Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
marcând o perioadă importantă în istoria țării. Fiul Marelui Logofăt Grigore Sturdza, educația sa a fost
influențată de abatele francez Lhommé, promovând un spirit conservator cu influențe ale Luminilor
franceze. În tinerețe, Sturza s-a alăturat partidului pro-rus, având ca obiectiv ieșirea Moldovei de sub
dominația turcească. În 1821, a participat la Revoluția de la 1821, condusă de boierul Tudor
Vladimirescu. În urma instabilității din Țara Românească, Sturza a fugit în Imperiul Rus, unde a rămas
pentru o perioadă semnificativă. Aici, el a schimbat scrisori cu oficiali din spațiul românesc și a introdus
termenul de "conservator" în limba română. Domnia sa a început în 1834, cu acordul Imperiului Otoman
și al Rusiei. A devenit unul dintre cei doi primi suverani care au domnit asupra Țărilor Române cu
atribuții și prerogative definite constituțional, conform Regulamentului Organic al Moldovei. Sturza a
promovat politici de educație, susținând Academia Mihăileană din Iași și înființând Institutul de Arte și
Meșteșuguri. Infrastructura a fost o prioritate sub domnia sa, construind aproximativ 250 km de drumuri
și 400 de poduri de piatră. În domeniul social, a desființat sclavia și a eliberat țiganii aparținând Domniei
și mănăstirilor, marcând un gest semnificativ în istoria Principatelor Române. Cu toate acestea, domnia
sa a fost umbrită de acuzații de corupție și abuz de putere. În 1848, a reprimat mișcarea revoluționară a
tinerilor boieri din Moldova, determinând emigrarea unor figuri notabile precum Mihail Kogălniceanu și
Alexandru Ioan Cuza. După ocupația ruso-turcă din 1849, Grigore Alexandru Ghica i-a succedat ca
domnitor. Mihail Sturza s-a căsătorit de două ori și a avut patru copii. A murit la Paris la vârsta de 90 de
ani și a fost înmormântat în Baden-Baden, Germania.
Copilăria și tinerețea:
Fuga în Rusia:
Domnie:
Viața privată: