1

Universitatea Bucuresti
Facultatea de Geografie






Proiect geografia resurselor naturale:

I. Carbunii si industria carbonifera;
II. Resursele de apa dulce si suprafetele irigate.













2

I. Carbunii


1.Generalitati

Crbunii reprezint o roc sedimentar caustobiolitic, format n decursul
proceselor geologice prin metamorfismul acumulrilor de materiale organice,
preponderent vegetale.
In formarea carbunilor se deosebesc doua faze importante:
- faza de turbificare, in care descompunerile si transformarile masei vegetale
se fac sub actiunea microogranismelor: ciuperci, bacterii anaerobe;
- faza de incarbonizare, care se desfasoara in interiorul scoartei terestre sub
actiunea factorilor fizico-chimici (temperatura, presiunea litostatica, metamorfismul
etc.), ce conduc la pierderea umiditatii si la imbogatirea lenta in carbon in lipsa aerului.
In zacamant, carbunii sunt asezati in straturi de grosimi variabile, intercalate cu
straturi de steril avand varste diferite, din Carbonifer pana la Neozoic. Carbunii contin
carbon (55-96,5%), oxigen (2,5-40%), hidrogen (1-6%), azot (sub 2%), fosfor, sulf s.a.

2.Istoric
Carbunii s-au format in timpul erelor geologice, incepand cu Paleozoicul (cu 360
milioane de ani in urma) si pana in Neozoic (cu 65 milioane de ani in urma).
Extracia i utilizarea crbunilor este cunoscut nc din Antichitate, perioad n
care erau folosii n prelucrarea fierului i cuprului, n confecionarea porelanului i
ceramicii etc. Industria carbonifer s-a extins de-a lungul timpului, constituind baza
revoluiei industriale din Marea Britanie, Belgia, SUA etc. Secolul al XX-lea, supranumit
i secolul crbunelui s-a caracterizat prin creterea ponderii energetice a industriei
carbonifere i expansiunea carbo chimiei. n acea perioad, importana crbunilor era
determinant pentru energetica mondial, acetia asigurnd aproximativ 90% din
3

consumul energetic mondial. Treptat, importana crbunilor n produci amondial de
energie scade, odat cu creterea importanei petrolului. Totui, crbunii se numr
printre combustibilii viitorului, asigurnd, datorit potenialului considerabil al
zcmintelor,necesitile omenirii pentru o perioad foarte mare de timp.

3.Producia mondial de crbuni s-a caracterizat, la nivel mondial, printr-un
sens ascendent, cu unele scderi de ritm, cum ar fi cele legate de criza economic a
anilor 30, sau de la nceputul ultimului deceniu al secolului al XX-lea. Prima revoluie
industrial a determinat dezvoltarea exploatrilor carbonifere, deosebit de intens n
sec. al XIX-lea i la nceputul sec. alXX-lea.
Producia mondial de crbuni a nregistrat o cretere pronunat pn la primul
rzboi mondial: 40 mil. tone n anul 1830, 500 mil. tone n anul 1890, 1.3 mld. tone n
anul 1913.Criza economic din anii 30 provoac diminuarea produciei pn n pragul
celui de-aldoilea rzboi mondial, dar, dup rzboi, aceasta crete din nou, dei este
puternic concurat de petrol: 1.8 mld. tone n anul 1950, 2.8 mld. tone n anul 1968, 3.1
mld. tone n anul 1974.Ulterior, producia devine fluctuant, cu tendine de diminuare. n
anul 2010, producia mondialde crbuni a fost de 3.4 mld. tone, n cretere cu 2.4%
fa de anul 2009.
Cele mai mari 10 state productoare de crbuni (Fig. 3), la nivelul anului 2009,
au fost:China (1.55 mld. tone), SUA (539.9 mil. tone), Australia (228 mil. tone), India
(211 mil. tone), Indonezia (155.3 mil. tone), Africa de Sud (140.9 mil. tone), Rusia
(140.7 mil. tone), Polonia(56.4 mil. tone), Kazakhstan (51.8 mil. tone) i Columbia (46.9
mil. tone).

4.Utilizarea carbunilor
Carbunii reprezinta o valoroasa sursa de combustibil, precum si materie prima
pentru siderurgie si industria chimica.
Carbunii asigura 40% din productia mondiala de electricitate. Din
industrializarea carbunilor rezulta cocsul folosit in siderurgie. Tot in procesul de
cocsificare rezulta gaze, ape amoniacale, amoniac, benzen, iar in procesul de
industrializare au loc gazeificarea si hidrogenarea.
4

