Dănuţ BABOR STUDIUL MATERIALELOR DE CONSTRUCŢII

27.Betonul întărit

Rezistenţa la compresiune ( influenţa factorilor de încercare asupra mărimii

rezultatelor), gelivitate, permeabilitate,

Dintre caracteristicile betonului întărit rezistenţele mecanice reprezin

principalul criteriu de apreciere a calităţii betonului.
In funcţie de scopul urmărit prin efectuarea încercărilor, se
deosebesc:
încercări preliminare, care au ca scop stabilirea compoziţiei betonului, stabilir
regimului de tratare termică;
• încercări de control pe faze, care au ca scop determinarea rezistenţei
betonul la diferite faze ale procesului de execuţie al lucrării
(decofrare, tratare termic transfer, manipulare, livrare), în vederea
comparării lor cu rezistenţele " control prescrise pentru fazele
respective;
• încercări de verificare a rezistenţei la compresiune (pentru verificarea
clas betonului);
• încercări de verificare a rezistenţei la întindere; rezistenţa la întindere
se poa determina prin despicare sau încovoiere.
Influenţa factorilor de încercare asupra mărimii rezultatelor
• Factorii ce influenţează mărimea rezultatelor la încercarea la
compresiune statică sunt: forma epruvetelor ca urmare a influenţei
forţelor de frecare ce apar la suprafeţele de contact epruvetă-
platanele presei şi a concentrărilor de eforturi la muchiile epruvetei.
• Pregătirea şi conservarea epruvetelor( pentru încercări de rezistenţă)
specifică metodele ce pot fi folosite pentru pregatirea şi conservarea
epruvetelor în vederea încercărilor de rezistenţă. Se referă la
pregătirea şi umplerea tiparelor, compactarea betonului, nivelarea
suprafeţei, conservarea epruvetelor în vederea încercării precum şi la
transportul epruvetelor de încercat.

410
Dănuţ BABOR STUDIUL MATERIALELOR DE CONSTRUCŢII

• Utilizarea compactării manuale, cu masă vibratoare sau cu vibrator

intern sunt acceptate ca fiind echivalente cu menţiunea că utilizarea
unui vibrator intern pentru compactarea epruvetelor de beton cu aer
oclus trebuie să fie realizată cu atenţie.
• Păstrarea epruvetelor conform standardelor în vigoare.
• În caz de litigiu, păstrarea în apă trebuie să fie metoda de referinţă.
• Important: epruvetele se păstrează în apă până înainte de
încercare, funcţie de termenul de încercare (7, 28, 56, 90 zile etc.) !

FORMĂ, DIMENSIUNI ŞI TOLERANŢA EPRUVETELOR –conform

SR EN 1239-1:2002
Pentru nfiecare formă a epruvetei, cub, cilindru şi prismă, dimensiunie de
bază, d, trebuie să fie aleasă astfel încăt să fie de cel puţin trei ori şi jumătate
din dimensiunea no,inală a agregatului betonului.
Cub
Dimensiuni nominale d

d (mm) 100 150 200 250 300

Dimensiunile desemnate nu trebuie să fie diferite de dimensiunile nominale.
Toleranţe
• între suprafeţele turnate, toleranţele pe dimensiunile desemnate (d)
trebuie să fie mai mici de ± 0,5%.
• între partea superioară netezită şi fundul turnat, toleranţa la dimensiunea
desemnată trebuie se fie mai mică de ± 1,0 %.
• Toleranţa la planitate a suprafeţei portante potenţiale trebuie să fie mai
mică de ± 0,0006d. în milimetri .

411
Dănuţ BABOR STUDIUL MATERIALELOR DE CONSTRUCŢII

• Toleranţa la perpendicularitate pe părţile laterale ale cubului, faţă de bază,

conform turnării, trebuie să fie mai mică de 0,5 mm.
Cilindri
Dimensiuni nominale

d
D

d (mm) 113a 150 200 250 300

a
Aceasta are o suprafaţă portantă de 10000mm2

Dimensiunile desemnate pot fi selectate în limită de ± 10% din dimensiunile

nominale.
Toleranţe
• Toleranţa diametrului desemnat (d) este ± 0,5%.
• Toleranţa la planitate a suprafeţelor portante este ± 0,0006d, în milimetri.
(A se vedea anexa B).
• Toleranţa la perpendicularitate a părţilor laterale, faţă de feţele terminale,
este ± 0,5 mm.
• Toleranţa înălţimii (2d) este ± 5%.
• Pentru epruveteie utilizate pentru încercarea la tracţiune prin despicare,
toleranţa liniarităţii pe linia generatoare a cilindrului este ± 0,2 mm
Aplicabilitatea toleranţelor
Epruveteie ale căror feţe terminale turnate sau ajustate prin polizare.

