CZU 159.923-055.52-055.1:37.018.

262
ROLUL TAȚILOR ÎN DEZVOLTAREA COPIILOR
Valeria CUMPĂTĂ, studentă, Facultatea de Științe ale Educației, Psihologie și Arte,
Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți
Conducător științific: Tatiana GÎNJU, dr., lect. univ.
Abstract: This article presents the role of fathers in the development / education
of children. Most parents at this stage do not know about the importance of educating
their children by both parents, especially the involvement of fathers. A series of
activities are proposed, useful tips for fathers in the education of children. At the same
time, the types of conduct of fathers, the advantages and disadvantages of each type and
the way it is reflected in children's education are reflected.
Keywords: education, the role of fathers, family education.
Arta de a fi părinte este una dintre experiențele cele mai frumoase, provoca-
toare, dar și cu multe satisfacții pe care le oferă viața zi de zi. Cu părere de rău, în
societatea noastră s-au format unele stereotipuri precum că de educația copiilor este
responsabilă doar mama, tata fiind cel care trebuie să asigure familia doar din punct
de vedere material. Considerăm că o educație eficientă poate fi asigurată doar
atunci când ambii părinți împart între ei, în egală măsură, această responsabilitate.
21
 Cu toate că astăzi se vorbește tot mai des despre unitatea rolurilor parentale, to-
tuși, în majoritatea cazurilor, persistă o divizare strictă a acestora. Chiar și în familiile
„moderne” de educația copiilor se preocupă mai mult mamele. Reieșind din această
situație reală, se cere o implicare considerabilă a taților în educația copiilor [6, p. 99].
Savanții au confirmat că rolul taților influențează foarte mult asupra dezvoltă-
rii copiilor. Tatăl reprezintă autoritatea, securitatea pentru copil și, nu în ultimul
rând, dezvoltarea armonioasă a personalității sale [2, p. 1].
După cum indică V. Merlici, în prezent tații petrec foarte puțin timp cu copiii
lor, fie se rețin practic întreaga zi la serviciu, fie nu acordă atenție mare creșterii și
dezvoltării copilului său, lăsând totul în grija soției. Se spune că „de la mamă, copi-
lul învață că el este centrul universului, de la tată învață că există și alte univer-
suri. Semn că tatăl are un rol bine definit în dezvoltarea emoțională și fizică a co-
pilului” [5].
Tatăl cu autoritatea sa poate și trebuie să aibă o influență hotărâtoare în educa-
ția copiilor. De aceea, din timpurile cele mai străvechi, bărbatul a fost considerat
capul familiei și de felul cum participă la educația copiilor depinde viitorul și
modul lor de viață [7, p. 138].
Cercetările efectuate de Cassie L. au arătat că atunci când tații se implică în
viața copiilor, aceștia devin mai independenți, mai încrezători și au mai multe șanse
de succes când încep să frecventeze școala. În urma acestor implicări copiii și în-
treaga familie vor avea de câștigat foarte mult [2, p. 1].
Potrivit cercetătorilor de la Universitatea din Oxford, băieții care au tați impli-
cați sunt mai puțin susceptibili a avea probleme cu poliția în adolescență sau la ma-
turitate. În plus, un tată bun poate fi un model pozitiv pentru băieți, ajutându-i să
adopte o viață sexuală sănătoasă, precum și să fie mai conștienți de sentimentele și
emoțiile lor. În același timp, fetele cu tați mai implicați au mai puține șanse să se
confrunte cu probleme de sănătate mintală mai târziu în viață. De asemenea, fetele
care beneficiază de admirația și aprecierea tatălui au șanse mai mari să devină fe-
mei independente și încrezătoare în propriile forțe [9].
Un tată este nu numai un părinte. Responsabilitatea tatălui față de educația co-
pilului nu poate fi substituită cu cea a mamei. Este important ca ambii părinți să dea
dovadă de înțelepciune și dorință de a face tot ce le stă în puteri pentru ca copiii să
simtă mai puțin lipsa unuia dintre ei. Copilul nu poartă nicio vină pentru proble-
mele zilnice cu care ne confruntăm noi, părinții [6, p. 99].
Una dintre cele mai importante influențe pe care le poate avea un tată asupra
copilului său este indirectă – tații influențează copiii săi în cea mai mare parte prin
intermediul calității relațiilor lor cu mama copilului. Un tată care are relații bune cu
mama copilului său poate fi cu mult mai implicat, poate petrece mai mult timp cu ei
și să aibă copii care sunt mult mai sănătoși atât din punct de vedere psihologic, cât
și din punct de vedere emoțional [3, p. 4].
