Revistã a Uniunii Scriitorilor din România • Apare lunar la Craiova • Nr.

4 (1282) • 2023
• Fondatã în 1905 • Serie nouã • 24 de pagini • 2 lei

Ilustrãm acest numãr cu lucrãri din expoziþia Simetric, niciodatã identic

Ioana Bãtrânu, Interior melancolic, 1999

Revistã de culturã finanþatã cu sprijinul Ministerului Culturii

 In memoriam Marcel Voinea
Andreescu” din Cluj-Napoca, specializarea Bodãieºti, Dolj; 1994 – Alegorie, Casa
Sculpturã, pentru ca mai târziu sã devinã Capittanelli, Osimo, Italia; 1999 – Fiesta Casa
Revistã editatã de profesor de sculpturã la ªcoala de Arte Capittanelli, Osimo, Italia; 2006 – Alegoria
Uniunea Scriitorilor „Grigore Gabrielescu” ºi la Liceul de Arte celor ºapte arte, Casa Le Baron, Craiova).
din România „Marin Sorescu” din Craiova. Despre el, criticul de artã Petre Tãnã-
ºi Fundaþia Ramuri Activitatea sa prolificã a fost marcatã soaica scria, într-un articol apãrut în Româ-
de numeroase expoziþii de grup sau per- nia literarã (nr.40, 2012): „Mai întâi, Marcel
sonale, de o îndelungatã colaborare cu revista Voinea este un excepþional desenator, a cãrui
Redacþia:
Ramuri în calitate de grafician, de realizarea imaginaþie poeticã completeazã fericit, în
Gabriel COªOVEANU
unui mare numãr de lucrãri de artã mo- secvenþialitãþi memorabile, adevãrate poveºti
(redactor-ºef)
numentalã (printre care amintim: „Gelu”, ºi interpretãri ale textelor biblice, subminate,
Gabriela GHEORGHIªOR statuie ecvestrã, Someºeni, Cluj; „Arhan- însã, permanent de o ironie devastatoare.
(redactor-ºef adjunct) ghelul Mihail”, Ghidici, Dolj; „Evangheliºtii”, Pentru cã toate personajele sale, aflate într-
Gabriel NEDELEA
(redactor) U niunea Artiºtilor Plastici din
România anunþã cu profund re-
gret plecarea spre veºnicie a unui coleg iubit
Ungureni, Craiova; „Monumentul eroilor”,
Ocoliº, Alba; „Peºte în izvor de luminã”, Piaþa
centralã, Târgu Jiu, Gorj; Aleea Persona-
o dinamicã de o inocentã spontaneitate, se
trezesc într-un spaþiu al fabulei, reinterpre-
Valentin BAZÃ-VERDE tate mereu într-o citire trecutã prin grila
ºi respectat, sculptorul ºi pictorul Marcel litãþilor, Parcul Teatrului Naþional, Craiova:
(redactor) metafizicã.”
Voinea, fost preºedinte al Filalei Craiova a Amza Pellea; Grigore Gabrielescu; Henri
Mihaela IOVAN Dumnezeu sã-l odihneascã! Sincere
UAP din România. Coandã; Constantin Brâncuºi; Tudor
(secretar general de redacþie) Nãscut la 8 iulie 1951 la Bãileºti, judeþul Arghezi; Gogu Constantinescu), precum ºi condoleane familiei, prietenilor ºi tuturor
Dolj, Marcel Voinea a absolvit în 1977 de la fel de valoroase lucrãri de picturã (1978 celor care l-au iubit ºi preþuit!
Redactori asociaþi: Institutul de Arte Plastice ºi Decorative „Ion – Biserica „Adormirea Maicii Domnului”,
Cãtãlin DAVIDESCU
a Uniunii Scriitorilor din România: Programul
Victor OLARU meu de candidaturã are drept viziune generalã
Cristian PÃTRêCONIU

Marcel VOINEA
Comunicat de presã recâºtigarea prestigiului breslei prin impunerea
de evenimente în comunitate, comunicare realã,
transparenþã ºi promovarea scriitorilor din Ol-
(concepþia graficã) tenia. Cu sprijinul conducerii centrale ºi impli-

M embrii Filialei Craiova a Uniunii

Colegiul revistei:
Dan CRISTEA
Gabriel DIMISIANU
Adrian POPESCU
Nicolae PRELIPCEANU
Mihai ªORA
Adresa revistei:
Str. Olteþ , Bloc IJK Parter, Craiova
Tel.:0351.461.797Fax.: 0251/41.44.14;
O.P. 1, C.P. 208 (pentru corespondenþã)
www.revistaramuri.ro
e-mail: ramuri_2005@yahoo.com
Administraþia:Calea Victoriei nr. 133, BUCUREªTI;
Tel.: 021/21.27.993
Conform prevederilor Statutului,
Uniunea Scriitorilor din România
nu este responsabilã pentru politica
editorialã a publicaþiei ºi nici pentru
conþinutul materialelor publicate.
Apare cu sprijinul
financiar
al Ministerului Culturii
ºi Identitãþii Naþionale
Revista „Ramuri“ este membrã A.R.I.E.L.
Tiparul:
Imprimeria Editurii AIUS
RAMURI / ISSN 1220-6342
Tehnoredactarea revistei:
Adrian CRISTEA
Abonamentele se pot încheia prin
MANPRES
office@manpres.ro
Tel./Fax: +40 213 146 339
Scriitorilor din România (USR) ºi-au
ales o nouã conducere în urma desfãºurãrii Adu-
nãrii Generale, eveniment cuprins în Calendarul
alegerilor din anul 2023. În cadrul alegerilor
organizate pentru conducerea Uniunii Scriitorilor
din România s-a desfãºurat ºi votul în Filiala
Craiova pentru alegerea Preºedintelui, în cursã
fiind înscriºi Nicolae Manolescu, actualul
preºedinte în funcþie, precum ºi scriitorul Doru
Ciucescu.
La evenimentul desfãºurat în sala de
conferinþe a Muzeului Olteniei, miercuri
22.03.2023, au participat un numãr de 75 de
membri din cei 122 de scriitori înscriºi în
evidenþele Filialei Craiova. Scriitorul Mihai Firicã
a fost ales în funcþia de preºedinte al Filialei
Craiova a Uniunii Scriitorilor din România
pentru mandatul 2023-2028, întrunind un
numãr de 64 de voturi din cele 74 exprimate.
Totodatã, Mihai Firicã va face parte din Consiliul
Uniunii Scriitorilor din România conform
Statutului USR.
În viitorul Comitet de Conducere al Filialei
Craiova a USR au fost aleºi Florian Copcea,
Spiridon Popescu, Constantin Pãdureanu,
Mihaela Albu ºi Ionel Buºe (în cazul ultimilor
doi având loc un balotaj, fapt care va genera o
rotaþie la jumãtatea mandatului). Supleanþi au
fost desemnaþi, în ordinea numãrului de voturi
obþinute, Dan Ionescu, Viorel Mirea, Petriºor
Militaru, Marius Ghica ºi Ileana Roman.
Din partea conducerii Uniunii Scriitorilor din
România au fost prezenþi Varujan Vosganian,
prim-vicepreºedinte, Horia Gârbea, director de
imagine, Rãzvan Voncu, director de programe
externe, precum ºi Cristian Pãtrãºconiu,
preºedintele Comisiei de numãrãtoare a voturilor
exprimate în alegerile din 2023. Scriitorul Doru
Ciucescu, în calitate de candidat la Preºedinþia
USR, a fost prezent pentru a-ºi expune progra-
mul de candidaturã. Ioan Lascu, preºedinte în
exerciþiu al Filialei Craiova, ºi-a prezentat
Raportul final de activitate, manifestându-ºi
opþiunea de a nu mai candida pentru un nou
mandat. Scriitorii prezenþi au votat într-o urnã
specialã pentru a desemna pe viitorul Preºedinte
al USR pentru mandatul 2023-2028, rezultatul
urmând a fi comunicat în data de 5 aprilie a.c.,
datã la care vor fi centralizate rezultatele din
cele 20 de Filiale, în cadrul Consiliului Uniunii
Scriitorilor din România urmând a fi validate ºi
rezultatele Adunãrii Generale a Filialei Craiova
ºi ale tuturor Filialelor din þarã ºi Republica
Moldova.
Mihai Firicã, preºedinte ales al Filialei Craiova
carea fiecãrui membru, cred cã ne putem atinge
scopul de a promova valorile Olteniei ºi pe crea-
torii sãi din domeniul culturii scrise. Prioritãþile
Filialei Craiova a USR sunt obþinerea unui sediu
corespunzãtor desfãºurãrii activitãþii, partene-
riate cu instituþii de culturã ºi administraþia
localã, strângerea de fonduri pentru realizarea
unui program de activitãþi prin care sã ne impu-
nem pe agenda evenimentelor de importanþã
naþionalã. Voi propune înfiinþarea unui Muzeu
al Literaturii din Oltenia, o iniþiativã mai veche a
breslei noastre, precum ºi atribuirea de denumiri
unor spaþii publice legate de personalitãþi ale
culturii scrise. Cred în misiunea scriitorilor de a
promova cartea, iar în acest sens se va derula
programul Scriitori la catedrã, continuând ºi o
serie de evenimente demarate în ultimii ani, cum
ar fi Festivalul Internaþional Macedonski,
Festivalul de poezie ºi dramaturgie Patrel
Berceanu ºi Zilele Monica Lovinescu. Cred în forþa
unitãþii breslei scriitorlor din Oltenia ºi, sprijinit
de Comitetul de Conducere nou ales, mã voi
dedica relansãrii ºi diversificãrii activitãþii Filialei
Craiova a Uniunii Scriitorlor din România.
Filiala Craiova a Uniunii Scriitorilor
din România
Calendar al
scriitorilor din Filiala
Craiova a USR
Dan Ionescu, poet, critic ºi istoric
literar, 2.04.1970
Marieta Marancea, poet, 4.04.1949
Iulian Caragea, pseudonim Julien
Caragea, poet, 8.04.1958
Carolina Bologan, poet, traducãtor,
11.04.1958
Victor Martin, poet, prozator,
16.04.1954
Gheorghe Mihail, poet, 17.04.1951

