri, nunþi ºi înmormântãri, dar o fãcea fãrã chef: gãlãgia îi
producea dureri de cap. Avea scuza sãnãtãþii ºubrede, a câte unei
sarcini sau a ºederii la sanatoriul de ftizici din munþi, unde se
refãcea dupã o bronºitã ºi se odihnea. Dacã era timp frumos,
fãcea o scurtã plimbare cu automobilul cel nou pe care tata îl
cumpãrase de cum venise moda, un Ford T, care atingea viteza
ameþitoare de cincizeci de kilometri pe orã.
— Într-o bunã zi am sã te iau sã zbori în avionul meu, i-a
promis el, deºi pentru mama era chiar ultimul mijloc de trans-
port pe care ºi-l putea dori.
Aeronautica, deocamdatã un capriciu de aventurieri ºi play-
boys, îl fascina pe tata. Era convins cã într-un viitor apropiat
þânþarii aceia din pânzã ºi scânduri aveau sã fie la îndemâna
oricui putea sã plãteascã, precum automobilele, iar el avea sã
investeascã printre primii în aºa ceva. κi fãcuse planul: urma sã
le cumpere la mâna a doua în Statele Unite, le va aduce în þarã
demontate, ca sã nu plãteascã impozitul, ºi, odatã recompuse, sã
le vândã la preþul aurului. Capriciile hazardului au fãcut ca, dupã
mulþi ani ºi cu anumite modificãri, eu sã-i împlinesc visul.
ªoferul o ducea pe mama la cumpãrãturi la bazarul turcilor
sau la salonul de ceai Versailles împreunã cu o cumnatã care o
punea la curent cu bârfele, numai cã în ultimele luni asta nu mai
fusese posibil, mai întâi pentru cã se apropia data naºterii, iar
apoi pentru cã se intrase în carantinã. Zilele de iarnã erau scurte,
treceau cu jocul de cãrþi cu mãtuºile mele Pía ºi Pilar, cu cusutul,
tricotatul ºi rugãciunile rostite împreunã cu slujnicele ºi cu Torito.
Odãile fiilor plecaþi au fost închise, la fel ºi douã saloane ºi sufrageria
mare. În bibliotecã intrau doar soþul ºi fiul cel mare. Acolo Torito
fãcea focul în ºemineu ca sã nu tragã cãrþile. În restul încãperilor
ºi în galerie ardeau sobiþe pe cãrbune ºi se puneau oale cu apã
fierbinte cu frunze de eucalipt, care aveau darul sã ajute la
— Fãtuca asta are nevoie de o institutoare englezoaicã, a
decretat tata, indignat.
ªi aºa a ajuns la noi Miss Taylor. Tata a gãsit-o prin intermediul
unui agent care se ocupa de o parte din afaceri la Londra; acesta
a dat un anunþ în The Times. S-au înþeles prin telegrame ºi misive
care întârziau cu sãptãmânile, dar în ciuda piedicilor determi-
nate de distanþã ºi de limbã – cãci agentul nu ºtia spaniola, iar
vocabularul englezesc al tatii se limita la termeni referitori la devize
ºi documente de export –, au reuºit sã se punã de acord pentru a
angaja persoana idealã: o femeie cu o experienþã ºi o onorabilitate
dovedite.
Patru luni mai târziu, pãrinþii ºi José Antonio m-au luat,
îmbrãcatã de duminicã în pardesiu de catifea albastrã, pãlãrie de
paie ºi botine de lac, sã o primim pe englezoaicã în port. A trebuit
sã aºteptãm sã coboare toþi pasagerii pe pasarelã, sã-i salute pe cei
care veniserã sã-i întâmpine, sã facã fotografii de grup ºi sã-ºi
ridice multele bagaje, pânã sã se elibereze cheiul ºi sã zãrim o
siluetã solitarã care pãrea complet pierdutã. Iar atunci ai mei au
descoperit cã institutoarea nu era tocmai ce speraserã în urma
corespondenþei plinã de confuzii lingvistice a agentului.Adevãrul
e cã singura întrebare pe care o pusese tata într-o telegramã era
dacã îi plãceau câinii; ea rãspunsese cã prefera oamenii.