412
Dănuţ BABOR STUDIUL MATERIALELOR DE CONSTRUCŢII

Prisme
Dimensiuni nominale

L
d
d

d (mm) 100 150 200 250 300

Dimensiunile desemnate nu trebuie să fie diferite de cele nominale.

Toleranţe
• între suprafeţele turnate, toleranţa pentru dimensiunea desemnată (d) este
± 0,5%.
• între faţa superioară netezită cu mistria şi faţa inferioară turnată,
toleranţa pentru dimensiunea desemnată este ± 1,0%.
• Toleranţa la perpendicularitatea feţelor laterale ale prismei, faţă de baza de
turnare, este ± 0,5 mm.
• Toleranţa la liniaritate a suprafeţei aflate în contact cu rolele la
încercarea pentru rezistenţa le întindere prin încovoiere este ± 0,2
mm.
• Pentru epruveteie utilizate pentru încercarea la tracţiune prin despicare,
toleranţa liniarităţi! pe suprafaţa portantă este ± 0,2 mm.
Măsurarea dimensiunilor şi forma epruveteior
În afara epruvetelor care au documente că s-au realizat în tipare
calibrate, acestea trebuie să se măsoare .
NOTĂ - Se pot utiliza calibrele trece - nu trece, pentru verificarea dimensiunilor.
Tipare
Generalităţi
413
Dănuţ BABOR STUDIUL MATERIALELOR DE CONSTRUCŢII

Tiparele trebuie să fie impermeabile la apă şi neabsorbante.

NOTĂ - îmbinările tiparelor se pot acoperi cu ceară, ulei sau unsoare pentru a obţine
impermeabilitatea la apă.
Tipare, altele decât cele calibrate, se pot face din orice material adecvat pentru
producerea epruvetelor de beton.
Tipare calibrate
Tiparele calibrate trebuie să fie din oţel sau fontă, care trebuie să fie materiale de
referinţă. Dacă tiparele sunt fabricate din alte materiale, trebuie să fie
accesibile dateie de încercare a performanţelor în utilizare, care demonstrează
echivalenţa pe termen lung cu tiparele calibrate din oţei sau fontă.
Toate piesele tiparelor calibrate trebuie să fie suficient de robuste pentru a
preîntâmpina deformarea unui ansamblu în utilizare.
Componentele tiparului, cu posibila excepţie a plăcii de bază , trebuie să aibă
marcaje de identificare.
Tipare calibrate pentru epruvete cubice:
Tiparele trebuie să fie corespunzătoare pentru realizarea epruvetelor.
Toleranţa dimensiunii desemnate (d) a unui tipar asamblat este ± 0,25%.
Toleranţa la pianitate a celor patru feţe laterale aie tiparului trebuie să fie ±
0,0003d, pentru tiparele noi şi ± 0,0005d pentru cele în utilizare.
Toleranţa la pianitate a suprafeţei superioare şi a bazei tiparului trebuie să fie ±
0,0006d pentru tiparele noi şi ± 0,0010d pentru tipare în utilizare.
Toleranţa la perpendicularitate a feţelor lateraie ale tiparului faţă de părţile
laterale adiacente bazei trebuie să fie ± 0,5 mm.
NOTĂ - Dacă este necesar, toleranţa la pianitate se poate măsura cu tiparul demontat .
Tipare calibrate pentru epruvete cilindrice:
Tiparele trebuie să fie corespunzătoare pentru realizarea epruvetelor.
Toleranţa diametrului desemnat (d) şi înălţimea desemnată (2d) este ±
0,25%.
Toleranţa ia pianitate a bazei tiparului trebuie să fie de ± 0,0003d, pentru
tiparele noi şi ± 0,0005d pentru tiparele în utilizare.
Toleranţa la perpendicularitate a părţilor laterale ale tiparului faţă de bază
este de ± 0,5 mm.
NOTĂ - Dacă este necesar, toleranţa ta pianitate poate fi măsurată cu tiparul
demontat.

