Baba Novac şi Mihai Vodă…Oameni şi destine…

Salutare,oameni buni! Bine v-am regăsit aici, pe „bulevardul virtual”! Că tot a

fost „la modă” mai zilele trecute să vorbim/ auzim mult și multe despre pățaniile
unui Novak cunoscut pe toată planeta, eu vă propun azi să vorbim despre alt
Novak...Adică despre Baba Novac! Haiducul Baba Novac este un personaj
istoric important atât pentru români, cât și pentru sârbi, care îl numesc Starina
Novak. „Fost-au cică un Novac,/ Un Novac, Baba Novac,/ Un viteaz de-ai lui
Mihai/ Ce sărea pe șapte cai!”- se spunea-ntr-o poezie populară culeasă de
Vasile Alecsandri.Fără îndoială că unul dintre înaintaşii despre care tot românul
a auzit, mai mult sau mai puţin, este Baba Novac, un personaj istoric legendar
ce şi-a legat destinul, viaţa şi, în cele din urmă, moartea, de marele voievod
Mihai Viteazul. În articolul pe care l-am publicat în revista „Jurnal Spiritual”, vă
propun doar o mică incursiune prin „fereastra vremurilor” de atunci şi să vedem
împreună câteva elemente esenţiale despre acest vajnic căpitan al lui Mihai
Vodă.

Stimaţi cititori, v-am mai propus în cele scrise anterior aici la „Jurnal
Spiritual” să ne urcăm în „maşina timpului” şi să ne-aducem aminte de oameni
de excepţie care au reprezentat repere fundamentale în spaţiul istoric
românesc. Fără îndoială că unul dintre înaintaşii despre care tot românul a
auzit, mai mult sau mai puţin, este Baba Novac, un personaj istoric legendar ce
şi-a legat destinul, viaţa şi, în cele din urmă, moartea, de marele voievod Mihai
Viteazul. În rândurile ce urmează, vă propun doar o mică incursiune prin
„fereastra vremurilor” de atunci şi să vedem împreună câteva elemente
esenţiale despre acest vajnic căpitan al lui Mihai Vodă.
Cu toate că Mihai Viteazul a avut, relativ, una dintre cele mai scurte domnii
din istoria Țării Românești, perioada în care a condus destinele ţării a fost una
deosebit de intensă, faptele sale de arme nefiind limitate la un spațiu geografic
restrâns și fiind foarte bine focalizate pe realitățile politico-militare ale vremii
sale. Pe lângă concepția la care a ţinut mult, aceea de a se alia cu alte state
creștine într-o veritabilă cruciadă împotriva otomanilor, Mihai Viteazul este unul
dintre primii domni munteni care a renunțat la vechea armată de tip feudal,
adoptând modelul occidental al armatelor de profesioniști, angajați de pe tot
cuprinsul Europei.
Din păcate, sursele sunt relativ puține și destul de lacunare în ceea ce
privește organizarea exactă a oştii lui Mihai Viteazul. Pe lângă documente
interne, de diverse feluri, care amintesc diverse categorii de trupe, cele mai
importante sunt mărturiile militarilor și emisarilor străini care au participat în
luptele unde au fost implicate oştile domnitorului muntean. Aceștia din urmă
consemnează în scrierile lor şi informații legate de echipamentul și armamentul
trupelor valahe, chiar şi culoarea straielor lor. De principiu, se poate spune că
oastea valahă, la fel ca oastea moldoveană medievală, era formată din trupele
domnului și trupele boierești, ambele având atât cavalerie, cât și
pedestrime.Mercenarii erau relativ puțini până în perioada lui Mihai Viteazul,
aceștia fiind ori trupe specializate ca artilerişti, archebuzieri ori gărzi ale
domnului, bine plătite.
