CENTRUL DE ASISTENŢĂ PSIHOLOGICĂ ŞI SOCIALĂ ,,OPORTUNITATE ,, IDNP

1014620001405 ,e-mail: cojocanj65@mail.ru

Culegerea de articole și texte

,, FORMAREA CONTINUĂ.ABORDĂRI CONCEPTUALE,,

Coordonator publicație Angela Cojocaru ,Președinte AO,,OPORTUNITATE,,

Expert Gh.Șalaru expert Drepturile Omului,formator ,expert PNUD

Cojocaru Angela,psiholog,președinte AO,,OPORTUNITATE,,Gîrlovanu

Oxana ,masterand psihologie, membru voluntar AO,,OPORTUNITATE,,
Cojocaru Alșistar ,specialist logistică AO,,OPORTUNITATE,,

STUDIUL ANXIETĂȚII ȘI MECANISMELOR DE COPING LA

PREADOLESCENȚI

ADNOTARE
În preadolescență se actualizează procesul de formare a abilităților de gestionare a
stresului. Caracteristica de bază a comportamentului de coping al preadolecenților , diferită de
alte grupe de vârstă, se manifestă printr-o varietate mare de strategii.
Repertoriul comportamental al unui preadolescent e distinge prin diversitatea stilurilor.
În opinia noastră, manifestarea comportamentului de coping merge în paralel cu formarea
neoformațiilor psihologice specifice acestei perioade de vârstă (schimbări calitative în sfera
cognitivă, transformări în relațiile sociale, formarea unei noi realități subiective care
transformă percepțiile despre sine). Prin urmare, în preadolescență , odată cu acumularea
experienței de coping, are loc și o acumulare a bazei de resurse. Aceste circumstanțe pot
explica natura multivariată a copingului
ANNOTATION

1
 In preadolescence, the process of training stress management skills is updated. The
basic characteristic of preadolescent coping behaviour , different from other age groups,
manifests itself in a wide variety of strategies.
The behavioural repertoire of a pre-teen is distinguished by a diversity of styles. In our
opinion, the manifestation of coping behaviour goes hand in hand with the formation of
psychological neoformations specific to this age period (qualitative changes in the cognitive
sphere, transformations in social relations, formation of a new subjective reality that
transforms perceptions of the self). Therefore, in pre-adolescence, with the accumulation of
coping experience, there is also an accumulation of the resource base. These circumstances
may explain the multivariate nature of coping
Pentru studierea anxietății am aplicat următoarele probe
 Inventarul de expresie a anxietăţii ca stare şi ca trăsătură.
 Tehnica de diagnosticare a nivelului anxietăţii şcolare Phillips.
 Testul Lazarus Coping
 Testul COPE
 Scala de percepție a stresului după Levenstein

În urma analizei rezultatelor obținute, am identificat numărul de elevi care posedă

următoarele tipuri de anxietate:

I. Anxietate generală la școală – băieții prezintă 47% și fetele prezintă 38%.

II. Retrăirea stresului social - băieții prezintă 24% și fetele prezintă 38%.

III. Frustrarea necesităţii în realizarea succeselor - băieții prezintă 24% și fetele

prezintă 35% .

IV. Frica de automanifestare - băieții prezintă 53% și 69% și fetele prezintă fete.

V. Frica de situaţia verificării temelor pentru acasă băieții prezintă 50% și fetele
prezintă 62%.

VI. Frica de a nu corespunde aşteptărilor altora -băieții prezintă 35% și fetele prezintă
58%

VII. Rezistență fiziologică scăzută la stress- băieții prezintă 35% și fetele prezintă
23%.

2
 VIII.Probleme și frici în relația cu profesorul - băieții prezintă 65% și fetele prezintă
69%.

Rezultatele obținute în clasele 5 -a sunt reflectate în diagramele 2.1 și 2.2

47 50

65
24 53

24 35 35

Figura1 Diagnostica nivelului de anxietate şcolară Fillips. Băieți cl.5

62
38 38 69
69
58

35

23

Figura 2 Diagnostica nivelului de anxietate şcolară Fillips. Fete cl.5

În continuare am aplicat testul pentru elevii claselor a 6-a

3
 În urma analizei rezultatelor obținute, am identificat numărul de elevi care posedă
următoarele tipuri de anxietate:

I. Anxietate generală la școală - băieții prezintă 43% și fetele prezintă 33% .

II. Retrăirea stresului social - băieții prezintă 20% și fetele prezintă 35%.

III. Frustrarea necesităţii în realizarea succeselor - băieții prezintă 27% și fetele

prezintă 33% .

IV. Frica de automanifestare - băieții prezintă 53% și fetele prezintă 65%.

V. Frica de situaţia verificării temelor pentru acasă -băieții prezintă 55% și fetele
prezintă 62%.

VI. Frica de a nu corespunde aşteptărilor altora- băieții prezintă 38% și fetele

prezintă 68% .

VII. Rezistență fiziologică scăzută la stres - băieții prezintă 23% și fetele prezintă
25%.

VIII.Probleme și frici în relația cu profesorul- băieții prezintă 62% și fetele prezintă

65% .