414
Dănuţ BABOR STUDIUL MATERIALELOR DE CONSTRUCŢII

Tipare calibrate pentru epruvete prismatice

Tiparele trebuie să fie corespunzătoare pentru realizarea epruvetelor
Toleranţa la grosimea şi lăţimea desemnată (d) a unui tipar asamblat este ±
0,25%.
Toleranţa la pianitate a suprafeţelor interioare trebuie să fie ± 0,001d, pentru
tiparele noi şi ± 0,002d pentru cele în utilizare.
Toleranţa la pianitate suprafeţei superioare şi a plăcilor de bază ale tiparelor
trebuie să fie ± 0,002d pentru tiparele noi şi ± 0,004d pentru tiparele în
utilizare.
Pentru suprafeţele tiparelor care depăşesc dimensiunile de 150 mm,
toleranţa la planeitate trebuie să se aplice la orice lungime de 150 mm.
Toleranţa la perpendicularitate a feţelor laterale ale tiparului faţă de bază
trebuie să fie ± 0,5 mm.
NOTĂ - Dacă este necesar, toleranţa la pianitate poate fi măsurată cu tiparul
demontat.

PREGĂTIREA ŞI CONSERVAREA EPRUVETELOR PENTRU

ÎNCERCĂRI DE REZISTENŢĂ conf .SR EN 12390-2
Aparatură şi materiale
• Tipare, conform EN 12390-1.
• Ramă de umplere (opţional)
Notă - Umplerea tiparelor poate fi simplificată utilizând o ramă de umplere potrivită etanş
pe tipar.
Mijloace de compactare a betonului (unul din următoarele):
• un vibrator intern (poker) cu o frecvenţă minimă de 120 Hz (7200 cicluri
pe minut) diametrul vibratorului intern nu trebuie să depăşească un sfert
din cea mai mică dimensiune a epruvetei de încercat;
• masă vibratoare cu o frecvenţă minimă de 40 Hz (2400 cicluri pe minut)
• bară de compactare cu secţiune transversală drculară, din oţel, având un
diametru de aproximativ 16 mm, lungime de aproximativ 600 mm şi
cu capetele rotunjite.
• bară de compactare dreaptă, din oţel, cu o secţiune transversală de
aproximativ 25 mm x 25 mm şi lungime de aproximativ 380 mm.

415
Dănuţ BABOR STUDIUL MATERIALELOR DE CONSTRUCŢII

• Canciog, cu lăţimea de aproximativ 100 mm.

• Două mistrii de oţel sau punţi plutitoare
• Vas de amestecare, cu scurgere dreaptă, de construcţie rigidă şi
realizat din materia! neabsorbant, care nu poate fi atacat de pasta de
dment. Acesta trebuie să fie de dimensiuni adecvate astfel încât betonul să
poată fi reamestecat bine, utilizând o lopată cu capăt pătrat.
• Lopată cu capăt pătrat.
Notă - Capătul pătrat asigură amestecarea corectă a materialului în vasul de reamestecare.
• Decofrant nereactiv
• Ciocan de lemn
Luarea probelor
Luarea probelor trebuie să se realizeze conform EN 12350-1.
Proba trebuie să fie reamestecată, utilizând vasul de preamestecare şi lopata
cu capătul pătrat, înaintea umplerii tiparelor.
Mod de lucru
Pregătirea şi umplerea tiparelor
Dacă se utilizează o ramă de umplere, cantitatea de beton utilizată
pentru a umple tiparul trebuie să fie astfel încât o parte din stratul de beton să
rămână pe rama de umplere după compactare. Grosimea acestui strat trebuie să
fie de la 10% până la 20% din înălţimea epruvetei de încercat.
Probele trebuie să fie compactate în minimum două straturi, dar nici un strat nu
trebuie să aibă grosimea mai mare de 100 mm.
Notă - înainte de umplere, suprafaţa interioară a matriţei trebuie să fie acoperită cu un film
subţire de decofrart nereactiv pentru a preveni lipirea betonului de tipar.
Compactarea betonului
Generalităţi
Betonul trebuie să fie compactat imediat după punerea în tipar, astfel încât să
se producă compactarea completă a betonului fără segregare excesivă şi niti
stratificare. Fiecare strat trebuie să fie compactat.
Notă – compactarea completă se atinge utilizănd vibrarea mecanică, cănd nu mai apar
bule de aer pe suprafaţa betonului şi suprafaşa devine netedă cu aspect glazurat, fără
segregare excesivă
Nota 2 - Numărul loviturilor pe strat cerut pentru a produce o compactare manuală
completă, va depinde de consistenţa betonului.

416
Dănuţ BABOR STUDIUL MATERIALELOR DE CONSTRUCŢII

Vibrare mecanică
Compactare cu vibrator intern
Vibrarea se aplică pe o durată minimă necesară pentru a atinge compactarea
completă a betonului. Se evită vibrarea prelungită care poate produce
pierderea aerului odus.
NOTA 1 - Trebuie să se aibă grijă să nu se deterioreze tiparul. Vibratorul
trebuie sa fie vertical şi să nu se permită atingerea părţii inferioare sau a pereţilor
tiparului. Se recomandă utilizarea ramei de umplere.
NOTA 2 - Incencările de laborator au arătat că cea mai mare atenţie trebuie
acordată pierderii de aer oclus atunci când se utilizează un vibrator intern.

