3.

CADRUL EXPERIMENTAL PRIVITOR LA FORMAREA MOTIVELOR

DE INVĂŢARE LA ELEVII DE VÂRSTĂ ŞCOLARĂ MICĂ
3.1. Determinarea nivelului inițial de dezvoltare a motivelor de învățare la elevii
de vârstă școlară mică
Activitatea educațională stă la baza sistemului școlar, deoarece în această perioadă a
vieții elevilor se primesc în mod activ informațiile, care sunt necesare pentru existența
ulterioară. Rezultatul final al acestui proces ar trebui să fie întotdeauna formarea unei
personalități cu drepturi depline, capabilă să analizeze situații, să rezolve sarcini, să
interacționeze cu societatea. La sfârșitul școlii, elevul trebuie să stăpânească toate
cunoștințele și abilitățile necesare care îi vor asigura existența normală în viitor. Activitatea
educațională contribuie la acest proces în cea mai mare măsură.
Dar implementarea cu succes a acestui proces este imposibilă fără prezența unor
factori. În primul rând, rezultatul final al activității educaționale depinde de competența
profesorului responsabil de educația elevilor. Dar, nu în mai puțină măsură, succesul
instruirii depinde de calitățile personale ale fiecărui elev, iar motivația educațională este, de
asemenea, importantă.
Motivația elevilor de către profesor ar trebui realizată deja în etapa inițială a lecției,
care este concepută pentru a concentra atenția elevilor asupra materialului studiat, pentru a
le trezi interesul pentru procesul de învățare și pentru a arăta beneficiile și necesitatea
studierii materialul. În multe privințe, eficacitatea asimilării materialului educațional de
către elevi va depinde de motivație. Motivația de învățare constituie un factor important al
reușitei academice la elevi.
Scopul cercetării constă în determinarea strategiilor eficiente de formare a motivelor
de învățare la elevii de vârstă școlară mică.
Ipoteza cercetării: considerăm că prin intermediul unor căi efective vom putea
influența pozitiv asupra formării motivelor de învățare la elevii de vârstă școlară mică.
Obiectivele cercetării:
1. Selectarea eșantionului și identificarea instrumentelor de măsură;
2. Determinarea nivelului motivației de învățare la elevi;
3. Determinarea motivelor de învățare la elevi;
4. Determinarea nivelului încrederii în sine la elevi;

1
5. Elaborarea programului de formare a motivelor de învățare la elevi;
6. Validarea experimentală a programului experimental de formare a motivelor de învățare
la elevii de vârstă școlară mică;
7. Formularea concluziilor și recomandărilor.
Experimentul s-a desfășurat în trei faze:
a) Experimentul de constatare, cînd am ales eşantionul, am testat nivelul motivației
de învățare la elevi (grupa experimentală și cea de control), apoi am înregistrat rezultatele;
b) Experimentul formativ, când am supus elevii din grupa experimentală unui
program de formare a motivelor de învățare.
c) Experimentul de control. După aplicarea programei formative, am înregistrat
datele în tabele și diagrame, apoi le-am comparat cu cele iniţiale, această comparaţie
permiţîndu-mi o interpretare obiectivă a evoluției nivelului motivației de învățare. La
experimentul de control au participat elevii din ambele grupe.
Descrierea eșantionului: lotul experimental în număr de 47 de elevi de vârstă
școlară mică, a fost selectat din rândul elevilor Liceului Teoretic Budești. 24 elevi sunt din
clasa a IV-a „A” iar 23 elevi sunt din clasa a IV-a „B”.
Procedura administrării: În selectarea elevilor predispuși să completeze
chestionarele s-a ținut cont de acordul acestora. Subiecții cercetați au primit instrucțiuni în
vederea testării, menționându-se scopul studiului, motivația teoretică și practică a efectuării
acestuia, cât și timp optim, fără a influența sau constrânge în oarecare mod. De asemenea, s-
a specificat despre asigurarea confidențialității datelor personale și a rezultatelor, cu
posibilitatea cunoașterii rezultatelor obținute în urma prelucrării acestora, doar prin
anunțarea personală.
Metodologia cercetării a presupus aplicarea în demersul experimental a
metodelor:
 teoretice: documentarea ştiinţifică, analiza, sinteza comparaţia;
 praxiologice: Testul „Evaluarea motivației școlare” (Luskanova N.); Metodologia
pentru diagnosticarea motivației educaționale a elevilor (metodologia lui M. V.
Matyukhina în modificarea Badmaeva T.); Testul „Diagnosticarea activității cognitive a
școlarilor mai mici” (Gorcinscaia A.)
 metodele de prelucrare matematică a datelor experimentale.

2
 Testul „Evaluarea motivației școlare” (Luskanova N.G.) are ca scop identificarea
atitudinii elevilor față de școală, procesul de învățare, răspunsul emoțional la situația școlară
(anexa 1).
Chestionarul cuprinde 10 întrebări cu câte trei variante de răspuns: 1. Îți place școala
sau nu?, 2. În dimineața când te trezești, mergi mereu la școală cu bucurie sau vrei adesea să
stai acasă?, 3. Dacă profesorul a spus că mâine nu este necesar ca toți elevii să vină la
școală, ați merge la școală sau ați rămâne acasă?, 4. Îți place când absentezi de la lecții?,
5.Ai dori să nu ai teme pentru acasă?, 6. Vrei ca în școală să fie mai multe pauze?, 7.
Spuneți adesea părinților despre școală?, 8. Doriți să aveți un profesor mai puțin strict? 9.
Aveți mulți prieteni în clasă?, 10. Îți plac colegii tăi?
Interpretarea rezultatelor: se calculează numărul de puncte pentru fiecare întrebare și
se stabilește nivelul de dezvoltare a motivației la elevi.
Metodologia pentru diagnosticarea motivației educaționale a elevilor
(metodologia lui M. V. Matyukhina în modificarea lui N. Ts. Badmaeva) presupune
evaluarea următoarelor scale: motivele datoriei și responsabilității, autodeterminarea și auto-
îmbunătățirea, bunăstarea, afilierea, prestigiul, evitarea eșecului, conținutul învățării,
procesul de învățare, comunicarea, auto-realizarea creativă, succesul.
Testul se desfășoară în trei etape:
1) Subiecții primesc fișe, fiecare dintre ele conținând una dintre judecăți. Subiectul este
invitat să selecteze toate fișele cu motive care sunt foarte importante pentru învățare.
2) Dintre toate fișele, este necesar să selecteze doar 7 fișe pe care, conform opiniei
subiectului, se scriu judecăți deosebit de importante.
3) Dintre toate fișele, este necesar să selecteze doar 3 fișe pe care, conform opiniei
subiectului, se scriu judecăți deosebit de importante.
Testul „Diagnosticarea activității cognitive a școlarilor mai mici” (Gorcinscaia
A.) are ca scop evaluarea nivelului activității cognitive a elevilor de vârstă școlară mică.
Testul conține un formular cu cinci întrebări cu posibile variante de răspunsuri.
În prima etapă a experimentului de constatare am evaluat nivelul motivației pentru
învățare la elevi. În acest scop am aplicat „Testul de evaluare a motivației școlare” (anexa
1).

3
 Tabelul 3.1. Nivelul motivației școlare, la elevii investigați
Nivelul motivației Clasa Clasa de
experimentală control
Nivel ridicat al motivației școlare 0 (0%) 0 (0%)
Motivație școlară bună 5 (21 %) 4 (17 %)
Nivel mediu al motivației școlare 14 (58 %) 13 (56 %)
Nivel scăzut al motivației școlare 4 (17 %) 5 (22 %)
Atitudine negativă față de școală 1 (4 %) 1 (4 %)
Sursa: Elaborat de autor

Atitudine negativă față de școală 4%

4%

Nivel scăzut al motivației școlare 22%

17%

Nivel mediu al motivației școlare 56%

58%

Motivație școlară bună 17%

21%

Nivel ridicat al motivației școlare 0%

0%
0% 10% 20% 30% 40% 50% 60%

Clasa de control Clasa experimentală

Figura 3.1. Nivelul motivației școlare la elevii investigați

Potrivit datelor prezentate în fig.3.1.constatăm că:
 nici un elev nu a demonstrat un nivel ridicat al motivației școlare.
 un nivel bun al motivației școlare ne indică: 21 % de elevi din clasa experimentală, 17 %
de elevi din clasa de control. Acești elevi au un interes puternic față de școală, ei
îndeplinesc instrucțiunile învățătorului, sunt conștiincioși și responsabili, sunt foarte
îngrijorați dacă primesc evaluări nesatisfăcătoare din partea cadrului didactic.
 un nivel mediu al motivației școlare ne indică: 58 % de elevi din clasa experimentală, 56
% de elevi din clasa de control. Acești elevi au un interes bun față de școală, se simt
destul de bine la școală, dar mai des se duc la școală pentru a comunica cu prietenii, cu