Rezultatele sânt incluse în diagramele 2.3 și 2.4

4
 55
43

62
20 51

27 38
23

Figura 3 Diagnostica nivelului de anxietate şcolară Fillips. Băieți cl.6

62
6
35 8
33 65 65

33

25

Figura 4 Diagnostica nivelului de anxietate şcolară Fillips. Fete cl.6

5
Rezultatele la testul Inventarul de expresie a anxietăţii ca stare şi ca trăsătură.sânt incluse
în diagramele care urmează
Am analizat rezultatele obținute conform criteriului gender și conform criteriul de
vârstă. Respectiv, în diagrame sânt incluse rezultatele obținute în clasa 5-a și î clasa 6 -
a,datele fiind repartizate și conform criteriului gender .

35
41
26
30
33 35 Nivel înalt
Nivel mediu
Nivel jos

Fete Băieți

Figura.5 Rezultatele la testul Inventarul de expresie a anxietăţii ca trăsătură

Anxietatea ca trăsătură. clasa 5-a

 În prima poziție se află elevii ,care manifestă nivel jos al anxietății ca trăsătură
 În poziția a două - nivel mediu al anxietății ca trăsătură
 În poziția a treia se află elevii care manifestă nivel înalt al anxietății ca trăsătură

6
 47
45

25
23
Nivel înalt
30 30 Nivel mediu
Nivel jos

Fete Băieți

Figura.6 Analiza comparativă a rezultatelor obţinute în cadrul experimentului constatativ

Anxietatea ca trăsătură. Clasa 6-a

 În prima poziție se află elevii ,care manifestă nivel jos al anxietății ca trăsătură
 În poziția a două - nivel mediu al anxietății ca trăsătură
 În poziția a treia se află elevii care manifestă nivel înalt al anxietății ca trăsătură
Rezultatele obținute prin această metodă indică faptul că preadolescenții care se
află în condiții noi de învățare și interacțiune sunt mai susceptibili la manifestarea
anxietății situaționale.

45
42
40
38
15 20
Nivel înalt
Nivel mediu
Nivel jos

fete
baieți

7
 Figura 7 Analiza comparativă a rezultatelor obţinute în cadrul experimentului constatativ
Anxietatea ca stare . Clasa 5-a

47
43
19
42 13 Nivel înalt
38
Nivel mediu
Nivel jos

Fete Băieți
Figura.8 Analiza comparativă a rezultatelor obţinute în cadrul experimentului constatativ
Anxietatea ca stare . Clasa 6-a

Astfel, rezultatele obținute prin această metodă indică faptul că preadolescenții

care se află în condiții noi de învățare și interacțiune sunt mai susceptibili la manifestarea
anxietății situaționale.

Planificarea rezolvării problemei 52.00%

48.10%
Evadare -evitare 56.50%61.80%

Acceptarea responsabilității
28.00% 38.00%

49.10%54.80% Băieți
Necesitatea suportului social

Autocontrol 49.00% Fete

58.70%
Distanțare 43.30%
43.50%

40.70% 46.80%
Coping confruntațional

Reevaluare pozitivă 42.90% 49.20%

Figura 9 Analiza particularităților percepției stresului și utilizarea strategiilor de coping la

fete și băieți

Conform rezultatelor studiului, nivelul experienței de stres în rândul elevilor de liceu

de genul feminin și masculin se situează la un nivel mediu cu tendință spre ridicat și la limita
superioară (scorurile medii sunt de 24,3 și respectiv 23,6).

8
 Diferența de scoruri medii între grupuri este nesemnificativă; de asemenea, statisticile
matematice nu au confirmat fiabilitatea diferențelor în ceea ce privește nivelul de experiență a
stresului.
Luând în considerare particularitățile comportamentului de coping al elevilor de gen
feminin și masculin, se poate observa că copingul "Evitarea-evadarea este cel mai exprimat
în ambele grupuri Scorurile medii indică faptul că preferința exprimată pentru utilizarea
acestui coping de către elevii i din ambele grupe.
Astfel, elevii de gen feminin și masculin, într-o situație de stres, sunt dispuși să își
recunoască responsabilitatea în apariția și rezolvarea problemelor. Elevii de liceu, indiferent
de gen, sunt pregătiți să își analizeze comportamentul, să caute dependența dintre acțiunile lor
și consecințe. Cu toate acestea, ținând cont de expresia sa semnificativă, se poate remarca
faptul că elevii din clasele terminale pot fi predispuși la autocritică și vinovăție nejustificată,
ceea ce devine un factor de risc pentru dezvoltarea stărilor depresive.
În rândul elevilor de genul feminin o altă strategie de coping cu o preferință clară este
strategia de evitare -evadare (scorul mediu este de 61,8). Astfel, elevii de de genul feminin
folosesc adesea strategia de negare a problemei, ceea ce contrazice oarecum cele spuse
anterior. Scorurile ridicate la utilizarea acestei strategii pot indica utilizarea unor forme de
comportament neconstructiv într-o situație de stres, evitarea responsabilității și a acțiunilor de
rezolvare a problemei, utilizarea surfactanților pentru a reduce tensiunea emoțională.
În tabelele,care urmează,am inclus rezultatele la testul COPE
Tabelul.5 Rezultatele la testul COPE clasa 5-A
Strategii Pondere în procente
Coping activ 16%