Compactare cu masa vibratoare

Vibrarea se aplică pe o durată minimă necesară pentru a atinge
compactarea completă a betonului. Tiparul trebuie să fie ataşat, de preferinţă, sau
prinsă ferm de masă. Se evită vibrarea prelungită care poate produce pierderea
aerului odus.
Compactare manuală
Compactarea cu bagheta sau bara de compactare. Lovitura baghetei sau a
barei de compactare se distribuie într-un mod uniform pe secţiunea transversală a
tiparului. Se asigură ca bagheta sau bara de compactare să nu atingă fundul
tiparului, atunci când se compactează primul strat, şi să nu pătrundă semnificativ
în vreun strat anterior. Se supune betonul la cel puţin 25 lovituri pe strat pentru a
evita pungile de aer încorporat, dar nu pe cel odus, după compactarea fiecărui
strat se netezesc uşor marginile tiparului, cu ciocanul de lemn până când apar
bulele mari de aer pe suprafaţă şi sunt înlăturate adînciturule lăsate de bara de
compactare.
Nivelarea suprafeţei
Dacă se utilizează o ramă de umplere, aceasta se scoate imediat după terminarea
compactării.
Se îndepărtează excesul de beton de pe muchia superioară a tiparului, utilizând două
mistrii de oţel sau două punţi plutitoare aduse laolaltă prin mişcare ca de ferăstrău,
apoi se netezeşte suprafaţa cu grijă.
Marcare
Epruvetele de încercat se marchează vizibil fără a fi deteriorate.
Păstrarea epruvetelor de încercat
417
Dănuţ BABOR STUDIUL MATERIALELOR DE CONSTRUCŢII

Se lasă probele de încercat în tipar cel puţin 16 h, dar nu mai mult de 3 zile,
protejate împotriva şocului, vibraţiei şi deshidratării, la o temperatură de 20°C±50
C, (sau la 25°C±50 C la climat cald).
După scoaterea din tipar, se păstrează epruveta pănă la încercare, în
apă la temperatura de 20°C ± 2°C, sau într-o cameră 20°C±20 C şi umiditate
relativă ≥95%.
NOTA 1 - în caz de litigiu, păstrarea în apă trebuie să fie metoda de referinţă.
NOTA 2 - Menţinerea şi măsurarea umidităţii ridicate de peste > 95% la 20°C ± 2°C nu este
simplă. Trebuie să se realizeze verificări sistematice pentru ca suprafaţa epruvetei, în cameră,
să fie umedă în continuare.
Transportul epruvetelor de încercat
Se evită pierderea de umiditate şi abaterile de la temperatura cerută, în
toate etapele transportului prin, de exemplu, ambalarea epruvetelor întărite în nisip
umed sau rumeguş umed sau cârpe umede, ori în pungi de plastic etanşe care
conţin apă.
Raport de încercare
Raportul de încercare trebuie să includă:
a) identificarea probei de încercat
b) data şi timpul de pregătire a epruvetelor;
c) detalii privind depozitarea epruveteior înainte de decofrare, indusiv
durata şi condiţiile;
d) metoda de tratare a epruvetei după decofrare, în timpul transportului,
(dacă este cazul), cu indicarea domeniului de temperatură şi duratei de
păstrare.
e) orice abatere de la metoda standard de pregătire şi tratare a epruveteior.
f) o declaraţie dată de personalul tehnic responsabil că epruvetele au fost
preparate în conformitate cu acest standardul în vigoare
Raportul mai poate indude:
g) temperatura de reamestecare a betonului;
h) metoda de compactare a betonului în tipar şi numărul de lovituri, în cazul
compactării manuale;
i) starea epruvetei la recepţie, pentru tratament (dacă este cazul).

418
Dănuţ BABOR STUDIUL MATERIALELOR DE CONSTRUCŢII

ÎNCERCAREA PE BETON ÎNTĂRIT

Aparatură şi materiale
 Presă de 300 tf,
 şublere,
 cronometru,
 epruvete cubice,
 epruvete prismatice şi cilindrice.
Efectuarea determinării
Epruvetele se inscripţionează şi se centrează epruveta faşă de platanul
inferior cu o exactitate de ±1% din mărimea desemnată a cubului
sau diametrul desemnat al epruvetelor cilindrice.