In urma hidrogenarii carbunilor se produc hidrocarburi sintetice: gaze, benzina si
motorina. In SUA si Japonia s-a trecut la gazeificarea subterana a carbunelui, aceasta
soldandu-se cu un randament superior in valorificare si cu reducerea poluarii.
Printre sursele clasice de energie primara carbunii joaca un rol important nu
numai ca generatori termici sau termoenergetici, dar si ca materie prima valoroasa
pentru industria siderurgica si chimica. Ei se folosesc in transporturi si in economia
consumului comunal, inlocuind cu succes lemnul sau gazele naturale.
Produsul principal obtinut din carbune este cocsul, pentru care sunt necesare
operatii de sortare, spalare, preparare si brichetare, instalatiile respective fiind
amplasate in cadrul bazinelor carbonifere sau in apropierea lor, evitandu-se transportul
voluminos si costisitor. Prin arderea brichetelor cocsificabile se obtine cocsul
metalurgic utilizat la topirea fontei si a otelului. Gazele de cocserie rezultate in urma
procesului de cocsificare sunt utilizate drept combustibil in industrie sau ca materie
prima pentru obtinerea etilenei, propilenei, benzenului, din care cauza aceasta ramura
poarta denumirea de industria cocsochimica.
Productia mondiala de cocs se ridica la peste 600 milioane tone (2000), sau
28% din productia mondiala de carbune. Cei mai importanti producatori sunt S.U.A.,
Japonia, Rusia, China, Germania, Polonia, Marea Britanie, Cehia.
Comertul mondial cu carbune este bine dezvoltat, dar comparativ cu petrolul se
comercializeaza cantitati mult mai reduse (doar 10-11% din totalul productiei mondiale,
din care 90% se transporta pe cale maritima).

5.Clasificarea carbunilor
Carbunii se clasifica in raport de numeroase criterii: geneza, proprietati fizico-
chimice etc.
Dupa criteriul genetic, carbunii se impart in trei grupe:
a. Carbunii humici - formati prin incarbonizarea maselor vegetale, in masa lor
predomina celuloza: turba, lignitul, carbunele brun, huila si antracitul, cu grosimi ale
straturilor care oscileaza de la cativa centimetri la zeci de metri, au cea mai larga
5

raspandire in scoarta terestra.
Antracitul, care are cel mai mare continut de carbon (pana la 96%) si o putere
calorica mare (8 200-9 200 kcal/kg), este folosit mai ales ca materie prima in industria
chimica, drept combustibil la obtinerea energiei electrice si termice si la obtinerea
cocsului metalurgic.
Huila are o putere calorica de 7 000-9 000 kcal/kg si un continut de carbon de
pana la 93%. in functie de aceste caracteristici, huila este de mai multe feluri,
importanta economica avand huila cocsificabila, huila de gaz si cea antracitoasa. Sunt
utilizate in special pentru producerea cocsului metalurgic, dar si a apelor amoniacale, a
gudroanelor si uleiurilor benzenice, a gazelor combustibile sau de sinteza.
Carbunele brun, cu un continut de 50-70% carbon si o putere calorica de 3
500-7 200 kcal/kg se utilizeaza preponderent in calitate de combustibil. Valori mai
ridicate de carbon (70%) si o putere calorica mare (7 000 kcal/kg) au carbunii
bituminosi, folositi la producerea cocsului metalurgic.
Lignitul are o putere calorica mica (1 600-4 100 kcal/kg), un continut de carbon
de 30-50% si include apa pana la 40% din greutate. Este folosit drept combustibil in
termocentrale, de unde si numirea de "carbune energetic'.
Turba este un carbune in formare, cu o putere calorica mica (sub 3 000 kcal/kg)
si o importanta economica redusa.

b. Carbunii sapropelici sau bituminosi - provin din rasini, polen, plante, contin
substante proteice, ocupa areale restranse pe glob, se caracterizeaza printr-un
continut ridicat in hidrogen si materii volatile si printr-o cantitate mare de gudroane, ce
rezulta in procesul de distilare.In functie de materialul parental preponderent liptobiolitii
se impart in:
- liptobioliti de poleno-spori (formati din acumulari de poleno-spori proveniti de la
diferite plante, cum este de exemplu tasmanitul prezent in Tasmania de Nord).
- liptobioloti de cuticule ( alcatuiti din parti rezistente de frunze, de unde si
aspectul lor foios ).
6

c. Carbunii liptobiolitici au o raspandire restransa, se gasesc in partea inferioara a
straturilor de carbuni si fac tranzitia spre depozitele anorganice.Dintre tipurile mai
raspandite si mai cunoscute sunt bodghed-ul ( un carbune compact, fara stratificatie
de culoare brun inchis, cu luciu mat) si cannel-coal-ul (este compact si foarte
omogen, de culoare neagra cu luciu mat sau uneori unsuros).
Din punctul de vedere al tectonicii, bazinele carbonifere se impart in bazine de
geosinclinal, cu straturi intens cutate si faliate, ceea ce complica exploatarea, si
bazine de platforma, cu straturi slab cutate, monoclinale sau orizontale, mai usor de
exploatat.