4
 un profesor. Motivele cognitive ale acestor copii sunt formate într-o măsură mai mică și
puțin îi atrage procesul educațional.
 nivel scăzut al motivației școlare, ne indică: 17 % de elevi din clasa experimentală, 22 %
de elevi din clasa de control. Acești elevi frecventează rar școala, preferă să lipsească de
la ore. În timpul lecțiilor, sunt antrenați în jocuri. Întâmpină dificultăți serioase de
învățare. Ei se află într-o stare de adaptare instabilă la școală.
 o atitudine negativă față de școală ne indică: 4 % de elevi din clasa experimentală, 4 %
de elevi din clasa de control. Acești elevi riscă să abandoneze școala, acești elevi provin
din familii vulnerabile care nu pun accent pe educația copiilor.
Conform rezultatelor acestui diagnostic, se poate concluziona că predomină numărul
elevilor cu un nivel mediu și ridicat de motivație educațională, adică majoritatea copiilor au
o atitudine pozitivă față de școală, fac față cu succes activităților educaționale, le place
procesul de învățare însă o parte de elevi au un nivel scăzut de motivație, de aceea este
necesar un program de formare a motivelor de învățare.
În etapa a doua a experimentului de constatare, am determinat motivele de învățare la
elevi și am folosit metodologia pentru diagnosticarea motivelor de învățare a elevilor
(M. V. Matyukhina).
Tabelul 3.2. Motivele de învățare la elevi
Nivelul motivației Clasa Clasa de
experimentală control
Motivele sociale ample 1 (4 %) 2 (9 %)
Motivele de autodeterminare 0 (0 %) 0 (0 %)
Motive de bunăstare 0 (0 %) 0 (0 %)
Motive personale 4 (18 %) 3 (13 %)
Motive negative 0 (0 %) 0 (0 %)
Motivele îndreptate spre dobândirea cunoștințelor 3 (12 %) 2 (9 %)
Motivele legate de procesul învățării 3 (12 %) 2 (9 %)
Motive de comunicare 3 (12 %) 5 (22 %)
Motive de auto-realizare creativă 0 (0 %) 0 (0 %)
Motive îndreptate spre dobândirea rezultatelor școlare 10 (42 %) 9 (39 %)

5
 39%
Motive îndreptate spre dobândirea rezultatelor școlare 42%

22%
Motive de comunicare 12%

9%
Motivele legate de procesul învățării 12%

9%
Motivele îndreptate spre dobândirea cunoștințelor 12%

13%
Motive personale 18%

9%
Motivele sociale ample 4%
0% 10% 20% 30% 40% 50%

Clasa de control Clasa experimentală

Figura 3.2. Motivele de învățare la elevi
Analizând datele prezentate în fig.3.2. constatăm că cea mai mare categorie de elevii
sunt cei influențați de motivele îndreptate spre rezultatele școlare (42 % de elevi din clasa
experimentală și 39 % de elevi din clasa de control). 12 % de elevi din clasa experimentală
și 22 % de elevi din clasa de control își orientează motivele de învățare spre comunicare,
acești elevi vin la școală să comunice cu alți elevi și cu profesorii. 18 % de elevi din clasa
experimentală și 13 % de elevi din clasa de control își îndreaptă motivele de învățare spre
motivele personale, acești elevi doresc să fie primii în clasă, să obțină rezultate bune, să fie
apreciați de către profesori și părinți. 12 % de elevi din clasa experimentală și 9 % de elevi
din clasa de control posedă motive legate de procesul învățării și dobândirea cunoștințelor.
Pentru acești elevi, învățarea îndeamnă la tendința de afirmare a activității intelectuale,
necesității de a gîndi, de a judeca la lecții, de a înfrunta dificultățile în procesul de luare a
unor decizii grele.
În continuare a fost aplicat Testul „Diagnosticarea activității cognitive a școlarilor
mai mici” (Gorcinscaia A.) pentru a evalua nivelul activității cognitive a elevilor de vârstă
școlară mică.

6
 Tabelul 3.3. Nivelul activității cognitive al elevilor
Nivelul Clasa experimentală Clasa de control
Activitate cognitivă puternic pronunțată 7 (29 %) 6 (26 %)
Activitate cognitivă moderată 12 (50 %) 11 (48 %)
Activitate cognitivă slabă 5 (21 %) 6 (26 %)
Sursa: Elaborat de autor
50% 48%
45% 29% 26%
21% 26%
30%
15%
0%

Clasa experimentală Clasa de control

Figura 3.3.Nivelul activității cognitive al elevilor
Rezultatele acestui test au arătat că 21 % de elevi din clasa experimentală (5 elevi )
și 26 % de elevi din clasa de control (6 elevi) au avut un nivel slab exprimat de activitate
cognitivă. Acest lucru sugerează că copiii nu au niciun interes în dobândirea de noi
cunoștințe, ei nu caută să caute în mod independent informații noi care nu le sunt familiare.
Un nivel moderat de activitate cognitivă îl indică la 50 % de elevi din clasa
experimentală (12 elevi) și 48 % de elevi din clasa de control (11 elevi). Acești copii
îndeplinesc rar sarcini complexe, preferă să lucreze cu informații gata făcute și devine dificil
să găsească singuri răspunsuri la întrebări dificile.
29 % de elevi din clasa experimentală (7 elevi) și 26 % de elevi din clasa de control
sunt dominați de un nivel puternic pronunțat de activitate cognitivă, astfel de copii citesc
multă literatură suplimentară, caută informații noi, învață lucruri noi, îndeplinesc mai des
sarcini complexe.

7
 Astfel, rezultatele experimentului de constatare ne-au arătat că în clasa experimentală
și cea de control sunt copii cu diferite niveluri de formare a motivației. În același timp,
rezultatele diagnosticelor din stadiul inițial al studiului experimental au arătat că dezvoltarea
motivației la majoritatea școlarilor se caracterizează printr-un nivel mediu de formare a
acesteia, ceea ce presupune rezerve uriașe pentru o dezvoltare mai intensă a acestei calități.
În consecință, este necesar să se ia în considerare un complex de mijloace pedagogice de
formare a motivației copiilor de vârstă școlară primară pentru a dezvolta motivația școlarilor
de învățare.

3.2. Implimentarea programului experimental „Managementul stimulativ al

învățătorului - factor de formare benefică a motivelor de învățare la elevii de vârstă
școlară mică”
Experimentul formativ a avut ca scop formarea motivelor de învățare la elevii de
vârstă școlară mică. La acest experiment au participat elevii din clasa experimentală.
Obiectivele experimentului formativ:
 Aplicarea metodelor interactive de predare pentru stimularea motivației de învățare la
elevi;
 Elaborarea unui training de formare a motivelor de învățare la elevii de vârstă școlară
mic.
În activitatea didactică, profesorii folosesc diverse modalităţi care contribuie la
stimularea motivaţiei de a învăţa. Aplicarea principiilor didactice are drept efect la formarea
unor motivaţii în activitatea de instruire. Astfel, principiile de formare a motivaţiei sunt
corelate cu strategiile învăţării la elevi, deoarece orice strategie aplicată corespunde
cerinţelor pedagogice.
1. Cunoaşterea şi valorizarea caracteristicilor
psihosociale ale elevului
2. Principiul centrării pe elev

3. Principiul învăţării active

4. Principiul instruirii interactive

Figura 3.4. Principiile de formare de stimulare a motivației de a învăța [60, p.53]

8
 Cunoaşterea şi valorizarea caracteristicilor psihosociale ale elevului. Acesta are la
bază ideea, că putem realiza procese instructiv-educative reuşite, bazându-ne doar pe bunul
simţ, elevul se caracterizează prin utilizarea celor mai diverse forme de învăţare, de
cercetare, de activităţi politice, culturale sau sociale etc. Pentru înţelegerea acestui principiu
este important să cunoaştem capacităţile intelectuale ale elevului, nivelul de dezvoltare [60,
p.53].
Un alt principiu psihopedagogic al motivaţiei învăţării este principiul centrării pe
elev, ce are la bază conceptul axării pe cel ce învaţă. Abordarea educaţiei din perspectiva
centrării pe cel ce învaţă presupune dezvoltarea personalităţii, valorificarea potenţialului
fiecărui elev, dar, în acelaşi timp, presupune şi necesitatea ca elevii să-şi asume un înalt grad
de responsabilitate în contextul învăţării şi să-şi aleagă în mod activ scopurile, precum să-şi
administreze învăţarea. Învăţământul modern presupune o metodologie axată pe promovarea
metodelor interactive care să solicite mecanismele gândirii, ale inteligenţei, ale imaginaţiei
şi creativităţii. „Activ” este elevul care depune efort de reflecţie personală, interioară şi
abstractă, care întreprinde o acţiune mintală de căutare, de cercetare şi redescoperire a
adevărurilor, de elaborare a noilor cunoştinţe [72, p.52].
În activităţile centrate pe elev sunt dominante activităţile individuale şi în grupuri
mici. Pentru crearea unui cadru eficient de învăţare este importantă echilibrarea instruirii
frontale, individuale şi de grup. La fiecare activitate se introduce un element nou (tehnică,
strategie, formă de organizare), iar după evaluarea rezultatelor se renunţă la anumite aspecte
şi se aplică altele. Fiecare activitate devine un mic experiment didactic prin care se confirmă
sau se infirmă diferitele ipoteze de lucru pe care a fost fundamentată cercetarea.
Principiul învăţării active se bazează pe asumpţiile că toate activităţile de învăţare
implică două tipuri principale de experienţă (a observa şi a face) şi două modalităţi
principale de dialog (dialogul cu sine şi dialogul cu ceilalţi).
Pentru utilizarea la un nivel mai avansat a învăţării active, se cere o combinare
potrivită a componentelor învăţării active: dacă elevii îşi scriu gândurile despre o temă
(dialog cu sine) înainte de a se angaja într-o discuţie de grup (cu alţii), discuţiile din grup
vor fi mai bogate şi mai angajate. Dacă după acestea se realizează observaţia, observaţia va
fi mai bogată. Dacă aceasta este urmată de execuţia acţiunii observate, se va şti mai bine ce
este de făcut. După aceasta trebuie să urmeze un nou dialog cu sine şi apoi cu alţii.

