VIETI'A OPERELE SI IDEELE

LUI

GEORGIU SINAI DIN SINCJA

-3101s-e-

DISCURSULU DE RECEPTIUNE
DE

A. PAPIU ILARIANU
SI

RESPUNSULU

DE

GEORGIII BARI TIIT

IN SIEDINITA PUBLICA A SOCIETATEI ACADEMICE ROMANE DIN 14 E3EPTEMITRE 1869.

CU XIV ANNESSE SI UNU FAC-SIMILE.

BUCURESCI
TIP OGRAFII NATIONALE.
1 8 6 9.
www.dacoromanica.ro
 VIETTA OPERELE SI IDEELE
LIJI

GEORGIU SINCAI DIN S1NC'A

--.......tiar.,

DISCURSULU DE RECEPTIUNE
DE

A. PAPIU ILARIANU

SI

RESPONSULII

DE

GEORGIU BARI TII7

IN BIEDINITA PUBLICA A BOCIETATEI ACADEMICE BOMANE DIN 14 SEMEN/ME 1869.

CIJ XIV ANNESSE SI UNIT FAC-SIMILE.

BUCURESCI
TIPOGRAFrA NATIONALE.
1 8 6 9.

www.dacoromanica.ro
 VIETI'A, OPERELE SI 1DEELE
Lill

CEORCIU SINCAI DIN SINC'A

www.dacoromanica.ro
 A.

DISCURSULU DE RECEPTIUNE ALLU D. A. PAPIU ILARIANU.

----".-
Viétra, operele si ideele lui Georgiu Sineoi.

Epoc'a in care a trait Sincai, si Itonzanii cei mai inseninati

de pe Wand.
Domnii mei!
I. Mai inainte de a vorbf de G. Sincai, viéti'a, operele si ideele lui, dati-mi
voia a dice puçine cuvinte despre epoc'a in care a traitu ellu.
In ultimii anni ai seclului trecutu se implinesce evolutiunea cea mai 4n-
semnat6ria in viéti'a omenimei. Institutiunile invechite alle trecutului se res-
t6rna, si o n6ua era se itmugurédia : se proclama drepturile omului si alle po-
p orului.
Acésta opera marétia erá reservata, eá totu ce e mare, gintei latine, pen-
tru ca ei Jupiter a destinatu imperiulu lumei: Imperium sine fine.1
Pre cânclu pamAntulu se cutremurá sub passii gigantici ai Latiniloru de la
Appusu, ce face4, se vedemu, colonni romana assiediata de Traianu in Daci'a
spre a representá si apperá civilisatiunea latina in Oriente?
In Dada superiore, ea erá ingenunchiata si strivita sub Goti si Huni ; in
cea inferiore, unailiata si desonorata sub Turci si Greci. Din coa si din collo
de Carpati, class'a intelliginte parassisse de multi' usulu limbei Romei. Po-
porulu mai ea pierdusse consciintra de sine.
Inse, germele vietiei nu erd attinsu.
Popórele presimtu instintivu cutremurulu revolutiuniloru mari ce le ascépta.
Acestea 'si au precursorii lorti.

Virg. Aeneid. I. 278-9.

www.dacoromanica.ro
 2

Din culmea ce desparte seclulu XIX de allu XVITI, vedemu ivindu-se, in

tac) phrtile Dacieloru, una numera de barbati, cari, attinsi de suffiarea epocei,
striga ca unu viersu potinte : Desceptati-ve Romani de la Resaritu, fii ai
Romei, frati ai Latiniloru de la Appusu I
De atuuci mai ca séma, incepura Romana a revenf la consciinti'a de sine :
ide'a Romanismului de atunci reinviià in Oriente.

II. Cari sunt acesti barbati predestinati, carii, ca finca seclului trecutu si
inceputulu seclului presinte, insufflati de geniulu Romei si aula Daciei, ne re-
chiamara, dupa o amortiélla de secoli, la consciintfa de noi insine ?
Primii apostoli ai Romanismului se arréta in centrulu Daciei lui Traianu. .
Pre la mediula seclului XVIII, nemoritoriulu Romanu, episcopulu loan In-
nocentiu 11liculu, incepe a tramitte tineri la Roma,' carii veniau apoi a casa,
inspirati, nu de Rom'a Papei, ci de Rom'a imperiului sempiternu. Unulu din
acestia, Gregoriu .11faior, fft cellu de fintaiu professoru de limbi si sciintie in
acólele romane infiintiate in Blasiu la annulu 1754.1
Atatu Romanii erau insetati de invetiatura, incatu, pre 15oga t6te p6decele
ce li se puneau, inca de pre la 1754 preste 300 de invetiacei erau la sc6lele
din Blasiu, pre carii. episcopulu Aron 'i tine4 tu pape, la setbatori si cu fier-
tura, pre unii inca si ea haine si cu chrti. Limnt latina fórte bine se pro-
punefi, pentru aceea currAndu se si vestira.3
Aceste sc6le romane, apoi institutele de la Rom'a, de la Vien'a, si de alunen,
si mai adaugu eu, presimtiulu suffihrei epocei cei neme, produssera o séma de
barbati ehroru assernenia, Romanii, cutediu a dice, de abilt au pin astadi.
Étta cei mai illustri din acesti apostoli ai romanismului':
Samuil Klein sé'u Miculu, nepotulu episcopului Innocentiu,
Georgiu Sincai si
Tetru Maior,
trei lucéferi pre firmamentulu literaturei romane, carii, ei cei de antiliu, au
deschisu cartea limbei si adeverant carte a istoriei romane.
Episcopii dela Oradea-mare, Dorobantu si Vulcanu, patroni si amici ai cel-
loru de susu, mecenati ai litereloru romane, contimporani ai mitropolitului
Iacobu din Iassi, toti trei transilvani.
Molnar, oculistulu, care tractà cu Choria si Crisianu la 1784, care pre la
1788 scrisse grammatica, pre la 1799 retorica romana, s. a.
Tempea, collegu allu lui Sincai in directiunea scóleloru romane, admiratoru

' S. Klein sén Ifficulu, la Cipariu in Acte si Fragmente istorice-beserecesci, p.96. Gel de
Antain tramiss1 1 Rom'a fura: Aror, apoi Gr. Blaior, Caliani s. a.
' Acte si Fragmente, p. 217-224 -- Pee la 1759 Gr. Maior se ocupa cithierarea unui die-
tionarin.
3 S. Klein la Cipariu in Acte si Fragmente, p. 106.

www.dacoromanica.ro
 3 ----

alu lui Micalu si Molnar, si cunoscetoru profunda allu limbei si istoriei

romtlne.'
Iorgovici, din Banatu, linguista si filosofu adkcu, juristu si mare Ron:
care, convinsu ca .limb'a si natiunea cu acellasi passu passiescu. inainte
de acést-a cu 70 de anni, pre la 1799, are curagiulu nu numai de a curati
limb'a de strainismi, dar. spre uimirea cunoscetoriloru de astadi, de a o ina-
vuti applicindu principiulu etimologiei si allu analogiei, intocmai precurnu le
applicitmu noi astadi, dicAndu ea : de nu va placé Romkiloru de atunci, se
voru afflá intre urmatori, la cari va placé ce e allu natiunei n6stre.»2
Tichindealu, care, prin Fabulele sélle, pre la 1814, invetiti : 'se finw noi
.toti Românii un'a : nu e aicea Grecu séu Latinu, Unitu sén Neunitu un'a
.trebue se fia naffs, romkésca. Mintea (esclamá, ellu) manta natia daco-
. romanésca, in Moldov'a, in Ardélu, in tiérea, ungurésca ; Minteal cAndu te
vei lumind cu invetiatur.a, cu laminatele fapte bune te vei uní mai alléssa
«natia pre pamktu nu va fi inaintea ta..
Mehessi, consiliariu de curte, autorulu principaiu allu supplicei natiunei ro-
mâne din Transilvani'a dela 1791.3
Consiliariulu Stefanu Costa, dela care Sineai primi documente istorice, pre-
cum diplom'a lui Michai.0 Vitézulu, prin care acest-a intariA articolii dietei
din Alb'a-Iuli'a de la 15994 s. a.
Insusi episcopulu Bobu, care se ocupà, pre 10nga ckti beserecesci, si cu
dictionariulu limbei.
Colossi,'
Ktirössi,6
Budai-Deleanu,7
I. Corneli,a
ale chroru studie de limba storcu mirarea si gratitudinea cunnoscetoriloru pin
astadi.
Vaida, juristulu si professorulu.
Apoi Lazar. care, precumu .2Vegru cu spad'a, de asemenea ellu cu cartea a

Vedi Cuantarea inainte a Grammaticei lui Tempea de la 1797, in Anness'a I.

2 Vedi Observatii de limb'a rumdtasca prin Paulu lorgovici (acute. Bud'a 1799. in 80.
Retiparite si in Currier de ambe sexe, period II, ¡ese afara de dedicatiunea c6tra epise,opulu
bannovici.
3 Sincai in Chronica la a. 1653.
Sincai, Chronica la a. 1599.
5 Prefatiunea Dictionariului de Bud'a, si Istori'a pentru inceputulu Ronaniloru de P. Major.
2. edit. p 190.
6 Cipariu, Principia dc litnba, p. 317.
Idem, p. 322.
Prefatiunea Dictionariedni de Bud'a. Elegf a lui Sincai, nota 25. -Vedi ai o eorrespon-
dintia in Archironiu Cipariu.

www.dacoromanica.ro
 4

mana, tredi muntii se spuna Romaniloru de sub domni'a fanariota ca erau

Romani.
Doctorulu Romantiai, cu .alle carui fondatiuni se luminédia pin astadi ju-
nimea romana de preste Carpati.
Apoi poetulu si advocatulu Vasilie Aron.
Prè-invetiatulu doctor Vasilie Popu.
Si alti multi,1 carii, persecutati de mórte de inimicii numelui romanu, mu-
rira mai toti inainte de timpu.
Atati RO,i1M3i, atati invetiati, produsse, mai cu séma directiunea nationale
a invetiaturei din Blasiu, precumu si spiritulu si putérea epocei, in midi-lo-
culu cellei mai revoltatórie apesari, sub care gemeau bietii Romani de preste
Carpati, candu pre copii 1 tèriau cu putdrea de la scóla si-i puneau la bivolii
domnesci,2 si pre popi 'i smulgeau din beséreca spre a-i tramitte la lucru io-
bagescu.3 . Gérnetulu apeskei se resimte in tate lucarile acestoru barbati, si
resunetulu vécei Ion' petrunde pin astadi tóta iniea de Romanu. «Ei, prin lu-
scrarile loru, el prin unu toiagu allu lui Moise, au despicatu (dice D. Heliade)
so mare de intunérecu ce tineá, pre Romani de cindea pamêntului fagaduintiei,
si facura se tréca din col de Egyptulu minciuniloru, si se-si cunnósca adeve-
sratulu si maritulu loru inceputu ... Cetiti tinerilora, pe Paulu lorgovici, P.
Illaior, Tichindealu, Sincai... si veti invetia inteinsii si limb'a vóstra, si
sceea ce au fostu mosii vostri, si ceea ce veti puté fi, de veti urml invetia-
stureloru loru. Acestia toti au fostu jertf'a inchinarei loru intru slujb'a na-
stiei, si m6rtea loru rae fi o vecinica dovada a inaltei loru solii, si a impli-
snirei ei cu desevirsire.,

III. Se vedemn acumu ce 6meni produsse acéstasi epoca jn Daci'a inferiore,

in Remada si in Moldavi'a.
La unu scriitoru romanu, anume Fonteius, se affla insemnatu unu vechiu o-
raclu in carmeni, ce se trageá inca deba Romulu, si in care se dice, ca, a-
tunci Fortun'a cea buna va parassi pre Romani., candu 'si voru uitá, de limb'a
parintésca.4
In adeveru, in imperiuIu remanu-orientale, in seclulu VI, sub imperatulu
Foca, limb'a romana fa inlocuita prin cea grecésca, si imperiulu romanu-o-
rientale devenì grecu-bysantinu, si merse apoi cu passi répbdi spre eadére.

' Ar fi lungn a-i numera pre toti, precia= pre Constantinu Loga, fostuiu calla Antllin in-
vetiatoru allu seólei romfineeci din Pest'a, apoi la cea normale din Arada, imprenna en docto-
ruin losifu torgovici, loan Mihutiu s. a. Vedi P. Maior, Istori'a pentru inceput. Romiin. 2 edit.
p. 260.
2 Istorea Rom. din Dec. Super. I, 196.
3 Vedi in Anness'a 11, doenmentuln de la 1767.
' Lydu, 1. II. 12. la Cipariu, Principia, p. 86.

www.dacoromanica.ro
 5

Dada, inca de atunci, se desfaca de imperiu, si in legatura cu Slavii erd

pre ad se-si uite originea si limb'a.
De abid eôtra finea seclulu,i XVI, mai AntAiu in Transilvani'a, apoi si din
coa de Carpati, incepusse a se introduce ca incaulu limb'a nationale in besé-
ree'a, apoi si in administratiunea romana, candu, cu inceputulu seclului XVIII,
domnfa Greciloru ginte purtrre fatale Romanilorua cumu dice Del Chiwo,1
essila limb'a romana, introduce limb'a gréca, si in cursu de unu secltr erd pre
ad i se têmpésca de totu sentimentulu nationale.
Sub asta rusin6sa domnfa, scelle, séu nu erau de locu, sdu erau grecesci.
aNe final sc6le, erá, multa prostiaa dice Grigorie voda Ghica allu Molda-
viei pre la 17432 Dieu! multa, daca fruntasii de atunci ai Romanfei nu se
indoiau de a adressá, dommilui loru Constantinu Mavrocordatu o dorintia si pro-
puuere cd acést-a : a ori-care fecioru de boiariu, care nu se va sili se mérga la
ainvetiatura si se invetie carte ellinésca, se nu ha vrednicu a se inaltid la ste-
a pen'a boiarfei..3 Domnii greci, adeca, se apucassera a intemeid sc6Ie grecesci
in tierrele romane. Aste sc6le purtc.0 nume de Academie. Erau cate doui trei
dascali de limb'a greasca, Mite bine platiti. Unulu dinteinsii se chiamá a das-
calulu cellu mare., Erá si ate unu dascalasiu romanu, platitu cd in bataia
de jocu, pentru carte besereasca, moldovenésca séu romanésca, pentru a sc6te
popi, scriitori si cantareti. Si acést-a, pre la 1748, 1793, 1803 si urma-
torii.4
Multime de- Greci din OW pàrtile lumei venid in tiérra cu dr6i'a si se assie-
did aici cd a casa. Bucurescii, ca dreptu cuvêntu se priviá de urbe gre-
césca.5
Partea cea mai mare a eleviloru din sdlele publice erd Greci, si acestia,
ér nu fiii Romaniloru," se intretinedu la scála cu §pesele societatei romane.6
Pina si prin casele private dascalii erau calugeri greci, carii fugiau de urri-
tulu monastirei séu cercau occasiune de a scapd de acollo.7 Wolf, ca si Rai-

' I Greci, spezialmente Constantinopolitani, sono stati sempre fatali per la Valachia, ogni
(pal volts ne hanno avuto il commando. Del Chiaro, lstoria delle moderne rivoluzioni della
Valachia. Venezia 1718. p. 206.
3 Uricariu, I. p. 58.

3 Vedi anaforaoa boiariloru din 9 maiu 1746 in archivulu Statului. Diariulu Traianu,
1869, No. 29.
4 Uricariu, I, 58 si 117; II, 53.
5 Leukothea; Eine &Lambing von Briefen eines geborenen Griechen uber Siaatswesen,
Literatur und Dichtkunst des neueren Griechenlands, herausgegeben von D. ICarl Iken. Leipzig,
1825. 1, 256.
b Uricariu, I, 58, 64 si 71. Leukothea, I, 57, 248.
7 Raicevich, Osservazioni intorno la Valachia e Moldavia. Napoli, 1788. p. 255. Sulzer,
Geschichte des transalpinischen Daciens. Wien, 1782. II!, 8: .Von einem ausgehungerten, ver-
driisslichen Mönche oder Kaluger... kann man nichts besseres ervvarten.

www.dacoromanica.ro
 6

cevich, assigura ca acesti dascali erau tau ce se 'Ate mai ignorante si mai
deprli.vatu.1
De assemenea, si in scélele publice, de si erau Addussi de dascali, Grecii cei
mai instruiti, progressulu erá pr¢-neinsemnatu, precumu incredintiéza toti con-
timporanii, straini si indigeni.
Anume .Raicevich, pre la 1788, dice ca, se invetiA gramanatic'a gfecaca si
logic'a lui Aristotele. Cellu mai celebru din acesti dascali grecesci ava, dice
ellu, talentulu de a scrie una volume in 4° asupea phrtii a patea din gram -
matic'a lui Gasi. Acollo erá vorb'a de astronomia ce nici odata nu invetiasse,
si de descoperirea Americei; se maltratan deistii franci, si se tratau de igno-
ranti toti scriitorii moderni, pre cari nu-i cetisse vre odata. E unu faptu, mai
adauge Raicevich, ca acesti doctori greci erau in generala Mae ignoranti, ei
nu se occupau téta viétfa de cátu de minutie grammaticali, ara vre o spoiéla
macar, de sciintie au de litere., si ara de nici unu gustu.2 Wolf nu se
p6te indigná, de ajunssu de tautologiele si pleonasmii acestoru dascali grecesci.
Se invétia, dice ella, ca deosebire limba ellena. Si ca telte acestea, nu gas-
sesci unula la suta, care, departe se scia commentá, se péta macar ceti ca
folosu vechii scriptori ai Greciei. Pre la 1796, nici intre professorii din Iassi
nu se gassig unulu macar care se fia coprinsu geniulu limbei grecesci. Metho-
dulu lora e pedanta, si ciarlataneri'a lora literaria se platesce Mite scumpu..3
Sutar, in Romonfa, e mai aspru de cb.tu Wolf in Moldaii'a. Vorbindu de
grammatic'a in patru volumeni in 4' a lui Neophitu, calugeruln greca dela
Slatari, originaria din More'a, ellu dice: .0 grammatica in patru volumeni! s-
cum me dumerescu ea pentru ce Grecii si Romanii invétia la acésta limba in
curgere de eke 20 anni. Dar ce se dicemu despre invetiatori si sc61a, cari,
ca assemene methodu, n'au .sciutu produce unu singuru poetu séu oratoru, cu
atatu mai pu9inu vre una invetiatu..4
Acést-a erá, opiniunea strainiloru despre sc6lele grecesci din tierrile române.
Nu altmintrea judecau Românii cei ca minte.
Mitropolitulu din Iassi, Iacobu Stamate, contimporanu cu cei de susu, con-
damna in modu officiale, methodulu dascaliloru din scélele de atunci din Iassi,
in cari, dice, se einvétia cu intunecare din celle nesciute la celle nesciute, cu
numiri Si cu camíne .si cu multime de cuvinte insarcinându mintea uceniciloru,
si poruncindu-le acelle numai date loru se cetésca si cá, papagallii se le invetie,
de rostu, nimica ca totulu sciindu séu intiellegadu din celle ce invétia, din-
care pricina mai si 10 si 12 anni imbetrttnescu in grammatica ucenicii.... vor-

Raiceach, I. c. 1Volf, Beitriige zu einer statistisch-historischen Beschreibung der Illaldau,

Hermannstadt, 1805. I, 179.
2 Raicevich, p. 243.
a Wolf, I, 176,177.
Sulzer, III, 7-11.

www.dacoromanica.ro
besce apoi despre a technologicescile lora bärfelli care tAmpescu mintea uce-
niciloru, prefacu si strica judecata ei.a '
Aveau inse aceste sc6le unu meritu, dar nu pentru Romani. Elle erau
scöle nationali grecesci. Dascalii erau cei mai inflacarati patrioti elleni.
Bucarescii mai allessu, si scólele de aici, eraa vatea agitatiunei grecesci,
vatra ellenismului preste totu. Dascalii vorbiau grecesce côtra Greci. Spuneau
juoimei, ca Zefs, de ar fi venitu se vorbésca, numai ellenesce ar fi vorbitu;
ca Natur'a de va graí vre oclita, namai ellenesce are se traésca; ca isvorulu
bi mum'a a tote este limb'a si invetiatur'a ellena. Le descrieau apoi pre eroii
anticei Ellade, si apesarea nesufferita sub care gerneau Grecii de acumu. Atitiau
patriotismulu si invitau la sacrificie. Si sacrificau Românii alkturea ca Grecii pen,
tru Greci. Pe la 1810-11, se formä in Bucuresci o societate literaria greco-
dacica séu eteria filologica, si in Vienn'a se fondà Logios Hermes.' cu bani
romilnesci, pina ce apoi pre acestu allu nostru rominescu paméntu isbucni
cd, a casa eteri'a greasca.
In st,61'a greasca Romttnulu invetid a admird totu ce erd, grecescu, ér pro
sine se sinaid, umilitu cd RomAnu, si in umilintra sea despretiuid totu ce ad
romänescu. Caracterulu românu se alterà. Sub influinti'a domníei si sc6lei gre-
cesci, si prin améstecula singelui, Rominulu deveni scepticu si indifferinte.
Inimici daturali cd liaicevich, Wolf, Sulzer si .altii, ne compatimescu.
Vorbindu noi astfelu de dome& secolara a Greciloru in tierreln romAne,
gässimu ca calle a insemná ceea ce a dissu Sincai vorbindu de Despotu-voda.
Ella dice: aScriindu eu asid aspru despre Despotu, n'amu vrutu nici vréu se
vatemu vre una !Amu, ca némurile tóte au pretiu inaintea mea, numai se nu
fia de naravula lui Despotu.a3
In assemeni impregiurari, multi Romini, insemnati prin patriotismu si in-
vetiatura, indesiertu ama cautd pro aceste timpuri in tierrele
Cu tóte acestea, Geniulu Daciei nu parassi de totu pre Romini nici in a-
césta epoca de urgía, de umilire si de desnationalizare. Gassimu si pro atunci
mai multe nobili suflete, mai multe inalte intelligintie, cari lucrau cu ardóre si
se luptau cu curagiu pentru binele natiunei: cd Iacovu I, mitropolitulu Mol-
daviei, care, pre la 1752, impreuna cu totu clerulu moldovenescu. fad' carte
de legatura si de mare blestemu asupea tuturoru acelloru, paménteni séa straini,
carii in ver-ce chipa s'aru ispití de a pune vre odata, in vre o eparchia a Mol-
dovei, catu va tral acésta de Dumnedieu padita tiérra, episcopi séu mitropoliti
straini, Greci, ér nu pamenteni ;4 cd, acei venerabili beträni bojar, despre cari

' Uricariu. III, I2--22.

1 Leukothea, T, 247-256; cf. 126.
3 Sincai, Chron. a. 1563.
4 Uricariu, 11, 236.

www.dacoromanica.ro
 8

serie Raicevich, ca cu data religiune se purtau côtra vechile datine alle tier-
rei, in catu sub bata domea gredsca nu voira a vorbi macar vre odata gro-
casca;' cd alti multi apostoli ai nationaliatii, carii, spre a puté lucra mai
in voia in sensulu dorintieloru loru, imbraccara hain'a, pre atunci mai vena-
rata, a calugeriei, si intiellegAndu prin instintu, de ce insemnetate este limb'a
pedru o natiune strivita in respecta politicu, lucrau Cu staruintia spre a tra,
duce dalle besérecei in limb'a romana, el nu cl6ra se se stradre grecéscia
si acollo de unde, in secluiu precedente, Romanii incepussera a lapecla cartile
slaviine. Ar fi lungu a insirá, pre toti acesti prelati si preoti romani, carii in
totu aceIlu seda a:tu au fostu occupate tronurile romana de precupetii greci,
implura tiérea ca mii de carti de acalle ce sunau romanesce la urechi'a popo-
rului intregu, de la nascerea pruncului, cumu dice D. Odobescu, pin la astru-
carea mosnégului : Romani, ea. nhitropolitii Danlil si Grigorie; ca virtuosulu,
instruitulu si manirulu pielatu romanu Filaretu, care nu puta tiné mai multu
de doui anni scaunulu mitropoliei, din mult'a urra si invidia ce purtau Domnii
greci asupra-i ; cd Cesarie episcopulu de Ramnicu, demnu successoru allu lui
Damascenu, Innocentiu si Clemente, si amicu allu lui I. Vacarescu ; 6 Iosifu,
antainiu episcopu de A rgesiu, originariu din Transilvani'a : numai doui Romani
cunnoscu, dice Sincai pre la 1804; sciindu serie romanesce cumu se cade. pre
Samuil Klein si pre episcopulu de Argesiu.2
In fruntea literatiloru profani stau Vacarescii.3 In deosebi se admitimu pre
Ianache Vacaresculu, care, si:lupa 1681 de anni dela Traianu,. la 1787 dupa
Christu, in acestu intunérecu fanarioticu, presinta compatriotiloru o gramma -
tics romana, un'a din celle de antaiu, si lassa urmasiloru cellu mai nobile le-
gata ce putea lassd unu Romanu de geniu posteritatei sélle :

Urmasiloru mei Vaccaresci,

Lassu veme moscenire :
Crescerea limbei romanesci
Si a patriei iubire.

IV. In Moldavi'a se insemna,mu pre Mitropolitulu lacobu Stanaate (1792

1803), Ardelianu de nascere, care, impreuna ca logofetulu seu Gligorasiu, se
occupd cu chronologi'a Domniloru si a Mitropolitiloru Moldoviei,4 combated,

1 Raicevich, p. 255.
2 Sincai in Epistola ad Lipszky.
3 Pespre miscarea literaria a Rombiloru din tiérea romandsca sub Fanarioti, vedi serie-
stiri'a ce-mi &misa D. Al. Odobescu, in Anness'a 111.
' }Vol f, 1, 141, 284. Vedi si Psaltirea tiparita in Iassi la 1794, (al iusemnarea Domniloru
Moldovei. Despre Gligorasiu, vedi 'Volt; I. c., precunatt si II, 19, nota m). Sulzer, III, 506.
Hajdeu in Analise literaria (Raicevich).

www.dacoromanica.ro
 9 --
precumu vediumu, systhem'a cea témpitória a Greciloru din sc6lele de la Iassi,
si staruiá pentru invetiarea limbei latine ftrébuit6rie si spre indreptarea si
impodobirea limbei moldovinesci.
Amfilochie, episcopulu .de Chotinu, scrieá, pre la 1795, despre originea ro-
mana a palmei domnesci din Moldov'a.2'
Mitropolitulu Veniaminu, urmatorulu lui Iacobu, contimporanulu lui Vulcanu,
mecenatu ca si acest-a allu literelora române. Multime de chrti beserecesci se
tiparira sub dAnsulu.
Neputéndu-i numerá pre toti, se incheihmu Cu vorniculu Beldimanu, bigiui-
torulu Greciloru, care in Tragedi'a sea resume gémetulu innabusitu unu
secolu allu Româniloru din Moldavia.3

Barbati carii se se occupe. wai cu de a dinsulu cu originile si isiori'a Ro-

mAniloru, sc6l'a grecésca nu puteá, produce. De ad vine ca, cartea de legi
de sub Matheiu-Bassarabu, erá mai cunnoscuta Ardeleniloru de cAtu Munteni-
loru,4 si ca, pre candu 'Blasianii possedeau mai inainte de midi-loculu seclului
trecutu, afara de Miron Costinu si alti chronicari, pina si chroniculu lui Can-
temiru, Iassianii pre acestu din urma de abiá '1u cunnoscura pre I 1835,
&Ida apoi '1u si tiparira dupa manuscriptulu din Petroburgu.5

' Uricariu, III, 19.

2 Hajdeu, Lunatia, III, 58. Amfilochie tradusse, la 1795, geografi'a lui Boufler, din itAlie-
nesce in romAnesce, adaugéndu la fine si insemnarea Domnilmu Moldaviei. Wolf, I, 6, 284.
D. Hajdeu ne mai arréta o Aritmetica de dénsulu, totu de la 1795, care inse nu e prim'a a-
ritmetica romina. Totu domnia sea apune ca Amfflochie lassasse in manuscriptu si o istoria a
Moldaviei, care se pastrA adata la protoereulu *Rodostatu, n tinutulu Chotinului, uncle o fedlusse
parintele seu.

3 Etta cumu serie Beldimanu despre Greci:

Toti din marginile lumei in Moldov'a adunati,
Veniti golli in atraje préste, in abate imbraccati,
Dupa ce au faautu stare, si ton s'an imbogatitu,
In sinulu patriei ndstre ei Andiu an pusu cntitu.

4 Sulzer III, 72.

5 Chroniculu Romano- Aloldo-Vlachiloru, publicatu in Ind la 1835. Engel '1u vediusse in
manuscriptu, la 1800, in Blas:u in bibliothec'a monastirei. Samuil Klein spune ca unchiu-sen, e-
piscopulu Innocentiu, 'Iu eumperasse in Vienn'a, pre la 1730, de la nun uegutiatoriu care fus-
Besse in Petroburgu. Engel Lateratur der IValach. und Mold. Geschichte, p. 26.

www.dacoromanica.ro
 lo

Dintre Grecii stabiliti in tiérra inca do abiti affiamu vreo trei-patru insi,
ca fratii Tunus Philippid,2 Photino,3 occupandu- se cu istorfa tierrei.
Astfelu, istorra si statistic'a romana ajunssessera pro mitnile unoru Nemti,
Sassi, Unguri, ca. Sulzer, Roicevieh, Gebhardi, Engel s. a.
Terminandu despre starea intelleetuale a Romaniloru sub Fanarioti, se nu
uitamu ca pre la capetulu seclului trecutu se introduce in tierrele romane stu-
diulu limbei francese,4 evenimentu in adeveru providentiale si de mare impor-
tantia pentru linma.ni, in privire gain literaria, can/ si politica si nationale.

V. Se amintimu si doui-tt'ei Meso-Romani din acésta epoca. patrioti si e-

ruditi distinsi.
Theodora Cavalliotti, invetiatu protopopu romanu din Moscopoli in Macedo-
nia, publica la 1770 in Veneti'a Protoneiria, care coprinde unu regiaru de 1170
cuvinte in grecesce, romanesce si a1banesce.5 'Tau pre atunci se publicara
in Moscopoli mai multe carti macedo-tomane.8
Const. Hadgi Cehani, din .Moscopoli, Romanu cu intinse cunnoscintie, care
communich lui Thunman multe sciintie despre originea, limb'a, intinderea,nu-
merulu populatiunei, i alte impregiurari ale Macedo-Romaniloru si Albaniloru.7
Daniel, autoralu dui dictionariu grecu-modernu meso-romanu, bulgaru si
albanesu, tiparitu in Vienn'a la 1802.8

' Cartea e tiperita greeesee la 180f) in Vienn'a. Fred Tunusli aunt uumai cditori ai manu-
seriptului familiei Cantacuzdnu. Totu dupa manuscriptulu familiei Cantacuzinu 'si tacit si Rai-
cevieh Breviario chronologico delli principi di Valachia. Vedi Engel Lillerhiur der Wal. cte. p. 49.
Manuseriptulu Cantacuzinu erA cunnoscutu Blasianiloru, si anume lui Klein si Sincai, cellu-
puvinu partea istorica, precumu se vede din estractele ce tramitte Klein lui Engel la 1802 (En-
gel. I. e p. 94.), si din Anonymus Valachicus citatu de Sfaeai in Chronica. Manuseriptulu
P. Cantaeuzinu publicatii de Tunusli numai in traducere greasea, se affla in MS. completu a-
tiltu grecesce eilta si %rominesee, in Blasiu la D. Cipariu. Vedi Archivu petaru filologia si is-
feria, No. XXVII. D. Gr. Manu din Bucure.sei inca possede MS. p. Cantacuzinu. Edi-
titmea Tunusli e tradussa de D. Sion.
2 Philippid erri, professor in Iassi, omu .ou cunnoscintie variate, dar fitra de nici untt methodu
in seóla. Vedi Leucoihea, II, 79. Istori'a Rumuniei facuta de denliulu e publieata in Lipsra
la 1816.
3 Publieatu in Viemia la 1819; tradussu de Sion.
Raicevich pre la 1788 serie: .la Pranzese e motto in yoga, e vi solio anche delle Dame
che la parlano..
Thunman, p. 177.
6 Rosa, Cerceiiiri despre Ronuinii dc din collo dc Dunare, in traducerea romitua; p. 59.
' Thunman, p. 179, not. k.)
Sergiu Hagiadi, in traducerea Cercetitriloru lui Rosa despee Romilnii de din collo de Du-
nare, p. 59 in nota. Vedi si Lcalie, Researches, p. 381 seq.

www.dacoromanica.ro
 11

Dr. G. C. Rosa, publica la 1807 o scriere intitulata : Cercethri dc,pre Ro-

manii de din collo de Donare.'
M. G. Boiadgi, publica. la 1813 in Vienn'a, grammatica macedo-romana, ca
testa greca si germanu.2

ttta dar in acésta mara epoca Romani eminenti in tóte pàrtile Daciei lui
Traianu si a lui Aurelianu.
Lucra demnu de insemnatu, Romanii cei mai assupriti, cei de sub jugulu
ungurescu in Transilvani'a si Banatu, si cei de sub urgissitulu despotismo allu
ierarcbiei grecesci in Macedoni'a, produssera literatii cei mai illustri.

VI. Acesti Romani luminati au attinsu tóte ideele romanismului. Pre la

1 795 se formasse in Transilvanra 'pina si planulu intemearei unei societati fi-
losofesci a némului romeinescu. Asta societate aved se se occupe cu t6te sciin-
tiele, si in deosebi ca istori'a Romaniloru ; ea se pusesse in relatiuue directa
cu Bucurescii.3
Asiadar nici onórea ideei unei societhti literarie a toti Romanii, nu ni o
lassara neSue acesti mari literati si departe vedietori Romani de pre la finca
seclului trecutu. Ide'a a fostu mare, dar inimicii progressului romana des-
Lullu de tari spre a o sugrumh indata in nascerea sea. Se fimu poi mai ferici!
A face biogratfa atatoru Romani nemuritori, ar fi o lucrare demna de dum-
nea-véstra, dar pré-difficile pentru mine, si pré-intinsa pentru solemnitatea de
astadi.
Am allessu unulu din toti, a chrui viétia mi s'a parutu mai instructiva, si
alle carui lucrki resumu ideele, nu numai alle cellorualti Romani de pre a-
tunci, dara potu dice alle Romanismului pentru totu de a un'a.
Dati-mi voia a vorbi de viétra, operele si ideele lui Georgiu Sincai.

' Inca 6 carte de la Rosa despre sedero si lectura rominésca eu litere latine, Buda, 1809,
cunnóscemu, inse numai din recensiunea lui Kopitar Kkinere Schriften, Wien 1857, 1,182. Vedi
Cipuriu, Principia, 89. Cereetitrile lui Rosa sunt tradusse in romfinesce de Sergiu Hagiade,
Craiov.a, 1867.
2 Ndua editiune de Maximu in Bueuresci. Boiadgi muri in Lucc'a. Cipariu, 1. e. lo
Leucothca, H, 198 si 203, vedenm illsemnate inca urmatóriele d6ue opere de Roiadgi: a) Orbis
pictus de Amos Comenius, tradussu in 10 limbi: latina, francesa, italiana, daco- si macedo-ro-
mana, neo-greca, rus., serb., ungur., si germ., in 4°, annunciatu in Vienn'a la 1819. b) Scurta
grammatica neo-greca pentru junimea greca si pentru Germani. Venda, 1821, la Dim. Davi.
doviki.
3 Vedi programm'a aces.tei societitti, in Anncss'a IV.

www.dacoromanica.ro
 12

ViétFos si operele lui

L Georgia Sincai s'a nascutu in Siamsiudu, séu la 28 februariu 1754, an-

nulu intemeihrei scéleloru din Blasiu, séu la 1753,2 chiaru cu o suta de anni
inainte de publicarea Chronicei sélle.
Siamsiudulu e una satu mare in scaunulu Muresiului in Transilvanfa, lo-
cuita de Romani si de Secui. In acestu sad' se affiau assiediati pariatii sei,
Ioan si Ann'a nascuta Gereg (G-recula), avèndu in possessiune. o parte de mo-
sfa nobilitaria straina.3 Tata-seu fussesse poslujnicu pre l'anga vladicia loan
Patachi.4
De altmiutrea, famili'a Sincai, vechi nobili, exornat quorum cera vetusta la-
res, se trageá, din Sinc'a-vechia, in tiérfa Oltului (tinutulu Fagarasiului). Odi-
niéra, partea cea mai mare a satului dtá mosia avitica a familiei Sincai. Totu
pre mosfa familiei a fostu intemeiata Sinc'a-nOua, presunm pre largu a pro-
batu acést-a Sincai la diet'a tierrei din 1792.
Pre cindu Sincai allu nostru era inca copillu, ambele sate fura militarizate,
adeca conscrisse in primulu regimentu rominu de margine, impreuna cu pos-
sessiunile lui Sincai si alle altoru nobili de acollo.5
Tata-seu Loan si mama-sea Ann'a si frate-sea Pantelimpn sunt ingropati in
Siamsiudu.6 Una alta frate, loan fiindu capitanu in allu douile regimentu

' Lad. Nagy, Orodias, Elegia XXV, not. 1 et 3.

2 Chronic'a lui Sincai a. 1354: La annulu acest-a mi-au venita inainte unu chrisovu Mitt
pré-luminatei familiei comitiloru Vass, carele astadi in 28 fevruarie alla annului 1809, eandu
tocmai am plinitu 56 de anni de crindu m'am nascutu pre lume, scriu in Sinme'a, satulu
comitatului Abauivar din Ungarra, in curtea maririlorn sélle, oh se le arretu multiamit'a carea
li se envine nu numai dela mine carele scriu, ci si de la aceia, peatru allu chror-a folosu
seria acestea.. De altmintrea, tau Sinoai dice la a. 1514 alla Chronicei, ea la 1774 plinis-
se 19 anni ai vérstei sélle; fir in not'a 7 a Elegiei spune ea erh de 20 anni chndu -fit insai-
cinatu ea propunerea retoricel si a poesiel in Blasiu, adeca la 1773.
6 Elogia, not. 3. .Hic residens pater metts non aviticam, sed pignoratitiam duntaxat quan-
dam portionem Nobilitarem possedit..
' Sincai, Cronic'a a. 1721, dice: .(pre) tatalu men loan Sincal l'au fostn data mosiuln mea
Andreiu lana (vladica ban Patachi) poslujnieu, si numai pentru aceea ran dussu a casa, pen-
tru ea rau afflatu odiniéra maturfindu palat'a vladicésca..
6 Elegia, not. 1.
Sincai, Chronica, a. 1470.

www.dacoromanica.ro
 13

romAnu de margine, cadia luptfindu-se vitejesce la Liirch lônga Rinu la a.

1795.
Mosiulu seu despre tata se chiamá, Andreiu. Frate cu acest-a eri rationis-
tulu de la Turnu-rosiu, Stefanu Sincai, care la 1705, navallindu Curutii asu-
pra Turnului-rosiu, perl si ansulu acollo. La a. 1738 allu Chronicei mentio-
néza pre iStefana Sincai de Sinca, carele fussesse deregetoru de camer'a cra-
ésca, in Blasiu..2
Mosiulu seu despre mama, NicolIze Gereg (Greculu). precumu povestii, ellu,
pre la 1708 treca de la Curuti la Lobonti, si fù intre acestia capitana pina
la pacea de la Satmariu dada se lassà, de 6ste si iutorcAndu-se a casa la RI
ciu se casatorl cu .Ruxanda Tbrök (Turcu) din Sacallu, care sate sunt in
cAmpi'a din comitatulu Turdei.3
Numai atAtu scimu despre famili'a lui Sincai. Ellu n'apuch 'pre semne a-si
plini promissiunea ce face la a. 17n. allu Chronicei unde dice despre o scris-
sória a boiariloru din tiérea. Oltului, ca o va adduce mai pre larga candu va
serie despre famili'a sea.

II. Tatalu lui Sincai nu erá, omu invetiatu, dar iubitoru de invetiatura. Ella
se adoperà a di fiului sea o crescere deplina. 'Lu tramise de mica la scól'a
din Sabedu, totu in scaunulu Muresiului, ci se invetie unguresce, fiindu a-
cestu satu locuitu. numai de Secui unitari séu ariani. Dar lui Sincai nu-i
pia& aici. Deci tata-seu 'Iu addusse preste puçinu a casa la Siamsiudu, unde
urma apoi mai multa timpu la scóra satésca sub preveghiarea si ingrigpa
parintésca.4
Pre la 1766, asiadar in etate cam de 12 anni, tramissu la Osiorheiu.
Aici, la Reformati, incepa se invetie cu multu progressu primele elemente, alle
limbei latine si unguresci, sub directiunea pré-invetiatului, professor Al. Ko-
vdsznai. Doui anni invetià in collegiulu Reformatiloru din Osiorheiu.5
Pre la a. 1768, Sincai, in etate de 14 anni, prin staruinti'a fratelui seu mai
mare, capitanului Ioan, treca la Clusiu, unde fù primitu de Iesuiti, ci in-
ternu, in seminariulu josefinu. Aici inve.ta grammatic'a si poetic'a in cursu
de pattu anni de dille, cu atita silintia si atAtu successu, in aft' nici unulu
din numerosii elevi ai seminariului nu-i puta disputi vre o data loculu
Uhl in studie.6
tr la 1772 lassà pre Iesuitii din Clusiu gpentru óre-ce nasarimba., prectunu

' Elegia, not. 6.

2 Sincai, Chron., a. 1705 si 1738.
Idern, a. 1708. Din Riciu se trage si tatala mien.
Elegia, not. 3.
5 Elegia, not. 4.
Elegia, not. 5.

www.dacoromanica.ro
 14

spune ellu insusi, si, pentru cá se invetie si limb'a nemtiésca, &Kit pentru
retorica la Bistriti'a sassésca. in gimnasiulu Piaristilora de acollo.I
Terminiindu retoric'a, in emula urmatoriu 1773 1h primitu in monastirea
de la Blasiu, si insarcinatu cu predarea retoricei si a poeticei in scálele ro-
mana de aici. Erg atunci Sincai in etate nutnai de 20 anni. Atatu de tim -
puriu '1u judecara superiorii demnu de a-lu inaltig, de pre banca in catedra.2
Dupa unu annu de proba el professor, la 1774, mitropolituln Gregoriu Ma-
jar, dupa opiniunea unatime a tuturoru, ér mai allessu prin staruinti'a si au-
toritatea lui Ignatiu Dorobantu, pre atunci prepositu in Blasiu, in urma epi-
scopu la Oradea-mare-, '1u tramise la Roma impreuua cu Petru Maior.3
Cinci anni stete Sincai in Rom'a, doui pentru filosofia, trei pentru teologia,
in collegiulu de propaganda. La 28 ianuariu 1779 prirni laure'a de doctor
in filosofia si in teologia. In Rom'a puse fundamentulu studieloru sale isto-
rice. Ellu ajunsse a fi numitu eustode allu bibliotecei collegiului de pro--
paganda. Multiamita cu deosebire cardinariului Stetanu Borgia, sectetariulu
collegiului, tóte bibliotecile Romei eran deschise lui Sincai, si anume :
vaticana, bibliotee'a sopra la Minerva, bibliotee'a benedictina, afara de
bibliatee'a

bibliotec'a collegjului, allu chrei custode erg precumu dissei, ella insusi. Cul-
legeá di si nópte cu o arcióre fh.ra de essemplu din chrti si manuscripte. Bor-
gia castigasse de la pap'a Piu VI, voia formale de a cetí t6te chrtile, si
celle oprite si damnate, si de a cercetá si consultá, tóte libliotecile. Ce e
mai multo, acestu cardinariu merse cu bunavointi'a pin acollo de-i toeml, cu
batiii sei proprii, unu preotu invetiatu care se-in duca, veri-dndu ar cere, priu
bibliotecile publice, si se-lu 'Arte si intruduca in societeire eruditiloru Romei.
De multe ori, Borgia singuru cautd si-i arretg differite chrti, pin scI ne-
cunnoscute, ce coprincleg ceva despre Români. Adesu '1u poftiá la més'a sea,
incongiurata de a pururea de sruditi ai Romei si stfaini, din alle chroru con-
vorbiri profitti in t6te privirile.4

HL Dupa terminaren studielorn sale in Rom'a, Sincai, intorcêndu-se 1a.

1779, se oprl, din poronc'a imperatessei Mariei Teresiei, in Vienn'a Austriei
pre unu annu, intrAndu in seminariuln S-ta Barbara unde se afflg eg prefectu
allu studieloru Samuil Klein, amiculu si compatriotulu seu. Collegulu seu
Petru Maior se intórse la Blasiu.5

' Sincai, Chron. a. 1604 Etegia, not. 6.

Sincai, Ciaron. a. 1604. Elogia not. 7.
3 Sincai Chron. a. 1604. Elogia, not. 8. 13.
Eleg. no1. 8. 9. 10. 11. Ciaron. a, 1604. Elementa linguae Daco-romanae, Viennae,
1780, in Praefatione. Vedi in Anness'a V prefatiunea aeestei grammatice.
Chron. a. 1448. 1599. Epistola ad Lipszky. Elogia, uot. 12.

www.dacoromanica.ro
 15

In cursulu cestui annu ellu invetià in Vienn'a catechetic'a si metodic'a in

sc6l'a normale de la S-ta Anna. De assemenea si dreptulu naturei, dreptulu
publica, allu gintiloru si dreptulu ecclesiasticu.1
In acellasi timpu publich in Vienn'a, Elementa linguae Daco-romanae, com-
puse de Klein, dar inavutite si intocmite de dAnsulu. Era se tiparésca pre lôn-
ga acésta grammatica si unu dialogu despre originea Romilniloru, dar nu la
ingadul censur'a curtei imperatesci de la Vienn'ar2
Noctuque diu que studia Sinai in Vienn'a, cerceandu bibliotecile si fach-
du-si insemdari din chrti si manuscripte pentru istori'a dacica. In Vienn'a
Inca cunnoscinitia cu cei mai insemnati istorici. Celeberrimulu Daniil Cor-
nides, .dd ciitu carele mai invetiatu, dice Sincai, n'a avutu coriin'a ungurésca
pre timpulu stuo, ellu ceila d ântâiu merse se vi:idia pre têneruln istoticu
romilnu, si reinase uimitu de multimea )documenteloru ce vediù la dênsuln.
Penhö, ca si Comides, 'In incuragiá si-lu imprumuta cu arti rare si cu ma-
nuscripte. Garampi, nunciulu apostolicu, deschise bibliotec'a nunciaturei,
cautându si arretändu-i ella insusi ciuti si manuscripte de cari putea a-
vé nevoia.3 In Vienn'a faca cunnoscintia si cu invetiatulu Hadik,. presiedin-
tele cancellariei bellice.4 De assemenea, ca Sulz' er, care 'i communica chro-
nic'a lui Miron Costinu.5 De la consiliariulu de curte din Vienda, Stefanu
Costa, priml, intre altele, diploma lui Micheal Vitézulu de la 1599, prin care
acest-a intaresce articolii dietei din Aib'a Iuli'a.5
Astfeiu lucra Sincai in Vienn'a, in etate de 27 anni, pre intrecute cu
Klein,7 la grammatica, la istoria, Mara de studiele normali si juridice la ea-
rl urma.

' Elegia. not, 13.

A Chron. a. 824.
3 Elegia, not. 15. 16. 17. Chron. a. 1223. 15/0.
4 Chron. a. 1448. .1n cata se atinge de invetiatur'a comitului Andrein Hadik, adeverata e-
ste ea an tosta nu nnmai gate invetiata (precunra insami am priceputu in annula 1779, dada
m'ara intarnata din Rom'a in Beciu, si am avutu norocu de a vorbi en amain ea ea una
presidentu allu cancellariei cei de dste), ei au frusta si fdrte iubitoriu de dmeni procopsiti, si de
ehrti, mai alletisu de efirtile cello netiparite; pentru act:lea ociermuindu Arddluln an cercata téte
scrissorile autorilorn celloru inca netipariti, si au facutu de i le-au scrim trail si altii. Care
chrti dupa mdrtea comitului Andreiu an venitu in mfinile flialur sen comitulul loan Hadik sfet-
n!culni, de la earele le-an dobanditn lauclatala Martina Georgie Kovacbich din Senkwitz. Eu in-
surni am faenta estraturile din tóte chrtile ace/lea, mai nainte de a me face diortositoria in
tipografi'a eradsca In annula 1804..
5 Elementa linguae Paco-romanae in Praefatione.
6 Chron. a. 1599.
Pe acestu timpu pablivit Klein in Vienn'a dime disvertatiuni de mare importantia: un'a.
de Matrimonio jaxta disciplinan Graecae Orientalis Ecclesiae, 1781: alea, de leiuniis Graeoae
Orientalis Ecclesiae, 1782.

www.dacoromanica.ro
 16

Metodic'a si catechetic'a se vede a fi primitu ordine de a le invetiá, anu-

me cu scopu de a fi apoi numitu director allu scóleloru rombo din Iransil-
vanfa.

1V. Sipcai trebue a se fi intorsu in patria. si anume la Blasiu, intre annii

1780-2. In care anume annu se intórse si incepù a fonctioná cá director,
n'am pututu affld. Dar de óra ce ella affirma ca a purtatu acata deregetorfa
in cursu de 12 alud,' ér din documentele ce de curréndu primiramu din Bla-
sin, resulta ca ella fù scossu din directoratu in annulu 1794, apoi fonctiunea
lui trebue a fi inceputu in simula 1782.
Cá director, neostenitulu Sincai publich, din ordinea imperatului Iosif 11.2
La 1783, in Blasiu, Grammatica latina-romana. Regulele latinesce si ro-
minesce ca litere strabune. Din asta grammatica invetiara si contimporanii
domnului Cipariu pre la 1814-5. 0 alta editiune de acésta grammatica are
si testa germana si ungurescu pre lônga cellu latina si romOnu.3
Totu la 1783 publick si una catechismu, inse cu litere cirilliane4 care si
pina acumu a remasu in scble, dupa cuma arréta D. Cipariu.
De assemenea, Unte abecedarie : anula pentru scól'a primaria din Blasiu ,
altulu pentru saele satesci din Transilvania. Celia de Antaiu in patru limbi :
latina, ungara, germana si romána ; allu douile numai ea hiere romhne.6
La 1785, aritmetica fórte buna.6
Sincai fussesse calugeru si canonicu, a cellu mai de josu in santire, dar allu
douile in deregetorfa,» in cursu de 10 anni, adeca dela 1774 pina la 1784.
Ella invetiasse teologi'a cá pucini altii ; dar, omu luminatu cd epoe'a in care
traid, si cá, odia ce a scid naravurile popescb, ella nu. erd, amicu allu cala-
gerfei si allu calugeliloru.1 Dreptu-aceea. la 1784 se lassh de calugeria, im-
preuna cu Klein, Pelerlachi si P. .111aior, dicAndir ca numai pentru a puté mer-
ge la Roda intrasse in monastire. Calugerii inca nu iubiau pre acestu bar-

' Elegia, not. 24.

2 Altissimo juran' immortalis 1nemoriae Augastissiad quondam Imperaforis Iosephi II Libros
pro &bolis Valachicis partim verti, partim proprio marte composui. Sincai in Epistota ad
Lipszky. p. IV.
3 Eleg. not. 19. Cipariu, Principia, p. 316.
4 Eleg. not. 22. Pop,. despre Tipografii, p. 48. Cipariu, I. c.
6 Eleg. not. 21.
6 Eleg. not. 23. Precumn Elementele aritmetice, publicate in Iassi 4 1795, de Amillochie
de la Chotinu, nu e cea d'Adtiliu aritmetica romdna, de assemenea, nu esecea d fintAiu nici a Jul
Sin*, ea ci tu Dissertatinnea lui Pop, p. 98, ce ddduce alt'a mai vechia sub titlu : Antmelica
romdnisca si nemtiésca. In Beciu, 1777. Cu litera rata-Halle.
7 Chron. a. 1514; cf. a. 1739.

www.dacoromanica.ro
 17

batu luminatu, dar pugibu tractabilu ; deci fAra greutate '1u dimisera in nomine
Domini.
Doui-spre-diece anni lucrà Sincai cá directoru allu scellelont nationali in t6ta
tiérea Ardélului. Trei sute sc6le inflint& In archivulu mitropolitanu din Blasiu
se pastrédia unu essemplariu 4 decreta pentru docentele scólei románs-nationali
din Fenesiu-sassescu, subscrissu de Sincai la 25 deceinvre 1787; Cá directoru,
Sincai aved léfa de 300 fl. pre annu. Dar duda- essid se cercitedie acólele,
prinald diurna. In assemeni visitatiuni, de trei ori percurse, din 'ordinea im-
peratului Iosifu, téta Transilvania, facéndu apoi relatiuni despre starea BO-
leloru. Cunn6scemu ademe documente despre zelulu inflacaratu si neobositu cu
care lucrd, Sincai pentru immultirea scOleloru si inaintsrea culturei romfine
pro linguae et gentis honore. Anume, Sinodulu tinutu in Blasiu la 18 de-
cemvre 1792, attesta ea niel ostenéfla, nici insasi sanetatea nu si o crutid
Sincai in purtarea deregetorfei sélle.2

V. Inteaceea, la 28 ianuariu 1790, Iosifu II e constrinsu a revoca reformele

mari ce introdussesse.
La 20 februariu acell-asi annu móre marele imperatu,
qui, pol, perpetuo vivere digmes erat
imperatulu iubitoriu de omenire 'sub care au resuffietitu Romfinii, si eu a-
tunci inflorindu multa puteam» dice Sincai3 cu adkca durere.
Pre candil revolutiunea cea mare, la Appusu, resturnd sistem'a millennaria
a trecutului, si proclama piincipiele libertAtii si egalitiltii omenesci, in Austri'a
si mai allessu in Ungari'a si in Transilvani'a, dupa mórtea lui Iosifu, reformele
celle cadiute alla acestuia provocassera o reactiune incordata, aristocratica si
feodale. Ungurii, natiune ariAocratica care in nici unu casu nu puted,
cu o revolutiune democratiea, cereau cu inviersiunare restabilirea con-
stitutiunei loru feodali ce erá se o sferme de tota Iosifu imperatu. In t6ta
Ungaria si Transilvania nu se ivf intre Unguri unu singuru apostolu allu
dreptului egale, dice Unguriblu Kövari. Bevolutiunea francese, constata acestu
Unguru, nu gassf simpathfi deciitu la Romanii Transilvaniei.4 Acestm, pe-
trunsi de principiele lui Iosifu si alle revolutiunei, se presinta la a. 1791 inaintea
imperatului si a dietei din Clusiu cu acellu faimosu si pururea neuitatu acta
allu natiunei române, prin care pretindu restabilirea Ronaintioru, vechiloru eo-
loni ai lui Traianu, in usulu tutuloru drepturiloru nationali, de o potriva cu

t Ved! in Anness'a VI, raportula secreta allu lui Kalnoki din 19 iuniu 1784 c6tra episcopula
Potitt, pria. care se dimitta din monastire K ein, Peterlaki, Sincai si Maior.
Elegía, not. 24. Vedi in Anness'a VII, Decretalu de docente de la 1787.
3 Elegia. Chron. a. 1708.
4 KOvári, &My tiirténeltne. VI, 164. 166. 167.
2

www.dacoromanica.ro
 18

celle-alte natiuni alle tierrei, invocandu, ei singuri in Resaritulu Europei, drep-

turile omului si alle cetatianului : pura et simplicia tuna hominis, tum civis jura.'
Ungurii si Nemtii, cu puteri unite si t u violentia respinsera aceste pre-
tensiuni.
Eder, istoricu sassu, se insarcinit a le aideá si combate.
Sincai respunse prin o anticritica 6nergica, cam inse nu o putù tipar12.
Se insemnamu ca la diet'a tierrei din 1792, Sincai inca asternù a petitiune
in caus'a possessiuniloru familiei sdlle.3
Inteaceea, reactiunea ungurésca ce urna dupa mktea lui Iosifu, nu puteá
se nu lovésca si pre Sincai.
Inimicii saeloru nationali si ai lui, devenira din ce hi* ce mai cutediatori.
Mai Antaiu i se tramise ordine de a nu se znai propune limb'a germana : audacter
dura minando mihi. Puginu dupa a ceea, nascocira asupra-i lucruri grave
ce putean se-lu pkda qui me perdere possint,4 accusandu-lu de principie
germanice,5 resturnatkie, si de turburatoriu allu ()Mind publice.
Erd pre atunci episcopu in Blasiu loan Bobu. Sincai, cd si Klein si Major,
barbati superiori, cu atatu mai puginù putean se stea bine cu Bobu, ca, pre
candu acest-a cercd a vitf in beseree'a romana innovatiuni latine, ei apperau cu
insuffletire vechiele datine alle besérecei orientali. Inca de pre la 1792, déca
nu de mai nainte, incepusse a se forwl, in cleru o oppositiune seri6sa asu-
pra administratiunei episcopului. Pre la 1794 oppositiunea era se erumpa.

Supplex Libellus Valachoram Transilvanke, cum notis historico-criticis I. C. E. Clandiopoli

1791. pag. 46. Supplie's romfina se edith atunci si in heal
2 Sincai la a. 1291 alla Chronicei, dupa ce adduce ehrisovulu regelui Andrein III, datu lui
Ugrinu, dice: .Tocena bine ea Eder collega men efindu si eu eram director preste scéle, 'mi veni
aci inainte, pentru ca elln este acell-a carele inca au cutediatn a serie in chrisula instantiei Ro-
wfinilorn din Ardéla, ca acestia parurea au fosta numai sufferiti in numit'a tiérra, éra nu pri-
mid. En in antichrisuln raen am fosta respunsa la bite bArféllele lui, si daca nu s'an putatu
tiparf pentru teléga, 'In intrebn acumu din carrutia: au nu e primitu una néma in tiérea aceea
in care siede si judeca imprenna en crainlu sen ?.
3 Elegía, not. 1.
.Primmn Thentonieae mandant primordia linguae
Ne doceam; auclacter dura minando mihi.
Tum lictas Causas, et gal me perdere possint,
Quaernnt propitii sed vetoer° Poli..
cinta Sincai in Elegra sea. AsiA se intiellége si ceca ce dice ellu in epistol'a sea cétra Bobu
din 10 august:1 1795: .Infrascriptus scio me quondam prohibitum fuisse secus quam faungarice
logui et valachice..
5... .cen perniciosorum quorandam effIctoram Germanicorum principiorum falso
dice Sincai in Elegía not. 24. Acf insémna ea, principiele si reformele Ini Iosifa II, Ungarii
le numiau germanice.

www.dacoromanica.ro
 19

Pre atunci se laudasse Boba asupra lui Maior : Dabo operam ut destruam
illum.1
Actiunea intentata asupra lui Sincai nu e bine cunnoscuta. Dar chute() cer-
cetare facuta asupra-i la 11 septemvre 1794, resulta ca ellu erá arrestatu
pentru ca ar fi rostitu Ore-cari cuvinte Ontitárie la turburarea pkei pub1ice12
Interrogatu, ellu respunse intre altele : «Mind," denunciatu la guvernu pentru
«nescari cause, se ordinasse cercetare asupra-Mi. Cu acésta occasiuue, mer-
egtndu eu la monastire, calugerii 'mi dissera intre pachare : Hei Sincai. dar
abine ce o dressera asupra-ti. Eu dissei : déca astfelu se pórta episcopulu
...cu mine, apoi ego etiam ero dux et author rebellionis atque conjuratorunz (a-
adeca : eu inca voiu fi autorulu si capulu rebelliunei si allu conjuratiloru).
«Professorulu de filosofia me observit dicAndu : mare vorba ai graitu, Sincai ;
«tu 'ti puni capulu in jocu. tr eu respunsei : n'am graitu nimicu contra tier-
arei nici contra imperatului ; am vorbitu contra episcopului.-D3 Vorbele lui
Sincai fura interpretate intrunu sensu ce n'a pututu fi in cugetulu lui. Ella
fù arrestatu sub inculpare de tendintie de rebelliune.
La 13 septemvre 1794, asiadar sub cursulu cercearei lui Sincai, guvernulu
invita pre episcopu, se propuna altu directora in locu-i.
La 15 octovre, episcopulu propune de directoru interimariu pre Georgiu Tatu,
care terminasse studiele mai inalte la S-ta Barbara in Vienn'a.
La 18 octovre, guvernulu confirma pre Tatu in postula de directora interi-
mariu si catechetu scblei primarie nationali din Blasiu.4
La 10 augustu 1795 Sincai se afflá. in Blasiu, pre picioru libera, dar ar-
ilictus ultra tnodum, precumu se subscrie insusi bite° epistola pré-caracteris-
tica adressata episcopului Boba. In asta epistola ellu 'si da inca titlulu de
actualis director, pre semne dupa modula sea cellu ironicu, fiindu-ca Tatu, erá
nh ma i interinzariu.5
E bine a insemná ca, chiaru pre chndu Sincai erà accusatu pentru princi-
piele sélle si arrestatu cá turburatoriu allu ordinei publice, in Vienn'a si in
Pest'a se arrestau toti cei in prepusa de a simpatizá. cu revolutiunea francesa.
La 16 augustu 1794 se puse man'a pre Martinovici si alti complici, si in an-
nuli' urmatoriu se decapitara.

VI. Scossu ca nedreptate din postula seu de directora, dupa ce sufferisse si

alte mai grelle injurie si calamitati, numai pentru ca lucrasse atitu si cu data

I P. Maior, Istori'a Beséricei Rornelniloru, p. 342.

2 .HoImi illetlen ès köztinséges tsendesség fellazzasztAsAra tzdflozo szavaidrt bdvádolt Sin-
kai György 6 kegyelme se dice in actuln cercetArei.
3 Vedi actnlu cercethrei in Anness'a VIII
4 Vedi prommerea episcopului ei confirmatiunea guvernului, in Anness'a IX,
5 Vedi Epistora lui Sincai, in Anness'a

www.dacoromanica.ro
 20

zelu pentru binele publieu, la annulu 1796 Sincai mese la Vienn'a, pentru
se astérna inaintea imperatiei dreptele sélle plb,ngeri. Ellu trecA atunci pre
la Oradea-mare, uncle vecbiulu seu patronu, episcopulu Dorobantu, '1u ajutork
fitra se-lu róge, cu d6ue-dieci galbini, bani de calletoria.1
Mérgerea la Vienn'a nimicu folosl.
Parassitu de stéo'a sea a Fortuna (ere derelictus Sincai, cellu ce adu-
uasse atate cunnoscintie spre a fi folositoritt Romttniloru, se vediù de odata
constrinsu de a parassi pre ai sei si a cultivd pre straini ca mintea sea
Colere ingenio rura aliena meo, eumu dice ella insusi. Ellu se retrasse la co-
mitele Dania Vass de géga2 si stnfa sea. Clara Szerentsi, Stesse anni de
dille petrecil Sincai in curtea acestorn magnati, ereschndu in arte si in sciintie
pre fiii loru, Tom's, loan si Giorgiu, si ingrigindu totu de odata de econo-
mitt cd inspectora in mosiele loru.
Cu assemeni occupatiuni ellu se vediù nevoitu a neglége puçinu studiele si
cultur'a sea literaria.3
Cu OW acestea, Istori'a Daco-Romana ce incepusse a cullége ca attttu zelu
si cu atAte priveghihri, nici odata nu puted se o dea uithrei, fia cd, directoru
de scóle, fia cá, instructora de copii au inspectora de bunuri. Ella adund nein-
cetatu si ca tóta occasiunea, din biblioteci si archive, publice si private, cer-
cetd pina si documentele particolariloru, nobili si tierrani.4 Inca pre la a. 1800,
chtra finca lui mala, vediusse Engel in Osiorheiu, in bibliotec'a societatei
pentru limb'a ungurésca , unu manuscriptu de trei volumeni in folio coprin-
diendu date chronologice de rebus Valachorum, cullesse din varii autori de
Georgiu Sincai.5

VII. Pre la 1803. Sincai terminându erescerea fibra comitelui Vass, 'si luh
dio'a buna de la acésta familia, si pleat pre la Oradea-mare la Btaa, spre

1 Elegia, not. H. Se-dice ca, treandu Siucai prin Clash; intrd, inteunn easinu nude a-
vant' datina de a se adand boiarii nnguri. S:neai, -cn obieinnit'a sea indrasndlla, arar fi adressatu
cíltra dênsii dicendu: Etta m'ati rninatn; ajutati-me.actunn. si boiarii am n facata o collects
pentru densulu.
2 Despre famili'a Vass serie Sincai la a. 1230 alln Chronicei: .Intre faruiliele calle mari din
.Arddlu, cea mai de frunte si mai vechia este famili'a comitilorn Vass din Sfintulu Egidie, dr
.acnmn numita a Gratilorn Vass de N'a. Famili'a acdst.a an venitu Cu fintâi'a intrare a Unto-
.rilorn in Arddlu in a. 904 din Moldov'a ; si pecdtea o arréta *ea un nnmai an fosta de frunte
intre Moldoveni, ci tocmai din cas'a ce obladuid Moldov'a; ca-ci pina in dio'a de acatan tine
.aimiralu sdu steea Moldovei in pecdtuicula sea. Dupa aceea s'au amestecata si Cu famil'a lui
Draenla, a obladuitorinlui fietrei -muntcnesci, prin casatoria..
Elegia, not. 24.
Sincai, Chronica, a. 1643.
Engel, Literatur der Valach. und Hold. Geschichte. p. 67. Pare ea de aceste trei voln-
meni e vorb'a si in nora 25 a Elegiei.

www.dacoromanica.ro
 21

se consacrd de ad inainte numai studiului istoriei romane. Ella se opri in-

Oradea-mare, unde se afflà episcopu vechtulu sea patronu Ignatiu Dorobantu,
si canonici, invetiatii sei amici si cunnoscuti, Yulcanu (care se faca apoi epis-
copu), I. Szilagi, S, Branu, L Corneli, Nic. Vitae, Georgiu Faros; acollo se
afflá, si eruditulo prófessor si directora M. Tertina. Toti ca bucurfa si Cu inim'a
deschisa imbraçisiara pre celeberrimulu Sincai. Ellu descalleca in tusculanulu
suburbana alla episcopnlui, si in t6te dillele erd la més'a acestuia.
Pre atunci lucrá Engel la istori'a principateloru romané, si invetiatii Romani
din Blasiu, din Oradea-mare si aiurea, tramitteau totu felulu de documente.9
Chiaru pre candu Sincai se afflti in Oradea-mare, se trarduced sub priveghia-
rea lui Vulcanu, chronic'a lui Miron Costinu pro sém'a lui Enge1.3
Trei luni de dille petreca Sincai in sinulu eruditiloru sei amici de la Oradea.
Atunci scrisse si Elegia sea.4
In fino, gassindu occasiune opportuna plea -la Pest'a si Bud'a anume spre
a-si indeplinf istori'a llaco-Romana din Grammatophilaciulu lui Zovachich, si
din bibliotec'a lui Szechenyi. La plecare, invetiatii si generosii sei amici din
Oradea, '1u ajutorara cu bani de drumu.5
Côtra finea annului 1803, Sincai erd in Bud'a.6
Cumu ajunse aici, se puse in relatiune cu celebrii istorici ai Ungariei de
atunci, si anume cu Sovachich, pre care '1u ajutd in lucrarile sale literarie,
apoi cu Katona7 si altii. Pre la martiu 1804, Engel numesce pro Sincai aju-
toriulu abilu si activu allu lui Kovachich.8 Sincai inca vorbesce despre pré--
invetiatulu seu amicu Kovachich (vir eruditissimus mihique amicissimu- s), atatu
in Elegi'a sea de la 1803,9 cat' si in Chronical9unde apune ca, in annulu 1804,
inainte de a se face diortositoriu in tipografi'a craésca, ellu insusi a facutu
estraturi din t6te cartile, mai allessu celle netiparife, care le dobandisse Mar-
tinu Georgie Kovachich de la comitele Hadik.
Astfelu, Sincai, in Bud'a, se occupd, iddata de la inceputu, *audit pre Ko-
vachich, consultandu bibliotec'a szechenyana, precum si collectiunile altoru in-
vetiati, si completandu neincetatu chronic'a sea.

Elegia, not. 25. 24. 25.

2 Engel, Vorrede, p. 1V; Literatur, No LV. p. 67; LXXX1V. p..90; 0, CI, CII. p. 105,
119. Neuere Geschichte der 1Val. p. 84-92.
3 Sincai, Chronica, a. 1449.
' Vedi Elegea, impreuna Cu notele, Anness'a XI.
Elegía, not. 25.
6 Chron. a. 1449.
7 Chron. a. 905. aKatona traiá inca (dice Since° in a. 1808 in lun'a lui maiu, candu am
vorbitu cu ellu in Bud'a, ch en unu canonicu din Colocea.
8 Engel, Neuere Gesell. d. Wat. p. 92.
9 Elegia, not. 25. 26.
Chron. a. 1448.

www.dacoromanica.ro
 22

La 25 februariu 1804, ellu serie lui Engel t iMi-am propusu se seria

fannalile natiunei rombe intregi, prin urmare si alle Cutio-vlachiloru séu
9ingiarilora (cumu-i numescu)i ceea ce am si facutu, incepAnda de la Tra-
fiana. su mai bine dicandu, de la cena de intaiu resbellu allu lui Decebalu
fincontea Romaniloru pfn la 1660. Continuediu acésta lucrare din di in di,
fo inavutiescu si o netediescu, nici cugetu a o tiparf mai inainte de ce voiu
faduná si stringe totu ce voiu path spre completarea si continuarea anniloru.,
Ellu communich lui Engel date, documente, manuscripte, si a .nume chronic'a
balacianésca, care pie atunci, erá allu 20-le volume in collectiunea manuscrip-
teloru sélle, ér Miran allu 25-lea.'
La 20 septemvre 1804, Sincai serie capitanului Lipsok y,.care se occupá cu
.facerea unei charte geografice a provincieloru corelnei unguresci, o epistola
despre modula scrierei limbei romine cu litere latine.2 In asta epistola Sincai
se semnédia : actualis corrector, ,Tyloi Valachici .2'.)enes R. Typographiant Uni-
versitatis Pestanae. Pre atunci elka sperá ea preste doui anni va putO sc6te
la lumiva Chronic'a natiunei romitne.3

' Engel, Neuere Gesch. d. WaL p. 84-92. atom quippe est (dice Sincai in scrissari'a
eitra Engel) Annales univeraae nat1onls Valaehicae, proinde etiam Kuzzo-Valachornm, quos
Czenczaros vochnt, conscribere, quod et feci inehoando a Traiano, vel potius primo Decebali
contra Romanos bello, usque ad a. 1660. Opus in dies continuo, locupleto et polio, neque prius
de editione cogito, quern quidquid potero ad anuos congessero.. Vedi ei Citron. a 1530.
2 Epistola Georgii Sinkai de Eadem ad loannent e Lipszky. Budae. 1804. Vedi si Tesauru
de monumente istorice pentru Romania, I, 87.Epistol'a eötra Lipszky e annanciata si in Sche-
dius, Zeitschrift von und fiir Ungern, 1804, Pest. VI, 327., Cu urmatériele euvinte: .Diese
*Schrift entbält einen sehr beyfalfswerthen Vorschlag des als griindliehen Kenners seiner Mut-
.terspraehe, der walaehischen, bekannten Literaters, Hrn. Georg Sinkai, wie man die walachi-
.sehen Wörter mit lateinischen Buchstaben am zweckmässigsten schreiben soli. Diesen Vorschlag
aführt Ann such Hr. Rittmeister Lipszky in seiner grossen Landkarte zur Bezeichnung der wa-
.1a ehischen Oerterbenennungen aus.- Totu la Schedius I. c. pa. 385 cetimn: .Ein sieben-
bilrgischer Gelehrter, dcr sich eben mit der Ansarbeitung einer Gesehichte der walachisehen
Nation beschiftiget, Hr. Georg Gabriel Sinkay de Eadem hat ein Original MS. in walachiseher
.Sprache geschenkt (fiir die gräfl. Széchényische ungrisehe Reichsbibliothek), welches die grie-
.ehisch-unirten Bischöfe in Siebenbiirgen enthält. Despre acestu Diptichu vedi si Chronica a.
1660 si 1680. Nu e mirare ea Sincai a donatu bibliotecei Szeehenyiane acesta documenta allu
Blasinlui; archivulu dia Blasiu se affli pre atunci in eea mai mare neregula; documentele se
luau de cine epoch si se perdeau. Vedi prefatiunea 1 ui Maior la lstori' a beset-. Maior eredeh ea
doeumentele Blasiului erau mai figure la sine de cite in Blasiu, at Sincai le credeh mai sigure
in bibliotee'a pestana de citu ver-nade.
3 Quoa (Annales univereae nationis Valachicae) infra biennium Orbi litterato spedandos
daturum me spore.. Sincai in Epistola ad Lipszky.

www.dacoromanica.ro
 23

La 1805 Sincai publica o alta editiune mai indreptata a Elementeloru lim-

bei Daco-.Romane.' Aved de gandu se sc6ta si o grammatica
adeca cu litere cirilliane.2 Ellu se semnédia totu Typi Corrector.
Samuil Klein, persecutatu de Bobu, inca se assiediasse in Bud'a, cá revi-
soriu de carti.3
Lucran amèndoui pre intrecute si se ajutau imprumutatu cá. fratii. Collectiu-
nile.loru de documente4 si chiaru lucraxile loru eran commune, cd, intre amici
si 6meni in adeveru eruditi.
Intr'aceea, la 13 maiu 1806, Klein n1151 e in Bud'a in braçiele lui Sincai.5
Cu unu annu mai nainte murisse episcopulu Dorobantu, patronulu lui Sincai.
in loculu lui Dorobantu se numì episcopu, la 1806, Samuil Vulcanu, pré-in-
vetiatulu amicu allu lui Sincai, si nemuritoru mecenate allu litereloru romane.
La 1807, Sincai tiparesce lstori'a Romaniloru la finca calendariului de
Bud'a pre acestu annu.6
In fine, la a. 1808, incuragiatu de episcopulu Vulcanu,7 se appuca a-si ti-
parí Chronic'a, totu cd appendice la calendariulu de Bud'a de pre acestu annu.8
Tiparirea chronicei se continua si in calendariulu annului 1809,9 si erá se ur-
.medie totu asid inainte in calendariele anniloru viitori. Dar impregiurarile
nu-i fura favorabili. Caus'a principale se vede a fi fostu censur'a.1° Destullu
ca, fara a se scf cu de a menuntulu cumu si in ce chipu, ttu numai tipari-

' Ekmenta Linguae Daco-Romanae sive V alachicae. Emendata, facilitata et in metiorem or-
dinem redacta per Georgium Sinhay de Eadem etc. Budae, 1804. Vedi si Tesauru de monu-
mente istorice, 1, 87.
2 Vedi prefatiunea Gramaticei lui Sineai de la 1805.
Prefatiunea Grammaticei lui Sincai.
" Pre la 1804, Klein aveh de gfindu se pnblice Dictionariu romfinu-latinn-ungaru-germanu,
si latinu-romantr-ungarn-germanu. Cu deosebire se occupa co Annalik principikru mentad si
moldaveni ; inca in martiu 1802 ajunsesse ca cei d'anthiu pin la a. 1720, Cu cei din urma Din
la 1600.. Ellu scrieh lui Engel .Vix est aliquis scriptor, qui usque ad a.. 1714 flornit, et du
Valachis aliquid seripsit, ex quo collectionem sen excerpta historiam concernentia non haberem..
Ellu prelucrá.aceste annali atAtu românesce.chtu si latinesce. Engei, Literatur etc. 91. Despre
cellelalte lucari alle lui Klein, vedi Etegia, not. 12. Despre Klein promisesse Siucai (Chron.
a. 1714) a cuvêntá mai multe la locglu seu. Vcdi si Cipariu, Principia, 312.
5 Chron. a. 1660.
Chron. a. 105. cf. 103. 117. 167.
7 Lauriattu in BiograK a lui Sincai.
Possedemn noi unu essemplariu din acestu calendariu Ellu coprinde o particica din Chro-
nica, adeca de la a. 86 pin la a. 169, in 40 pagine in 8°. Vedi Tesaunt do monumente istorice.
1,, 98.
9 Se affla nnu essemplariu in possessiunea D-lui Cipariu, si coprinde pag. 41-80, annii
174-264 ai Chronicei. Vedi Cipariu, Archivu, a. 1868, p. 277.
1° Laurianu in Biograft'a lui Sincai.

www.dacoromanica.ro
 24

rea chronicei se intrerumpe de ad f inainte, dar Sincai insusi ca inceputulu

annului 1809 nu se mai affla in Bud'a.1
VIII. Pre acestu timpu Maior, prigonitu de Bobu, se assiédia in Bud'a, cd
revisoriu de carti.
tr pre Sincai, in a. 1809, '1u gassimu retrassu in Sinne'a, satulu comitatu-
lui Abaui in Ungari'a , la iubitii sei elevi Vass, lucrandu ca assiduitate la
chronic'a sea. Étta ca ce mima duiósa si plina de gratitudine apune acóst-a
ella insusi. «La annulu acest-a (1854 allu Chronicei) mi-au venitu inainte unu
achrisovu allu pré-luminatei familiei comitiloru Vass carele astadi in 28 fe-
ovruarie allu annului 1809, candu tocma am plinitu 56 anni de candu m'am
inascutu pre lume, '1u scriu in Sinne'a satulu comitatului Abauivar in Unga-
cri'a, in curtea maririloru salle, cd se le arretu multiamit'a care li se cuvine
«nu numai de la mine, carele scriu, ci si de la aceia, pentru allu drora fo-
«lost' scriu acestea..2
Dout anni de &lie lucrà Sincai la Chronica in curtea comitiloru Vass, unde
aved de gandu se petréca pin ce-si va termini oper'a. Ellu scrie cu multa a-
maretiune psupra óre caroru Romani «aril mai vré-Paru mortu de catu se
scria miel" cd acestea.. Ellu scurtédia adesu lucrarea sea cea romanésca, gra-
bindu-se a o traduce pre latinfa, in sperantia ca in asta din urma limba mai
usioru va scapd, de censura. Rtta propriele sélle cuvinte. «Me ocrotescu la fe-
Lciorii comitului Daniil Vass cellu mai betranu, cá la nisce ucenici ai mei,
«pina voiu sevirst munc'a acést-a pentru folosulu Romaniloru, dintre carii unii
«mat vré-m'aru mortu de eau se scriu unele cd acestea..3 Si drag: «mai ad-
«ducu act unu chrisovu ce se tine de pré-luminat'a farnili'a comitiloru Vass
«de Çég'a, ca, se arretu ca, de nu mirar fi statu famili'a acést-a intru ajutoriti,
eu cu ajutoriulu Romaniloru mei in veci n'asiu fi scrissu chronic'a acést-a, ba
adóra o-asiu ti si parjolitu de multu, atata m'au necajitu Romanii dela carii am
«asctptatu ajutcniu.,4 Acestea le diced in a. 1809. Intr'altu loca mai dice
ealti mai multi (autori) pentru aceea nu-i pomenescu acf, poi tru el, se nu-mi
«lungescu munc'a, ci se o ispravescu mai répede, spre descoperirea ochiloru
a celloru ce si se o intorcu pre latinfa, de unde si nume si folosu mai
«mare voiu avé, nici voiu avé opu se-mi cercetedie munc'a Romanii mei
«pentru ca tiparindu-se odata munc'a acést- a pe latinfa, slobodu 'mi va fi a o
itiparf si pe mutants. fara de censur'a acellor-a carii nu sciu de acestea. 5 Asig
scried, prd la 1810.
La 18 fevruariu 1811, affamu pro Sincai lucandu la Chronica in curtea e-

Cronica, a. 1354.
2 Chronica, a. 1354.
3 Chron. a. 1365.
Chron. a. 1510.
6 CMpn. a. 1595.

www.dacoromanica.ro
 25

piscopului Vulcanu,1 vechiu amiculUi seu. Totu annulu acest-a se vede a-lu
fi petrecutu la Vulcanu, ajungAndu ca lucrarea Chronicei pina la a. 1739 unde
pare a fi incetatu. La acestu din urma annu allu chronicei se plange in ur-
matorfulu chipu : gde mine dusmanii némuluL nostru, carii numai pentru aceea
0811 vrutu se ne staphésca cá, se-si , au ascunsu t6te din care puteam

serie pentru folosulu némului, si eu din mini straine am capetatu si acel-

.1ea din care am scrissu phi ad si voiu scrie si mai inainte despre episcopf a
.Fagarasiului si mitropolfa Belgradului.?2

IX. In annulu urmatoriu 1812, pro chdu Petra Maior, care urmasse lui
Sincai in revisoratu, publicá. istori'a sea pentru inceputulu Rominiloru in
Daci'a, in care citédia la unu locu3 pe epré-invetiatulu, ci nenorocitu Geor-

Citron. a. 1614. La annuli' 1679 allu Chronicei ne da. urmatórra genealogia a familiei
Vulcanu: Act cetitoriule! insérana, ca vernieula Valcann, despre carele scrissei, au avutu irate
asda fedora, nu seiu, pe Miehail Vuleanu, carele de gr6z'a lui Sierbanu Cantaenzenulu, cA se
anti pi6ra si ellu ca. vornieulu, au fugita in Ardélu si s'au assiediatn in satulu Vezea din comita-
atuln Belgradului calla de Jon; si acest-a au avutu cinci feciori (precumn arrata genea-
alogi'a Vuleanesciloru), dintre carii unuln s'an numitu Petra, si acest- a au povestitu cellorn ce
«mi-au spun mie, ca tatalu sen Alichail an venita din Valachi'a in Ardelu. Era Petra Vulcanu
aau avutu trei feeiori, pe Georgie, loan si Petra; Georgia ispravindu sc6lele in Clash], au Invetiatu
agrammatic'a in Blasiu; din loan s'au nasculu Samuil archiereuln çallu romAnescu allu Oradiei-
amari, Georgia care locuesee in Blasin si MicinIc'a mum'a a doui Galbori Samuil si Alexandra,
eapoi din Petru s'an nasentu Vulcanescii din Sinc'a-vechia.
2 Citron. a. 1739.
Ins6mna ca la a. 1808, Sincai lucrA in Bud'a la a. 915 alln Chronicei. Cf. a. 1453 allu
Chronicei.
La 28 fevraariu 1809, serie in Sinne'a la a. 1354 allu Chronicei. In earsulu acestui anna la-
crédia in Sinne'a ca mare diligentia si co multa gratitudine c5tra comitii Vass, precnmu se vede la
annii 1365, 1510, 1526 si 1541 ai Chronicci. La 13 decemvre 1809 seriei la a. 1526 allu
Chronicei. tr in !idea cea mai de pre urnia a annalui 1809 ajunsesse ca Chronic'a la a. 1541
ende dice despre Slefanu .ca elle au fostu diaosia RomAnu din sem6nti'a cellui ce au
adomnitu in Valachta la a. 1300, precumn nu tagadnesce semétli'a lui cea de acorn-a, c,are
«in destulu de luminata trépta iufloresce in timpula in care mitt acestea, tocmai in sér'a cea
amai de pro urma a annului 1809..
In annulu 1810, tota in Sinne'a, ajunse la a. 1595 alln Chronicei, uncle, intre altele, mai dice :
aAronescii din Bistea dintre carii multi barbati sdraveni an fostn si sant acuma in annulu 1810,
acAndu scrin acestea, nu fara fundamento se dim a 11 din seménti'a lni Aron voda.a
La 18 fevruariu 1811, eerie& in curtea episcopului Vuleanu in Oradea-mare la a. 1614 allu
Chronicei. La 29 martin 1811, IncrA la a. Chron. 1653.-- La 4 augusta, totu in curtea e-
piseopului Vulcanu, leerá la a. 1713 allu Chronicei. La SAnta-Alarfa inare din acestn *smut
1811, *nee la a. Chronicei 1721, si preste puçlno la a. 1739 uode, precnmu diesei, pare a se
fi opritu ce lucrarea Chronlcei.
3 P. Maier. la. ;mart; incepta. Rom. edit. 2. p. 112.

www.dacoromanica.ro
 26

gie Sincaii, nici '1u mai pomenesce vre odata, intelnimu pre Sincai in Tran-
silvani'a, venindu din Ungari'a, de la Vulcanu, pre josu, ca teiagulu in mana,
si cu desagii in spate-i, in cari purtd Chronic'a sea, tesaurulu neperitoriu allu
gintei romane.
De ad inainte incepu adeveratele fatalitati 'alle maralui barbatu. Nici ellu
niel altii nu le mai descrissera. Numai traditiunea contimpOraniloru, vaga si
trista, ni le mai pastrà. Unulu din acestilcontimporani '1u vediù in vér'a an-
nului 1812 in Blasiu, unde in (Ike dille in di:me randuri vorbl ea dénsulu.
Ella venid, dice, de la Alb'a-Iuli'a unde 'si dussesse Chronic'a la censura, si
se abatù pre la Blasiu, unde servisse atat-a timpu in fruntea scéleloru roman%
si nade de vro 17 anni nu mai fussesse. Fijada poftitu la mésa la Boba, Sin-
cai ca obic1nuit'a sea indrasnélla multe spuse episcopului placute si multe ne-
placute. Sér'a pe la cina merse in refectoriulu seminariului. Ad, (spune mai in-
collo marturulu nostru, pr% atunci clericu si dansulu), unu canonica care can-
noned pre Sincai de mai nainte, in fiinti'a de façia a mai multoru canonici
carii de assémenea toti '1u cunnosceau, candu intrà Sincai in salonu ea nisce
passi mareti, 'Iu intimpiuà ca acésta intrebare: Unde habemus fortunam? (De
unde avema norocire ?) tr ella, socotindu pre semne ca acestia se façiariau a
nu-lu cunn6sce, zimbindu respunse scurtu dar apesatu: De terra (De pre pa-
mantu); si cu acést-a, indrasnetiu cama erd, incepa a intrá, in vorba. eu fiasi-
care. Clericii erau assiediati ca totii in giurulu méseloru la cina, dar uitandu ca
mancarea zaced inainte-le, privirile loru alle tuturoru eran açintate asupra bar-
batului acumu strainu intre ai sei care de si se osebid prin serada im-
braccamintei de cei impodobiti ca brane rossie, cu atatu stralucid mai mina
prin discursurile sale pline de sciintia ; attentiunea tutuloru erg attrasseasu-
pra-i, si tOti se implura de respecta cötra dénsulu. La OW anghiurile, intre
preoti si "clerici, n'audiai de catu : Acest-a e Sincai ! Oh ce barbatu ! Toti
doriau vedé si audf mai de aprépe. Ella prevenl pre toti. Intorcandu-se
côtra clerici, disse : Ci4 betrdnii vorbii, acumu se vorbescu cu odrastele Boma-
talon& I ha in siru pre toti, si unulu nu remase ca care se nu fi graitu. In
fine 'i lassá cu aceste cuyinte Fui de Rotnani, purtati-ve bine, si nu uitati
si pre Sincai. In alta di mergandu clericii dupa datina, la plimbare, intimpinara
pre Sincai afara dé orasiulu Blasiului, inaintea ospetarfei episcopesci de lônga
Tarnava, siediandu afara la umbra,' cd, se-si imputerésca corpulu pentru cal-
letorfa. Aici clericii '1u incongiurara cd oile pre pecurariu. Aici, dice marturulu
nostru, vediui la picibrele lui nisce desagi plini de charthfi: erá averea némului
romanescu, Chronic'a lui, inghesuita in acei desagi de lana, cam invechiti, la
unu locu cu téta seracf'a autorelui romanu cellui mai ayutu in sciintia. Cu a-
cea occasiune multe ne. spuse Sincai. Eu '1u intrebai : gPentru ce porti a-
tat° scrissori, atata sarcina in spate ?» eAcest-a e fetulu meu (respunse)

www.dacoromanica.ro
 27

in care voiu fi glorificatu dupa m6rte; déca nu mi-a fostu russine a-la face,
pentru ce se-mi fia russine a-lu purtá,?1
Scopulu pentru care venisse Sincai in Transilvani'a nu si-lu ajunse. Se
dice ca, suppuindu censurei compunerea latina a Chronicei, censorulu unguru
'si dete parérea ea urmatériele cuvinte: a Cartea e demna de foca, autorulu de
furci. (Opus igne, author patibulo dignus).2
Plinu de machnire plea Sincai din Transilvanra, dupa datin'a sea, pre josu,
ca toiagulu in mana, ea desagii in spate, la Oradea-mare, la .episcopulu Vul-
canu. Dupa cumu apune insusi Vulcanu intr'o scriss6ria a sea côtra unu Ro-
manu, candu intrà Sincai in curte la dènsulu, disse : aSamuile I (erau cun-
noscuti din copillaria) se me primesci ér in curte-ti, nu pre nimicu dar voiu
se-ti faca o copia din Chronica, pentru ca me vei tiné. Vuicanu '1u prim*"
ca bucuria, si mai petreca Sincai catu-va timpu la dAnsulu, de.copiandu-i o ma-
re parte a Chronicei. Dar ér se depart& apoi si de aici.3
Betranulu protopopu din Bistritia. loan Maior, spuned ca l'ar fi vediutu o-
data pre la a. 1814, in lun'a lui main,nenindu eu protopopulu de la Desi-
ocn'a, Iosifu Sandor, la Blasiu; atunci vorbig contra fata.4
be ail inainte Sincai se face nevediutu. Contimporauii 'i perdu urm'a de totu.
Pina sunt acumu de abid trei anni nu se scid nici loculu Did timpulu m6r-
tei marelui Romani'.
In fine, la 1866 se descoperi ca Sincai, parassitu de ai sei, se retrassesse cô-
tra appusului vietiei sélle la generosii si iubitii sei elevi, comitii Vass, in sa-
tulu Sinne'a din comitatulu Abauivar lônga Cassovi'a, unde, apesatu de Mate
sufferintie, espirà in. 2 nouemvre 1816, in etate aprépe de 62 séu 63 de ani.5

X. Étta dumu descriu pre Sincai toti cati '1u vediura. Unulu din acestia
dice ca, la antara vedére si vorbire cu dénsulu, la 1812, in Blasiu, astfelu
attrasse t6ta attentiunea si mirarea, in eatu chipulu lui i-a remasu intiparitu
in oglind'a mintei, cd si cumu al; stá si acumu inaintea ochiloru sei, ca-ci cine
veded odata pre Sincai, nu puted selu mai pérdia din minte.
Era Sincai orna de statu de midi-locu, plinu la trupu, dar mai multa os-
Quare portal vestra Spectabilitas volumen illud, tantam sarcinams in dorso ? Bic fetus
meus est, in quo post fato qlorificabor ; si non pudet fecisse, nec portasse pudebit. Vedi co-
respondentiele lui Gavra publicate in fruntea editiunei Chronicei Sincaiane, de la 1844, in Bud'a.
2 Laurianu, Biograti'a lui Sincoi.
3 A. Papiu Ilarianu, 1st, Dac. Super. tom . I, edit. 2, p. 140.
Laurianu. 1. c. D. Cipariu in Nia pentru minte, snima si literatura de la 1841, No. 42,
dice ca: spre la 1814 s'a mal intorsu &ad la Blasiu, cá se-lu primosca a don'a óra la mo-
nastire.s D. Laurianu dice: sEpiscopulu loan Boba, de si vedea pe Sincai cellu plims de merite,
ca a ajunsu ia estrem'a miseria, totusi nu se putii impacá du dânsuln. Sine,ai pled pe Joan
din Blasia plinu de machnire..
5 Concordia No. 51-514 din 1866 public4 matricul'a mÔrtei lui Sincal. Vedi Cipariu in Ar-
chivu, a. 1868, p. 297.

www.dacoromanica.ro
 --- 28

sosu, Cu umerii largi, Cu pieptulu latu si .essitu in fara, purtá män'a ea ba-
stonulu inainte, passindu cu mare gravitate si puginu leganandu,se, gapulu
mare, accoperitu cu peru rara si caruntu, fruntea larga, proeminente si des-
nudata de läturi, sprencéne tuf6se negre mai imbinate, ochi mari si Ali de
focu, coperiti ca nisce gene cu peri rari ingeposiate, fagi'a cam lungarétia,
fusca, rumena, puginu cam ciupita de versatu, nasu romanu prelungu, musta-
gie incaruntite, pre cari le netedid ca brfeci, gur'a , buzele, proportionate,
barb'a rasa, rotunda. Cautatuea-i erd indrasnétia si insufflat6ria de respectu,
dar in trassurele fegiei puteai cunn6sce adéncimea gänduriloru si necazuriloru
ca cari téta viétra avusse a se ostf. A ved 'ace sonora, barbatdsca, vorbiá, a-
pesatu, bine articulatu, libera si Cu indrasnélla, cd barbatulu care are de unde
si scie ce se vorbésca, siguru fiindu in mintea si abilitatea sea. Din vorbele
lui vedeai indata, ca ompla multa simte in sine, si multu indrasuesce. Gesti-
culd cându vorbiA; erd véselu, glumetiu, sarcasticu chiaru, dar Mlle placufu
in societate, fär a _perdu catusi de puginu, prin glumele Bi sarcasmii sei, din
gravitatea purthrii si din respectulu inspird. Se dice ca cumu vedeá, omulu,
faceá versan. Mersulu, starea si téta purtarea sea erd marétia; simtiai in-
data spiritulu malta ce locuid intrinsulu, nu mai puginu omulu plinu de in-
crédere si siguru in lucrarea sea. Passi aved indrasneti si sprinteui pre lônga
táta etatea cea inaintata. Cându intrd in vre o adunare, cautarea tutuloru o
traged asuprasi, si nu puteá, remand necunnoscutu. In Vita purtarea sea aved
o mändrfa latina si o indrasnélla care nu-i siedeá rea.
Imbraccamintea in_ care vediura pre Sincai in Blasiu pre la 1812, erá se-
raca, dar nu drenti6sa. Una caputu de Omura, col6rea tabacului, care prin
porta perdusse multa din colcirea sea primitiva; unu peptariu de alta Omura,
care 'i accoperiá, totu peptelu si plintecele pin din josu de cinget6ria, cu na-
sturi galbini si gatiri simple la gaurele nasturiloru; ci6reci unguresci de- ph-
nura vôneta inchisa; pelerfa malta, lata in margini, cam vechia, si nisce cisme
ordinarie in pici6re, erá, tòta imbraccamintea barbatului demnu de o mai buna
0116. tr imbraccamintea lui officiale era, nadragi vineti sinorati, spentiellu
séu scurteica -si dulama pro umeru, midi-loculu incinsu ea sabia, fiindu no-
bilu de Sinca.
Étta cumu erá Sincai !
Assemeni calitùti, atäta superioritate si consciintia de sine, apoi curagiulu
si infiessibilitatea principieloru sélle, intr'o epoca si inteunu cercu inferiore si
crescerei si sciintiei si ideelora sélle, nu puteau se nu-i creédie o multime de
inimici potinti, carii '1u gonira téta viéti'a.
Dupa ce cunn6scemu pre Sincai in t6te vicissitudinile vietiei sélle, se cer-
cetItmu acumu, si affländu-le se admitimu si se ne insusimu ideele lui, religibse,
sociali, politice, nationali, literarie, si in fine, se studamu pre Sincai cd is-
toricu.

www.dacoromanica.ro
 29

kleele lui Sihcai.

a) Idee religiae.besereeesei.

L Sincai se tinea de besdrec'a rumba unita cu besérec'a Romei.

Ellu incepusse a invetia, precumu vediuramu, la Unitari (Ariani) si la pa-
rinti, de ad la Reformatii din Osiorhciu, apoi la Iesuitii din Clusiu, si la
Piaristii dia Bistritra-sassdsca. In urma, spre a puté fi tramissu la Rom'a,
intrh in monastirea din Blasiu. In Rom'a, invetih theologi'a ca puçini altii,
dar '1u interessa mai multu colunan'a lui Traianu si alte monumente alle stra-
buniloru nostri. De acollo se intórse, nu spre a propaga unirea cu Rom'a
Papei, ci spre a reinviia ide'a Daciei lui Traianu. Omu luminatu allu epocei
lui Iosifu II, la 1784 renuncià calugeriei. Popa nu se filet niel °data, ca cellu
ce zunnosceá naravurile popesci.0
Intemeiatu pre dis3ele lui Tertulliafau si Origene, autori din seclulu Il, Sincai
.nu Mr& temeiu gAndesce ca intre stramosii nostri cei de Traianu purtati in
Daci'a, atuncl inca au fostu multi crestini.. Inceputulu crestinhrei Romitniloru
'1u probédia la anii 174, 319 si urmatori ai Chronicei, sustiindu ca gnu Ro-
mhnii au Matti credintfa lui Christosir de la Goti sau de la Sloveni, ci Gotii
«si Slovenii s'au luminatu priu RomAni..2
Chucdu vine a narra certele si luptele beserecesci intre Appuseni si Resari-
teni, étta cumu Sincai, cellu ce invetiasse in Rom'a, scie a le judeca, cu deose-
bire din punta de vedére romhnescu. «Foca (dice) dupa ce an appucatu imperatfa
«cá se si-o intarésca, pre multi au ommoritu, si temêndu-se ca nu cumu-va
((se-1u afurisésca patriarchulu Qiarigradului pentru ucciderea imperatului Ma-
ichie, au scrissu la patriarchulu Romei, in care epistola da patriarchului Ro-
e mei titlulu de Ecumenicu, adeca preste toti patriarchii si archiereii; care
titlu dupa aceea l'au si tinutu toti patriarchii Romei pina in dio'a in care
«mitt acestea. Batar de nu l'aru fi tinutu 1 pentru ca titlulu acest-a au stricatu
.dragostea intre Resariteni si AppusPni.»3
Despre Cirillu si Methodie de la carii primira Bulgarii crestinetatea, si cari
lassAndu apoi pre Bulgari, dupa cari se bated Fotie. trecura se invetie pre

1 Chron. a. 1514
Chron. a. 174. 319. 325. 370. 404.
3 Chron. a. 602.

www.dacoromanica.ro
 30

Moravi, Sincai lice: 'Niel e de a te mini ca santii Cirillu si Methodie nu

's'an suppusu patsiarchului Fotie : pentru ca acest-a erá Grecu, &a ei diaosi
0 Romini, dintre colonii lui Traianu, carii, fiindu uniti cu Bulgarii, pre Greci
a mai antaiu nu-i puteá sufferi stapani. Pentru acést-a au inceputu si Bogore,
eacum-a Michail, a tramitte soli, acusi in Germanra, acusi la Rom'a vechia, pen-
. tru invetiatori.e
Despre Fotie dice : 'In allu optule soboru ecumenicu in giarigradu Fotie
's'an afurisitu, pentru ca rapisse scaunulu patriarchicescu pina cându traid
esintulu Ignatie, éra nu pentru alta ceva ; ca-ci Fotie altmintrelea erd bum'
a crestinu si mare pravoslavnicu, numai catu erá, si pré-invetiatu, si pricepel
cake mai multa si mai bine de dtu toti carii au traitu pe vremea lui: dreptu-
a aceea s'au si pornitu a apperá credinti'a Resariteniloru improtiv'a Appuseni-
aim carii Ott ocArmuirea biséricei lui Chrisfosu o traged la sine, carea nu
-eau pututu dobilndf vre odata, precumu Vita theologra cea curata, inca si cea
°din Rom'a vechia, unde am invetiatu acestea, arrata.e2
Vorbindu despre unirea ce facusse at besérec'a Romei Ioilitia, domnulu si
imperatulu Romániloru si allu Bulgariloru, pre la 1202, Sincai se' grabesce a
insemnd ca prin acésta unire aRomAnii si .Bulgarii nu si-au lassatu legea si
eobidiurile celle mai, din nainte, ci numai asid s'au suppusu biséricei Romei,
tied se tiie pre Pap'a cellu mai Antaiu intre patriarchi si se nu hulésca pre
eLatini si obicéiurile loru, cumu au facutu si Românii din Ardélu cándu s'au
eunitu., Adaoge apoi : «Era Russii din Poloni'a si Ungarra nu bine au lu-
a cratu cAndu au adaogatu in simvolulu credintiei cuvintele: «si din Fiiulu,s
eca-ci legea si obicéiulu cellu veclaiu au trebuitu tigutu. Asid ar fi fostu u-
anirea adeverata, cá Appusenii se tina obicéiurile salle, si Resaritenii érasi
ealle salle, si unii pre altii se nu se hulésea.$3-
Acésta unire a Româniloru de preste Dunare, Sincai ar fi doritu se fi tinutu,
dreptu scutu allu nationalitatii române contra .slavocismului, si mai cu séma
a grecismului. Pentru aceea ella 'si esprime pardrea de reu ca prin actele con-
ciliului allu optule ecumenicu din Constantinopole, Bulgari'a, in contea voin-
tiei Bulgariloru si a Romaniloru de acollo, se id, de sub patriarchra Romei,
si se dete patriarchiei de Constantinopole. eBarein de nu s'ar fi intemplatu
aacést-a (dice Sincai) ca Românii mai fericiti ara fi fostu, de s'aru fi sup-
apusu patriarchiei din Rom'a..4
Se asculthmu acumu pre Sincai cându vine a vorbf, in seclulu XIII si ur-
matáriele, despre incerdrile violente alle scaunului Romei de a suppune pre
Romanii din tdste provinciele Daciei. Étta cumu graesce la a. 1236 allu Chro-

' Chron. a 861. cf. 845. 866. 867.

2 Chron. a. 869.
3 Chron a. 1202.
4 Chron. a. 869. Vedi si A. Papin Darianu, Istorejz Dac. Sup. I, edit. 2. p. 2 nota 2,

www.dacoromanica.ro
 31 ---

nicei : eCrestinii in timpurile de acumu se Mina unulu pre altulu, si acést-a

to facea din indemnulu archiereiloru celloru mai mari, carii numai intru a-
« ceea se sérguiá, cá, se-si latiésca domnfele, éra nu adeverulu, nici credintra
'si dragostea crestinésca. De ad au urmatu de Latinii versa sample Greciloru,
«si Grecii allu Latiniloru ; Românii cei de a stang'a si de a drépta Dunarei
odimpreuna cu Bulgarii avea grije de la carii vo.ru puté mai multu rapf, de
la Greci sau de la Latini ; éra Ungurii, indemnati de Grigorie allu IX pap'a
«de la Rom'a, numai de aceea se grijia, cumu aru puté suppune siesi pre
«Romani si pre Bulgari ; dreptu-aceea Bela 1V inca din a. 1233 si-au
«datu sie titlulu acest-a : Bela din mil'a lui Dumne-dieu Antaiulu nascutu allu
e craiului Ungariei, Dahnatiei, Croatiei, Ramei, Serviei, Gallitiei, Lodomeriei,
Bulgariei si Comaniei, ne gandindu despre aceea ce i s'au intAmplatu dupa
«Ewen mai de multe ori prin Tatari, despre carii dicu annalii biséricei Bra-
«siovului : a. 1236, Tatarii de nou au pradatu Ungari'a, si in Ardélu au zebo-
avitu siepte anni,»,
Tantum religio potuit suadere rnalorum! Asiá ne urgisescu Appusenii pre
«Resariteni 1» dupa profund'a si admirabil'a traducere a lui Sincai.2
Aceste peccat6se incerchri alle Romei le are Sincai in vedére candu venindu
la introducerea protestantismului fa Transilvani'a, dice : «Dumnedieu cellu de
«susu prin Isavel'a si prin fiiulu ei au inceputu a bate pre Romanii din Ar-
«den, pm e carii mancase Pap'a de la Rom'a mal nainte, ca-ci nu s'au ple-
« catu lui se-i fia dobit6ce, nu oi suffietesci. Care luau l'am arretatu la annii
attecuti, si tocma s'au adeveritu in timpulu in careie scriu acestea, ca fiesce-
a care episcopu numai atat-a putere are, cata i-au data Domnulu nostru Is.
«Chr., nu cata i-au data imperatulu Foca, Carolu cellu Mare, Mahometu II,
«sau Bonaparte de annul. Acést-a este credinti'a cea adeverata. Care are dreptu
«dintre imperatii acf numiti, judeee altii, ca eu credu ca biséric'a lui Chr. va
sremané pina la sfirsitulu vécului si a dew's, venire a lui.» Asiá, serial Sincai
pre la 1810 in Sinne'a la comitii Vass.3
Intr'altu locu4 érast: «Fr dupa ce s'au milostivitu a totu puterniculu Dum-
anedieu a certá mandria Santei Biséricei Remei prin medullarile ei, adeca prin.
«Protestanti... (acést-a dicu nu ea dóra ca insumi m'asiu abate de la acellea
«care le-au descoperitu Dumnedieu. le-au invetiatu Domnulu nostru Is. Chr.,
ale-au propoveduitu SS. lui Apostoli si Ucenici, si Santa Biséric'a lui mi le
«da se le credu, ca-ci acestea t6te le marturisescu, si cu ajutoriulu lui Dum-
«nedieu sunt gat'a a le apperá si ca punerea vietiei melle; ci pentru ca. sciu

Chron. a. 1236.
2 Citron a. 1599.
3 Chron. a. 1571.
4 Chron. a. 1614.

www.dacoromanica.ro
 32

«naravurile popesci, cá, nula carele am fostu intre dénsii, si in cinulu lora
scellu mai de josu in sanare, dar allu doide in deregetorfa, ca unu canonicu
sin diece anni, de la annulu 1774 candil plinissem ai vArstei melle 19 anni,
«pina la annulu 1784), némulu nostru cellu romtinescu intregu, adeca mi nu-
«mai prostii, ci si nobilii din Ardélu si partile tierrei unguresci, pentru ea
n'ama primitu ratecirile Protestantiloru, precumu nu primissemu obidiurile
biséricei Romei mai nainte, la atat-a au ajunsu, catu numai sufferiti s'au ti-
«nutu in Ardélu si partile tierrei unguresci» scl,
Bine cunnoscêndu naravurile popesei, ellu chiama ca v6ce malta' marea a
minte a némului roma,nescu asupea sviclesiugului némuriloru straine, care ca
«frum6se pretesturi, mai allessu alle legei crestinesci, in care eu vreu se moriu
.(dice Sincai) insiálla pre bietii Romani de. .i stapanescu si in dio'a de acumu...
«Ce vréu Archiereii acestia ? (intréba ella) se te invetie se-ti prinda partea
«ve lumea acést-a, au se te duca la ceriuri? Nu crede, o Romana! pentru
«ea numai pung'a ta.o voiescu, ca se-si imple pungile lora, si tu se remani
«roba acellor-a pre carii rnai marii tei i-au stapanitu 6re-ctindu. Descépta-te
«dreptu-aceea, o iubite ndmulu meu, si ai minte 142
La a. 1584 Sincai spune cumu «Grigorie XIII -p-ap'a de la Rom'a (nu vreu
«se scriu, pentru ce) pe vremea acést-a au Innoitu calindariuln, si vre4 cá toti
«crestinii se primésca innoirea aceea. tra Georgie Mogila, mitropolitulu Mol-
adovei, i-au scrissu, precum arrata Okolski, se dea pace Romaniloru, se re-
«mana pe 16nga calindariulu cellu vechiu, si l'au ascultatu pap'a in annulu de
g acumu.» 3
Multa 'Iu supera pre Sin cai ammésteculu papiloru in trebile Moldaviei si alle
Romanfei. AsiEi la annulu 1595 allu Chronicei, vorbindu despre Resvanu veda,
dice: «Cine vre se scia mai multe, citésca pre Istvanfi... si archivulu din Va-
sticanu. Dara eu me mira si me ciudescu, ce au avutu Climentu VIII, pap'a
«de la Rom'a, de a se ammesteca si in lucrurile Moldovei, candil n'au avutu
«Onda se ajute pre bietii Moldoveni, fàra nnmai se-i suppuna sie.«4 La a.
1603 din Chronica inca insénina cu o fina ironia, ca «Santulu parinte de la
«Rom'a, Climentu VIII, ca unu bunu pastoriu suffietescu, nu si-au uitatu de

' Chron. a. 1568.

2 Auditi pro Sineai, voi Iesuiti romfini de la Oradea-mare, de la Gherl'a si de.. .si de aiurea,
voi carii in aceste dille alle lamine! si alle liberthtii, cutediati a indemnh pre Români se
mérga la sinodulu Catolicilora unguresci de la Peses; voi cara mergeti ca cutediantra pina a
da Romanilora Unid nnmele Mudan si !Irrita de Catolici, eh si cama a flunita in patru punte
en Catolicii, ar insemoh a 13 Catolicu adeca Limara, papista adeca Jesuita ; voi carii prin acd-
sta si alte assemeni criminali appucaturi cercati a rumpe de tota o parte insemnata a Romh-
abra din corpulu cella mara allu natinnei, auditi pe profetula Sincai, si pin mai e timpa
convertitivel
3 Chron. a. 1584.
Chron. a. 1595.

www.dacoromanica.ro
 33

ideregetorfa pastorésca, ci au scrim imperatului Rudolfu II, ca Ieremia Mo-

gila domnulu Moldoyei are porunca de la Pórt'a turc6sca, set'
Pespre lesuiti serie in urmatoriulu modu:2 .Pentru el cei ce se voru nasce
.si yoru traf intru avenire se scia cine au fostu Iesuitii, étta tillculu: Acestia
. au fostu unu cinu calugerescu urditu de Santulli Ignatie Loyola Spaniolulu,
'Cu puçinu dupa ce au incetatu Martinu Luther in annulu 1517 a-si seraeni
eeresulu, in care cinu nu se priimid altii, full numai aceia carii erd* f6rte de
'mare vitia si bogati de nému, au pré-formosi ; cu care trei lucruri aved in-
.tre sine pre cei mai sdraveni 6meni, pentru ca cei cu mintea mare straba-
tea tóte, *cei de n6mu mare plinid tóte prin rudeniele salle, cei formosi erd
e vediuti la toti si mai allessu la femei, prin care apoi lucri cumu wed. Nici
e minciuna .acést-a, ca-ci o-am cetitu acést-a in regulele lora celle ascuuse
si numai ca mAn'a scrisse, care eu insumi le-am data din porunc'a cardina-
ilului Stefanu Borgia, se le lege in cordovann rossiu intr'auritu, cAndu eram
ibibliotecariu in collegiulu de propaganda fide din Roma.,
Intealtu locu3 arréta reu obiceiulu Iesuitiloru de a furd acte publice, di-
dada : .Scrissóri'a acést-a. (e vorb'a de o scrissória a mai multoru boiari
din Fagarasiu) 'carca trebuid se minima in originalu in archiyulu vladicescu
.din Blasiu, dupa rea obiceiulu lora o-au fu-ratu Iesuitii si o-au trimissu pro-
evincialului loru lui Hevenessi, carele o-au legatu intre scrissorile celle multe
.care totu ca rapirea si cu furtusiagulu le-au adunatu, spre mare pagub'a
.multor-a, dar mai yArtosu a Ardeleniloru, de la carii donatii inca au rapitu
.Iesuitii, si pre multi au stricatu ca totulu, mai allessu dintre RomAnii nos-
. tri, carii erd mai zaluzi intre ceialalti Ardeleni..
Sincai bate pre façia credinti'a desiérta. Ella taxéclia, in trécatu, intr'o
parentese scurta dar coprindietária, de minciuna, credinti'a ca la Sfetagor'a nu
póte tral yre o parte muerésca, inca nici dintre passeri.4
La annulu 1701 allu Chronicei3 spune : .Dositheiu patriarchulu Ierusali-
mului venisse in Ardélu la Brasiovu, cAtu se c6rd mila de la crestini, cAtu
se-si 1/8nda indulgintiile sau erarile de peccate, de care si tatalu mea Loan
gSincai 'si cumperasse un'a ca 40 de lei, cd se i se puna pe peptu cAndu se
va astruci, dara eu n'am lassatu se i se puna, bine sciindu ca darulu lui
Dumnedieu nu se 'Ate vinde pe bani..
Vorbmdu despre Pachomie, care pro la a. 1512 venisse in RomAni'a si in
Moldavi'a, si strinsesse mare summa de bani de la boiari si de la poporu

I Chron. a. 1603.
2 Chron. a. 1604.
3 Chron. a 1711.
4 Chron. a. 1691.
5 Citron. a. 1701.
3

www.dacoromanica.ro
 34

Sincai observa: .din care poti invetig, cumq trebue tunse oile celle cuvan-
Statórie. '

II Se vedemu acumu pre Sincai, Unitulu, care studiasse in collegiulu de

propaganda, eumu jaded, ellu Unirea Romaniloru cu besérec'a Romei.
Omu luminatu ce erá bine sciindu ca celle patru punte, .necumu neinve-
tiatii, dar nici carturarii le intiellegu, ci nurnai pléve vorbescu,62 ella judecd
Unirea din puntulu de Nedére allu folosului nationalu. Nimea nu scia, mai
bine, si nimen mai multu de catu dénsulu n'avù curagiulu de a arretá, fraud'a,
tradarea si violentra prin care se facusse acésta unire. Ellu, cd si Klein,3
arréta ca scopulu erá de a immultí prin Uniti, in folosulu Unguriloru, nume-
rulu scadiutu allu Catoliciloru, si a desbind, a slabí, si a arruncti pre Romani,
sub pretestu de reli;iune, im ndua servitute utigurésca. Ella arréta,4 dupa
Bethlen, cumu la sinodulu din 1701, in care se subscrisse acea fatale unire,
multimea cea mare a preotiloru romanesci cd nisce berbeci negri unii merged
inainte, alth pre de laturi altii _din dereptu ; multi merged plangandu, si unii
edintre tiansii diced: Acumu sécera ordiulu, dar dupa ordiu voru secerd si
graulu ;» cumu imperatulu de o parte publicá, patente, ca libera este Roma.-
niloru a trece la ver-care religiune. ér de alt'a, scried in secretu, se nu gin-
désca cu patent'a, ci din Ott putérea se se nevoiésca a latí Unirea ; cumu se
trimitteau catane nemtiesci asupea celloru ce remaneau credinciosi besérecei
strabune;5 cumu la iuceputu, preotii mend, dupa promisiunile ce li se de-
désse, se insiellassera a crede ca ei, prin Unire, ara de scirea lora, toti s'au
boieritu; ci dupa ce vediura cu timpulu, ea totu intru acellasi statu remasera,
incepura ómenii a se lapedd de Unire si a poftí preoti neuniti cari se le servésca,
.pentru care apoi multe baiuri si nevoi au avutu, pentru ca acellor-a nici prun-
cii li se botezi, nici mortii li se ingropà.5 Arréta, in fine, génele,
si bate sufferintiele credinciosiloru,7 carii nici episcopu aveau.
Se intréba Sincai nu o data, ce folosu au avutu Romanii din acésta unire,
la care étta cumu respunde Latinii pré-multu s'au ajutatu prin Uniti, pen-
tru ca proporti'a lora (a Catoliciloru unguri), numerandu si pie Uniti, cu
multu mai mare erd. numai de le-ara fi multiamitu Unitilorur sau de le-ara
imultiamí si in timpulu de acumu. Ci noi Romanii, de vomu lud afara clerulu

' Chron. a. 1M2.

2 Chron. a. 1514.
3 Chron. a. 1696.
Chron, a. 1701.
Chron. a. 1700.
6 Chron. a. 1698.
7 Chron. a. 1702. 1703 etc.
8 Chron. a. 1699.

www.dacoromanica.ro
 35

«cellu unitu, carele inca mai numai atat-a se socotesce catu a cincea róta
«la carru, ce folosu ama avutu sau alien' din tóte acestea. De vrei a intiel-
dége si mai apriatu lucrurile acestea, citesce pre Cserei.* Care Cserei étta
apoi cumu Norbesce la Sincail despre vladic'a Atanasie care facusse Unirea, ca
amergandu ella la Vienn'a, de cardinalulu Colonich ca fórte mare cinste s'au
*primitu si i-au arruncatu unn lançiu de auru in grumazi : acést-a i-au fostu
t6ta mergerea inainte, ca tocma precumu lucra draculu, de cauta voi'a omu-
flui, pina ce-lu ad'duce la peccatu, apoi '1u 'Arta pre unde vre, asiá, au facutu
«si cu Vladiculu, pina dud"' l'au appucatu in cursa: pentru ca papistasii Cu
«tóta sfiéll'a 'Iu cinstiá, pin atunci, ér dupa aceea i-au luatu tóta ocarmu-
airea din mana, si este unu Iesuitu langa dausulu pururea, fara de a ca-
«ruia Beira si voia nici o carte nu 'Ate scrie cuiva. Bucurosu s'ar lassd de
sunire cé acést-a, dara nu-lu lassa. De au maucatu saratu, bée, ca adeveratu
a i-oru implé pacharulu.« La care Sincai adauge: «Ca scrie ad f Cserei, numai
«despre Iesuiti trebue intiellessu, macar ca si acuma se affla nebuni el a-
«aceia, carii &dam." ca Greco-Catolicii pentru ca se numescu Uniti, trebue
«se fia suppusi Romano- Catoliciloru ; ci intielleptiunea arrata, ca a fi unitu
«cuiva atat-a insemnédia, catu a fi lui assémenea. si nu suppusu. Baremu de
«s'ar arretd si ea fapt'a, ce arréta intielleptiunea.«2
La anuulu 1,721. din Chronica, Sincai arréta cumu Romanii unindu-se cu
Rom'a, pierdura dreptulu de mitropolfa ce aveau mai inainte. Ellu spune ca
episcopulu Patachi «care si latinu se facusse, 'si bagasse in capu inca de ta-
ller'', ca nu We fi vre o episcopfa adeverata pre lume, de nu va fi intarita
de patriarchulu Romei ;« ca acestu Patachi cad' canonizarea episcopfei Faga-
rasiului de la papa de la Rom'a. Inse. abiséric'a Romaniloru din Ardélu (dice
«Sincai), allu careia archiepiscopu S. Teofilu au siediutu in soborulu cellu de
intiliu a téta, lumea si de antAiu de la Nice'a, unulu fiindu din cei 300 SS.
«parinti, ce lipsa au avutu de intarirea patriarchului Romei? Au nu pentru
«aceea s'au facutu episcopfa Fagarasiului, cd, se se ingrópe mitropolfa Belgra-
«dului ? Dara pentru ce se se ingrópe mitropolfa? Au nu pentru aceea cd Ro-
manii se fia suppusi némuriloru acellor-a pe care ei le-au intorsu la cresti-
Inetate?« Venindu apoi a vorbf despre bull'a papii Clemente XI, prin care se
intaresce episcopf'a Fagarasiului sub chiamarea séu chramulu S. Nicolae, bulla
in care se vorbesce de Greci, Ruteni, Romani, Rasciani si altii, Sincai con-
stata inainte de tóte ca Romanii tinandu chramulu cellu vechiu allu archie-
rfei sélle, chramulu Pré-Santei Treime, n'au priimitu bull'a patriarchului Cle-
mente; dice apoi despre acésta bulla : «multe bulle patriarchicesci am cetitu
sin viéti'a mea, dar bulla incalcita si Era de intiellessu cd acést-a n'am ce-
atitu ; d6ra Dumnedieu au turburatu mintea cellui ce o-au scrissu, pentru

Chron. a. 1701.

www.dacoromanica.ro
 36

.fl'au fostu spre binele si folosulu, ci epre reulu si stricarea RomAnileru din
dupa ce da estractulu ei, dice: idespre bulra acést-a eu ade-
rveratu mai multe asiu put6 graf, ca-ci ce Greci, ce Ruteni, ce Rasciani sau
aSerbi au fostu pe vremea acést-a in Ardélu, carii se se fia unitu? au nu si-au
sarretatu curtea Romei prin numirea némuriloru ce nici au locuitu in Ardélu,
inecumu se se fia unitu cu miile, t6ta nesciintra si necunnosciuti'a némuriloru
pe care vreá se le pasca ?. Dissei ca asiu puté mai multe cuvAntA, dara me
.temu de liwbele celle clevetitórie si de crierii cei go111, carii lesne ara
.put6 st6rni despre mine ce nici &dent] chndu scriu acestea. O intrebare
totusi indrasnescu a faceu care este acést-a : Dintre doui archierei romfinesci
«din Ardélu, adeca loan Bobu si Vasilie Moga, carii si astadi in dio'a de Santa-
Marra mare din snub.' 1811 traescu, care s'ar puté dice cellu adeveratu ur-
.matoriu allu Santului Teofilu ?» Sincai gassesce de prisosu a respunde ca
Mop.'
Vorbindu despre acestu Te_ofilu, Sincai dice : dindu-ca Teofilu se iscalesee
.pre sine, numai allu mitropollei Gotiei, mare intrebare este, a chreia cetitti
.mitropolitu au fostu ? mie mi se vede ca ar ß fostu allu Belgradului din
.Ardélu, pentru ca inceputulu mitropolfei cei romanesci din Belgradu aiurilea
afflu ; thrdfu stirsitulu ei s'au facutu in annulu 1721, chndu s'au mi-
ilostivitu Innocentie pap2a de la Rom'a (mai Mink' Climentu) a ne daruf cu e-
.piscopfa Fagarasiului in loculu mitropolfei Belgradului, pentru aceea pentru
.ca ne-ama unitu cu biséric'a Romei.,3 Ce satira amara!
Se mai cetimu urmatériele cuvinte alle lui Sincai despre Unire:3 sUnirea
.n'au stata nici sta din alta, fhra numai se nu clevetimu pre cei ce tinu de
«biseric'a Romei, pentru obicéiurile loru, éra Doi Romanii se tinemu obicdiu-
arile biséricei Resaritului. si Latinii inca se nu ne clevetésca pre noi, ca-ci
cene patru punturi, care sunt intre Uniti si Neuniti (cu ertare se fia dissu
.de mine) necumu se le scia Ron:Chuff cei prosti si neinvetiati, dara dintre
.carturarii romtwesci inca multi nu le intiellegu, ci numai pleve vorbescu,
eneintiellegéndu unulu pro altulu. Unirea acést-a mai pre urma numai popi-
Glom au folositu, ca acestia au doblinditu puçina scutintia cam anevoia, dara
.nobilii au remasu si remAnu cu buzele dr6mboiate 'Ana astadi, ca-ci Latini-
lloru destullu le este ca, insiellandu pre Români in parten loru, ati pututu
invinge Cu numerulu pre Calvini, carii in sine eri cei mai tari in timpulu
. a cell- a. s

' Citron. a. 3721. cf. a. 1697 unde dice: .Dintrn acestea poti cullege câtu s'au nevoitu dns-
manii spre stricarea /Amid romfinescu. Iesnitii inca asiti lucti pentrn folosulu Romfiniloru,
cal el apni se obladuésea preste Romini. Dreptu-aceea n'au si numitu Pater Barani pre
.Teofilu mitropolitu, cumu erkl, ci numai episcopn..
Chron. a. 325.
3 Chron. a. 1514.

www.dacoromanica.ro
 37 --
Cite erg, se ne mai spuna Sincai despre Unire, daca merged ella cu Chro-
nic'a mai nainte de annulu 1739, ciñan' de unde istori'a Unirei devenil mai
interessante !
Din cari tcite se vede ca ellu, Sincai, cd, si Klein episcopulu, Klein caluge-
rulu, Petra Maior, si toti Blasianii luminati din seclulu XVIII, cunnosced totu
reulu fatalu produssu prin Unire, nici vedeá, altu lécu, de o can] data, spre
a micsiord sé(' aliad reulu, de cdtu strict'a marginire in cejle patru punte,
de nimen
Se trécemu la ideele politice-social alle lui Sincai.

b) Idee politice-soaiali.

I. Sincai erd, nobilu, vechiu nobilu. Ella tineá la acést-a si o spuned adesea.t
Ellu aveá, cuvántu: pentru ca Iosifu II, iubitorulu de omenire imperatu, mu-
risse , si principiele revolutiunei cei mari, in Ungaria si in Transilvani'a nu
aveau sepan. Românii, numai cd nobili puteau aspirá, la drepturi. Erd pro a-
tunci de interessu iaationala romdnu, cd, nobilii remâni se nu-si renege origi-
nea, se-si pretinda drepturile cd ROIDAUi, totu-odata se se arrete numerulu
lora cellu mare.
De ad, Sincai da pre fagia, biciuindu-i, Rre toti desrománitii si renegatii, in-
eepAndu de la Corvini, pin la Chemenesci, stranepotii Miculei,2 Betlenesti,
stranepotii Geubulni,3 Mailatesci,4 apoi Iosicesci, stranepotii lui Stefanu Iosica
fratutiului din Caransebesiu, 5 Barciaesci,6 Telechesca OsenAntra cea rominé-
sca , de pro la 'Oradea-mare,7 Nalatiesci, gRomAni betrdni si ploati,,8 s. a. s. a.
Multu Ilu supera acesti renegati, carii, cd Chemenescii si altii elapedlindu-se
de némulu, legea si credinti'a Romdniloru din carii erau prasiti,, si facán-
da- se Calvini si Catolici, ei se alédsera apoi cei mai mari asupritori ai Romdni-
lora, enumai cd, se-si p6ta tagadnf ndmulu, si se se arréte a fi de némulu un-
, gurescu. Multi domni de acestia ti-asiu putá numerd acf, ci-i lassu pentru
,censur'a prin care va merge chronic'a acést-a mai nainto do a se tiparf, de

' Epistorn cdtra Elegía. Clown. a. 1222 etc.

2 Chron. a. 1276.
3 Cron. a. 1311..
Chron. a. 1541.
5 Chron. a. 1598, despre &afana Iosica dice: .Vedi fratutiulu din Caransehesiy nasculus si
in curtes lui Ghristofu Bathori crescutu, la can au ajunsu..
6 Chron. a. 1660 la fine: .Barcial inca era vitia de BonnInu, precutuu nn-au tuarturisitu si
arretatu prt5-luminatulu Paulu Bardal iu minuta 1791, candu se intorcca de la !mitimiti celta
din Clusits, In °are s'au cotitu instanti'a Kondiniloru din Ard1u.
Chota. a. 1677.
Chron. a. 1674.

www.dacoromanica.ro
 38

ase va tiparf sub sinta corem'a Ungariei, precumu mi-ar fi voi'a. Tie cetitoriule
ebunel fia-ti destullu ca ti-am arretatu carii domni sunt de vitia si poroditia
.diaosi Romhni, inacaru-ca si-au stramutatu legea, si prin aceea si némuln..'
.Ci asid este firea Romhuiloru acellor-a carii din nemica appuca la ceva. dice
Sincai2 despre Corvinu si alti renegati. .Pentru ca Romtinii (me erte némulu
meu scriu adeverulu) dupe ce appuca la ceva, mai toti 'si uita de sine,
.'si uita de sangele din care stint prasiti Pilde vii ti-asiu puté adduce aici,
dara acellea se voru tiparf dupa reposarea mea. cá nucumva se me gonésca
lérasi taurii cei grassi din cucuruzu, si se me strapunga érasi giapii cu chrnele
.salle celle ascutite. 3
Sincai arréta ca nobilimea ungurésca mai téta e de origine straing. .In tiérea
aungurésca (dice ellu)4 puçini Unguri diaosi se affla, in Ardélu de abiá &me
esau trei familii (dicu de cei mai luminati si mai putérnici), ci staphescu a-
«cuma in Ungari'a mai cu séma Chorvatii, Totii si Nemtii ; in Ardélu, Roma-
anii cei corciti si Secuii, carii asid s'au latitu chtu in multe comitaturi, mai
allessu in Ardélu, nu se affla bojari Unguri de vitia, fl,ra numai Romhni si
Secui, prasiti inteinsele prin casatorfele lora ca Românele si Ungur6icele.
.Anume ti-asiu puté acf apune téte familiele si celle din Ungari'a si celle din
Ardélu, care nu sunt, ci numai se numescu pre sine Unguri, dara incungiuru
.perirea, care mi s'ar puté intèmplá din spunerea adeverului..
Cu t6ta acésta perdere nationale, Sincai5 constata 'ca in Ardélu mai multi
inemesi sau bojari de Romani sunt, de Wu de Unguri, cumu s'au vediutu la
sinsurrecti'a din a. 1809..
Étta cumu Sincai erá nobilu, in interessulu nationalitatii romäne.

II Dar de si nobilu, ellu sale ea ininf a shngerända de chte ori vine la

shrtea tierraniloru români, fiindu-ca e omulu epocei lui fosifu JI. ella vediusse
cu ochii rescélla lui Choria, urmarisse totu cursalu revolutiunei cei mari, con-
lucrasse la petitiunea cea nationale de la 1791, si mai pre susu de téte, Sin-
cai erh Rombu crescutu in ideele românesci alle Blasiului: in ideele lui In-
nocentiu Miculu tare, pre la 1743, in midi-loculu dietei boiariloru unguresci,
suspini si planse pentru dreptate, dicéndu ca, de chte ori e vorb'a de Romfini,
nimea nu-si ridica velcea pentru usiurarea si toti pentru apesarea loru, de
er4 pre act se-lu arrunce pre feréstra magnatii turbati,6 si care in fine, se puse
in pericolu pentra caus'a tierraniloru ;7 in ideele lui Gregoriu Major episcopulu,
I Chron. a. 1514. cf. 1229. 1663.
2 Citron. a. 1458.
Chron. a. 1490.
' Chron. a. 1440.
Chr011. a. 1653.
6 Tesauru de monumente istorice. III, 302.
P, Maior. lstor. Beser. p. 350.

www.dacoromanica.ro
 39

care, vediAndu pe credinciosi Era loca de beséreca, ridich manele la emitid

si esclama: enímne Dumnedieule, asid 'ti trebue tie, daca ai data totu lo-
culu domniloru, de n'ai acumu nici atatu cd se-ti ridice 6menli casa.«'
Étta in ce idee crescusse Sincai, si étta dar cumu vorbesce ella despr.e tier:
rani:2 eprostii (tierranii) la atat-a ajunsésse pe vremea mea de se vindeá,
gdobit6cele &t'a de locu, nu ca loculu pre carele locuiá, impreuna; afara de
eslujbele care le faceá, domniloru panAntesci, incep6ndu de luni pina, sambita
esér'a in táta septeman'a preste totu annulu, duminec'a funda-ca alta nu Se
gputeá lucrd, domnii cei pamêntesci pre iobagii sei trimitted ca carti pre la
galti domni. Preotii rona'anesci trebniá, se dea dajde domniloru pre annu si se
ele crésca cani; pre feciorii lora 'i rapid de la invetiaturi si facAndu-i
eteni silid se-si mute legea si credintita, si altele mai multe faced domnii
gcei pamAntesci cu bietii Romani, mai v6rtosu domnii aceia carii se lapedasse
«de némulu, legea si credinti'a Romaniloru din carii erti prasiti Romanii
ecei prosti au gemutu sub tirannia pina la a, 1785, candil s'au milostivitu an-
ggustulu imperatulu Iosifu H a stria iobagra Barem de ar fi traitu
ep eratulu Iosifu, pina duda ar fi usiuratu si jugulu bieti/oru prosti, carii nu
gmultu s'au ustiuratu prin stricarea iobagiei.» Asuprirea ces mare «a bietiloru
eRomaniloru din Ardélu, cari si acuma (13 decemvre 1869) gemu sub jugulu
gcellu greu allu domnilora paméntesci (macana ca s'eta stricatu iobagfa), ca-ci
eDU au vre o ruptária de slujba, cumu au prostii din Ungaria," Sincai o
datéza mai cu séma de la epoc'a despartirei Ardélului de Ungari'a.3
Peccatu ca Sincai nu ajunse si la anula 1784 allu Chronicei sale.

e) Idee politice-nationali.

I. Sincai, in Chronic'a sea, e departe de a fi numai Ardelianu, ella Ro-

mana din t6te partile ambeloru Da cie. Chronic'a sea e pentru toti Romanii.
La Miron Costinu, ea retragerea legiuniloru si invasiunea barbariloru ; la Can-
temiru, ca a cióu'a descallecare, din Fagarasiu si din Maramuresiu, de o data
cu fatal'a despartire, se intrerumpe firulu ideei unitatii roreane. Sincai, mai fe-

Tesauru de monetmente istorice. III, 302. Insemuhmu aci ea Gr. Mejor Sindu nevoitu a se
!asea de vladicia in a. 1782, se retrasse in monastirea din Alb>a-Inli'a. Catre appusulu vietiei
sélle, multe fu datu a vedé in acésta -cetate. Ella &aja inca pre cande Choria si Closca fura
prinsi (27 decemvre 1784) si apoi addussi in ferra la cetatea Albei. La 29 decemvre betrinulu
episeopu 'si facusse testamentulu, si muri apoi pre la inceputulu lunei februariu 1785,.*eu vre o
détre-trei septemâni mai inainte de neomenós'a essecutare (28 februariu) a martirilorit poporului
romana. Vedi despre Gr. Maior, P. Naior 1st. beser. p. 210 seg. Cipariu, Acte si Fragmente,
p. 28-29, 39-55 lit, b), uf. 144 lit. 8). etc.
Chron. a. 1514.
Chron. a. 1526.

www.dacoromanica.ro
 40

rieitu, ineepéndu de la Traianu, nu scapa din mini acestu firu allu legaturei
commune, pin in dillele sélle.
Ide'a fondamentale ce domina in tact oper'a , ce scapera pre fia- care pagi-
na a Chronicei, e, ca suntemu Latini, Romani, fii ai lui Traianu, si ca Daci'a
e a Romaniloru.
Ide'a cea mai mare, demna de Michaiu Vitézulu, o gassimu la a. 1453 allu
Chronicei, ande astfelu vorbesce despre luarea Con stantinopolei : Dlugos scrie :
'Marti inainte de serbatári'a S. Margarete, intrandu craiulu (Poloniei) in Cra-
covra slaba veste s'au addussu prin cartile si solii lui Alexandra voe-
.vodului Moldovei, ca giarigradulu, metropolea Greciloru, s'au luatu prin im-
peratulu Turciloru. Si eu inca dicu (adauge Sincai) slaba veste I pentru ca
"prin luarea giarigradului de Turci, MIMI C11 totulu imperatra stramo-
'siloru nostri, carea ei ca multa versare de sange, dara cu mai multa drep-
tate o castigasse pre sém'a néstra a Romaniloru, cd pre sém'a uuoru uepoti,
nu pre sém'a Greciloru, carii fara vre-o cadintia si numai cu viclesiugu au
rapscitu imperatf'a, ba inca si numele de la noi: ca-ci Grecii nu stint Romani
'de vitia, precumu sunt Romanii, pre carii acumu inca i-aru batjocorf Grecii, numai
.cle i-ara puté, dupa cumu am vediutu cu ochii si am auditu cu .urechile Bel.'
Oh! câti Romani nu sunt si astadi, carii, de parte de a se puté urci, nu
potu se privésca macaru, fara a ametf, la inaltimea acestei idei
In totu cursulu chronicei imperiului bi santinu, face attentu pre lectorulu ro-
man, ca reu si Mrs calle Grecii 'si detera numele de Romani. .Eu insemnu
ad (dice Sincai)c ca, dupa ce au cuprinsu Romanii Daciele si Mesi'a de josu,
'pre imperatii din giarigradu multi autori nu i-au mai numitu ai Romaniloru,
ci ai .Romaikiloru, precumu se numescu pre sine Grecii de acumu, ca-ci Grecii
.fara ajutorulu Romaniloru n'au pututu moscenf glori'a stramosiloru nostri.,
.Grecii pre sine'pina astadi se numescu Romani, pentru ca imperatfa Resari-
.tului au fostu a Romaniloru, éra nu a Greciloru.3-.Prin Romani (la
torii bisantini) tu intiellége pretutindene Greci, pentru ca acestia si-au appro-
priatu sie fara de vre o cadintia numele cellu pré-maritu allu stramosiloru Ro-
'maniloru de acumu.. 4Citandu din Niceta Choniate care pre Greci i numesce
'Romani. .Grecii trebuiá se seria (observa Sincai in parentese)3 de i-aru fi

witie totusi ren 'mi pare (continua Sincai) ca bombardariuln care au facutu armele pre séuie
.Turciloru candu au Wahl Ciarigraduln , de pima era Dacu, adeca Rominu, Urbana nnmitu,
.si mai inainte singles° la Greet, apoi pentru serada 1111 lassindu pre Great trecusse la P6rfa
turcdsca. Acest-a bine platindu-se de Maliometu 11. (suit arme si un4ite de stricatn
Ckron. a. 1433.
2 Chron. a. 708.
3 Citron. a. 916. 917.
4 Chron. a. itto.
Chron. a. 1205.

www.dacoromanica.ro
 41

alassatu mindrra pe Greci se-si tina numele si se nu-si schimbe némulu..

.Grecii carii n'au sciutu alte, sau n'au vrutu se scia, fàra se poreclésca né-
celle de a sting'a Dunarei Scyte, dra celle de c6tra Appusu Latini,
se-si faca propriu numele Romaniloru, ai caror-a numai suppusi au fostu
Grecii, éra nu din singele lora prasiti, precum sunt prasiti Rominii si
de la carii imperatra inca numai ca viclesiugu o-au fostu luatu.,1
La annulu 1206 allu Chronicei, arreandu cama imperatulu Ionitia, dupa ce
stria, din fundamentu si jafui cefatile grecesel cu locuitorii impreuna, din se
nu mai póta reinsuffleti Romeii, se numid pro sine Romeokton; gtocma bine (in-
sénina Sincai,)3 ca-ci Bomanokton nu se putei numi, ne fiindu Grecii Romani.,
Vorbesce de Valachi'a. din Tessali'a.3
Cu deosebita predilectiune cullége monumentele istoriei romine-bulgare,
descepandu neincetatu simtiula nationalitàdi roman° asupr'a cotropitoriului
grecismu, si demonstrindu -ea adeveratu legitimii eredi ai Constantinopolei si
ai imperiului orientale, sunt Romknii, ér nu Grecii.

II. Ideele marétie alle viitoriului, nu impédeca pro Sincai de a vedé si a

invetig essigintiele momentului pentru fia-care provincia romana.
RomAniloru din Principate le arréta periclulu ce vine de la Domnii straini
din Fanaru, pre allu citroru timpu scried. Cu invederatu necau face feted's
unoru Domni cd Despotu .Greculu., cá, Ianculu aSasniun, Resvanu
Gasparu Némtiultt , si alti straini. Anume , vorbindu de Despotu , dice :4
feu minciun'a pe multi au insiellatu, de i-au crediutu, preen= se insiélla
'si astadi multi din némulu rominescu, de mai multu credu celloru ce nici le
fuge nici le muge de -dénsii, decitu celloru ce sunt de némulu loru, si mai se
sfarma pentru binele loru. Ca-ci singele nu se face apa, precumu este di-
'call'a.« Dupa ce-i face istori'a si arréta cumu mud apoi .cá, unu blastematu.,
adauge: «Ad numai atilt-a mai dicu, ca eu asid aspru scriindu d.espre Des-
potu, n'am vrutu nici vreu se vatemu vre una nému, ca némurile OW au
.pretiti inaintea mea... numai se nu fia de naravula lui Despotu..
Probédia si constata la totu passulu continuitatea si maiestatea domufeloru
romine. Combate, ca invederata machnitiune, absurdele si ceputintiósele pre-
tensiuni all° Unguriloru si alle Poloniloru asupea tierriloru române. Arréta
de uncle RomAni'a se numi Ungro-Vlachia.3 Spune cama Bela, regele Unga-
riei, in loca se se ganddsca cumu se.si appere regatulu asupr'a Tatariloru, 'si
insusi thra vre o eadintia titlulu de rege allu Coma.niei si allu colloru-alte

' Ckrote. a. 1206.

2 Citron. a. 1206.
3 Ckron. a. 1231. 1343.
* arm. a. 1563.
a Clircm. a. 1343.

www.dacoromanica.ro
 42

tierri vecine.' Lu supera multa fal'a gólla a Poloniloru si nebunésc'a si

desiértra mandria a Unguriloru..2 Arréta de unde nascura pretensiunile Poloniei
si Ungariei asupea tierriloru romane, si uneltirile, mai allessu alle Ungariei,
cumu se surpe pre Romani, si cumu totusi nu isbutira.3 Indignindu-se de fal'a
Poloniloru, «se mira ce aveá, ei cu gate juraminte ce cerel de la Domnii
Moldovei, candu bine soil ca nu se tinu?.4 Vedi (dice) mandria, se nu dicu
inebunfa am6nduroru némuriloru acestor-a (a Poloniloru si a Unguriloru) care
a credeá ca cu multe st6rceri de juram6nturi si cu aperkile unor- a asupea al-
itor-a voru suppune Si pre toti Romanii 1. Inteaceea, Stefanu voda, de es-
semplu, apropiandu-se, dice Sincai, candu de Polonu candu de Unguru, anici
eascultá de unulu nici de altulu, cá, unu Domnu si singuru obladuitoriu, chruia
inu-i erá frica de ei, precumu cu faptele au arretatu..5 Se mira de papii de
la Rom'a .se ciudesce. si-i satirisédia ca se ammested si ei in trebile tierri-
loru nóstre.4
Dar se ascultitmu pre insusi Sincai, cumu judeca ella raporturile Romani-
lora ca Ungurii, Polonii si Turcii ; cumu probédia, conformu principielora mo-
derne alle dreptului gintiloru, maiestatea, cumu dice dênsulu, a principateloru
romane, si acésea, pre dada .Pray, Gebhardi, .Eragel si altii, viola istori'a
tierriloru nóstre, c6 alle unoru phrti integrante alle corónei Santului Stefanu,
in Istorra generale a Ungariei ; se-lu audimu in fine, cumu proclama ella, cu
inceputulu seclului, necessitatea unirei principateloru romane.
.Pretensi'a Poloniloru la Moldov'a (dice Since') si a Unguriloru si la Mol-
.dov'a si la Valachi'a, dintru aceea s'au stknitu, ca Romanii din am6nd6ue
tierrile acestea a dese ori nu s'au naravitu intre sine in punerea Domniloru :
.dreptu-aceea partea cea mai slaba totu de a un'a au nezuitu sau la Poloni
ctsau 'la Unguri, si au fagaduitu tóta suppunerea si ascultarea numai se se a-
jute improtiv'a phrtii cei mai tari ; de unde au urmatu, de partea cea mai
«tare inca to:Ste le-au fagaduitu numai se nu se ajute partea cea mai slaba.
Asiá, au lucratu dupa aceea Moldovenii si Muntenii si la Turci, pina candu au
.cadiutu suptu jugulu loru. tra Polonii, Ungurii si Turcii s'au bucuratu de
.sfedile Romaniloru, si pururea au cautatu prilegia de a puté surp6 pre bietii
Romani, cumu poti cullége din epistora craiului Mathiasiu, cea e6tra fisculu
sau voevodulu din Ardélu in a. 1467 trimissa, carea suna: Intre celle-lalte

' Chron. a. 1236.

' Chron. a, 1487.
3 Chron. a. 1467.
4 Chron. a. 1470.
6 Chron. a, 1475.
6 Chron. a. 1595. 1603.
7 Chron, a. 1467,

www.dacoromanica.ro
 43

.care Cu intielleptiune si folosu s'au innoitu si orAnduitn in adunarea tretuta

prelatiloru, baroniloru si nobililoru nostri, aceea inca s'au orinduitu cd, de
«ad incollo intru avenire nici noi, nici craii carii ne voru urmd, se putemu
.sau se 'Atli ori-cumu instrainá tinuturile Fagarasitilui, Omlasiului si Rodnei
.cu pertinentiile, ci numitele tinuturi pururea se fia gata in mauile crailoru,
.cd de cumu-va va fi opu, se se OW dá ori-carui voevodu, muntenescu sau
umoldovenescu, de locasiu, spre ingrozirea si castigarea pitrtiloru
IVedi (dice Sincai) cu ce mestesiuguri se silid, némurile de prin pregiuru se
usurpe pre Romitni! adeca tined dominiurt si bunuri intregi spre sam'a acel-
.lor-a carii se nevoid se-si malice némulu. Asid au lucratu si Polonii; ci
,priu mestesiugurile acestea ce au dobkiditu si Ungurii si Polonii? de nu
.scii tu, 'ti voiu apune eu, asculta-me: Polonii pentru fal'a loru au inrossitu si
ingrassiatu paméntulu Moldovei cu shgele, si pre Moldoveni i-au imboga-
a titu ca pi-Mile din tinutulu loru ; Ungurii au datu Ardélula de jafu si Mol-

.doveniloru si Munteniloru, pina cAndu au cadiutu acestia suptu jugulu Tur-

ciloru..
Vorbindu despre tratatele addusse de Dogiel, Sincai' d:ce : Alliantia nu e
suppunere, ,asiadara se dovedesce ca Polonii numai din fala desiérta ammés-
teca allianti'a Cu suppunerea ; precumu clintru aceeasi fala ammésteca si ti-
tulii Domniloru romanesci cu Palatinii lora; pentru ca de voiu intrebd eu,
avut'au vre unu palatinu lesiescu atitta putdre. chta au avutu macaru care
'Node, din Moldov'a sau din Valachi'a, ce-mi voru respunde ?,
Venindu la legatur'a cea fam6sa ce incheiassera intre sine Vladislavu II re-
gele Ungariei, cu frate-seu Sigismundu regele Poloniei, asupea tierriloru ro-
mäne, Siucai2 observa: «Cine ar inchide din legatur'a acést- a, ca Moldov'a Si
.Valachi'a n'au avutu maiestatea sa, adeca ca n'au fostu obladuithrie numai
.de sine, acell-a multu ar gressf, pentru ca. Vladielava II craiulu Ungarief,
«ntunai cku au rivnitu se aiba Moldavi'a si Valachi'a suptu sine, dara nu le-
sau avutu vre o data, de au si datu bunuri in Ardélu voevodiloru sau Dom-
sniloru amAnduroru tierriloru. De se va improtivf cineva dissei melle, ar-
ir6te-mi pre cine au pusu Vldislavá II sau altu craiu ungurescu voda, macaru
in Moldov'a, macaru in Valachi'a, fara de voi'a tierriloru acestor-a ; ca-ci ca
. au ajutatu unii crai unguresci, ba si Polonii, pe vre o cati-va, pre carii I-au
.voitu tierrile acestea, de nu intregi, incai o parte dinteinsele, de au appucatu
.la domnia, insumi nu tagaduescu ; dara de ad nu urméza, ea tierrile acestea
eau fostu suppuse loru ; pentru ca atunci am u fi fostu suppuse crailoru ungu-
resci, sau celloru lesiesci, andu aru fi pututu acestia asid pune Domnii in

' Chron. a. 1387; cf. a. 1432 unde arrdta lui Engel ca a plati pagubele facute si a se int-
pacn, nu va se dica a .se suppune. Vedi si a. 1187.
Chron. a. 1507.

www.dacoromanica.ro
 ---- 44 ---

ioldoVa si in tiéria muntenésca, precumu au pusu craii lesiesci pre palatinii

dora, si craii unguresci pre voevodii Ardélului, care punere cAndu s'au in-
teamplatu ?.
Adducéndu inainte unu chrisovu allu lui Vladu vodtt, in care acest-a dice ca
vre pururea se servésca sintei cor6ne si regelui Vladislavu cti téta credinti'a,
Sincai' observa contea lui Engel : .Din cuvintele acestea eu nu scia ce sup-
.punere a lui Vladu voda asiu puté cullége, ca-ci nu dice, ca este Domnu
din mil'a craiului Vladislavu II, cumu erá voevodu Ardélului loan Zapolia, ci
din mil'a lui Dumnedieu..
Se incheihmu aceste invetiaturi istorice, politice si nationale, cu urmatériele
romanesci cuvinte ano lui Sincai :2 .Pre némulu românescu mai multu l'au
.stricatu antAiu neintiellégerea intre dênsii si pism'a din launtru, carea si pro
istramosii nostri Romanii cei vecbi singuru i-au mancatu, apoi pism'a si fal'a
. crestiniloru din vecini, si mai vértosu a Lesiloru, de ata némurile celle pa-
igAne, Tatarii si Tnrcii ; ca-ni de acestia lesne si pré-usioru s'aru fi apperatu
.Rominii, mai allessu de nu S'aru fi despartitu 3Ioldovenii si Muntenii in déte
idomnfi, ci ara fi fostu toti subtu unu capu tiandu la o lalta. Dara despar-
tindu-se Romiuii intre sine, pre Moldoveni 1 asupriá Lesii sau Polonii, pre
.Munteni Ungurii, si cindu si cAndu pre Moldoveni, si Polonii si Ungurii.
gen justificatiunea testamentului lui Stefanu cellu Mara!

III, Se vedemu acumu invetiaturele lui Sincai pentru Transilvania.