Dintr-o prejudecatã adânc înrãdãcinatã în familia mea, se

Nr. 1 • 2022
22

aºteptau la o femeie maturã ºi de modã veche, cu nas ascuþit ºi
danturã stricatã, aidoma câtorva cucoane din colonia britanicã
pe care le vedeau de departe sau fotografiate în paginile mondene.
Miss Josephine Taylor era o tânãrã de douãzeci ºi ceva de ani, mai
curând mãrunþicã, durdulie fãrã sã fie grasã, purta o rochie lejerã
cu talie joasã de culoarea muºtarului, pãlãrie de fetru în formã de
oalã de noapte ºi pantofi cu baretã. Ochii rotunzi, albaºtri ca cerul
erau daþi cu khol, accentuându-i expresia speriatã, avea pãrul
blond ca paiul ºi tenul ca de hârtie de orez pe care-l au unele tinere
din þãrile reci ºi care, cu anii, se pãteazã ºi se zbârceºte fãrã milã.
José Antonio a vorbit cu ea în engleza pe care o învãþase la un curs
intensiv ºi pe care încã nu avusese prilejul sã o exerseze.
Mama a fost de la bun început încântatã de aceastã Miss
Taylor proaspãtã ca un mãr, dar tata s-a considerat pãcãlit: scopul
de a o aduce de la o distanþã atât de mare era sã-mi impunã
disciplina ºi bunele purtãri ºi sã mã înveþe bazele unei ºcolaritãþi
acceptabile. Hotãrâse sã fiu educatã acasã ca sã mã apere de ideile
pernicioase, de obiceiurile vulgare ºi de bolile care decimau
populaþia infantilã. Pandemia fãcuse ceva victime printre rudele
depãrtate, dar exista temerea cã s-ar putea întoarce cu ºi mai
multã forþã ºi ar putea afecta copiii, care nu erau imunizaþi precum
adulþii care supravieþuiserã primului val. Cinci ani mai târziu,
þara încã nu se recuperase total; impactul asupra sãnãtãþii publice
ºi asupra economiei a fost atât de devastator, încât dacã în alte
locuri domnea nebunia anilor ‘20, þara noastrã continua sã
trãiascã prudent. Tata se temea pentru sãnãtatea mea, nebãnuind
cã leºinurile, convulsiile ºi vãrsãturile mele explozive erau produsul
extraordinarului talent melodramatic pe care-l aveam pe atunci
ºi pe care, din pãcate, l-am pierdut. A fost deci convins cã juna
flapper la modã pe care o primise în port nu era persoana potrivitã
sã-i domesticeascã fiica cea sãlbaticã. Numai cã strãina avea sã-i
ofere destule surprize, printre care ºi pe aceea cã nu era chiar
englezoaicã get-beget.
Pânã sã vinã, nimeni nu ºtia exact ce hram avea sã poarte
Miss Taylor în casa noastrã. Slujnicã nu era, dar nici nu fãcea
parte din familie.Tata a spus sã fie tratatã politicos ºi distant, sã
mãnânce cu mine în galerie, nu în sufragerie, ºi sã doarmã în
odaia bunicii, care murise în urmã cu câteva luni, stând pe oalã.
Torito a cãrat în beci mobilele grele cu tapiþerie uzatã, care au fost
înlocuite cu altele mai puþin funebre, pentru ca institutoarea sã
nu cadã în depresie, cum a zis mãtuºa Pilar, cã oricum va avea
destule motive: sã se lupte cu mine ºi sã se adapteze la þara asta de
barbari de la capãtul lumii. Adicã a noastrã. A ales o hârtie de
tapet în dungi sobre ºi perdele cu roze fanate, potrivite, credea ea,
pentru o fatã bãtrânã, dar dupã ce a dat cu ochii de Miss Taylor
ºi-a schimbat pãrerea.
Dupã o sãptãmânã, Miss Taylor era integratã în familie într-
un mod mult mai intim decât se aºteptase angajatorul ei, iar
problema locului pe scara socialã, atât de importantã în þara
noastrã cea obsedatã de clase, a dispãrut. Miss Taylor era amabilã
ºi discretã, însã deloc timidã ºi s-a fãcut respectatã de toþi, chiar ºi
de fraþii mei, care crescuserã, dar tot ca niºte canibali se purtau.