Nr. 4 • 2023
2
 editorial
de Gabriel Coºoveanu
L -am cunoscut pe filosof prin anii ‘90.
Apucase sã-mi facã un bine, fãrã sã ºtie
de mine, în scurtul sãu mandat de ministru al
educaþiei,imediat dupã Revoluþie.Adicã dispusese
ca ºefii de promoþie de facultate sã aibã prioritate
în dobândirea unor posturi la colegii de prestigiu.
Aºa am ajuns, eu, atunci, profesor la Colegiul Carol
I din Craiova, pentru mine ceva deosebit de im-
portant, întrucât acolo absolvise propriul tatã.
Altfel, pe vremea aceea, pentru cine îºi mai amin-
teºte, existau niºte bareme, niºte punctaje pentru
„post în oraº”, ancadrament în care un tânãr nu
ar fi intrat, pentru simplul motiv cã selecþia se
fãcea pe numãrul de ani de vechime în învã-
þãmânt.
Dincolo de episodul, care, cumva, mi-a marcat
destinul, ºi m-a determinat sã dau concurs la
universitate, datoritã unor oameni excepþionali
precum Marin Beºteliu ºi Eugen Negrici, rãmâne,
în memoria mea, un dialog strâns, afectuos, cu
Mihai ªora, de câte ori ne întâlneam la eveni-
mentele, în speþã bucureºtene, ale Uniunii
Scriitorilor din România. Ceea ce mi-a devenit tot
mai clar era cã, printre vocile distincte ale
actualitãþii româneºti, se numãrã una care vine
din altã epocã, una mai fastã pentru acest neam,
ºi care ºtie, cum numai înþelepþii pot ºti, sã facã o
navetã neagasantã ºi constructivã între cronotopul
formativ ºi realitãþile contradictorii de azi. Acest
supravieþuitor, la propriu, al mirajelor ideologice
generate de secolul al XX-lea, defensor îndârjit al
ideii de demnitate, practicant al „ataºamentului
detaºat”, a fost atins, pare-se, de graþie, adicã de
acea stare cãreia i-a dedicat, cu bazã pascalianã, o
tezã de doctorat în Franþa, ºi de aceea tot ce a
rostit capãtã, într-un fel sau altul, valoare
exemplarã. Aº comenta, apropo de exemplu, ºi pe
post de in memoriam, un anumit volum.
Despre toate ºi ceva în plus, nãscutã ca produs
dialogic, întrucât e provocatã de curiozitãþile ºi
remarcile lui Leonid Dragomir, el însuºi filosof
(cu o tezã despre Nietzsche ºi Freud), care prezintã
esenþa mentalului veritabilului maestru din
In memoriam Mihai ªora
U niunea Scriitorilor din România
anunþã cu profundã tristeþe înce-
tarea din viaþã a scriitorului ºi omului de
culturã Mihai ªora.
S-a nãscut în anul 1916 într-o comunã
din Banat, pe atunci în Imperiul Austro-
Ungar.
A absolvit liceul la Timiºoara ºi a urmat
filosofia la Universitatea din Bucureºti.
A studiat ulterior la Paris ºi Grenoble,
unde a realizat o tezã de doctorat despre Blaise
Pascal.
Între anii 1945 ºi 1948 a lucrat în calitate
de cercetãtor la Centre national de la recher-
che scientifique din Paris.
Volumul de debut a apãrut la Editura
Gallimard: Du dialogue intérieur. Fragment
d’une anthropologie métaphysique (1947).
În 1948 a revenit în România, pe care nu
a mai putut s-o pãrãseascã din cauza
perspectiva eticii, aspect puþin atins de gânditorii
noºtri: „În zona aceasta a dezvãluirii orizontului
în care orice împrejurare a vieþii poate fi trãitã ca
o bucurie – idee profund creºtinã –, dar ºi a
determinãrii consecinþelor pierderii capacitãþii de
a ne bucura din pricina cãderii din a fi poate fi
gãsitã una dintre cheiþele înþelegerii filosofiei sale.
Într-acolo trimite ºi acel enigmatic «ceva în plus»”.
Conform unei teorii pe care o gãsim în Du
dialogue intérieur (reamintim cã e vorba de
debutul lui ªora, din 1947, la Gallimard), orice
semnificaþie suportã un univers de cosemnificãri,
totul fiind unicizat, prin transsemnificaþie, într-o
clipã, într-un moment imposibil de reiterat,
subîntins de un elan care nu poate fi obiectivat
niciodatã. Partea de inexprimabil dintr-o
predicaþie, de orice naturã ar fi ea, corespunde
sintagmei „ceva în plus”. Recunoaºtem, cu
uºurinþã, ductusul fenomenologic al acestei
scheme unde „personajele” sunt clipa ºi timpul,
într-o relaþie aparent total antinomicã, tensionatã,
ce constituie o preocupare a lui Mihai ªora. În
ciuda lecturilor ulterioare masive din Heidegger,
Kant, Pascal, Péguy, Cusanus, Sartre, Gabriel
Marcel (cu accente de scepticism în privinþa anglo-
saxonilor,socotiþi mai degrabã„pedeºtri”),metoda
sa a rãmas, în punctele de forþã, în reflexe ºi valo-
rizare, debitoare lui Husserl (citit în adolescenþã).
Comparaþia cu autorul lui Sein und Zeit îi
prilejuieºte câteva rînduri în spirit disociativ de
mare claritate, calitate comunã, de altfel, întregului
volum. Concepte ºi demonstraþii cu grad ridicat
de dificultate ne apar comprimate inteligibil, sunt
accesibilizate fãrã a se pierde din carnea filosoficã,
din emoþia comuniunii, ºi, mai ales – notã
aristotelianã, de data aceasta –, din scopul oricãrei
acþiuni: buna vieþuire în comun, obþinerea unui
cotidian al rectitudinii. În absenþa profunzimii
comuniunii – care poate fi ºi preverbalã, dar mai
instructivã se dovedeºte cea care face ca înþelesul
dat cuvintelor sã nu producã, în vreun fel,
contrasensuri în celãlalt –, registrul speculativului
i se pare lui ªora nelegitim. Când cunoºti acut
autoritãþilor comuniste.
Urmãtorul volum i-a apãrut abia dupã
30 de ani: Sarea pãmântului (1978, Premiul
Uniunii Scriitorilor).
Între timp a fondat – pe când lucra la
Editura de Stat pentru Literaturã ºi Artã
(ESPLA) – seria nouã a colecþiei Biblioteca
pentru toþi (BPT).
Dupã revoluþia din 1989 a devenit primul
ministru al învãþãmântului din perioada
post-revoluþionarã. A demisionat din aceastã
funcþie ca urmare a „mineriadei” din 13-15
iunie 1990.
Mihai ªora a fost membru al Grupului
de Dialog Social (GDS) ºi al Alianþei Civice.
A mai publicat volume de eseuri: Eu & tu
& el & ea... sau dialogul generalizat, 1990; Firul
ierbii, 1998; Câteva crochiuri ºi evo-
cãri, 2000; Locuri comune, 2004; Clipa &
timpul, 2005, ºi s-au publicat volume
Mihai ªora – acum, amintiri
implicaþiile neºansei istorice („Generaþia mea, care
în momentul de faþã nu prea mai existã, a lãsat
infinit mai puþin decât putea sã lase”), ºi îl dãm
exemplu doar pe Alexandru Dragomir, nãscut tot
în 1916, melancolia pândeºte, lacomã, la doi paºi
de ºantierul tãu, mai ales cã tema cãderii e un soi
de loc geometric al operei. Ca sã nu te înge-
nuncheze, probabil cã ai nevoie de ceea ce numeºte
filosoful „vânã”. Vitalitatea captatã în proiecte,
mobilitatea teribilã, cu ignorarea vârstei, îl
determinã sã dea un astfel de rãspuns la
chestiunea identificãrii spiritului celui mai afin
din cultura noastrã:„Ca tensiune ºi problematicã
existenþialã, cu materialele informe lãsate de
Eminescu în cufãr.Nu ca realizãri, cãci nu sunt. Ca
elan. Era o chestiune serioasã, o meditaþie pe viaþã
ºi pe moarte, o tensiune extraordinarã”.
Cert este cã modul de angajare civicã ºi socialã,
în genere, are puterea de a convinge, cã între a fi ºi
a avea îºi dovedeºte, într-adevãr, utilitatea
epistemologicã verbul a face. De multe ori chiar el
face diferenþa între atâtea proiecte individuale
demne de admiraþia pãrþii reflexive din noi, dar
variat racordate la solicitãrile din Cetate ale„clipei”.
De aceea, când trebuie sã defineascã ºi sã clasifice,
Mihai ªora recurge, firesc, la metafore, preferând
exprimarea sugestivã în locul visului formalizant.
Atenþia acordatã mereu individualului ºi nuanþei
îl fac sã suspecteze orice structurã care instru-
mentalizeazã omul, care-l declaseazã la rangul de
unealtã. Aici intrã, la fel de bine, în ciuda iluziilor
stângii franceze, de exemplu, binecunoscute, atât
fascismul, cât ºi comunismul. Vãzute de mulþi, în
special proiectul marxist, drept soteriologii, ele nu
reprezintã, în fond, decât forme de agregare
premoderne, favorizante pentru familia lãrgitã,
clan, cârdãºie etc., ºi, reducþioniste, în schimb, în
raport cu prerogativele fiinþei. Iar pentru ca
ºansele individului sã fie reale, e necesar ca
intelectualul sã propunã un vector pedagogic, fel
de a proclama, încã o datã, primatul implicãrii.
De unde mefienþa în faþa frumos rezonantei
„mântuiri prin culturã”, difuzatã de Noica, de
cuprinzând interviuri ale sale.
Pentru contribuþia sa culturalã, Mihai
ªora a primit importante recunoaºteri, pre-
cum: Ordinul pentru Merit în grad de Mare
Cruce, Ordinul Steaua României, Decoraþia
regalã „Nihil Sine Deo”, titlurile de Membru
de Onoare al Academiei Române ºi de
Cetãþean de Onoare al Bucureºtiului.
Prin dispariþia lui Mihai ªora, cultura
românã suferã o ireparabilã pierdere.
3 Nr. 4 • 2023
unde departajerea între un sens dinamic al
utilizãrii culturii ºi un altul pasiv, retruvabil, acesta
din urmã, în cãutarea celor 22 de campioni, unul
la un milion, carevasãzicã: „Aceºtia nu însemnau
nimic pentru colectivitate, însemnau totul pentru
ei înºiºi în mãsura în care ar fi îmbrãþiºat idealul
educaþional al lui Noica. Problema era ºi este asta:
sã foloseºti conjunctura nu doar ca sã faci culturã,
ci ca sã-i ºi aduci spre culturã ºi spre descoperirea
de sine pe semenii tãi anonimi, ajutându-i sã-ºi
gãseascã numele lor propriu”. Din atare viziune
asupra menirii gânditorului rezultã, natural, cã
tragicul nu prea-ºi gãseºte locul, ideea autodesco-
peririi centrându-se pe speranþã, în detrimentul
iluziei.
Sâmburele tare de credinþã conþinut de spe-
ranþã e un nucleu care cosemnificã ºi trans-
semnificã simultan un indicibil. Cu alte cuvinte,
discutãm despre posibiltatea ecumenismului
însuºi: un ritual religios, spre pildã, semnificã
ceva diferit de ritul tãu, cosemnificã o particu-
laritate tot diferitã, dar transsemnificã acelaºi
lucru, ºi asta în cazul oricãrei forme religioase,
unde indicibilul este inevitabil. Rãmâne, totuºi, un
regret major în toatã desfãºurarea de argumente
în favoarea opticii recuperator-prospective: sursele
modeste de creativitate, de gãsit la tot pasul – ele
constituind, practic, sarea pãmântului – se pot
pierde la „cotiturile urâte ale istoriei”, fãrã sã
cunoascã vreodatã climatul propice pentru a se
transforma în operã. Deºi – sau tocmai pentru
cã! – opereazã cu universalii, impactul conceptelor
sale sporind vizibil în ultima vreme, Mihai ªora
judecã româneºte, „aºezat”, cu informaþie parti-
cularizantã, intens contextualizatã, „cotiturile
istoriei”. I-a cunoscut pe Nae Ionescu, pe Cioran,
Noica, Eugen Ionescu, Mircea Vulcãnescu.A vãzut
cum legionarii dezvoltau prietenii cu tineri
comuniºti, cum studenþii români, în prima lor
tentativã de citadinizare, intrau în coliziune cu
evreii, care aveau, pe lângã ascendentul economic,
ºi unul cultural, cum Zeitgeist-ul târa persoanele
ºi personalitãþile în direcþii imprevizibile.„Eu însã
vin – precizeazã filosoful – cu amintirile mele
despre o atmosferã nedecidatã ºi nedecidantã”.
Nu ar fi fost rãu, zicem noi, acum, ca o Alexandra
Laignel Lavastine sã fi trecut prin aceastã lecþie
de contextualizare atunci când a dat verdictele
din L’Oubli du fascisme. Oricum, Despre toate ºi
ceva în plus are darul de a predispune la auto-
examinare, la proba aceea de încopciere a opiniilor
tale la binele comunitãþii, cãreia îi spune Andrei
Cornea„test de autoincluziune”.
În afarã de timbrul tonic, de eleganta invitaþie
la toleranþã ºi la revoltã contra standardizãrii,
Mihai ªora a venit ºi cu o microteorie axatã pe un
termen,„miracol”,mai degrabã rãu prizat de lumea
postmodernã: „Lumea e un miracol, iar oamenii
în majoritatea timpului nu-l simt, ei vãd mizeria
fiecãrei zile, toate lucrurile astea mici.Vorbeam de
optimismul meu. Oricând, în fiecare secundã a
vieþii, ºi când te calcã pe picior în tramvai ºi transpiri
acolo, ai certitudinea cã lumea e un miracol”.
Splendidã profesiune de credinþã, fie cã eºti
fenomenolog, fie cã nu. Preþioasã moºtenire ne-a
lãsat Mihai ªora.
 laptopul
de hârtie
de Cãtãlin Pavel
F ormula tradiþionalã româneascã „dupã
râs, vine plâns” seamãnã, la prima
vedere, cu conservele alea minuscule de bulion
concentrat, doar cã înãuntru, în loc de bulion, e
filosofia istoriei. Nici nu te-ai aºtepta la altã
abordare, e firesc sã fie aºa, ce altceva sã vinã
dupã mãrire, dacã nu decãdere? Dar conti-
nuarea care e? Dupã plâns ce mai vine, iar râs,
probabil? Nu, cu plâns se încheie programul.
Dupã cum se vede, formula avea foarte mult
potenþial, dar în realitate ea nu este folositã
pentru interpretarea istoriei, ci în scopul, mai
îngust, dar cu la fel de mult potenþial tragic, de
a face educaþie copiilor. La români, ea are me-
nirea de a încuraja copilul sã-ºi aminteascã,
atunci când se simte grozav cu prietenii sau
jucãriile lui, cã pãrintele filozof îºi suflecã deja
mânecile pentru bãtaia pe care urmeazã sã i-o
tragã.
Ritmul binar râs-plâns – o metodã atât de
la-ndemânã de orientare în viaþa – intrã
inevitabil ºi pe mâna poeziei, locul unde, cum
am învãþat toþi la ºcoalã, brambureala este
întotdeauna superioarã claritãþii. Conceptul de
„râsu’ plânsu’”, din poezia lui Nichita Stãnescu
cu acelaºi titlu (din Necuvintele, 1969), nu mai
trimite deci la alternanþa acestor douã reacþii
existenþiale, ci, economic, la simultaneitatea lor.
Cãrþi ºi autori în selecþia
Cum e sã scrii ca un bãrbat
T itlul acestei cronici mi-a fost inspirat de
catalogarea cu iz de omagiu a femeii-
scriitor, evident, venitã din partea confraþilor
masculini, care, sunt convinsã cã, din bunã-
credinþã, spun despre o autoare cã scrie ca un
bãrbat. Asta s-a spus ºi despre prozatoarea Ioana
Drãgan, debutantã ºi premiatã la sfârºitul anilor
‘90, pe care critica literarã a avut-o în atenþie, cu
analize pertinente ºi încurajatoare, dupã cum ea
însãºi mãrturiseºte.
Antologia poveºti misterioase cu femei ºi alte
vietãþi reuneºte texte din cãrþile publicate în niºte
zeci de ani, dacã avem în vedere debutul, ºi anume:
vietãþi ºi femei, poveºtile Monei ºi microromanul
Mafalda. Scrisul Ioanei Drãgan deschide per-
spective inedite, avându-ºi ca sursã de inspiraþie
cotidianul purtãtor sau nu de mãºti debusolante.
Nu se sfieºte sã pãtrundã în intimitatea acestui
realism de tip nou, dacã-i putem spune aºa,
aducând în faþa lectorului portrete din care nu
lipseºte tuºa grotescului.
Descrierile autoarei creeazã un bestiar care
este desfãºurat pe spaþii largi, ca apariþie malignã
sau supusã vulnerabilitãþii din varii motive.
Prima parte a antologiei, vietãþi ºi femei, conþine,
printre altele, subiecte precum Gândacii, Gãina,
Broasca, Râma, Viespea, Vaca, Berbecul, Cocoºul
ºi, ca sã nu uitãm cã este vorba nu doar de regnul
animal, sintetizat în noþiunea de vietate, conform
autoarei, ci ºi de femei, altfel de vietãþi, totuºi,
Ioana Drãgan ne permite sã descoperim tipologii
bizare, incitante: Grasa, Pocãita, la care se adaugã
Mobile ºi dureri (deci la plural, sã nu accedem
într-o altã operã cu titlul la singular).
Unele texte au chiar ºi o dedicaþie, cum este
cazul prozei Cãþeluºa, unde citim: Doamnei cu
Nr. 4 • 2023
Versurile respective, despre care ne-am aºtepta
sã fie un cupaj echilibrat din cele douã licori,
sunt însã mai degrabã sumbre: „rîsu’ plînsu’/
mã bufneºte când spun/ secundei vechi
putrezind în secunda/ de acum (...) râsu’
plânsu’/ în ochiul lucrurilor reci”. Din ele trebuie
aparent sã reþinem cã ºi râsul tot un plâns este.
Sau poate, mai puþin pesimist, cã în poezie
amândouã sunt o formã intensã, atent
cultivatã, de stupoare participativã în faþa lumii.
Nichita Stãnescu va da, în Luceafãrul, nr. 368
din 1969 (reluat în volum în Cartea de recitire,
1972), niþicã fundamentare teoreticã acestui
concept – mai incluzivã, ca sã nu mai rãmânã
râsul pe-afarã. Acolo vorbeºte de râsu’ plânsu’
ca despre „un simþ secret de a percepe absurdul
ºi grotescul”, propriu lui Anton Pann, Urmuz,
Caragiale ºi poemelor de tinereþe ale lui Geo
Bogza, clarificând, ca sã pot înþelege ºi eu: „un
soi de spirit ploieºtean”.
Cã veni vorba, în unele biografii ale lui
Puºkin e consemnat un episod, mai degrabã
legendar, în care poetul rus îl ascultã pe Gogol
citindu-i primul capitol din Suflete moarte (a
cãrui publicare din 1842 n-o va mai apuca).
Puºkin râde în hohote, dar se întunecã deodatã
ºi zice: „Doamne, ce tristã e Rusia !”. Lucrurile
nu s-or fi petrecut chiar aºa, dar ºtim sigur cã
cãþelul, ceea ce-mi aminteºte de ironia caragialianã,
la prima vedere, însã lectura conduce cãtre o
întâmplare tristã, cu stãpâna dispãrutã fãrã urmã,
în timpul plimbãrii nocturne a cãþeluºei numite
cu alint Luºa. Dupã ce adulmecã parfumul, dar
nu-ºi mai gãseºte stãpâna, dispãrutã nu se ºtie
unde, Luºa revine acasã ºi se culcã pe preºul din
faþa uºii apartamentului. Ancheta nu face luminã
în aceastã dispariþie, iar soarta Luºei este una
incertã.
Într-un alt text, întâlnim un alt aparent destin
din lumea necuvântãtoarelor, Râma, aºa cum o
ºtim, unduitoare ºi scârboasã, doar cã nu ea este
personajul principal. Tema acestei proze se referã
la supliciul unei cãsnicii ratate, cu un El sictirit de
viaþa cu o Ea, în aceeaºi proporþie în care Ea este
sictiritã de viaþa alãturi de un El, marcatã de
ocupaþii domestice în mãsurã sã ucidã orice emoþie.
Apariþia râmei în salata verde este punctul maxim
al disfuncþionalitãþii cuplului, fiind scris cu ma-
juscule, sã evidenþieze starea bãrbatului: „CE-I
ASTA, MÃI? CE-I ASTA? UITÃ-TE AICI, NU LA
MINE, CE-I ASTA? E posibil? E posibil, mãi, aºa
ceva?”.
În Mobile ºi dureri autoarea alterneazã pasaje
descriptive, de interior, în manierã clasicizantã,
unde perspectiva narativã se realizeazã la
persoana a treia, focalizarea fiind zero, dar ºi cu
narare la persoana I, din perspectivã homo-
diegeticã,aºa cum apare ºi în fragmentul:„oglinda,
oglinda veneþianã are peste o sutã de ani, am
primit-o de la pãrinþii mei, zestre, pe lângã casã,
maºinã, servitoare, aºternuturi în care mã culc ºi
acum, dupã cincizeci ºi ceva de ani...”.Conflictul se
iscã în interiorul unei familii cu mai multe fete de
mãritat, între care Zoica era cea mai frumoasã,
4
Pustnici ºi peþitori
obiºnuia sã spunã cã sub râsul lui Gogol se
simt lacrimile. Faptul cã nuvelele de tinereþe ale
lui Gogol i se pãreau extrem de amuzante l-a
amãrât pe Nabokov, care zice undeva cã oricine
îl vede pe Gogol drept umorist n-a înþeles mai
nimic din literaturã. Deci scena e, în orice caz,
plauzibilã, ºi ne invitã sã citim râsul ºi plânsul
ca parte a unui continuum cu parametri
sociopolitici. În România, în orice caz, unde
superputerea umorului e sã doarã, nu e nimic
neaºteptat ca un text sã poatã provoca simultan
râsul ºi plânsul, începând nu cu satira politicã,
ci cu lucrãrile elevilor ºi studenþilor, corectate
de profesori.
Înainte de a încheia cu un alt text scris în
româneºte, aº veni puþin la Homer, la care cine
râde mult, are necazuri. Râsul þine, la el, mai
mult de hybris ºi de scrântealã, decât de
distracþie (iar situaþia e la fel la vechii istorici,
ca Herodot). În Odiseea existã o scenã de isterie
suprarealã, în care peþitorii din palat râd plân-
gând de se prãpãdesc: „Pallas Athena/ râs de
nestins le stârni, iarã mintea luatu-le-a toatã,/
cât au ajuns sã rânjeascã din fãlci, de-
mprumut parcã, hâde/ ºi sfâºiind cãrnuri
crude, cu sânge – iar ochii din frunte/ le-nceþoºã,
plini de lacrimi, în suflet cu vaier ºi jale” (20,
345-349, tr. D. Sluºanschi; traducerea lui
motiv de invidie pentru celelalte surori ºi de
mândrie, mai ales paternã. De altfel, Zoica,
protagonista acþiunii, este ºi personajul-narator,
care se confeseazã:„Ce viaþã am avut eu! Ce tinereþe
am avut! O frumuseþe, o bogãþie, o minune!”.
Ajunsã la aproape 80 de ani, surorile o ridiculizeazã
pentru (încã) puterea ei de a se considera specialã.
Un fragment de dialog al surorilor este edificator:
„– ªi ce fãcea?/ – Stai cã-þi spun. κi scosese lucrurile
din dulap, proba rochiile ei din tinereþe, una n-a
dat ºi ea la nepoate, ºi ce crezi, Cati, cã fãcea? Dansa
în faþa oglinzii./ – Nu cred. E nebunã. La 80 de
ani?/ – Da, Cati, dansa în pielea goalã. Eu m-am
speriat”.Cati ºi Mari exprimã astfel,sugestiv, relaþia
cu cealaltã sorã, fosta frumuseþe, Zoica. Cum toate
au un final, ºi Zoica moare, lãsând prin testament
ceea ce avea unui nepot din partea soþului ºi nimic
surorilor sale. Doar unei vecine, care îi devenise
un fel de prietenã, îi lasã patul în care aceasta o
descoperise moartã.
A doua parte a antologiei, Poveºtile Monei,
cuprinde capitolele Jurnal de vedere, Istanbul, mon
amour,Visul Alzheimer,toate scrise sub forma unor
file de jurnal, fiind dedicate pãrinþilor Ioanei. Prima
zi a sãptãmânii este acaparatã de vizita la un
ocultist, unde Mona vine însoþitã de mama ei.
Proza are un dozaj excelent de umor,fãrã sã atingã,
totuºi, grotescul, evidenþiind sincopa unei
comunicãri dintre tineri ºi adulþi. Mona priveºte
lumea prin lentilele ochelarilor de vedere ºi tot aºa
vrea s-o ia în stãpânire. Despre iubitul sãu, Paul,
Mona face o predicþie: „la patruzeci de ani va fi
chel, va împinge o burtã considerabilã, umflatã de
bere ºi ºpriþuri, va dormi obligatoriu trei ceasuri
dupã-amiaza, va sforãi, va face guºã (...)”. Cu
asemenea percepþie, evident cã Mona îl pãrãseºte,
Lovinescu pierde aici pasajul îndrãzneþ despre
râsul dintr-o gurã care parcã nu era a lor –
„din fãlci strãine”, la Murnu – redându-l prin
modestul „hohote silite”). S-a spus cã Homer
înþelesese, ca Freud mai târziu, cã uneori râdem
pentru cã tocmai am privit, pe neaºteptate, în
inconºtientul nostru. În straniul pasaj citat mai
sus, poetul grec face însã, mai degrabã, un
studiu de patologie à la David Lynch. Mai poate
fi adãugat ºi cã, la Homer, când realmente
controlezi situaþia, zâmbeºti – nu râzi. (Pentru
o analizã de fineþe: în Odiseea sunt 114 episoade
de plâns ºi doar 23 de râs.)
Închei cu o însemnare din India a lui Mircea
Eliade, din „Peºterile din Brahmapuri”,
Cuvântul, nr. 2068 din 1931 (reluatã în volum
în India, 1934). Eliade întâlneºte un înþelept ºi
cei doi discutã aºezaþi pe nisipul rece dintr-o
peºterã de pe malul Gangelui. Bãtrânul indian,
care trãia de multã vreme în sihãstrie, îl întreabã
pe român, sosit de curând în sãlbãticie, desigur
cu veºti de la oraº, dacã regele ºi Gandhi mai
trãiesc. Eliade îi rãspunde cã regele trãieºte, dar
Gandhi e în închisoare. „Pustnicul a început a
plânge, apoi a râs, un râs ciudat ºi sincer. Tainele
pustniciei…”. O paradigmã religioasã, s-ar zice,
a consecuþiei plâns-râs, în care obsesiei costisi-
toare a controlului îi urmeazã abandonarea
controlului.
Ioana Drãgan, poveºti misterioase
cu femei ºi alte vietãþi, Bucureºti,
Editura Litera, 2022
pânã la urmã, pe Paul.
Microromanul Mafalda încheie aceastã
antologie în care unghiurile narãrii se schimbã
permanent. Despre Mafalda ne spune chiar Ioana
Drãgan în Cuvânt înainte: „O vãd astãzi drept o
prozã de maturitate ºi o poveste misterioasã, cu
personaje obiºnuite, unele politice, din viaþa de zi
cu zi, ºi în care, îmi place sã cred, destinul clar-
vãzãtoarei Mafalda rãmâne o necunoscutã. (...)
În roman se aflã mica mea lume de poveºti ºi
personaje, fie acestea femei ori alte vietãþi, ºi strânse
în ghem, obsesii ºi soluþii, revelaþii, semnificaþii ºi
taine...”.
Sunt de acord cu Ioana Drãgan, însã din toate
paginile cãrþii, nu doar din Mafalda, rãzbat aceste
aspecte, creionate cu mânã sigurã ºi cu talent,
ceea ce mã îndreptãþeºte sã recomand cititorilor
aceastã carte.
• Gela Enea
 rãzleþe
de Gheorghe Grigurcu
Zi plinã de variate tãceri (2)
C ea dintâi condiþie necesarã unui autor:
sã realizeze cã e un om liber. A.E.: „ªi îþi
închipui, amice, cã e uºor?”. N-aº îndrãzni.
* dificultate. Becul se aprinde din nou.
Naturalmente ordinea este economicã,
imaginaþia este risipitoare. Din care motiv a
doua e privitã cu suspiciune de oamenii ce se
doresc iubitori de ordine, adicã de majoritatea
oamenilor.
*
Între eros ºi sacralitate. „Botticelli este
primul care a îndrãznit, dupã ce a pictat-o pe
Sfânta Fecioarã, sã o picteze pe Venus, aproape
la fel de castã ºi de dulce” (Émile Bertaux).
* memorie, a mea, care nu-i deloc perfectã, ba
„În ultimii 30 de ani, între 1990 ºi 2020,
România a pierdut circa 3 milioane de cetãþeni.
Practic, în fiecare zi au plecat definitiv din þara
noastrã cel puþin 275 de persoane, în medie, o
persoanã la fiecare 5 minute! Astãzi, diaspora
româneascã în lume numãrã aproape 4 mili-
oane de oameni, din care 53% sunt femei. Din
cinci români, patru trãiesc în þarã, iar unul în
strãinãtate. 1 milion dintre aceºti români trãiesc
în Italia” (Formula As, 2022).
* noi, cã nouã nu ne e deloc milã de ce-am ajuns.
A.E.: „Ignori cauza, dar realizezi efectele. ªi
nu e suficient?”.
* cele din Švejk, pe care le recitam împreunã cu
„O lebãdã devine simbol doar dupã ce a
murit. Uneori nici dupã aceea” (dintr-un film).
* putea sã mã alãtur ºi eu acolo, în non-eterul
„Franþa, biata mea þarã, care vrei ºi nu vrei,
care vrei câte puþin din toate, ºi glorie, ºi
temeinicie, într-o lume în care trebuie, din ce în
ce mai mult, sã vrei un acelaºi lucru. Te afli în
prezent în faþa contradicþiilor. Voiai ºi nu voiai
un stat; ordine ºi dezordine; imperiu ºi libertãþi;
tradiþii ºi experienþe; siguranþã ºi pãrãsire;
oameni de valoare adevãratã ºi cariere sigure;
sã poþi spune totul ºi sã nu faci nimic… Þarã
de oameni economi care îºi duc bãrbaþii la morile
bãncilor cu împrumuturi strãine, oameni
neîncrezãtori pe care publicitatea financiarã îi
îmblânzeºte ºi îi jefuieºte… Miracole ºi
neîncredere” (Valéry).
* extras aceste rânduri pentru vorbele lor uitate
23 februarie 2021. O zi excepþionalã.
Temperatura a trecut de la -3 grade dimineaþa
pânã la +23 grade la amiazã. Cam ca în Sa-
hara, nu-i aºa?
* uneori blocatã de împlinire.
Scuza amintirii prin imaginar ºi a
imaginarului prin intemporalitate.„A fost odatã
ca niciodatã”.
* cã ai uitat totul.
Pericol. A confunda linguºirea cu politeþea.
* Relaþiile fireºti ale unui autor de bun simþ
Scriptor. Începi textul 1, cu o agreabilã
cursivitate. Un bec se aprinde undeva. Dupã o
pauzã, treci la textul 2, mai puþin atractiv, care
nu-þi „merge”. Un bec se stinge. Revii la textul 1,
când apare acelaºi blocaj. Becul rãmâne stins.
În fine, te întorci la anevoiosul text 2, pe care de
data aceasta, surprinzãtor, îl aºterni fãrã nici o
* dus limba asta româneascã, atât de coloratã ºi
„O judecãtoare din SUA va intra în concediu
fãrã platã dupã ce a fost auzitã folosind expresii
rasiste la adresa unui hoþ care a fost surprins
acþionând în faþa locuinþei sale, incidentul
devenind public ca urmare a imaginilor înre-
gistrate de camerele de supraveghere. Potrivit
presei americane, bãrbatul suspectat de furt
din maºina parcatã în faþa casei magistratei
era de culoare ºi apelativul pe care îl foloseºte
judecãtoarea în înregistrare este «gândac».
Femeia a spus cã ar fi luat un sedativ ºi nu-ºi
aduce aminte mai nimic. Mai ºtiþi cum începea
Metamorfoza lui Kafka? «Într-o bunã dimineaþã,
când Gregor Samsa se trezi în patul lui, dupã o
noapte de vise zbuciumate, se pomeni
metamorfozat într-o gânganie înspãimântã-
toare.»” (Dilema veche, 2022).
* minte pãrþi din marile cãrþi ale lumii le recom-
Individul de proastã calitate fuge de sine
însuºi. Are oroare de solitudine. Cautã contactul
cu inºi de tipul sãu spre a-ºi confirma condiþia,
într-un soi de pandant vulgar al empatiei lirice.
* care ne exprimãm azi. Despre care am tot
Pe când, în neguroºii ani ‘50, avea un post
la Biblioteca centralã din Cluj, pentru a nu mai
face un drum acasã spre a lua prânzul, Blaga
începuse a frecventa o pensiune din imediata
apropiere a Bibliotecii. Cu umor, m-a informat
într-o zi: „Doamna la care iau masa mi-a spus
cã mã admirã exclusiv pentru faptul cã am
lucrat în diplomaþie”.
*
„Suferinþele noastre îºi pun pecetea pe
bucuriile noastre, dar nu ºi invers. De aici
subtonul de melancolie al întregii noastre vieþi”
(Blaga).
* pânã a doua zi la amiaz’, gemând din când în
Te formezi în copilãrie, în adolescenþã, în
primii ani ai tinereþii, când ai senzaþia cople-
ºitoare cã exiºti. Mai târziu, spre senectute, îþi
pãstrezi desigur þelurile recunoaºterii de sine,
dar debitul imediat al existenþei se schimbã,
manifestându-se în cote tot mai modeste.
Relaþia cu propria-þi fiinþã e una mai cu seamã
informativã.
* mãrturisit citatele, nu ca doctorii ãºtia de prin
Visul: o tentaþie euforicã spre neîmplinire,
* spun, dar numai ca sã le pot da o sonorizare
O orã ferice în care ai simþãmântul cã n-ai
uitat nimic, o orã ferice în care ai simþãmântul
* º.a.m.d... Mai doriþi sau le ºtiþi deja pe toate?
cu puterea au un caracter liber. Oportunistul
în schimb cautã sã încheie cu puterea un mariaj,
dispus a ajunge rapid la divorþ ºi la alte mariaje
cu alte puteri ale momentului.
semnal(e)
de Nicolae
Prelipceanu
Ce multe am pierdut!
D e câte ori deschid cartea lui Caragiale,
oricare, fie aia cu momente ºi schiþe,
fie aialaltã, cu piese de teatru, primul gând
Acum nu se mai dã o lege pentru asta, e destul
sã spui „eu sunt progresist” ºi gata, te-ai
pricopsit (alt cuvânt uitat pe nedrept, cãci doar
dupã ce citesc mãcar un rând este: unde s-a trãim în era pricopselii generale, cu varianta
procopsit). Dacã deschideþi vreo ediþie a
de puternicã ºi de sugestivã ºi de trezitoare de Dicþionarului Universal al Limbei Române de
reverii? Chiar aºa: unde s-o fi dus, nu cã aº Lazãr ªãineanu, daþi de un adevãrat univers
îndemna pe cineva sã o ia într-acolo, sã o despre care azi nu sunt mulþi aceia care ºtiu.
trezeascã ºi sã ne-o aducã la loc, aºa ceva nu se Nu mulþi faþã de mulþimea absolutã a celor ce
mai poate, cum nu se poate sã se deºtepte habar nu au cã a existat un Lazãr ªãineanu,
românul, de oricâte ori i s-ar cânta deºteptarea care a fãcut dicþionare în România, dar i s-a
cunoscutã acum ca imn. În parantezã fie zis, refuzat cetãþenia românã ºi a trebuit sã se
într-o foarte frumoasã poezie, Adrian Popescu exileze, asemenea altui mare lingvist român,
se întreba aproximativ aºa: unde se duc Moses Gaster, expulzat de guvernul Ion
lucrurile pe care le pierzi. Mã rog, citez din Brãtianu, în 1885.
Aceste dicþionare, cu hârtia îngãlbenitã
dimpotrivã, dar ideea cam asta era. astãzi, or fi locul acela în care s-au dus cuvintele
Îmi închipui, totuºi, continuând cu, de pierdute? Dar nu pot fi ele, pentru cã de-aici
pildã, „Cum devine cineva revoluþionar ºi om
veneau, de dus trebuie sã se fi dus în altã parte.
politic...”, cã ar fi, totuºi, undeva, într-un loc
(Nu pot sã uit vagoanele alea de tren trase pe o
deocamdatã necunoscut nouã, un fel de spaþiu,
linie moartã, departe de oraºul duºmãnos, din
nu în eter, ci ceva mai aproape de noi, totuºi,
Fahrenheit 451, unde oameni care mai þineau
unde toate aceste cuvinte frumoase, inegalabile
de anglismele de doi bani, jumate preluate de
puneau, punând cap la cap ce ºtia unul cu ce
nevorbitori de englezã din zbor, se strâng ºi se
ºtia celãlalt. Un asemenea spaþiu îmi închipuiam
uitã cu milã la noi. Lor mãcar sã le fie milã de
cã ar adãposti cuvintele uitate ºi pierdute,
colorate ºi vii, mai vii decât mortãciunile cu
N-am o memorie bunã, în orice caz nu una
care sã reþinã pagini întregi de prozã, chiar pe
pomenit mai sus.
Dar Caragiale nu se terminã la un citat, din
Marian Papahagi, le-am uitat de când el nu
el se pot extrage zeci, sute de pagini memorabile,
mai e sã mã stimuleze, dar, cu toate astea, aº
pline de cuvinte care nu mai au drept de cetate
în limba românã vorbitã. Sunt exilate, asemenea
acela, sau ce-o fi, cuvintelor pierdute, cu cartea
autorului Dicþionarului Universal al Limbei
în mânã aº putea chiar sã le mai dau viaþã
Române.
sonorã. Iatã una graficã, din mai sus pomenitul
Zaharia Stancu, un scriitor de asemenea
Ion Luca Caragiale, zis Nenea Iancu:
„I-am dat eroului supã caldã º-un pahar uitat, e autorul unei cãrþi intitulate Ce mult te-
de vin negru; l-am oblojit; l-am legat la cap ca
am iubit! Noi, pe când eram tineri, glumeam ºi
pe o jupâneasã care, dupã baie, ºi-a cãnit pãrul,
transformam acest titlu într-unul mai vesel:
ºi l-am culcat la cãlduricã.
Ce multe am iubit! Dar Ce multe am pierdut!
A dormit bravul meu de la zece seara ºi
nu-i deloc o glumã, credeþi-mã!
când.
Tocmai pe la cinci seara s-a dezmeticit bine
ºi mi-a povestit tot ce i se întâmplase.”
Nu vã povestesc mai departe, pentru cã am
azi, cãci cine mai spune, mãcar ironic, precum
Nenea Iancu, jupâneasã, bravul meu, cãlduricã,
oblojit ºi celelalte? Dupã cum se vede, am
guverne, care ºi le asumã ca ºi cum ar fi ale lor.
Mi le-aº însuºi ºi eu, cuvintele astea, vreau sã
cât de cât publicã, dacã m-ar asculta cineva.
Dar cine sã mã asculte, când totul e: oportu-
nitate, fake, trend, live breaks, blogger, influencer
ªtiu, asta se numeºte evoluþie, ãsta se
numeºte progres, cu un cuvânt care, deºi
rãmâne, îºi tot schimbã proprietarii, cam cum
se întâmpla în 1948 în „Republica Popularã
Românã” cu tot ce aparþinuse cândva cuiva.
5 Nr. 4 • 2023
 Cãrþi ºi autori în selecþia
Expresionismul literar – o abordare generativã
L a origine tezã de doctorat, coordonatã
de reputatul profesor universitar ºi
apreciat critic ºi istoric literar Eugen Negrici,
cartea Ilonei Duþã, Expresionismul în literatura
românã. Poetici expresioniste ale crizei de
identitate este o lucrare de referinþã, de înaltã
þinutã academicã, dedicatã explorãrii uneia
dintre cele mai prolifice miºcãri literar-artistice
de avangardã. Volumul propune o abordare
geneticã a acestei estetici, identificând struc-
turile generative fundamentale, precum ºi anu-
mite modele de scriiturã prin care expresio-
nismul s-a propagat în aria modernismului,
neomodernismului ºi postmodernismului.
Dupã cum mãrturiseºte în argumentarea
lucrãrii, autoarea întreprinde o „încercare de a
releva adevãrata adâncime existenþialã a
expresionismului ºi forþa sa de a transcende
graniþele contextual-istorice ale unor miºcãri
sau curente, respectiv de a alimenta gestica
interioarã a creativitãþii poetice dincolo de
afilieri programatice”. Amplificatã de crize
profunde care au zguduit gândirea occidentalã
la începutul secolului trecut (cea a repre-
zentãrii, specificatã drept crizã a subiectului ºi
obiectului, colapsuri sociale ºi existenþiale,
marasmul umanismului etc.), miºcarea
expresionistã rãmâne structural ataºatã de un
complex al recesiunii, dovedindu-ºi longe-
vitatea prin coerenþa cu care a marcat scriituri
dintre cele mai diferite (moderniste, neomo-
derniste, postmoderniste), traversând un astfel
de spectru literar, indubitabil, dincolo de
suprafaþa stilisticã, la nivel de adâncime. În
acest sens, expresionismul este considerat în
Nr. 4 • 2023
lucrarea de faþã un adevãrat „rit estetic de
trecere”, care funcþioneazã în contexte de crizã,
având efect purificator (în sensul aristotelician
al catharsis-ului) prin demascare ºi
problematizare. De altfel, caracterul „demasca-
tor” este evocat în majoritatea studiilor
consacrate miºcãrii.
Pentru a-i demonstra caracterul de „rit de
trecere”, secþiunea teoreticã a lucrãrii realizeazã
o descindere în „ordinea discursului” estetic
expresionist (potrivit modelului foucaultian),
urmãrind atât dinamica configurãrii în jurul
unui „vag obiect discursiv” (expresie/
expresivitate), cât ºi un set de trãsãturi dis-
tinctive capabile sã îi surprindã unicitatea ºi
sã îi defineascã profilul, dincolo de confuziile
provocate prin similitudinile cu sensibilitatea
explozivã a romanticilor, destul de frecvente în
numeroase demersuri critice. În ordine
diacronicã, aceastã esteticã îºi construieºte
discursul recapitulând esteticile precedente
(naturalismul ºi impresionismul, de unde
bipolaritatea fixatã de Worringer ca „abstracþie
ºi intropatie”, „mistica ºi scolastica” expresio-
nismului), tocmai în vederea transcenderii lor.
Un posibil model teoretic dispune de trãsãturi
inconfundabile, cum ar fi: „schizoidia
subiectului” („subiectul sfâºiat între trans-
cendenþa codului ºi imanenþa pathosului”),
aspect care determinã alternanþa între stilistica
„regresivã” a mitului ºi stilistica „proiectivã” a
utopicului („Mãºtile sfâºierii: dedublarea
imaginarului între regresia miticã ºi proiecþia
utopicã”); criza comunicãrii ºi a alteritãþii
6
(manifestatã prin inflaþia de monologuri, trãiri
paroxistice, rupturi „între Sine ºi Celãlalt”);
carnavalescul devenit un „simptom al stãrii
generalizate de crizã”.
Definit drept un „travaliu peratologic” care
acþioneazã prin mecanisme de „ritualizare ºi
transfer”, expresionismul se manifestã în
dinamica miºcãrilor literare exact prin aceastã
dimensiune a capacitãþii de a surmonta
diferitele tipuri de crize:„Dificultatea teoretizãrii
expresionismului vine chiar din caracterul sãu
funcþional, fantasmatic (noul pathos progra-
matic este el însuºi o fantasmã retoricã, dupã
cum fantasmatice sunt apelul la primenirea
emoþionalã a omului, antropocentrismul
asumat, exaltarea, paroxismul, extazul ca mãrci
ale recuzitei sale estetice etc.), cãci expresi-
onismul îndeplineºte o funcþie ritualã, în raport
cu care toate efectele stilistico-retorice cunos-
cute sunt doar urmele acestui travaliu; este
ceea ce îl diferenþiazã în mod substanþial faþã
de toate celelalte estetici congenere de la care
împrumutã trãsãturi, mãrci, figuri, dar numai
pentru a executa acest rit de transgresiune
esteticã a unei stãri generalizate de crizã.” – se
precizeazã în Argument.
Pornind de la acest model teoretic, poeticile
expresioniste abordate de-a lungul lucrãrii
aparþin unor paradigme estetice ºi epistemice
diferite (modernism, neomodernism, postmo-
dernism), demonstrând fertilitatea miºcãrii
afirmate programatic în urmã cu un secol.
Grefate pe tipologia întocmitã de Liviu Petrescu
(în Poetica postmodernismului, 1998), modelele
Ilona Duþã, Expresionismul în
literatura românã. Poetici expresioniste ale
crizei de identitate, Craiova, Editura
Universitaria, 2017
poetice ale medierii crizei identitare þin seama
de specificul epistemic al formei de cunoaºtere
aplicate cãutãrii literare de sine: astfel, în ceea
ce priveºte dubla paradigmã a modernismului
(modernismul timpuriu, expresie a cunoaºterii
ºtiinþifice, experimentale, respectiv, moder-
nismul târziu care promoveazã o cunoaºtere
de tip integrator, mitic), cele douã „modele
egologice de mediere identitarã” sunt repre-
zentate de George Bacovia (poetica blocajului
între „alternativele alb-negru ale identitãþii
bacoviene”) ºi Lucian Blaga (poetica „voinþei
constructive”prin intermediul„fabulãrii de sine”
în orizontul ºi cu materialele imaginare ale
mitului). Repercutarea expresionismului în
neomodernism (neoexpresionismul) este
înregistratã în „cazul” Nichita Stãnescu, al cãrui
dinamism creator reparcurge toate etapele
expresionismului (etapa emoþionalã fovistã de
la Puntea, etapa sentimentalã a grupãrii
Cavalerul Albastru, etapa abstracþionistã post-
belicã), trecând pragul postmodernismului
sub spectrul crizei identitare. Axate pe scriitura
de sine, poeticile postmoderne ale identitãþii
puternic marcate de crizã sunt ilustrate de o
cazuisticã femininã („poetica sacrificialã ºi
ritualicã” a Angelei Marinescu, scriitoare aflatã
la intersecþia neomodernismului cu postmo-
dernismul, „abulia identitarã” a Ruxandrei
Cesereanu ºi „probarea silogisticã a identitãþii”
la Marta Petreu). Centrate pe crize identitare
de facturã expresionistã, toate poeticile desfã-
ºurate în spaþiul acestei lucrãri au aspectul
unor queste, a unor „construcþii labirintice
sistematice în jurul unor forme de mediere
simbolicã ºi de transgresiune a crizei. Ele fac
totodatã proba abisalitãþii estetice a expresio-
nismului care, departe de a se fi epuizat în
limitele istorice ale unei generaþii disperate ºi
revoltate, continuã sã îºi croiascã fãgaº prin
subterana culturii, revenind la fel de problema-
tizant, interogativ, demascator” – concluzio-
neazã autoarea în studiul argumentativ.
Lucrarea Ilonei Duþã (eminent cadru uni-
versitar craiovean, aplecat în ultimii ani ºi
asupra profunzimilor poeziei macedonskiene)
propune, aºadar, un model hermeneutic al
expresionismului ºi o modalitate de reperare a
fenomenului în spaþiul literaturii române,
indiferent de secvenþele estetice, istorice,
epistemice în care se manifestã. Este un volum
de excepþie, care nu ar trebui sã lipseascã din
biblioteca niciunui teoretician al literaturii.
• Ion Munteanu
 idei & istorii
de Mihai Ghiþulescu
P e vremuri, eram capabil de rime ºi
intertextualitãþi mult mai meseriaºe. Nu
chiar „pe vremuri, când eram copii,/ fumam
Carpaþi, visam la anul 2000”, ci chiar în jurul
lui „un 2 ºi trei de 0”. Rãgeam, la sfârºit de
veac, sub influenþa Plus infinitului meºterilor
de la R.A.C.L.A – „cu Rimaru, cu K-gula ºi cu
DJ Dox,/ pentru toþi bãieþii mei care consumã
ciocolax”, vorba lui Brugner. Nu mi-a trecut de
tot nici azi ºi Cu ochii larg închiºi mi se pare
încã demonstraþia supremã de rap pentru rap,
adicã – vã place ori nu – de artã pentru artã.
Tot pe-atunci, Bosolanu ºi Marijuana (b-boy
din Rovine) dormeau cu televizoarele deschise
pe Atomic, sã nu rateze vreodatã Freestyler-ul
Bomfunk MC’s. În 2001, împreunã cu Þonþu,
„mai iute ca glonþu’”, ziceam cã spargem piaþa
cu P.A.G.O.D.A. (iniþial,„produs autohton gata
oricând de ambalare”; apoi,„prostia autohtonã
gândilatã obscen de artã”). Într-o searã din
2002, ieºind de la 8 Mile, am stat câteva ore la o
bãtaie verbalã cu bãieþi din Brazdã ºi George
Enescu ºi, bineînþeles, am dat cu ei de toate
blocurile din spatele Patriei, pânã i-am fãcut
graffiti. Nu mã credeam „Stallone ºi nici vreun
Casanova,/ ci doar un f... good MC din 1 Mai,
Craiova”. Dar, deh, m-am certat cu vocea care
m-ar fi putut duce la radio, cântându-mi ca
Dido refrenul Flori de hip-hop; m-am luat, încet-
încet, cu altele ºi azi abia mai ºtiu ce se întâmplã
în hip-hop. Mã ºi enervez când cineva îmi
recomandã câte un „rapper tânãr”. Totul mi se
pare cu multe mile sub ce era... pe vremuri.
Poate fi un semn de bãtrâneþe, ca, de altfel, ºi
faptul cã am tendinþa de a mã autocita.„Dintot-
deauna a fost aºa, orice broscoi se crede vultur,/
La brotãcei le povesteºte tinereþea lui de dur!”
(Rimaru).
Puþin mai tânãrul confrate G.P. Volceanov
– „poet, prozator, lexicograf”, în esenþã, MC – a
scris o carte despre hip-hop-ul românesc de la
origini (nu mai vechi de 30 de ani, dar nici cel
american nu ajunge la 50) pânã în prezent,
când unii le spun copiilor cã „rap înseamnã
un fel de trap”. Omul e de-al meu, adicã de-al
Sindicatului, nu de-al Cartelului, e ºi el un „Ro-
manian Ghost of the East Coast”. „Principial”
suntem cam mereu pe aceeaºi linie; punctual
ºi ca gusturi ne mai îndepãrtãm, dar nu foarte
mult. El nu e „cãzut în cap” dupã R.A.C.L.A.,
dar îi recunoaºte calitãþile tehnico-lirice. Am
impresia, totuºi, cã eu îi apreciez pe Deceneu,
Vexxatu’, Brugner, mai mult decât îl apreciazã
el pe Rimaru, ca sã nu mai zic de Sfântu’ sau de
Sapro. Cred cã supraevalueazã un pic forþa
Paraziþilor ºi e prea îngãduitor cu La Familia
(ãla nu e rap, ci [ºeiche]reap). B.U.G., da! Nu
putem sã nu recunoaºtem!
E o carte foarte ca lumea, mãcar pentru cã
mi-a stârnit nostalgii pe care cu greu le þin din
tastaturã. Dar nu doar de asta! E o lucrare
academicã, premierã la noi (puþini, amintiþi de
autor, au mai vorbit despre rap/ hip-hop în
medii „culte”, iar carte nu a mai scris nimeni).
Prezintã ordonat ºi analizeazã o cantitate
uriaºã de text, pentru mulþi simplã îngrãmã-
dealã de cafturi (diss-uri) cu obscenitãþi. Dacã
în Vest ºi, în special, în State curentul cultural
zis hip-hop ºi expresia sa literar-muzicalã zisã
rap au devenit obiect de studiu la puþin timp
dupã ce s-au afirmat, iar „azi reprezintã un
subiect de actualitate în mediul academic
internaþional” (p. 218), la noi a fost nevoie de
trei decenii pentru a vedea scris negru pe alb:
„cultura hip-hop meritã studiatã, meritã sã se
scrie despre ea ºi, mai mult, ea reprezintã un
subiect demn de dezbãtut în cercurile universi-
tare ºi academice” (p. 274). Fiind inspiratã, ca
ºi rapul românesc, din America, lucrarea lui
Volceanov e scrisã foarte americãneºte, adicã
foarte clar, dens, la obiect. Termenii sunt bine
precizaþi. Referinþele sunt atâtea câte trebuie ºi
cele care trebuie pentru a se înþelege chestiunea
discutatã. Subiectul nu e sufocat în peltele
teoretico-metodologice, cum se întâmplã tot
mai frecvent, la autori care explicã ce vor sã
spunã ºi nu ajung niciodatã sã spunã.
Aº zice cã, dincolo de tot ce îi intereseazã pe
vestici, la noi, rapul meritã atenþie tocmai
pentru cã e una dintre puþinele forme care au
prins (repede) fond.„Dacã în SUA subgenurile
muzicii hip-hop au luat naºtere în mod natu-
ral... în România putem vorbi despre imitaþie.
Aºadar, parcã în tradiþia lovinescianã a sincro-
nismului, artiºtii hip-hop români s-au aliniat
miºcãrii hip-hop din Occident, însã au imitat
doar anumite subgenuri ale rapului din SUA,
mai cu seamã pe acelea care aveau potenþialul
de a deveni populare în contextul socio-politic
al României anilor ’90” (p. 187). Temele sunt
alese din realitãþi locale, iar, uneori, pretins
chiar extrem locale, adicã din „cartiere” – ºi aici
e tot o formã de imitaþie. Am zis „pretins” pen-
tru cã, fãrã a nega sursa de inspiraþie, ar fi
mult de discutat despre cât este reflectatã ºi
cât este inventatã o temã prin rap. Tot la înce-
putul anilor 2000, am explorat cu unu’, Piciu,
miticul Pantelimon – el, în pelerinaj; eu, în
documentare. Ei bine, ni s-a pãrut cã Pante-
limonul nu era acolo! Aveam noi, în 1 Mai, niºte
blocuri maronii care se potriveau mai bine cu
imaginea din spatele ãlora „gri”. „La faþa
locului,/ În spatele blocului,/ Hai sã te-nvãþ
regula jocului!/ Eu spun, tu faci!/ Nu-mi placi,
aºa cã taci!”. Dar forma a prins fond mai ales
prin limbã. Rapul, þinând eminamente de
limbaj ºi aspirând la succes de public, nu îºi
ªi uite-aºa, pre româneºte,/
Prostescul nostru caft se
cãftãneºte!
permitea sã sune fals, cum – sã recunoaºtem!
– sunã cele mai multe retorici publice de prin
zonã. Cultivat, cu mai multã sau mai puþinã
extremismului de dreapta nu spun, de fapt,
nimic nou, ci doar perpetueazã, cât de cât
ri(t)mat, cliºee pe care le poþi auzi peste tot. M-
grijã ºi/ sau pricepere, în glastrã sau în grãdina a surprins cã un tip care pare sã simtã bine
din faþa blocului, a ajuns sã creascã natural ºi lucrurile vede în niºte incoerenþe naþionaliste
frumos, chiar dacã adesea buruienos. „o adevãratã lecþie de istorie” (p. 78). Poate sã
Aici mi se pare cã gãsim cea mai importantã fie un fel de „despre prieteni, numai de bine”,
contribuþie a lui G.P. Volceanov. Dupã ce ne
dar tot nu þine...
prezintã „anatomia hip-hop-ului” (cu cele
Sã ne înþelegem! Nu cred cã rapul poate fi
patru elemente principale: rapping, DJing,
inocent. Câte cântece se potrivesc principiilor
breaking ºi graffiti), dupã ce ne aratã cam cum
stã treaba cu intertextualitatea în muzicã ºi în „Declaraþiei de pace a hip-hop-ului”, cu care
versuri ºi dupã o „istorie succintã” (completatã „pãrintele”Afrika Bambaata s-a dus la UNESCO
cu un glosar de artiºti ºi un corpus de albume),
intrã pe texte. Dincolo de opoziþia mainstream
vs. underground, grupeazã „cântãreþii de rap”
ºi creaþiile lor pe subgenuri: gangsta, ego, poli-
tic, alternativ, experimental, religios º.a. Trece
în revistã temele, de la melodiile de protest la
cele de dragoste – cãci, vorba lui K-Gula,„hitul
verii ’99” a fost Nu mã uita, o „îmbinare a
narativului cu liricul” (p. 163). Mai departe, se
opreºte asupra „particularitãþilor stilistice ale
rapului românesc”, inventariind „figuri de stil
de la umilul epitet pânã la aliteraþii sau meta-
fore” (p. 222). „Nu tac, nu tac,/ Pânã nu vãd
rap la bac!”, aº fi zis.
„Prin urmare, ce argument mai solid decât
faptul cã întâlnim o gamã variatã de concepte
poetice ºi figuri de stil... poate susþine ipoteza
cã rapul este o formã de poezie?” (p. 220). Might
be! E clar cã rapul poate fi poezie, dar nu în
ansamblu, aºa cum nici tot ceea ce este conven- G.P.Volceanov, Rapul este poezie. O
þional acceptat ca poezie nu e neapãrat poezie. incursiune în cultura hip-hop româneascã,
Bucureºti, Editura Tracus Arte, 2022, 311 p.
Sã recunoaºtem cã s-a produs foarte mult text
prost, observabil chiar din ce citeazã Volceanov.
Poezia e rarã în rap, cum e rarã peste tot... în 2001? E clar cã asta nu e treabã de oameni
Am reþineri ºi þin sã mã distanþez când paºnici, cã rapul e contestatar – „Nu fac hip-
vine vorba de raportul rap-politicã ºi/ sau reli- hop/ De-al dracu’ fac hop-hip ºi tot ce zic e un
gie. ªi nu e vorba de vreo corectitudine politicã tertip”. Pânã la urmã, ºi pacifismul e o atitudine
sau de vreo teamã. Cam tot ce gãsim citat în belicoasã. Rapul nu poate ºi nici nu trebuie sã
se sustragã cu totul politicului. Va trage mereu
aceastã categorie mi se pare rap de douã ori
spre dreapta sau spre stânga ºi, prin chiar
prost: 1. Ca stil – insuccesul trupei Pocãiþii nu
caracterul sãu, va fi predispus la derapaje spre
e explicabil prin „caracterul de propagandã,
extreme. O dozã de ideologie existã mereu –
adesea pueril, al melodiilor” (p. 92) (asta se
vezi lãcrimoasa Nu mã uita. Totul e ca artistul
poate spune ºi despre ceilalþi, trataþi cu mai
sã nu devinã cu totul aservit unei ideologii. ªi
multã indulgenþã), ci, pur ºi simplu, prin faptul
cã au vorbe banale, rimate banal; 2. Ca cel mai grav e când asta se întâmplã pe nesim-
(pseudo)mesaj – cântecele evident asociabile þite, când omul are impresia cã umorile sale
sunt idei. Plus: doar cu o rimã ºi un beat nu se
face artã; mesajul trebuie pus frumos în text.
Cred cu tãrie cã rapul trebuie sã joace un
rol de semnal de alarmã sau – cu o vorbã la
modã pe care o detest – de avertizor de integri-
tate. ªi dincolo de alarme generale, de genul
genialei România, trezeºte-te! (Morometzii,
2004), e nevoie de reacþii punctuale ºi flexibile
ideologic. M-aº mai autocita o datã, dar nu!
Cel mai bine a zis tot Rimaru: „Vã raºchetez
limba de lemn clatin tribunele unde liderii/ Se-
mbatã cu apã platã-n stil homeboy delivery!”
sau „Eu reprezint orice enclavã de intelect
gãsesc pe hartã ºi cutreier,/ Vã haºurez verbal
petele albe de pe creier!”.
7 Nr. 4 • 2023
 RamuRock
Dumitru Ungureanu