Planificarea 16%

Eliminarea activităților concurente 27%

Reținerea de la acțiune 32%

Căutarea suportului social - 17%

instrumental –

Căutarea suportului social-emoțional 35%

Reinterpretarea pozitivă 48%

–
Acceptarea 35%

9
 Negarea – 67%

Descărcarea emoțională 54%

–
Orientarea spre religie 21%

Pasivitatea mentală 41%

Pasivitatea comportamentală 38%

Recurgerea la alcool-medicamente 5%

Analizând rezultatele obținute la subiecții din clasa 5 -a am stabilit că prevalează

Negarea –67% Descărcarea 54%emoțională Reinterpretarea pozitivă 48% Pasivitatea
mentală41% Reținerea de la acțiune32%.
Astfel , se confirm datele din studiul theoretic-cu cât este mai mare controlul
perceput asupra factorului de stres, cu atât este mai probabil ca individul să adopte o
strategie activă de adaptare. Cercetările arată că, în situațiile în care o persoană se simte în
afara controlului, strategiile de coping centrate pe emoții sunt cele mai eficiente strategii de
coping .

10
 16
6700.00%
27 48
16 35
32 5400.00%
17
21 35
4100.00%
3800.00%
5

–
tiv ea te
ac ar en ne al l
g i fic
ur ți u e nt na ol ie
i n n c a c io l co lig vă
o p p l a on a u m oț a e iti ea a
C r c e
l s tr m ș i
e
r
oz tar re lă
–
al
ă lă
țil o
a
d -l i n l - e
n te pr p e p e ga n a nt ta
ă e a i a e s e a cc n i o e e n
it er ci oc m re
a ar a oț m m
tiv țin so is ica ta et m te ta
ac re l ui
u l u
e d e n rpr
a
e
vi ta
por
a t i
ar
e rtu or m or nt
e
ar
e si m
in po up la rei rc Pa co
s u s e a că e a
il m a e a r s t
e re ar ge de ta
u ta ut c ur s ivi
ă re pa
că c

Figura 10 Analiza rezultatelor la testul COPE clasa 5-A

Tabelul.6 Rezultatele la testul COPE clasa 6-A

Strategii Pondere în procente
Coping activ 26%

Planificarea 28%

Eliminarea activităților concurente 30%

Reținerea de la acțiune 28%

Căutarea suportului social - 19%

instrumental –

Căutarea suportului social-emoțional 32%

Reinterpretarea pozitivă 50%

–
Acceptarea 38%

Negarea – 64%

11
 Descărcarea emoțională 55%
–
Orientarea spre religie 19%

Pasivitatea mentală 39%

Pasivitatea comportamentală 35%

Recurgerea la alcool-medicamente 7%

Analizând rezultatele obținute la elavii din clasa 6-a am stabilit prevalarea strategiilor-
Negarea –64% mDescărcarea emoțională 55% Reinterpretarea pozitivă 50% Pasivitatea
mentală39%, Pasivitatea comportamentală35%.Rezultatele obținute denotă prezența
componentei emoționale în adoptarea strategiei de coping.

26

50
28 6400.00%
30
28 5500.00%
32
19 19 50
7 3900.00%
3500.00%

Figura 11 Analiza rezultatelor la testul COPE clasa 6-A

Analizând rezultatele obținute,menționăm că în ambele eșantioane prevalează
componentă emoțională în elaborarea strategiilor de coping
Tabelul 7 Particularități ale percepției stresului și utilizarea strategiilor de coping Testul
Lazarus la clasa 5 și clasa 6
Stres Clasa 5 Clasa 6 t-criteriu p

12
 20,5 22,4 0,16
0, 907215

Coping 42 46 -0,86 0,516832

confruntațio
nal

Distanțare 41 45 0,07 0,786349

Autocontrol 48,3 41,9 1,2 0,162487

Necesitatea 54,9 59 -0,2 0,3698471

suportului
social

Acceptarea 39,8 34,8, 0,5 0,606617

responsabilit
ății

Evadare - 75,00 56,50 0,7 0,595846

evitare

Planificarea 46,52 47,50 -0,46 0,685982

rezolvării
problemei

Reevaluare 47,5 46,5 0,62 0,512587

pozitivă

13
 Planificarea rezolvării problemei 46.52%
47.50%

Evadare -evitare 56.50%

75.00%

Acceptarea responsabilității 34.80%

39.80%

Necesitatea suportului social 59.00%

54.90%
Băieți
Autocontrol 41.90% Fete
48.30%

Distanțare 45.00%
41.00%

Coping confruntațional 46.00%

42.00%

Reevaluare pozitivă 46.50%

47.50%

Figura 12Analiza particularităților ale percepției stresului și utilizarea strategiilor de

coping la clasa 5 și clasa 6

Am realizat corelarea rezultatelor obținute la diagnosticarea nivelului de

anxietate și a manifestării mecanismelor de coping
Tabelul.8Analiza de corelație a indicatorilor de anxietate și a strategiilor de coping
pentru eșantion în ansamblu

Coping Distanțare Autoc Necesita Acceptarea Evadar Planific Reevalu

confruntațional ontrol tea responsabili e- are are
suportul tății evitare pozitivă
ui social
Pentru 0,30 0,18* 0,26 0,19 0,43** 0,58 - -0,16
eșantio * ** 0,34
nul în **
ansam
blu

*p≤0,05; **p≤0,01

Tabelul 9 Analiza corelației dintre anxietatea ca stare și strategiile de coping în

eșantionul e băeți și fete

14
 Planificare

Reevaluare pozitivă
Coping

responsabilității
Necesitatea
confruntați

suportului

Evadare-evitare
Acceptarea
onal

social
Autocontrol
Băieți 0,51** Distanțare
0,26 0,05 0,40* 0,59* 0,25* 0, 38* *0,22
* *
Fete 0,23* 0,25 0,32* 0,34* 0,35* 0,28* 0,32 **0,26
* * *
*p≤0,03; **p≤0,02
Din analiza de corelație, observăm o relație semnificativă între anxietatea de
personalitate și aproape toate strategiile, cu excepția strategiei de reevaluare pozitivă și o
corelație negativă între anxietatea de personalitate și copingul de planificare a rezolvării
problemelor. Cu cât nivelul anxietății de personalitate este mai ridicat, cu atât mai puțin
pronunțat este coping-ul planificării rezolvării problemelor.
Aceste date confirmă exemplul de mai sus, și anume că o persoană mai anxioasă,
cufundată într-o stare de anxietate, nu numai că cheltuiește multă energie, care nu este
suficientă pentru a conduce constructiv un dialog de acord, dar îi lipsesc și resursele
necesare pentru a aborda în mod inteligent problema planificării unei soluții la problemă.
De aici rezultă următoarea relație semnificativă între anxietatea de personalitate și
strategiile de distanțare și de evitare a evitării. Cu cât anxietatea personală este mai mare,
cu atât mai activă este copingul de distanțare și evadare-evadare.
Dacă o persoană cu un nivel ridicat de anxietate personală nu dispune de resurse
nici pentru un dialog constructiv, nici pentru planificarea unei soluții la problemă,
modalitatea mai sigură pentru ea în acest caz de a rezolva situația problematică este de a
evada cu totul din problemă. Acest lucru este confirmat de corelația pozitivă înregistrată.
Am înregistrat, de asemenea, o corelație pozitivă între anxietatea de personalitate și
copingul de autocontrol. Cel mai probabil, o persoană care se confruntă cu anxietatea își dă
seama că starea sa în sine necesită un autocontrol suplimentar. În plus, scorurile mai mari
de autocontrol din acest eșantion pot fi asociate cu o abordare mai responsabilă a muncii în
rândul persoanelor anxioase.
Următoarea corelație pozitivă a fost înregistrată între anxietatea de personalitate și
căutarea de sprijin social. Cu cât anxietatea personală este mai mare, cu atât o persoană este
mai dispusă să caute ajutor de la alții. În cazul în care se apelează la acest coping, se disting
două sarcini. Prima este împuternicirea, căutarea de noi modalități de rezolvare, o nouă

15
 perspectivă asupra problemei. Cea de-a doua este căutarea de sprijin social, de consolare și,
astfel, reducerea anxietății. În acest caz, nu putem spune cu certitudine ce tip de sprijin
căutăm.
S-a înregistrat o corelație pozitivă între anxietatea de personalitate și strategia de
asumare a responsabilității. O persoană anxioasă are tendința de a se simți
hiperresponsabilizată, chiar și în cazurile în care această responsabilitate se încheie. De
exemplu, responsabilitatea pentru sentimentele acțiunilor altor persoane. Acceptarea
responsabilității este un coping productiv, simțind că acțiunile tale, deciziile tale îți
afectează viața pentru a-ți rezolva problemele este foarte important. Dar este important să
se facă o distincție între responsabilitatea proprie și responsabilitatea altora. Pentru o
persoană anxioasă munca în această direcție este mai urgentă decât pentru o persoană cu un
nivel "normal" de anxietate.
Rezultatele analizei corelației dintre indicatorii anxietății personale și strategiile de
coping într-un eșantion de băeți și fete sunt prezentate în tabelul