9
 Promovarea învăţării active presupune şi încurajarea parteneriatelor în învăţare. În
fapt, adevărata învăţare, este aceea care permite transferul achiziţiilor în contexte noi, este
nu doar simplu activă (individual activă), ci interactivă, care are la bază conceptul de
reciprocitate definit ca „o nevoie umană profundă de a da o replică altcuiva şi de a lucra
împreună cu alţii pentru atingerea unui obiectiv” [20, p.25].
Principiul instruirii interactive se axează pe ideea participării fiecărui elev în cadrul
grupului pentru rezolvarea unor sarcini comune. Cercetătoarea M. Bocoş din România
susţine că instruirea interactivă reprezintă un tip superior de instruire, care se bazează pe
activizarea subiecţilor instruirii, pe implicarea şi participarea lor activă şi deplină în procesul
propriei formări, precum şi pe instaurarea de interacţiuni, schimburi intelectuale şi verbale,
schimburi de idei, confruntare de opinii, argumente etc. între aceştia [6, p.26]. Caracteristica
majoră a principiului instruirii interactive este abordare centrată pe cel ce învaţă, respectiv
pe activitatea sa de construire a cunoaşterii, accentul punându-se pe construirea individuală
a cunoaşterii personale, pe modul în care persoana dobândeşte cunoştinţele. Altfel spus,
subiectul îşi personalizează metodele de lucru şi îşi construieşte strategii de acţiune adaptate
propriei formări şi propriei personalităţi.
Strategiile didactice interactive promovează o învăţare activă, implică o colaborare
susţinută între elevi care, organizaţi în microgrupuri, lucrează împreună pentru realizarea
unor obiective prestabilite. Cadrul didactic plasează accentul nu pe rolul de difuzor de
mesaje informaţionale, ci pe rolurile de organizator, facilitator şi mediator al activităţilor de
învăţare.
În prima parte a experimentului formativ, a fost aplicat un set de metode de predare
interactive, la orele de limbă și literatură română, pentru a stimula motivația de învățare la
elevii din clasa experimentală.
Metoda Graffiti este o metodă didactică interactivă ce poate fi aplicată în lecţiile de
însuşire a noi cunoştinţe, în cele de formare de priceperi şi deprinderi, cât şi în cele de
sistematizare a cunoştinţelor. Limitele metodei rezidă în faptul că metoda necesită mişcarea
în clasă şi timp de lucru mai lung pentru ca elevii să realizeze posterele, dar să le şi discute
alături de colegi [15, p.25].
Pentru a aplica această metodă, am propus elevilor să citească fragment „Ce este
înțelepciunea”, Ma apoi elevilor li se propune, pe echipe, să scrie ce înţeleg ei prin (1)

10
înţelepciune/ (2) om înţelept/(3) secret al înţelepciunii. Lucrînd în tehnica Graffiti, pe foi de
poster se vor acumula diferite idei în legătură cu termenii daţi.
Ce este înțelepciunea
...Un om care trăia în Turcia a auzit de un mare maestru care locuia în Persia şi
deţinea secretul înţelepciunii.
Fără şovăială, şi-a vândut avutul, s-a despărţit de familie şi a plecat în căutarea
acestui secret. A durat ani pînă a ajuns în faţa cabanei unde locuia marele maestru. Plin de
teamă şi respect, s-a apropiat şi a aşteptat ca înţeleptul să se întoarcă din plimbarea sa
matinală.
- Vin din Turcia, spuse imediat ce apăru maestrul. Am făcut o călătorie lungă pentru
a-ţi pune numai o întrebare.
- Bine. Atunci pune-o, dar numai una.
- Trebuie să fiu foarte clar în ceea ce te voi întreba. Pot pune întrebarea în turcă?
- Poţi, răspunse înţeleptul. Dar eu ţi-am răspuns deja la întrebarea permisă. Orice
alt lucru pe care vrei să-l ştii, întreabă-ţi inima; nu trebuie să baţi un drum aşa de lung
pentru ca să descoperi că ea este cel mai bun sfetnic.
Şi închise uşa. Paulo Coelho, Evenimentul zilei, 15 septembrie, 2005

Înțelepciune: Om înțelept: Secret al înțelepciunii:

Cunoştinţe din diferite Un om bătrân care știe Secret care nu poate fi
domenii; trăit corect; aflat şi divulgat;
Arta de a dezlega Om care are răspuns la Secretul pe care trebuie
ghicitori şi probleme; orice întrebare; să-l descoperi singur;
Experienţă de o viaţă; Un om care găseşte Rezultatul unei lungi
Când știi cum sa soluţia la orice problemă; cercetări;
procedezi în în anumite Un om binevoitor şi care Să citești mult;
situații; poate vorbi calm; Să ai dialoguri cu bunicii
Când cunoști multe Om care știe totul; care au înțelepciune de la
lucruri; viață
Când procedezi corect în
diferite situații.

Figura 3.5. Metoda Graffiti [elaborat de autor]

11
 Modelul graffiti este deosebit de util în atingerea obiectivelor şi formarea
competenţelor de comunicare în cadrul lecțiilor de limbă și literatură română. Aceasta este o
metodă de cooperare care stimulează la elevi colaborarea, gândirea creativă și învățarea
logică.
În predarea operei „Dialog despre timp” de Ana Blandiana am aplicat metoda „șase
de ce?”. Metoda „6 de ce?” este preluată din didactica britanică și constă în pregătirea
răspunsurilor pentru șase întrebări consecutive „de ce?”, de aici, și titlul metodei [71, p.16].
Prin intermediul tehnicii 6 De ce?, am cerut elevilor să facă o analiză a folosirii
raţionale a propriului timp. Activitatea porneşte de la o afirmaţie care merită să fie analizată
în profunzime, răspunzându-se, consecutiv, la 6 întrebări de ce?. Primul răspuns devine
întrebare prin adăugarea unui de ce înainte, al doilea răspuns devine întrebarea a treia
ş.a.m.d.
Deoarece tehnica prezintă dificultăţi în aplicarea individuală, la început e bine ca
învăţătorul să o utilizeze în discuţie cu un singur elev, iar ulterior - în perechi (partenerii se
vor interoga pe rînd, analizînd întîi afirmaţia unuia, apoi afirmaţia celuilalt). Varianta clasică
a respectivei tehnici presupune ca elevul singur să-şi analizeze afirmaţia, dar, la această
vârstă, dialogul ar putea fi mai eficient. Este important să se înscrie răspunsurile şi
întrebările care vor genera, în caz de necesitate, un text coerent.
Elevii trebuie să facă o declaraţie de start de tipul Nu am timp pentru a mă
juca/pentru a frecventa o secţie de sport/pentru a citi etc.
1. De ce (nu ai timp pentru a te juca)? Pentru că temele îmi iau foarte mult timp.
2. De ce (temele îţi iau foarte mult timp)? Pentru că sînt nevoit să copiez de cîteva ori
acelaşi exerciţiu.
3. De ce (eşti nevoit să copiezi de câteva ori acelaşi exerciţiu)? Pentru că nu sînt atent
când scriu.
4. De ce (nu eşti atent când scrii)? Răspuns: Pentru că sînt obosit.
5. De ce (eşti obosit)? - Pentru că nu mă odihnesc după ce vin de la şcoală.
6. De ce (nu te odihneşti după ce vii de la şcoală? - Pentru că vreau să-mi fac temele cît
mai repede.
La predarea temei Fabula „Doi câini” de A. Donici, am aplicat metoda șase de ce?
– De ce boierul l-a luat în curte pe Juju? - Ca acesta să-l distreze;

12
 – De ce să-l distreze?- Fiindcă-i plac distracţiile.
– De ce-i plac distracţiile?- Fiindcă se plictiseşte.
– De ce se plictiseşte?- Fiindcă are mult timp liber.
– De ce are mult timp liber?- Fiindcă e boier.
– De ce-i boier? - Fiindcă are mulţi bani.
Metoda „6 De ce?” este una dinamică şi antrenantă. Elevii sunt îndemnaţi să fie
spontani, să răspundă repede, fără a sta mult pe gânduri. Discuţia deviază de la subiectul
iniţial, ajungând într-un făgaş inedit şi relevant. Elevii capătă aptitudini de a dialoga, de a
improviza.
Lectura ghidată este o metodă intercativă foarte eficientă, mai ales în şcoala
primară. Se pregăteşte un text narativ necunoscut elevilor. Elevii sunt rugaţi să citească toţi
concomitent în gând. Când sarcina este realizată, învăţătorul le va adresa elevilor câteva
întrebări, mai ales în legătură cu înţelegerea textului şi cu sentimentele pe care le-au trăit la
lectură [62, p.66].
Activitatea necesită îngăduinţă şi răbdare, iar elevii trebuie lăsaţi să expună toate
variantele de răspuns. Orice disensiune se rezolvă apelând la text - iată de ce este atât de
important ca fiecare copil să aibă textul în faţă, nu să-l perceapă la auz.
La încheierea discuţiei, se distribuie al doilea fragment şi se anunţă lectura pasajului
următor. Elevii citesc până la o nouă oprire, apoi învăţătorul adresează câteva întrebări
specifice de înţelegere, încheind cu presupunerile despre ce se va întâmplă ulterior. După
lectura textului întreg, se va relua discuţia privind detaliile relevante. Se va insista asupra
cuvintelor şi a enunţurilor care ar fi putut sugera deznodământul.
Exemplu: Ce este cu adevărat important
Fragmentul I
Acum cîţiva ani, la Jocurile Olimpice din Seattle, organizate special pentru
persoanele cu deficienţe fizice sau mintale, nouă concurenţi s-au adunat la linia de pornire
pentru proba de 100 de metri plat. Când s-a dat startul, au pornit cu toţii — nu chiar dintr-
o suflare, dar cu dorinţa de a termina cursa ţi de a cîţtiga.
a) Unde se întîmplă evenimentele?
b) Ce înseamnă „100 de metri plat”?
c) Câte persoane participă la probă?

13
 d) Când se întîmplă acţiunea?
e) Ce vârstă au concurenţii?
f) Care va fi problema în această povestire?
g) De ce credeţi aşa?
Fragmentul II
Cu toţii, afară de un băiat, care s-a împiedicat de câteva ori ţi a căzut la pământ,
începând să plângă. Ceilalţi opt concurenţi l-au auzit plângând. Ei au încetinit și s-au oprit.
a) Ce vârstă are băiatul care a căzut?
b) Cum arată?
c) De ce crezi că plânge - de durere sau de necaz că a ratat startul?
d) De ce s-au oprit ceilalţi concurenţi?
e) Câţi concurenţi vor continua cursa?
f) Ce crezi că se va întâmplă acum?
Fragmentul III
S-au întors apoi cu toţii — toţi opt — la băiatul prăbuţit la pământ. O concurentă s-a
aplecat și l-a sărutat, spunându-i: Sper că sărutul meu te va face să te simţi mai bine.
Apoi, toţi cei nouă concurenţi s-au luat de mină ţi au alergatpînă la linia de sosire.
a) Ce îi va spune băiatul concurentei care l-a ajutat?
b) Ce vor face ceilalţi concurenţi?
c) Cum va proceda publicul?
d) Ce fa face echipa de arbitri?
Fragmentul IV
Spectatorii s-au ridicat cu toţii în picioare și au aplaudat timp de 10 minute. (Supă
de pui pentru suflet)
a) Cum crezi, cine va fi declarat învingător în această cursă?
b) Cum se vor comporta sportivii?
c) In orice situaţie competitivă, este corect să se procedeze aşa?
d) Ce este cu adevărat important într-un concurs?
Putem concluziona că desfăşurarea lecturii ghidate îi obişnuieşte pe copii să acorde
atenţie fiecărui detaliu, să „vizualizeze” textul, să colaboreze cu autorul lui, să-i înţeleagă

14
mai bine mesajul. Prin intermediul întrebărilor elevii își dezvoltă comptențele de
comunicare și relaționare în grup.
Metoda pălăriilor gânditoare este una dintre metodele active de rezolvare de
probleme prin stimularea creativităţii şi care presupune faptul că o problemă se poate
rezolva ieşind din obişnuit şi abordând-o din perspective inedite, apelând la imaginaţie.
Dintre avantajele acestei metode menţionăm: stimulează creativitatea, determină
participarea conştientă a elevilor prin implicarea maximă în rezolvarea sarcinilor, dezvoltă
gândirea critică, angajează toate forţele psihice de cunoaştere, oferă elevilor ocazia să înveţe
să folosească toate tipurile de gândire, dezvoltă abilităţi de comunicare şi colaborare, se
îmbunătăţeşte calitatea deciziilor prin practicarea unor roluri, organizează şi clarifică
gândirea, creşte responsabilitatea elevilor faţă de propria învăţare, reduce conflictul dintre
membrii grupului [42, p.19].
Această metodă presupune folosirea a şase pălării de culori diferite: alb, roşu, negru,
galben, verde şi albastru. Fiecare culoare defineşte un anumit rol şi persoana care o poartă
exersează un anumit tip de gândire. Jucând rolul unui gânditor, prin exerciţiu, voinţă şi
efort, elevul poate deveni un gânditor adevărat şi îşi poate schimba modul de a gândi.
Se împart cele şase pălării elevilor şi se supune discuţiei un anumit caz pentru ca
fiecare să-şi pregătească ideile. Mai mulţi elevi pot răspunde sub aceeaşi pălărie.
Aplicaţie folosind metoda interactivă „Pălăriile gânditoare”:
Subiectul: Sarea-n bucate, după P. Ispirescu
Elevii sunt împărţiţi în şase grupe a câte patru elevi. Fiecare grupă primeşte câte o
pălărie, prin tragere la sorţi. Se vizionează filmul românesc “Sarea în bucate”.
Pălăria albă - Informează!
Elevii prezintă pe scurt conţinutul lecturii: povestirea faptelor şi întâmplărilor.
Pălăria roşie – Spune ce simţi!
Care personaj v-a plăcut mai mult? Cu ce personaj v-ar plăcea să semănaţi?
Caută o latură pozitivă a personajului negativ – aici, împăratul.
Elevii îşi prezintă gândurile, părerile, impresiile pe care le-a creat acest basm.
Pălăria galbenă – Aspecte pozitive
Ce a învăţat împăratul din păţania sa? Ce apreciaţi la fata de împărat?

15
 Elevii vor spune tot ce este bun, cum se poate întoarce situaţia, cum se pot rezolva
toate ca să fie toată lumea mulţumită, vor găsi partea bună a lucrurilor, vor găsi o soluţie.
Pălăria neagră – Aspecte negative
Se povestesc care sunt faptele greşite, ce s-a întâmplat de s-a ajuns până la această
situaţie, şirul de situaţii care au determinat o asemenea stare de lucruri. Ce crezi ca a greşit
împăratul? Ce alt lucru grav i s-ar fi putut întâmpla? Este justificat felul în care a procedat?
De ce?
Pălăria verde – Idei noi
E partea creativă a lecţiei, elevii încercând să schimbe anumite aspecte din povestire.
Imaginează-ţi un alt final al acţiunii. Cum ai fi procedat dacă erai în locul fetei de împărat?
Pălăria albastră – Clarifică
Adresează câte o întrebare colegilor tăi, să verifice dacă au înţeles conţinutul textului.
Elevii din grupa pălăriei albastre pot solicita informaţii suplimentare sau refacerea
răspunsului în cazul în care consideră că este insuficient sau incorect formulat. Ei vor
concluziona cu un verdict final, vor da o soluţie, găsesc vinovaţii.
Cadrul didactic supraveghează întregul demers şi intervine cu explicaţii acolo unde
este necesar. Fiecare lider de grupă prezintă răspunsul în faţa celorlalţi colegi. Se fac
aprecieri generale asupra modului în care au lucrat şi au rezolvat cerinţele.
Aplicație : „Visul împlinit”, după Lucian Blaga
Pălăriile gânditoare ne vor ajuta să înțelegem întâmplările petrecute în text,
comportamentul personajelor. Prezint sarcinile cerute de cele 6 pălării:
1.Pălăria albastră- liderul -prezintă titlul, autorul,textul, modul de expunere,
adresează întrebări (cine, ce când unde, de ce); concluzia textului;
 Care este titlul, autorul, personajele textului?
 Poate fi considerat un text literar narativ în proză? De ce?
 Formulează și adresează câteva întrebări colegilor.
2. Pălăria albă- informează - oferă informații despre text:povestește, rezumă textul;
Prezintă întâmplările petrecute în text: (Numerotează propozițiile în ordinea în
care s-au petrecut)
Vestea unirii Transilvaniei cu România a cuprins întreaga țară. La 1 Decembrie 1918
toți românii au plecat pe jos spre Alba- Iulia. Sala Adunării Naționale era plină de oameni

16
fericiți care ascultau oratorii. Întoarcerea către casă le amintește de visul tatălui lor, care a
murit înainte de a-l vedea împlinit. În liniștea nopții, un copil își strigă bucuria de a fi uniți
cu toți românii.
3. Pălăria neagră - criticul -este concentrat pe aprecierea negativă a lucrurilor; -
explică ce nu se potrivește, pericole, greșeli.
4. Pălăria verde - gânditorul -propune soluții pentru rezolvarea problemelor;
 De ce crezi că au ocupat armata germană Transilvania?
 Ți-ar plăcea să mergi pe jos dintr-o localitate în alta?
 Cum crezi că se simte autorul în momentul în care ajunge la Alba-Iulia?
 Dar când trece pe lângă mormântul tatălui său ?.
5. Pălăria galbenă- creativul -se concentrează asupra aprecierilor pozitive :
 Care crezi că sunt beneficiile desprinse din această întâmplare?
 Ce fel de viață își doreau românii din Transilvania?
6.Pălăria roșie- psihologul - spune ce simte, ce l-a impresionat. Găsește câteva
soluții (sfaturi) astfel încât să nu se mai despartă niciodată românii?
Putem concluziona că metoda pălăriilor gânditoare are mai multe avantaje :
stimulează creativitatea participanților, dezvoltă capacitățile de respect, încurajează și
exersează capacitatea de comunicare, este o tehnică aplicabilă unei largi categorii de vârstă,
determină și activează comunicarea și capacitatea de a lua decizii.
Metoda mozaicului promovează învăţarea prin colaborare şi cooperare între elevi.
Fiecare elev are o sarcină de studiu în care trebuie să devină expert. El are în acelaşi timp şi
responsabilitatea transmiterii informaţiilor asimilate, celorlalţi colegi. După ce au parcurs
faza de lucru independent, experţii cu acelaţi număr se reunesc, constituind grupe de experţi
pentru a dezbate problema împreună. Au loc discuţii care lămuresc, clarifică noile
cunoștinţe ce vor fi transmise echipei de învăţare din care fac parte.Urmează reîntoarcerea
elevilor în echipa iniţială de învăţare. Experţi transmit colegilor cunoştinţele asimilate.
Grupele prezintă rezultatele întregii clase. [6, p.58].
Aplicație „Bucurie de toamnă” după Mihail Sadoveanu
Elevii au fost împărțiți în patru grupuri, și au priite următoarele sarcini:

17
1) „Bucurie de toamnă”, după Mihail Sadoveanu este un text literar? De ce? (prezintă un
titlu şi un autor, are o înlănţuire logică a întâmplărilor, prezintă personaje care fac
acţiunea din text, în scrierea textului s-au folosit expresii frumoase.)
2) Alcătuiţi patru întrebări referitoare la conţinutul textului. („În ce anotimp se petrece
întâmplarea?”; „Unde se afla copilul?”; „Cu ce se ocupa bunicul?”; „La ce s-a gândit
băiatul când a văzut peştele pe mal?”; „Ce şi-a amintit băiatul?”; „De ce era el
bucuros?”)
3) Extrageţi din text enunţurile şi expresiile care vestesc sosirea toamnei. („un vântişor
rece”; „se scutură cu înfiorare livada”; „Aerul avea limpezimea unui izvor.”; „buchetele
de sălcii îşi schimbă straiele verzi în altele de toamnă”; „Raţele şi gâştele sălbatice
treceau pe sus, vâslind în înălţimi.”; „apa verde dormea”)
4) Găsiţi în text cuvinte cu acelaşi înţeles pentru: câmpie, haine, stup, basm. Alcătuiţi cu
ele enunţuri.(câmpie = şes; haine = straie; stup = prisacă; basm = poveste; Bunicul
locuieşte la şes.Toamna îmbracă natura în straie aurii. Iarna prisaca bunicului doarme
sub zăpadă.)
Putem concluziona că utilizarea metodei mozaicului în cadrul lecţiei a prezentat
multe avantaje. Elevii şi-au asumat responsabilitatea sarcinilor de îndeplinit, au comunicat
cu ceilalţi în rezolvarea sarcinilor, s-au încurajat şi s-au sprijinit reciproc. Dialogul între
elevi a fost foarte valoros, deoarece a dispărut teama de a pune întrebări şi de a răspunde la
ele.
Linia valorilor reprezintă un exerciţiu de exprimare a opiniilor şi de investigaţie
independentă, o metodă care promovează învăţarea prin cooperare. Discuţiile cu colegii îi
provoacă pe elevi să îşi exprime opiniile în legătură cu faptele personajelor, să analizeze, să
interpreteze, să evalueze opiniile celorlalţi, să susţină o idee, să găsească argumente cât mai
relevante pentru a-şi pune în valoare opinia. Întregul demers presupune participare activă şi
efort de gândire din partea elevilor [6, p.112].
Etapele aplicării acestei metode sunt: învăţătorul pune o întrebare la care
răspunsurile pot fi gradate; elevii se gândesc la răspunsuri singuri şi pot să şi le noteze pe o
hârtie; elevii se aliniază apoi, alegându-şi o poziţie care reflectă punctul lor de vedere;
elevii pot continua sa discute răspunsul cu vecinii din stânga şi din dreapta lor; opţional,

18
după ce s-a constituit linia, ea se poate îndoi la mijloc, pentru ca elevii cu vederi divergente
să poată sta de vorbă.
Se urmăreşte comunicarea fluentă şi coerentă a elevilor. Receptarea textului devine
mai lejeră. Punem accent pe stilul democratic, spiritul critic, iar prin aceasta obţinem o
personalitate comunicativă.
Elevii citesc textul „Micul patriot”, după Edmondo de Amicis:
„ Odată, o corabie franceză a plecat din Barcelona, oraş în Spania, îndreptându-se
spre Genova şi având la bord francezi, italieni şi spanioli. Printre ei se afla şi un băieţel de
11 ani, care călătorea singur. Era îmbrăcat sărăcăcios şi stătea deoparte privind încruntat.
Şi avea tot dreptul să se uite urât. Cu doi ani în urmă, părinţii îl vânduseră stăpânului unui
circ. Acesta, după ce-l învăţase mai întâi să joace, cărându-i pumni cu nemiluita, călcându-
l în picioare şi ţinându-l nemâncat, îl purtase apoi prin Franţa şi prin Spania, snopindu-l
în bătăi şi lăsându-l mai totdeauna flămând. Când a sosit la Barcelona, băiatul, care nu
mai putea să îndure nici pumnii, nici foamea, fugi de la stăpânul său şi ceru ajutor
consulului italian. Consulul, înduioşat, îl sui pe corabia pe care se afla acum şi-i dădu o
scrisoare către poliţia din Genova, cu rugămintea de a-l duce înapoi părinţilor lui”.
Elevii sunt separați în două grupe: o grupă PRO și o grupă CONTRA. Pornind de la
ideea conform căreia părinţii sunt vinovaţi pentru că au vândut copilul stăpânului unui circ,
vor avea de găsit 5 argumente PRO (care sunt în favoarea părinţilor) sau CONTRA
(împotriva părinţilor), în funcţie de grupa din care fac parte. Elevii se aliniază apoi,
alegându-şi o poziţie care reflectă punctul lor de vedere.
Putem concluziona că metodele interactive, intrate deja în uzajul pedagogic actual,
contribuie atât la formarea competenţelor specifice, pe obiecte, cât şi la cele de bază,
reclamate de documentele europene ca necesităţi urgente în educaţia copiilor şi adulţilor, ca
şi componente indispensabile ale eficientizării strategiei didactice moderne. Recurgerea
avizată şi profesionistă la ele, inclusiv la cele de dezvoltare a gândirii critice, valorifică în
mod original contribuţiile acestora la formarea competenţelor, realizând obiective
curriculare multiple. Metodele activ-participative, moderne constituie un proces activ, de
lungă durată şi complex, care îl face pe elev să treacă cunoştinţele prin filtrul gândirii
proprii pentru a dobândi o cunoaştere autentică.

19
 În parte a doua a experimentului formativ, pentru dezvoltarea motivației de învățare
la elevi a fost elaborat training.
Obiective:
 formarea motivației pozitive la elevi;
 formarea abilităților de auto-reflecție necesare la acest stadiu de dezvoltare;
 oferirea posibilității la elevi de a afla despre punctele lor forte și slabe în activitatea
de învățare;
Timp: 5 ședințe de 60 de minute (1 oră).

Tabelul 3.4. Scopurile ședințelor

Ședința Scopul ședinței
Ședința 1. Crearea condițiilor favorabile pentru organizarea ședinței, promovarea
autodezvăluirii membrilor grupului.
Ședința 2. Crearea condițiilor care permit formarea unei motivații pozitive pentru
învățare, împărtășirea sentimentelor cu ceilalți și discutarea cauzelor.
Ședința 3. Crearea condițiilor care permit formarea unei motivații pozitive pentru
învățare.
Ședința 4. Formarea dorinței de a comunica, de a fi activ, dezvoltarea creativității,
atenției și abilităților de orientare în spațiu.
Ședința 5. Formarea dorinței de a învăța, de a fi activ, dezvoltarea atenției și
gândirii la elevi.
Sursa: Elaborat de autor
Ședința 1.
Timp: 60 min.
Scop: crearea condițiilor favorabile pentru organizarea ședinței, promovarea
autodezvăluirii membrilor grupului.
Exercițiul 1. „Cunoaștere”
Scopul exercițiului: să ne cunoaștem.
Timp: 10 min.
Materiale: jucărie moale.