În opinia autorului Cassie L., la educația copilului participă ambii părinți, iar
prin colaborare, sprijin reciproc și încredere, ei pot să interacționeze eficient cu co-
piii. Tații tind să se joace cu copiii, iar mamele tind să îi îngrijească. Tații aleargă
22
după copii și preferă jocurile zgomotoase. Mamele cocoloșesc copiii, iar tații îi fac
să se miște. Tații încurajează concurența, mamele încurajează echitatea. Tații încu-
rajează independența, iar mamele încurajează securitatea [2, p. 2].
Conștientizăm foarte bine că fiecare părinte are propriul stil de instruire, dar
ceea ce inspiră părinții copiilor este foarte important. Tații, spre exemplu, inspiră
încredere, încurajează copiii să încerce, să testeze lucrurile, iar mamele – precauție.
Doar atunci când acționează împreună stilurile se contrabalansează și îi ajută copi-
lului să se afle în siguranță, oferindu-i posibilitățile de a însuși experiențe noi și de
a căpăta încredere.
Studiile au demonstrat că tații și mamele vorbesc în mod diferit cu copii lor.
Mamele simplifică mesajele și vorbesc la nivelul copilului. Tații sunt înclinați să-și
modifice limbajul de dragul copilului. Modul de comunicare al mamelor facilitează
comunicarea imediată. Modul de comunicare al taților încurajează copilul să își
extindă vocabularul și activitățile lingvistice, ceea ce îi va asigura succesul acade-
mic din viitor. Stilul de comunicare al taților este mai sumar, direct și la subiect. De
asemenea, tații folosesc mai mult mimica și limbajul subtil al corpului [2, p. 2].
Numeroase studii efectuate cu privire la rolul tatălui în viața copilului arată că,
dacă acesta este implicat în creșterea și educarea celui mic, IQ-ul copilului este
mult mai mare, adaptarea în colectivitate este mai ușoară, succesul școlar apare mai
repede și rezistența la frustrare este mult mai mare [5].
Conform opiniei lui Boantă P., tatăl joacă un rol crucial în următoarele domenii:
cognitiv, comportamental și sănătatea emoțională a copilului. Copiii care au relații
apropiate cu tații lor au mai puține probleme comportamentale și emoționale. Stu-
diile au evidențiat faptul că este important modul în care este prezentat tatăl în viața
copilului. Efectele pozitive apar atunci când tatăl este persoana ce oferă sprijin
emoțional, se bucură împreună cu copilul, dar oferă și consolidare atunci când mi-
cuțul are nevoie. De la un tată disponibil emoțional, copilul învață să se liniștească,
să-și controleze sentimentele. Tatăl are un rol important în stimularea autonomiei
copilului. Propriul model al tatălui arată copilului cum să construiască relații cu alte
persoane și cum să le mențină [1].
N. Silistraru e de părerea că tatăl în familie este purtătorul unei morale înalte
și un bun gospodar, atunci și copiii tind să fie la fel, luând exemplu de la el. Autori-
tatea părinților, atitudinea respectuoasă a celor mici față de cei mari cu siguranță că
influențează pozitiv asupra întregului proces educațional în familie, iar o asemenea
familie totdeauna va fi puternică și trainică. Cuvântul tatălui trebuie să fie consi-
derat lege [7, pp. 138-139].
Potrivit cercetărilor de la Universitatea din Illinois, copiii cu tați care își fac
timp să îi întrebe despre ceea ce au învățat la școală, dar și despre activitățile și
relațiile lor sociale, se descurcă mai bine în școală decât copiii ai căror tați nu se
arată interesați de activitățile zilnice ale copiilor. Figura tatălui nu trebuie să fie
neapărat cea a tatălui biologic. Important este ca fiul sau fiica să aibă alături un tată
implicat și interesat, indiferent că este vorba de un tată adoptiv, vitreg sau un bărbat
adult în gospodărie [9].
23
 Cercetările întreprinse în domeniul educației în familie demonstrează că fie-
care părinte are un stil propriu de educare, tații au un stil diferit de comunicare și
interacțiune cu copilul aparte [2, p. 2].
În contextul afirmației de mai sus, L. Cuznețov evidențiază următoarele tipuri
de conduită ale taților și trăsăturile caracteristice fiecărui tip [4]:
Tată-mamă: comportament persuasiv înclinat spre supratutelare; anticipă
orice dorinţă a copilului, îl alintă; atitudine grijulie, tandră; încearcă să realizeze şi
funcţiile mamei; dacă eşuează în rolul mamei, devine conflictuos, nereţinut; copiii
se află într-un duş contrastant: blândeţe, ţipete, nervozitate, tandreţe.