6.Rezervele de carbuni.
Rezervele exploatabile (sigure), calculate pentru carbunii superiori pana la
adancimea de 1 800 m si luand in consideratie straturile cu minimum 0,35 m grosime,
iar pentru carbunii inferiori - pana la adancimea de 500 m, in straturi de minimum 0,3
m, se apreciaza astazi la 2 105 miliarde tone. La acestea trebuie adaugate rezervele
mondiale de turba, apreciate la peste 330 miliarde t.c.c.
Din totalul rezervelor mondiale, 90-95% se afla in emisfera nordica, in special
intre paralele 35 si 60. Repartitia geografica a rezervelor certe de carbune pe
continente este urmatoarea: Europa (inclusiv ex-U.R.S.S.) -38,2%, America de Nord -
21,2%, Asia - 26,6%, Oceania - 7,7%, Africa -5,3% si America Latina - 1,0%.
Rezervele cele mai mari se gasesc in Rusia - 241 miliarde tone, S.U.A. - 240
miliarde tone, China - 114 miliarde tone, care impreuna detin 2/3 din totalul rezervelor
sigure, urmate de Australia - 90 miliarde tone, Germania - 80 miliarde tone, India - 62
miliarde tone, Republica Africa de Sud - 55 miliarde tone [4, p. 95].
Pe glob se cunosc peste 2 900 de bazine carbonifere in 75 de tari ale lumii, cele
mai mari dupa rezervele geologice fiind: Lena - 2 647 miliarde tone, Tunguska - 1 745
miliarde tone, Kansk-Acinsk - 1 220 miliarde tone, Kuznetk - 725 miliarde tone (Rusia),
Appalachi - 700 miliarde tone (S.U.A.), urmate la distante de Taimar - 583 miliarde
tone, Peciora - 340 miliarde tone (Rusia), Shanxi - 265 miliarde tone (China), Bazinul
Inferior - 170 miliarde tone (S.U.A.).
7

7.Exploatare
Industria carbonifera este cea mai costisitoare si anevoioasa ramura a
energeticii. Ea necesita investitii mari in instalatii si utilaje dintre cele mai moderne si de
mare productivitate, capabile sa asigure securitatea procesului de exploatare.
Totodata, este ramura cu cel mai mare volum de munca. Exploatarea carbunelui se
desfasoara fie in mine, pana la adancimi de maximum 1 500 m, fie in cariere (la zi) la
adancimi cuprinse intre 10 si 400 m, fiind cea mai rentabila metoda. De exemplu, in
Rusia (Kuzbas), Canada, Mozambic si Venezuela prin metoda la zi se exploateaza
pana la 4/5 din rezervele totale ale acestor tari; in India - 2/3; Australia - cea 1/3.

8.Comertul cu carbune

In anul 1997, 12 tari ( Australia, S.U.A., Canada, Polonia, Federatia Rusa,
Kazahstan, Cehia, Africa de Sud, China, Indonesia, Columbia si Venezuela), au
asigurat aproape in totalitate exporturile mondiale.
Australia asigura mai mult de 25% din totalul mondial al exporturilor, principalii
beneficiari fiind: Japonia- 65 mil. tone, Coreea- 18 mil. tone, Vietnam- 10 mil. Tone dar
si Europa- 20 mil. tone si America Latina cu 5 mil. tone.
S.U.A. a exportat 80 mil. tone: spre Uniunea Europeana- 42 mil. tone, spre
Europa Centrala si Estica- 3 mil. tone, spre America Latina- 7 mil. tone si Africa- 3 mil.
tone.
Africa de Sud si-a orientat exporturile in special spre Uniunea Europeana- 33
mil. tone si spre Asia cu 20 mil. tone.
Canada are o productie orientata in proportie de 93% spre export, principalele
tari beneficiare fiind: Japonia 18 mil. tone, Coreea 6 mil. tone si U.E. 5 mil. tone.
Polonia a exportat aproape echitabil intre tarile Europei de Vest si Europei
Centrale.





8

9.Repartiia geografic a zcmintelor i produciei de crbuni

I. ASIA

La nivelul continentului asiatic ies n eviden din punct de vedere al ponderii
zcmintelor de crbuni urmtoarele state: China, India, Indonezia, Coreea de Nord.