Confesional

N ãscut ºi crescut într-un sat de câmpie

unde curentul electric a ajuns în 1971,
mi-am format pasiunea pentru muzicã ascul-
tând la radioul cu baterii. Funcþionau puþine,
totuºi, prin casele celor obligaþi sã renunþe la
munca pãmântului ca sã-ºi ia serviciu în firava
industrie. „Concerte” ne oferea – la sãrbãtori
sau nunþi – taraful local, compus din doi þigani:
unul cu vioara, altul cu þambalul. Câteodatã li
se adãugau un român cu acordeonul ºi, când
nu se îmbãta, unul cu toba. Dupã electrificare
au apãrut pick-upuri, televizoare, chiar
magnetofoane. Cultura popularã s-a stins lent,
ca vita bãtrânã pãrãsitã într-o pãdure pradã
lupilor, jivine exclusiv carnivore. Am prins la
timp scara unui vagon al tren(d)ului rock-n-
roll, cel în care se aflau Beatles, Rolling Stones,
Creedence Clearwater Revival, Cream, Jimi
Hendrix, The Who, Phoenix ori altã trupã a-
tunci în vogã. Astea erau extrem de iritante
pentru încercaþii noºtri pãrinþi, nãuciþi de
evenimentele deceniului al ºaptelea, stârnite de
colectivizare ºi stinse cu Mondialul de fotbal
din Mexic, vãzut de toþi microbiºtii comunei la
unicul televizor pus în Cãminul Cultural ºi
alimentat de la motorul aparatului de proiectat
filmele. Meciuri, filme ºi cãrþi – iatã reperele
educaþiei noastre. Muzica? Ultima pe listã! Pânã
când, în toamna lui 1969, ne-a sosit profesor
inclasabilul personaj Constanda Leonard, care
ne þinea lecþii de rock ºi-alte prostii, nicidecum
de geografie, specialitate absolvitã la facultatea
de profil din capitalã. Concomitent, unii bãieþi
ai satului, plecaþi la ºcoli sau la lucru în oraºe,
aduceau noutãþile, sintetizate de imnul Hei,
tramvai, al deja miticilor timiºoreni conduºi de
infatigabilul Covaci (pe care aveam sã-l
intervievez neoficial în 1975). Pot spune cã
uraganul rock ne-a scuturat ºi pe noi, adormiþii
de la marginea civilizaþiei, fãrã electricitate, fãrã
apã curentã sau canalizare. Fenomenul poate
fi înþeles azi în termeni de globalizare incipientã
ºi nu insist asuprã-i. Latenþa inevitabilã n-a
împiedicat manifestarea lui, nici nu i-a
diminuat forþa de atracþie.
Cât am învãþat în Bucureºti, între 1971-
1976, am frecventat bibliotecile Municipalã ºi
Americanã, cenacluri literare, cârciumi, sta-
dioane, cluburi de tineret unde se rockãia ºi
dansa dupã împrejurãri. Ateneul, Opera, filar-
monicile nu mã interesau. Informaþii despre ce
se întâmpla acolo soseau pe diferite cãi: colegi,
ziare, radio-TV (aparent normale, dar con-
trolate). În Sala Palatului am intrat numai la
concerte rock. Niciunul dintre cunoscuþii ºi
amicii cu care mergeam la nevinovatele
distracþii n-avea habar de orchestre, de
interpreþi renumiþi ºi de instrumentarul
domeniului consacrat drept muzicã simfonicã
(ori clasicã). Îmi treceau pe lângã urechi di-
verse fragmente de piese, din simfonii celebre
ºi sonate, arii din opere, lucrãri pentru pian
sau vioarã. La televizor „se dãdeau” emisiuni
educative cu L. Bernstein. Le prizam cu
interesul egalat doar de transmisiunile
ºedinþelor PCR: nu s-au prins de mine! Pânã în
iarna 1979/1980, când am citit Th. Mann – Dr.
Faustus, plus completarea Cum am scris Dr.
Faustus. Atunci s-a produs în min(t)e un declic
ºi-am înþeles cã... nu înþeleg nimic! Norocul meu
a fost cã aveam în subþirelul raft de cãrþi un
numãr din 1965 al revistei Secolul XX, cu
succinta istorie a curentelor muzicale. Separat,
tot acolo, un eseu de Antoine Golea detalia ce s-
a petrecut în perioada socotitã modernã, de la
Brahms pânã la Stockhausen. ªi, ca un
condamnat la moarte cãruia i s-a îngãduit ul-
tima dorinþã, am început sã ascult, sã trag pe
benzi (legumind primele salarii, tocmai îmi
luasem magnetofon, nu maºinã de scris!), sã
cumpãr discuri de vinil, editate la Electrecord
ºi la firme din þãrile comuniste, cu înregistrãri
tot una ºi una, cãrora abia azi, dupã o lungã ºi
inconsistentã strãdanie, le pot aprecia – nu
judeca! – valoarea.
Pânã pe la jumãtatea anilor 1990, când
producþia abundentã de CD-uri a scãzut preþul
de comercializare, strânsesem aproape 1000 de
viniluri. Le-am vândut, le-am dat gratis unor
amici mai ºtiutori în arta sunetului, pãstrând
câteva, ce mi se pãreau intruvabile ºi cu valoare
sentimentalã pentru mine: Mahavishnu Or-
chestra, Zappa, unele româneºti. Nu ºi discul
din pozã: Händel –Concertele pentru orgã ºi
orchestrã nr. 4, 5 ºi 6, interpretate de Horst
Gehann, la orga bisericii evanghelice din Saschiz,
ºi formaþia Collegium. Vreun sfert de veac „am
uitat” aceastã probã de virtuozitate. Mi-am
amintit-o deunãzi ºi – iarãºi noroc! – am primit
cadou un exemplar bine pãstrat al înregistrãrii
din 1968. Vibraþia profund pãtimaºã, stârnitã
de prima reascultare m-a ºocat: NU UITASEM
niciun pasaj din sunetul aparte al versiunii
realizate cu mijloace modeste, dar elegante! Câtã
iubire de muzicã, de artã, de ispãºire, de izbãvire!
M-am simþit ca un ticãlos izgonit din confe-
sional!
Am promis darnicului prieten cã nu voi
scoate discul de pe platanul pick-upului o lunã
de zile. Jur cã am depãºit termenul!

Cãrþi ºi autori în selecþia

P e Cosmin Andrei Tudor l-am întâlnit,
pentru prima datã, la Tabãra de poezie
,,Ion Stratan” de la Ploieºti. Am împãrþit cu el
camera de cazare, chiar înainte de a ne
cunoaºte. Se instalase deja când am ajuns eu,
nimic nu era lãsat la întâmplare, vecin cu
modestia ºi simplitatea. ,,Cineva din generaþia
mea!”, mi-am zis, poate un pic mai bãtrân.
Foarte repede ne-am ºi vãzut, risipindu-se
pasagerele prejudecãþi ori închipuiri. Era, de
fapt, un tânãr firav, de vreo 25 de ani (am aflat
mai apoi cã este cel mai tânãr membru al USR,
la Filiala de Poezie Bucureºti), care þi se
cuibãreºte imediat în suflet, cu poezie cu tot.
Am discutat pe diverse teme, în rãstimpul
taberei, constatând o maturitate surprinzãtoare
la el. În mod sigur, ucenicia spiritualã ºi-a fãcut-
o pe lângã adevãraþi maeºtri.
Evident cã am primit ºi o carte de poezii,
LUDI, cea de-a doua a lui, apãrutã la Editura
Neuma din Cluj, în anul 2021, cu un titlu simplu
ºi ambiguu, care m-a incitat la presupuneri ºi
interpretãri. Sã aibã legãturã cu stilul lui
sprinþar, jucãuº, alchimizat, de a concepe
poezia!? El dãrâmã ºi construieºte în continuu,
reaºezând temele ºi ideile astfel încât sã se poatã
dãrâma din nou, oricând. Pe de altã parte, titlul
poate fi esenþa celor patru secþiuni ale cãrþii,
Metaludic
niveluri sau cicluri ale creaþiei, în general, nu
numai ale celei artistice, ale înþelegerii ºi
explicãrii lumii, de ce nu, ale acceptãrii ei.
Preludiu, Interludiu, Postludiu ºi, în fine,
Metaludiu, ca un paradox a ceea ce ar mai putea
fi dupã sfârºit. Aceastã construcþie a volumului
am considerat cã este ºi cheia deschiderii lui.
Unul dintre poemele de început, intitulat
Construcþia, poate nu întâmplãtor ºi cel mai
lung, ar putea fi perceput ca întregul volum la
o scarã redusã esenþei, o ,,bizarerie ciudatã”
revelatã poetului înãuntru ºi dimprejur, dupã
care înþelegerea semenilor se îndepãrteazã de
ei prin labirinturile cãutãrii. Pânã când cerul,
punct final al cãlãtoriei poetice, rãstoarnã
neveºnicia omului la locu-i predestinat, ca
repetabilã trezire din acelaºi vis. Un vis al
existenþei, între limitele cãruia sunt posibile o
sumedenie de experimente, mai mult sau mai
puþin alchimice, care sã susþinã continuitatea
creaþiei. Pentru cã de la Dumnezeu oriunde
încotro, sau de la Adam, pe culoarul mai îngust
al celeilalte geneze, poezia lui Cosmin Andrei
Tudor se transpune într-o legendã, cu eroi
divinizaþi sau controversaþi, declaraþi sau doar
sugeraþi. Dacã începutul este o descindere prin
Rãscruce spre Piatra filozofalã, mai departe
alegerile ºi împãcarea cu ele, fãrã a deveni
formale, respectã principiul succesiunii ca o
transcendenþã. Pentru exemplificare, pun cap
la cap cele patru mici poeme intitulate Ungere,
regãsite în fiecare din cele patru secþiuni ale
cãrþii.
„Un miros de untdelemn/ ce umple
încãperile/ veacurilor/ ºi-aºteaptã unsul// Unºii
de-acum/ sunt tot unºi/ dar la a cãror/ ungere/
s-a folosit un mir/ ceva mai diluat// Pentru unºii
de-acum/ nu a mai rãmas/ untdelemn/ ci doar
sanatorii// Acum a rãmas doar/ ideea de uns/
de ungere/ care ºi ea trebuie/ unsã”.
Un tablou în oarecare declin de substanþã,
elementul derivat ºi substituit „unsul” poate
cãpãta înþelesuri diverse, fãrã ca autorul sã-l
menajeze pe cel implicat, omul care se rupe de
timp, pentru o eventualã regãsire în afara lui, Cosmin Andrei Tudor, LUDI, Cluj-Napoca,
„acolo unde timpul este cel mai puþin dens”. Sã Editura Neuma, 2021
fie oare aceasta rezolvarea jocului de idei în
curgeri repetate, pe care ni-l propune Cosmin? ne ofere refugiul de care nu am avea parte altfel.
Sau doar iluzia acelui ,,dupã” care l-a pierdut Întoarcerea din orice pelerinaj al gândului ºi al
pe om în propria-i obscuritate existenþialã, sufletului, îmbinate poetic. Aºa ajung la capãtul
refuzatã la porþile cerului precum Lucifer, cãrþii lui Cosmin Andrei Tudor, pe care nu l-am
creaþie a lui Dumnezeu întoarsã împotriva lui. comparat cu nimeni, pentru a-l lãsa sã mai fie
Condiþia damnatului este pecetluitã într-o suitã el însuºi.
de blesteme, ca pedeapsã a reciprocitãþii ªi ca sã vãd unde-l voi regãsi dupã
imposibile între divinitate ºi om. Poate doar o Metaludiu!
asociere, în limitele perpetuãrii lumii, care sã • Codruþ Radi