Tată-manechin: comportament anomic, imprevizibil, inconsecvent; se lasă
condus şi manipulat de toţi membrii familiei; n-are autoritate nici ca tată, nici ca
soţ; lipsit de iniţiativă, de viziune şi opinie proprie.
Tată-Vezuviu: comportament coercitiv, axat pe nişte aşteptări eronate care
presupun supunere imediată; manifestă spirit de iniţiativă, nerăbdare, impulsivitate,
dezechilibru psihologic; conflictuos, „iute la mânie”, agresiv, violent.
Tată-Despot: comportament dur, agresiv şi violent; manifestă încăpăţânare,
negativism şi neîncredere în membrii familiei; aplică constrângeri şi pedepse fizice,
deseori chiar fără motiv.
Tată Tambur-major: vesel, optimist, hipertimic; comportament charismatic,
axat pe control şi relaţie; optimist, dispoziţie majoră, vesel, comic, copiii parcă
participă la un spectacol permanent; nu-i place să fie implicat în situaţii dificile.
Tată Făt-Frumos: comportament şi autoritate structurantă; manifestă dra-
goste, atenţie faţă de copii şi adulţi, preferă dialogul şi valorizarea, stabilitatea nor-
mativă; în relaţia cu copiii pune accent pe stilul disciplinar şi relaţional; se auto-
actualizează în permanenţă, are grijă de sine.
Tată-Cazanova: comportament anomic, instabilitate, inconsecvenţă în acţiuni
şi fapte, superficialitate; trăieşte în familie, dar care încă nu se simte „tată responsa-
bil”; copilul pentru el este o jucărie căruia el i-a acordat un pic de atenţie; nu do-
reşte să-şi facă griji, etalonul vieţii pentru el este o viaţă uşoară, pentru sine.
Tată-comandant: comportament coercitiv, strict, sever, dar obiectiv; în educaţie
predomină stilul disciplinar; stabilitate normativă obţinută prin ordine şi exersare.
Tată-holtei veşnic: comportament anomic imprevizibil; căsătoria pentru el a fost
un episod neplăcut, dar necesar (din diverse motive); consideră că copilul îi complică
viaţa; infantil, nervos, iresponsabil; necesită prea multă atenţie din partea semenilor.
Tată ideal: comportament structurant, axat pe stabilitate normativă, valorizare,
consiliere, dialog; îmbină reuşit stilul relaţional cu cel disciplinar şi charismatic;
aplică tehnicile de convingere, control, relaţie, motivaţie şi dialog; manifestă spirit
de iniţiativă, creativitate, insuflă încredere şi siguranţă celorlalţi membri ai familiei.
După părerea noastră, la educația copilului trebuie să fie prezent tipul de tată
ideal, care are tendința de a menține echilibrul psihologic, de a prezenta siguranță,
autoritate structurantă, stabilitate normativă. Acest model de „tată ideal” va mani-
festa față de copil un comportament structurant, care este axat pe stabilitate norma-
tivă, pe valorizare, consiliere și dialog. Copiii vor avea spirit de inițiativă, creativi-
tate și încredere în forțele proprii.
24
 Cercetările efectuate de către Cassie L. au arătat că fetele și băieții care cresc
împreună cu tatăl lor sunt mai siguri și cunosc mai bine lumea bărbaților. Fata care
are parte de un tată grijuliu se implică cu mai multă încredere în relații cu băieții în
adolescență și cu bărbații în viața de adult. Băiatul care crește în familie cu tată este
mai puțin probabil că va deveni violent. El își afirmă astfel masculinitatea și poate în-
văța de la tatăl său cum să-și controleze agresivitatea și puterea în moduri mai pozi-
tive. Tatăl îi poate ajuta feciorului să înțeleagă cum să-și exprime adecvat sexualitatea
masculină și cum să adopte un comportament potrivit pentru vârsta acestuia [2, p. 3].
Din cele relatate desprindem câteva idei despre rolul tatălui în educația copilului:
1. Are un rol foarte important în dezvoltarea psihologică și afectivă a copilului,
ajutându-l astfel să-și formeze propria personalitate.
2. Tatăl este văzut de copii ca o a doua mamă, dar pe care o vede mai rar. De
aceea, tații trebuie să ofere copilul său multă dragoste, afecțiune, grijă și atenție.
3. Apropierea de copil încă de când este mic este o foarte bună metodă de a pune
bazele relației tată-copil.