La nivelul întregului eșantion, s-a constatat o corelație pozitivă între anxietatea de

personalitate și strategii precum: confruntarea, asumarea responsabilității, evadare -evitarea.
Fetele spre deosebire de bărbați, au prezentat o corelație pozitivă în ceea ce privește strategia
"autocontrol". Cu cât anxietatea personală este mai mare cu atât mai puternică este exprimată
strategia de autocontrol.
De asemenea, la fetei, spre deosebire de băeți s-a evidențiat o corelație negativă între
anxietatea de personalitate și strategia de planificare a soluției unei probleme. Adică, cu cât
anxietatea de personalitate a fetelor este mai mare,cu atât mai puțin folosesc ele strategia de
planificare a rezolvării problemelor. Fetele , pe lângă anxietatea mai mare, sunt mai
emoționale decât bărbații. Poate că acesta este motivul pentru care le împiedică să adopte o
abordare constructivă la rezolvarea problemelor. Băieții, dimpotrivă, sunt mai raționali, ei
blochează comportamentul emoțional pentru a rezolva situația.
În plus, la fetea fost evidențiată o relație negativă între anxietatea de personalitate și
strategia de reevaluare pozitivă. Cu cât anxietatea personală a fetelor r este mai mare, cu atât
mai rar recurg la reevaluarea pozitivă. Altfel spus, fetele, spre deosebire de băieți nu pot
reevalua o situație problematică și nu pot găsi în ea resurse pentru o dezvoltare ulterioară.
Astfel, în opinia noastră, merită să acordăm o atenție deosebită în procesul de
consiliere nu doar resurselor existente ale fetelor , ci și resurselor pe care i le oferă problemele
cu care s-a confruntat sau se confruntă în prezent. Băeții sunt, de asemenea, mai pronunțați în

16
strategia de căutare a sprijinului social. S-a constatat o corelație pozitivă între anxietatea de
personalitate și căutarea de sprijin social la băieți Vezi anexa.
Astfel, am confirmat ipoteza noastră conform căreia fetele și băieții cu niveluri
diferite de anxietate de personalitate au strategii de adaptare diferite. Cel mai probabil, aceste
diferențe sunt legate de emotivitatea crescută a fetelor și datorită unei anxietăți mai mari.
Anxietatea le împiedică să rezolve în mod constructiv situațiile dificile, să planifice rezolvarea
problemelor, să caute ajutor și să găsească resurse în situații problematice.
Orientarea mai mare către relațiile cu oamenii este una dintre trăsăturile distinctive ale
fetelor și, în plus, în percepțiile moderne este mai favorabil pentru fete decât pentru băieți să-
și arate slăbiciunea și să ceară ajutor. În plus, fetele sunt mai puțin înclinate spre un
comportament agresiv și, mai mult decât băieții se tem de sentimentele lor interioare care pot
apărea într-o situație în care nu-și pot proteja interesele, motiv pentru care, probabil, folosesc
cel mai adesea strategii de evitare și caută sprijin social.
Analiza de corelație a relevat o relație semnificativă între anxietatea de personalitate și
aproape toate strategiile, cu excepția strategiei de reevaluare pozitivă. Corelații pozitive:
confruntarea cu confruntarea; distanțarea; autocontrolul; căutarea de sprijin social; acceptarea
responsabilității; evadarea-evadarea.
Analiza de corelație a relevat o relație semnificativă între anxietatea de personalitate și
aproape toate strategiile, cu excepția strategiei de reevaluare pozitivă. Corelații pozitive:
copingul de confruntare; distanțarea; autocontrolul; căutarea de sprijin social; acceptarea
responsabilității; evitarea evitării scăpării. Corelații negative: planificarea rezolvării
problemelor.
Analiza comparativă a arătat că fetele apelează mai des decât băeții la strategii
precum: căutarea de sprijin social; evadarea-evadarea. Astfel, am confirmat ipoteza conform
căreia există o relație între anxietatea de personalitate și strategiile de coping și am dovedit că
această relație diferă în funcție de sex.
Rezultatele acestui studiu pot fi utilizate în activitatea practică a psihologului consilier
pentru a lucra cu persoanele cu anxietate crescută.
În continuare am evaluat nivelul de manifestare a stresului.

17
 Scala de percepție a stresului

58% 10% 45%

21%
32%
Nivel înalt
34% Nivel mediu
Nivel scăzut

Fete Băieți

Figura 13 Reprezentarea grafica raportlui între gen și nivel de stres cl.5

În primă poziție se află subiecții din grupul de fete ,care prezintă nivel înalt 58% –
băieți cu nivel mediu de stres -45%, în poziția a 2 se află în grupul de fete –subiecții care
prezintă nivel mediu ,respectiv -32% și subiecții din grupul de băieți cu nivel înalt -34%,în
poziția a 3 se află –în grupul de fete subiecții care manifestă nivel scăzut-10%, și subiecții din
grupul de băieți cu nivel scăzut -21%.

