Gelu-Marian Jilavu, Anul III, Grupa 2

TEMA DREPTUL MUNCII

TRIPARTITISMUL CA FORMA DE REALIZARE A PACII SOCIALE

1. Reglementarea dialogului social. Codul muncii contine un titlu special consacrat dialogului
social (Titlul VII). Capitolul I al acestui titlu cuprinde dispozitii generale (art. 214-216),
Capitolul II se refera la sindicate (art. 217-223), Capitolul III la reprezentantii salariatilor (art.
224-229), iar Capitolul IV la patronat (art. 230-235).
Art. 214 prevede ca „pentru asigurarea climatului de stabilitate si pace sociala, prin lege sunt
reglementate modalitatile de consultari si dialog permanent intre partenerii sociali”.
Printre organismele constituite, in scopul realizarii dialogului social, Codul muncii enumera
Consiliul Economic si Social (art. 215), precum si comisiile de dialog social din cadrul
ministerelor si prefecturilor (art. 216).

In scopul realizarii dialogului social, au fost adoptate mai multe acte normative, de exemplu:
Legea nr. 96/1992 prin care a fost ratificata Conventia Organizatiei Internationale a Muncii nr.
144 din anul 1976 cu privire la consultarile tripartite destinate sa promoveze aplicarea normelor
dreptului international al muncii; Legea nr. 109/1997 privind organizarea si functionarea
Consiliului Economic si Social; Legea nr. 132/1999 privind infiintarea, organizarea si
functionarea Consiliului National de Formare Profesionala a Adultilor; Legea nr. 19/2000
privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale; Legea nr. 346/2002 privind
asigurarea pentru accidente de muncasi boli profesionale; Legea nr. 202/2006 privind
organizarea si functionarea Agentiei Nationale pentru Ocuparea Fortei de Munca; Hotararea
Guvernului nr. 167/1997 privind constituirea Comisiei Centrale Tripartite Guvern – Sindicate –
Patronate din ramura Mine – Geologie. Hotararea Guvernului nr. 314/2001 privind infiintarea,
organizarea si functionarea Comisiilor Consultative de dialog social in cadrul unor ministere si al
prefecturilor;– Hotararea Guvernului nr. 296/2005 privind infiintarea, organizarea si functionarea
Departamentului pentru Dialog Social, etc.
Dialogul social „constituie o modalitate simplasi concreta care urmareste explicit realizarea
democratiei economico sociale prin aducerea la masa dialogului, a discutiilor si a negocierilor a
celor doi mari parteneri sociali care se intalnesc atat in procesul muncii, dar si in diverse
activitati de gestionare a treburilor societatii”.
 Gelu-Marian Jilavu, Anul III, Grupa 2

Pretutindeni in lume dialogul social este considerat extrem de util in solutionarea gravelor
probleme sociale, consecinta a globalizarii, a modului in care sunt repartizate costurile si
avantajele schimburilor economice.
Statul este interesat sa antreneze organizatiile reprezentative ale angajatorilor si lucratorilor in
luarea deciziilor, permitandu-le astfel sa-si exprime opiniile sisa participe la elaborarea si
punerea in practica amasurilor economice, de ordin particular sau general.
Este vorba, asadar, de o tripla interactiune intre organizatiile de angajatori (patroni) si de
lucratori – parteneri sociali si organizatiile sau entitatile publice, adica de tripartism. Prin acest
termen se intelege – tranzactiile, negocierile care se deruleaza (desfasoara) intre Stat, –
reprezentat prin Guvern – angajatori si, lucratorii care privesc elaborarea si aplicarea politicii
economico – sociale.
Dialogul social inglobeaza toate formele de negociere si consultare, precum si de schimburi de
informatii intre reprezentantii statului, ai angajatorilor si salariatilor privind subiectele de interes
comun de ordine economicasi sociala. Notiunea cuprinde termenul traditional al relatiilor
profesionale, negocierea colectiva bipartita la nivel de unitate sau ramura de activitate, cat si
relatiile dintre partenerii sociali si stat. Ea cuprinde, de asemenea, cooperarea tripartita privind
problemele pietei muncii si are loc in organisme tripartite largite.
Asa fiind, bipartismul si tripartismul sunt piloni ai dialogului social; relatiile bipartite (intre
partenerii sociali) sunt esentiale pentru ca tripartismul sa fie eficace. Asadar, dupa nivelul la care
se desfasoara, dialogul social are loc la nivel national, la nivel de ramurasi la nivel de unitate.
Dialogul social are mai multe obiective. Primul este format dintr-un mecanism de schimb al
informatiilor; el consta in esenta in informarea celorlalte parti despre pregatirea unei actiuni.
Aceasta favorizeaza intelegerea reciproca,da incredere, limiteaza conflictele, favorizeaza
transparenta si buna gestiune a afacerilor publice. Al doilea, dialogul social constituie un
mecanism de consultare asupra subiectelor de interes reciproc. Consultarea poate viza actiuni sau
masuri intreprinse de Guvern, acesta urmand sa cunoasca punctul de vedere al celorlalte parti
pentru a se ajunge la un consens asupra subiectului in discutie.
In al treilea rand, in calitate de mecanism de negociere, dialogul social presupune discutii si
schimburi de puncte de vedere, vizand deschiderea spre un acord, consimtamant sau intelegere,
un consens asupra masurilor de luat. Se poate ajunge astfel la incheierea unui acord, a unei
conventii sau a unui contract.
In sfarsit, dialogul social constituie un mecanism de decizie, care incorporeaza mecanismele
precedente si ia forma unei negocieri formale, avand ca obiectiv decizii care vor putea fi definite
sau supuse ratificarii puterii publice (guvern sau parlament). In mod normal, deciziile luate
astfel, trebuie sa fie aplicate, iar aplicarea lor controlata.
 Gelu-Marian Jilavu, Anul III, Grupa 2