Printre luptătorii lui Mihai Vodă s-au făcut remarcaţi, pe toată perioada
epopeii sale, haiducii.Haiducii erau în general trupe de cavalerie balcanice, mai
ales sârbi, dar și bulgari, în serviciul domnilor români, în special ai
Valahiei.Haiducii aveau armament ușor și călăreau cai iuți, cu care puteau da
atacuri scurte și rapide și se retrăgeau la fel de repede.Sunt menţionaţi, însă, şi
pedestraşi printre aceşti haiduci. Această categorie distinctă de ostaşi era
obișnuită cu luptele contra trupelor otomane și erau deosebit de eficientă în a
dezorganiza căile de comunicație și de aprovizionare ale oştilor turceşti, de a le
ataca spatele sau flancurile, prin tehnici specifice de luptă pe care azi le-am
putea denumi chiar de gherilă.
Într-o consemnare a vremii se scrie că, după împrăştierea ca fulgerul prin
Balcani a veştii ridicării lui Mihai contra turcilor, emisari bulgari i-au propus lui
Mihai să treacă Dunărea, unde îl așteaptă 30.000 de luptători ascunși în păduri
și care au arme îngropate.În aceeași consemnare se menţionează despre circa
400 de călăreți albanezi veniți la Mihai Vodă pentru a-i intra în slujbă și a face
raiduri anti-otomane la sud de Dunăre. Din majoritatea surselor vremii reiese că
Mihai plănuia un atac general în Balcani, care să atingă, în misiune imediată,
Adrianopolul şi, ulterior, chiar Constantinopolul, dar pentru aceasta avea nevoie
de forţă militară consolidată și mai ales de oşteni şi oşti care să cunoască foarte
bine atât teritoriile de la sud de Dunăre cât şi felul de a lupta al trupelor
otomane.
Despre viaţa lui Baba Novac, unul din cei mai viteji căpitani ai lui Mihai
Viteazul, avem, de principiu, informaţii destul de puţine.Haiducul Baba Novac
este un personaj istoric important atât pentru români, cât și pentru sârbi, care îl
numesc Starina Novak.Într-o notă referitoare la locul de naştere al acestuia,
cronicarul transilvănean Istvan Szamoskozy spune că Baba Novac era originar
din satul Poreci, lângă Dunăre, aproape de Semendria. S-a născut la 1530, în
Serbia și a murit la 1601, în același an cu Mihai Viteazul, pe care l-a însoțit în
majoritatea bătăliilor. A avut un sfârșit cumplit, fiind ucis în chinuri.Se spune că
mama lui Baba Novac era româncă iar tatăl său ar fi fost unul dintre aspiranții la
tronul Serbiei. În copilărie a învățat la o școală mânăstirească din Poreci, satul
natal (actual Donji Milanovac). Se spune despre el că ar fi cunoscut cel puţin
trei limbi: slavona, româna și greaca şi că s-ar fi decurcat binişor şi în turcă.
La început – ne informează acelaşi Szamoskozy – a fost ostaş de rând şi
se aflase în închisoarea turcească, unde „i-au scos toţi dinţii, încât nu mai avea
niciun dinte în gură”. După venirea lui Baba Novac în Ţara Românească, Mihai
Viteazul l-a numit căpitan peste haiduci, care formau un corp însemnat în
oastea marelui voievod.La un moment dat sunt consemnaţi în diverse surse
circa 8.000 de haiduci.Cifra poate părea exagerată din perspectiva posibilităţilor
lui Mihai Vodă de a-i întreţine din punct de vedere logistic dar nu e imposibil să
fi avut şi atâţia haiduci…Haiducii erau recrutaţi dintre oamenii liberi din diferite
părţi. Fiii săi au fost, la rândul lor, aprigi luptători antiotomani.A avut şi un frate,
Radovan pe numele său, și mai mulți fii, dar cu fiul cel mare, Gruia
Novac,despre care s-au scris multe balade și s-au țesut multe legende, a
apucat să haiducească și să lupte împreună.