Pânã ºi cei doi dulãi aduºi de tata în timpul pandemiei ca sã ne
apere de hoþi, dar care se îmblânziserã de tot, o ascultau. Era de
ajuns ca Miss Taylor sã le arate duºumeaua ºi sã le dea un ordin
în limba ei, fãrã sã ridice tonul, ºi se dãdeau jos de pe fotolii cu
urechile pleoºtite. În ceea ce mã priveºte, a început prin a-mi
inculca normele de bazã, dupã ce le-a expus alor mei un plan de
studiu care includea gimnasticã în aer liber, ore de muzicã, ºtiinþã
ºi artã.
Tata a întrebat-o cum de ºtia atât de multe la anii ei; i-a rãspuns
cã pentru asta existau manualele. În primul rând, mi-a explicat
avantajele folosirii a douã formule: „te rog“ ºi „mulþumesc“. Dacã
refuzam sã le rostesc ºi mã trânteam pe jos urlând, le oprea cu un
gest pe mama ºi pe mãtuºi, care se repezeau sã mã consoleze, ºi
mã lãsa sã mã zvârcolesc pânã la epuizare, în timp ce ea citea,
tricota sau aranja florile din grãdinã în vaze, impasibilã.„Epilepsia“
mea n-o impresiona defel.
— Intervenim doar dacã sângereazã, a decretat, iar ele au
ascultat-o, speriate ºi neîndrãznind sã-i punã la îndoialã metodele
didactice.Venind de la Londra, pesemne cã era calificatã.
Miss Taylor a spus cã eram prea mare ca sã dorm ghemuitã
într-un leagãn în camera mamei ºi a cerut un pat pe care l-a
plasat în odaia ei. În primele douã nopþi a blocat uºa cu comoda
ca sã nu fug, dar m-am resemnat repede. Apoi s-a apucat sã mã
înveþe sã mã îmbrac ºi sã mãnânc singurã, sistemul fiind sã mã
lase despuiatã pânã reuºeam sã-mi pun hainele pe mine ºi sã mã
instaleze înaintea farfuriei cu lingura în mânã pânã mi se fãcea
foame, timp în care mã aºtepta rãbdãtoare precum un cãlugãr.
Rezultatele au fost spectaculoase; în scurt timp, monstrul care le
tocase nervii celor din casã devenise o fetiþã normalã, care-ºi urma
institutoarea peste tot, fascinatã de mirosul coloniei de bergamotã
ºi de mâinile ei plinuþe care se miºcau prin aer ca doi porumbei.
Era exact ce spusese tata: aºteptam de cinci ani sã primesc o
structurã – în fine, o aveam. Mama ºi mãtuºile au luat-o ca pe un
reproº, dar au recunoscut cã ceva se schimbase. Atmosfera se
îndulcise.
Miss Taylor zdrãngãnea la pian cu mult entuziasm ºi mai
puþin talent ºi cânta balade cu o vociºoarã anemicã, dar corectã;
urechea ei muzicalã a ajutat-o sã înveþe rapid o spaniolã diluatã,
dar comprehensibilã, care includea ºi niºte vorbe buruienoase din
vocabularul fraþilor mei ºi pe care ea le folosea neºtiind prea bine
ce însemnau. Graþie accentului ei, nici nu sunau prea jignitor,
astfel cã nimeni nu o corecta ºi continua sã le foloseascã. Nu s-a
împãcat niciodatã cu felurile noastre grele de mâncare, dar îºi
pãstra flegma britanicã faþã de bucãtãria naþionalã, cât ºi faþã de
diluviile iernii, dogoarea uscatã ºi prãfoasã a verii ºi cutremurele
care miºcau lãmpile ºi deplasau scaunele în indiferenþa generalã.
Ceea ce nu suporta era sacrificarea animalelor în curtea din spate,
spunea cã era un obicei primitiv ºi crud. Cum sã mãnânci iepurele
sau gãina pe care i-ai cunoscut personal? Când Torito a tãiat o
caprã pe care o îngrãºase trei luni pentru ziua de naºtere a tatei,
Miss Taylor a cãzut la pat cu febrã. Atunci mãtuºa Pilar a decis sã
cumpere carnea din piaþã, chiar dacã nu vedea ce importanþã
avea locul de tãiere a bietului animal. Mai trebuie sã spun cã nu a
fost vorba de capra care-mi fusese doicã în prima copilãrie, aceea
murise de mult.