China
ocup locul al treilea la nivel mondial din punct de vedere al rezervelor certe
decrbuni (superiori i inferiori) 114,5 miliarde de tone (circa 13,9% din rezervele
certe alelumii), dar este prima productoare (i consumatoare) a lumii, cu o producie la
nivelul anului2009 de 1,55 miliarde de tone. Rezervele estimate de crbuni ale Chinei
sunt de aproximativ 988 de miliarde de tone.Zcmintele de crbuni din China se
caracterizeaz prin predominarea stratelor groaseaflate la adncimi mici, de 300-500
m. Industria carbonifer cuprinde aproximativ 2 000 de minede stat i alte 24 000 de
mine mici (n trecut numrul lor a fost mai mare, de peste 60 000, dar multe dintre ele
au fost i vor fi nchise n continuare datorit faptului c nu sunt rentabile idatorit
numrului mare de decese nregistrate n aceste tip de exploatri). Cele mai mari
rezerve de crbuni sunt n partea de nord i nord-est a Chinei, nprovinciile Shanxi,
Shaanxi,
i Manciuria (dar i n alte provincii), dar i n partea de nord-vest provincia
Xinjiang.Provincia Shanxi deine aproximativ 30% din rezervele certe ale rii i a
produs, lanivelul anului 2008, aproximativ 300 de milioane de tone. Cea mai mare
exploatare din provincia Shanxi este la Datong (cu o producie de peste 45 de milioane
de tone), dar exist i alte bazinecarbonifere importante, ale cror producii depesc
10 milioane de tone pe an: Taiyuan, Xishan, Yangquan, Pingshuo, Jincheng etc.
Provincia Xinjiang, situat n partea de nord-vest a Chinei, beneficiaz de
rezerveimportante de crbuni (dup unele estimri aici ar exista cele mai nsemnate
rezerve din China).Se remarc exploatrile din apropierea oraului Urumchi.Se
remarc de asemenea exploatrile dinprovinciile Shandong (la Zibo), Jiangsu
(laYangzhou),Kailuan,Beijing etc. O reea dens de ci ferate leag bazinele
carbonifere de porturile maritime, pe fluxul principal de transport dintre bazinul Datong
i marele terminal Qinhuangdao ( provincia Hebei)de la golful Bohai.n provincia
Manciuria se extrage huil, n mare parte din carierele bazinelor Fushun i
Fuxin.Bazine carbonifere se gsesc i n partea de sud a rii, ns producia lor este
9

mai redusdect a celor din nordul i nord-estul rii. De asemenea, zcminte de
crbuni sunt exploatate in bazinul fluviului Changjiang (Yangtze) n provinciile
Sichuan, Yunnan, Guizhou, Jiangxi. Cea mai mare parte a produciei naionale de
crbuni este destinat consumului intern.

India
ocup locul al cincilea la nivel mondial din punct de vedere al rezervelor certe
decrbuni 58,6 miliarde de tone, dar se claseaz pe locul al patrulea din punct de
vedere al produciei, dup China, SUA i Australia, cu o producie de 211 milioane de
tone la nivelulanului 2009. Rezervele de crbuni de importan economic major (Fig.
4) sunt situate n nord-estul podiului Deccan, n statele Bengalul Occidental
(exploatarea de la Raniganj ),Bihar (exploatrile de laJharia,East Bokaro i
WestBokaro),Orissa(exploatarea de laTalcher),dar i n statul Madhya
Pradesh(exploatrile de laSingrauli,Pench-Kanan,Tawa Valley iGodabari Valley).
De asemenea, exploatri mai puin nsemnate exist i n statele
Maharashtra(laChanda-Wardha),Assam,Meghalayaetc.

Indonezia
se situeaz pe locul 15 din punct de vedere al rezervelor certe de crbuni(4,96
miliarde tone), dar este a cincea productoare mondial, cu o producie de 155,3
milioanetone la nivelul anului 2009, fiind totodat i a doua exportatoare mondial de
crbuni, dup Australia (a exportat 203 milioane de tone n anul 2008). Cele mai
nsemnate rezerve de crbunidin Indonezia sunt situate n provinciile Sumatra de Sud
(39%), Kalimantan-ul de Est (34%) iKalimantan-ul de Sud (16%), restul fiind localizate
pe cuprinsul insulelor Java de Vest iSulawesi.

Coreea de Nord
are rezerve de aproximativ 600 de milioane de tone, situndu-se dinacest
punct de vedere pe locul al patrulea la nivelul continentului asiatic. Cele mai importante
bazine, de huil, sunt n provincia Phenianul de Sud (laPhenian,Anju,Tokchon).
Exploatri delignit exist n bazinele costiere nord-estice, din jurul localitilor Chongjin
i Najin.

10

Alte ri asiatice cu rezerve i exploatri carbonifere sunt Coreea de Sud (la
Samchok i lngKwangju),Japonia(n insula Kyushu laYubari),Vietnam
(crbune cocsificabil laThaiNguyen i antracit laHong Gai i Cam Pha),Pakistan,
Thailanda.


II. EUROPA

La nivelul continentului european ies n eviden din punct de vedere al
ponderiirezervelor de crbuni urmtoarele state:Polonia,Germania,Cehia,Marea
Britanie .a.