De-a lungul întregii sale vieţi, Baba Novac a luptat contra otomanilor.În
serviciul lui Mihai Viteazul a intrat la vremea când acesta i-a atacat pe turcii din
insula Ada Kaleh, de pe Dunăre, insula aflată astăzi sub ape.Cu firea sa aprigă
nu a putut suporta „nelegiuirile turcilor”, cărora li s-a opus, adunând în jurul său
mulți nemulțumiți cu care organiza acțiuni îndrăznețe, rapide şi eficiente. A
înțeles însă că singur nu va izbuti în efortul său antiotoman, așa că în fruntea
cetelor sale de haiduci a trecut în Țara Românească alăturându-se domnitorului
Mihai care la 13 noiembrie 1594 dă semnalul luptei antiotomane.Dintre toți
căpitanii străini care serviseră în armată lui Mihai Viteazul, figura lui Babă
Novac se detașează net.
În aceeași perioadă în Balcani își desfășura activitatea un alt căpitan de
haiduci.Originar din Dalmația, raguzan de felul său, haiducul Deli Marcu
conducea un detaşament de circa 1.500 de luptători. Între cei doi conducători
de haiduci se va lega o strânsă prietenie și vor lupta împreună în multe bătălii
sub comanda lui Mihai Viteazul. Vestea că domnitorul Valahiei a întors armele
contra otomanilor a ajuns repede la urechile celor doi războinici.Se spune, în
diferite surse, că prima întâlnire dintre acești eroi are loc undeva în zona
Vârşeţului, înainte de declanşarea revoltei antiotomane, unde Mihai Viteazul,
însoțit de căpitanii Ghețea, Răcea, Vasile Mârza, Simion și Pătru din Copăceni,
este întâmpinat cu bucurie de căpeteniile sârbești: banul Sava, căpitanul
Dochian, cneazul Duşan și haiducul Baba Novac.După armamentul şi
echiparea lor precum și experiența de luptă, Mihai Viteazul ştie şi recunoaşte că
sârbii sunt ostaşi redutabili. „Ne sunt frați și pot apăra țara din coastă, pot
scufundă corăbiile turcești care vin pe Dunăre, pot hărțui drumurile Balcanilor”,
i-ar fi spus Mihai Viteazul căpitanului său, Vasile Mârza.
La sfârșitul acestei prime întâlniri Mihai ar fi primit jurământul de credință
din partea tuturor conducătorilor răscoalei antiotomane a sârbilor.Războinicii
sârbi și-au scos săbiile la picioarele voievodului.Adânc mișcat, Mihai își scoate
sabia așezând-o deasupra paloșelor sârbești.Jurământul este întărit de
episcopul Teoharie al Vârşeţului.Baba Novac a fost puternic impresionat de
personalitatea lui Mihai Viteazul. Baba Novac l-a iubit și prețuit toată viața pe
marele voievod român. Este remarcabil faptul că, la un moment dat, garda
personală a lui Mihai Vodă era alcătuită din haiducii sârbi ai lui Novac. Singurul
regret al lui Baba Novac era legat de vârsta sa, bătrânul haiduc mărturisind de
nenumărate ori că și-ar fi dorit să-l fi întâlnit pe Mihai când era mai tânăr.
În oastea Țării Românești se remarcă corpul său de haiduci, atât călări
cât și pedeștri, în care Mihai începe să aibă tot mai multă încredere, mai ales
după acțiunea de anvergură în sudul Dunării,în fruntea a circa 700 haiduci, din
primăvara și vara anului 1595 când forțele turcești sunt alungate până la
Balcani unde, în trecătorile munților, Hasan Pașa, care trecea munţii pentru a-l
întâlni la Sofia pe sultan, luat prin surprindere, este înfrânt, pierzând caii,
cămilele, proviziile, armele și o mare cantitate de galbeni ce o avea asupra sa,
pradă cu care Baba Novac se întoarce în Țara Românească.
În legătură cu această campanie, cronicarul Szamoskozy aminteşte: „Baba
Novac cu încă şapte sute lângă sine… a ars castelul Vraţa, la o depărtare de
două zile de drum de la Dunăre.În această vreme turcii s-au strâns dincoace de
Dunăre ca să-i închidă calea. Din această cauză el neîndrăznind să se întoarcă
pe acelaşi drum, şi fiind şi un bun călăuz, şi-a condus toată oastea pe muntele
Barkoncza, care era dincolo de Vraţa, aproape de muntele Novac, ajungând
aproape de Sofia. De aici s-a întors după mari ocoliri ajungând la Dunăre mai
jos de Orşova, nu departe de Vidin. După o luptă înverşunată a reuşit să pună
mâna pe multe corăbii cu ajutorul cărora a trecut Dunărea, întorcându-se în
Ţara Românească.Dintre toţi ostaşii lui numai şapte au pierit.În schimb el a luat
un număr însemnat de prizonieri şi cirezi de vite.De atunci a fost în mare cinste
la Mihai Vodă”.