Fig.1. – Inscripţionarea epruvetelor

La transportarea epruvetelor se iau toate măsurile necesare aşa încât

să se evite pierderea de umiditate precum şi abaterile de la temperatura
specificată, prin ambalarea acestora în nisip umed, rumeguş sau cârpe
umede, eventual în pungi etanşe ce conţin apă.
Pentru epruvetele cubice şi prismatice se vor măsura la 5mm de
marginea fiecărei muchii în sensul acelor de ceasornic pentru laturile ce
formează suprafaţa de rupere. La cilindru se măsoară în trei secţiuni la 5 cm
de suprafaţa bazei şi la mijlocul înălţimii – câte două diametre
perpendiculare.
Măsurătorile se realizează cu o precizie de 1mm.

419
Dănuţ BABOR STUDIUL MATERIALELOR DE CONSTRUCŢII

Fig. 2. – Moduri de măsurare

Încărcare
Se alege o viteză constantă de încărcare în domeniul 0,2Mpa/s
(N/mm ∙s) pănă la 1,0 Mpa/s (N/mm2 /s).Se aplică sarcina pe epruvetă fără
2

şoc şi se creşte continuu la viteza constantă aleasă ±10% pănă cănd

epruveta nu mai poate suporta o sarcină mai mare.
Se încearcă la presă fiecare epruvetă, până la rupere notându-se
sarcina maximă înregistrată (Fmax) şi timpul necesar atingerii forţei maxime
(t).
Rezistenţa la compresiune a epruvetelor) specifică metoda pentru
determinarea rezistenţei la compresiune până la cedare a epruvetelor din
beton întărit. O secţiune specială a standardului este dedicată modului în
care s-a realizat cedarea; oferindu-se exemple (figuri) de cedare
satisfăcătoare şi nesatisfăcătoare pentru cuburi şi cilindri.
Se menţionează faptul că o cedare necorespunzătoare se înregistrează în
fişe.

420
Dănuţ BABOR STUDIUL MATERIALELOR DE CONSTRUCŢII

Fig.3.1.a -Cedare norespunzătoare Fig.3.1.b -Cedare corespunzătoare

Fig.3.1.c -Cedare corespunzătoare cub -toate cele patru feţe expuse sunt
fisurate aproximativ egal, în general cu deteriorare mică la feţele în contact
cu platanele

Fig.3.1.d -Cedare necorespunzătoare ale

epruvetelor cubice

421
Dănuţ BABOR STUDIUL MATERIALELOR DE CONSTRUCŢII

Fig.3.1.e -Cedare corespunzătoare ale epruvetelor cilindrice

Fig.3.1.e -Cedare necorespunzătoare ale epruvetelor cilindrice

422
Dănuţ BABOR STUDIUL MATERIALELOR DE CONSTRUCŢII

Interpretarea şi calculul rezultatelor

Dimensiunile laturilor şi a diametrului (a,b,d), forţa maximă (Fmax)
înregistrată la presă şi timpul necesar (t) pentru a ajunge la această forţă se
înscriu în tabelul 13.1.
Se calculează valorile medii ale laturilor şi diametrelor secţiunilor
iniţiale de rupere.
Se calculează rezistenţa la compresiune cu relaţia:
F max
Rc(cub, prismă, cilindru) = [N/mm2]
Ao

În care : Fmax = forţa maximă înregistrată la presă în N

Ao = secţiunea iniţială de rupere în mm2

 pentru cub şi prismă

Ao = a×b

pentru cilindri
π d2
Ao =
4

Viteza de încercare se calculează cu relaţia

Fmax
V= [N/mm2s]
Ao ⋅ t

Fig.4.- compresiune cub

423
Dănuţ BABOR STUDIUL MATERIALELOR DE CONSTRUCŢII

Fig.4.- prismă compresiune

Fig.5.- cilindru compresiune

424
Dănuţ BABOR STUDIUL MATERIALELOR DE CONSTRUCŢII

425
Dănuţ BABOR STUDIUL MATERIALELOR DE CONSTRUCŢII

Încercarea la întindere prin despicare ( Rtd )

Se aplică, în special, în cazul carotelor, care au, de regulă, formă cilindrică,
dar poate fi aplicată şi pe epruvete sau carote cu alte forme (cuburi, prisme,
plăci)
Efectuarea determinării
1) Se trasează generatoarele opuse corespunzătoare diametrului epruvetei,
satfel încît să fie în acelaş plan
2) Se aşeză epruveta între platenele presei împreună cu baghetele din lemn
aferente generatoarelor trasate anterior