Polonia
se situeaz pe locul 9 din punct de vedere al rezervelor certe de crbuni
(7,05miliarde de tone), situndu-se totodat i printre primii productori mondiali (locul
8, cu o producie de 56,4 milioane de tone la nivelul anului 2009) dar i exportatori
mondiali de crbuni.Principalele bazine huilifere sunt Silezia superioar
(din valea superioar a fluviului Oder), Silezia inferioar i Lublin. Bazinele de lignit se
gsesc n partea central a rii, la confluena Oderului cu Varta.

Germania
ocup locul 11 la nivel mondial din punct de vedere al rezervelor certe
decrbuni (6,7 miliarde tone). Principalele centre de extracie (huil n principal) se
gsesc n vestulrii n bazinele Ruhr,Saar,AacheniIbbenbren. Peste 70% din
producia naional esteasigurat din bazinul Ruhr, iar aproximativ 10% din bazinul
Saar. Tot n partea de vest a rii segsesc i rezerve importante de lignit, n landul
Rhenania de Nord-Westfalia, ntre oraele Aachen i Kln.n partea de est a rii se
gsesc zcminte nsemnate de lignit i crbune brun, exploatate n cea mai mare
parte n carierele din bazinul fluviului Elba, la vest ntre Bitterfeld, la nord i
Meuselwitz, la sud i la est ntre rurile Elsterul Negru i Nesie. Principalele centre
deexploatare sunt la Borna,Leipzig,Halle,Lauchhammer.

Cehia
ocup locul 14 la nivel mondial n ceea ce privete rezervele certe de crbuni
(5,5miliarde de tone). Cel mai important bazin (huilifer) al rii este Ostrava-Karvina
11

(90% dinrezervele naionale de huil). Bazine huilifere mai reduse se localizeaz n
Boemia i Moravia, la Plzen,Kladno,Rosice. n Boemia nordic , la poalele munilor
Metaliferi, se exploateaz lignituli crbunele brun din carierele bazinelor Sokolov i
Most.

Marea Britanie
zcmintele de crbuni (huil i antracit) sunt n Scoia, in Northumberland i
Lancashire, regiunea Yorkshire i ara Galilor.

Spania
exploatri de huil n principatul Asturia i de lignit n Catalonia. Zcminte de
crbuni sunt localizate i n regiunea montan (Sierra Morena, Cordiliera Betic) i n
insulele Baleare.

Alte ri europene cu rezerve de crbuni sunt: Frana(bazinul Lorena) ,Grecia
(crbune brun la Kymi),Ungaria(crbune brun i lignit la Tatabanya,Miskolc i
Varpalota),Bulgaria,Turcia,Romnia.

Romnia.
Crbunele superior de baz este huila, antracitul gsindu-se n cantiti
nensemnate (la Schela, jud. Gorj). Principalele bazine huilifere se afl n Depresiunea
Petroanii n Munii Banatului.
Bazinul Petroani, situat pe cursul superior al Jiului, este cel mai mare bazin huilifer
alrii (de aici se obine 80% din producia naional de huil). Principalele exploatri
huilifere suntla:Uricani, Lupeni, Paroeni, Vulcan, Aninoasa, Livezeni, Petrila etc.
n Munii Banatului se exploateaz huil la Anina, Doman, Secu, Baia Nou,
Bigr etc.n ceea ce privete crbunii inferiori, lignitul este cel mai reprezentativ pentru
ara noastr.Cea mai mare parte a rezervelor se concentreaz n Podiul i Subcarpaii
Getici, unde exist maimulte bazine:- Bazinul Motru Jil Rovinari, situate n Podiul
Getic, se ntinde de la Valea Jiului(n est) pn la Valea Motrului (n vest). Este cel mai
mare bazin carbonifer al rii,asigurnd 50% din producia naional;-Bazinul
Husnicioarei, situat n Podiul Mehedini, cu exploatri la zi la Husnicioara i Zegujani
;-Bazinul Alunu Berbeti, amplasat n Subcarpaii Gorjului i Vlcii.
Alte bazine carbonifere:-Bazinele Munteniei Centrale subcarpatice:Schitu
Goleti i Ceptura;-Bazinul Barcu Crasna, localizat n nord-estul Crianei;-Bazinul
12

Baraolt , cu exploatri la Vrghi i Cpeni;-Bazinul Sinersig Viag , n Cmpia
Lugojului.Crbunii bruni exist n Romnia n cantiti reduse, principalele bazine
fiind:Comneti,Almaului i Brad ebea.


Statele din CSI

Armenia, Azerbaijan, Belarus, Kazakhstan, Kyrgyzstan, Moldova, Rusia,
Tajikistan , Turkmenistan, Ucraina, Uzbekistan dein, dac sunt luate mpreun, cele
mai mari rezerve de crbuni din lume. Pe teritoriul european, una din cele mai vechi
exploatri este cea din bazinul Donbass (Donek) din Ucraina, situate ntre fluviul Don
i afluentul su Done.Un alt bazin important este bazinul Moscovei , care particip cu
10% la producia rii.Are o importan deosebit, fiind localizat n zona industrial a
Moscovei, zon mare consumatoare de energie.