Cele douã cufere din alamã verde cu care venise Miss Taylor
conþineau cãrþi de ºcoalã ºi de artã, toate în englezã, un microscop,
o cutie de lemn cu tot ce era nevoie pentru a face experienþe de
chimie ºi douãzeci ºi unu de volume din ediþia cea mai recentã a
Enciclopediei Britanice, publicatã în 1911. Spunea cã, dacã ceva
nu apare acolo, înseamnã cã nu existã. Garderoba ei consta din
douã þinute de stradã cu pãlãriile de rigoare – una era rochia de
culoarea muºtarului cu care coborâse de pe vapor – ºi un pardesiu
cu guler din blana unui mamifer greu de identificat; restul erau
fuste ºi bluze simple, peste care purta un halat. κi scotea ºi îºi
punea hainele cu manevre de contorsionistã, niciodatã nu am
vãzut-o în lenjerie intimã, cu atât mai puþin goalã, în perioada în
care am împãrþit camera.
Mama avea grijã sã-mi spun înainte de culcare rugãciunile în
spaniolã, cele în englezã puteau fi eretice ºi nu se ºtie dacã erau
înþelese în cer. Miss Taylor þinea de Biserica Anglicanã, ceea ce o
scutea de slujba catolicã împreunã cu ai mei ºi de a spune
rugãciunile lor. Nu am vãzut-o citind Biblia pe care o þinea pe
noptierã ºi nici fãcând prozelitism. De douã ori pe an se ducea la
slujba anglicanã care se þinea în casa unui membru al coloniei
britanice; cânta imnuri ºi socializa cu ceilalþi strãini, cu care bea
ceai ºi fãcea schimb de reviste ºi romane.
Cu ea, viaþa mea s-a îmbunãtãþit considerabil. Prima copilãrie
fusese o luptã neîncetatã pentru a-mi impune voinþa; reuºeam,
dar nu mã simþeam sigurã ºi nici protejatã. Cum spunea tata,
eram mai puternicã decât adulþii ºi n-aveam pe cine mã sprijini.
Institutoarea nu mi-a eliminat pe de-a-ntregul spiritul rebel, dar
mi-a inculcat norme de bunã purtare în societate ºi mi-a înlãturat
mania de a vorbi despre funcþiile corpului ºi boli, teme predilecte
în þara noastrã. Dacã bãrbaþii vorbesc despre politicã ºi afaceri,
femeile au douã preocupãri: boleºniþele ºi treburile casei. Dimineaþa,
când se trezea, mama îºi inventaria durerile ºi le nota în acelaºi
carnet în care avea lista leacurilor din trecut ºi din prezent; adesea
recitea paginile cu duioºia cu care ar fi privit un album de fotografii
de familie. Eu îi cãlcam pe urme: tot prefãcându-mã bolnavã,
devenisem expertã în tot felul de afecþiuni, dar Miss Taylor le-a
tratat cu atâta indiferenþã cã au trecut de la sine.
La început îmi fãceam lecþiile ºi exerciþiile de pian ca sã-i fac
plãcere, apoi din purã bucurie de a învãþa. Când am început sã
scriu cum se cuvine, m-a pus sã þin un jurnal – îmi dãruise un
caiet frumos cu coperte din piele ºi lãcãþel –, obicei pe care l-am
þinut toatã viaþa. Când am putut citi cursiv, am luat în posesie
Enciclopedia Britanica. Miss Taylor a inventat un joc: alegeam
câte un termen rar ºi memoram definiþia. Curând, José Antonio,
23
Meridianele textului
care avea sã împlineascã douãzeci ºi trei de ani ºi n-avea de gând
sã plece de sub acoperiºul patern, s-a alãturat ºi el jocului.
Fratele meu José Antonio studiase dreptul, nu din vocaþie, ci
pentru cã pe atunci existau extrem de puþine profesii considerate
acceptabile pentru bãrbaþii din clasa noastrã socialã. Alesese
dreptul în defavoarea ingineriei ºi medicinei, celelalte douã opþiuni.
