Interpretări patristice

Facerea 1:24-31

Bejan Dan Marian

Cârdan Popescu Cosmin Raman
Duță Ilie
Florea Alioșa Florentin
Matei Fernando Marian

2023
Abstract: Textul explorează interpretările Sfinților Părinți asupra pasajului Geneza 1:24-
31, accentuând înțelepciunea și iubirea lui Dumnezeu în creația lumii. Se discută rolul și
responsabilitatea omului în raport cu natura și animalele, precum și semnificația profundă
a creației omului după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Versetele 29-30 sunt
interpretate ca o îndemnare către o dietă vegetariană și un stil de viață care promovează
armonia cu creația, subliniind importanța vieții spirituale în comuniune cu natura.
Contribuțiile lui Preot Ioan Sorin Usca, Serafim Rose și Sfântul Ioan Gură de Aur sunt
deosebit de relevante în acest context, oferind o perspectivă profundă asupra relației dintre
om și restul creației, precum și asupra responsabilităților spirituale și etice ce decurg din
aceasta.

Versetul 24 - Creația Animalelor

-Apoi a zis Dumnezeu: "Să scoată pământul fiinţe vii, după felul lor: animale, târâtoare şi
fiare sălbatice după felul lor". Şi a fost aşa. -

În versetul 24, Geneza ne prezintă momentul în care Dumnezeu decide să creeze animalele.
Sfinții Părinți au înțeles că aceasta este o manifestare a voinței divine de a da viață și
diversitate lumii. În cartea sa, Preotul Ioan Sorin Usca subliniază că această creație a
animalelor arată responsabilitatea omului față de aceste făpturi. El afirmă că Dumnezeu le-a
dat pământului și animalelor puterea de a scoate la iveală ceea ce se află în ele. Ceea ce
învățăm din aceasta este responsabilitatea omului de a avea grijă de creația lui Dumnezeu și
de a stăpâni pământul cu înțelepciune și iubire.

Versetul 25 - Creația Fiarelor Sălbatice și a Animalelor Domestice

-A făcut Dumnezeu fiarele sălbatice după felul lor, şi animalele domestice după felul lor, şi
toate târâtoarele pământului după felul lor. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.-

Versetul 25 ne spune că Dumnezeu a creat fiarele sălbatice și animalele domestice după felul
lor. Acest aspect ne amintește de importanța relației dintre om și natură. Omul are un rol de
stăpân al creațiilor lui Dumnezeu și trebuie să aibă grijă de ele. Este o chemare la protejarea
și îngrijirea animalelor și a mediului în care trăim.

Serafim Rose evidențiază importanța acestui verset în contextul relației dintre om și natură.
El subliniază că omul trebuie să înțeleagă rolul său ca stăpân al creaturilor lui Dumnezeu și să
aibă grijă de ele.
Versetul 26 - Creația Omului după Chipul și Asemănarea lui Dumnezeu

-Şi a zis Dumnezeu: "Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să
stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc
pe pământ şi tot pământul!"-

Versetul 26 reprezintă un punct culminant în pasajul Geneza. Aici, Dumnezeu spune: "Să
facem omul după Chipul și Asemănarea Noastră." Această afirmație profundă dezvăluie
natura unică a omului, aspect ce implică și responsabilitatea omului de a trăi în conformitate
cu voința divină și de a avea grijă de creația lui Dumnezeu. Sfântul Ioan Gura de Aur
subliniază că omul este o "ființă măreață și minunată, mai de preț înaintea lui Dumnezeu
decât toată zidirea." Ideea de "chip" și "asemănare" indică atât rațiunea și libertatea omului,
cât și asemănarea cu Dumnezeu în virtute.

“Și a zis Dumnezeu: Să facem omul după chipul și asemănarea Noastră, ca să stăpânească
peștii mării și păsările cerului și dobitoacele și toate vietățile ce se târăsc pe pământ și tot
pământul”
La crearea omului, între persoanele Sfintei Treimi (Tatăl, Fiul și Sfântul Duh) a avut loc o
sfatuire (“Să facem”), nu un îndemn adresat. Prin acesta se arată egalitatea celor Trei
Persoane. De altfel, pluralul cuvintelor “a face” și “Noastră” arată prezența Sfintei Treimi.

Potrivit Sfinților Părinți, chipul lui Dumnezeu face referire la rațiunea omului, cugetul, voința
și simțirea lui. Omul a fost creat și așezat ca stăpân al Creației. Pe de o parte, Sfântul Ioan
Gură de Aur ne spune că omul este o ''ființă măreață și minunată, mai de preț înaintea lui
Dumnezeu decât toată zidirea''¹ Sfântul Grigore de Nyssa definește chipul lui Dumnezeu ca
fiind: “bunătatea absolută pe care omul o primește de la Creator.”² Tot Sfântul Ioan Gură de
Aur ne oferă o explicație referitoare la “chip” spunând prin acesta că omul este stăpân al
Creației, “Deci prin cuvântul <<chip>> trebuie înțeles stăpânire și nimic altceva, că
Dumnezeu l-a creat pe om ca să fie stăpân peste toate și nimic nu este pe pământ mai mare
decât el, ci toate sunt sub stăpânirea lui”³

Cuvintele ''după asemănare” reprezintă asemănarea omului cu Dumnezeu după har

“asemănarea cu Dumnezeu în ceea ce privește creația”⁴.

Sfânta Scriptură ne arată că ființele necugetatoare erau supuse omului: “Și Domnul
Dumnezeu, Care făcuse din pământ toate fiarele câmpului și toate păsările cerului, le-a adus
la Adam, ca să vadă cum le va numi;”⁵ În Rai, omul se afla în starea de luminare, având ca
lucrare pomenirea numelui lui Dumnezeu, iar ca scop îndumnezeirea. Prin asemănarea cu
Dumnezeu înțelegem ultima treaptă dar și cea mai importantă pe care omul o poate dobândi,
anume cea de sfințenie.
Sfântul Grigore de Nyssa ne spune: “Suntem după chip prin creație iar după asemănare prin
noi înșine, prin voința noastră liberă Dumnezeu ne-a făcut pe noi înșine lucrătorii asemănării
noastre cu El, spre a ne darui rasplata pentru activitatea noastră"⁶

Sfântul Ioan Damaschin spune "Cuvintele <<după chip>> indică rațiunea și libertatea, iar
cuvintele <<după asemănare>> arată asemănarea omului cu Dumnezeu în virtute, atat cât este
posibil''⁷.

De asemenea, conform Sfântului Vasile, raportul dintre ''chip'' și ''asemănare'' poate fi

exprimat astfel: ''chipul este asemănarea în potență, iar asemănarea este chipul în
actualitate''⁸.

Versetul 27 - Omul după Chipul lui Dumnezeu

-Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut
bărbat şi femeie.-

Versetul 27 reiterează creația omului după chipul lui Dumnezeu. Preotul Ioan Sorin Usca
evidențiază că aceasta implică o responsabilitate profundă a omului de a trăi în conformitate
cu voința lui Dumnezeu și de a avea grijă de creația Sa. Sfinții Părinți înțelegeau că omul a
primit de la Dumnezeu cugetul și puterea de judecată dar această asemănare a fost afectată de
căderea în păcat, ceea ce necesită efortul omului de a se reîntoarce la asemănarea inițială cu
Dumnezeu prin harul Duhului Sfânt.

“Și a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut
bărbat și femeie”.

Scriptura ne arată că omenirea a fost împărțită în două direcții. Sfântul Grigorie de Nyssa ne
vorbește despre o îndoită creare a omului: “Scriptura spune că a făcut Dumnezeu pre om,
după chipul lui Dumnezeu l-a făcut pre dânsul. Crearea celui ce a fost după chip și-a atins din
acel moment desăvârșirea. Dar Scriptura se întoarce din nou și ține să ne precizeze: bărbat și
femeie i-a făcut pre ei.”⁹

În Evanghelia după Marcu putem observa că în Iisus Hristos, bărbatul și femeia devin un trup
“Și vor fi amândoi un trup; așa că nu mai sunt doi, ci un trup.”¹⁰ Înaintea căderii, omul trăia în
deplină curăție, neștiind de pofta trupească. Însă, odată cu săvârșirea păcatului strămoșesc, cei
doi au început să se rușineze de faptul că sunt goi “Atunci li s-au deschis ochii la amândoi și
au cunoscut că erau goi, și au cusut frunze de smochin și și-au făcut acoperăminte”¹¹.
Dumnezeu a rânduit căsătoria dintre bărbat și femeie ca urmare a încălcării poruncii pentru a
se putea asigura continuitatea existenței umane, după cum ne spune Sfântul Ioan Damaschin:
“În Rai domnea fecioria. […] După călcarea poruncii… când a intrat moartea în lume… a
fost înființată căsătoria, ca să nu se nimicească și să se desființeze, din pricina morții, neamul
omenesc.”¹²
Versetul 28 - Omul ca Stăpân al Creației

-Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: "Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l
supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste
toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul!"-

În versetul 28, Dumnezeu le dă omului autoritate asupra animalelor și îi poruncește să

stăpânească pământul. Sfinții Părinți înțelegeau aceasta ca o chemare la responsabilitate și
înțelepciune în administrarea resurselor lui Dumnezeu. Este evidențiată importanța protejării
mediului și a resurselor naturale. Omul trebuie să fie un stăpân înțelept și un păzitor al
creației lui Dumnezeu, având în vedere responsabilitatea sa de a îngriji de lumea în care
trăiește.