Bazinul Peciora este situat n nord-estul prii europene a CSI, n bazinul
fluviului Peciora din zona arctic, fiind cunoscut i sub numele de Donbassul
Polar.Alimenteaz cu crbune regiunea industrial a Sankt-Petersburg-ului.n
regiunea munilor Urali exist mai multe bazine carbonifere, dintre care mai importante
sunt Kizel i Celiabinsk .

n partea asiatic, unde sunt concentrate 90% din rezervele de crbuni ale CSI-
ului, cel mai mare bazin n exploatare este Kuznek (Kuzbas), situat n bazinul fluviului
Obi, pe afluentul su Tomi. Bazinul Karaganda (bazin de huil), situat la nord de lacul
Balha, n Kazahstan, particip cu 10% din producia rii i conine att huil
cocsificabil ct i crbune brun.Alte bazine carbonifere din partea asiatic a CSI sunt:
Ekibastus (Kazahstan bazin dehuil), Minusinsk (n sudul Siberiei Occidentale),
Kansk-Acinsk (n bazinul superior alEniseiului cea mai mare carier de lignit din
lume),Ceromhovo (n vestul lacului Baikal bazin de huil),Tunguska (n partea
central-siberian bazin de huil i antracit). n nordul extrem se afl bazinele din
peninsulele Taimr, Indighirka i Kolma (cu zcminte care n prezent sunt mai puin
exploatate), iar n Extremul Orient bazinele Bureia, Sucean, Zreanka i cele din
insula Sahalin.


13

III. AFRICA

Africa de Sud
se situeaz pe locul al optulea la nivel mondial n ceea ce privete rezervele
certe de crbuni (30,8 miliarde tone), fiind totodat al aselea productor mondial(140,9
milioane tone n 2009) i al aselea exportator mondial (62 milioane tone la nivelul
anului 2008). Principalele bazine sunt Witbank i Middelburg, din provincia Transvaal
i Newcastle,din provincia Natal . Cea mai mare parte a crbunelui produs este
exportat prin terminalul de la Richards Bay.

Zimbabwe
este al doilea productor african. Crbunii sunt extrai cu precdere din
provincia Matabele land de Nord.

Alte ri africane cu rezerve de crbuni sunt:Nigeria (zcmntul
Onisha),R.D.Congo(zcmntul Luena),Algeria(zcmntul Kenadsa),
Mali,Niger etc.

IV. AMERICA DE NORD
La nivelul continentului nord-american exist zcminte importante de crbuni n
toatecele trei state:Canada,SUA i Mexic.

Canada
se situeaz pe locul 13 din punct de vedere al rezervelor certe de crbuni
(6,5miliarde tone). Se exploateaz huil i antracit n insula Terra Nova i n provinciile
Noua Scoiei New Brunswick. De asemenea, se exploateaz lignit i crbune brun n
provinciile Alberta (laCalgary) i Saskatchewan.

SUA
dispune de aproximativ 27% din rezervele mondiale certe de crbuni (238
miliarde tone), situndu-se pe primul loc la nivel mondial din acest punct de vedere.
Totodat, este aldoilea mare productor al lumii (539,9 milioane de tone n anul 2009)
i unul dintre principaliiexportatori (locul 5, cu 74 milioane de tone exportate n 2009).

14

O mare parte din producia naional de crbuni este dat de zcmintele din vestul
munilor Appalachi. n aceast regiune, n statele Pennsylvania, Ohio, Virginia de
Vest,Tennessee, Kentucky i Alabama, se gsete cel mai mare bazin de crbuni
cocsificabili din lume.Depozite mari de crbuni bituminoi se desfoar ntre marginea
sudic a Marilor Lacuri i nordul statului Texas. Principalele exploatri sunt n statele
Illinois i Iowa. n a treia regiune din vestul Cmpiilor nalte i al Munilor Stncoi se
extrage mai ales lignit i crbune brun, nstatele Dakota de Nord, Montana i
Wyoming.

V. AMERICA DE SUD

Deine rezerve reduse de crbuni, acestea fiind rspndite cu precdere n
Columbia (n bazinul rului Magdalena i n departamentul La Guajira), unde cea mai
mare parte a producieinaionale este obinut din bazinul carbonifer El Cerrejon. De
asemenea, rezerve de crbuni sunti n Venezuela (n statulTachira), Brazilia,Chile.