De aceea, din punct de vedere al efectelor sale, dialogul social are caracter consultativ (de pilda,
cel existent in cadrul Consiliului Economic si Social), conform (in cazul contractelor colective de
munca), de cogestiune (de exemplu, in cazul Agentiei Nationale pentru Ocupare a Fortei de
Munca).
Menirea dialogului social este de a favoriza pacea si stabilitatea in societate, dezvoltarea
economicasi sociala.

2. Domeniile de actiune ale partenerilor sociali. Intr-un sens foarte larg se vorbeste despre
parteneriatul social, fiind inteles si definit ca o colaborare intre patronat si sindicate, in scopul
rezolvarii unor probleme economice si sociale.
Actiunea partenerilor sociali se transpune, in esenta, in:
a) negocierea si incheierea contractelor colective de munca;
b) formularea de avize la proiecte de legi, ordonante si hotarari ale
Guvernului;
c) propunerea asistentilor judiciari ce formeaza completele competente sa solutioneze conflictele
de munca;
d) participarea la activitatea unor organisme ce presteaza servicii publice.
3. Organisme tripartite (enumerare). Partenerii sociali fac parte – prin reprezentantii lor –
intr-o serie de organisme care presteaza servicii publice, astfel:
– Consiliul Economic si Social;
– Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca, care are atributia de a organiza si
coordona activitatea de ocupare si de formare a fortei de munca, precum si de protectie a
persoanelor neincadrate in munca;
– Comisia Nationala de Promovare a Ocuparii Fortei de Munca;
– Consiliul National de Formare Profesionala a Adultilor – autoritate administrativa autonoma
cu rol consultativ in promovarea politicilor si strategiilor privind formarea profesionala a
adultilor, care se organizeazasi functioneaza in sistem tripartit;
– Casa Nationala de Asigurari de Sanatate, institutie publica autonoma, avand ca obiect
principal de activitate asigurarea functionarii sistemului de asigurari sociale de sanatate;
– Casa Nationala de Pensii si Alte Drepturi de Asigurari Sociale, institutie publica autonoma de
interes national, cu personalitate juridica, care administreazasi gestioneaza sistemul public de
pensii si alte drepturi de asigurari sociale;
 Gelu-Marian Jilavu, Anul III, Grupa 2

-Fondul National de Accidente si Boli Profesionale, institutie publica de interes national, cu

personalitate juridica, in subordinea Guvernului, care administreaza, gestioneaza, coordoneazasi
controleaza intreaga activitate de asigurare pentru accidente de muncasi boli profesionale, etc.
De asemenea, sunt institutionalizate comisiile consultative de dialog social in cadrul unor
ministere si al prefecturilor, precum si Comisia Tripartita Guvern – Sindicate – Patronat din
ramura Mine-Geologie.
4. Alte organisme menite sa faciliteze dialogul social
Casa Nationala de Asigurari de Sanatate. Prin Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul
sanatatii, sunt reglementate Casa Nationala de Asigurari Sociale de Sanatate (C.N.A.S.) si casele
teritoriale, avand menirea de a administra si gestiona sistemul de asigurari sociale de sanatate
(art. 266).
Atributiile Casei Nationale de Asigurari de Sanatate sunt prevazute de art. 270 alin. 1 din Legea
nr. 95/2006, de exemplu:
– gestioneaza fondul prin presedintele sau, impreuna cu casele de asigurari;
– elaboreaza, implementeazasi gestioneaza procedurile si formularele unitare, avizate de
Ministerul Sanatatii Publice, pentru administrarea sistemului de asigurari sociale de sanatate;
– elaboreazasi actualizeaza Registrul unic de evidenta a asiguratilor;
– indruma metodologic si controleaza modul de aplicare a dispozitiilor legale de catre casele de
asigurari;
– elaboreaza proiectul contractului-cadru, care se prezinta de catre Ministerul Sanatatii Publice
spre aprobare Guvernului;
– acorda gratuit informatii, consultanta si asistenta in domeniul asigurarilor sociale de sanatate
persoanelor asigurate, angajatorilor si furnizorilor de servicii medicale;
– incheie si deruleaza contracte de achizitii publice pentru medicamente si materiale sanitare
pentru derularea programelor de sanatate, precum si contracte de furnizare de servicii medicale
de dializa;