20
 Desfășurare: o jucărie este trecută în cerc. Toți elevii își spun numele și prima literă
a numelui numește și calitate personală. (De exemplu: Ana - sunt amabilă, Dorina -sunt
darnică și duioasă).
Exercițiul 2. „Starea de spirit”
Scopul exercițiului: să povestească despre starea sa de spirit.
Timp: 10 min.
Desfășurare: toți elevii vorbesc despre starea de spirit pe care o experimentează în
acest moment și numește culoarea stării lor de spirit.
Reflecție: este dificil să asortezi o culoare cu starea ta de spirit?
Exercițiul 3. „Interviu”
Scopul exercițiului: să ne cunoaștem.
Timp: 10 min.
Desfășurare: elevii sunt împărțiți în perechi și se întreabă reciproc. Un copil se
așează pe un scaun, iar celălalt vine în spatele lui, își pune mâinile pe umeri și vorbește
despre el în numele său.
Reflecție: a fost ușor să aflați informații despre o altă persoană într-un timp scurt?
Exercițiul 4. „Puncte tari”.
Scopul exercițiului: dezvoltarea abilității de a vorbi și de a accepta complimente.
Timp: 10 min.
Materiale: jucărie moale.
Desfășurare: participanții la training sunt invitați să-și transmită pe rând câte o
jucărie moale, vorbind despre meritele și punctele forte ale persoanei care primește jucăria.
Reflecție: ați reușit să finalizați sarcina? Ce dificultăți ai întâmpinat?
Exercițiul 5. „Gânduri pozitive”
Scopul exercițiului: conștientizarea punctelor forte ale personalității sale.
Timp: 10 min.
Desfășurare: participanții la un cerc sunt invitați să adauge fraza: „Sunt mândru de
mine pentru că ...”
Reflecție: A fost dificil să vorbești despre aspectele pozitive ale personalității tale?
Exercițiul 6. „Afaceri școlare”
Scopul exercițiului: Dezvoltarea unei atitudini pozitive față de școală.

21
 Timp: 10 min.
Desfășurare: Elevii ar trebui să continue cu expresia „La școală îmi place ...”.
Reflecție: A fost dificil să vorbești despre ceea ce îți place la școală?
Ședința 2.
Timp: 60 de minute.
Scop: crearea condițiilor care permit formarea unei motivații pozitive pentru învățare,
împărtășirea sentimentelor cu ceilalți și discutarea cauzelor.
Echipament: scaune, minge.
Exercițiul 1. „Starea de spirit”
Scopul exercițiului: prezentarea stării de spirit.
Timp: 10 min.
Desfășurare: fiecare elev realizează un desen despre starea sa de spirit.
Reflecție: este dificil să-ți reprezinți starea de spirit?
Exercițiul 2. „Animal bun”
Scopul exercițiului: învățarea elevilor să înțeleagă sentimentele celorlalți, să ofere
sprijin și empatie.
Timp: 10 min.
Exercițiu: Psihologul (vorbind cu o voce joasă, misterioasă): „Vă rog să stați în cerc
și să vă țineți de mână. Suntem un mare animal bun. Să auzim cum respiră! Acum să
respirăm împreună! La inspirație - facem un pas înainte, la expirație - cu un pas înapoi. Și
acum facem 2 pași înainte pentru a lua aer, pentru expirație facem 2 pași înapoi. Inspirați - 2
pași înainte. Expirați - 2 pași înapoi. Așadar, animalul nu numai că respiră, dar și inima lui
mare bate clar și uniform. O lovitură este un pas înainte, o lovitură este un pas înapoi etc. Să
prezentăm respirația și bătăile inimii acestui animal.
Reflecție: cum te-ai simțit în timpul sarcinii?
Exercițiul 3. „Cerem un lucru”
Scopul exercițiului: dezvoltarea comunicării eficiente la elevi.
Timp: 10 min.
Desfășurare: grupul este împărțit în perechi, unul dintre participanții din pereche
(participantul 1) ridică un obiect, de exemplu un caiet, creion etc. Un alt participant
(participantul 2) ar trebui să ceară acest lucru obiect. Instrucțiuni pentru participantul 1: „ții

22
un obiect (caiet, creion) de care ai nevoie cu adevărat, dar prietenul tău are nevoie și de ea.
El îți va cere obiectul. Încercați să păstrați obiectul și să îl dați doar dacă chiar doriți să o
faceți”. Instrucțiuni pentru participantul 2: „Alegând cuvintele potrivite, încercați să cereți o
jucărie, astfel încât să vi-o dea.”
Apoi, participanții 1 și 2 schimbă rolurile.
Reflecție: A fost dificil să ceri o jucărie și să o dai înapoi?
Exercițiul 4. „Mergi cu busola”
Scopul exercițiului este de a construi încredere în colegi.
Timp: 10 min.
Desfășurare: grupul este împărțit în perechi, unde există un adept („turist”) și un
lider („busolă”). Fiecare adept (este în față, iar liderul este în spate, punându-și mâinile pe
umerii partenerului) este legat la ochi. Sarcină: parcurgeți întregul teren de joc înainte și
înapoi. În același timp, „turistul” nu poate comunica cu „busola”. Profesorul îl ajută pe turist
să păstreze direcția mișcându-și mâinile, evitând obstacolele - alți „turiști” cu „busole”.
Reflecție: cum v-ați simțit fiind subordonați partenerului dvs.?
Exercițiul 5.„Ochi în ochi”
Scopul exercițiului: dezvoltarea unui sentiment de empatie la copii, acordarea unei
dispoziții calme.
Timp: 10 min.
Desfășurare: Psiholog: „Elevi, luați mâna aproapelui. Priviți-vă în ochii celuilalt și,
simțind mâinile, încercați să transmiteți în tăcere diferite stări: „Sunt trist”, „mă distrez, hai
să ne jucăm”, „Sunt furios”, „Nu vreau să vorbesc”.”
Reflecție: Cum te-ai simțit când ai finisat sarcina?
Ședința 3.
Timp: 60 de minute.
Scop: crearea condițiilor care permit formarea unei motivații pozitive pentru învățare.
Exercițiul 1. „Sentimentele mele”
Scopul exercițiului: conștientizarea stării de spirit.
Timp: 10 min.
Desfășurare: Elevii își împărtășesc sentimentele și dispozițiile.
Exercițiul 2. „Motivele învățării mele”

23
 Scopul exercițiului: conștientizarea elevilor cu privire la motivele învățării lor.
Timp: 15 min.
Desfășurare: Elevii trebuie să scrie 10-15 propoziții „Învăț la școală pentru că ...”
Reflecție: Ce dificultăți a provocat acest exercițiu?
Exercițiul 3. „Creioane”
Scopul exercițiului: conștientizarea calităților volitive de către elevi .
Timp: 15 min.
Desfășurare: alegeți culorile creioanelor care credeți că corespund următoarelor
calități volitive: decisivitate, persistență, curaj, auto-dezvoltare, intenție, inițiativă,
disciplină.
Reflecție: ce calități s-au dovedit noi pentru tine, ce se manifestă cel mai mult în tine?
Exercițiul 4. „Părți din„ eul ”meu
Scopul exercițiului: conștientizarea „eu-ului” personal.
Timp: 10 min.
Materiale: Hârtie, seturi de creioane colorate (6 culori).
Desfășurare: Psihologul îi invită pe elevi să-și amintească ce sunt ei în diferite
cazuri, în funcție de circumstanțe, cum se întâmplă să aibă un dialog intern cu ei înșiși și să
încerce să deseneze aceste părți diferite din „eul” lor. Acest lucru se poate face după cum se
dovedește, poate simbolic.
Reflecție: este dificil să vorbești despre ceea ce ai desenat?
Ședința 4.
Timp: 60 min.
Scopul: formarea dorinței de a comunica, de a fi activ, dezvoltarea creativității,
atenției și abilităților de orientare în spațiu.
Materiale: hârtii groase de hârtie, hârtie colorată, creioane colorate, pixuri.
Exercițiul 1. „Oglindă” (20 min)
Elevii sunt împărțiți în perechi. Un elev prezintă diferite expresii faciale, iar celălalt
repetă, apoi schimbă rolurile.
Exercițiul 2. „Fii atent” (20 min.)