VI. AUSTRALIA

Se situeaz pe locul patru din punct de vedere al rezervelor certe de crbuni
(76,2 miliardede tone), fiind totodat a treia productoare mondial (228 milioane tone
n anul 2009) i primaexportatoare mondial de crbuni (252 milioane tone exportate n
2008). Huila este extras pecoasta sud-estic a rii, n statul Noua Galie de Sud , la
Newcastle i Wollongong PortKembla. De asemenea, se exploateaz zcmintele
din statul Queensland prin carierele din bazinul Bowen. Lignitul se exploateaz n statul
Victoria, la Yalourn i Morwell.







15


II. Resursele de apa dulce si suprafetele irigate

1.Apa generalitati

Apa reprezint unul dintre elementele naturale indispensabil existenei lumii vii.
Ea are rol fundamental n desfurarea proceselor naturale (fizico-chimice, biologice,
climatice i n modelarea reliefului) i a activitilor social-economice, constituind un
mijloc important de comunicaie i de aprare, o materie prim pentru industrie, o surs
apreciat pentru energie, pentru irigarea culturilor, alimentarea populaiei.

Prin diferitele ei forme de manifestare i prin larga rspndire pe care o are, apa
alctuiete unul dintre cele mai extinse nveliuri ale Terrei, cunoscut sub denumirea
de Hidrosfer
Apa se afl n natur, n funcie de temperatura i presiunea la care se gsete,
sub trei stri de agregare : solid, lichid i gazoas. Zpada i gheaa care alctuiesc
starea solid a apei sunt foarte importante pentru c analiza lor a permis o nelegere
mai bun a structurii acestui corp. Starea lichid este cea mai important din punct de
vedere biologic, iar starea gazoas, sub care se prezint n natur apa ca nori, cea
etc. are o important deosebit, care subliniaz circuitul apei n natur, iar prin
fenomenele electrostatice de care se nsoesc aceste forme gazoase ale apei
(descrcri electrice, tunete, fulgere etc.) iniiaz o serie de transformri nucleare, de
natur s menin un echilibru n atmosfer, ca o garanie a constantelor care asigur
desfurarea normal a fenomenului biologic pe Terra.
Din suprafaa totala a globului terestru de cca. 510 mil. km, mai mult de 2/3 (362
mil. km), deci 71% din suprafaa planetei, reprezint in medie suprafee acvatice. Mai
rspndit in emisfera sudic, unde se ntinde pn la 81%, apa cuprinde numai 61%
din suprafaa emisferei nordice.
Aceasta reprezint rezerva de apa a Oceanului Planetar i constituie 96,5% din
zestrea total a tuturor formelor de ap de pe Pmnt. Restul de 3,5% se afl sub
diverse forme, ca de exemplu : 1,75% sub form solid (zpad i ghea) depozitate
in calotele polare ; 1,7% reprezint apa din pnzele freatice din subteran ; 0,014% este
16

apa dulce (ruri, fluvii, lacuri etc.) de la nivelul continentelor i 0,001% sub form de
vapori (nori etc.).Oceanul Planetar este alcatuit din patru bazine oceanice: Pacific,
Atlantic, Indian si Oceanul Inghetat de Nord.

2.Caracteristici:
- Oceanul - sursa de energie inepuizabila
- Punctul termic de solidificare a apei la presiune normal este la 0C, adic la
273K, iar punctul de fierbere este la 100C, adic la 373K.
71% din suprafaa planetei, reprezint in medie suprafee acvatice
- Apa este un factor foarte important pentru existenta vietii pe Pamant. Fara apa
nu ar exista nici omul, nici animalele, nici plantele.Apa este cel mai pretios
zacamant de pe planeta. organismul uman este compus din aproximativ 75%
apa -> nu putem trii mai mult de ~3 zile fr apa.

3.Irigatii
Prin irigatii se intelege aprovizionarea controlata a solului cu cantitati de apa
suplimentare fata de cele primite in conditii naturale astfel incat sa se asigure productii
agricole ridicate si constante, pe cat posibil si din punct de vedere calitativ superioare.
Irigaia se efectueaz printr-un sistem de msuri economico-organizatorice,
tehnice i agrotehnice. Prin irigaia raional se creeaz condiii favorabile pentru
creterea i dezvoltarea plantelor asigurnd recolte bogate i stabile de culturi agricole,
independent de cantitatea de precipitaii atmosferice.
Irigaia se poate efectua sistematic (la anumite termene i norme stabilite) sau o
singur dat (prin submersiune, cu apele provenite din urma topirii zpezilor, i prin
inundare, cnd apa acoper suprafaa irigabil numai n perioada de revrsare). Ca
surse de ap pentru irigaie pot fi folosite rurile, lacurile, apele subterane i alte surse
de ap naturale. Apa este adus pe teritoriul de irigat cu ajutorul unui sistem de irigaie