3) Se aplică forţa comntinuu cu o rată constant de la 100 to 200 psi/minute

pînă la cedarea epruvetei

4) Se înregistrează forţa maximă

426
Dănuţ BABOR STUDIUL MATERIALELOR DE CONSTRUCŢII

6) Se calculează rezistenţa la întidere prin despicare cu relaţia:

2 Fmax
R td
π A0
Planul de rupere (aria de despicare A0) se calculează cu relaţia :
A0 = d × h [mm2]
Deformaţia de compresiune produsă în „planul despicare” induce eforturi de
întindere pe direcţia perpendiculară pe acest plan, care vor produce ruperea
probei.
Înregistrarea şi interpretarea rezultatelor
Rezultatele măsurătorilor, diametrelor şi generatoarelor precum şi a forţei de
rupere se trec în tabelul urmator.
Dimensiunile [mm] Fmax d h A0 Rtd
Nr. 2
crt. [mm
d1 d2 d3 h1 h2 [N] [mm] [mm] [N/mm2]
]
1
2
3
4
m

427
Dănuţ BABOR STUDIUL MATERIALELOR DE CONSTRUCŢII

Gelivitata betonului
Gelivitatea betonului - este o caracteristică ce apreciază
comportarea sa la îngheţ-dezgheţ repetat.
Comportarea la îngheţ-dezgheţ repetat este o caracteristică de
durabilitate a betonului determinată de structura sa poroasă. Importanţa
acestei caracteristici derivă din rapiditatea degradării elementelor din beton
saturate cu apa, în condiţii de îngheţ-dezgheţ repetat, cu consecinţe asupra
rezistenţei şi stabilităţii construcţiilor.
Influenţele şi efectele îngheţ-dezgheţului repetat se maifestă cu
intensitate diferită în raport cu:
- condiţiile de expunere şi caracteristicile mediului;
- caracteristicile structurale ale materialului.
Influenţa condiţiilor de expunere asupra gelivităţii
Temperatura şi apa sunt principalii factori prin care mediul
acţionează distructiv asupra betonului. Materialul expus ajunge treptat la
temperatura mediului, între straturile exterioare şi interioare ale betonului
dezvoltându-se un gradient de temperatură, deci îngheţul are loc gradat şi
nu instantaneu. Temperatura la care îngheaţă apa în beton variază în raport
cu dimensiunile porilor şi microfisurilor. Studiile experimentale arată că
modificările cele mai importante în structura betonului se produc în
intervalul de temperaturi -10...-450C. Durata de expunere la temperaturi
negative şi viteza de scădere a acestor temperaturi va influenţa procesul de
formare a gheţii şi de deteriorare a betonului.
Umiditatea la rândul său va influenţa procesul de formare a
gheţii în corpuri poroase, studiile pe beton indicând valori ale umidităţii care
pot influenţa comportarea la îngheţ-dezgheţ repetat.
Consecinţă directă a degradării structurii betonului, rezistenţele
sale vor scădea, creşte permeabilitatea la apa, ceea ce grăbeşte dezagregarea
betonului.
Există mai multe modalităţi de apreciere a rezistenţei la îngheţ-
dezgheţ (gelivităţii )a betonului:
- metode indirecte - care apreciază această caracteristică, în
funcţie de porozitatea şi structura porilor, absorbţia de apă,
volumul de aer oclus etc;

428
 Dănuţ BABOR STUDIUL MATERIALELOR DE CONSTRUCŢII

- metode directe - care apreciază această caracteristică prin

variaţia rezistenţei la compresiune, întinderii din încovoiere,
modulului de elasticitate dinamic, variaţiei dimensionale sau
pierderii de masă.

Gradul de gelivitate se defineşte prin numărul de cicluri de

îngheţ-dezgheţ până la care, corpurile de probă expuse în stare saturată nu
înregistrează o reducere a rezistenţei la compresiune mai mare de 25%,
faţă de epruvetele martor.
Un ciclu de îngheţ-dezgheţ standard presupune menţinerea
probelor saturate 4 ore la temperatura de (-17±2)0C, urmate de alte 4 ore în
apă la temperatura de (+20±5)0C.
În funcţie de gradul de gelivitate, se deosebesc trei clase de
gelivitate:

G50, G100, G150,

în care:
G - semnifică gradul de gelivitate;
50, 100, 150 - numărul de cicluri pentru care nu sunt depăşite
limitele menţionate.
Determinarea rezistenţei la gelivitate prin metoda distructivă
Principiul metodei constă în stabilire scăderii rezistenţei la compresiune a
epruvetelor încercate faşă de epruvetele martor (confecţionate din acelaşi
beton, în acelaşi timp şi conservare până în momentul începerii încercării în
aceleaşi condiţii cu epruvetele care se supun încercării).
Epruvete utilizate
Sunt cuburi cu latura de 100, 200 sau 300 mm, iar determinările
se execută la 28 zile.
Aparatură şi materiale
 cameră frigorifică care menţine temperaturi constante de ( - 17 ± 2)0
C
 echipament pentru dezgheţarea probelor în apă la ( 20 ± 5)0 C
 aparat de control al temperaturilor