– asigura logistica si baza materiala necesare activitatii de pregatire si

formare profesionala a personalului, etc. La art. 271 sunt stabilite atributiile caselor teritoriale,
astfel:
colecteze contributiile la fond pentru persoanele fizice;
administreze bugetele proprii;
 Gelu-Marian Jilavu, Anul III, Grupa 2

inregistreze, sa actualizeze datele referitoare la asigurati sisa le comunice CNAS;

furnizeze gratuit informatii, consultanta, asistenta in problemele asigurarilor sociale de sanatate
si ale serviciilor medicale persoanelor asigurate, angajatorilor si furnizorilor de servicii medicale;
negocieze, sa contracteze sisa deconteze serviciile medicale contractate cu furnizorii de servicii
medicale in conditiile contractului-cadru, etc.

Casa Nationala de Pensii si Alte Drepturi de Asigurari Sociale. Este reglementata de Legea nr.
19/2000 ca institutie publica autonoma de interes national, cu personalitate juridica, care
administreazasi gestioneaza sistemul public de pensii si alte dreptul de asigurari sociale (art.
139).
Conducerea Casei Nationale de Pensii si Alte Drepturi de Asigurari Sociale este formata din
presedinte si consiliul de administratie, compus din 19 persoane, dintre care un presedinte si 18
membri.
Acestia din urma sunt reprezentanti ai Guvernului, patronatului si asiguratilor, dupa cum
urmeaza: a) 5 reprezentanti ai Guvernului, desemnati de ministrul muncii, familiei si egalitatii de
sanse; b) 5 reprezentanti ai patronatului, desemnati de asociatiile patronale reprezentative la nivel
national; c) 8 reprezentanti ai asiguratilor dintre care:
5 reprezentanti ai sindicatelor, desemnati de organizatiile sindicale reprezentative la nivel
national;
3 reprezentanti ai pensionarilor, desemnati de organizatiile nationale ale pensionarilor. Casa
Nationala de Pensii si Alte Drepturi de Asigurari Sociale este investita cu urmatoarele atributii:

a) indrumasi controleaza modul de aplicare a dispozitiilor lega-le de catre casele teritoriale de

pensii, precum si de catre persoanele juridice si fizice carora le revin drepturi si obligatii care
decurg din lege;
b) furnizeaza datele necesare pentru fundamentarea si elaborarea bugetului asigurarilor sociale
de stat;
c) prezinta Guvernului si partenerilor sociali rapoarte cu privire la modul de administrare a
bugetului asigurarilor sociale de stat;
d) publica bianual raportul sau de activitate;
e) colecteazasi vireaza contributiile de asigurari sociale si alte tipuri de contributii;
f) urmareste incasarea veniturilor bugetului asigurarilor sociale de stat;
 Gelu-Marian Jilavu, Anul III, Grupa 2

g) ia masuri pentru dezvoltarea si administrarea eficienta a patrimoniului sistemului public,

precum si pentru asigurarea integritatii acestuia;
h) ia masuri pentru protectia fondurilor de asigurari sociale;
i) asigura evidenta la nivel national a tuturor contribuabililor la sistemul public;
j) asigura evidenta drepturilor si obligatiilor de asigurari sociale la nivel
national, pe baza codului personal de asigurari sociale;
k) certifica anual stagiul de cotizare si punctajul pentru fiecare asigurat;
l) controleaza activitatea de expertiza medicalasi recuperare a capacitatii de munca;
m) aplica prevederile conventiilor internationale de asigurari sociale la care Romania este parte;
n) dezvolta relatii cu organisme similare in domeniul asigurarilor sociale din alte tari, in baza
conventiilor incheiate de statul roman;
o) organizeaza selectia, pregatirea si perfectionarea profesionala a personalului din domeniile
asigurarilor sociale;
p) asigura introducerea, extinderea, intretinerea si protectia sistemelor automate de calcul si de
evidenta;
r) asigura reprezentarea in fata instantelor judecatoresti in litigiile in care este implicata ca
urmare a aplicarii dispozitiilor prezentei legi, etc.
La nivelul caselor teritoriale de pensii pentru activitatea de asigurare pentru accidente de
muncasi boli profesionale se constituie consilii tripartite consultative (art. 90).