Nr. 4 • 2023
8

Cãtãlin Mihai ªtefan, Arborele de oraº,
Casa de Pariuri Literare, Bucureºti, 2021
S unt tentat sã cred cã dacã Amintiri din
copilãrie de Ion Creangã reprezintã
copilãria acelei generaþii care încã a copilãrit la
þarã (cu furat de cireºe, fugãritul colindãtorilor
de popa din sat º.a.), pentru generaþia (post)
douãmiistã, volumul de versuri Arborele de oraº
de Cãtãlin Mihai ªtefan este reprezentativ
pentru adolescenþa generaþiei 2000, în sensul
în care aceastã carte identificã într-un mod
poetic foarte original arhetipurile, emblemele
ºi cliºeele ontologice ce caracterizeazã Zeitgeist-
ul acelei perioade. Însãºi structura volumului
de versuri este una cvasi-miticã, povestea acelei
„ere” rãmâne vie ºi verticalã în memoria
arborescentã a celui ce a luat parte la istoria de
pe meleagurile fostei Dacii în care patrimoniul
spiritual se pãstreazã anevoie:„Arborele de oraº
creºte chinuit. [...] Arborele de oraº atrage
atenþia doar toamna, când lasã impresia cã
moare, sau atunci când se usucã stingher.
Arborele de oraº e chitros ºi arde greu. Iar pânã
la urmã chiar moare de tot. Ca orice copac, în
Sã vezi ºi... sã crezi
D upã mai multe cãrþi de poezie (vreo
opt, dacã nu mã înºel) ºi câteva de prozã
(scurtã), profesoara Monica Larisa Manafu
continuã seria celor din ultima categorie prin
volumul Sã vezi ºi sã nu crezi. Încurajatã probabil
ºi de remarcile unor confraþi scriitori, colegi sau
critici literari. Eu însumi notam, într-o cronicã,
faptul cã mi s-a pãrut inspiratã trecerea de la
poezie la prozã ºi exprimam speranþa cã vom
asista la o evoluþie pe calea aleasã.
Lectura acestui cel mai recent volum ne face
sã vedem ºi... sã credem cã, în mare, ceva-ceva se
petrece, pozitiv, de la o apariþie editorialã la alta.
Povestirile din noua carte rãmân tot în areale cu
care autoarea este familiarizatã, al universului
copilãriei, de exemplu, sau cel al „transformã-
rilor” determinate de perpetua ºi incontrolabila
tranziþie româneascã.
Una dintre povestirile cele mai închegate, atât
în ceea ce priveºte tema abordatã, cât ºi firul
naraþiunii, este cea intitulatã Pluguri sau fazani
ºi iepuraºi. Este povestea dispariþiei postdecem-
briste a unei fabrici de utilaje agricole, autoarea
urmãrind, inspiratã pe alocuri, reacþiile oa-
menilor care n-au altã putere decât sã-ºi accepte
destinul trasat de alþii, nãruindu-se pentru unii
visele, pentru alþii liniºtea pe care o aveau în ceea
ce priveºte câºtigarea existenþei. Observãm cã
dezindustrializarea României a fost probabil o
acþiune gânditã ºi riguros concertatã, în scopul
Amintiri pohetice dintr-o copilãrie douãmiistã
picioare. Puteþi admira inerþia deplinã a
scheletului sãu firav”. E o ternã toamnã aici, în
care memoria se usucã ºi oamenii par pre-
dispuºi la adormire, amorþire, într-un fel de
eternã hibernare.
Arborele de oraº este ºi un fel de copac mitic,
urban, genealogic (a se citi sephirotic) care ne
dezvãluie „cabbala” sau misterul copilãriei ºi
adolescenþei în zece sfere ale cunoaºterii poetice
(sau sephiroturi): i) bunicul Petricã („câteodatã,
bunicul Petricã adormea trotilat pe calea
feratã,/ în acelaºi loc în care nebunul satului/
abandona sacii cu pisici bãtute la schilodealã”,
Contradicþiile bunicului Petricã); bunicul
Dumitru („Dupã secundar ºi respiraþia candelei
îºi sacadeazã bunica Voinicã/ fosãitul./ Bunicul
Dumitru vorbeºte cu vocea coborâtã pânã sub
rogojini –/ face sã zbârnâie paiele uscate-n lut
ca ºerpii cozile.”, Acidul din gât); casa bunicilor
(în poemul intitulat Vedere asupra lumii din
casele bunicilor); ii) bunica Slãbuþa („Pe-acea
femeie care i-a vorbit urât ºi-a hutuchit-o pe
bunica Slãbuþã/ în bisericã, în faþa altarului,
fãrã s-o cunoascã/ n-am s-o uit nici moartã./
Puteri ºi putinþe pentru moalele capului.”, Puteri
ºi putinþe pentru moalele capului); tanti Rica
(„Am fost la tanti Rica-n balcon,/ nu prin
trecãtoare ca altãdatã,/ am deschis lada în care
mã ascundeam/ sã mã nãvãleascã toate vârstele
copilãriei/ oglindite în cozorocul ºepcii de ºcolar,/
furatã ºi nemaigãsitã, cea care-acum se aflã pe
undeva intratã la apã,/ poate încã finã ºi moale,
numai bunã de bãtut copiii cu ea.”, Þandãra
drumurilor); iii) mama („Mama stãtea în
genunchi în faþa hainelor noastre mici/ ºi
încheieturile i se umflau odatã cu creºterea
prestabilit de deplasare a unei forþe de muncã
bine calificate la vremea aceea cãtre zonele
occidentale, aflate în deficit la acest capitol.
Constatarea cã pe terenul unde s-au dãrâmat
hale ºi anexe ale fabricii au apãrut ierburi ºi
tufiºuri ce adãpostesc iepuraºi ºi fazani suge-
reazã întoarcerea în timp a unei þãri care reuºise
sã-ºi capete un loc aproape de invidiat, pentru
dimensiunile ºi statutul sãu de atunci, între
naþiunile industrializate ale lumii. Este, poate,
din punctul de vedere al raportului între
abordarea tematicã ºi realizarea literarã, una
dintre prozele cele mai reuºite ale autoarei, dintre
toate pe care le-am citit pânã acum.
Perioada copilãriei, veºnicul izvor al
bucuriilor trãite înainte de a intra în necazurile
ºi responsabilitãþile vieþii, este întâlnitã în mai
multe povestiri, precum Vecinii mei de vis,
Mefistofelica Ius, Doi prieteni sau Numai unuia ca
Iliuþã i se putea întâmpla, într-un registru tematic
destul de vast. În Vecinii mei de vis se împletesc
întâmplãrile a doi dintre copiii (un bãieþel ºi o
fetiþã) vecinilor unei profesoare septuagenare
cu amintirile acesteia din propria copilãrie ºi
adolescenþã, rezultând un mix de idei, adesea
nãstruºnice, specifice primei vârste din viaþã. În
Numai unuia ca Iliuþã i se putea întâmpla aflãm
povestea tristã a imposibilitãþii medicilor de a
salva viaþa unui copil. Corelând ºi cu celelalte
povestiri despre copilãrie, constatãm cã mai toate
Cãrþi ºi autori în selecþia
noastrã./ Refuzã în fiecare zi acea secundã
decisivã prin care sã intre iar în tinereþe/ ºi sã
se-ntoarcã fãrã monturi.”, Ustensile); tata („Tata
ieºea pe balconul de nici 2 mp./ Nici nu apuca
sã se încãlzeascã ºi termina de dat zãpada./
Cerea un vin fiert de la mama ºi asta era ograda
lui./ Restul visa noaptea ºi se zbãtea, vorbea
singur, râdea./ De aici vine toatã lumina iernii.”,
Winter Light); fratele; sora; iv) nenea Fãnel;
nenea Iancu; pãrintele Vladislav; dl. B.; dna. B.;
tanti Rica; Ciulicã.
Amãnuntele identitare ale strãmoºilor,
pãrinþilor, rudelor ºi prietenilor orbiteazã ºi
definesc identitatea eului adolescentin în
formare, care descoperã cu uimire ºi curiozitate
lumea din jurul sãu ºi recreeazã acest univers
apus asemenea lumii create de Marin Preda,
dacã este sã ne raportãm la forþa evocatoare a
poetului ºi la fascinaþia pe care o degajã asupra
cititorilor.
Însã aceastã micã epopee a egregorului
douãmiist continuã aventura cu alte detalii
biografice care, de aceastã datã, surprinde alte
personaje din universul adolescenþei douã-
miiste, atât din universul familiar eului obser-
vator, cât ºi obiecte specifice perioadei istorice
la care ne referim ºi vârstei la care se creeazã
lumea interioarã sau momente care au marcat
istoria personalã: v) bãbãtiile baºoldine; vi)
tovarãºii de joacã; jocul de fotbal; mingea; vii)
mocheta albastrã din dormitor ce a marcat
memoria tactilã ºi vizualã a copilului („Nu pot
spune cã n-am suferit dupã mocheta albastrã
din dormitor,/ cea care la inundaþie se umflase
de parcã trãia sub paºii noºtri uimiþi,/ cea care
purta urmele suportului de brad/ ºi-ale fierului
sentimentele umane – bucuria, entuziasmul,
dragostea, speranþa sau tristeþea – gãsesc teren,
într-un fel sau altul, de la cea mai fragedã vârstã.
Notabilã este, de asemenea, povestirea Merii
lui Tase sau când toatã lumea are dreptate, prin
dramatismul pe care îl incumbã hotãrârea unui
octogenar de a încheia conturile cu viaþa ºi care
alege ca loc al trecerii laþului pe dupã gât cel mai
frumos mãr din livada pe care o moºtenise din
strãbuni ºi pe care o iubea nespus.
Sub raportul scriiturii, Monica Larisa
Manafu are fragmente în care demonstreazã real
talent. Poate ar trebui sã-ºi urmãreascã mai
atentã frazele, mai ales pe cele lungi sau foarte
lungi, care ajung, uneori, sã devieze supãrãtor
de la ideea urmãritã, fãrã vreun beneficiu pentru
cititor. Chiar cea de a doua frazã din carte (în
povestirea Curs valutar), întinsã pe mai mult de
o jumãtate de paginã, devine la un moment dat
greu de urmãrit. De altfel, primele douã pagini
sunt acoperite de ºase fraze, dintre care douã
ocupã majoritatea spaþiului tipografic. Cu toatã
ºtiinþa profesorului sau talentul scriitorului, este
greu ca asemenea fraze sã pãstreze o anume
logicã de la cap la coadã ºi pot deveni dezarmante
pentru lectorul care abia a început cititul cãrþii.
Descoperim, ºi în acest volum, cuvinte ºi
expresii din vocabularul autentic al satului, corect
plasate în text:„cerul se înnourã cu nori cenuºii“,
„pigulirãþi iarba din stratul de lalele“,„corcovan
9 Nr. 4 • 2023
de cãlcat uitat de mama-n prizã pânã s-a
stricat,/ cea pe care-am decolorat-o noi mer-
gând de-a buºilea/ sau ºlefuindu-ne jucãriile.”,
Mochete); viii) mirosul proustian al paradisului
copilãriei („Îmi plãcea mirosul de lemn lãcuit
al noptierei second-hand./ Când voiam sã îl
resimt mai deschideam câte un sertar gol./ […]
am simþit alt miros, unul perfect identic/ cu cel
inspirat din mobilele bunicilor de la Iveºti./
Miros uitat cu desãvârºire ca ºi cum mã
pãrãsise definitiv,/ ca ºi cum mã lãsase fãrã
furnicãturi.”, ***); ix) casca nazistã ca obiect
suprarealist („Dacã sãpam cu veriºorii de la
Galaþi/ mai adânc de casca nazistului/ gãsitã
în fundul grãdinii bunicilor de la Iveºti,/ poate
gãseam un craniu, o coastã, mai multe, poate
picioarele,/ toate încãrcate cu dorul apãsãtor
care-l trãgeau în pãmânt/ mult sub cascã,/ ºi-l
trimiteam în Germania sã-l recunoascã rudele/
care l-ar fi încarnat, l-ar fi însufleþit cu iubirea
lor adunatã.”, Casca); x) plopii (Circuitul iubirii
în naturã), cataroaiele (Bolostâncile, cata-
roaiele), inundaþiile (Circuitul iubirii în naturã,
Mochete) ºi tecucenii.
În volumul închinat oraºului sephirotelor
familiale/ familiare, Cãtãlin Mihai ªtefan îmbinã
într-un mod original (vocea sa poeticã este
inconfundabilã în acest volum!) domesticul
citadin cu fantasticul (cvasi)miraculos, pate-
tismul inocent cu detaºarea douãmiistã, întâm-
plãrile biografice cu transfigurarea dusã pânã
spre discursul mitic-arhetipal.Volumul Arborele
de oraº este (ºi) o reîntoarcere la origini cu
instrumentele cele mai rafinate ºi ludice pe care
le-a avut generaþia douãmiistã de poeþi.
• Petriºor Militaru
Monica Larisa Manafu, Sã vezi ºi sã nu
crezi, Craiova, Editura Contrafort, 2021
de brânzã proaspãtã”, „podila autobuzului”,
„stobori de gard” ºi altele. Chiar dacã uneori mai
ºi iese din limbajul specific contextului, ajungând
la expresii ºi fraze potrivite mai degrabã unor
dialoguri profesionale, discuþii de salon sau de
simpozion, autoarea se vãdeºte, prin întâmplãrile
imaginate, a fi o bunã cunoscãtoare a mediului
pe care îl descrie.
În concluzie, putem crede pe mai departe cã
Monica Larisa Manafu are un remarcabil
potenþial narativ ºi cã vom mai auzi de scrierile
sale.
• Mircea Pospai
 gambitul lecturii
de Gabriel Nedelea
A rta ºi literatura surprind ºi expun, mai
convingãtor decât orice alt tip discurs,
aspectele contraintuitive ale realitãþilor ºi ale
cunoaºterii, întâmpinând nevoia de sens ºi
opunându-se plictisului. Sigur, generalitãþile ºi
afirmaþiile care alunecã spre ceea ce seamãnã a
definiþie riscã sã treacã drept truisme sau
platitudini, dar parcã uneori trebuie încercate
ºi spuse. Probabil ºi gândul-premisã cã poezia
creeazã spaþii ºi stãri favorabile individualizãrii
ºi originalitãþii adânceºte impresia de contra-
intuitiv. Uneori prea cãutate, alteori doar efecte
ale unor construcþii stilistice, implicite sau expli-
cite, aceste aspecte depind nu numai de capaci-
tatea scriitorului, ci ºi de sensibilitatea ºi de dis-
ponibilitatea afectivã ºi culturalã ale cititorului.
Robert ªerban este unul dintre poeþii care
altereazã cu luciditate determinismele cotidiene
ce ni se impun fie iraþional, în baza unui simþ
comun care niciodatã nu-ºi va revela pe de-a-
ntregul sursele ºi resursele, fie într-atât de
îndelung raþionalizate încât sunt percepute ca
naturale. O confirmã din plin ºi antologia
Învederatul apãrutã în „Cartier de colecþie” (o
serie nu cât s-ar vrea de elegantã, cu nume pe
copertã ale antologatorilor de o ºchioapã, cât
ale autorilor înºiºi sau chiar mai mari decât ale
titlurilor în care sunt grupaþi mai mulþi scriitori,
cu unele prefeþe aproximative ºi, de cele mai
multe ori, calitatea slabã a tiparului în privinþa
fotografiilor), antologie care, iatã, acoperã deja
aproape trei decenii de parcurs poetic. Titlul
indicã vectorii discursului, afirmã preocuparea
pentru mãrirea câmpului vizual, pentru
aºezarea pe orizontalã inclusiv a trãirilor scoase
din adâncurile sau din înalturile care solicitã
viziunea. Ceea ce reuºeºte poetul de la debut ºi
pânã astãzi este sã nu amplifice tensiunile
realitãþilor pe care le trãieºte, ci parcã sã le redea
la intensitatea lor fireascã sau, dimpotrivã, sã
le dezamorseze. Pentru cã, aºa cum înþelegea
Nr. 4 • 2023
încã din primul volum,„lucrurile sunt aºa cum
par/ la prima vedere” (Turnul din dinþi de
elefant), dar asta nu le face neapãrat uºor de
sesizat, de relatat ºi de descris.
În regia autorului, Învederatul pune în joc
texte din zece cãrþi de poezie: Fireºte cã exagerez
(1994); Odyssex (1996); Timiºoara în trei
prieteni (2002); Cinema la mine-acasã (2006);
O cãruþã încãrcatã cu nimic (2008); Moartea
parafinã (2010); Puþin sub linie (2015); Ascuns
în transparenþã (2017); Tehnici de camuflaj
(2018); Poemul curcubeu (2021), cãrora li se
adaugã ºi opt inedite. Una dintre trãsãturile
fundamentale care le strãbate este impresia cã
poetul nu face decât sã constate, fãrã sã
menajeze, fãrã disimulãri, fãrã hiper-inter-
pretãri, deviaþii ºi problematizãri inutile. Ro-
bert ªerban seamãnã întrucâtva, din acest
punct de vedere, cu Petre Stoica, însã doar ca
atitudine, nu ca stilisticã, imaginar sau po-
(i)eticã, având, mai degrabã, o detentã lune-
distã. Nu este însã captiv unei idei de poezie,
deºi mediteazã încontinuu asupra poeziei, însã
doar pentru a trasa un cadru propice articu-
lãrii ideilor. Astfel se întâmplã în Poem de
recomandare, de pildã, în care, la început, se
observã cã „ierarhiile încep odatã cu/ plictiseala/
ºlefuitã ca o fereastrã a orbilor”, pentru ca în
partea a doua sã se constate: „trãiesc norocul
ºi liniºtea/ cu urechile cât plãmânii/ în ochii
roºii ai cititorilor/ supravieþuiesc cuvintele/
aerul se miºcã domol/ pot sã casc/ ºi sã mã
privesc în oglindã”. κi apropie scrisul, îl uma-
nizeazã cât poate, fãrã sã aibã mari aºteptãri
inspiraþionale, comportament asumat inclusiv
prin titlurile volumelor. Pentru poezie este
suficient sã fii puþin sub linie ºi sã practici un
soi de desolemnizare: „fug de cuvintele mari/
cum fuge sufletul dintr-un hamster/ scãpat
printre picioarele patului/ în care un prunc s-
a trezit brusc/ înfometat// cuvintele mici n-o sã
10
Contraintuitiv despre
(re)umanizarea în poezie
creascã mai mult de atât/ poate cã de-asta îmi
plac/ ºi de-asta le tot chem/ fãrã sã mã supãr cã
nu vor sã vinã// de fapt/ n-aºtept nimic când în
faþa mea/ stã aºternutã hârtia/ cum nimic
altceva nu aºtept/ când sunt pe un pod/ decât
sã mã treacã dincolo/ sau sã se prãbuºeascã”
(Un pod). Poetul fuge de semioze complicate,
recurge la comparaþia finalã nu pentru a spori
semnificarea, ci pentru a elibera podul de
încãrcãturile simbolice care, în registrul poetic,
aproape cã au intrat în reflexul cititorului. Dar
asta nu anuleazã tensiunile, deºi pare cã intensi-
tatea este estompatã cu bunã ºtiinþã.
Poezia continuã ºi în aceste condiþii sã inducã
stãri de luciditate favorabile cunoaºterii auten-
tice, vizând, mai întotdeauna, deromantizarea
Robert ªerban, Învederatul. Poeme alese:
1994-2022, Chiºinãu, Editura Cartier, 2022
lor. Acest dublu proces se petrece, de pildã, în
Poem împotriva somnului: „atât de rãu îmi pare/
cã trebuie sã mã culc/ searã de searã/ adicã sã
ies de bunãvoie din viaþã ºi sã mã aºez/ fãrã
nicio luptã/ lat/ încât întotdeauna adorm cu
ochii plin de lacrimi// nu visez niciodatã/
probabil e felul morþii de a se rãzbuna/ ºi de a
nu-mi arãta absolut nimic// când mã trezesc ºi
mã privesc în oglindã/ nu mã recunosc/ am
chipul descompus/ iar dacã nu e o zi cu soare/
aºa îmi rãmâne pânã noaptea/ când m-aº
împotrivi/ somnul mã aduce în acelaºi loc/
pãrând cã nu vrea sã îmi facã nici cel mai mic
rãu”. Tema visului este recurentã, dar altfel decât
ne-a obiºnuit literatura sã ne treacã prin
portalurile sale. Într-unul dintre vise, eul se face
„subþire”„ca un viermiºor/ care cautã de zile în
ºir/ intrarea într-un mãr de plastic”, pentru ca
apoi,„în somn”, sã se „viseze un ºarpe splendid
ºi înfricoºãtor”. Ironia este, aºadar, unul dintre
procedeele la care recurge pentru a-ºi anula
eventualele efuziuni lirice ºi pentru a a-ºi regla
simþurile.
La fel sunt tratate ºi celelalte dintre temele
pãrþii nevãzute, în care, în general, poeþii îºi
proiecteazã scenariile compensatorii ºi puzzle-
urile ce scapã raþionalului, dar se impun ca o
necesitate. Relevante sunt, în acest sens, poeme
precum Fotografie norocoasã („nu la toatã
lumea Dumnezeu iese-n poze/ dar dacã ai noroc
sã nimereºti unghiul bun/ luminozitatea
potrivitã ºi sã apeºi când þi se ºopteºte/ l-ai
prins// […]// descãrcat în laptop/ Dumnezeu
se vede ºi mai bine ºi pare fericit/ l-ai conectat
la internet/ apoi la reþele de socializare/ la email
la youtube la torrente/ la ce nici n-a visat
vreodatã”) sau, tot despre Dumnezeu, Prepara-
tive de cãlãtorie: „Dumnezeu ºerpuieºte în jurul
meu/ de fiecare datã când mã pregãtesc/ sã
plec de-acasã ºi-mi fac bagajul// […]// Îl bãnu-
iesc pe Dumnezeu prin sertarele mele cu ciorapi/
amuzat cã încã le cercetez cãlcâiele/ nu cumva
sã fie albite ori/ gãurite// […]// îl aud mai apoi
pe Dumnezeu în baie/ temãtor cã nu aº uita
ceva important/ pentru nesesér”. Aceastã
abordare nu provoacã mai puþin, nu este mai
sãrãcãcioasã sau inutilã în construirea sensului,
ci pur ºi simplu dezvoltã o altã cale, o altã meto-
dologie poeticã a interogãrii ºi cãutãrii, îndelung
folositã de optzeciºti. Este o profanare (în sensul
dat de Agamben termenului), adicã o restituire
a transcendentului, o eliberare de suspiciunea
sacralitãþii care înstrãineazã. Este o ieºire din
stãrile de conºtiinþã modificate/ induse artifi-
cial prin narcoze imaginare romantice, care
apropie mai mult de nebunie, cu toate sensurile
patologice ºi metafizice atribuite acestui termen.
Existã ºi numeroase pasaje confesive, reme-
morãri pline de cele mai umane sentimente
pentru aproapele, mai ales pentru copii. Poemul
curcubeu este în întregime construit din amin-
tirile trãite în comunism, reconstituite nu în
alb-negru, ci color, aºa cum sugereazã ºi titlul,
ºi unele descrieri sau versuri ca „te-ai gândit de
câteva ori sã converteºti/ tremuratul ãla în dans”,
dar nu imediat, pentru cã „nici baterii pentru
tranzistor/ nu se gãseau”, ci în timp. Chiar ºi în
finalul acestui text rãzbate încrederea în poezie,
care trebuia sã-i supravieþuiascã, dupã Revo-
luþia în care îºi fãcuse mai multe scenarii ale
propriei morþi: „convins cã voi muri/ mi-am
scris pe un petec de hârtie testamentul/ ºi l-am
bãgat în buzunarul de sus al vestonului/ cel
din dreapta/ (în cel din stânga am pus moneda
de 1 leu ºi 3 lei/ ca sã-mi apere inima)// aveam
o dorinþã micã micuþã/ cât o propoziþie/ sã-mi
fie publicate într-o carte poeziile”. De atunci,
iatã, poetul îºi tot ajusteazã ºi împlineºte
testamentul, cu conºtiinciozitate ºi un simþ al
datoriei cu atât mai important cu cât Robert
ªerban este unul dintre foarte puþinii poeþi de
azi care cautã sã se punã în slujba umanului
(nu al supraumanului de vreo aleasã colora-
turã filosoficã) într-un sens cât se poate de
pozitiv ºi constructiv. Când nu se poate þine în
totalitate de plan, recurge la blânde ºi reconfor-
tante ironii.
Robert ªerban scrie contraintuitiv inclusiv
despre poezie ºi despre cele mai longevive ºi
împãmântenite dintre convenþiile sale roman-
tice ºi moderniste, fãrã sã recurgã la un meta-
forism radical, ci lãsându-se fascinat de firesc,
de adâncimile regulate ale realului.
 cronica literarã
de Gabriela Gheorghiºor
P oet de frunte al generaþiei optzeciste, din
categoria „volubililor prozaizanþi” (în
clasificarea lui Ion Bogdan Lefter, din Flash-
back 1985: Începuturile „noii poezii”), Liviu Ioan
Stoiciu, care a debutat editorial în 1980, cu
volumul La fanion, s-a dovedit un alergãtor de
cursã literarã lungã. N-a ieºit de pe culoarul
propriei poezii, astfel încât principalele mãrci
poetico-stilistice ale discursului sãu au rãmas
valabile ºi astãzi, asigurându-i originalitatea.
S-a observat, de la început, prozaismul sau
narativitatea, faconda neobositã ori elocinþa,
teatralismul ºi oralitatea exprimãrii, tehnica
ingambamentului („tensiunea între sintaxã ºi
prozodie” – Nicolae Manolescu, Istoria criticã a
literaturii române), ambiguitatea sau amestecul
registrelor (realismul cu visul ºi fantasmagoria,
mitologia cu burlescul, ironia cu magicul ºi
mistica).
Luare aminte (2022) ar putea fi definit ca o
maieuticã a sinelui, dacã poetul ar avea încre-
dere în cunoaºterea logic-raþionalã. Numai cã,
pentru el, primeazã iraþionalul, zvonurile trans-
cendente ºi revelaþiile mistice, considerându-se
un „mesager” al celor nevãzute, metafizice. În
Micul prinþ, Antoine de Saint-Exupéry fãcea
elogiul cunoaºterii intuitive, emoþionale, trans-
empirice: „Limpede nu poþi sã vezi decât cu
inima. Ochii nu pot pãtrunde în miezul
lucrurilor”, autorul Luãrii aminte reformuleazã
astfel: „ªtii care e secretul/ secretelor? În tot ce
înþelegi, sã înþelegi cu inima” (N-o fi sfânt).
Dialogismul poeziei lui Liviu Ioan Stoiciu
reprezintã o formã de cãutare a sinelui ºi de
accedere la niºte adevãruri personale, subiective,
inefabile. Dincolo de verbiajul de suprafaþã, se
ascunde un lirism reflexiv, care interogheazã
obsesiv rosturile poetului în lume ºi ale fiinþei
umane, în genere. Personajele poemelor, cele mai
multe umile, smintite, declasate, pot fi, în ciuda
aparentului realism, alter-ego-uri sau auto-
proiecþii, oglindiri himerice ale poetului. Tocmai
pentru cã este un gânditor, chiar dacã nu unul
de tip socratic, îl tenteazã cucuta sau lampa lui
Diogene, cinicul, însã înþelepciunea hâtrã îl
tempereazã de fiecare datã: „Lasã,/ vei avea ce-
þi doreºti din ceasul când nu vei mai gândi atât”
(Nu ajung nicãieri); nu poate trãi într-un butoi,
s-a obiºnuit sã aibã confortul civilizaþiei
postmoderne, dar „trebuie sã lase mãrturie”
(Scrie mãrunt), sã rãmânã pãzitorul focului
din vatrã (Pe lunã plinã).
Luare aminte este o neîntreruptã gâlceavã
a poetului cu sine, o polifonie dizarmonicã, în
care vocile repetã aceeaºi temã cu variaþiuni:
ratarea, eºecul, nimicnicia, inutilitatea, debu-
solarea, anxietatea, depresia, alienarea. Repro-
ºurile, dezamãgirile, probozeniile, (auto)ironiile
curg în cascadã:„Ce se zvârcoleºte în el e o bestie”
(O bestie), „Sunt rãvãºit, numãr pe dinlãuntru
vârtej/ dupã vârtej” (Tras la fund), „Tu eºti?
Bântuit de ruinã” (Bântuit de ruinã), „nu-mi
mai folosesc la nimic” (Nu mã pot înfrâna),„Am
fost ultimul prost, nu/ m-am învrednicit
niciodatã destul sã vãd nevãzutul” (A scris),
„Numai dezechilibru. Nu vrea/ sã pomeneascã
de duhul/ necurat care îl chinuieºte” (În
defensivã), „e pus pe linie moartã” (Îi e în fire),
„Lãsat cum e pradã deznãdejdii. Bufon” (Bufon),
„Trãieºte ca apucatul, nu mai primeºte niciun
semnal,/ bâjbâie dupã ieºire, la vârsta lui ce-i
mai/ trebuie sã stea pe aici? Nu// gãseºte odatã
ce cautã, o tot ia pe cãi ocolite, pe unde nu/ l-a
purtat raþionamentul? S-a rãtãcit/ prin aceastã
pãdure a lucrurilor inutile, înmulþite în timp./
A pãrãsit atâtea dintre cele începute ºi i-a/
încremenit de atâtea ori/ sufletul…” (Nimic nu
e al lui),„Stai o secundã ºi mediteazã la tine: nu
e/ aºa cã nu-þi mai eºti drag? ªi te-ai sãturat de
hazul tãu,/ sã te vezi în oglindã în fiecare zi ºi
sã/ te cerþi cã nu eºti cel care ai fost, mai viteaz
ºi mai curat?/ La ce-þi mai foloseºti acum?”
(Trãncãneºti),„Se complace în aceastã/ situaþie,
de-a fi într-o stare/ permanentã de nefericire,
de a-ºi fi propriul inamic” (Om de nimic), „Bã,
Ioane, cineva/ a încurcat lumile pe aici…”
(Încurcãturã), „E atâta mister de jur împrejur.
Degeaba” (N-a înþeles nimic din ce a trãit),„Stau
Gâlceava poetului cu sine
la o tarabã plinã cu ºiraguri ºi mãrgele aduse
de peste/ mãri ºi þãri ºi vând poeme, vând
versuri,/ îmi vând sufletul, strig ºi gesticulez,
«Poezii! Vând poezii!»,/ nu le cumpãrã/ nimeni.
Ce mi-a mai rãmas decât sã-mi iau câmpii?”
(Dau declaraþie),„Vino-þi în fire. Asta e situaþia”
(Cu ce s-a ales) etc. Tot poezia aratã ºi cãile de
redresare a fiinþei tulburate ori pustiite, mijloa-
cele de liniºtire, de regãsire a sinelui ºi de obþinere
Liviu Ioan Stoiciu, Luare aminte, Editura
Rocart, Bãbana, 2022
a unor iluminãri, fie ºi fulgurante: dialogul (in-
terior sau cu alteritatea), rugãciunea, lepãdarea
de cele lumeºti, smerenia, dar ºi reconectarea
cu natura, dragostea, reînvãþarea bucuriilor
simple. Acestea sunt tot atâtea exerciþii de
purificare, de vindecare (prin artã), de (re)spiri-
tualizare. Tonul devine uneori exhortativ, ca în
textele motivaþionale. Poetul însã nu poate fi cu
desãvârºire împãcat, în acord permanent cu
sine ºi cu cei din jur, fiindcã abia asemãnarea
cu ceilalþi îi dã presentimentul nebuniei (Mult
nu mai ai). De aceea, pentru atingerea sacrului,
11
ar fi în stare chiar de un surprinzãtor pact cu
diavolul: promite cã-l elibereazã, „dacã-l duce
într-o noapte în spinare ºi prin vãzduh/ pânã
la Ierusalim” (Îmbunãtãþit).
Existã în Luare aminte, pe lângã forfota
vocilor masculine ºi feminine, o serie de imagini
poetice de o rãvãºitoare, crudã ºi violentã fru-
museþe, dar ºi câteva viziuni extraordinare,
deopotrivã, fascinante ºi înspãimântãtoare,
suprarealiste sau expresioniste. De pildã, sec-
venþa în care omul îºi târâie o cãmaºã de pijama
pãtatã de sânge, legatã cu sfoarã, ca ºi cum ar
trage dupã sine sufletul, „o cârpã murdarã”
(Mofturi); stop-cadrul cu femeia goalã în soare,
sugându-ºi sângele din palma înþepatã de
curpeni, întinsã la plajã pe o lespede de mor-
mânt (Iradiatã); flash-ul cu melcii striviþi sub
picioare (Recunosc); punerea sub lupã a unei
omizi pãroase, mângâiatã ºi descântatã sã se
metamorfozeze în fluture (Ameninþaþi de
singurãtate); râsul de clovn, parcã amplificat,
ºi propriul chip zburlit, ieºit dintr-o cutie cu
arc, la un iarmaroc din Adjudul copilãriei (Pânã
aici a ajuns); poetul transformat în liliputan,
amestecat, într-un castron, cu fãinã, boabe de
mercur, un lichid roz toxic ºi sânge din vena
tãiatã cu lama (În creuzet); o cruce împletitã
din cârpe negre, pe perna albã, unde-ºi pusese
cândva capul femeia iubitã ºi pierdutã (Scri-
soare); moºnegii întorcându-se de la împãrtã-
ºanie cu femeile lor din tinereþe în cârcã (Feri-
ciþi); apariþia spectralã a bunicii Steliana pe linia
feratã, la Cantonul 248 (Trãncãneºti), tânãrul
în genunchi, înfigându-ºi cuþitul în inimã, în
faþa oglinzii dulapului (Un pãcat mic); sunetul
metalic, de alãmuri, bacovian, al unei fanfare
de înmormântare, în duhoarea unor curþi
dosnice (Reîmpãcat cu mine); doi îndrãgostiþi
goi, cântând, dansând ºi chiuind, noaptea pe
câmpuri (Din destul); un ins tras din el însuºi
prin creºtetul capului (Nimic nou); milogii goi
pânã la brâu, spãlând un butoi mare în gârlã
(Milogii); paparuda zdrenþãroasã, jucând în
fumul grãmezilor de frunze aprinse (Îþi amin-
teºti); statuia din cocã pe care o lasã poetul la
Mânãstirea Pasãrea (Mesager); briciul de ras
la gât ºi picãturile de sânge (Mai mare ruºinea);
orchestra de pe fundul lacului, cântând de
sãrbãtoare, valsuri ºi colinde (Bufon); sânge-
rarea piciorului unui sfânt de pe peretele unei
biserici, parcã tarkovskianã, ºi atingerea rãnii
cu degetul de cãtre poetul în chip de Toma ne-
credinciosul (Hãrþuire).
Luare aminte este mãrturia poeticã memo-
rabilã a unui trãitor în intermundii, la graniþa
fluidã dintre regimul ontologic realist al
cotidianului ºi cel magic/ mistic al halucinaþiei.
Liviu Ioan Stoiciu scrie, într-un fel, de peste
patruzeci de ani, o singurã carte de poezie, în
rãtãcirea printre apãsãrile schimbãtoare ale
societãþii, tenebrele interioare, „ruinele me-
moriei” ºi visele de redempþiune.
Nr. 4 • 2023
 Dialoguri

Monica Pillat

Trãim în miezul unei maree,

între veghe ºi vis þine la suprafaþã ºi, când îmi dau seama cã apa
e de esenþã divinã, mã invadeazã o bucurie care
m-ar omorî dacã nu m-aº trezi la timp.
– Cum faci sã nu uiþi visele? ªtii – putem
spune aºa – sute de vise încã? Le þii minte, aºa e?
Interviu realizat de Cristian Pãtrãºconiu – Mai întâi, când mã trezesc, nu deschid
ochii imediat, ci încerc sã le memorez. Dacã sunt
revelatoare, simt nevoia sã le scriu, ca sã nu le
uit. Aºa se face cã mi-am adunat în timp o
„Experienþele avute în somn mi-au dezvãluit rãspunsuri salvatoare la zându-se din propoziþii. Uneori apar modele mulþime de vise în jurnalele mele de noapte. Nu
întrebãrile ºi neliniºtile diurne, revelându-mi cã obstacolele cu care mã lupt când geometrice de o simetrie desãvârºitã, aºa cum le aºtern din narcisism, ci dintr-o nevoie
sunt treazã devin derizorii atunci când adorm ºi mã desprind din carapacea se aratã la microscop structura armonioasã a imperioasã de a învãþa ceva din ele.
timpului. Cunoaºterea prin vis mi-a deschis orizontul minþii ºi m-a iniþiat în fulgului de nea. Acestea sunt pentru mine – Este visul (oarecum) cum este scrisul? Ce
tainele iubirii de dincolo de moarte. De aceea, þin sã aduc cititorilor darul luminii semnele care îmi aratã începutul pornirii spre fel de vieþi paralele sunt cele douã? Reale, ireale?
ºi al speranþei, pe care l-am primit în atâþia ani de noapte. Dupã trezirea din somn, celãlalt tãrâm unde domneºte fluiditatea. Complementare, contradictorii?
dupã aducerea aminte a celor petrecute ºi arãtate, dupã transcrierea lor pe hârtie, – ªi þie, ºi mie ne place acest cuvânt: tainã. – Oniricul stimuleazã imaginaþia, deoarece
a urmat decantarea visului în vers, distilarea lui în basm. Tot ceea ce am scris pânã Avem amândoi câte o carte care are cuvântul ne furnizeazã alternative insolite ºi eliberatoare.
acum în prozã ºi în poezie a venit din împletirea, beneficã pentru mine, a oniricului acesta în titlu. Ce e taina pentru tine? Visele pot da astfel idei celor dedicaþi scrisului,
cu starea de veghe, a imaginaþiei cu realitatea.” – aceasta este, foarte pe scurt, – Desigur te gândeºti la volumul tãu de fiindcã propun cãi de explorare ºi soluþii care
perspectiva din care priveºte – ºi gândeºte, ºi analizeazã – visele Monica Pillat. O interviuri intitulat De tainã ºi la recent apãruta scapã raþiunii ºi logicii diurne. Dar artistul
profesionistã a viselor, Monica Pillat „e un fel de medium. Ea este un om a cãrui mea carte, Somnul de tainã, unde am þinut sã- filtreazã ºi decanteazã conþinutul sugestiilor
memorie, a cãrei inteligenþã funcþioneazã printr-un instrument cognitiv care nouã mi aºtern pe hârtie misterele vieþii onirice. venite pe panta somnului, dând o nouã coerenþã
nu ne este neapãrat familiar. Acest instrument cognitiv este visul. Monica Pillat Odatã, o prietenã m-a întrebat dacã nu mã viziunii poetice. În acest sens, scrisul iniþiazã un
viseazã, Monica are vise geniale. Monica învie morþii prin visele sale. Visul este, tem cã, povestindu-mi visele de noapte proces alchimic de sublimare a închipuirilor
pentru ea, un instrument al readucerii la viaþã, este un instrument al Învierii” altcuiva, ele ar putea sã-ºi piardã puterea, nocturne. Pe de altã parte, somnul presupune
(Horia-Roman Patapievici). tocmai pentru cã, spunea ea, acestea sunt profunde metamorfoze ale fiinþei, iar la aceste
De curând, la editura Spandugino, Monica Pillat a publicat volumul Somnul daruri cu destinaþie unicã. Eu cred, însã, cã prefaceri a recurs Kafka în vestita sa scriere în
de tainã. De la acesta pleacã ºi dialogul de faþã – parte delicatã ºi importantã a împãrtãºirea unei taine celorlalþi sporeºte care coºmarul transformãrii omului în insectã
unui alt proiect editorial. miracolul firii. ajunge metafora neînsemnãtãþii individuale ºi
– Ce tainã sunt visele? Tainã sau taine? a indiferenþei celor din jur. Este în acelaºi timp o
– Câte vise poate avea un om într-o viaþã? – Visele ne pun în faþa unor taine care ne parabolã a înstrãinãrii lumii de aproapele sãu.
pustiul într-o oazã de bucurie ºi de liniºte.
– Existenþa noastrã poate fi comparatã cu leagã de tot ceea ce a fost pânã la noi ºi de tot – Cu cine te întâlneºti în visele tale?
Frumuseþea era legatã acolo de conºtiinþa
o plajã scãldatã ritmic de valurile nopþii. Nu ce va fi dupã ce vom înceta sã vieþuim aici. – Cum visele au de multe ori o funcþie
apartenenþei.
poþi numãra valurile, dar vezi cum aceste ape Timpurile ºi spaþiile pot fi trãite în simulta- compensatoare, cei întâlniþi pe potecile somnului
– Tu ai visat acele vise sau, uneori mãcar, ai
imaginare transformã opacitatea nisipului neitate, în cuprinsul viziunilor noastre noc- sunt fie cei absenþi, de care îmi este dor, sau cei
avut poate sentimentul cã visele te-au visat pe
diurn în transparenþã. Când ne trezim din somn, turne, de aceea, în momentele privilegiate ale faþã de care am un sentiment de vinã. ªi într-un
tine?
cãutãm contururile pe care noaptea le ºterge. unor revelaþii, identitatea fragmentarã a indi- caz ºi în celãlalt, visul mã ajutã sã dreg pro-
– Poate cã visele pe care le avem noaptea se
Astfel trãim în miezul unei maree, între veghe vidului descoperã întregul din care s-a des- vizoriu neajunsurile pe care le-am creat în ani
aseamãnã fiinþei noastre lãuntrice. Proverbul:
ºi vis. prins, îºi exploreazã universalitatea, vechimea celorlalþi, ori sã ºterg barierele timpului ºi ale
„Spune-mi cu cine te însoþeºti, ca sã-þi spun
– Câte vise a visat Monica Pillat? ºi vastitatea. spaþiilor care mã despart de ei. Uneori se
cine eºti” ar putea fi în acest sens modificat în
– Am avut atâtea vise cât sã-mi dau seama – Marele vis al Monicãi Pillat? E deja visat întâmplã ca cei întâlniþi în plãsmuirile nopþii sã
zicala: „Povesteºte-mi ce visezi, ca sã ºtiu cum
de dualitatea fiinþei mele care penduleazã între sau îl aºteaptã? fie personaje din cãrþile care m-au marcat
eºti”. În acelaºi timp, e limpede cã nu suntem
nevoia acutã de repere ºi de certitudini palpa- – Eu vãd viaþa ºi visul ca pe niºte construcþii sufleteºte ori chiar autori cu care mi-am dorit
deloc stãpâni pe plãsmuirile onirice pe care le
bile, pe de o parte, ºi dorul dezmãrginirii ºi al la care lucrez fãrã oprire, conºtient sau incon- sã vorbesc sau sã îmi fie cãlãuze.
avem. Deseori, chiar ni se pare cã în vis se joacã
desfacerii din limite, pe de alta. ºtient. Marele meu vis e fãcut din cãrãmizile – Cu cine încã nu te-ai întâlnit acolo ºi ai
altcineva cu noi, dându-ne peste cap convin-
– Câte vise frumoase? vii, minuscule ca dimensiuni, ale existenþei vrea sã te întâlneºti?
gerile diurne, prejudecãþile ºi mai ales siguranþa
– Depinde ce înþeles dãm frumuseþii: ea ambivalente de pânã acum. Ele se adaugã – Cu personajele unor cãrþi pe care încã nu
de sine.
poate fi fundalul unor coºmaruri ale rãtãcirii, neîncetat clãdirii începute demult, dar tot- le-am scris, dar la care am început sã mã
– Cum visezi? Sã spun altfel: visezi cu
sau poate fi izvorul divin al sentimentului de deauna rezultatele mi se vor pãrea derizorii. gândesc.
metodã?
siguranþã. Mi s-a întâmplat, de pildã, sã visez Idealul meu ar fi sã fiu, dar poate chiar sunt, – Ce teritoriu e visul? Ce fel de Terra Incog-
– Am încercat, urmând exemplul unui
cã mergeam pe malul mãrii, într-o dimineaþã deja, aºa cum suntem cu toþii, visele Domnului. nita? Întreb aceasta, desigur, pe o „profesionistã a
predecesor ilustru precum Edgar Allan Poe, sã
de cristal, dar splendoarea peisajului era sfâ- – Un top 3 al viselor tale – dintre cele visate? visului.”
surprind momentul în care mintea trece pragul
ºiatã de spaima cã nu ºtiam de unde veneam ºi – Iatã o trinitate a acestor experienþe la – Într-adevãr, visul este tãrâmul incerti-
stãrii de veghe, cufundându-se în somn.
încotro mã duceam. La polul opus acestei care m-aº opri: visul în care sunt înconjuratã tudinilor, dar ºi al tuturor posibilitãþilor, fapt
Cortina întunecatã, ce se lasã peste vãz, când
viziuni, þin minte visul în care cutreieram un de o iubire nevãzutã ºi mã tem ca ea sã nu se care poate fi pe cât de promiþãtor, pe atât de
închid ochii începe sã se subþieze ºi, treptat,
deºert fãrã sfârºit, fiind însoþitã de o umbrã întrupeze în cineva; visul în care mã aflu înfricoºãtor. Acolo, þi se poate întâmpla orice, ºi
imaginile curgãtoare mã iau cu ele, ca niºte
albã. Prezenþa acelei umbre veghetoare îmi printre strãini ºi deodatã îl vãd pe Dumnezeu în bine, dar ºi în rãu. De unde ºi intensitatea
valuri, în larg. Ideile se desfac ºi se învãlmãºesc,
transfigura singurãtatea, preschimbând care se uitã la mine cu ochii tatei; în sfârºit, sentimentului cu care te poþi trezi din somn: fie
fãrã noimã, cuvintele o iau razna, desprin-
visul în care sunt în largul unei mãri care mã