Într-adevăr, de atunci înainte Baba Novac va fi mereu lângă Mihai şi va
continua, cu succes, să iniţieze raiduri antiotomane la sud de Dunăre. Ulterior, îl
găsim alături de Mihai în bătălia de la Şelimbăr din 18/28 octombrie 1599, unde,
nemaiavând răbdare să aştepte tratativele începute între episcopul Malaspina,
trimisul cardinalului Andrei Bathory, şi Mihai, tratative prin care se urmărea
câştigarea de timp pentru adunarea oastei principelui Transilvaniei, cu cetele
sale de haiduci călare atacă prin surprindere trupele cardinalului, contribuind
astfel la victoria strălucită obţinută de Mihai. Cronicarul spunea că nu a mai avut
răbdare dar, cel mai probabil, acţiunea sa a fost executată din ordinul
domnitorului şi nu a iniţiat-o de capul său.
În primăvara anului 1600, Baba Novac este trimis de Mihai în Banat, în
părţile Lipovei, unde este victorios în mai multe lupte.Apoi îl însoţeşte în
Moldova, Mihai încredinţându-i urmărirea lui Ieremia Movilă.Baba Novac ocupă
teritoriul Moldovei şi instalează oaste în Iaşi.În tot timpul acestei campanii,
rapoartele comisarilor imperiali ni-l arată pe Baba Novac ca pe unul dintre cei
mai eficienţi şi apreciaţi conducători de oaste ai lui Mihai. De exemplu, la 27
iunie1600, comisarii raportează împăratului că Baba Novac, cu 3.000 de
oameni, a cucerit teritoriul moldovenesc până la Cameniţa şi nici Hotinul nu va
putea rezista multă vreme”. La rândul lor, iscoadele lui Ieremia Movilă îl
înştiinţeazăp pe acesta că Mihai Vodă l-a trimis pe Baba Novac cu 20.000 de
oameni ca să treacă la Cernăuţi.
Reîntors din Moldova, Mihai Viteazul, acum domn peste cele trei ţări
române, avea de înfruntat revolta nobililor transilvăneni, revoltă izbucnită la 1
septembrie 1600, odată cu refuzul nobilimii de a participa la dieta convocată la
Sebeşul Săsesc.Revoltă sprijinită, tacit, şi de împărat, care nu vedea cu ochi
buni, înfăptuirile măreţe ale lui Mihai şi voia Transilvania pentru el şi al său
imperiu…Astfel, la 18 septembrie 1600, are loc lupta de la Mirăslău, unde
oastea lui Mihai a suferit o grea înfrângere. Cronicarul italian Ciro Spontoni,
care a fost prezent la Mirăslău, nu numai că îl atestă pe Baba Novac pe câmpul
de luptă, dar descrie pe larg acţiunea acestuia: „Baba Novac, rănit, cu barba şi
părul capului arse, cu faţa înnegrită de pulberea sângeroasă a bătăliei (…) îşi
făcuse cumsecade datoria lui în ziua luptei şi împlinise, totodată, şi slujba unui
căpitan prevăzător şi a unui soldat valoros”. Hărţuirea trupelor poloneze care
intraseră în Ţara Românească pentru a-l înlocui pe Mihai cu Simion Movilă, a
fost încredinţată lui Baba Novac, „un general de cavalerie – scrie Spontoni – de
o mare îndrăzneală şi cu o lăudabilă experienţă”. Înainte de a porni la luptă,
Baba Novac le-ar fi spus oştenilor săi: „Izbânda este întotdeauna cu cei viteji,
iar nu cu cei cărora le place mai bine ruşinoasa fugă decât cinstita moarte
apărând pe domnul său”.