24
 Elevul efectuează mișcări în conformitate cu comenzile adultului: ridicați mâna
dreaptă, săriți pe piciorul stâng, atingeți urechea stângă, închideți ochiul drept etc. Dacă
sarcina este finalizată corect, elevul primește un simbol.
Exercițiul 3. „Fabricarea mobilierului pentru oameni amuzanți” (20 min.)
Elevii primesc bucăți din hârtie groasă pentru a realiza un scaun, o masă și canapea,
hârtie colorată pentru decorarea meșteșugurilor, foarfece și lipici. După realizarea
mobilierului, fiecare îl decorează după dorință: îl pot vopsi, pot folosi o aplicație din hârtie
colorată. Apoi copiii vorbesc despre meșteșugurile lor în numele oamenilor amuzanți.
Reflecţie
Elevii spun ce le-a plăcut la lecție, ce nu le-a plăcut și de ce.
Ședința 5.
Timp: 60 min.
Scopul: formarea dorinței de a învăța, de a fi activ, dezvoltarea atenției și gândirii la
elevi.
Materiale: hârtie, creioane colorate.
Exercițiul 1. (20 min.)
Acest joc contribuie la cunoașterea reciprocă. Regulile jocului sunt după cum
urmează. La scorul „1, 2, 3” trebuie să vă aliniați cât mai repede posibil. Vă spun cum ar
trebui să se facă acest lucru (de exemplu, „aliniați-vă în funcție de înălțimea dvs.”), și stați
pe rând - în fața celui mai înalt elev, la sfârșit - cel mai mic. Clar? Deci, aliniați-vă. //
Psihologul oferă diferite opțiuni, de exemplu, în funcție de culoarea părului, culoarea
rochiei, bluză, sacou și culoarea ochilor - de la cele mai întunecate la cele mai deschise //. S-
a întâmplat? De ce nu a funcționat?
Exercițiul 2. ”(40 min.)
Imaginați-vă elevii veseli din clasă, așezându-se la lecție, ascultându-l pe profesor,
ieșind la tablă pentru a răspunde. Ce le spune profesorul? Desenați ceea ce v-ați imaginat
despre oamenii amuzanți.
Reflecţie
Elevii spun ce le-a plăcut la lecție, ce nu le-a plăcut și de ce.

25
 Elevii din clasa experimentală care au participat la training, au foarte activi,
comunicativi, aceste ședințe sunt foarte eficiente în formarea motivelor pentru învățare la
elevi.

3.3. Validarea experimentală a programului experimental de formare a

motivelor de învățare la elevii de vârstă școlară mică
Experimentul de control a avut ca scop modificărilor intervenite în nivelul
motivației pentru activitățile de învățare la elevi. În acest scop am aplicat Testul de evaluare
a motivației școlare am înregistrat rezultatele și le-am comparat cu cele obținute în cadrul
experimentului de constatare. În final, am elaborat recomandări pentru cadrele didactice cu
privire la formarea unei motivații pozitive față de învățare la elevi.

Tabelul 3.5. Nivelul motivației școlare, la elevii investigați

Nivelul motivației Clasa experimentală Clasa de control
Etapa de Etapa de Etapa de Etapa de
constatare control constatare control
Nivel ridicat al motivației școlare 0 (0%) 5 (21 %) 0 (0%) 0 (0 %)
Motivație școlară bună 5 (21 %) 12 (50 %) 4 (17 %) 5 (22 %)
Nivel mediu al motivației școlare 14 (58 %) 7 (29 %) 13 (56 %) 12 (52 %)
Nivel scăzut al motivației școlare 4 (17 %) 0 (0 %) 5 (22 %) 6 (26 %)
Atitudine negativă față de școală 1 (4 %) 0 (0 %) 1 (4 %) 0 (0 %)
Sursa: Elaborat de autor

26
 58%
60%
50%
40%
21% 29% 17%
20% 21%
0% 4%
0% 0% 0%
ar
e nă ar
e r e l ă
ol b u ol ol
a oa
c ră c c șc
iș a iș iș e
ți e c ol ți e ț ie ăd
a
eș
a a aț
tiv i tiv tiv f
m
o aț m
o
m
o
ti vă
l iv l l a
a ot a a eg
at iu ut
di
c M
ed că
z
n en
l ri l m l s
u di
ve ve ve it
Ni Ni
Ni At

Etapa de constatare Etapa de control

Figura 3.6. Nivelul motivației școlare la elevii din clasa experimentală

Potrivit datelor prezentate în fig.3.6.constatăm că în etapa de control 21 % de elevi
din clasa experimentală indică un nivel ridicat al motivației școlare, 50 % de elevi indică un
nivel bun al motivației școlare, iar 29 % de elevi indică un nivel mediu al motivației școlare.
Potrivit acestor rezultate putem remarca că în etapa de control s-a majorat nivelul motivației
de învățare la elevii din clasa experimentală.
60% 56%
50% 52%
40%
30% 22%26%
20% 17%
22%
10% 0% 4%
0% 0% 0%

Etapa de constatare Etapa de control

27
 Figura 3.7. Nivelul motivației școlare la elevii din clasa de control
Analizând datele prezentate în fig.3.7. constatăm că în nivelului motivației pentru
învățare la elevii din grupa de control nu au intervenit schimbări. Astfel putem concluziona
că programul formativ a fost eficient deoarece am reușit să influențăm pozitiv asupra
formării motivelor de învățare la elevii din grupa experimentală care au participat în
experimentul formativ.
Aceste rezultate ne demonstrează că programul experimental de formare a motivelor
de învățare la elevii de vârstă școlară mică a fost eficient deoarece am obținut un nivel înalt
al motivației elevilor din clasa experimentală.
Recomandări pentru cadrele didactice
Formarea personalității elevului are loc, în primul rând, în sala de clasă. Prin urmare,
profesorul trebuie să încerce să formeze interesul pentru învățare în fiecare etapă a lecției
prin muncă individuală, independentă, în grup, o abordare diferențiată, activități de joc, și
crearea situațiilor de succes pe parcursul lecțiilor.
Lecțiile trebuie să fie organizate într-o formă accesibilă pentru elevi. Materialul
trebuie să fie interesant și colorat cu elemente de divertisment, în conformitate cu programa
școlară. În clasă, când predă, profesorul trebuie să țină cont de interesele și aspirațiile tuturor
copiilor. Motivația se bazează pe motive, și anume, ele influențează natura activităților de
învățare.
Profesorii trebuie să ajute elevii să-și construiască încrederea elevilor în propriile
forțe. Cel mai puternic stimulent în învățare este „Ai reușit!!!” Absența acestui stimul îi
împiedică pe elevi să învețe. Profesorul trebuie să împartă o sarcină mare în subsarcini,
astfel încât elevul să le poată face independent. Elevii care reușesc să realizeze toate
sarcinile, atunci motivația lor internă va crește. Creșterea încrederii în sine, forțele proprii
contribuie la întărirea motivației interne. Stima de sine crește.
Evaluarea realizărilor elevilor va ajuta la stimularea învățării. Elevii nu se pedepsesc
pentru eșec, eșecul în sine este o pedeapsă. Frica și tensiunea împiedică procesul de
învățare. Eșecurile reduc motivația. La lecție, profesorul trebuie să comunice cu toți elevii,
ceea ce aă permite crearea unui microclimat armonios în clasă.
Cel mai bun mijloc de a influența elevii din clasele 3-4 este respectul, recunoașterea
individului. Prin urmare, merită de acordat atenție capacității elevului de a-și exprima

28
individualitatea, de a-și exprima propria părere, de a comunica fără pericolul de a primi
comentarii, de a manifesta independență, de a crește stima de sine:
1. Profesorul ar trebui să aleagă astfel de metode de activitate în lecție care să permită
elevilor de vâsrtă școlară mică să realizeze nevoia de comunicare - de exemplu, metode de
predare interactivă.
2. Este foarte bine dacă în jurul elevului se creează o atmosferă de libertate de
alegere: elevul poate merge la tablă sau poate răspunde de la fața locului, elevul poate
finaliza această sarcină sau alta și altele asemenea.
3. Cele mai semnificative metode de motivare includ stabilirea unei relaţii de
cooperare între profesor şi elevi, implicarea elevului în organizarea procesului de
învăţământ, în activităţi importante. Principalele tehnici din această categorie pot fi numite
toate situațiile problematice, parțial de căutare și euristice care sunt create în clasă.
4. Elevii trebuie învățați să vadă succesele și să ignore eșecurile. Căci eșecul duce la
dezamăgire — frustrarea duce la lipsa de motivație — lipsa de motivație duce la refuzul
total de a încerca din nou. Dimpotrivă, succesul duce la victorie - victoria duce la motivație
- motivația duce la dorința de a câștiga - și la noi succese.
5. O tehnică foarte eficientă este motivația interdisciplinară – stimulează elevii la o
lecție să studieze alte materii.
6. Creșterea nivelului stimei de sine a elevilor, întărirea credinței acestuia în forțele
proprii – prin crearea unei situații de succes, laudă, creștere treptată a nivelului cerințelor.
Profesorul ar trebui să satisfacă nevoia elevului de recunoaștere de către ceilalți.
7. Schimbarea naturii sarcinilor. Elevii se plictisesc rapid de același tip de sarcini -
așa că merită să ofere noi, neobișnuite, interesante, atractive în exterior.
Principalele metode de formare a interesului cognitiv includ: activități de proiect,
activități de cercetare, includerea elevilor într-o situație de experiență personală de succes în
învățare, în alte situații de experiențe emoționale și morale (bucurie, plăcere, surpriză etc.),
metoda de a se baza pe experiența de viață dobândită, metode de predare bazate pe
probleme, metoda jocurilor cognitive, didactice, de rol etc.
Metodele de stimulare emoțională a învățării includ tehnica creării unei situații de
interes, adică utilizarea de exemple care sunt interesante pentru elevi, fapte paradoxale și