Nr. 4 • 2023
12

cu regretul sfâºietor cã ceea ce þi s-a arãtat ca
frumuseþe, speranþã ºi iubire nu a fost decât
un vis, fie cu bucuria imensã a prizonierului
eliberat dintr-o cumplitã capcanã nocturnã.
Desigur, între aceste extreme, poþi avea parte
de cãlãtorii iniþiatice care îþi dezvãluie faþa
nevãzutã a realitãþii, adâncimea suprafeþei,
aisbergul fiinþei, misterul creaþiei. Sunt aspecte
ale oniricului care i-au fascinat pe romantici ºi
pe suprarealiºti, dar ºi pe exploratorii postmo-
derni ai lãuntricului.
– La tine: noaptea limpezeºte ziua? Sau,
uneori, o ºi complicã?
– ªi una, ºi alta. Adesea, cum þi-am mai
spus, visele de noapte îmi aduc înapoi ceea ce,
în realitatea de zi cu zi, am pierdut definitiv ºi,
în acest sens, oniricul devine un fel de Meºter
Manole care construieºte noaptea ceea ce ziua
s-a dãrâmat. Aceastã recuperare pe jumãtate a
celor dispãrute din viaþa mea îmi îmblânzeºte
deznãdejdea, îmi lumineazã sufletul, dezvã-
luindu-mi cã fundãtura în care mã credeam
captivã nu este decât o aparenþã ce mã
împiedicã sã îmi desluºesc drumul mai departe.
Alteori, însã, visele de noapte ridicã obstacole
în faþa certitudinilor mele diurne, punându-
mi la îndoialã convingerile. Complicarea care
rezultã, împingându-mã uneori pe muchia
coºmarului, este totuºi, în opinia mea, un
fenomen benefic, deoarece strãpunge orizontul
rutinei ºi mã scoate din limitãrile obiºnuinþei.
– Ce ne dã visul – starea de vis – în plus, în
mod semnificativ decât primim de la starea de
veghe?
– Incertitudinea care corecteazã limitele ºi
închistarea. Apoi, în somn, sentimentele au
puterea de a face vizibil nevãzutul, dupã cum
au ºi forþa de a anihila familiarul, lãsându-ne
pierduþi în neant. Mai concret spus, iubirea ne
aduce pe cei dragi de dincolo lângã noi, pe
parcursul viselor, pe când îndoiala ºi frica ne
deviazã drumul întoarcerii la ei.
– Te poþi antrena pentru vise sau ele vin
independent de voinþa noastrã?
– Nu pot afirma în niciun fel cã existã
strategii ºi tactici prin care sã mã antrenez pen-
tru anume experienþe onirice. Dar, de multe ori,
în timpul primejdiilor cu care m-am confruntat
în vis, mi-au venit în ajutor credinþa ºi cultura,
cei doi piloni ai orientãrii ºi speranþei. Fãrã
aceste repere, nu doar în somn, ci ºi în stare de
veghe, te poþi rãtãci iremediabil.
– Visul e o peºterã a lui Aladin?
– Desigur. Acolo, în visteriile nopþii dãm
peste comorile adunate de la începutul lumii ºi
pânã azi. Cuferele pe care le deschidem au
aparþinut unor civilizaþii dãinuitoare prin ceea
ce ne-au lãsat. E vorba despre acel tezaur de
reprezentãri ancestrale despre care au vorbit
cu atâta acuitate Jung, Bachelard ºi Durand,
atrãgându-ne atenþia asupra imaginarului
psihic din care fac parte minþile noastre.
– Dacã da – dacã acolo avem, cum ºi eu
cred, împreunã cu tine, comori – de unde sunt
aduse aceste comori? Aduse sau, ca sã rãmânem
la basmul atât de faimos, de unde sunt furate?
– Unele vise ne vin de demult, altele din
viitorul încã netrãit, chiar noi înºine cãpãtãm
în somn alte identitãþi ce ne descoperã natura
palimpsesticã a fiinþelor noastre. Atunci putem
sesiza, ca la lumina unui fulger, cã suntem fãcuþi
din tot ºi din toate câte au existat ºi vor con-
tinua sã existe. Suntem fiecare în parte un aliaj
din tot ceea ce ne-a precedat ºi va veni dupã
noi. Geneticienii au studiat partea care e de-
numitã „zestre geneticã”. Literaþii s-au con-
centrat asupra aspectelor legate de „moºtenirea
culturalã”. Psihanaliºtii din ºcoala lui Jung au
acordat atenþie imaginarului provenit din
„inconºtientul colectiv”.
– De ce e plinã Biblia de vise? Vise profetice?
– Atât în Vechiul, cât ºi în Noul Testament,
Dumnezeu vorbeºte cu oamenii în vis. Creatorul
îºi cãlãuzeºte Creaþia îndrumând-o prin viziuni
ºi revelaþii. Întregul se oglindeºte în fragmen-
taritate, insuflându-i putere ºi har. Visele pro-
feþilor îmbuneazã prezentul, cautã sã îl corecteze,
dându-i încrederea într-un viitor al mântuirii.
– Dacã Biblia e vie – ºi desigur cã e aºa! –,
aceasta înseamnã cã visele profetice sunt, cum
ar spune Horia Roman-Patapievici, „purtãtoare
de viitor”? Sunt valabile ºi vor fi valabile?
– Bineînþeles.Visele profetice vorbesc despre
rostul divin al timpului, despre epifania finalã
a lumii, despre întoarcerea acasã a fiului
risipitor, care este ºi parabola pãrþii revenind
la întregul din care s-a rupt.
– De ce doarme Isus pe corabia în furtunã?
– Din Noul Testament, aflãm cã Fiul Omului
nu are loc pe pãmânt unde sã-ºi culce capul,
aºa cum au vulpile vizuini pentru odihnã. Isus
e surprins însã dormind numai o singurã datã:
anume, pe o corabie zdruncinatã de furtunã.
Ucenicii înspãimântaþi Îl trezesc, ca sã-i apere
Dialoguri
de furia elementelor, ºi atunci Domnul îi ceartã
pentru necredinþa lor. Somnul Lui nu este ab-
senþã, ci încredinþare absolutã în veghea divinã.
Isus potoleºte apele ºi liniºteºte cerurile, fãcând
dovada puterii sale asupra naturii dezlãnþuite.
Dar somnul Lui de mai înainte este ºi un test
de încredere pe care ucenicii îl rateazã.
– De ce dorm ucenicii în momentele teribile
din Grãdina Ghetsimani?
– Deºi Isus îi îndeamnã la veghe, în cea mai
cumplitã noapte a Sa pe pãmânt, ucenicii se
prãbuºesc în somn, devenind absenþi. Este o
slãbiciune pe care, ajungând mai târziu apostolii
Domnului, ei o vor învinge, prin harica trezvie
ce o capãtã de Rusalii. Dupã Învierea ºi dupã
Înãlþarea la cer a lui Isus, cine ar mai putea
lupt, când sunt treazã, devin derizorii, atunci
dormi buºtean? Mântuitorul ne-a dãruit cel mai
când adorm ºi când mã desprind din carapacea
preþios vis din câte am putea avea vreodatã…
timpului. Cunoaºterea prin vis mi-a deschis
– Visezi – ai visat – cã scrii?
orizontul minþii ºi m-a iniþiat în tainele iubirii
– Nu chiar. Am visat cã încercam sã le citesc
de dincolo de moarte. De aceea, þin sã aduc ºi
iubiþilor mei pãrinþi, duºi din aceastã lume,
altora darul luminii ºi al speranþei pe care l-am
poemele pe care le compusesem în lipsa lor,
primit în atâþia ani de noapte”.
însã, de fiecare datã, scrisul de pe pagini se
– Cãrþile tale sunt adânc contaminate de
înceþoºa ºi îmi era imposibil sã le transmit ceva
vis(e)?
din ele. Totuºi, zâmbetul lor de la urmã îmi arãta
cã ei le ºtiau dinainte. Poate cã, în fond, le – Tot ceea ce am scris pânã acum în prozã
aºternusem pe hârtie, vegheatã de ei, din ºi în poezie a venit din împletirea beneficã pentru
nevãzut. mine a oniricului cu starea de veghe, a
– Dar ai visat cã ai visat? Vis în vis? imaginaþiei cu realitatea. Structura tripartitã a
– Da, de multe ori. Poate din dorinþa mea cãrþii pomenite mai sus reflectã trecerea de la
de a þine minte ºi de a povesti unele vise. De vis la vers ºi la basm.
pildã, mi s-a întâmplat sã îl întreb pe tata în – Unde se duc visele?
somn cum i se par visele mele cu el, cât e de – Acolo unde le laºi sã se ducã. Dacã le uiþi,
adevãrat ceea ce mi s-a arãtat în câteva dintre e ca ºi cum nu le-ai avut, dacã le memorezi, îþi
ele. Rãspunsul lui e adesea evaziv; alteori îi pot deveni cãlãuze. Depinde de tine ce alegi sã
povestesc un vis care începe sã se modifice, pe faci cu ceea ce þi se dã.
mãsurã ce îl narez, iar la sfârºit, tata mi-l – Mor sau dispar visele? Care verb dintre
tãlmãceºte într-un registru mult mai tainic. cele douã þi se pare mai adecvat? Sau poatã cã
– Cum sunt sau cum pot deveni utile pentru un altul, ºi mai potrivit decât cele douã?
lecturã visele cuiva? – Visele nu mor ºi nici nu dispar, dacã le þii
– Cu alte cuvinte, de ce cartea mea, Somnul minte ºi mai ales dacã le pui în cuvinte pe hârtie.
de tainã, apãrutã de curând la Editura Eu vreau sã le fac sã dureze prin scris ºi atunci
Spandugino, ar putea fi utilã cititorilor? Am ele intrã natural, cu farmecul lor aparte, în
sã-þi rãspund cu aproape aceleaºi cuvinte pe existenþa mea diurnã, poate ºi în viaþa celor
care le-am pus în avanscena acestui volum: care mã citesc.
„experienþele avute în somn mi-au dezvãluit – Visul e un avanpost pentru Viaþa de Apoi?
rãspunsuri salvatoare la întrebãrile ºi neliniºtile – Nu ºtiu. Cum aº putea?
diurne, revelându-mi cã obstacolele cu care mã
13 Nr. 4 • 2023
 Dialoguri
Iubesc românii, bunãtatea pe care o vãd pretutindeni
în lucrurile mãrunte din viaþã, umorul pe care îl au
chiar ºi în cele mai întunecate vremuri ºi prieteniile
care dureazã o viaþã
Interviu realizat ºi tradus de Simona Preda
– În primul rând vã felicit pentru acest ro-
man – Dosarul Bucureºti (Editura Corint Fic-
tion, 2022) – ºi, fireºte, prima mea întrebare este
cea referitoare la momentul în care v-a venit
ideea scrierii acestuia. Cum s-a întâmplat?
– Am scris la început un roman romantic
despre Pusha, o fetiþã pe care am cunoscut-o
în Bucureºti, când aveam ºase
ani ºi de care am fost foarte
îndrãgostit. Puteþi spune cã un
copil nu este suficient de mare
pentru a înþelege iubirea, dar eu
sunt convins cã un copil este
singurul care poate înþelege
iubirea în forma ei cea mai purã.
Cel puþin, pentru mine, Pusha
a devenit simbolul nu numai al
unei iubiri pierdute, ci al unei
întregi copilãrii pierdute care a
rãmas neterminatã la Bucureºti.
Cu timpul, mi-am dat seama cã
povestea de dragoste nu era
suficientã. Orice mare poveste
de dragoste are nevoie de un
fundal istoric, aºa cum gãsim
în Rãzboi ºi pace, Doctor Jivago,
Antonius ºi Cleopatra ºi multe
alte cãrþi – fireºte, a nu se înþe-
lege cã îmi compar romanul cu
aceste capodopere! Revoluþia
din România, la care mã refer
în roman, a fost un mare eve-
niment istoric, ce a marcat nu
doar cãderea regimului brutal
al lui Ceauºescu, ci ºi sfârºitului
comunismului în Europa. ªi,
fireºte, ca multe alte evenimente mari, momentul
a oferit multe mistere nerezolvate. Ultimul lucru
de care aveam nevoie a fost de a lega aceste
douã teme împreunã – povestea de dragoste ºi
revoluþia. În felul acesta, a apãrut povestea
Nr. 4 • 2023
William Maz
despre spionaj.
– ªi, totuºi, de ce aþi ales momentul Revoluþiei
din 1989?
– Un roman cu temã istoricã are nevoie de
o perioadã unicã ºi adesea violentã din istorie,
care sã îi confere scriitorului posibilitatea de a
crea fundalul poveºtilor personale pe care vrea
sã le spunã. Revoluþia din România a fost unicã
în atâtea privinþe ºi existã încã multe întrebãri
care rãmân fãrã rãspuns despre acest moment,
ceea ce mi-a permis sã folosesc „licenþa poeticã”
pentru a umple acele goluri cu propria poveste.
14
În plus, fiind nãscut în Bucureºti, am un interes
personal pentru România ºi pentru Revoluþie
ºi am vizitat þara de mai multe ori, atât în anii
regimului lui Ceauºescu, dar ºi dupã cãderea
lui.
– Cum v-aþi documentat pentru acest ro-
man? Din pagini reiese cu uºurinþã cã a scrie
despre România reprezintã un subiect familiar...
– M-am nãscut în Bucureºti ºi am plecat
cu pãrinþii mei din þarã când aveam ºase ani.
Începând cu 1970, însã, am revenit în Bucureºti
pentru a vizita rude ºi prieteni. În aceastã
perioadã am vorbit cu mulþi oameni din paliere
diferite ale societãþii ºi m-am plimbat pe strãzile
din Bucureºti ca sã îmi dau seama cu ochii mei
cum trãiau oamenii, cum vorbeau, ce gândeau
ºi cum s-au descurcat. Am vãzut cum era apro-
vizionarea cu mâncare, de fapt, rafturile goale
ale magazinelor ºi disperarea din ochii bãr-
baþilor ºi a femeilor care încercau sã îºi hrã-
neascã familiile în timp ce trebuiau sã facã faþã
corupþiei de la toate nivelurile societãþii. Am
vãzut ºi am simþit frica de Securitate, rezerva
oamenilor de a vorbi împotriva regimului,
microfoanele instalate în interiorul telefoanelor,
propaganda de pretutindeni ºi informatorii –
care ar fi fost unul din patru din populaþie.
Într-un an, am petrecut o lunã întreagã în
Bucureºti ºi m-am contopit cu aceastã societate,
încercând sã o înþeleg mai bine. Faptul cã vor-
beam limba românã mi-a dat posibilitatea sã
fiu apropiat de rudele mele ºi de prieteni, iar ei
au putut sã îmi povesteascã adevãrul din vieþile
lor.
– Cum aþi creat personajul Andrei Pincus?
A fost inspirat de cineva anume?
– În America, pânã când am plecat la
colegiu, am crescut într-o societate de emigranþi
români ºi greci. Vorbeam toþi limba românã.
Aveam mulþi prieteni care veneau în casã la noi
ºi cu care discutam noutãþile despre România
ºi cum se descurcã rudele noastre rãmase acolo
ºi în ce mãsurã viaþa din România avea sã se
schimbe. Personajul Andrei Pincus este o
combinaþie de mai multe persoane care au fost
prieteni ai familiei mele.
– Ce ne spuneþi atunci despre personajul
Bill Hefflin?
– ªtiþi cum spune Flaubert: „Madame
Bovary c’est moi”. Bill Hefflin îmi seamãnã, are
trãsãturi de-ale mele ºi chiar momente de viaþã
pe care le-am trãit ºi eu, însã sunt ºi multe alte
pãrþi care sunt purã fantezie. Am fost la
Harvard, însã eu nu am fost niciodatã abordat
de CIA. A fost o fatã numitã Pusha în copilãria
mea, dar nu am revãzut-o niciodatã. În multe
privinþe, Hefflin este un bãrbat a cãrui viaþã
reflectã unele dintre propriile mele experienþe,
dar în altele este imaginatã pentru acest perso-
naj o viaþã pe care n-am avut-o niciodatã, ceea
ce este, în fond, frumuseþea de a scrie ficþiune.
– Cât timp aþi lucrat la acest roman?
– Documentarea romanului a durat
aproximativ un an. Am citit multe cãrþi despre
revoluþie, dar ºi articole de ziare în mai multe
limbi, lucrãri academice ºi rapoarte guver-
namentale. Scrierea propriu-zisã mi-a luat cam
doi ani. Dar la subiect m-am gândit cu mulþi
ani înainte de a începe sã îl scriu.
– Care a fost cea mai mare provocare în
timpul scrisului?
– Cea mai mare provocare a fost sã leg cele
trei paliere, aspecte ale romanului: povestea de
dragoste, povestea de spionaj ºi evenimentele
istorice. Mi-am dorit sã inserez în roman ºi puþin
realism magic, în mod special în sfârºitul
poveºtii de dragoste, atunci când Hefflin o
gãseºte pe Pusha. Este un final ireal într-o lume
normalã, dar, aºa cum Hefflin însuºi spunea,
nu ºi în lumea lui Tanti Bobo. Am vrut ca magia
lui Tanti Bobo sã intre în povestea de dragoste
pentru cã, pânã la urmã, ce este mai magic

decât dragostea?
– Dar aceastã pasiune pentru serviciile se-
crete ºi lumea spionajului de unde vine?
– Mi-au plãcut întotdeauna poveºtile
despre spioni, în special cele legate de Rãzboiul
Rece. Sunt un mare fan al lui John le Carré ºi al
vechilor filme britanice de spionaj. Lupta
împotriva comunismului a oferit un câmp
bogat pentru spionaj între douã superputeri
nucleare care ºi-au folosit serviciile de informaþii
pentru a încerca sã pãtrundã în cealaltã parte.
Spre deosebire de romanele despre rãzboiul
împotriva terorismului, romanul de spionaj din
timpul Rãzboiului Rece este un gen mai subtil
de strângere de informaþii între oameni din
medii europene ºi reguli de joc similare. Este, în
fond, un efort intelectual mai mare din partea
scriitorului, dar care îi permite sã descrie
punctul de vedere al fiecãrei pãrþi implicate ºi,
totodatã, sã observe cum trãiesc oamenii în alte
sisteme de guvernare.
– Este dificil sã scrii ficþiune istoricã?
– Îmi place sã scriu ficþiune istoricã. Multe
romane excelente au istoria ca fundal pentru
poveºtile din ele. Cercetarea este una dintre
preocupãrile mele favorite, pentru cã învãþ
multe lucruri în timpul acestui proces.
Contextul istoric ajutã dând formã intrigii ºi
personajelor ºi îi permite scriitorului sã aducã
profunzime poveºtii pe care vrea sã o spunã.
Desigur, intervin ºi întrebãrile: cât de fidel ar
trebui sã fie scriitorul faptelor istorice? Se pot
umple golurile istorice doar cu imaginaþia
scriitorului? În romanul meu am încercat sã
rãmân fidel datelor istorice ºi sã aduc propria
interpretare doar acolo unde faptele lipseau
sau datele nu erau disponibile. Cu toate acestea,
multe întrebãri rãmân fãrã rãspuns atunci
când se vorbeºte despre Revoluþie – a fost cu
adevãrat o revoluþie sau o loviturã de stat? Cine
a început-o? Cine au fost lunetiºtii din Orientul
Mijlociu de la Timiºoara, pe care încã îi mai
poþi vedea pe YouTube? Ce rol a jucat cu adevãrat
generalul Stãnculescu? Cum a apãrut brusc
Iliescu în calitate de ºef al noului guvern? Când
vor fi fãcute publice pe deplin arhivele
Securitãþii pentru a ne permite sã gãsim aceste
rãspunsuri?
– Vã este dor de România? ªi, mai exact, de
ce anume vã este dor?
– Am scris în carte, este acolo. Mi-e dor de
limbã, în primul rând. De câte ori aud vorbindu-
se în româneºte, fie cã este vorba despre un
taximetrist din New York, ori în restaurant sau
acasã, la un prieten de familie, mi se topeºte
inima. Auzind limba românã vorbitã îmi simt
copilãria, aud vocile prietenilor mei, revãd
Ciºmigiul unde mama obiºnuia sã ne ducã pe
mine ºi pe Pusha sã ne cumpere îngheþatã ºi sã
ne plimbe cu barca... Odatã cu limba vin, apoi,
gesturile familiare cu mâna, scuturatul din
umeri, arãtatul cu bãrbia, ridicarea capului în
timp ce spui „ts”, care înseamnã „nu”, ºi alte
sute de gesticulaþii româneºti care îmi readuc
sentimentul de „acasã”. Nu l-am gãsit, pânã nu
m-am întors în Bucureºti. Apoi este mâncarea:
mititei, mãmãligã, sarmale, cozonac ºi multe alte
mâncãruri româneºti tradiþionale pe care
mama obiºnuia sã mi le gãteascã chiar ºi atunci
când eram copil în America. Dar, mai presus de
toate, iubesc românii, bunãtatea pe care o vãd
pretutindeni în lucrurile mãrunte din viaþã,
umorul pe care îl au chiar ºi în cele mai
întunecate vremuri ºi prieteniile care dureazã
o viaþã.
Un mare Învingãtor: Mihai ªora
M ihai ªora este un mare învingãtor. A
trãit exemplar 106 ani învingând
timpul ºi vremurile ºi întruchipând, aºa cum
doar el ºtia, în marea sa înþelepciune, basmul
românesc Tinereþe fãrã bãtrâneþe… A vrut
mereu sã ne înveþe ºi pe noi, cei din preajma sa,
cum se scrie acest basm. Cu o culturã ºi o
profunzime fãrã egal, ºcolit la operele marilor
gânditori ai lumii pe care i-a topit în propria-i
gândire, ca nimeni altul, când îi ceream câte un
sfat, aflat eu la o strâmtoare a vieþii, îmi spunea:
„pune grijile între paranteze”(lucru lesne de fãcut
pentru el, fenomenolog de frunte), „dã toate
necazurile la spate” – ºi îmi fãcea un semn cu
mâna, trecând-o lent din faþã la spate.
Pentru mine, el a fost Dascãlul, Mai ªtiutorul,
prin excelenþã. În anii‘80, când Constantin Noica
visa la cultura de performanþã pentru tinerele
minþi din þara noastrã, în plinã epocã ceauºistã,
mi-a dat o scrisoare de recomandare, adresa ºi
telefonul unde-l pot gãsi pe dl Mihai ªora. Nu
auzisem de el, publicase o singurã carte în
România, dupã cea de la Gallimard în 1947, în
colecþia Bibliothèque de la Jeune Philosophie, dar
în þarã, aici, noi, cei tineri, îl citeam pentru prima
oarã cu câte un eseu de mare profunzime din
Viaþa româneascã care contrasta evident cu tot
ce se scria acolo. Discret ºi de o civilitate
ireproºabilã, model de moralitate, pentru mine
ºi pentru atâþia tineri mai apoi, Mihai ªora mi-a
îndrumat paºii discret, fãrã imperative, fãrã sã-
mi cearã vreodatã sã fac un gest anume, sã
semnez vreun protest, sã votez în vreun fel ori sã
scriu ceva la comandã. Tãcea mai mereu, lãsându-
l pe olteanul limbut din mine sã peroreze vrute
ºi nevrute, ºi pãrea a-mi spune mereu, ca un
guru înþelept din Tibet, cu care ºi semãna de
fapt, ceva de genul: stai lângã mine ºi doar
upaniºazã!
Spre deosebire de Noica, în faþa cãruia, la
prima întâlnire de la Pãltiniº, m-au trecut toate
apele, la examenul cel mai aspru – cum mi s-a
pãrut mie atunci, la 25 de ani – desfãºurat pe
durata unei plimbãri de o orã ºi ceva în jurul
Pãltiniºului, timp în care, deambulând, trebuia
sã dau seama „ce ºtiu ºi ce vreau” în cultura de
performanþã, domnul ªora la prima întrevedere
nu m-a întrebat nimic, nici dacã ºtiu greaca ºi
germana, m-a ascultat minute-n ºir ºi mi-a dãruit
la despãrþire un Charles Péguy dupã ce îmi va fi
arãtat biblioteca sa imensã ºi descumpãnitoare.
În câteva rafturi aflate mai înspre intrarea în
apartamentul sãu din strada Jules Michelet,
stãteau ordonate cronologic sutele de volume
apãrute în Biblioteca pentru toþi, colecþie reluatã,
restructuratã ºi pusã-n operã sub conducerea
lui. O carte pe sãptãmânã, un mare nume al
culturii universale tradus în româneºte, tipãrit
în foarte bune condiþii ºi la un preþ care îngãduia
oricãrui român sã cumpere câte o carte la fiecare
sfârºit de sãptãmânã. Nu cred cã existã în
România o bibliotecã în care sã nu fie mãcar un
volum din aceastã colecþie.
Pentru cei doi fii ai mei, dl ªora a fost
deopotrivã bunicul acela din poveste, visat de
orice copil. Cum pãrinþii noºtri, mai cu seamã
taþii, au avut parte de o bãtrâneþe nu prea lungã,
fiii noºtri s-au bucurat de prezenþa domnului
ªora nu doar în vremurile tulburi de dinainte de
‘90, ci ºi dupã, când a devenit o personalitate
marcantã a vieþii politice româneºti, un reper de
moralitate, prezenþã vie în noua noastrã cetate.
A fost primul ministru din primul guvern
postdecembrist care ºi-a depus demisia dupã
descinderea minerilor în Bucureºti. Domnul ªora
venea la noi nu doar în timpul profesoratului
meu ºi al Doinei la Calafat, unde fuseserãm
repartizaþi dupã absolvirea filologiei craiovene,
dar ºi mai târziu, la Craiova, când eram redactor
la revista Ramuri condusã de Marin Sorescu
sau dupã anii ‘90, când mi-am început cariera
universitarã, dar ºi experienþa directoratului la
conducerea editurii Scrisul Românesc. Atunci,
15
In memoriam
domnul ªora, despovãrat într-un fel de
îndatoririle politice, mi-a fost sfãtuitor apropiat
în conturarea unei strategii culturale, a unor
proiecte editoriale.
Nu numai cã a condus colecþia Theta-Eseu
de filosofie a editurii craiovene, dar a publicat el
însuºi câteva cãrþi cu mare ecou atunci sub sigla
editurii Scrisul Românesc. Domnul ªora era
nelipsit de la noi în preajma marilor sãrbãtori,
de Paºte ori de Crãciun, dar uneori ºi-n restul
anului, când îl invitam la Craiova implicându-l
în diverse proiecte culturale la Biblioteca
Francezã Omnia, unde venea cu mare plãcere,
ori pe malul Dunãrii, la Cetate, unde Mircea
Dinescu ne aºtepta de fiecare datã cu aceeaºi
caldã ospitalitate. Sau cum pot uita vreodatã
Crãciunul petrecut împreunã cu domnul ªora
ºi Luiza la Aþel, unde Ioana Crãciunescu, prietena,
poeta ºi actriþa dragã nouã, ne invita adesea?
Ori vacanþele petrecute laolaltã la casa de
vacanþã a scriitorilor Zaharia Stancu de la
Neptun, unde domnul ªora l-a învãþat pe
Bogdan, fiul nostru cel mare, cum poþi gãuri cu
un ac scoicile fãrã sã le spargi, cum sã respiri
înotând fãrã teamã în valurile mãrii, ori câte ºi
mai câte alte lucruri, numai de Mai ªtiutor ºtiute.
Citesc acum, pe pagina de Facebook, cuvintele
pline de emoþie ale Luizei, soþia sa, care i s-a
devotat întru totul în ultimii lui ani de viaþã.
Întâmplarea face ca aceastã veste sã cadã
nãucitor într-un moment în care sunt în
Bucureºti, împreunã cu Ioana Crãciunescu ºi fiul
meu cel mic, Mihai. Triºti ºi tot vãrsând câte un
strop din paharul nostru de vodcã, pentru
sufletul dlui ªora, hotãrâm cã nu se cade sã fim
copleºiþi de durere ºi ne întrebãm ce ne-ar fi
sfãtuit dl ªora însuºi într-un astfel de moment
îndurerat. Convenim cã, în înþelepciunea ºi
seninãtatea sa fãrã egal, Mai ªtiutorul ne-ar fi
spus vorbe de felul acesta: nu fiþi triºti cã am
trecut la cele veºnice, ci bucuraþi-vã cã am trãit
fãrã mari suferinþe 106 ani, lãsând în urmã
câteva cãrþi de metafizicã, originale ºi de mare
profunzime, am adãuga noi ºi învingând, astfel,
timpul ºi vremurile.
Odihneºte-te în pace ºi luminã, iubite
domnule ªora!
25 februarie 2023
• Marius Ghica
Nr. 4 • 2023
 Prozã
D upã revãrsãrile de ape de la sfârºitul
lunii abia încheiate, urmarã câteva zile
senine; iluzie deºartã de primãvarã prelungitã.
Peste regiune, se instaurã canicula. Pãmântul
dãdu la ivealã cratere neîndestulate de ume-
zealã, iar ce continuase sã vegeteze dupã ploi ºi
grindinã fu ars în urmãtoarele zile, în care
soarele se strãdui sã-ºi impunã autoritatea.
Moleºiþi de cãldurã ºi transpirând din belºug,
lucrãtorii din Vamã se strãduiau sã facã acelaºi
lucru: sã-ºi menþinã autoritatea pe linia de
plutire.
Trec tiruri greoaie ca niºte pachiderme din
preistorie, pe care vameºii, erijaþi în veritabili
cercetãtori ai preistoriei, le cerceteazã cu de-
amãnuntul: le pot crea surprize cu urmãri
neplãcute pentru existenþa lor deloc rozã; pe
eroismul de-a fi salvat naþiunea, descoperind
între tonele de fructe exotice un kilogram de
droguri, nimeni nu dã douã parale. Profesio-
nalismul este un atribut normal, eroarea – o
dramã. Trec autoturisme pe care nu prea le iau
în seamã. Cartea de identitate ºi drum bun mai
departe.
În sfârºit, aºteptând la rând sau peste rând,
trece ºi unchiul Mardare, localnic, om înspre
vârsta a treia, de la care vameºii mai savureazã
o parã, un mãr sau o sticlã cu bãuturã, când ºi
când. Unchiul Mardare trece dincolo în fiecare
zi. Duce fructe, zarzavaturi ºi se întoarce cu ce
apucã: câteva hãinuþe pentru nepoþei, pentru
el, tutun, pentru femei, o cutie cu rahat din
fructe, lipicios, greu de desprins de cerul gurii.
„Sã trãiþi! coboarã din cãruþã ºi þine calul
de dârlogi Mardare. Aºtept la rândul ãsta?”
ªeful vãmii îºi plimbã privirile peste loitrea
cãruþii. Ce ascunde moºul sub iarba pentru
mârþoaga care abia mai trage? A dibuit sticla
cu rãchie. Râde:
„Nea Mardare, drogurile se confiscã. ªtii
foarte bine asta...”
„ªtiu. Rãmâne în vamã. Râde. E pentru
dumneata, domne ºef. N-am apucat s-o scot.”
ªeful nu ezitã. Ridicã sticla ºi-o vârã sub
pulpana vestonului.
Nr. 4 • 2023
Tradiþii
„Cine ºtie ce draci se mai aflã în cârdul ãsta
de oameni!”
„Precauþie, cum aþi spus data trecutã.”
„Pãi cum? Oamenii sunt rãi ºi bãnuitori...
Hai, treci ºi noroc bun!”
Unchiul Mardare urcã ºi scuturã curelele
calului. În câteva minute e în þara vecinã.
Vameºul-ºef bulgar îl întâmpinã cu o bucurie
care pentru bãtrân nu mai are niciun secret:
„Iatã-te, Mardare! Credeam cã n-am sã te
mai vãd astãzi...”
Bulgarul vorbeºte româneºte mai bine ca
unchiaºul. Fost profesor de filosofie la o ºcoalã
din Sofia, a renunþat la învãþãmânt pentru ºefia
vãmii. Îl întâmpinã pe bãtrân cu zâmbetul pe
figurã:
„Mardare, ai fãcut vama la români?”,
mimeazã autoritatea.
„Fãcut, domne ºef. Nu se putea altfel.”
„Ai achitat trecerea?”
„Achitat. Scoate din lada cãruþii o sticlã cu
rãchie. E din aia nouã, precizeazã. Mai slabã ca
data trecutã, dar dacã aºteptaþi ceva timp se
învecheºte ºi se-ntãreºte ca spirtul.”
„Mãi, dã-l dracului! râde vameºul. Cât sã
aºtept, Mardare?”
„Eu zic cã dupã un an se schimbã.”
„Un an! Nu glumi cu mine, omule. Pânã-þi
rezolvi treburile la noi, se volatilizeazã. Hai, bagã
vitezã ºi du-te!”
Ca de fiecare datã, Mardare trece vãmile pe
cãi lãturalnice. Prin tradiþia locului, cetãþenii
din satele de graniþã trec dincolo fãrã control
exagerat ºi fãrã sã-ºi aºtepte rândul. Libera
circulaþie se realizeazã aici chiar fãrã acte.
Rãchia, fructele, puiul de gãinã sunt suficiente
dovezi pentru buna intenþie a oamenilor de
tipul moºului Mardare.
La întoarcere, cãtre sfârºitul zilei, tradiþia
nu este evitatã.
„Cu ce te-ai pricopsit, Mardare?”, întreabã
bulgarul.
Bãtrânul înºirã câteva vorbe. Nu asta
aºteaptã vameºul. Mardare dã la ivealã o sticlã
cu rãchie. E pe jumãtatea celei dinainte. I-o
întinde. Bulgarul o ia ºi o ascunde sub veston.
„Trebuie cã e mai tare decât cea dinainte,
surâde. A trecut anul.”
„Pãi cum!, face bãtrânul. E cald ºi cãldura
întãreºte rãchia.”
„Mergi cu Dumnezeu!”, îl grãbeºte vameºul
ºi-i întoarce spatele.
În vama româneascã, istoria se repetã.
Mardare scoate sticla ºi o întinde ºefului fãrã
cuvinte.
„Bun rachiu faceþi voi acolo, apreciazã
funcþionarul. Curat ºi sãnãtos.”
„Mâine v-aduc niºte pere. S-au fãcut ca
niciodatã.”
Vameºul strâmbã din nas:
„Pune-le la fermentat, omule. Fã-le rachiu.
16
Florin
Logreºteanu
Scoþi mai mulþi bani decât pe fructe.”
„ªi dumneata vei fi mai mulþumit”, îl
înþeapã Mardare.
Râd amândoi.
„Hai, du-te!... Vreau sã-mi vãd de treabã.
Sunt douã tiruri cu încãrcãturã suspectã. Nu
bag mâna-n foc, dar vigilenþa e obligatorie în
meseria noastrã.”
În urmãtoarele douã sãptãmâni, bãtrânul
Mardare n-a mai trecut graniþa. Vameºii se
îngrijorarã:
„Ce s-a întâmplat cu moºul?, a întrebat
vameºul român pe obiºnuiþii traficanþi de
cereale ºi fructe din sat. O fi dat ortul popii?
Doamne, fereºte!”
„N-a mai apãrut românul cel bãtrân”, îºi
puneau aceeaºi întrebare vameºii bulgari.
Sunt asiguraþi cã Mardare trãieºte, dar a
avut unele necazuri în familie; un deces, o boalã
sau aºa-ceva. ªi cã va apãrea cât de curând.
Iatã-l. κi þine calul de dârlogi la punctul de
trecere obiºnuit. Nu se amestecã cu ceilalþi. Cum
sã te strecori cu cãruþa printre tiruri ºi
autoturisme?
ªeful vãmii se apropie ºi mai-mai sã-l ia în
braþe. κi pierduse nãdejdea sã-l revadã.
„Dar ce ai acolo, frate Mardare?”, devine
brusc suspicios.
A observat butoiaºul de 100 de litri,
înghesuit în cãruþã între coºuri cu fructe ºi le-
gume de sezon.
„Apã, rãspunde prompt bãtrânul. Apã de
la izvorul din sat. Nu v-am spus: avem o apã
cristal. O duc dincolo.”
ªeful vãmii se încruntã. κi plimbã privirile
de la bãtrân la butoiaºul din cãruþã ºi din nou
la bãtrân. Simte cã ceva nu e în regulã.
„Apã? ªi crezi cã bulgarii au nevoie de apã?”,
ridicã tonul.
„Nu i-am întrebat, rãspunde ironic
bãtrânul. Nici n-am s-o fac.”
„Atunci?”
„O duc dincolo, cum v-am spus.”
Funcþionarului vãmii nu-i arde de glumã:
„Nea Mardare, sunt nevoit sã verific. Nu te
supãra, am avut încredere în dumneata pânã
astãzi: fructe, rachiu, câte-o pasãre… mai
merge, dar un butoi cu...”
„Apã...”
„Nea Mardare... Sunt uns cu toate alifiile...
Ce-ai în butoi?”
„Ce-aþi auzit. Nu mint...”
ªeful vãmii se-nfurie. Îl bate gândul sã nu
permitã atelajului sã treacã. Se stãpâneºte, în
cele din urmã.
Butoiul pare vechi, dar are cercuri noi ºi
asta dã de gândit. Propietarul l-a vrut în
siguranþã, oare de ce? ªi slãvina e nouã, probabil
cea veche nu prea mai þinea. Or, numai apa nu
putea provoca neplãceri transportatorului. Cu
siguranþã, i se ascunde adevãrul, gândeºte
funcþionarul vamal. Se întinde peste loitrea
cãruþei, rãsuceºte cu precauþie slãvina, lasã sã
se scurgã câteva picãturi: apã, dar miroase
ciudat.
„Apã cristal, nea Mardare? Cui îþi închipui
cã-i vinzi gogoºi? Pute al dracului!”
„Apã curatã, domne ºef. ªi nu pute apa.
Mirosul vine de la slãvinã. E nouã ºi a trebuit s-
o ung cu unsoare de oaie, ca sã se fixeze în
lemn...”
„Unsoare de oaie!... îl priveºte batjocoritor
vameºul. Ce poveºti îndrugi?”
„Ãsta-i obiceiul locului. Noi folosim sãul de
oaie mai la orice.”
„Mãi, dã-l dracului! face vameºul. La orice...”
„Tradiþia, cum s-ar spune...”
Vameºul coboarã, cautã din priviri ceva.
Observã un coleg în apropiere:
„Petre! strigã. Petre, mergi, mã, ºi adu-mi o
canã. Rapid, cã mã enerveazã omul ãsta.”
Mardare nu înþelege, dar nu pune întrebãri.
Pare sigur pe el, aºteaptã liniºtit ca ºeful sã-ºi
facã jocul. ªi bãnuieºte ºi de ce. A uitat acasã
afurisita de sticlã cu rãchie. A pus-o pe prispã,
la îndemânã, dar uite cã n-a luat-o cu el. ªeful
are motive sã fie nervos...
„Aºa, Petre, dã-o-ncoace. ªi zici cã e apã
curatã, nea Mardare?”, face cãtre þãran.
„D-apoi...”
ªeful vãmii umple cana, îºi apropie buzele,
plescãie cu limba. Se hotãrãºte ºi soarbe câteva
picãturi. Ridicã privirea spre bãtrân:
„Mã, dacã mor, mã ai pe conºtiinþã...”
Mardare râde. Râd amândoi. Funcþionarul
bea o înghiþiturã zdravãnã. Apã curatã, rece,
cristal, cum a spus þãranul. Mai soarbe câteva
înghiþituri ºi scurge restul în þãrânã.
„Nea Mardare, nea Mardare... Apa asta
putea fi orice. M-am gândit chiar cã am sã te
reþin. M-am gândit cã cineva te-a prostit ºi þi-a
dat sã treci dincolo cine ºtie ce porcãrie... Câte
nu se-ntâmplã...”
„Domne ºef!”
„Oameni simpli ca dumneata cad uºor
victime unor blestemaþi de infractori. Am vãzut
multe în vamã.”
Mardare înalþã din umeri. Nu-nþelege. Este
timpul sã-ºi vadã de drum.
„Acum, pot sã trec”, urcã pe capra cãruþii.
„Nu m-ai lãmurit, totuºi, Mardare... Ce faci
cu apa la bulgari?”
„Nu la bulgari o duc, domne ºef... Dincolo...”
„Totuna.”
„Pãi sã vã spun... La noi existã obiceiul ca
apa cu care speli mortul s-o lepezi cât mai
departe de casã. M-am gândit s-o împrãºtii
dincolo, peste hotar.”
„Vrei sã spui...”, se face livid la faþã
funcþionarul vãmii.
„Ãsta-i obiceiul la noi... Tradiþia, cum ar
veni”, confirmã þãranul.