A luptat, deci, alături de Mihai Viteazul în lupta de la Mirăslău, apoi în 9-19
septembrie 1600 în fruntea unui detașament din apropiere de Ploiești, la Năieni,
reușind să întârzie cu zece zile înaintarea polonezilor, luptă apoi la Sărata,
Năieni, pe 20 octombrie la Bucov, pe Teleajen, unde a urmat înfrângerea
domnului român în faţa trupelor poloneze ale lui Jan Zamoyski, sprijinite de
trupe moldovenești conduse de Ieremia Movilă.Ulterior, la sfârșitul lunii
noiembrie, Baba Novac se afla la Curtea de Argeș.
În lunile care au urmat, viaţa lui Baba Novac a fost la fel de agitată ca şi
cea a voievodului. Când a hotărât să plece la Viena pentru a cere ajutorul
împăratului, Mihai l-a sfătuit să între în oastea lui Basta.Unele izvoare maghiare
şi austriece susţin că, după lupta de la Mirăslău, Baba Novac l-ar fi părăsit şi,
prin urmare, trădat pe Mihai Viteazul.Aceste izvoare se întemeiază în parte pe
faptul că după plecarea lui Mihai la Viena şi Praga, Baba Novac îşi oferă
serviciile generalului Basta. Dar acest fapt nu însemna o trădare, ci, deoarece
Mihai nu mai avea oaste şi plecase din ţară,trebuie privit, în primul rând, ca un
angajament obişnuit în vremea aceea la oştile de factură cvasi-mercenară iar,
în al doilea rând, chiar Mihai îl sfătuise aşa.
Într-un raport al său din 17 decembrie 1600 către împăratul Rudolf,
generalul Basta însuşi vorbeşte despre o angajare în serviciu a lui Baba Novac
şi nu despre trădarea acestuia.În raport este consemnat: „A venit la mine unul
cu numele Baba Novac, cu aproximativ 100 de călăreţi şi 600 de pedestraşi, pe
care i-am primit îndată în serviciu şi i-am trimis în părţile Lipovei…” Pe de altă
parte, aceste izvoare maghiare şi austriece îşi întemeiază afirmaţia şi pe faptul
că, atunci când a fost prins, preotul lui Baba Novac, Sasca pe numele său, ar fi
avut asupra lui o scrisoare adresată de acesta paşei din Timişoara.
Baba Novac este prins, cel mai probabil, în părţile bănăţene, de către
Istvan Csaky, unul dintre conducătorii grupării nobiliare transilvane, mare
duşman al lui Mihai, care urmărea răsturnarea situaţiei politice din
Transilvania.În ziua de 3 februarie, Baba Novac şi preotul său au fost aduşi la
Cluj. Sub pretextul că ar fi dus tratative cu paşa din Timişoara şi ar fi avut de
gând să dea Lugojul şi Caransebeşul pe mâna turcilor, Dieta l-a judecat, în
regim de urgenţă, pe Baba Novac şi l-a condamnat la moarte prin arderea pe
rug.
Ulterior, la 5 februarie 1601, are loc execuţia lui Baba Novac şi a preotului
Sasca, duhovnicul său, în piaţa centrală a Clujului. Execuţia a început la ora 10
dimineaţa.Baba Novac şi preotul Sasca au fost legaţi pe grinzi, apoi aruncaţi pe
rugul în flăcări.Generalul Basta, împreună cu nobilii maghiari şi cu notabilităţile
urbei clujene, urmăreau execuţia de la fereastra unei case din piaţa
oraşului.Săturându-se, până la urmă, de „privelişte”, acesta ar fi a poruncit
încetarea schingiuirii lui Baba Novac.