429
Dănuţ BABOR STUDIUL MATERIALELOR DE CONSTRUCŢII

Fig.6. –echipament gelivitate

Mod de lucru
I – epruvetele, cu 4 zile înaintea începerii încercărilor se introduc în
baiea cu apă la temperatura de ( 20 ± 5)0 C pentru saturare
II – epruvetele martor se păstrează în continuare în apă, iar cele destinate
încercării se introduc în camera de îngheţ unde se menţin la ( - 17 ± 2)0
C timp de 4 ore, după care se scot din camera frigorifică şi se introduc
într-o baie cu apă a cărei temperatură se menţine constant la ( 20 ± 5)0 C
timp de 4 ore. Ciclurile se repetă până se ajunge la numărul de cicluri
prescris.
III – după efectuarea numărului de cicluri de îngheţ-dezgheţ stabilit,
epruvetele se supun la compresiune , câte trei din epruvetele de încercare
şi trei din cele martor, determinându-se pierderea de rezistenţă.
IV – încercarea se opreşte dacă pierderea de rezistenţă la compresiune
este mai mare de 25% faţă de epruvetele martor de aceeaşi vârstă, în caz
contrar încercarea se continuă până la atingerea numărului de cicluri
prescrise.

Determinarea gradului de impermeabilitate

Gradul de impermeabilitate reprezintă presiunea apei la care
trebuie să rezist betonul, în condiţii standard, astfel încât apa să nu
depăşească adâncimea limită prescrisă în standardele tehnice în vigoare.
430
Dănuţ BABOR STUDIUL MATERIALELOR DE CONSTRUCŢII

Gradul de impermeabilitate se notează cu simbolul Pnx în care:

a - reprezintă valoarea prescrisă a presiunii maxime a apei,
exprimată în bari
x - reprezintă valoarea prescrisă a adâncimii limită de pătrundere a apei, exprimată in
cm.
Standardul în vigoare prevede următoarele grade de impermeabilitate P2,
P4, P8, P12 si P16.
Epruvete utilizate
Determinarea se executa la 28 zile (la betoanele hidrotehnice la
vârsta de 90 zile), pe epruvete cubice cu latura de 140 mm şi 200 mm,
prismatice cu dimensiunile 140x140x(140xk) mm şi 200x200x(200xK)
mm unde K≤ 1 şi cilindrice cu diametrul de minim 140 mm şi înălţime
egală cu diametral dar nu mai mari de 200 mm.
Aparatură şi materiale
Încercarea se realizează cu ajutorul unei instalaţii pentru
verificarea gradelor de impermeabilitate care să permită supunerea uneia
din feţele epruvetei (faţă de infiltraţie) la acţiunea apei sub presiune,
reglabila in trepte constante şi observarea directă şi concomitentă a feţei
opuse celeia supusa acţiunea apei (fata de exfiltraţie) precum şi a feţelor
laterale. Se recomandă ca instalaţia să fie dotată cu comandă, control şi
reglare automată regimului de presiune.
Instalaţia trebuie sa cuprindă cel puţin trei posturi de încercare,
legate in baterie de acelaşi dispozitiv de punere sub presiune a apei. Un
asemenea post de încercare este arătat în fig. 7.