Scala de percepție a stresului

16%
27%
43%
54% 30%
Nivel înalt
Nivel mediu
Nivel scăzut
30%

Fete Băieți

Figura14Reprezentarea grafica a raportlui între gen și nivel de stres cl.6

18
 În primă poziție se află subiecții din grupul de fete ,care prezintă nivel înalt 54%, –
băieți cu nivel mediu de stres -43%, în poziția a 2 se află în grupul de fete – subiecții care
prezintă nivel mediu ,respectiv -30% % și subiecții din grupul de băieți cu nivel înalt -
30%,în poziția a 3 se află –în grupul de fete subiecții care manifestă nivel scăzut-16%, și
subiecții din grupul de băieți cu nivel scăzut -27%.
Rezultatele studiului au arătat că fetele sunt mai susceptibile la tensiune de stres decât
băieții , precum și tensiunea neuropsihică.
Astfel, stresul este o stare internă care poate fi cauzată de solicitări fizice asupra
organismului sau de situații de mediu și sociale care sunt evaluate ca fiind potențial
dăunătoare, incontrolabile sau care depășesc limitele resursele de a face față . Stresul poate
avea o varietate de efecte negative, inclusiv sentimente de enervare, anxietate și depresie.
Ineficacitatea managementul stresului la preadolescenți poate duce la probleme grave. Mai
mult, atunci când o persoană este expusă la stres cronic, este probabil ca aceasta să
experimenteze atât boli fizice (inclusiv boli de inimă), cât și boli psihice (de exemplu,
tulburări de anxietate
Rezumând rezultatul obținut, observăm că nivelul diferit de stres diferit are un impact
diferit al anxietății asupra diferiților strategii de coping . De asemenea, am dori să remarcăm
că interrelații mai semnificative din punct de vedere statistic ale anxietății cu strategiile de
coping sunt observate la adolescenții cu nivel înalt de stres. Vezi anexa
Astfel, rezultatul obținut arată că influența diferită a anxietății asupra strategiilor de
coping este determinată în mare măsură de nivelul de stres . Luăm în considerare trei tipuri de
familie: completă, mixtă și incompletă. Într-o familie completă, în care ambii părinți sunt
rude, există o educație într-o singură direcție, adică părinții se consultă între ei cum să crească
un copil și respectă anumite reguli uniforme.
Analiza statistică efectuată a arătat că nivelul de stres diferit are o influență diferită a
anxietății asupra strategiilor. S-a constatat un număr mai mare de corelații fiabile din punct de
vedere statistic între anxietate și strategii de coping în cazul nivelul mediu și scăzut de stres.
Conform rezultatelor studiului, nivelul experienței de stres în rândul elevilor de liceu
de genul feminin și masculin se situează la un nivel mediu cu tendință spre ridicat și la limita
superioară (scorurile medii sunt de 24,3 și respectiv 23,6). Diferența de scoruri medii între
grupuri este nesemnificativă; de asemenea, statisticile matematice nu au confirmat fiabilitatea
diferențelor în ceea ce privește nivelul de experiență a stresului.

19
 Anxietatea de personalitate are o corelație pozitivă cu copingul confruntațional. Cu cât
anxietatea de personalitate este mai mare, cu atât este mai mare probabilitatea de a utiliza
acest coping. Această corelație poate fi explicată prin faptul că, pentru persoanele cu anxietate
ridicată, cea mai bună apărare este un atac.
Analizând strategiile constructive de coping putem deduce că fetele adolescente din în
cazul situațiilor stresante vor manifesta tendința de a-și controla acțiunile și sentimentele. Ei
vor fi apți de a analiza situația și a evalua șansele de reușită prin diferite soluții. Adolescenții
băieți e vor recurge la strategia de a căuta susținere socială. Ei vor solicita ajutor de la cei din
jur ( rude, profesori, cunoscuți), așteptând suport informațional, aplicativ, social sau orice tip
de ajutor, pentru a se descurca în situații dificile.
. Evident, adolescenții, în mare parte, acceptă confruntarea cu situațiile dificile, dar o
fac diferit, cu note de individualitate. Perioada dată de vârstă este marcată de dorința
adolescenților de a fi recunoscuți ca persoane mature. Neputând să se afirme prin acțiuni
constructive, ei, deseori, recurg la strategii de afirmare, de evitare a problemelor și exersarea
acțiunilor caracteristice adulților (jocuri de noroc, fumatul, consumul de alcool etc.).
Strategiile de coping distructive sunt: confruntarea, distanțarea și evitarea. În
continuare vom analiza strategiile de coping enumerate la subiecții din lotul de fete și celor
din lotul de băieți .
Deoarece își doresc să devină maturi, iar sentimentul maturității este o formațiune
psihică nouă la această vârstă, adolescenţii adesea manifestă agresivitate pentru a se confrunta
cu situația, a obține cu orice preț ce își dorește, insistă asupra propriei păreri și își apără
poziția proprie, chiar și când este convins că nu are dreptate. În funcție de particularitățile
psihologice individuale: temperament, caracter, educație, statut social - adolescenții se pot
separa de situația stresantă sub aspect, cognitiv, mintal sau încearcă să utilizeze strategii
distructive de coping.
Adolescenții care aleg evitarea au tendința de a evita sau a ieși din situația stresantă
prin consum excesiv de produse alimentare, fumat, consum de alcool. De multe ori aceștia
evadează într-o lume a reveriilor, așteptând ca situația să se consume de la sine, să dispară.
Utilizarea strategiilor distructive este la cote mai înalte la băieți .
În cele ce urmează vom analiza strategiile de coping relativ constructive, care au
conotație diferită, în funcție de utilizarea lor. În unele situații etalate ca pozitive - ele pot fi
tratate ca constructive, iar în situații etalate ca negative - pot fi tratate ca distructive.
Strategiile relativ constructive, în funcție de folosirea adecvată /neadecvată a lor (utilizare