După această moarte năprasnică, cei doi au fost traşi în ţeapă pe drumul
Feleacului, pentru luare aminte…Cronicarul aminteşte că:„Nici nu se poate
spune cu ce iuţeală i-au mâncat corbii carnea, încât în zilele următoare nu se
mai vedeau în ţeapă decât oasele”.S-a păstrat și consemnarea cheltuielilor
făcute cu execuția: „am dat țiganilor pentru că au schingiuit, au torturat, au fript
și au tras în țeapă pe Baba Novac și pe preotul fl. 7 d. 50 s...t Am plătit pentru
Baba Novac și preotul, celor 2 călăi fl. 3. Am plătit lui Luca aciul (lemnarul),
pentru că a cioplit țeapa pentru Baba Novac fl. 2".
Se povestește că, aflând despre modul în care a încetat din viață Baba
Novac, sultanul Mehmed al III-lea Adli (1566-1603) ar fi afirmat că un
asemenea ostaș nu merita un asemenea sfârșit, că el ar fi trebuit să piară într-
una dintre luptele pe care niciodată nu le-a evitat, nu în urma unei execuții. În
vara aceluiași an, la data de 3 august 1601, Mihai Viteazul a intrat victorios în
Cluj, urmare a bătăliei de la Guruslău, moment în care nobilii unguri din Dietă,
care hotărâseră în februarie executarea lui Baba Novac, au dat bir cu
fugiții.Mihai Vodă a ridicat, pe locul tragerii în ţeapă a bătrânului haiduc şi a
preotului său, un steag mare în cinstea marelui şi viteazului său slujitor.
Se spune că Baba Novac avea un trup impunător, o putere de invidiat şi
de cei mult mai tineri ca el și se avânta în luptă fără preget, chiar și la peste 70
de ani. A fost unul dintre cei mai devotați căpitani aflați în slujba lui Mihai
Viteazul.În urma lui Baba Novac au rămas fii săi, care au comis numeroase
fapte de vitejie în luptele cu turcii și tătarii.Cel mai cunoscut dintre ei a fost
Gruia Novac – personaj de legendă și luptător de seamă, ca și părintele său.
 În anul 1936 a fost ridicată la Cluj o troiță pe locul în care fusese expus
trupul neînsuflețit al haiducului sârb.Aceasta purta inscripția: „În acest loc a fost
tras în țeapă Baba Novac, generalul lui Mihai Viteazul, după ce a fost ars pe rug
în Piața Clujului împreună cu duhovnicul său în ziua de 5 februarie
1601.Recucerind Ardealul, Voevodul Mihaiu a așezat aci între 11-16 august
1601 un steag în cinstea marelui și viteazului său slujitor.Ridicatu-s'a această
troiță în Ziua Eroilor 21 Maiu 1936."
Oamenii din trecut nu au uitat lupta și sacrificul haiducului pentru libertate.
Baba Novac a intrat în legendele și inima popoarelor creștine din Balcani și
nordul Dunării fiind, de altfel, unul dintre puținii eroi despre care s-au scris
balade și cântece încă de pe vremea când era în viață. În Serbia de azi, Baba
Novac este unul dintre cei mai pomeniţi eroi din vechime. În baladele sârbești,
Baba Novac este adesea pomenit în compania fiului său cel mare, Gruia.
Atât în baladele sârbești cât și în cele românești este relatat episodul
căderii în prizonierat al lui Gruia, cel care este întemnițat de turci la
Conszantinopole.Baladele amintesc cum bătrânul Novac purcede spre
eliberarea fiului sau pe care reușește să-l facă scăpat din închisoarea orașului
folosindu-se de diverse vicleșuguri. În timpul evadării ei sunt surprinși de
gardienii închisorii și după o luptă scurtă, cei doi Novaci reușesc să fugă cu
bine în Țara Românească. Se cunosc până în prezent nu mai puțin de 101
cântece vechi despre Novăcești.Numărându-se printre cele mai impresionate
balade populare românești, ciclul epico-narativ al Novăcestilor a apărut ca un
răspuns al valahilor împotriva expansiunii otomane.În unele cântece bătrânești
acțiunile Novăcestilor se petrec în Câmpia Dunării, Banat, Oltenia sau Țara
Haţegului.
