Neoclasicismul a fost un curent artistic și cultural care a apărut în a doua
jumătate a secolului al XVIII-lea, ca o reacție la excesele stilului baroc. Acest
curent a influențat mai multe domenii, inclusiv arhitectura, literatura, muzica și arte vizuale. Iată câteva caracteristici ale neoclasicismului:
Inspirat din antichitatea clasică: Neoclasicismul a fost puternic influențat de
modelele clasice din Grecia și Roma antice. Artiștii neoclasici au căutat să recreeze simplitatea, echilibrul și claritatea estetică asociate cu aceste civilizații antice.
Ordine arhitecturale clasice: În arhitectură, neoclasicismul a adoptat și
adaptat ordinele arhitecturale clasice grecești și romane, cum ar fi ordinele dorice, ionice și corintice. Clădirile neoclasice au prezentat adesea coloane, frontoane și simetrie.
Raționalism și ordine: Neoclasicismul a promovat ideea că rațiunea și
ordinea ar trebui să guverneze atât arta, cât și societatea. A fost o reacție la expresiile extravagante și excesive ale barocului, având în vedere claritatea și simplitatea ca valori estetice.
Reprezentare a idealului și a virtuților: Artiștii neoclasici au căutat să
reprezinte idealul și virtuțile umane. Scenele istorice sau mitologice au fost preferate, oferind o oportunitate de a ilustra eroismul, patriotismul sau alte valori morale.
Educație și cultura clasica: Neoclasicismul a promovat studiul antichității
clasice ca bază a educației. Această preocupare pentru educație a condus la o cultură intelectuală care a apreciat filozofia, literatura și arta antichității clasice.
Simetrie și echilibru: Designul și compoziția au fost caracterizate de simetrie
și echilibru. Formele geometrice simple și proporțiile precise au fost importante în creația operei neoclasice.
Evitarea ornamentației excesive: Neoclasicismul a respins ornamentația
excesivă și decorul abundent asociat cu stilul baroc. Se preferau linii clare și detalii simple.
Culori și tonuri neutre: Paleta de culori era adesea compusă din tonuri neutre și naturale, evitând excesul de culoare și contrast.
Angajament social și politic: Neoclasicismul a avut, uneori, o dimensiune
socială și politică, reflectând ideile Iluminismului și susținând valorile cum ar fi libertatea, democrația și drepturile omului. Aceste caracteristici au fost prezente în diferite grade în diversele domenii artistice și culturale în care a avut impact neoclasicismul. Este important de menționat că aceste tendințe au variat în timp și în funcție de regiune. Neoclasicismul e o renaștere a numeroaselor stiluri și a spiritului antichității clasice, inspirat direct din perioada clasică,[4] care a coincis și a reflectat evoluțiile din filosofie și alte domenii ale epocii iluminismului și a fost inițial o reacție împotriva exceselor din stilul precedent rococo.[5] Chiar dacă mișcarea e adesea descrisă ca omologul opus al romantismului, asta e o simplificare excesivă care tinde să nu fie durabilă atunci când sunt luați în considerare artiști sau opere specifice. Cazul presupusului principal campion al neoclasicismului târziu, Jean- Auguste-Dominique Ingres, demonstrează asta deosebit de bine.[6] Învierea clasicismului poate să fie urmărită până la stabilirea arheologiei formale.[7][8]