20
constructivă/ neconstructivă) pot avea consecințe pozitive sau negative în rezolvarea
situațiilor de problemă.
Trebuie să remarcăm că peste jumătate din grupul subiecților testați utilizează în
situații stresante strategii relativ constructive, adică într-un caz își vor asuma responsabilitatea
întru soluționarea problemei și vor avea tendința de a găsi o latură pozitivă a problemei care îi
avantajează, le dă senzația de împăcare cu existența ei, iar în alt caz ar putea să evite aceste
situații.
După modul de abordare, contextul apariției problemei, trăsăturile persoanei, nivelul
cognitiv etc., strategia relativ constructivă de coping se folosește în mod constructiv sau
distructiv. În situația unei imagini sau stime de sine scăzute, a unei depresii etc. persoana își
asumă responsabilitatea în mod distructiv, prin blamare de sine în cazul apariției/existenței
unei situații/probleme, considerând că personal a înrăutățit lucrurile, chiar dacă existenţa
problemei nu are nici o legătură cu persoana respectivă. În cazul unei persoane echilibrate, cu
stimă de sine înaltă, care se simte în siguranță etc., își asumă responsabilitatea și un rol activ
în soluționarea problemei.
Aceeași situație există și cu privire la a doua strategie relativ constructivă de coping –
reevaluarea pozitivă și responsabilitatea în situația declanșatoare de stres. În funcția sa
distructivă reevaluarea pozitivă a problemei duce la ignorarea importanței problemei,
necesității de soluționare a acesteia, încercarea de a vedea problema în lumină pozitivă pentru
a se calma emoțional și cognitiv (în sens de fugă de problemă), dar fără a soluționa cazul
respectiv. Practic în toate cazurile de apariție a situațiilor de stres, adolescenții testați nu se
cred capabili de a soluționa problema de sine stătător, ci preferă să o vadă într-o lumină
pozitivă (de exemplu, totul se face spre bine, bine că s-a întâmplat, poate nici nu trebuia să mă
aventurez în asta, aceasta m-a făcut să înțeleg care este limita potențialului meu, chiar este
bine că acum știu până unde pot merge etc.), dar fără a soluționa situația într-un fel sau altul.
Aceeași strategie în forma sa constructivă poate avea un efect pozitiv asupra
dezvoltării persoanei, care vede apariția problemei ca o situație în care i se dezvoltă anumite
trăsături de personalitate, astfel, fiindu-i mai ușor să găsească soluții, să-și controleze emoțiile
și sentimentele, stresul în acest caz servind drept un mobilizator şi nu o piedică pentru
persoană.
Băieții adolescenți tind să evite problemele și sunt mai puțin dispuși să caute ajutor și
să caute sprijin social decât fetele- adolescente. Cu toate acestea ,băieții tind să caute ajutor,
să asculte opiniile celorlalți, ceea ce sugerează nevoia de sprijin social.

21
 Astfel, putem spune că fetele în perioada preadolescenței tind adesea să utilizeze
moduri de adaptare mai constructive în raport cu situațiile dificile asociate cu schimbarea lor
și obținând experiență pozitivă. Băieții-adolescenți utilizează mai des strategii ineficiente de
combatere a stresului. Deci, ipoteza precum că există diferențe în utilizarea strategiilor de
coping de către fete și băieți în perioada adolescenței e s-a confirmat.
Studiul a arătat că la majoritatea adolescenților, structura comportamentului de coping
este dominată de strategii active, constructive de coping care se concentrează pe probleme. În
situații dificile ei apelează la strategii concentrate emoțional pentru a face față situațiilor
stresante, care sunt exprimate în reevaluări pozitive și control crescut asupra reacțiilor
emoționale.