În aproape toate baladele sârbești despre Novac și fiul sau Gruia, aceștia
apar amintiţi alături de Muntele Romanija ceea ce, conform lingvistului croat
Petar Skok, ar avea legătură cu numele etnic al megleno-românilor și istro-
românilor din spaţiul bosniac. În amintirile din legendele bulgăreşti, Baba Novac
nu apare niciodată singur ci alături de alte personaje, cu precădere haiduci
naționali bulgari iar bătrânul haiduc al Balcanilor este descris ca unul care
omoară orice turc ieșit în cale și eliberează sate întregi.
Nu e mai puţin important să menţionăm faptul că multe așezări din țara
noastră ori străzi din aceste aşezări poartă numele haiducului, precum Baba
Novac din Satu Mare, comunele Baba din județele Alba, respectiv Maramureș,
Novac (Dolj), Novaci (Ilfov, Gorj), Novăcești (Alba, Prahova), precum multe alte
sate numite Novac și Novăcești risipite în toată țara. În istoricul orașului Novaci
din Județul Gorj este notat faptul că în aceste locuri a poposit pentru o vreme,
Baba Novac împreună cu 5.000 de haiduci sârbi, atunci când a luptat sub
steagul Țării Românești.În jurul moșiei dăruite lui Baba Novac de către Mihai
Viteazul s-a dezvoltat cartierul craiovean Brazda lui Novac.
 În încheiere aş menţiona că este destul de interesant faptul că, mai mult
decât în folclorul românesc, unde este destul de puţin prezent, ca să fim drepţi,
Mihai Viteazul constituie un subiect de o largă popularitate în folclorul balcanic,
mai ales în cel bulgar. Marile fapte de arme, luptele sale dramatice şi
sângeroase împotriva turcilor constituie tema ce a inspirat folclorul
balcanic.Pentru creştinii de la sud de Dunăre, el era liberatorul în numele
ortodoxiei, pentru turci era inamicul primejdios şi redutabil. O probă a marii
popularităţi este şi faptul că amintirea lui Mihai Viteazul a pătruns peste tot în
Peninsula Balcanică, în folclor, mai târziu şi în creaţia cultă, de la Dunăre la
Muntele Athos, de la Marea Neagră la Marea Adriatică. Împreună cu
credinciosul său căpitan de oaste Baba Novac….
Despre cele privitoare la viaţa şi faptele lui Baba Novac puteţi citi şi în
sursele de mai jos:
Magdalena Bunta, Baba Novac. O figură legendară în oştile lui Mihai Viteazul în
Magazin istoric, Anul II, Nr.9(18), septembrie 1968
Avram Andreea, Mihai Viteazul și căpitanul sârb Baba Novac (1596-1601), în:
Studia Universitatis Babes-Bolyai, Series Historia, Nr. 1-2/2002.
http://www.visitclujnapoca.ro/files/legendele-clujului/Martiriul%20lui%20Baba
%20Novac.pdf
https://tiparituriromanesti.wordpress.com/2016/05/18/moartea-lui-baba-novac-
1601/
http://www.ziare.com/social/romani/sa-ne-amintim-novac-cel-vestit-1027287
https://www.dacoromania-alba.ro/nr23/crestinii.htm
http://www.cunoastelumea.ro/viata-si-luptele-lui-baba-novac-haiducul-intrat-in-
legenda-prin-cutezatoarele-sale-fapte-de-arme-savarsite-alaturi-de-mihai-
viteazul/
https://www.descopera.ro/cultura/3290163-baba-novac-mana-dreapta-a-
viteazului
http://www.rasunetul.ro/baba-novac-intre-adevar-istoric-si-legenda
https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/regionale/transilvania/slujba-de-
pomenire-in-memoria-lui-baba-novac-savarsita-de-inaltpreasfintitul-parinte-
andrei-la-cluj-napoca-141289.html
http://www.istorie-pe-scurt.ro/baba-novac-bravul-capitan-sarb-al-lui-mihai-
viteazul/
http://ziarulfaclia.ro/slujba-de-pomenire-in-memoria-lui-baba-novac/

Gânduri bune tuturor din „pridvorul” de sub Tâmpa!

Al dumneavoastră,
Nicolae Uszkai