A fost frumos...
D e obicei, erau trei. Se strângeau vara,
spre searã, când soarele-ºi pierdea
puterea. Stãteau pe scãunele, în faþa unei
buturugi mari care fusese tãiatã razant imediat
la sfârºitul trunchiului de copac, aºa cã se
înfiripase acolo, la tãieturã, o adevãratã mãsuþã
pe care aºezau pãhãruþele ºi o sticluþã de þuicã.
De felul lor nu prea consumau bãuturã, dar
aºa obiºnuiau la întâlniri. Bãrbaþi. Camarazi.
Mama trebãluia prin casã, pe-afarã, trecea pe
lângã ei, întrebându-i zâmbind, fãrã sã-i
priveascã:
– Ce faceþi, mã, oamenilor, voi acolo? Vorbiþi?
Sau ce faceþi... Of, ce mai vorbã pe ei...
Însã niciunul nu-i rãspundea, poate cã nici
n-o auzeau, aveau înþelegerile lor.
Se lãsau luminaþi de soarele îmblânzit, cu o
luminã fericitã pe feþele lor muncite de vremuri.
Rosteau rar cuvinte ºi foarte succint, pentru
cã, vorba tatei, ei îºi spuseserã tot de-a lungul
vieþii. Iar acum, cu paharele-n faþã, retrãiau ce
trãiserã cândva: Cotul Donului, ofensivele
ruºilor, strigãte ºi vaiete ºi norocul lor de a se-
ntoarce întregi acasã, alegerea nevestelor,
înãlþarea caselor, pãmântul primit ºi apoi luat
– ce viaþã, ce viaþã!
– A ooo uooss! râdea Savu, într-o izbucnire
obiºnuitã de euforie, de veselie neîncetatã, în
limbajul lui mai nou, de câteva luni, care putea
fi tradus doar de tata, vãrul lui:
– A fost frumos, da, Savule. A fost frumos.
– De unde ºtii tu ce spune Savu? Ce, eºti
vreun ghicitor? observa mama, în trecere,
mereu glumeaþã.
– Iieee, iieee, râdea Savu cãtre mama, mereu
vesel, arãtându-l pe fostul lui camarad cu palma
dreaptã.
– Adicã, ºtie? Zici tu, Savule, pãi de unde
ºtie el, zbura mama pe lângã ei ca o zvârlugã
binedispusã.
– Iieee, iieee, mai repeta musafirul nostru,
prins total în plasa voioºiei lângã tovarãºii lui
de adevãratã suferinþã.
Tata, însã, nu-ºi lua în seamã soþia, în
discuþiile lor lente despre Rãzboiul dus de ei,
iar prietenul lui râdea ºi cu gura, ºi cu ochii
micºoraþi de fericirea amintirii.
Savu suferise din senin un accident vas-
cular cerebral, iar de-atunci personalitatea lui,
cândva admiratã ºi respectatã, luase forma
unui bãtrânel al cãrui limbaj era alcãtuit de
regulã doar din vocale cântate, radioase, în
ciuda necazului de a nu-ºi putea miºca mâna
stângã ce atârna moale pe lângã corp. Totuºi,
sãtenii se purtau cu el normal, ca ºi cum
neobiºnuitul handicap n-ar fi existat.
Eu, în vacanþã, stãteam sub umbrarul viþei
de vie, lipit lateral de casã. Îi priveam cu uimire
cum tac bucuroºi. Citeam, dar atenþia pentru ei
Nicolae Stan
Noduri pe frânghie
nu-mi slãbea. Îi urmãream cum abia duc
pãhãrelele la gurã ºi iau din ele câte-o gurã
micã. Ceva mai mult bea Nicu Barac, vecinul lui
Savu, spre capãtul strãzii pe care eram ºi noi.
El poate-ºi aducea aminte, mai cu furie, de oasele
lãsate acolo de mulþi cunoscuþi, lângã marele ºi
cumplitul Don, în cea mai mare nenorocire prin
care le-a fost dat sã treacã.
– Iii uuuii, eee-ai aiiii eeaaauu...
Nicu Barac râdea încet. Tata râdea încet.
Savu scânteia. Lumina scãzutã a soarelui îi
scãlda blând.
– Ce zici, Savule? întreba mama mai mult
pentru sine, trebãluind, dereticând, agerã, cu
mersul ei rapid, cu vorbele ei lãsate-n aer, fãrã
sã le urmãreascã vreo finalitate.
– Ruºii? zicea tata moale, privind în zare,
mereu zâmbitor. Ce-ai naibii erau ruºii...
– Ai naibii rãu, întãrea ºi Nicu Barac, mai
cu foc, închizând ochii sub bãtaia soarelui.
Chipurile lor erau din altã lume, din afara
timpului, din afara necazurilor. Soarele, deºi
slab, domol, îi fãcea aproape sã-ºi lipeascã
pleoapele, aºa cã ei zãreau doar înãuntrul lor o
lume ºi o viaþã de care erau mulþumiþi.
– Ãã eeeee. Oooo!, se ridica Savu într-un
târziu, cu grijã, ridicând paharul cu dreapta.
– Sã mergem, îl încuviinþa ºi Nicu Barac.
Noroc!
Radiau de plãcerea întâlnirii. Se umpleau
de energie cât pentru o lunã de zile. κi aranjau
îmbrãcãmintea de varã, de formã, prilej cu care
mai întârziau puþin împreunã.
– Mã, da’ ce-aþi mai vorbit voi! îi tachina
mama, râzând în soare, petrecându-i cu ochii.
Lãsau buturuga-mãsuþã în spate ºi se
deplasau spre poartã, în grup compact, tãcut,
de tovarãºi.
– A ooo uuooss! râdea Savu, cu ochii mici
în soarele stins.
– A fost frumos, da, repeta tata. A fost
frumos, Savule...
ªi ochii lor zâmbitori abia dacã rãmâneau
deschiºi în tihna serii care se lãsa.
Mie-mi place de ea
Î n prima lui tineree, cel mai bun prieten
al tatãlui meu a fost un tânãr din Copuzu,
Ion, pe numele lui, din neamul zis Gãlãgea. Dar
pe la cei 27 de ani ai copuzeanului, ºi pe la cei
23 de ani ai crãseneanului, au fost mobilizai în
Al Doilea Rãzboi Mondial. Pe 22 iunie 1941,
Antonescu, conducãtorul statului român
(strigat de tata uneori, în curte, în ºoaptã, cu
reproº în glas,„Antoane, Antoane...”), îi trimite
pe soldaii românaºi peste Prut, sã elibereze
Cernãui, Bãli, ce mai, toatã Basarabia. Ceea ce
Niã ºi Ion din Bãrãgan ºi fac. Doar cã, acelaºi
mareºal – ºi de aici invocarea repetatã a tatei –
îi duce ºi peste Nistru, la mãcelul de la Cotul
Donului.Acolo, Ion, lipsit de noroc, este împuºcat
de ruºi. El rãmâne pentru totdeauna în
pãmântul rusesc într-un loc necunoscut.
Dar pânã atunci, cei doi au avut timp, umãr
lângã umãr, sã discute multe ºi mãrunte, în
tranºee, în frig ºi zloatã, cu gamelele din fontã
pe cap, ziua ºi mai ales noaptea (fapt care l-a
determinat pe tata ca de-atunci încolo, toatã
viaa lui, sã nu stea în capul gol noaptea, ci sã
poarte o cãciulã specialã, inclusiv vara, altfel
spunea cã-i era frig). Au vorbit ºi despre fetele
rãmase nemãritate în cele douã sate. Asta, în
beneficiul lui Niã din Crãsani, pentru cã Ion
din Copuzu, mai iute din fire, apucase sã se-
nsoare cu tânãra Aurica, cu care ºi avea doi
bãiei, Niculae (viitorul meu naº de botez) ºi Ionel.
La toate recomandãrile ºi descrierile guralivului
copuzean, mai experimentat în temele feminine,
prietenul sãu mai mic strâmba din nas. Nu-i
plãcea nimic, ba cã una n-avea picioare drepte,
ba cã alta pãrea prea bãrbãtoasã, ba cã încã
uneia nu-i plãcea munca – le gãsea chichie
pentru a le respinge ca propuneri. Pânã când,
într-o zi, Niã îºi întreabã camaradul într-o doarã,
cel puin aºa lãsase sã se vadã:
– Da’ sor’-ta ce-are?
– Maria? Sor’-mea a micã?
– Ea. Ce are?
– Pãi e prea micã, a precizat Ion, zãpãcit de
întrebare. Are doar 17 ani.
– Ce dacã? a parat crãsãneanul zâmbind.
Pânã se duce tot balamucu’, pânã ne-ntoarcem,
se face mare.
– Fugi, mã, de-aici... Adicã, s-au terminat
toate fetele de mãritat, ºi-acum ai gãsit-o pe
amãrâta de sor’-mea care ieri-alaltãieri se juca-
n praf.
– Mie-mi place de ea.
Pânã la urmã, Ion a cedat, la insistenele
tatei. A scris ºi o scrisoare acasã, pãrinilor lui,
17
Prozã
sã-i punã-n gardã pentru când va veni
tovarãºul lui acasã la ei.
ªi, cu adevãrat, în prima permisie, tata a
plecat din Crãsani în Copuzu, a discutat cu
pãrinii fetei – neamul Crãciun –, deja hotãrâi,
ºi s-a întors de mânã cu Maria ce sãlta într-un
picior de bucurie cã pleacã de la ai sãi. Au fãcut
actele repede, nu ºi nunta, ca-n împrejurãrile
neobiºnuite. Fericit ºi mulumit, s-a reîntors pe
front, din nou în tranºee, de-acum lângã dragul
lui cumnat. Când a murit Ion, tatei i-au venit
gânduri de dezertare. Rãmãsese singur, fãrã
cel mai bun prieten al sãu, în faa puhoiului rus
ºi a vremii ruseºti greu de suportat. Aºa cã
singura lui rugãciune a fost sã rãmânã în viaã,
sã se-ntoarcã la tinerica lui soioarã.
La încheierea rãzboiului, în 1945, la sfârºitul
verii, a apãrut în bãtãtura casei pãrinteºti din
Cãmãnaru. Maria a ieºit din casã, s-a uitat la el,
dar nu l-a recunoscut. Vedea un chip negricios
ºi înãsprit, un bãrbat plin de pãduchi ºi cu o
mustaã lungã ºi deasã. Cine-o fi acest strãin?
Când soldatul a luat-o în brae, tânãra nevastã,
acum la 20 de ani împliniþi, ºi-a recunoscut
soul, uimitã ºi bucuroasã.
– Da’ i-ai lãsat mustaã, nu te mai cunoºteam.
Sã i-o dai jos.
Cei doi au avut doi bãiei: Ion, numele prie-
tenului ºi al cumnatului sãu în veci neuitat, ºi,
la distanã de ºase ani, Nicolae, pe care l-a botezat
bãiatul cel mare al lui Ion soldatul, naºul meu,
aºadar. Uneori, destinul, în care crãsãnenii
credeau fãrã rezerve, îþi face pe plac, îþi dã toate
cãrþile câºtigãtoare. Totul e ca acele momente
nesperate, care te-au înãlþat, sã fie ºi întâmplãrile
decisive ale vieþii tale. Iar dacã mai sunt ºi
pomenite într-o carte, de cineva pe care încã
nu-l cunoºti, meritã sã le fi trãit pentru a þi le
aduce aminte.
Nr. 4 • 2023
 Prozã
S tãpânit de gândurile sale, Petre
Noureanu s-a trezit cu un ins cã îi face
semn sã opreascã.
– Vreau sã ajung la Bumbeºti-Jiu; te rog sã
mã iei, dacã se poate!
– Urcã!
– Cu ce ocazie p-aici? Parcã n-ai fi de-ai
locului, semeni a funcþionar de stat.
– Am fost miner, acum sunt la uzina
electricã, controlez ºi citesc contoarele.
– Mai sunt gospodãrii cu contoare electrice?,
a glumit ºoferul.
– Încã mai sunt, dar Petroºanii este un oraº
terminat, de fapt, ca întreaga Vale. Numai dacã
stai în garã ºi te uiþi la trenuri îþi dai seama:
coboarã cinci-ºase persoane, urcã tot atâtea.
Pãi cum era odatã!? Autobuzele alea, de multe
ori, nici nu opresc; n-au de ce: nu coboarã
nimeni, în staþie... nici þipenie de om. În piaþã,
doar câþiva momârlani mai poþi sã vezi. Dar,
cum veneau cândva regãþenii cu produse de
câmpie..., s-a dus timpu-ãla.
– Cei care au rãmas cu ce trãiesc?
– Unii mai au de lucru, ca mine, alþii au
pensii, dar cei mai mulþi sunt... finanþaþi de
cãtre cei de-afarã.
– Ai obþinut uºor postul?
– Dupã cum am avut certificatul medical,
ca suferind de silicozã, ar fi trebuit sã nu am
nicio grijã, dar, dacã nu-l aveam pe cumnatu-
meu consilier la judeþ ºi el prieten, de la
revoluþie, cu parlamentarul, nu cred cã reuºeam
sã prind postul ãsta.
– Eu, când am vãzut cã se îngroaºã gluma,
am plecat în Italia, s-a întristat Noureanu.
– Am auzit cã se câºtigã bine acolo, nu?
– Da, dar în cazul meu a fost altceva, îmi
pare rãu ºi acum cã am plecat.
– ªi d-aia te-ai întors?
– Sã ºtii cã mai mult pentru asta. Dar a fost
prea târziu. Când am ajuns eu, pe ea nu am
mai gãsit-o. Plecase din Hunedoara. Am aflat
cã sã-ar fi retras acasã, în Gorj, când au trecut-
o în ºomaj. La ea mã gândeam când te-am vãzut
cã-mi faci cu mâna.
– Ei, lasã! Înnoadã firul de unde s-a rupt,
dacã te apasã atâta!
– Nu am curaj, îmi e ruºine, nu ºtiu ce sã
fac.
– Fii bãrbat, ia-þi inima-n dinþi ºi prezintã-
te în faþa ei!
– Hm! Dacã eram bãrbat nu plecam s-o las
implorându-mã, cu lacrimile pânã la brâu..., ºi
a rãmas cu gândul departe.
– De ce nu i-ai propus sã vinã cu dumneata?
– Nu putea sã plece de-acasã, era singurul
sprijin al familiei; avea mama grav bolnavã, iar
tatãl ºi fratele îi fuseserã omorâþi la revoluþie.
Pe tatã l-au îngropat creºtineºte, pe frate nu l-
au gãsit nici astãzi. Cicã s-ar fi dus cu mai mulþi
Nr. 4 • 2023
Fir întrerupt ºi refãcut
în ajutorul celor de la Timiºoara ºi n-a mai auzit
nimeni de el.
– Dacã þinea atât de mult la dumneata, e
pãcat cã ai pãrãsit-o.
– ªi, dacã îþi spun cã mai am o bãnuialã la
care, atunci, în febra plecãrii cu mai mulþi
prieteni, nu am dat atenþie, ai vedea cã am fost
un netrebnic.
– Ce, o bãnuiai cã mai are pe altul?
– Nuuu! Cred cã purta în pântece copilul
meu. Am aflat mai târziu, în Italia, de la unul
dintre prietenii mei, cãruia-i spusese ceva vag
logodnica lui.
– Cu atât mai mult ar trebui sã o cauþi, dar
dumneata ºtii mai bine ce ai de fãcut, s-a gândit
pasagerul sã o lase mai uºor cu sfaturile.„Dacã
s-o fi mãritat biata fatã? Îl împing într-un scan-
dal ºi mi-ar pãrea rãu.” De fapt, nu eºti curios
sã afli situaþia ei?
– Þi-am spus: am fost un netrebnic. M-a
luat valul. Acum îmi e fricã. Toþi prietenii mei
au familii, copii, iar eu...
– Uite cã am ajuns. Cât mã costã?
– Niciun ban; te-am luat ca sã nu fiu singur.
– Mulþumesc! Mi-a fãcut plãcere atât
drumul, cât ºi discuþia.
– Eu trebuie sã-þi mulþumesc. M-ai pus pe
gânduri. Acum trebuie sã mi le adun ºi sã vãd
ce am de fãcut cu firul...
– Uite, te rog sã mã laºi la „Alimentara”;
trebuie sã iau ceva pentru nepoþi.
Continuându-ºi drumul, Noureanu a vãzut
din timp un grup gãlãgios – ãºtia elevi trebuie
sã fie, a presupus el – care traversa în dezordine
strada. A încetinit ºi mai mult, lãsându-i sã
treacã. A observat cã ieºiserã de la un bar.
Tot de acolo ieºea acum un profesor,
probabil, care îl þinea strâns de braþ pe un elev
mult mai mic decât cei din grupul anterior. Au
rãmas pe trotuar ºi profesorul a fãcut semn
ºoferului sã îºi continue drumul. Tocmai când
ºoferul încerca sã plece, copilul a smucit din
strânsoare, alergând prin faþa camionului
pentru a-ºi urma prietenii. Dar, în acelaºi timp,
prin stânga camionului a venit destul de tare
un bmw ºi copilul a fost aruncat în roata din
faþã a camionului.
Au oprit ambele maºini. S-a strâns lumea.
A ajuns destul de repede ambulanþa, urmatã
de poliþia rutierã. S-au încins discuþii care mai
de care, cu presupuneri ºi interpretãri, cu soluþii
chiar.
Au fost chemaþi cei doi ºoferi, doi martori ºi
au intrat în bar pentru a lua declaraþii. Li s-a
adãugat ºi presupusul profesor care îi scosese
pe elevi din bar. Apoi, au plecat cu toþii la postul
de poliþie.
Cetãþenii din preajmã, în timp ce serveau,
au fost lãmuriþi de cãtre barman, care asistase
la ancheta preliminarã:
18
Ion R. Popa
– Grupul de elevi era de la liceu, avusese
instruire practicã, iar maistrul nu se pre-
zentase.
– Dar cel accidentat era tot de la ei? Mi se
pãru mult mai mic.
– Nu, acela era de la ºcoala generalã, aflatã
mai departe. Îl cãuta dirigintele de vreo câteva
zile, iar el se înhãitase cu ãºtia mari.
– Pãrinþii ºtiu de el cã umblã anapoda?
– Nu are decât mamã, din câte înþelesei.
Lucreazã la Poºtã.
– Din ce se discutã aci, dirigintele þinea mult
la el, dacã era premiant. În plus, mama bãiatului
îl rugase sã o ajute ca sã-l aducã pe drumul cel
bun.
– Dar cei mari de ce o fi fugit?
– Pãi, ei, mai toþi, au fost elevii acelei ºcoli, îl
cunoscurã pe profesor de când intrã.
– Le zise ceva, îi jigni cumva?
– Nimic! Doar îi trecu în revistã ºi îi privi în
ochi. Se opri la cel mic, Petriºor îl cheamã. Apoi,
cei mari o luarã din loc încetiºor, iar afarã îl
auzii pe unul mirându-se: „De unde apãru, mã,
Parantezã ãsta?!”
Unul dintre ei i-a fãcut atenþi cã ºoferul
camionului venise la maºinã. Noureanu s-a
îndreptat spre bar ºi a cerut o sticlã de apã.
– ªi-o fi revenit copilul? l-a întrebat unul.
– Da, dupã transfuzia de sânge, pe care l-
au luat de la mine, fiindcã de la niciunul nu
corespundea grupa, ºi mã chemarã când eram
la poliþie. Are totuºi douã fracturi, una la clav-
icula din stânga, alta la femurul piciorului
drept.
– Din familia lui nu veni nimeni?
– Din câte ºtiu, dirigintele i-a anunþat
mama, dar, pânã când am plecat eu, nu
ajunsese.
Petre Noureanu i-a salutat pe localnici ºi s-
a îndreptat spre maºinã.
– Pãi ce faci, pleci? l-a întrebat unul, crezând
cã vrea sã se sustragã anchetei.
– Sigur cã da. Dupã ce am dat declaraþie,
mi-au spus cã sunt liber, o sã fiu citat la proces.
Ajungând la maºinã, Noureanu l-a gãsit pe
agentul de circulaþie, rãmas pe poziþie, dând
explicaþii unei doamne foarte agitate.Vãzându-
l pe Noureanu, a îndrumat-o:
– Uite, dânsul este unul dintre cei doi ºoferi.
Discutã cu el!
Când femeia ºi-a îndreptat privirea cãtre
acesta, ca ºi cum s-ar fi izbit de ceva, a dat un
pas înapoi, a început sã boceascã ºi sã-l loveascã
cu toatã puterea:
– Tu ai vrut sã-mi omori copilul?
Când a vãzut cã a obosit, el i-a prins mâinile
ºi i-a zis, încercând sã câºtige timp de gândire:
– Nu, eu am reuºit sã-l evit, celãlalt l-a lovit,
dar fãrã sã fi vrut.
Femeia ºi-a eliberat mâinile ºi l-a întrebat:
– Petriºor unde este? Dirigintele mi-a spus
cã aici s-a produs accidentul.
– Da, însã l-a luat salvarea ºi este la spital.
– Înseamnã cã e grav, iar dirigintele îmi
spusese cã nu..., probabil, ca sã nu mã alarmeze.
– Acum nu este grav, eu am fost acolo ºi i-
am dat din sângele meu. Dar zici cã Petriºor îl
cheamã? Dupã tatã sau dupã bunic?
– Tatã n-are. L-a pãrãsit înainte de a se fi
nãscut.
– Tu eºti cumva Silvia Mozãceanu? ºi a
întors spatele acoperindu-ºi faþa.
– Da..., dar... de unde pânã unde îmi ºtii
numele? Îl aflaºi pe la spital? a zis ea privind
printre lacrimi, gata sã plece spre spital. ªi nu
mã þine de vorbã, cine ºtie în ce stare este copilul
meu...
– Stai, nu te grãbi! Mergem împreunã. Chiar
nu mã cunoºti?
– Cã n-ai fi Petre Noureanu, a încercat ea,
mãsurându-l cu privirea.
– Ba da!
– Unde-ai fost pânã acum? Copilul este
tocmai la vârsta când a început sã-ºi punã
întrebãri: cine e, cum a apãrut pe lume, cine-i
sunt pãrinþii..., în timp ce colegii îl tachineazã.
– Te-ai cãsãtorit?
– Nu! Cine sã mã fi luat cu un copil dupã
mine ºi cu tatãl necunoscut?
– Înseamnã cã mi-a ieºit norocul în cale.
De-acum, vom rãmâne împreunã.
– Sã vedem dacã te acceptã Petriºor...
– De la diriginte am înþeles cã, pânã nu
demult, Petriºor a fost un elev model.
– De la un timp, de când a început sã-ºi
punã întrebãri despre tatã, a început sã prindã
din vorbele ºi apucãturile lui Gabi Bicicã, vecinul
nostru, unul dintre cei cinci.
– Pãi nu ai vorbit cu pãrinþii lui?
– Pãrinþii lui sunt în Germania, el stã cu
bunicii, bãtrâni ºi neputincioºi. Face ce vrea.
Au ajuns la Urgenþã, unde se afla Petriºor.
L-au gãsit bine, mâncând cu o singurã mânã
un compot. La prima vedere, mama s-a schim-
bat la faþã, iar când l-a îmbrãþiºat, a observat
cã ºi piciorul era în aparat ghipsat; i-a venit
stare de leºin. Petre a sprijinit-o.
– Mamã, te rog sã mã ierþi! Sã ºtii cã nu-l
voi mai asculta pe Gabi.
– Bine, mamã, mã bucur! Pentru cã promiþi
asta ºi o sã te þii de ºcoalã, eu îþi fac cel mai scump
dar pe care þi l-ai dorit ºi îl cãutai peste tot. Iatã, el
este tatãl tãu.
Petriºor a lãcrimat de bucurie ºi a încercat
sã se ridice. A fost însã oprit de tatãl sãu, care l-
a îmbrãþiºat cu ardoare, binecuvântându-l cu
lacrimile sale.
 cronica de teatru
de Daniela Firescu
P entru spectatorul avizat, care a citit cartea Ioanei Bradea
ºi o recunoaºte ca roman cult al generaþiei 2000, Bãgãu-
spectacolul este o provocare, o reîntâlnire cu un personaj
memorabil, cu un univers la fel de original, autentic, necenzurat.
Inconvenientele pe care le implicã punerea în scenã ºi drama-
tizarea unui roman în flux de monologuri sunt eliminate de
Cristina Giurgea prin opþiunea pentru un compus de perfor-
mance, poezie ºi inserþii de comedie. Nucleul însã este cel
performativ, limbajul în acþiune ºi limbajul ca acþiune, ºi sunt
mai multe episoade care unesc ºi dau coerenþã spectacolului,
începând cu Creep, hitul celor de la Radiohead, apariþie
neaºteptatã a Andreei, personajul principal, o interpretare-
declaraþie de asumare a condiþiei de „ciudatã”, o intrare în forþã,
dar care se diferenþiazã/ distanþeazã de celebra replicã „Sunt o
doamnã, ce pula mea”, ce deschidea romanul. ªi tot în aceeaºi
linie este avertismentul pentru spectatori, textul conþine limbaj
licenþios, un alt tip de performance, indicaþii de evacuare a sãlii,
un joc cu spectatorii, dar ºi pactul unei experienþe împreunã. ªi
Iulia Colan este alegerea cea mai bunã,„vocea” ei dã tonul: emoþie-
forþã-fragilitate în cântecul de la început, în aparenta ieºire din
personaj pentru a ne avertiza, în autoironia din „Sunt o doamnã,
ce pula mea”, în recitarea acþiunilor, „deci îmi aleg din dulap o
fustã neagrã ºi scurtã, (...) dau ºi cu rimel pe gene cã doar nu
mã doare mâna” ºi personajul ce construieºte în faþa noastrã ºi
simultan se construieºte pentru o nouã zi (de fapt, noapte) de
muncã, la o linie de telefonie eroticã.
Spaþiul conceput de Ioana Ungureanu – cu blocuri în
miniaturã într-o luminã violet, receptoarele telefoanelor care
atârnã, scrisorile agãþate – întreþine o legãturã cu temele
subterane ale textului: femeile-receptor pentru fanteziile,
obscenitãþile, insultele proferate de clienþi sau promisiunile,
ameninþãrile, declaraþiile de iubire ce se revarsã din apeluri ºi
din scrisori. Sunã Vasile, care vorbeºte cu Dumnezeu, cu Japonia,
vrea sã se cãsãtoreascã cu Diana, sunã Adi, care ascultã muzicã
progresivã, chiar dacã stã în Giuleºti. Ceea ce ºocheazã în
convorbirile telefonice nu este neapãrat vulgaritatea/ violenþa
limbajului, cât efectele comice din interacþiunea fetelor cu clienþii,
Voci în noapte: performance
ºi poezie
Bãgãu
Dupã Ioana Bradea
intempestiv, apariþie strãlucitoare, emoþie excesivã, iar atacul
de furie când aflã cã iubitul ei se cãsãtoreºte cu alta are ecouri
din Miþa Baston: „da nu mã rãzbun eu?”.
Teatrul Naþional ,,Marin Sorescu”, Craiova Cea care aplaneazã conflicte, restaureazã ordinea este Cãtãlina,
• Regia: Cristina Giurgea patroana agenþiei, ºi ea cu o intrare fulminantã într-un nor de
• Scenografia: Ioana Ungureanu Channel pulverizat în jurul ei, iar Raluca Pãun are entuziasmul ºi
• Asistentã de regie: Gabriela Oprescu savoarea dintotdeauna ºi, prin atitudinea ei, replica „Sunt o
• Light design: Doru Ispas doamnã...”are o altã semnificaþie, o asumare a feminitãþii ca armã,
• Lumini: Alina Mitrache demonstratã cu cele zece reguli de satisfacere a clienþilor, cu lecþia
de conversaþie, cel mai comic moment cu un client, un tip din
• Sunet: Emy Guran, Dan Feneºan
Constanþa ce vrea o femeie de casã, vrea sã o întâlneascã ºi jocul
• Recuzitã: Costel Giani Miu
de cuvinte printre gemete, I’m coming pe mai multe voci.
• Regia tehnicã: Mihai Manea Tema inadecvãrii este asamblatã treptat, Andreea oscileazã
• Producãtor delegat: Marius Pîrlea între identitãþi, însã dincolo de nesiguranþa în relaþia cu Marius
• Sufleor: Adrian Þîrcã nu este dispusã sã se adapteze ºi încearcã sã adapteze lumea
• Distribuþia: Iulia Colan, Edith Mag,Alina Mangra, Monica agenþiei/ clienþilor, sã o aducã în lumea ei. Iulia Colan dezvoltã un
Ardeleanu, Costinela Ungureanu Raluca Pãun, Claudiu joc interiorizat, iar metafora iubitului delfin ºi a sunetelor jucãuºe
Mihail, Cãtãlin Vieru, ªtefan Cepoi, Anca Maria Ilinca e tot ce poate fi mai departe de exclamaþiile ce mimeazã plãcerea.
• Voci: George Albert Costea, Vlad Udrescu Pericolul nu e sã-l piardã pe Marius, este sã nu se piardã pe sine.
Dimensiunea feministã a spectacolului surprinde o categorie
stratagemele la care recurg, o agresivitate naturalã pentru toate adiacentã privirii masculine, the male gaze e precedatã aici de the
fetele din agenþie, dar nu ºi pentru Andreea. E un grup colorat male voice, vocea bãrbaþilor în relaþie cu femeia ca obiect de seducþie.
în agenþie, Nicole, prietena, Corina, Denisa, Silvia, fiecare cu Vocea devine personaj anonim, indefinit, în monologul de final e
problemele ei ºi, în plus, liniile erotice care „ne-au stricat de cap”. invocat un lung ºir de nume: George, Florin, ... Brãduþ, într-un
E o lume a femeilor, cu conflicte, mici rãutãþi, iar Andreea, deºi
nu are rãbdare sã asculte toate aiurelile, pare
cã e în largul ei: noaptea, cuvintele vrãjite
„Bunã seara, iubitule” ºi „legea moralã în
mine”, de altfel discursul ei confirmã un
profil intelectual autentic, de la scurtele
momente reflexive ce întrerup scenariul,
definiþia feminitãþii în funcþie de context, ºi
cum „o femeie adevãratã trebuie sã aibã pe
puþin trei pensete”, la retragerea treptatã
într-un spaþiu protector, cãrþile ºi cãºtile cu
muzicã. Între temele subterane, iubirea-
obsesie revine ºi concentreazã conflicte mai
mici sau mai mari. Marius e iubitul absent-
prezent, ce îi locuieºte casa, gândurile, sunt
amintiri care violeazã, care pãtrund cu forþa
spune Andreea într-o conversaþie cu Andrei,
fratele ei (Cãtãlin Vieru); iar impresia de flux
temporal continuu, în care trecutul ºi prezentul se amestecã, cuvânt „clientul”, un gest de obiectificare invers.
este cea mai evidentã în expunerea acestei relaþii. Marius e mereu Cu Bãgãu, Cristina Giurgea invitã publicul sã priveascã ºi mai
prezent, în discuþiile cu fetele, pe stradã, în troleu, în garsoniera ales sã asculte în alt fel, dincolo de prejudecãþi, un spectacol al
ei. Claudiu Mihail se pliazã foarte convingãtor pe aceastã spaimelor individuale ºi colective, al saltului nu neapãrat mortal,
incertitudine, nimic nu este sigur, nici prezenþa, nici iubirea lui. nu neapãrat reuºit, pe care îl face Andreea, pe care îl facem fiecare
O iubire cu nãbãdãi trãieºte Denisa, Costinela Ungureanu intrã dintre noi.
19 Nr. 4 • 2023
 RAMURA traducerilor