22
 BIBLIOGRAFIE
1. BĂBAN, A..Stres și personalitate.Editura Presa Universitară Clujeană. 1998
https://ro.scribd.com/doc/ 316838601/A-Baban-Stres-Si-Personalitate#
2. CRÎNGUȘ COSTIN-MARIAN Mecanismele de coping. diferențe conceptuale și
posibilă aplicare în mediul penitenciar,București în Rev. Psih., vol. 68, nr. 2, p. 95–
176, Bucureşti, aprilie – iunie 2022 Nr. 2https:// revista de
psihologie.ipsihologie.ro/images /revista_de_psihologie/ Revista-de-psihologie-nr-
2_2022-fin.pdf
3. DAFINOIU, I., ANXIETATEA, ÎN BONCU, ȘT., NASTAS, D. (COORD.), Emoțiile
complexe, Iași, Editura Polirom, 2015, p. 89–98.Dafinoiu, 2015
4. LOZAN, A. Anxietatea normală şi anxietatea maladivă la elevi. Revista Psihologie Nr.
1, p.40-47. 2009 https://ibn.idsi.md/vizualizare_articol/17117
5. PERJAN C., Relația dintre stările psihice și strategiile de coping la vârsta
preadolescentă ca factor al securității psihologice
https://ibn.idsi.md/ro/vizualizare_articol/ 173459
6. RACU IU., Anxietatea în preadolescență: caracteristici și mecanisme explicative
https://psihologie.upsc.md/wp-content/uploads/2021/04/JPSPSW-V61-Iss4-2020-p38-
44.pdf
7. RACU IU., Anxietatea la preadolescenţii contemporani şi modalităţi de diminuare.
Teza de doctor. Chişinău,. 2011 https://ro.scribd.com/doc/86182095/Iulia-Racu-Thesis
8. RACU IU., Anxietatea și statutul social la preadolescenți. În: Relevanţa şi calitatea
formării universitare: competenţe pentru prezent şi viitor: conferinţa ştiinţifică
internaţională ,2015; Bălţi)
9. RACU IU., Anxietatea de autoapreciere la preadolescenţi
https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/5.Anxietatea%20de%20autoapreciere
%20la%20preadolescenti_0.pdf
10. RACU IU., Perspective teoretice ale anxietății,https://psihologie.hyperion.ro/wp-
content/uploads/2016/04/Revista-de-studii-psihologice_Nr.-2-1.pdf.
11. RACU IU., Psihologia anxietății la copii și adolescenți 511.02. psihologia dezvoltării
și psihologia educațională Teză de doctor habilitat în psiholog Chișinău, 2020
http://www.cnaa.md/files/theses/2020/56432/iulia_racu_thesis.pdf
12. PERJAN CAROLINA, Relația dintre stările psihice și strategiile de coping la vârsta
preadolescentă ca factor al securității psihologice
https://ibn.idsi.md/ro/vizualizare_articol/173459

23
13. POPESCU M. Strategii de coping la copii, părinţi și profesori Programe de intervenție
Editura universitară Bucureşti, 2020
Surse în limba engleză
14. BRANNON, L., FEIST, J. . Personal Coping Strategies. Health Psychology: An
Introduction to Behavior and Health: An Introduction to Behavior and Health (7th
ed.). Wadsworth Cengage Learning. 2009
15. ENDLER, N.S., PARKER, J.D. A. Multidimensional Assessment of Coping: A
Critical Evaluation / N.S. Endler, J.D. Parker // J. of Personality and Social
Psychology. –1990https://psycnet.apa.org/record/1990-24214-001 https://
psycnet.apa.org/record/1990-24214-001
16. FOLKMAN SUSAN, MOSKOWITZ JUDITH T Coping: Pitfalls and Promisem https:
//www.researchgate .net /publication/8902781_ Coping_Pitfalls_and_Promise,2001
17. JOSEPH E. LeDoux “Anxious: The Modern Mind in the Age of Anxiety” Oneworld
Publications, 2015
18. LAZARUS, R. S. et al. Stress, Appraisal and Coping. New York: Springer, 1984, pp.
141-148, Accesat [2.08.2023], Disponibil:https://www.academia.edu/37418588
Surse în l.rusă
19. ABABKOV, V.A., PERRE, M. Adaptatsiya k stressu. Osnovy teorii, diagnostiki,
terapii / V.A. Ababkov, M. Perre. – SPb.: Rech', 2004. – 166s.
https://www.studmed.ru/ababkov-v-a-perre-m-adaptaciya-k-stressu_2eac71d2a87.html
20. ASTAPOV V. M. Trevoga i trevozhnost'. Khrestomatiya / sost. i obshch. red. V. M.
Astapova. M.: PER SE, 2008. 240 s. https://www.litres.ru/static/or4/view/or.html?
file=60315106&baseurl=%2Fpub%2Ft
%2F12038833.&art=12038833&uuid=9292ca03-7be4-11e5-b6ff-
002590591ed2&user=0&cover=%2Fpub%2Fc%2Fcover%2F12038833.jpg&trials=1
21. BITYUTSKAYA E.V. Oprosnik sposobov kopinga [Tekst]: metodicheskoe posobie.
Moskva: IIU MGOU, 2015. 80 c
22. ISAEVA E.R. Koping-povedenie i psikhologicheskaya zashchita lichnosti v
usloviyakh zdorov'ya i bolezni [Tekst]. Sankt-Peterburg: Izdatel'stvo SPbGMU, 2009.
136 c., p. 41-4
23. MIKLYAEVA A. V., RUMYANTSEVA P. V. Shkol'naya trevozhnost': diagnostika,
profilaktika, korrektsiya. SPb.: Rech', 2014. 248 s. 14. Mey R. Smysl trevogi. M.:
Nezavisimaya firma «Klass», 2001. 384 s.

24
24. PRIKHOZHAN, A.N. Trevozhnost' u detey i podrostkov: psikhologicheskaya priroda
i vozrastnaya dinamika. Voronezh: NPO MODEK. 2000. 304 s. ISBN 5-89502-089-5
25. SIROTA N.A. Koping-povedenie v podrostkovom vozraste i profilaktika ego
addiktivnogo varianta https:// psyjournals.ru/nonserialpublications/
addictive_behavior/contents/45940

25