4. Lipsa tatălui poate avea urmări grave în formarea copilului, deoarece celui
mic îi scade stima de sine, este afectat psihologic, nu are încredere în forțele
proprii, ceea ce poate duce foarte ușor la apariția gândurilor de sinucidere [8].
Reieșind din aprecierile teoretice, specialiștii recomandă un șir de activități
zilnice pentru tații și copiii lor [2, pp. 4-7]:
1. Îmbrățișați, legănați sau orice alt contact fizic zilnic;
2. Încurajați comunicarea verbală. Vorbiți cu copilul dvs.;
3. Gâdilarea sau ridicarea copilului, îl învață să fie mai încrezător, să se simtă în-
crezător și să se simtă în siguranță;
4. Inițierea unor activități care să comunice în mod diferit „te iubesc”, spunând-o
desigur direct;
5. Cititul împreună, ținutul pe genunchi sau în brațe, comunicarea cu el sunt
activități ce vor favoriza o dezvoltare sănătoasă a copilului;
6. Plimbări împreună, jocuri, încurajați copilul să testeze limitele într-un mod să-
nătos și rezonabil;
7. Comunicați copilului ce așteptări aveți și învățați-l spre ce idealuri trebuie să
tindă;
8. Participați la activitățile preferate ale copilului dvs.;
9. Încurajați copilul să vă adreseze întrebări, învățându-l ce cuvinte sunt accepta-
te și ce cuvinte nu trebuie folosite;
10. Interesați-vă de copil ce a făcut pe parcursul zilei;
11. Povestiți-i copilului istorii din copilărie, atât greșeli, cât și lucruri bune pe care
le-ați făcut;
12. Faceți cunoștință cu prietenii copilului dumneavoastră, manifestați interes;
13. Ajutați-i copilului să-și dezvolte imaginația și limbajul, compunând istorii îm-
preună;
14. Învățați fiica și fiul cum să facă o „muncă de bărbat” (bătutul cuielor, repara-
ția mașinii);
25
 15. Inițiați discuții cu copilul despre ceea ce ar dori să devină în viitor și organi-
zați excursii tematice.
Sfaturi esențiale pentru o bună influență în educația copiilor:
1. Arătați-i copilului că îl iubiți;
2. Învățați-l cum să se comporte;
3. Comunicați cu dragoste;
4. Deveniți educatorul copiilor dumneavoastră [2, p. 8].
Conchidem că tații joacă un rol foarte însemnat și au o influență pozitivă
asupra dezvoltării, educației și sănătății copilului. Implicarea taților în viața copiilor
va duce la multe succese pe viitor, la o socializare eficientă cu semenii și la o
implicare activă în societate, căci dacă copilul simte că are alături un scut care îl
apără și îl ajută mereu, el crește într-o armonie completă.
Bibliografie:
1. BOANTĂ, Petra. Care este rolul tatălui în dezvoltarea copilului [online] [citat
02.02.21]. Disponibil: https://jucarii-vorbarete.ro/care-este-rolul-tatalui-in-
dezvoltarea-copilului/
2. CASSIE, Landers. Rolul taților în dezvoltarea copiilor. UNICEF, New York,
2006. ISBN 9975-924-557.
3. CASTRAVEȚ, Maria. Ghid pentru tătici. Chișinău, 2012. [online] [citat
03.03.21]. Disponibil: https://www.academia.edu/1237281/Ghid_pentru_tătici
4. CUZNETOV, Larisa. Tratat de educație pentru familie. Pedagogia familiei.
Chișinău: CEP USM, 2008. 624 p. ISBN 978-9975-70-717-6.
5. MERLICI, Valentina. Rolul taților în dezvoltarea emoțională a copilului. [online]
[citat 09.03.21]. Disponibil: https://www.forbes.ro/rolul-tatalui-dezvoltarea-
emotionala-copilului-143257
6. PERETEATCU, Maria. Îngrijire și dezvoltare timpurie a copilului: educația
familiei. Curriculum și suport de curs teoretic. Chișinău, 2005. 200 p.
7. SILISTRARU, Nicolae. Etnopedagogia. Chișinău: 2003. 268 p. ISBN 9975-70-222.
8. [online] [citat 02.02.21]. Disponibil: https://odoras.md/familia/relatii-de-
familie/care-este-rolul-tatalui-in-formarea-copilului/
9. [online] [citat 15.02.21]. Disponibil: https://www.reginamaria.ro/articole-
medicale/rolul-tatalui-sanatatea-copilului

26