Viorica Gligor

Condiþia dualã a scriitorului

Î n romanul Înfruntare la nivel înalt.

Misterul convorbirii telefonice Stalin-
Pasternak, Ismail Kadare reconstituie un episod
din biografia scriitorului rus, de interes istoric
ºi cultural. Puternic angajat în slujba adevã-
rului, extrem de atent la detalii ºi nuanþe,
autorul analizeazã, cu fineþe psihologicã, toate
cele treisprezece versiuni ale celebrei conversaþii
dintre tiran ºi artist. Aceastã investigaþie minu-
þioasã pe care o întreprinde îl provoacã sã medi-
teaze asupra relaþiei dintre dictaturã ºi lite-
raturã/ artã.
Din confesiunea auctorialã reiese faptul cã
preocuparea de a descifra misterul celor câteva
minute ale discuþiei telefonice din vara lui 1934,
dintre Stalin ºi Boris Pasternak, s-a înfiripat pe
vremea când era student la Institutul Gorki
din Moscova. A auzit pentru prima datã despre
aceasta în timpul mitingului de protest împo-
triva celui cãruia i s-a acordat premiul Nobel.
Atunci, Pasternak era culpabilizat ºi demonizat,
iar reactualizarea scandalului provocat de
rãspunsul pe care i l-a dat lui Stalin, referitor
la poetul Osip Mandelºtam, le-a prilejuit
detractorilor un motiv în plus sã-l acuze de
trãdare ºi laºitate.
Deºi confratele sãu a fost arestat ºi aruncat
în închisoare pentru cã a îndrãznit sã-l
parodieze pe dictator, într-un poem, Pasternak
nu l-a apãrat. Dimpotrivã, când Stalin l-a
întrebat ce crede despre acesta ºi dacã a fost
prezent atunci când ºi-a lecturat versurile, a
evitat un rãspuns clar. A afirmat, evaziv, cã îl
preþuieºte, deºi aparþin unor curente literare
absolut diferite. Atitudinea sa lipsitã de curaj a
provocat multe judecãþi de valoare moralã la
adresa lui, deloc favorabile. Dupã ce a publicat
romanul Doctor Jivago, clandestin, în strãi-
nãtate, ºi, mai ales, dupã ce a beneficiat de
recunoaºtere internaþionalã, graþie onorantei
distincþii acordate de Academia suedezã, în
Rusia a fost declanºatã o campanie de presã
mârºavã împotriva lui, cu scopul de a-l defãima
ºi de a-l decredibiliza.
Kadare mãrturiseºte cã, atunci, a simþit o
„legãturã enigmaticã” cu Pasternak, care, în loc
sã se estompeze, s-a amplificat, de-a lungul
timpului. Recunoaºte cã a fost obsedat de acea
controversatã convorbire ºi cã s-a simþit dator
sã afle adevãrul, mai ales dupã ce a avut acces
la documentele arhivistice, la textul propriu-
zis al dialogului telefonic, dar ºi la mãrturiile
celor apropiaþi (soþia – Zinaida Nikolaevna,
amanta – Olga Ivinskaia) sau mai puþin
apropiaþi (Anna Ahmatova, soþia lui Mandel-
ºtam, filosoful, istoricul ºi diplomatul britanic
– Isaiah Berlin). A analizat versiunile, întor-
cându-le pe toate feþele. În funcþie de implicarea
sau neutralitatea martorilor, unele dintre
variante s-au dovedit asemãnãtoare, altele com-
plementare sau chiar contradictorii. Cãutarea
adevãrului prin hãþiºul de informaþii ºi
interpretãri a fost un demers captivant, dar
dificil. Dincolo de toate, importantã rãmâne
oglindirea pendulãrilor lui Pasternak între fricã,
umilinþã ºi remuºcare. Trãirile dramatice ale
scriitorului, confruntat cu brutalitatea tiranului,
reflectã consecinþele terorii.
Pe mãsurã ce investigheazã „cazul”
Pasternak, Ismail Kadare are revelaþia unei si-
milaritãþi destinale. Când a fost nominalizat la
Premiul Nobel, a devenit „inamicul numãrul
unu al Tiranei” ºi a fost constrâns sã conºtienti-
zeze consecinþele dramatice ale marginalizãrii,
denigrãrii ºi persecuþiei publice: „Sã fii pe lista
Premiului Nobel însemna sã fii damnat de cãtre
jumãtatea lui periculoasã. Am avut ocazia sã
trãiesc lovitura lui ucigãtoare, de care el a scãpat
prin moarte”.
În Albania, atmosfera era sumbrã, teroarea
ºi cenzura statului comunist deveniserã greu
Ismail Kadare, Înfruntare la nivel înalt.
Misterul convorbirii telefonice Stalin-
Pasternak, Traducere de Marius Dobrescu,
Bucureºti, Editura Humanitas Fiction,
Colecþia „Raftul Denisei”, 2022
suportabile, literatura era subjugatã politicului.
Identificarea cu scriitorul rus era inevitabilã,
de vreme ce ºi împotriva lui s-au aliat forþele
ostile libertãþii de gândire ºi expresie:„Tu, singur,
faþã în faþã cu þara ta, care te suduie ºi te batjo-
coreºte în faþã, cu un amestec de urã ºi iubire.
Trimite înapoi premiul acela blestemat, urlau
studenþii, gravidele, minerii de la Tepelana”.
Discursul confesiv relevã conºtiinþa aparte-
nenþei la aceeaºi familie spiritualã. Solidaritatea,
empatia, responsabilitatea derivã din acestã
asumare a înrudirii artistice: „Nu doar cã nu
mã aflam întâmplãtor în povestea aceea, dar
eram mai implicat ca oricine în ea. Era mai
mult ca într-o relaþie de rudenie. Acolo, la
Perelkino, la parterul acelei dacea, întins pe patul
îngust studenþesc, îºi dãdea sufletul, ucis de

Poeme de Pompilian Tofilescu Premiul Nobel, Boris Pasternak. Dupã mai mult
de jumãtate de secol de când i se acorda, poetul
rus era prima victimã a premiului. Bocit ca
nimeni altul de cei apropiaþi, de Zinaida
arta de a nu ºti sã scrii poezii sânul tãu stâng odihnindu-se Nikolaevna, de necunoscuþi, de iubitã”.
nu ºtiu sã scriu poezii pe linia vieþii atât de scurtã din palma Condiþia de victimã tragicã a lui Boris
Pasternak îl determinã pe Ismail Kadare sã
nimeni nu m-a învãþat învãþãtura scrisului de poezii pe care o întinsesem la cerºit
reflecteze asupra propriului statut de prizonier
nici una dintre alea o mie de cãrþi pe care nu le-am citit în lagãrul comunist. Dacã cel dintâi a fost con-
nici una dintre alea o mie de femei pe care nu le-am iubit ºi atunci ºi acum strâns sã renunþe la Premiul Nobel, sub
nici una dintre alea o mie de secunde pe care nu le-am trãit fãrã sã-mi acorzi nici o atenþie presiunea ameninþãrilor, celãlalt, dupã ce a fost
nici una dintre alea o mie de rugãciuni pe care nu le-am rostit nu mai murisem nominalizat pe lista candidaþilor, a fost chinuit
nu mai înviam de dileme morale ºi de proiecþii terifiante. ªtia
cu ochii în palmã cã va trebui sã plãteascã un tribut pentru acest
privilegiu, asemenea confratelui sãu. Anxietãþile
inima în maºina de carne sunt sale erau cu atât mai justificate, cu cât romanul
ºi talpa pe grumazul cuvintelor eu sunt râsul copilului inspirat de perioada moscovitã urma sã treacã
stau eu sunt ºotronul desenat pe asfaltul crãpat proba teribilã a cenzurii. La o analizã atentã,
ºi scriu poezii eu sunt umbra greoaie a pãsãrii acesta recompunea, indirect, imaginea Albaniei
eu sunt croncãnitul ciorilor în lanul de porumb comuniste, deºi radiografia aspecte ale dicta-
iartã-mã doamne cã nu ºtiu ce fac eu sunt mirosul de motorinã din autobuz turii staliniste. Lumile se suprapuneau, deve-
neau identice: „Toatã tristeþea Moscovei, cu
eu sunt coada la paºapoarte
turnãtorii ºi cercurile infernului, cu epidemia
cina cea de tainã eu sunt tânguirea nãtângã a cerºetorilor de holerã descrisã în amãnunt în ultimele pa-
þi-am zis sã nu amesteci vinul eu sunt zugrãveala cojitã de pe turla bisericii gini, o regãseam acum la Tirana”.
cu picãturile de apã sãratã eu sunt caietul deschis în bancã la lucrarea de control Cartea lui Kadare, Înfruntare la nivel înalt.
aºa eºti tu neatentã eu sunt coroana de flori veºtejite pe lespedea mormântului Misterul convorbirii telefonice Stalin-Pasternak,
ºi atunci ºi acum eu sunt gheaþa din pahare topindu-se în soarele dupã-amiezii este o meditaþie pe tema curajului ºi a fragilitãþii
ieºiseºi goalã din apa mãrii eu sunt roata înþepenitã a cãruciorului de la supermarket artistului în raport cu puterea dictatorialã. În
ciuda forþei sale creatoare ºi reflexive, prin care
ºi sãrutai paharul eu sunt limba mare a ceasului care s-a oprit la fãrã zece
se ridicã deasupra „terorii istoriei”, fiinþa u-
eu sunt praful de pe cãrþile din bibliotecã manã se clatinã în faþa totalitarismului, a
ai muºcat cu poftã din halca de suflet pe care þi-o pusesem dinainte eu sunt bibeloul crãpat abuzurilor politice ºi a terorii, rãmâne „o trestie
dinþii albi buzele umede eu sunt tu gânditoare”.

Nr. 4 • 2023
20

Gabriela Nedelcu-Pãsãrin
Y ukio Mishima este scriitorul care ºi-a
început activitatea literarã sub acest
pseudonim pentru a-ºi ascunde identitatea
faþã de tatãl sãu, rigid altfel în promovarea
imaginii publice datoritã unei educaþii stricte,
o familie de samurai. Microromanul Starul,
publicat în revista literarã japonezã Gunzo în
1960 va fi tradus în limba englezã în 2019 ºi în
limba românã la Editura Humanitas Fiction în
2023. A avut un ecou remarcabil în plan inter-
naþional, chiar dacã s-au scurs aproape 60 de
ani de la apariþie. Mishima este un adevãrat
maestru al analizei psihologice, iar acest
microroman are elementul de atractivitate în
orice timp, pentru cã se raporteazã la resor-
turile psihologice potenþatoare ale „mãºtilor”
care asigurã stabilitatea emoþionalã.Actorul are
nevoie de tot atâtea mãºti câte roluri îºi asumã,
dar masca esenþialã este chiar propria mascã,
sub care îºi ascunde fragilitatea ºi cãutãrile
identitare. Se pare cã povestea actorului are
elemente autobiografice, experienþe trãite de
autor ºi transpuse cu aceeaºi artã a portretului
în tuºe acrilice pentru a estompa diferenþele
dintre identitatea lui Yutaka Mizuro ºi
personajele pe care le joacã. Dacã ar fi numai
acest joc al mãºtilor, ar fi probabil o naraþiune
la graniþa cu obiºnuitul.Yukio Mishima apeleazã
însã la jocul cu timpul personal, un timp de
calitate, asumat graþie educaþiei primite în fa-
milia de samurai. Sorgintea acestei educaþii îl
va determina sã fie riguros cu sine ºi cu
experienþele sale literare ºi va sfârºi simbolic în
ziua în care va încheia Îngerul decãzut,
Revista revistelor
R evista Vatra, nr. 1-2/ 2023, îl
omagiazã pe teoreticianul, criticul
ºi istoricul literar, profesorul Eugen Negrici,
o personalitate complexã ºi remarcabilã a
culturii române, sub genericul Portret în
palimpsest: Eugen Negrici. Dosarul este
coordonat de criticul ºi profesorul Iulian
Boldea, redactorul-ºef al publicaþiei de la
Târgu Mureº, care scrie în Argument: „De
unde provine fascinaþia cãrþilor lui Eugen
Negrici? Cred cã din modul necomplezent,
polemic, liber, necanonic ºi în acelaºi timp
de o luciditate casantã în care criticul
priveºte spectacolul literaturii. (…) Ceea ce
surprinde cu adevãrat în cãrþile lui Eugen
Negrici este libertatea interpretãrilor, refuzul
lecturii standardizate sau încremenite în
canon, criticul fiind adeptul unor noi ºi
viabile perspective hermeneutice, expuse
într-un registru polifonic ºi speculativ, prin
care ne vorbeºte despre expresivitatea invo-
luntarã, despre figura spiritului creator,
despre imanenþa literaturii sau despre
simulacrele normalitãþii ºi emanciparea
privirii. Eugen Negrici este, prin spiritul
inovator ºi prin virtuozitatea orchestrãrii
ideilor, un critic al deschiderii spre perspec-
tive inedite de lecturã (…), autorul
Jocul cu timpul
recurgând la gestul sinuciderii rituale prin
seppuku. Eseul Calea samuraiului, apãrut în
1967, tradus în limba românã ºi publicat la
Editura Humanitas în 2007, este dovada
preocupãrii sale pentru codul onoarei
samurailor.
Nominalizat de trei ori la Premiul Nobel
pentru literaturã, Yukio Mishima se dovedeºte
a fi unul dintre scriitorii japonezi importanþi ai
secolului trecut, opera sa, de la debutul în revista
Bungei-Bunka, la doar 16 ani, ºi pânã la ultima
sa scriere semnificativ-intitulatã, Îngerul
decãzut, argumentând pe deplin statutul em-
blematic pentru cultura universalã. Ideea
mãºtii este prezentã în creaþia sa încã din
primul roman, Confesiunile unei mãºti, scris în
1946 ºi tradus ºi în limba românã în 2011.
Starul este scrierea prin care va exersa
impactul emoþional al autoamãgirii, actorul
pendulând între douã realitãþi: cea imediatã,
în care se retrage alãturi de o tânãrã urâtã, dar
utilã în activitatea lui zilnicã, ºi realitatea
depozitatã ca reminiscenþe de amintire, la care
apeleazã pentru a-ºi construi o altã lume,
simbiozã între cele douã, ca salvare de la
îmbãtrânire. Adevãrata problemã de viaþã a
starului este cea a marcãrii trecerii timpului.
Folosirea mãºtii este un mod de a ascunde
semnele ºi mai ales mediocritatea circumstan-
þialului. „Ori de câte ori aº juca acelaºi rol, mie
îmi place senzaþia de infinitã mediocritate pe
care mi-o transmite povestea” (p. 34). Ceea ce îl
fascineazã pe star, un dublu al evidenþei, este
„vigoarea tragicã pe care n-o poate avea decât
demascând iluzii, imposturi ºi
mistificãri, oferindu-ne,
totodatã, o lecþie eticã subtex-
tualã, de neîndoielnicã preg-
nanþã ºi valoare. Dosarul te-
matic al revistei Vatra consa-
crat lui Eugen Negrici îºi pro-
pune sã releve dimensiunile
majore ale omului, criticului ºi
istoricului literar, ale profeso-
rului cu vocaþie de mentor, prin
cele trei secþiuni (par lui-même,
portrete, interpretãri) în care
sunt fixate trãsãturi ºi forme
de conduitã, particularitãþi ale
cãrþilor ºi ideilor, în dinamica
unei gândiri vii, disponibile,
exigente”. Semneazã texte por-
tretistic-evocatoare: Andrei
Pleºu, Alex. ªtefãnescu, Doina
Uricariu, Doina Ruºti, Carmen
Firan, Nicolae Panea, Floarea
Þuþuianu; iar comentarii critice
ºi cronici: Ion Pop, Al. Cistelecan, Constantin
Cubleºan, Adrian Dinu Rachieru, Mircea
Braga, Mirela Roznoveanu, Gheorghe
Glodeanu, Gabriel Coºoveanu, Iulian Boldea,
Marius Chivu, Alex Goldiº, Daniel Cristea-
superficialul. Frumuseþea elaboratã ºi patosul
pe care le poþi vedea doar la oamenii care poartã
în ei o adunãturã de sentimente fãrã discernã-
mânt. Lirismul vulgar al soarelui la scãpãtat,
pe care-l emanã numai gesturile absurde…Eu
iubeam din tot sufletul poveºtile clãdite pe toate
aceste principii ºi fidele acestor convenþii” (pp.
35-36). Ieºirea din aceste convenþii era supapa
retrãirii unui timp al onoarei, pe care îl scãpase
de sub control, tentat de viciile altfel obiºnuite
ale tinereþii ºi ale vieþii de artist nonconformist.
Timpul devine factorul care accelereazã
trãirile interioare, lumile paralele pe care le
deruleazã simultan ºi, mai ale, timpul filmãrii
care îþi impune sã reiei scena, greºind de fiecare
datã. Aceste repetate erori au condus la perce-
perea unei alte lumi: „Nu mã mai aflam pe
platoul de filmare, ci într-o realitate indubi-
tabilã, într-un peisaj depozitat în adâncurile
memoriei mele” (p. 39). Acest timp al reluãrii
este timpul dorit de star: „Intram din nou în
curgerea unui timp imaginar. Timpul în care
pelicula rula în aparat, iar eu eram filmat, se
repeta de zeci de ori într-o zi, însã pentru mine
era ca un râu limpede, în care înotam în largul
meu” (p. 22). Timpul ritmic, circular, îl fãcea sã
se simtã încolãcit de aceste reiterãri „ca ierburile
dintr-un râu”. „Prin comparaþie, timpul real al
unei vieþi mi se pãrea cã e doar un brâu vechi ºi
ponosit”. Aceastã cufundare într-un timp re-
creat, aceastã suprapunere de realitãþi conferã
durabilitate depozitarului, adevãratul benefi-
ciar al acestei derulãri circulare. De aici ºi
sentimentul unui alt timp trãit, al îmbãtrânirii
Enache, Mircea Moþ, Marian Victor Buciu,
Senida Poenaru, Marius Miheþ, Andreea
Zavicsa, Elena-Daniela Macarie. Un numãr
antologic, de citit ºi recitit! (G.G.)
21
RAMURA traducerilor
Yukio Mishima, Starul, Traducere de Andreea
Sion, Bucureºti, Editura Humanitas Fiction,
Colecþia „Raftul Denisei“, 2023
înainte de vreme, al nevoii de a purta masca
indiferenþei ºi a nonconformismului.„Dacã vrei
sã fii de-a pururea o mascã nouã, trebuie sã
respecþi învãþãturile mele secrete: sã blestemi
mereu, din tot sufletul, lumea realã, s-o iei în
batjocurã, sã crezi în minciunã” (p. 88). Toate
reprezintã un cod la antipodul codului moral
al samuraiului, o altã lume, o altã viaþã, dar
trãitã sub protecþia mãºtii, iluzoriu.
Finalul microromanului este impecabil
creat: imaginea celor doi actori reprezentând
tinereþea ºi senectutea, ambii purtând mascã.
Timpul real urâþeºte chipul, oglinda însã redã
realitatea mascatã, lumea. Starul nu îmbã-
trâneºte. Imaginea se proiecteazã în mentalul
colectiv folosind masca drept filtru între lumea
realã ºi universul tãinuit al neexprimãrilor.
Dialogul mãºtilor, Kayo urâtã, starul cu mascã,
dexteritatea trecerii de la exteriorizarea la
interiorizarea stãrilor contradictorii, între a trãi
iluzia ca actor ºi a transpune în realitate tene-
brele unei vieþi risipite întru minciunã, sunt
coordonatele ideatice ale acestui microroman.
Rolul jucat ºi autoamãgirea în viaþa realã prin
asumarea unei alte identitãþi sub masca
notorietãþii starului conduc firul epic spre o
tensiune care culmineazã cu imaginea chipului
devoalat de timpul realitãþii caduce.
Pentru a supravieþui acestui joc perfid între
real ºi imaginar ai nevoie de amãgire ºi de
pasiune, aºa cum îi spune starului Kayo cea
realã, aievea. Dominantã rãmâne însã imaginea
starului de odinioarã, atins de degradarea
bãtrâneþii: „Colþurile gurii i se lãsaserã ºi, dacã
nu ºi le încorda dinadins, buza inferioarã îºi
pierdea conturul tineresc. Faþa lui devenise un
fel de calapod negricios pe care trebuia întinsã
o mascã – masca cea frumoasã a chipului sãu
de odinioarã” (p. 94). În mentalul colectiv rã-
mâne imaginea promovatã, cea cosmetizatã, cea
înºelãtoare, cea a autoiluzionãrii. Dincolo de ea
sunt tranziþiile nãucitoare. Analiza faimei ºi a
destrãmãrii ei este apanajul artei portretului
în scrierile lui Yukio Mishima.
Elementele autobiografice fac din aceastã
scriere un document despre criza experienþei
însãºi, despre cum se ajunge la gestul sinuciderii
simbolice, rituale, prin seppuku.Yukio Mishima
rãmâne captiv Tumultului valurilor, purtând
cu demnitate Viaþã de vânzare ºi sfârºind la
propriu cu imaginea Îngerului decãzut.
Nr. 4 • 2023
Meridianele textului
Avanpremierã editorialã

Anuradha Roy

Calul de lut
(fragment)

Traducere din englezã de Cristina Nicolae Însã atelierul lor prosper dispãruse de multã vreme ºi acum
nu mai era decât Elango la iaz, deºi cea mai mare parte a lutului
Colecþia „Raftul Denisei”, coordonatã de Denisa Comãnescu de care avea trebuinþã era adusã cu camionul de la un furnizor.
(c) Editura Humanitas Fiction, 2023 Costa bani buni, ºi nu putea sã dea iama în lut pentru calul lui
de teamã sã nu observe fratele sãu mai mare.
Elango se gândea adesea cã – aºa cum le plãcea oamenilor