4
3

ap

Fig.7. Instalaţie impermeabilitate

431
Dănuţ BABOR STUDIUL MATERIALELOR DE CONSTRUCŢII

1. – epruvetă din beton

2. – suport metalic
3. – tijă metalică
4. - piuliţă strîngere
5. – inel etanşare cauciuc
Efectuarea determinărilor
 Se alege faţa de infiltraţie de pe epruvetă, pe care se trasează centrul
(un cerc cu diametrul interior egal cu diametrul interior al inelului de
etanşare). Duprefeţe cercului trasat se freacă cu o perie de sîrmă sau
se ciocăneşte uşor cu o buciardă de max.500g, pentru îndepărtarea
stratului superficial de piatră de ciment.
 Se umplu bazinele posturilor de încercare cu apă şi se elimină apa
din conducte
 Epruvetele pregătite se aşează pe inelele de etanşare
 Se fixează epruvetele cu ajutorul şaibelor şi piuliţelor de străngere
prin intermediul garniturilor de cauciuc
 Se ridică presiunea apei conform regimului de presiune şi timpului
de menţinere constante a presiunii care este:
I. 0,2 N/mm2 ( 2 bari) timp menţinere a presiunii de 48 ore
II. 0,4 N/mm2 ( 2 bari) timp menţinere a presiunii de 48 ore
III. 0,8 N/mm2 ( 2 bari) timp menţinere a presiunii de 48 ore
IV. 1,6 N/mm2 ( 2 bari) timp menţinere a presiunii de 48 ore
Pentru un Px12 se va menţine în treapta IV la 1,2 N/mm2 (12 bari)
timp de 24 ore.
 Încercările se consideră încheiate, după scurgerea duratei de 24 ore
corespunzătoare presiunii finale (conform gradului de
impermeabilitate prescris), dar nedepăşind momentul în care apar la
suprafaţa de exfiltraţie primele picături de apă
 Epruvetele la care se verifică şi adâncimea limită prescrisă de
pătrundere a apei mai mică decât a înălţimii lor se vor despica pe
înălţime şi se măsoară imediat înălţimea de pătrundere a apei
începând de la faţa de exfiltraţie.

432
Dănuţ BABOR STUDIUL MATERIALELOR DE CONSTRUCŢII

Interpretarea rezultatelor.
 pentru adâncimi limită prescrise de pătrundere a apei egale cu
înălţimea epruvetei
La seria de 3 epruvete confecţionate din beton proaspăt Pn prescris se
consideră realizat dacă cel puţin două din cele trei epruvete ale seriei nu
prezintă, până la sfârşitul treptei finale de presiune , exfiltraţii de apă la
suprafaţa de exfiltraţie.
 pentru adâncimi limită prescrise de pătrundere a apei mai mici
decât înălţimea epruvetei
La seria de 3 epruvete confecţionate din beton proaspăt Pn prescris se
consideră realizat dacă (Xmax) media aritmetică a adâncimilor maxime
prescrisă de pătrundere a apei
în cele trei epruvete, este mai mică sau egală cu (Xlim) adâncimea limită
prescrisă de pătrundere a apei, cu condiţia ca cel puţin două din cele trei
epruvete ale seriei să aibă adâncimea maximă de pătrundere a apei mai mică
sau cel mult egală cu adâncimea limită de pătrundere a apei.
1
Xmax = ( X1 max + X 2 max +X 3 max ) ≤ X lim
3

CLASE DE REZISTENŢĂ LA COMPRESIUNE

Rezistenţa la compresiune se determină pe baza încercărilor

efectuate pe cuburi cu latura de 150mm (sau pe cilindri cu Ø150/300mm)
conform SR EN 12390-1, confecţionate şi conservate conform SR EN
12390-2 din probe prelevate în conformitate cu SR EN 12350-1.

433
Dănuţ BABOR STUDIUL MATERIALELOR DE CONSTRUCŢII

Clasele de rezistenţă la compresiune pentru betoane de masa volumică

normală şi betoane grele

Clase de rezistenţă Rezistenţa Rezistenţa

Clasa betonului
la compresiune caracteristică caracteristică
conform
conform pe cilindri pe cuburi de
normativului
SR EN 206-1/2002 Ø150/H300mm latură 150mm
C140/86 2 2
[N/mm ] [N/mm ]

Bc 2.5
Bc 3.5 Clasa minimă de beton conform standardului
Bc 5 SR EN 206-2002 este C 8/10
Bc 7.5
Bc 10 C 8/10 8 10
Bc 15 C 12/15 12 15
Bc 20 C 16/20 16 20
Bc 22.5 - (*) - -
Bc 25 C 20/25 20 25
Bc 30 C 25/30 25 30
Bc 35 - (*) - -
- C 30/37 30 37
Bc 40 - (*) - -
- C 35/45 35 45
Bc 50 C 40/50 40 50
- C 45/55 45 55
Bc 60 C 50/60 50 60
- C 55/67 55 67
- C 60/75 60 75
- C 70/85 70 85
- C 80/95 80 95
- C 90/105 90 105
- C 100/115 100 115

(*) – Clase de rezistenţă la compresiune conform NE 012-1999 care nu se

regăsesc în SR EN 206-2002

Clasa de rezistenţă a betonului este definită pe baza rezistenţei

caracteristice. Aceasta este rezistenţa la compresiune în MPa (1 MPa = 1N/mm )
2

determinată pe cilindri de Ф150xH300mm (sau cuburi cu latura de 150mm) la

vârsta de 28 zile, sub a cărei valoare se pot situa statistic cel mult 5% din rezultate.

434