29
experimente. Analogiile interesante cresc interesul pentru învățare, în special, o comparație
a interpretărilor științifice și a vieții fenomenelor naturale și sociale individuale.
8. Conexiunea maximă posibilă a materialului educațional cu viața reală, semnificația
acestuia pentru copil personal. Profesorul trebuie să aibă o viziune clară de către elevi a
rezultatelor activităților (informații și abilități) care le vor fi utile și modalităților de
activități posibile.
9. Profesorul trebuie să țină cont de interesele și înclinațiile copilului. Profesorul
poate începe cu ceea ce îi interesează pe elevii săi.
10. Cooperarea cu părinții, formarea în comun a culturii pedagogice a familiei.
Aplicarea metodelor de formare a simțului datoriei și responsabilității în predare. Acestea
includ: persuasiunea, un exemplu pozitiv, pregătirea practică pentru îndeplinirea cerințelor,
crearea condițiilor favorabile pentru comunicare, încurajare și căutare, control operațional
asupra îndeplinirii cerințelor, condamnare, recunoștință, recompensă etc. Metodele și
tehnicile de stimulare a datoriei și responsabilității interacționează cu metodele de educație,
conectează procesele de educație și creștere.
Prin urmare, pentru a crește motivația elevilor de vârstă școlară mică, trebuie avute în
vedere următoarele:
1. Elevul trebuie să simtă că profesorul îl respectă ca persoană, îi respectă alegerea.
Nu trebuie de forțat copilul. Profesorul ar trebui să facă activitățile de învățare mai
interesante, mai diverse - astfel încât elevul să se implice involuntar în proces.
2. Profesorul poate pune la îndoială logica explicației de care dispun elevii.
Contradicțiile (contradicțiile) împing pentru căutarea explicațiilor. Eleviii se străduiesc să
înțeleagă și să organizeze lumea din jurul lor. Când întâmpină contradicții, încearcă să le
explice. Dacă profesorul are norocul să pună la îndoială logica explicației de care dispun
elevii, să dezvăluie sau să demonstreze contradicții în materialul educațional, atunci va fi
posibil să le trezească interesul pentru cunoașterea adevărului.
3. Aplicarea în procesul educațional a tehnologiei informației. Cele mai eficiente
metode de formare a motivației învățării sunt: lecțiile integrate, tehnologiile jocurilor de rol,
formarea motivației cognitive prin legătura dintre ceea ce se studiază cu viața, arătând
consecințele acțiunilor, formarea simțului datoriei, implicarea elevilor în managementul

30
procesului de învățământ (proiecte științifice și de cercetare), activități de evaluare ca
metodă de formare a motivației și altele.
4. Este important să le oferim elevilor posibilitatea de a-și demonstra propria
exclusivitate prin îndeplinirea sarcinilor individuale care corespund intereselor, abilităților,
nevoilor copilului; ar trebui folosite și sarcinile creative.
5. Profesorul trebuie să coopereze cu părinții copiilor. Este important ca părinții să
comunice cu copilul ca o persoană egală, să-i acorde dreptul de a alege și să greșească. Cu
toate acestea, copilul nu trebuie să se îndoiască că părinții săi îl vor sprijini în orice situație -
acest lucru îi va da încredere în luarea deciziilor.
Recomandări generale pentru creșterea motivației educaționale la elevii de vârstă
școlară mică:
 Cadrele didactice din clasele primare să organizeze procesul de învăţământ, ţinând cont
de interesele, dorinţele şi posibilităţile sănătăţii psihofizice a elevilor.
 Este indicat să se compare rezultatele muncii elevilor doar cu realizările proprii, și nu cu
realizările altor copii, să nu se folosească evaluarea ca metodă de influență disciplinară
asupra personalității elevului, să se folosească diverse metode de sprijin pedagogic.
 Cadrele didactice din clasele primare trebuie să coopereze cu un psiholog școlar, pentru
o diagnosticare cuprinzătoare a motivației activităților educaționale ale elevilor în
vederea corectării sferei motivaționale a acestora.
 Este oportun ca psihologii să frecventeze orele din clasele primare și să facă o analiză
psihologică a utilizării motivelor pozitive pentru activitatea educațională a școlarilor
pentru a identifica formarea motivației și a găsi cele mai bune modalități de creștere a
acesteia.
 Cadrele didactice ar trebui să evalueze munca depusă în așa fel încât să mărturisească,
chiar dacă este vorba despre mici realizări în activitățile de învățare ale elevilor și
satisfacerea nevoilor lor cognitive, și să-i pregătească pentru o nouă activitate cognitivă.
 La formarea de noi cunoștințe, elevii trebuie să fie implicați în activități productive,
oferindu-le sarcini care să stimuleze gândirea independentă, formarea abilităților de
activitate de căutare, dezvoltând astfel capacitatea elevilor de a lucra cu informația: a le
primi, compara, analiza și evalua.

31
 Profesorii ar trebui să acorde mai multă atenție predării metodelor de activitate cognitivă
a elevilor din clasele primare. Una dintre acestea este formarea interesului pentru
modalitățile de obținere a cunoștințelor prin autoeducare, lectura episodică a literaturii
suplimentare, capacitatea de a stabili în mod independent obiective pentru activitățile
educaționale.
 Pe parcursul procesului de învățământ, se recomandă să se acorde mai multă atenție
orientării profesionale și formării unei orientări profesionale a elevilor.
 Este necesar să se selecteze sarcini educaționale cu elemente de noutate, care să
contribuie la formarea interesului intern pe parcursul implementării acesteia, pentru a se
asigura că sarcinile nu numai că corespund limitei de vârstă, ci au și nivelul de
complexitate optim.
 Este de dorit crearea fondului intelectual necesar în echipa de şcolari, care să activeze
interesul cognitiv al elevilor aflaţi într-o stare de hibernare „intelectuală”.
 Profesorii ar trebui să abandoneze ideea unui elev ca ascultător pasiv de informații gata
făcute, este important să se utilizeze metode active, interactive de activități de învățare
(indiferent de tipul de lecție).
 Este necesar să se implice mai des elevii în metode precum evaluarea, evaluarea
reciprocă, evaluarea de la egal la egal.
 Profesorii ar trebui să creeze o atmosferă de interes pentru fiecare elev atât în munca sa,
cât și în munca întregii echipe ale clasei; stimularea apariției satisfacției emoționale din
procesul de învățare, avansând și arătând succesul atât al copiilor individuali, cât și al
grupurilor de școlari în procesul de învățare.
 Încurajarea elevilor să folosească diferite moduri de a îndeplini sarcinile din clasă fără
teama de a greși, exprimând o opinie greșită, merită să recunoaștem dreptul copilului de
a greși, învățând să trateze eșecurile ca pe ceva deși inevitabil, dar util.
 Este indicat să se formeze la elevi o evaluare adecvată a propriilor capacităţi.
 Să se creeze o situaţie pedagogică de comunicare care să permită fiecărui elev, indiferent
de gradul său de pregătire pentru lecţie, să manifeste iniţiativă, independenţă şi
ingeniozitate în modalităţile de obţinere a cunoştinţelor.
 Stimularea motivaţiei activităţii educaţionale a elevilor din ciclul primar prin utilizarea
elementelor de competiţie în clasă.

32
 Să coordoneze influenţa principalilor factori socio-pedagogici şi psihologici asupra
sferei motivaţionale a elevilor din ciclul primar.
 Pentru creșterea activității educaționale a elevilor din ciclul primar, este indicată
implicarea părinților să-și ajute copiii în studii.
 Să studieze, să generalizeze, să implementeze cea mai bună experienţă pedagogică
asupra problemelor studierii motivaţiei activităţilor de învăţare ale elevilor.
 Cadrele didactice din ciclul primar să analizeze în timpul lecției diverse modalități de
îndeplinire a sarcinilor propuse de copii, să noteze și să susțină toate manifestările
activităților care contribuie la realizarea scopului de către elevi.
 Să discute cu elevii la sfârșitul lecției nu numai despre ce au învățat, ci și ce le-a plăcut și
de ce; ce le-ar plăcea să facă din nou, dar să o facă altfel.
Recomandări pentru părinți privind formarea motivelor de învățare la elevi:
 Să formeze la copii o atitudine pozitivă față de școală, profesori și colegii de clasă.
 Ajutorul de la părinți ar trebui să fie chiar sub forma unui succes mai puțin vizibil în
învățare și să se concentreze asupra acestuia.
 Aprobarea și încurajarea provoacă emoții pozitive copiilor, sunt o acțiune motivantă.
 Să dezvolte independența în toate problemele copilului, să mențină un regim flexibil de
muncă și odihnă.
 Să ia în considerare caracteristicile psihologice ale copilului, starea lui emoțională, tipul
percepției lor asupra lumii, tipul de temperament.
 Să trateze copiii în funcție de vârsta lor. (Cerințele ridicate duc la creșterea nivelului de
anxietate, subestimarea- la scăderea motivației și a performanței academice).
 Să contribuie la reducerea anxietății și a fricilor.
 Să critice și analizeze doar acțiunile elevului, și nu personalitatea lui în ansamblu.
 Să nu compare copilul cu alți elevi, ci doar cu el însuși.
 Să ofere sprijin copilului, iar când se obține chiar și cel mai mic succes, să nu uite să-l
laude.
 Să contribuie la creșterea încrederii în sine și în abilitățile sale.

33