S criitoarea indianã Anuradha Roy îºi împarte viaþa între New Delhi, unde, alãturi de soþul ei, conduce
Editura Permanent Black, ºi Ranikhet, un mic oraº din Himalaya. S-a nãscut în 1967 la Calcutta. Dupã studii
de literaturã englezã la University of Calcutta ºi la University of Cambridge, a lucrat ca jurnalistã pentru mai multe
sã spunã – dacã Dumnezeu era un meºter olar, atunci pe el ºi pe
fratele lui i-a plãmãdit pe roþi diferite, din þãrânã diferitã. „Nici
o problemã, nici o problemã“ era vorba preferatã a lui Vasu. Nu
cotidiane ºi reviste indiene. Romanul ei de debut, Un atlas al dorinþelor zadarnice (An Atlas of Impossible Longing; degeaba vindea el ponturi la biroul magistratului, gãsind mereu
Humanitas Fiction, 2011), a fost publicat simultan, în 2008, în India ºi Marea Britanie, fiind finalist la The Economist tertipuri prin care oamenii sã se sustragã de la inspecþiile
Crossword Prize. Revista World Literature Today l-a inclus între cele 60 de cãrþi esenþiale ale literaturii indiene scrise proprietãþii, sã mintã în formulare de cerere, sã falsifice
în limba englezã. Pânã în prezent, romanul a fost tradus în ºaisprezece limbi. În 2011 apare cel de-al doilea roman documente ºi sã evite statul la coadã. Dacã exista o regulã, ºtia
al autoarei, Valurile pãmântului (The Folded Earth; Humanitas Fiction, 2013), pentru care Anuradha Roy primeºte sã gãseascã o cale sã o ocoleascã. Ochii îi strãluceau, îºi scãrpina
The Economist Crossword Prize ºi este nominalizatã la Man Asian Booker Prize. În 2015 publicã romanul Sleeping cu stiloul scalpul dat cu ulei ºi spunea: „Relaxaþi-vã, domnule.
on Jupiter, recompensat, în 2016, cu DSC Prize for South Asian Literature ºi nominalizat la Man Booker Prize. În Dumneavoastrã aveþi o problemã, eu am soluþia.“
2018 vede lumina tiparului Toate vieþile pe care nu le-am trãit (All the Lives We Never Lived; Humanitas Fiction, În vreme ce Vasu era o adevãratã maºinã de calcul, Elango
2020), câºtigãtor al Tata Literature Live! Book of the Year în 2018 ºi al Sahitya Akademi Award în 2022, nominalizat cu greu fãcea efortul sã adune doi cu trei, iar lãmpile de pãmânt
pe lista lungã la Walter Scott Prize for Historical Fiction în 2018 ºi pe lista scurtã la Dublin Literary Award în 2020. pe care le plãmãdea, zeii ºi zeiþele, lucrurile banale precum ulcioare
Cel mai recent roman al ei, Calul de lut (The Earthspinner, 2021; Humanitas Fiction, 2023), a câºtigat, în 2022, Sushila de apã, vase pentru lapte bãtut, ghivece de flori ºi pahare de ceai
Devi Prize, fiind finalist la Tata Literature Live! Book of the Year ºi la Tagore Prize. Anuradha Roy colaboreazã cu pe care le vindea la grãmadã angrosiºtilor – toate astea nu l-ar
eseuri ºi recenzii în publicaþii din India, SUA ºi Marea Britanie. fi dus prea departe. Principala sursã de venit i-a fost Sudhakar,
Anuradha Roy ne invitã într-o cãlãtorie în timp ºi spaþiu, alãturi de personaje ale cãror destine aduc în prim- un vechi coleg de facultate, care acum proiecta interiorul unui
plan suferinþa, iubirea, actul artistic. Calul de lut este un roman-evantai care oferã multiple paliere de interpretare lanþ de hoteluri. A comandat urne de teracotã de la Elango
a cãlãtoriilor identitare ce se þes în jurul traumei, iubirii ºi pierderii, dar ºi al condiþiei artistului într-o lume în care pentru grãdinile ºi holurile hotelurilor. El a fost cel care i-a fãcut
puterii cathartice a artei i se opune intoleranþa religioasã. Pendulând între prezent ºi trecut, între India ºi Anglia, rost de un loc la expoziþia naþionalã din Delhi ºi a promovat cu
romanul spune povestea Sarei, studentã la o universitate englezeascã, care îºi regândeºte anii copilãriei petrecuþi în entuziasm vasele lui Elango la expoziþiile hoteliere. Când stãteau
India ei natalã, marcaþi de pierderea tatãlui ºi de exilul lui Elango, olarul care o iniþiase în tainele meºteºugului ºi fumau împreunã la un pahar de rom ºi apã, Sudhakar
moºtenit din tatã în fiu. Calul în flãcãri din visul lui Elango devine Calul de lut, mãrturie a unei iubiri interzise care obiºnuia sã spunã cã îºi dorea ca lumea sã ºtie cã marii artiºti de
anuleazã echilibrul precar al comunitãþii în care trãiesc. aici trãiau în sãrãcie ºi reuºeau, totuºi, sã facã lucruri extra-
ordinare.„Undeva în noroi trebuie sã fie ºi un lotus care creºte“,
„Marea abilitate a autoarei de a crea personaje umane, animale, de lut îi dau acestui roman calitatea lui unicã. spuneau ei la unison. Era ceva ce obiºnuia sã repete unul dintre
Calul de lut este o poveste de iubire, o declaraþie politicã ºi o reflecþie asupra singurãtãþii, de la început fiind legat de profesorii lor de la facultate, domnul Murthy, în timp ce privea
rolul creaþiei în viaþa unui artist.“ (Times Literary Supplement) exasperat clasa plinã de bãieþi, fãcându-i haimanale ºi miºei, ºi
„O poveste despre dragoste ºi tânjire; tradiþie, creaþie ºi distrugere; ºi liniile invizibile ce despart oamenii, chiar ºi când zâmbeau larg la amintirile lor comune, Elango era
animalele ºi divinul... Complicat, dar intim, romanul lasã imaginaþia sã þeasã restul – aºa cum ar trebui sã facã orice uneori luat prin surprindere de afecþiunea spontanã a
ficþiune de valoare.“ (Guardian) prietenului sãu. Sentimentul ceva mai potolit cã Sudhakar era
fratele pe care nu l-a avut niciodatã în Vasu îl fãcea sã se simtã
3 ziua de lungã, uguindu-le sã vinã sã ciuguleascã grãunþe ca sã puþin vinovat.
Un cal era cuprins de flãcãri. Rãtãcea pe sub ocean scoþând facã mai multe ouã. Mai era puþin pânã atunci, un timp care era Urnele lui Elango erau îndeajuns de grandioase ºi atemporale,
foc pe nãri ºi când îºi scutura coama, flãcãrile colorau valurile al lui, ºi voia sã rãmânã suspendat în propriul vis, agãþându-se însã calul de teracotã venea dintr-un trecut mai îndepãrtat,
în roºu aprins; a þâºnit din apã, înalt ca un copac, ºi focul a de firele-i tot mai estompate. secular, din adâncurile lumii sale interioare, unde amintirile ºi
trosnit. Calul se înãlþa pânã deasupra casei cu acoperiº jos în S-a apucat de lucru la cal chiar în dimineaþa aceea. În maiou poveºtile aºteptau asemeni unui zãcãmânt bogat de lut. În visul
care locuia Elango. Flãcãrile erau acum la copite, ditamai cilindrii, ºi pantaloni scurþi, a mãrºãluit prin Kummarapet pânã la sãu, calul se înãlþase singur, ca o fântânã de pãmânt. Purta un
lungi ºi solizi, ºi când au ajuns la bot, ºi-a fãcut griji cã armãsarul întinderea cu tufiºuri aflatã la micã distanþã de casa lor, la iazul ºirag de mãrgele, ºi urechile lui erau ca douã frunze de mango
se va dezintegra din pricina cãldurii mistuitoare. κi amintise de unde îºi lua lut pentru oalele ºi idolii lui. Când ºi terenul de-o parte ºi de alta a capului magnific. Pe frunte avea un desen
oare sã lase un canal de evacuare? Neliniºtea îºi croi drum în acesta pustiu avea sã fie cedat unui proprietar, iazul ºi pãmântul pe care încã nu-l putea distinge clar. Pe spinare avea o ºa cu
somnu-i agitat ºi, dintr-odatã, ochii lui erau larg deschiºi. din jurul lui aveau sã disparã, ºi, odatã cu asta, lutul lui – ºtia cã ciucuri, care ajungea pânã la coada ce flutura ca un steag. Coama
Stãtu nemiºcat, cu capul sprijinit într-un cot, nãucit de visul acesta va fi viitorul. Bunicul lui lucrase cu pãmântul de aici, la se unduia în jos pe gât, ochii erau aþintiþi înainte, privind
avut, fãrã sã aibã nevoie de vreun ceas care sã-i spunã cã era de- fel ºi strãbunicul lui, dupã cum vag îºi amintea. Pe vremea când eternitatea. Elango ºtia cã nu va fi mulþumit de propriul cal
abia trei dimineaþa – ceasul hoþilor mãrunþi ºi al oamenilor era copil, bunicul îi spusese de ce locul se numea Kummarapet: dacã nu va fi asemeni fãpturii din vis.
prãpãstioºi din fire. Închise iar ochii sã-ºi vadã mai bine calul în datoritã strãmoºilor lor, olarii – kummara – al cãror sat fusese S-a aplecat peste albia iazului, þinând în mâini cazmaua ºi
flãcãri ºi sã înþeleagã ce ar putea sã însemne. Când o sã se crape odinioarã. „Dacã mã despici, o sã vezi cã în venele mele curge ranga, ºi a început sã sape. Nãmolul avea depuneri verzui pe
de ziuã, gãinile o sã înceapã sã cotcodãceascã ºi sã cloncãne, iar lut“, obiºnuia sã-i spunã bunicul. De la pãmânt la pãmânt – alocuri. Mai aproape de casã era un iaz mai mic pe care gunoaiele
cumnata lui o sã-ºi reia monologurile cu ele, vorbindu-le cât era pentru el, asta era o moºtenire. pluteau ca o þesãturã mozaicatã ce se miºca încet. Acolo însã

Nr. 4 • 2023
22

unde sãpa acum, asemeni strãbunilor lui, era iazul olarilor, un
depozit de pãmânt din care zeii fuseserã dintotdeauna plãmãdiþi,
iar superstiþia ridicase în jurul lui un zid pe care toate cãrãmizile
din lume nu ar fi putut sã-l înalþe. Iazul era curat ºi atrãgea
pãsãri ºi insecte. Când pe cer pluteau câþiva nori ºi o adiere
blândã mlãdia papura de pe malurile sale, pãrea cã iazul ar fi
fost acolo de la începuturile lumii ºi cã aceleaºi egrete albe îºi
croiserã drum pe acolo chiar ºi atunci.
Astãzi nu era nici urmã de nor pe cerul albastru ºi vast. E
octombrie, dar ai crede cã e varã. Era o muncã grea, în zãpuºealã,
iar maioul îi era leoarcã de sudoare, însã simþea energie ºi spe-
ranþã curgându-i prin vene. Visul lui însemnase ceva. Calul era
ºi semn, ºi mesager, spunându-i cã Zohra avea sã fie a lui, dar cã
va trebui sã trudeascã dacã vrea ca acest lucru sã se întâmple.
4 încerca sã o reþinã acolo unde era – încã puþin, încã cinci minute.
Oare câtã vreme trãise el cu Zohra în gând? Nu mai putea fi
sigur fiindcã avea sentimentul cã fusese aºa dintotdeauna. Pro-
babil cã ea ºi bunicul ei se mutaserã în cartier la sfârºitul iernii
trecute, în urmã cu aproape un an. La început, Elango nu o
observase, deºi sigur o vãzuse pe lângã Moti Block, locuinþele
acelea de închiriat, cenuºii ºi cu tencuiala scorojitã, de deasupra
magazinelor în care locuiau ea ºi bunicul ei. Tot acel an îi dãdea
acum un sentiment de timp pierdut: fusese nebun sã nu pãstreze
privirile fugare ca hranã pentru suflet.
În minte avea întipãritã ziua în care a început zbuciumul lui
interior. Era la piaþa stradalã ce se þinea în fiecare sãptãmânã, ºi
ea s-a oprit la taraba lui. Mâinile li s-au atins când amândoi ºi
le-au întins dupã aceeaºi lampã.
— E foarte drãguþã, a spus ea.
— Când e aprinsã, umbra ei are formã de floare, i-a zis el.
— Serios? De trandafir sau de hibiscus? îl întrebã ea cu
inocenþã.
În timp ce se gândea dacã nu cumva îºi bate joc de el, ea a
luat un alt vas de lut ºi i-a scos capacul. A ridicat privirea spre
el, întrebãtoare. Avea ochi cãprui, cu conturul fãcut cu creion
kajal.
— Este pentru lapte bãtut, a spus el. Cel mai bun lapte bãtut
– nu o sã lase apã.
— Cel mai bun lapte bãtut, pentru cã este cel mai bun vas,
cu cel mai bun capac?
S-a uitat la el cu un zâmbet rãutãcios, apoi ºi-a coborât
repede privirea.
Dupã aceea, ea a spus ceva ºi despre pãpuºi, nu-ºi mai
amintea ce anume. Zâmbetul maliþios fusese fatal. ªtia cã îºi
dorea sã asculte vocea aceea, sã-i priveascã zâmbetul ore în ºir,
zile, ani, viaþa întreagã.
Zohra a venit iarãºi în sãptãmâna care a urmat – de ce? Ce
era el pentru ea? Se întorsese nu ca sã cumpere un ulcior, ci
pentru cã simþise ºi ea cã se înfiripã ceva, cã tresare în ea ceva –
asta voia el sã creadã ºi, încet-încet, a ajuns sã fie o certitudine în
mintea lui. Încercã sã înþeleagã cum în ziua aceea totul ajunsese
sã fie despre Zohra, ca ºi cum o scenã ar fi fost golitã, cortina
ridicatã, pentru ca ea sã fie în centru.
Era îmbrãcatã într-un galben portocaliu ce amintea de
apusul de soare, cu o dupatta1 roz, diafanã, trecutã peste umeri.
La gât purta un mic pandantiv albastru.
— Lampa care face umbrã în formã de floare când…
— Da, da, aici e, zise Elango.
Voia sã i-o dea. Voia sã-i dea tot ce avea pe masã. Zohra
putea sã aibã orice, nu trebuia decât sã cearã.
Ea întinse mâna peste tarabã dupã lampã ºi dupatta îi
alunecã pânã la pliul coatelor. Elango întrezãri umbre adânci
între formele rotunde, în rãstimpul clipei de care avea ea nevoie
ca sã-ºi îndrepte hainele, lucru pe care Zohra îl fãcu fãrã
întârziere, aruncându-i o privire rapidã, parcã scuzându-se. El
observã mica patã de sudoare care întuneca þesãtura galbenã la
subsuoarã, încheieturile subþiri, gropiþa din bãrbie, semnul de
pe braþul drept, cel mai probabil de la o arsurã. În timp ce ea se
îndepãrta, îi vãzu ºoldurile miºcându-se ciudat din cauza
ºchiopãtatului. Ceva din ºchiopãtarea aceea l-a terminat. S-a
simþit prins într-o spiralã de tânjire ºi dorinþã trupeascã din
care ºtia cã nu se va elibera.
O clientã care aºtepta, o femeie cu câte un cercel mic de aur
în fiecare narã, a spus:
— Are cineva de gând sã-mi spunã preþul sau trebuie sã
am iar optsprezece ani?
Abia a auzit-o, chiar dacã i-a rãspuns cu o uºurinþã exersatã.
— Face patru rupii, Amma2, dar pentru matale, pentru cã-
i cea mai bunã searã a anului, îl dau doar cu douã.
În ziua aceea nu putea face nimic altceva decât sã arunce
priviri furiºe cãtre Zohra, în timp ce ea îºi croia drum printre
alte tarabe, aliniate de-o parte ºi de alta a strãzii, cu negustorii
ambulanþi strigând pânã ce rãguºeau cã au haine, jucãrii, zmeie
ºi mâncare de calitate superioarã. Mai erau încã doi cu obiecte
de lut, ºi oamenii se tocmeau atât de tare încât nu-ºi putea
pãrãsi taraba nici mãcar o clipã ca sã se strecoare dupã ea. ªi
dacã ar urma-o, oare s-ar mai întoarce vreodatã? S-a târât înapoi
la negoþul din care îºi câºtiga traiul. Din seara urmãtoare, însã,
a început sã viziteze magazinele din Moti Block ca sã tragã un
fum în cazul în care o vedea acolo, cumpãrând orez, mei, zahãr,
ulei. Sã stea lângã ea preþ de câteva minute, prefãcându-se cã
nu o observã, în timp ce fiecare atom de energie mentalã din el
Trei minute. Nu-ºi putea face curaj sã o salute, dând uºor din
cap, sau sã gãseascã ceva de spus. Când ºi-a zãrit reflexia în
geamurile strãlucitoare ale maºinilor, nu i-a plãcut chipul care
se uita înapoi la el. De ce i-ar plãcea ei?
Zohra nu a fãcut nici mãcar un gest care sã-i fi dat speranþã.
A început sã creadã cã o înþelesese greºit. Sau cã, la fel ca el,
pusese cap la cap lucrurile din viaþa lor, le întorsese cu atenþie
pe toate pãrþile, vãzuse obstacolele de netrecut, apoi îºi înãbuºise
sentimentele pentru el. Reuºise ea acolo unde nu reuºise el.
De luni de zile, nu fãcuse decât sã viseze la Zohra ºi, la urma
urmei, nici nu avea ce altceva sã facã, ºtiind cã nu era nici o
speranþã. Ea era nepoata unui cunoscut caligraf, el era olar
într-un loc care nu mai era nici sat, ºi nici nu þinea cu totul de
oraº, doar un loc care fusese lãsat în urmã pe mãsurã ce oraºul
creºtea în jurul lui.
— Nu sunt nici una, nici alta, a gemut el cãtre Sudhakar,
singurul prieten cãruia i se destãinuia. Nu-s un artist sofisticat
care poate cumpãra lumea, nici un olar analfabet de la þarã,
care n-ar îndrãzni sã viseze la lucruri imposibile ºi prosteºti.
— Doar unul cãpos, a replicat Sudhakar. Ai putea fi bogat
dacã ai face ce-ºi doresc oamenii. Fã ºi tu niºte chestii strãlucitoare,
ceva ce nu s-a mai fãcut. De toate culorile, pentru toate gusturile.
Ia mai diversificã un pic.
Elango clãtinã încet din cap.
— Teracota e pentru mine, doar ºtii asta. E sincerã.
— Da, da, am mai auzit povestea asta rãsuflatã, a spus
Sudhakar.
Dupã câteva pahare, Elango îºi dãdea drumul la gurã,
turuind întruna, ºi cãdea în sentimentalism, dar chiar ºi când
era treaz, se gândea la asta ca la un fel de adevãr valabil atât
pentru vasele de lut, cât ºi pentru oameni.
— Vorbesc serios, zise el. Oricum o spargi, tot la fel e.
N-a îndrãznit sã-i spunã lui Sudhakar cã se ºi bucura de
asta, din moment ce teracota era ieftinã ºi pânã ºi cea mai sãracã
gospodãrie îºi putea permite oalele ºi ulcioarele lui. Însã asta
însemna cã mâinile îi erau deseori murdare nu de lut, ci de
grãsime: în timpul liber repara pompe, maºini de cusut, sobe;
transporta oameni în ricºa lui motorizatã. Întâlnirea din Delhi
cu olarul coreean care îl invitase pe la el era deja poveste veche,
iar uneltele ºi periile de bambus pe care acesta i le trimisese erau
obiecte de aducere-aminte pe care Elango nu le folosea, de teamã
sã nu le strice. Un teanc de cãrþi decolorate era tot ce mai rãmã-
sese din educaþia lui, în vreme ce Zohra studia chiar ºi acum
araba cu bunicul ei. Singura alinare era cã ºi ea era strâmtoratã,
aproape la fel ca el – caligrafia era la fel de demodatã precum
vasele de pãmânt lucrate manual.
κi aduse aminte de dimineaþa în care o vãzuse pe Zohra
afarã, pe veranda îngustã care se întindea pe toatã lungimea
pãrþii din faþã a locuinþei ei. El stãtea în ricºã, aºteptând un
client, când ea îºi fãcu apariþia, chiar deasupra lui. În ultimele
luni în care o întâlnise ºi o studiase la magazinul alimentar, o
vãzuse cumpãrând seminþe pentru pãsãri, iar în dimineaþa aceea
Zohra întindea mâna spre un vas suspendat deasupra
parapetului ca sã-l umple cu bajra3. Lumina blândã a zorilor o
atinse, venind parcã de nicãieri, ºi îi luminã pãrul. Ea închise
ochii ºi îºi ridicã chipul spre cerul dimineþii. Chiar în clipa aceea,
din senin, Elango simþi o palã de vânt tremurãtor atingându-i
faþa, o bãtaie de aripi pe umeri ºi vãzu, cu coada ochiului, o
formã verde smarald trecând ca fulgerul pe lângã el. Când
pasãrea se opri din zbor pe balustrada ei, Elango vãzu cã era viu
coloratã ºi aproape la fel de mare ca o cioarã. Pasãrea rãmase
nemiºcatã o clipã, dupã care sãri pe braþul ei întins. Zohra þinu
23
Meridianele textului
ochii închiºi, nu se clinti, iar palma ei plinã cu grãunþe rãmase
nemiºcatã. El privea înmãrmurit de jos. Pasãrea s-a oprit câteva
secunde sã ciuguleascã, apoi îºi luã zborul. Zohra deschise ochii
ºi continuã sã umple vasul suspendat cu bajra, ca ºi cum nu s-
ar fi întâmplat nimic ieºit din comun.
Dar se întâmplase. ªi atât de repede încât, gândindu-se la
asta, Elango se întrebã dacã nu cumva fusese un vis. Nu a mai
vãzut niciodatã pasãrea. A zãrit fâlfâind pe verandã pãsãri
mina, vrãbii cu pene cenuºii, corbi ºi pãsãri bulbul, însã niciodatã
pasãrea aceea, ale cãrei culori ajunserã ºi mai orbitoare în mintea
lui pe mãsurã ce treceau zilele.Venise de nicãieri ºi îl atinsese cu
aripile înainte sã se aºeze pe braþul Zohrei. Luase praf de pe el ºi
i-l dusese ei. În zilele care au urmat, faptul cã zãrise pãsãrea
misterioasã a ajuns sã i se parã un semn într-o limbã pe care nu
o putea înþelege.
κi dorea ca acest semn sã-i aducã singurul mesaj dupã care
tânjea, unul care sã-i spunã cã prãpastia de netrecut dintre el ºi
Zohra o sã disparã într-o bunã zi, cã pãmântul o sã se vindece
de la sine ºi el o sã poatã merge pe cealaltã parte, unde îl aºtepta
ea. Tot ceea ce îi despãrþea îl oprea pe Elango sã povesteascã
cuiva despre Zohra, mai puþin lui Sudhakar. Uneori îºi repeta
noaptea cuvintele ca ºi cum i-ar da vestea lui Vasu: „Este o fatã
anume care îmi place – este…“. ªi apoi disperarea o sã-i înghitã
cuvintele. Nu putea sã rosteascã cuvântul, sã spunã ce era Zohra:
musulmanã. Spaþiul dintre cei doi era o capelã mortuarã de
carne umanã arsã ºi însângeratã, o crevasã uriaºã în pãmânt,
ca o gurã cãscatã ce aºtepta sã-l înghitã.
Nu-ºi putea imagina o viaþã fãrã Zohra. Era de nesuportat.
Nu îndrãznea însã nici sã-ºi imagineze o viaþã cu ea. Era de
neconceput. Îi vorbi despre temerile sale lui Sudhakar.
— Renunþã la gândul ãsta, i-a zis Sudhakar. La noi în þarã,
numai vedetele de film ºi jucãtorii de crichet se cãsãtoresc cu
cine-ºi doresc.
— Nesimþitule, am crezut cã mi-eºti prieten…
— Pãi, chiar sunt. De-asta îþi ºi spun: lasã-te pãgubaº!
— Ia stai un pic… era cineva chiar la mine în localitate…
Aslam, de vârsta lui taicã-miu. Aminteºte-þi, þi-am zis cã a fugit
cu o hindusã de pe strãduþa învecinatã.
— Da, þin minte, ºi oare apoi ce s-a întâmplat?
Elango nu mai zise nimic. Ceea ce urmase era scris de când
lumea: tatãl lui Aslam ºi fraþii fetei au jurat cã o sã-i omoare pe
cei doi în clipa în care se vor întoarce. Nimeni nu i-a mai vãzut
de atunci.
Chiar ºi aºa, ce rãu poate fi în a visa? Noaptea rãmase treaz,
aºa cum fãcuse cu o noapte înainte ºi în cea de dinainte, ascultând
larma sforãiturilor fratelui sãu, suficient de puternice încât sã
rãsune din casã pânã în curte, la locul în care Elango dormea
sub cerul liber. În unele zile era suficient de îndrãzneþ sã-ºi
imagineze cã o are pe Zohra lângã el, dormind, ºi asta îl fãcea sã
se gândeascã cu îngrijorare cã poate ºi el scoate sunete ce
aduceau cu grohãitul unui porc, în vreme ce ea, dormind liniºtitã,
ar fi o zeiþã seninã ºi paºnicã. Privind în umbrele întunecate, o
simþi lângã el, cu capul pe pieptul lui, respirând în ritmul lent,
liniºtit al inimii lui. Cu blândeþe, tandru, îºi trecu degetele prin
pãrul ei lung, fãcându-i somnul ºi mai adânc. Când s-a trezit, s-
a întors spre el. ªi s-a întors din nou la el.
1
ªal tradiþional din India, cu care femeile îºi acoperã capul ºi umerii.
2
Folosit cu sensul „mãicuþã“, „mamã“, în majoritatea limbilor vorbite
în India.
3
Mei cultivat în India.
Nr. 4 • 2023
 carnet plastic
de Cãtãlin Davidescu
P roiectul „Timiºoara – capitalã a culturii europene 2023”
a debutat încã din 2022 cu câteva manifestãri artistice
importante. Expoziþia „Paul Neagu. O retrospectivã” este
relevantã, în acest sens, pentru cã readuce în prim-plan imaginea
unuia dintre cei mai importanþi artiºti internaþionali nãscuþi în
România. Construitã pe un alt tip de discurs, foarte interesantã
prin oferta sa curatorialã a fost ºi manifestarea Simetric, nicio-
datã identic, pe care a propus-o Diana Marincu la sediul „Art
Encounters”. Proiectul reuneºte lucrãrile a douã artiste din
generaþii diferite, Ioana Bãtrânu (n. 1960), Adela Giurgiu (n.
1990) ºi, în simetrie, douã filme ale binecunoscutei regizoare
belgiene Agnès Varda (1928-2019). Titlul ºi totodatã conceptul
expoziþiei a fost inspirat de unul dintre aceste filme, respectiv,
documentarul Les dites cariatides. Realizat în 1984, acesta
prezintã o serie de cariatide ce decoreazã faþadele unor clãdiri
pariziene de secol al XIX-lea ºi care, fiind dispuse în simetrie,
deºi seamãnã mult între ele, nu sunt niciodatã identice. Pornind
de la aceastã premisã, Diana Marincu îºi dezvoltã discursul
curatorial printr-un parcurs ce conjugã simetric lucrãrile celor
douã artiste cu suportul cinematografic al lui Agnès Varda.
Ioana Bãtrânu, absolventã a Liceului de Artã din Craiova,
este un nume cunoscut nu doar în peisajul artistic de la noi. Ea
a debutat la jumãtatea anilor ‘80, în perioada comunistã reuºind
black
sã se impunã cu unul dintre cele mai originale ºi puternice
concepte vizuale din epocã. Expoziþia sa realizatã în 2007 la
Galeria Etaj ¾ de la Teatrul Naþional din Bucureºti a fost pentru
mine, ºi pentru mulþi alþii, un moment impresionant, al cãrui
impact mi-a rãmas la fel de proaspãt în amintire, relevându-mi
cyan
yellow
magenta
Adela Giurgiu, Lost but found, 2021
Simetric, niciodatã identic
forþa creaþiei sale. Actuala propunere curatorialã a reþinut o
interesantã selecþie din serii precum Interioarele melancolice,
Fecioarele, Grãdinile închise, Pãpuºile care, din perspectivã
cronologicã, aparþin ultimilor 25 de ani, fiind realizate în
intervalul urmãtor debutului. Existã însã o imperturbabilã
continuitate în tot ceea ce a fãcut Ioana Bãtrânu, indiferent de
perioadã. Este adevãrat faptul cã, în ceea ce mã priveºte, tipul
de percepþie s-a schimbat în ani. Dacã înainte de momentul
1989 rezonam la zbuciumul mocnit al revoltei împotriva unui
sistem totalitar ºi corupt, acum, privindu-i piesele, împãrtãºesc
aceeaºi tensiune interioarã, acelaºi sentiment de neliniºte ºi
revoltã, fãrã a mai identifica însã, cu aceeaºi claritate, subiectul.
Artista pãstreazã maniera de expresie realistã, cu tuºe puternice,
cu un desen mai puþin incisiv, diluat într-o paletã cromaticã
unde ocrurile cu accente de roºu carmin au preluat hegemonia.
ªi la nivel tematic putem gãsi numeroase similitudini, dacã ne
referim la subiecte precum grãdinile, interioarele ºi, mai nou,
seria fecioarelor sau a pãpuºilor. Angoasele au persistat în timp,
cu unele nuanþãri, cu inerentele repoziþionãri sociale ºi ideologice,
la fel de discret ºi, totuºi, explicit prezentate în lucrãrile sale.
Ciclurile Fecioarele nebune, Fecioarele înþelepte, seria Pãpuºilor
care provoacã o stare de neliniºte, venind parcã dintr-un thriller,
sau acel interior melancolic în care avem imaginea unui coridor
de bloc (sau poate de puºcãrie) cu bordurã verde – încã des
întâlnitã la noi, îi definesc, în continuare, parcursul la fel de
proaspãt ºi autentic. Toate aceste figuri sau interioare au un
lirism amar, produc o rãvãºire lãuntricã pronunþatã, generând
o tensiune intensã, unde subiectivitatea artistei ocupã un loc
determinant. Este tot o formã de artã angajatã, care are însã
generozitatea de a nu limita imaginaþia spectatorului la un
anume subiect, ci de a induce o stare, astfel încât privitorul sã
simtã impulsul de a-ºi genera propria poveste. Chiar ºi acele
interioare care propun spaþii somptuoase, aristocratice sau
muzeale conþin o subversivã conotaþie socialã, în sensul cã
surprind o lume al cãrei magnetism îi impresioneazã pe cei
crescuþi la bloc, în spaþiile aglomerate, aproape carcerale, cu
bordurã verde. Aºa cum o fãcea ºi în anii ‘80, actualul demers
vizual este unul preponderent de naturã interioarã, nu lipsit de
accente sociale, care au rãmas sursa neliniºtilor ei ºi o intensã
provocare.
În ceea ce o priveºte pe Adela Giurgiu, ea împãrtãºeºte aceeaºi
apetenþã pentru pictura de calitate, construindu-ºi parcursul
din perspectiva vârstei sale ºi a experienþei acumulate, dar mai
ales a unei sensibilitãþi proprie generaþiei pe care o reprezintã.
Asemenea Ioanei Bãtrânu, ºi ea este o artistã solitarã, care îºi
hrãneºte universul cu teme derivate din spaþiul ideilor care
frãmântã acest prim sfert de secol, cum este cea a timpului, a
umbrei, interesanta relaþie cu teatrul de umbre indonezian,
Wayang, sau a singurãtãþii. Compoziþiile ei sunt invadate de
personaje, luând în considerare ºi autoportretele, care în marea
lor majoritate nu au chip, sunt anonime, accentuând astfel
sentimentul alienãrii contemporane. Ciclurile prezentate acum
You and your shadow, Lost but found, Apparition sunt relevante
datoritã modului novator în care artista conjugã un bagaj cul-
tural ºi afectiv pentru a ne livra imagini, mesaje ale gândurilor
sale despre locul ºi rolul omului în
lume. Adela Giurgiu preferã supra-
feþele mici care îi oferã ºansa unei
intimitãþi, a unui dialog mai cald cu
privitorul pe care îl implicã astfel
într-o generoasã complicitate. Este un
tip de relaþionare practicatã de tineri,
ei fiind deschiºi cãtre comunicare în
dorinþa de a-ºi clarifica astfel pro-
priile nedumeriri ºi neliniºti. În acest
mod, ea se evidenþiazã între artistele
prezente în expoziþie, fiind singura
care abordeazã, din aceastã pers-
pectivã, raportul dintre autor ºi re-
ceptor.
Personalitate de o impresionantã
consistenþã artisticã, Agnès Varda
este prezentã cu douã filme, Les dites
cariatides ºi Ulysse.Acestea puncteazã
traseul expoziþional, coagulând în
jurul lor discursul pictural, fiind
imaginate ca niºte structuri de sprijin
pe care se construieºte demersul cu-
ratorial. Ele au rolul de raisonneur al
conceptului pentru cã reuºesc sã
concentreze relaþia dintre realitate
ºi transpunerea artisticã a acesteia.
Expoziþia Simetric, niciodatã iden-
tic reprezintã un demers curatorial
temeinic gândit pentru a face cât mai
coerentã ideea pe care Diana Marincu
a urmãrit-o, aceea a percepþiei ºi a
memoriei, coordonate ale unui uni-
vers nostalgic, empatic, profund,
mereu actual, iar creaþiile celor trei
artiste selectate îi susþin în mod ex-
emplar demonstraþia curatorialã.
Din aceastã perspectivã, proiectul
Dianei Marincu poate fi considerat o
expoziþie de autor.