1.

Din punct de vedere chimic , combustibilii sunt materiale care prin reacția chimică cu alte substanțe eliberează
energia stocată în structură sub formă de căldură sau care poate fi utilizată ca lucru mecanic.
După starea de agregare combustibilii se clasifică în combustibili solizi, lichizi și gazoși. La combustibilii solizi și lichizi
compoziția se exprimă în fracții (sau procente) masice, iar proprietățile lor fizice și chimice se exprimă raportate la un
kilogram (kg). La combustibilii gazoși compoziția se exprimă în părți (sau procente) volumice, iar proprietățile lor
fizice și chimice se exprimă raportate la un metru cub normal (m3N).După modul de obținere combustibilii se împart
în naturali și artificiali.

2. Antracitul este o varietate de cărbune superior, de culoare neagră, luciu semimetalic și spărtură concoidală, avand
cele mai puține impurități dintre toți cărbunii. Dintre toți cărbunii, dă cea mai multă căldură și cel mai puțin fum.
Antracitul este greu de aprins și arde cu o flacără scurtă, albastră. Are o duritate mai mare, densitatea relativă mare
de 1,3–1,4 si luciu, care este adesea semimetalic cu o reflexie ușor verde. De asemenea, nu prezintă crestături moi
sau fibroase incluse și nu murdărește degetele atunci când este frecat.

3. Are putere calorifică mare (8 200-9 000 calorii)

Are unul dintre cel mai mare conținut procentual de carbon (92-98%)
Are o materie volatilă scăzută - În chimie, volatilitatea este o calitate a materialului care descrie cât de ușor se
vaporizează o substanță. La o anumită temperatură și presiune, o substanță cu volatilitate ridicată este mai probabil
să existe sub formă de vapori, în timp ce o substanță cu volatilitate scăzută este mai probabil să fie lichidă sau solidă.

Deoarece antracitul se găsește la adâncimi foarte mari, el este foarte greu de extras.

4. În sud-vestul Țării Galilor, antracitul a fost ars ca combustibil menajer cel puțin din epoca medievală, când a fost
exploatat lângă Saundersfoot. Mai recent, exploatarea la scară largă a antracitului a avut loc în partea de vest a
zăcământului de cărbune din South Wales până la sfârșitul secolului al XX-lea. Mineritul continuă acum la o scară mai
mică.

În Statele Unite, istoria cărbunelui antracit a început în 1790 în Pottsville, Pennsylvania, odată cu descoperirea
cărbunelui făcută de vânătorul Necho Allen în ceea ce este cunoscut acum sub numele de Regiunea Cărbunelui. Până
în 1795, pe râul Schuylkill fusese construit un cuptor de fier cu antracit.

De la sfârșitul secolului al XIX-lea și până în anii 1950, antracitul a fost cel mai popular combustibil pentru încălzirea
caselor și a altor clădiri din nordul SUA, până când a fost înlocuit de sistemele de ardere a petrolului și, mai recent, de
sistemele de gaze naturale. Multe clădiri publice mari, cum ar fi școlile, au fost încălzite cu cuptoare cu antracit până
în anii 1980.

În timpul Războiului Civil American, alergătorii de blocaj confederați au folosit antracitul ca combustibil fără fum
pentru cazane pentru a evita dezvăluirea poziției lor blocatorilor.

5. China exploatează astăzi de departe cea mai mare parte din producția globală de antracit, reprezentând mai mult de
trei sferturi din producția globală.Cea mai mare parte a producției chineze este de antracit de calitate standard, care
este folosit în generarea de energie. Creșterea cererii din China a făcut din acea țară un importator net de
combustibil, în principal din Vietnam, un alt producător important de antracit pentru generarea de energie, deși
creșterea consumului intern în Vietnam înseamnă că exporturile pot fi reduse.
 Producția actuală de antracit din SUA este în medie de aproximativ cinci milioane de tone pe an. Dintre acestea,
aproximativ 1,8 milioane de tone au fost extrase în statul Pennsylvania. Exploatarea continuă până în prezent în
estul Pennsylvania și contribuie cu până la 1% la produsul brut de stat.

În România, antracitul se găsește lângă localitatea Schela, în județul Gorj. Fosta mină de cărbune, care a fost
deschisă în 1891, a fost închisă pentru că și-a terminat rezerva. La circa 800 m de mina închisă, sub un platou de 2
hectare, se mai află o rezervă de circa 3 milioane de tone de antracit, dar nimeni nu redeschide exploatarea.

Antracit se găsește și la Anina, județul Caraș-Severin într-una din cele mai adânci mine din Europa. Deși mina a fost
închisă în 2007, se estimează că ar mai fi rezerve pentru încă 100 de ani de exploatare

6. Consecințe asupra mediului sunt - Scurgerea din exploatațiile miniere poate duce la contaminarea surselor de apă,
Exploatarea la suprafață poate perturba suprafețe mari de teren, provocând dezechilibre ecologice, Exploatarea și
arderea antracitului contribuie la emisiile de gaze cu efect de seră.