“Și Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: <<Creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul și-l
supuneți; și stăpâniți peste peștii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste
toate vietățile ce se mișcă pe pământ și peste tot pământul!>>”

Așa cum am spus mai sus, omul a fost așezat ca stăpân al Creației. Poruncă de a crește și
înmulți nu ne vorbește despre înmulțirea oamenilor prin căsătorie.

Versetele 29-30- Cuvântul Domnului

-Apoi a zis Dumnezeu: "Iată, vă dau toată iarba ce face sămânţă de pe toată faţa
pământului şi tot pomul ce are rod cu sămânţă în el. Acestea vor fi hrana voastră.-

-Iar tuturor fiarelor pământului şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor vietăţilor ce se mişcă
pe pământ, care au în ele suflare de viată, le dau toată iarba verde spre hrană. Şi a fost
aşa.-

Aceste două versete eprezintă un pasaj important în Biblie, ce descrie instrucțiunile lui
Dumnezeu date primilor oameni în legătură cu hrana.

„Și a zis Dumnezeu: Iată, vă dau toate semințele care se seamănă, ce sunt pe toată fața
pământului, și toți pomi care au în ei rod de pom cu sămânță; acestea să vă fie vouă de
mâncare. Și tuturor fiarelor pământului, și tuturor păsărilor cerului, și tuturor vietăților care se
mișcă pe pământ, care au în ele suflare de viață, le dau toate verdeața spre mâncare.”
În învățăturile Părinților Sfinți, aceste versete sunt adesea interpretate ca o indicare a intenției
inițiale a lui Dumnezeu pentru o dietă vegetariană, atât pentru om, cât și pentru animale.
Părinții Bisericii au văzut în aceasta o expresie a păcii și armoniei originare din Grădina
Edenului, unde nu exista suferință sau moarte.

Sfinții Părinți, cum ar fi Sfântul Vasile cel Mare și Sfântul Ioan Gură de Aur, au comentat
asupra acestui pasaj, subliniind importanța vieții în armonie cu creația și respectul pentru
toate formele de viață. Ei vedeau în acest mod de alimentație nu doar o chestiune de sănătate
sau dietă, ci și un aspect al vieții spirituale, în care omul trăiește în comuniune cu restul
creației, fără a aduce vătămare. De asemenea, această perspectivă este legată de conceptul de
post și abținere în tradiția creștină, ca mijloc de purificare spirituală și de aducere aminte a
paradisului pierdut. Astfel, aceste versete sunt adesea folosite pentru a sublinia importanța
respectului față de creație și pentru a încuraja un stil de viață care promovează pacea și
armonia cu toate formele de viață.

Versetul 31 - Creația ca Opera Perfectă a lui Dumnezeu

-Şi a privit Dumnezeu toate câte a făcut şi iată erau bune foarte. Şi a fost seară şi a fost
dimineaţă: ziua a şasea.-

Ultimul verset, versetul 31, ne arată că Dumnezeu a privit la toate lucrurile create și a văzut
că totul este foarte bun. Acest pasaj reflectă perfecțiunea creației lui Dumnezeu și învățătura
că toate lucrurile au fost create cu un scop și o armonie intrinsecă.

În concluzie, pasajul Geneza 1:24-31 ne dezvăluie înțelepciunea și iubirea lui Dumnezeu în

creația lumii și a omului. Interpretările Sfinților Părinți, ideile din perspectiva cărții lui Preot
Ioan Sorin Usca, precum și contribuțiile lui Serafim Rose și Omiliile Sfântului Ioan Gura de
Aur ne ajută să înțelegem mai profund semnificația acestor versete și responsabilitatea
noastră ca oameni de a fi stăpâni înțelepți și păzitori ai creației lui Dumnezeu.

BIBLIOGRAFIE
1. Manualul de Dogmatica, Admitere Facultatea de Teologie din Alba Iulia
2. Parintele Serafim Rose (2012). Cartea Facerii, crearea lumii si omul inceputurilor (p.
96-100). Editura Sophia.
3. Sfânta Scriiptură
4. Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii diverse (An: Secolul al IV-lea și al V-lea)
5. Usca, I. S. (2017). Vechiul Testament in talcuirea Sfintilor Parinti. Ieremia.
CHRISTIANA.
6. prof. dr. George Remete (1996), Dogmatică Ortodoxă, Editura Reîntregirea, Alba
Iulia