Din totalul resurselor de ap de pe glob, numai 3% au ap proaspt (nesrat)
din care aproape o treime, deci 1% din total, nu sunt accesibile.Restul de 2% din
17

resursele totale de ap i care sunt dulci (proaspete) sunt neuniform distribuite.n multe
zone resursele de ap sunt contaminate continuu cu reziduri menajere, cu ape scurse
i poluate din industrie, din agricultur.
Consumul mediu de ap la nivel mondial este de 650 m/loc./an din care 8% pentru
nevoi umane, 23% n industrie i 69% n agricultur.
La nivel mondial, agricultura irigat este principalul consumator de ap extras
din surse n proporie de 70-80% i n unele ri chiar de pn la 90%, reprezentnd
cca. 60000km/an din care 10% se returneaz n ruri i n stratele acvifere.
La nivel global se consum o cantitate de ap, pentru producerea hranei, de
7130 miliarde m/an din care 1570 miliarde m/an prin irigare iar restul provine din
precipitaii.
Din suprafaa total a terenurilor la nivel mondial, de 13000 milioane ha sunt
cultivate doar 1500 milioane ha (12%) din care sunt amenajate pentru irigaii 277
milioane ha (18% din terenurile cultivate) distribuit astfel pe zone geografice, n
urmtoarele procente:
- Asia 70%
- America de Nord i Central 11%
- Europa 9%
- Africa 5%
- America de Sud 4%
- Oceania 1%

Aportul terenurilor irigate (277 mil. ha) la producia total de cereale, la nivel
mondial, este de 40% ceea ce corespunde cu producia medie de pe 18% din suprafaa
terenurilor arabile la nivel mondial.Totodat terenurile irigate contribuie la creterea
ocuprii populaiei, de cca. 30%.
Rata de cretere a amenajrilor de irigaii a sczut de la 2-3% ntre anii 1970-1980, la
0,6% ntre anii 2000-2005.
Din datele statistice suprafaa specific medie cu terenuri amenajate pentru irigaii era
n anul 2002 de 0,052 ha/loc. n rile dezvoltate i de 0,043 ha/loc. n rile aflate n
curs de dezvoltare.

18

4.Tipuri de irigatii
A.Irigarea prin aspersiune teren cu relef neregulat, instabil sau pe soluri nisipoase.
Domeniul de utilizare: Irigarea culturilor agricole inalte (porumb, floarea - soarelui,
canepa, etc.), medii (grau, orz, secara, etc.), joase, semanate in randuri rare (soia,
cartofi, lucerniere, etc.), pe suprafete mijlocii si relativ mari cuprinse intre 10 - 50 ha.
B.Irigare prin scurgere la suprafa pe brazde sau fii, asigura infiltrarea apei
direct la radacini, fara udarea plantelor si a spatiului dintre randuri, evitand si tasarea
solului sau formarea crustei. Consumul de apa este mult mai mare si nu se poate
practica pe soluri usoare, nisipoase.
C .Irigare prin submersie sau inundare complet, Irigarea este o lucrare esentiala in
cultura orezului, dupa cum s-a mentionat, in zona temperata este obligatorie cultivarea
orezului in strat de apa, prin care se acopera necesarul de apa al plantelor dar se
atenueaza si oscilatiile de temperatura, foarte daunatoare plantei de orez.
D.Irigare prin udare subteran, utilizarea unor conducte subterane.

5.Utilizarea apei

n viaa colectivitilor umane, apele sunt utilizate zilnic att ca aliment ct i n
asigurarea igienei personale. n medie, n 24 de ore, un om adult consum n scopuri
alimentare 2-10L de ap.

Principalele domenii de utilizare a apei le constituie:
- consumul casnic aproximativ 10%
- agricultura aproximativ 50%
- industria 40%

Utilizarile apei n industrie sunt multiple:
- n industria energetica, apa este folosita direct ca sursa de energie n hidrocentrale,
sau pentru producerea aburului necesar functionarii centralelor termo- si nuclearo-
elecrice;
19

- n procesele de fabricatie, apa este folosita ca agent hidraulic la transportul
materialelor, pentru realizarea unor procese tehnologice de preparare a minereurilor, ca
mediu de reactie n industria chimica sau chiar ca materie prima n industria alimentara
etc.
- n procesele de transfer termic, apa joaca rol de agent de racire sau ncalzire pentru a
asigura desfasurarea n conditii bune a unui proces tehnologic.
n general consumul de apa n industrie este ridicat si asigurarea necesarului de apa
este un factor important n amplasarea unei unitati de productie.



















20


Bibliografie:

1. Erdeli G. , Braghin C. si Frsineanu D., (2000), Geografie economic mondial, Ed.
Fundaiei Romnia de Mine, Bucuresti;
2.Marin I., Nedelcu A., (1995), Geografie economica mondial, Ed. Prahova S.A.,
Ploieti;
3. Raboca N., (1995), Energetica mondial, Ed. Sarmis, Cluj-Napoca.
4. www.romet.ro