Îl seconda pe tata în afacerile lui.Arsenio del Valle îl prezenta ca pe
fiul preferat, braþul sãu drept, iar el i se dedica în întregime, deºi
nu era mereu de acord cu deciziile sale, care i se pãreau imprudente.
L-a prevenit nu doar o datã cã se întindea prea mult ºi fãcea
scamatorii cu sumele datorate; însã tata era de pãrere cã marile
afaceri se fac pe credit, nici un întreprinzãtor cu viziune comercialã
nu lucreazã cu banii lui dacã poate sã o facã cu banii altuia. José
Antonio, care avea acces la contabilitatea creatoare a acestor afaceri,
spunea cã trebuie sã existe o limitã, cã nu poþi întinde prea mult
coarda fãrã sã se rupã, dar tata îl asigura cã totul e sub control:
— Într-o zi vei conduce imperiul pe care îl construiesc, dar,
dacã nu te trezeºti ºi nu înveþi sã riºti, n-ai s-o poþi face. ªi apropo,
te vãd cam distrat, bãiete. Petreci prea mult timp cu femeile din
casã, vezi sã nu ajungi moale ºi tont.
Spuneam cã José Antonio împãrtãºea cu Miss Taylor ºi cu
mine interesul pentru enciclopedie. El era singurul din familie
care o trata ca pe o prietenã ºi îi spunea pe nume; pentru toþi
ceilalþi avea sã fie mereu Miss Taylor. În dupã-amiezele libere,
fratele meu îi vorbea despre istoria þãrii noastre, despre pãdurile
din sud, unde avea sã o ducã o datã sã vadã fabrica de cherestea;
despre noutãþile politice, care îl îngrijorau de când un colonel se
prezentase drept candidat unic la alegerile prezidenþiale ºi, logic,
obþinuse sutã la sutã din voturi ºi conducea guvernul ca pe o
garnizoanã. Admitea, totuºi, cã popularitatea lui se datora
lucrãrilor publice ºi reformelor instituþionale realizate, dar Miss
Taylor trebuia sã ºtie cã acest caudillo autoritar reprezenta un
pericol pentru democraþie, la fel ca atâþia alþii care infectau
America Latinã de la rãzboaiele de independenþã.„Democraþia e
vulgarã, v-ar fi mai bine cu o monarhie absolutã“, spunea ea pe un
ton zeflemitor, dar de fapt se mândrea cu bunicul executat în
1846 în Irlanda pentru cã apãrase drepturile muncitorilor ºi ceruse
sufragiu universal pentru bãrbaþi, chiar dacã nu erau proprietari,
aºa cum prevedea legea.
Josephine îi povestise lui José Antonio, crezând cã nu aud, cã
bunicul ei fusese acuzat de afiliere la miºcarea carthistã ºi trãdare
a Coroanei, cã fusese spânzurat ºi tãiat în bucãþi.
— Cu câþiva ani înainte, întâi l-ar fi spintecat, i-ar fi smuls
maþele, l-ar fi castrat de viu, abia apoi l-ar fi spânzurat ºi tãiat în
bucãþi, sub ochii miilor de spectatori entuziasmaþi, a adãugat pe
acelaºi ton calm.
— ªi mai zici de noi cã suntem primitivi când tãiem un pui! a
exclamat îngrozit frate-meu.
Poveºtile astea violente mã fãceau sã am coºmaruri noaptea.
Îi mai spunea ºi despre sufragetele engleze care luptau pentru
votul femeilor, plãtind cu umilinþe, închisoare ºi greva foamei, pe
care autoritãþile o rezolvau alimentându-le cu forþa cu un tub
bãgat pe gât, dar ºi în rect sau vagin.
— Au suportat torturile ca niºte eroine. Au obþinut votul
parþial, dar acum luptã pentru a avea drepturi egale cu ale
bãrbaþilor.
José Antonio era convins cã în þara noastrã aºa ceva nu se va
întâmpla nicicând, pentru cã rãmãsese mereu în linia
conservatoare îngustã; nici nu avea habar ce idei se coceau chiar
atunci în clasa de mijloc, dupã cum aveam sã vedem mai târziu.
Miss Taylor evita aceste subiecte în prezenþa celorlalþi membri
ai familiei; nu-ºi dorea sã fie trimisã înapoi în Anglia.
Nr. 1 • 2022