Rombii de aici, calcati de o potriva in celle besericesci, politice si sociale,
dupa cadérea Transilvaniei sub cas'a habsburgica fura amagiti, prin promisiune
de drepturi egali cu Ungurii, a se uní cu besérec'a Romei.
De act inainte incepu Romilnii a pretinde drepturi egale. Episcopulu tuno-
centiu luasse in seriosu promissiunile facute Rombiloru. Ella cerit recunn6-
scerea nationalitatii romtine, independintia de Catolici, si usiurarea sértei tier-
raniloru. Persecutatu, ella muri in essiliu. Dar asta politica romanésea tral in
successorii sei, in Gregoriu Maior si in toti Romilnii cei mari ai epocei lui Io-
alfa II. Murindu Iosifu, cu ella impreuna amorti si dreptulu Firei in Ungari'a
si in Transilvania; principiele revolutiunei fraucese de abiá, RomAnii le intiel-
legeau ; dreptulu pumnului reinviià mai potinte de catu alta data : reactiune
uaturale dupa reformele ce incercasse Iosifu la Unguri.
Romana se vediura nevoiti a se apperá pro terrenulu dreptului istoricu.
La 1791 ei asternura imperatfei, precumu mai attinseniu, acea neperitéria
petitiuno nationale, in care, ca istoria a mAna, probédia ca, Romanii, colonia
romana addussa de Traianu in Daci'a, m'A cei ntai vochi locuitori ai tierrei,

' Chron. a. 1511.

2 (Van a. 1412.

www.dacoromanica.ro
 45

stint adeveratii eredi ai Transilvaniei ; ca in secolii trecuti ei se bucurau (le

drepturi politice si nationali alaturea cu Ungurii si celle-alte natiuni alle tier -
rei ; ca nurnai urea nationale si religionaria, si injuri'a timpuriloru desbracca
de drepturi. Ceru deci a fi restabiliti in t6te aceste drepturi, in deplina ega-
tate cu celle-alte natiuni alle tierrei. Nimicu nu lipsesce acestui mare Batt
nationalu : nici sciinti'a si consciintra dreptului, nici conceptitmea profunda a
politicei nationale, nici curagiulu civicti.
Acésta petitiunq nationale e pin astadi evangeliulu politicu, cartea credin-
tiei politice a Romaniloru de preste Carpati egalitate perfecta de drepturi
nationali.
Autorulu prineipale e Iosifu Mehessi consiliariulu ;1 dar conlucrara la acestu
actu toti barbatii mai de frunte ai Romaniloru de pre atunci, si negressitu bar-
bati cE1 Klein, Sincai s. a.
ChM' se ceti. in dieta petitiunea romana, Ungurii se turburara preste Vita
mesuea.2 Celle trei natiuni se unira si mai strinsu in fagra periclului ce le a-
menintii recunnóscerea nationalitatii romane.
Sincai care se appucasse chiaru atunci indata, precumu arretaramu mai susu,
apper6 supplicla romana asupr'a criticei dusmanbse a lui Eder Sassulu, in Chro
nic'a sea apoi arréta la Vita occasiunea, ca Românii Transilvaniei sunt Ro-
mani, cei mai vechi locuitori ai tierrei, si ea ei trebue se se lupte pentru re-
cunnóscerea nationalitatii loru. Prin drepturi nationali ellu intiehlége ca deo-
sebire autonomia administrativa, politica si beserecésca, pre picioru egale cu
Ungurii si Sassii, adeca, Romanii se se administre prin Romani, precumu Un-
gurii si Sassii se administra prin Unguri si Sassi. Deregetori si archierei ro-
mani vre Sincai pentru Romanii cei ticalosi, carii pina astadi nu-si cunnoscu
binele si folosulu seu, cd se fia povetiuiti de barbati nascuti din sangele
pre carii cl6re de némulu nostru, nu cti pe nélnurile celle straine, cari

Citron. a. 1653.
2 In manuscriptele ce ne daruisse fericitulu mitropolitu A. St. Sulutiu, eetimn: .In proposi-
.tione de dato 2 Iulii 1791 sub No. 822. 1791 substrata de transposito per Commissarinm re-
.gium Rescripto regio intuitu supplicis libelli Valachorum exarata sequentia leguntur: In der
.Sitzung von 21 luni wiire solches (Rescript) veriesen worden, find babe auf die praeoccupir-
.ten Gemtither der Stilude bei ihrern sebon angtwohnten Mistrauen einen widrigen Eindruck ge-
umacht. Bei der in der Bittschrift gedachter Nation vorkommenden Behauptung: dass Mathias
Corvinus aus der Walachischen Nation entsprossen witre, sei ein hühnisches Lachen zn ver-
.nehmen gewesen; die weiter vorkommende Behauptung aber, class die Familien Hen-
deffi, Plated und Huszar walachischen Ursprungs seien, Witte diese Familien zum Zorn ge-
reitzt, mid den in der Sitzung gegenwiirtig gewesenen griechisch-katholischen Bischof Bab hiitte
.man heftig angegrifffen rind gefragt: ob er von dieser Schrift der Walachen keine Kenntniss
.habe? Worauf er ohne Gemiithsbewegung, jedoch mit einer miinnlichen Standhaftigkeit erwie-
.dert babe: dass er selbst nicht der Verfasser dieser Schrift sei, dieselbe jedoch mit seinern Vor-
. vvissen wiire aufgesetzt worden. etc.

www.dacoromanica.ro
 46

snumai pentru aceea cartescu asupr'a povetiuitoriloru celloru din n6mulu ro-
ostru, cd se pbta suge sample Romaniloru; ca altmintrea nu aru puté traf, sau
de am u si traf, aru fi mai ticalosi de cat" Româniil Vai némului romanescu,
'de nu-i va da Dumnedieu intielleptiune!.1 Vai némului romanescu si 6--
rasi vai carele uitându-si viti'a si sem6nti'a geme sub jugulu altoru némuri
nu vreu en se numescu némurile acestea, ci numai atat-a dice: Ce
ipastoriu ai, alle chruia cuvinte nu le intiellegi? Vedi, socotesce si judeca ce
vre u acestia ?, etc.2
Romttnii dar prin Romani se se guverne in Transilvani. a, ér nu prin straini,
in celle politice cá si in celle beserecesci.
Inse, assémeni drepturi se puteau óre sustiné ca istori'a a man?
Sincai urmaresce drepturile nationali istorice alle Romaniloru faqia ca Un-
gurii, incephdu de la Tuhutum, invingetorulu lui Gelu.3 Ellu publica interes-
santulu actu allu regelui Andreiu III, de la 1291, din care fesulta cumca Ro-
'dull pre atunci isieded si judecá, dimpreuna ca craiulu despre trebile tier-
rei.4 Arréta , precumu vediurama si aiurea, cumu nobilii romani cei mai de
frunte facftdu-se Calvini si Catolici se prefacura in Unguri, persecutandu a-
poi ei mai Ortosu pre Romani j5 constata numerulu cellu znare allu nobililoru
romani carii s'au boeritu si se boerescu pin astadi, ce dupa legile tierrei nu
s'ar fi pututd, nici s'ar puté face, de ara fi Romanii numai sufferiti in
demonstra in fine, ca numai urea papistasiloru si a calviniloru a fa-
cutu de némulu nostru intregu, lia numai tierranii; dar si nobilii se consi-
derara de sufferiti in tiérra;7 in adeveru, Chemeni, desromanitulu, fiiulu
Miculei, carde au scornitu acést-a, numai cá, se-si ascunda némulu, nu arréta
vre o lege tierrei, prin care se se fi otaritu, cá, Romanii se fia numai suf-
feriti in Ardélu, ci acést-a o-au adaogatu numai ei iscoditorii Approbateloru..8
Romb.nii asid dar, nu sunt sufferiti de dreptu, aci ei sunt vatea Ardélului..8

' Chron. a. 1698.

Chron. a. 1563.
3 Chron. a. 904. 'Din cnvintele Anonimului Belli (dice Sincal) poti cullege: ea pe Rornilnii
din Ardéln nu i-an suppusu Ungurii Cu armele sèlle, ci ei din buna vointi'a torn s'au suppusn
'si nnitu Cu lingual, ca se fla assemenii loro, preeumn an si fostu, ptna andu s'an ijdanitn
Approbat'a Ardélnlni, ca-ci nnirea carea o-au facutu nobilii (boierii) cu Sassii si cu Secuii
'in annuln 1437, nu e improtiv'a a totu némulni romilnescu, precumn nu este niel improtiv'a
némnini ungureseu, care asisIderea nu se nnmesce in nnirea aceea. ci numai improtiv'a pro-
astilorn este.
Chron. a. 1291.
6 Chron. a. 1514. 1490. etc.
a Chron. a. 1653.
7 Chron. a. 1514.
Chron. a. 1653. cf. a. 1224. 1437. 1490. 1514.
9 Chron. a. 1224.

www.dacoromanica.ro
 47

Se int6rce apoi Sincai côtra Unguri si le spune ca slabitiunea si nenoroeirea

lora de atunci datédia de candu s'au despartitu de Romani, adeca de candu nu
voru a-i mai recunn6sce ca Romani si Resariteni. ci numai cá, Ungen i si Calvini
séu Catolici. sUngurii cei vestiti mai nainte in teta lumea. de atunci au in-
ceputu a merge inapoi ci racii, de candu s'au despartitn de Romani, si s'au
insogitu cu alte némuri ; ca-ci nu mai sunt Corvini, nu Dragfi..1 Acést-a o
repete adesea Sincai Unguriloru.2
De candu scrieá Sincai acestea, pin astadi, nici pretensiunile nici politic'a
Romaniloru din Transilvani'a nu s'au schimbatu. Inca totu Sincai e profetulu
nostru, si cartea sea evangeliulu nostru.

IV. In cat' pentru Romanii din Banatu si din Ungari'a, Sincai cellu de an-
taiu si mai bine de eau toti puse in vedére drepturile loru de autonomia na-
tionale si beserecésca, si anume, independintra, Banatului de Unguri in celle
politice, si independintea de Serbi in celle beserecesci
Ella publica3 vechiulu privilegiu de autonomia nationale a Banatianiloru, de
matt datu uithrei, si apoi se intréba : .Frumosu privilegiu este acest-a, dara
tine se au ba, spuna Romanii cei din Banatu. Eu sciu ca domniele din Ba-
.natu care mai nainte au fostu numai alle Romaniloru, pe vremea mea le-au
.cumperatu cu bani gata Ungurii, carii au si avutu cadintia, Nemtii, Talienii,
.Armenii, GrPcii si alte némuri straine, carii apoi n'au domnitu, ci au tiran-
nitu preste misiei Romani..
Publictindu privilegiele pro cari 'si intemeiau Serbii suprematfa asupea be-
sérecei roman din Banatu si Ungari'a, Sin cai se grabesce a observg :4 .Tu
cetitoriuie 1 ad bine insémna, ca archiepiscopului si episcopiloru serbesci
diplomatulu acest-a, nici o putére se da preste némulu romanescu., Pu-
blicandu inca unu chrisovu in care e vo'rb's, de episcopulu Efremu Veniaminu,
Sincai dice :5 .Eu lassu ca Efremu Veniaminu an fostu episcopu in Oradea-
'mare, in Agri'a, dara numai preste Serbil cei din si de lônga cetate, nu si
preste Romani, p4butru ea preste Romanii din comitatulu Biharei atunci po-
ronciá, Teofilu Mitropolitulu Belgradului din Ardélu. Afara de acestea, in
.totu diplomatulu acest-a numai despre Serbii cei veniti se vorbesee : nu pote
dreptu- aceea episcopii cei serbesci poftf vre o cadintia preste Romanii cei

Chron. a. 1440.
2 Chron. a. 1467. 1526.
3 Chron. a. j457. Acestu privIlegiu e intarita de principele Traosilvaniei Gabr. Bathori
Ja a. 1609; Oa Racoti II, la 1655, scutesce pre tierrani de iobagia, pentru a se OM mai bine
pinta armele asupr'a Turciloru. Vedi A. Papiu llarianu, Istorea Dac. super. I, 141,164.
' Caron. a. 1690. 1691.
Chron. a. 1695 cf. 1696.

www.dacoromanica.ro
 48

'din Banatu si din tigrea ungurésca. cari cu multu mai nainte au moscenitu
dlocurile acestea de catu Serbii.
Pro tcesti archierei serbesci inca, si cu deosebire pre ei are Sincai in
Yedére in cuvintele sélle mai susu citate, cari nu strica a le repetí si ad: dee
dvreu arhiereii acestia? se te invetie se-ti prinda partea pre lumea acést-a,
dan se te duca la ceriuri? Nu crede, o Romana pentru ca numai punea ta
o voescu, cd se-si imple pUngele loru, si tu se remani robu acellor-a pre
carii mai marii tei i-au stapAnitu 6re-candu.d
Ide'a cea mare a lui Sincai, de a se despartí betérec'a romana de cea ser-
ha, de abid se realiza acumu numai de currandu.
Venindu Banatulu sub domnf'a casei austriaca, écca ce serie Sincai despre
coloniele svabesci dta annulu acest-a (1725) atat-i am de a scrie, ca cumu
dan inceputu imperatulu Carolu VI a adduce Svabi cu dr6i'a in tiérr'a ungu-
drésca, si mai allessu in Banatulu Timisi6rei, unde nu multi locuitori rema-
ssésse, dupa ce s'au isgonitu Turcii din Timisiéra in annulu 1716. ca Romanii,
vatea locuitoriloru din Banatu, pina d'inda au stapanitu Turcii
lean trassu mai in laturi, si cuum si-au perdutu dupa aceea cadintiele, se va
darretd la loculu seu. Sincai, durere, nu scimu se fia ajunsu a serie despre
acést-a.
Atittu si din invetiaturile lui Sincai, ce attingu pre Banatiani.

d) Idee literarie.

Indata ce Sincai se intérse de la Rom'a, se appuca a indepliní si a puna

in .ordine Elemento linguce Daco-Romance compuse de Klein, si la 1780 le si
publica in Vienn'a in limb'a latina. Acést-a e prim'a grammatica a limbei ro-
mine, si inca ca ortografia latina.
In prefatiune Sincai arréta originea RomAniloru din colonii addussi de Traianu
in Daci'a, precumu si intinderea loru in Romani'a, Moldavi'a, Transilvani'a, Ma-
ramuresiu, Ungari'a pina in Tisa, Silvani'a, Banatu, eutio-Valachi'a, Bassarabra
si pina in insasi Crime'a ; arréta ca limb'a Daco-Romana e fiic'a limbei la-
tine, sor'a limbei ¡talo-Romane.3 Sincai era se adauge unu dialogu la acésta

' Chron. a. 1563. Vedi si a. 1723, ea Rominii din tinnturile Berecheului, Bistritiei si
Luncei ntt aru fi datori se den Mala episcopului cellui latinescu din Oradea-mare.
2 Chron. a. 1725.
3 Vacarescu in grammatie'a sea de la 1787, editiunea de Vienn'a, pag. 50 dice: alimlia ru-
;trifinésea... urmédia limbii talienesci, si cellora-lalte, ce snnt assémenea acestia, agrete an in-
aceputuln din limb'a latineisea, si isvoruln din limb'a grecéaca.a gag. 53: alimbile talienesei
«si latinesei din care se trage limb'a nástra.a pag. 97: alimbile... italiendsca, francloz6sca.
alatindsca. si mum'a tuturoru: cea grecésea. pag. 166: analianii, Frangezii,. Ispaztiolii
aaltii ce li se traga limb'a din limb'a latiadsca ei niscc pirae, precumu si aNista a ndstra ru-
smilnésea.

www.dacoromanica.ro
 49

grammatica, despre inceputulu Romaniloru, dar nu-lu erta censur'a curtei im-
peratesci de la Vienn'a.1 Neputéndu publied dialogulu, écca ce essemple ad-
duce in grammatica : Se au dus la Roma. Purcede ld Itdlia. Am fost in
Roma. Siede in Bucuresci. Am venit den Idsi. Qudte milluri sent de aici
pana in Bucuresci. Treidicci si siepte. Nu s'ar putere gassi an carausi se
ne duca pana la Argisi? Un vdrvdr se dica aceastaa unui Boman.2 etc.
In prefatiune Sincai crede lui Cantemir,. cumca limb'a si literele slavo-illi-
rice s'aru fi introdussu la Romani mai ântâiu sub Alexandra Domnulu Molda-
viei, pro timpulu conciliului florentina, si ca mai inainte de acést-a Romanii
scrieau Cu litere latine.3
Indata la inceputulu grammaticei4 dice : aVechile Mere alle Daco-Romani-
lora sunt literele Latiniloru séu Bomanilorn celloru vechi, de la carii 'si tragu
origines.»
Cunnoscetoriu alla originei si naturei limbei sélle, Sincai nu intiellége cumu
coloni'a latina din Daci'a lui Traianu 'Ate se scria cu alte litere decatu ea
celle latine.
In scrierile sélle la téta occasiunea 'si esprime parérea de reu ca
au parassitu literele strabune. Asid la a. 325 allu Chronicei, dupa ce arréta
ca, inca pre timpulu lui Ga1lie.0 flinch' preoti crestini in Daci'a, u Romanii
au luatu credinti'a lui Christu de la Goti au de la Sloveni, ci Gotii si Slo-
venii s'au luminatu prin Romani, apoi adauge : aBataru si-aru fi tinutu si li-
oterelel pentru ca atunci ca slovele cirillesci nu s'au patata folosf, flinda ca
«niel erd pe lame.' tr la annula 1652 din Chronica, arretandu cumu Ungurii
calvini cercau a yid eresurile lora intre Romani prin traducerea cartiloru bese-

Chron. a. 824. Sincai mentionédia de await Dialoga si in prefafiunea grammatical sae

de la 1805.
2 Elementa linguae Daeo-Romanae. 1780. p. 61, 68, 95 etc.
3 La annuln 1439 allu Chronicei inca admitte calla ce spline Ignatia de Luca, dar nu tac-
tual asid fdra de niel o reserva cd Petra Maior spnuerea lui Cantemir, pentru ea Sincai ob-
serva ea Ignatiu de Luca gnu insdrana de undo are acestea.. Dice apoi: .en am arretatu
.1a annii treeuti, cornea Românii mai nainte s'au facntu crestini de cata Balgarii si ceia-lalti
.Slavini, si ea episcopii Romfinilorn in sob6rele calla dintain numai latinesee.s'an Iscalita: asid
«tiara adevcratu serie Ignatie de Luca.. Era Tempea, in prefatiunea Grammaticei séte, dice:
.Dapa Constantinn Copronirou la 800 de anni etestinandu-se la Ciarigradn imperatortilu Michail
«Attila imperatoralui Theofiln, s'an talmaeitu si eilrtile biserieesci depre limb'a greedsca in
slovendsca; si avandu noi in limb's rtdstra lipsa de chit bisericesei ; ama cantata a
.primi cello slovenesci: de ande lamurita se vede ca din pricin'a aedst-a ne-au cantata a
.prirof si slovele slovenesei- Si asid limb's nástra stricânda-se, ba mai de tota intielenindu-se,
eau pierduta si maestri'a grairei, care neavandu parintii nostri grija de a o Mend, Vita nesci-
inti'a si varvari'a an cuprinsu pre némula nostru, al au cadiata in mare prostfa.;
Veteres Daco-Romanoram Litterae eaedem sant, qnae et Latinorum, sea antiquorum Ro-
manoruta, a quibus originem ducant snam. Elementa linguae Daco-Romanae. p. I.
4

www.dacoromanica.ro
 -0-
rrcesci in limVa romana, Sincai dice : gci prin acéea numai atat -a au facutu
cle Romanii au lapedatu limb'a cea slovenésca din midi-loculu loru, si érasi
intorsu la limb'a cea parintésca ; baremu de s'aru fi intorsu sag de s'aru
g intArce si la literele celle parintesci.
Ortografi'a din Grammatic'a de la 1780, prim'a ortografia romana cu hiero
latine, e etimologica Pao inaintata ; ea pastrédia nu numai pre e si o, dar
pina si pre / radicale. In fondu, de atanci pin astadi de abiA s'a facutu vre
unu progressu.
Din chalk scolastice ce tiparl Sincai, grarnmatic'a latina-romana si abece
dariulu aunt Cu litere latine.
La 1804, in Epistol'a cOtra Lipszky, ellu simplifica ortografi'a de la 1780.
In asta epistola dice intre altele : Déca aceste !itere cirilliane ar fi se se pas-
. tredie cu cerbicia si mai de parte, apoi, Dieu, nici cu ajutoriulu luí insusi
apolline, nu va fi cineva in stare de a serie grammatica romana, ca-ci elite
gcuvinte, date litere i-aru fi necessarie. Ce usioru scapi de acésta necuvi-
gintia, primindu érasi literele latine lsi
La 1805 Sincai scbte in Bud'a o alta editiune a grammaticei de la 1780,
cu ortografi'a de la 1801. Ellu omitte in prefatiune, si o grammatica illirico-
ornana, precumu in prefatiunea grammaticei de la 1780 diceti ca aveA de cu-
getu a cullége unu dictionariu daco-romanu.
Astfelu ghiagra se rupse.
Acumu erA mai usioru se éssa lucrhrile de limba,
a lui Vacarescu la 1787,2
a lui Molnar la 1788,
a lui Tempea la 1797,
a lui Iorgovici la 1799,
a lui Körössi la 1805,
a lui Budai-Deleanu la 1805,3
alle lui P. Maior, apoi
alle lui Loga si altor- a.
Urmh apoi Lessiconulu de Bud'a de la 1825, la care lucrara S. Klein; dupa
rn6rtea acestnia, protopopulu Vasilie Colossi ; murindu si acest-a, continuà
lucrarea, din ordinea si cu spesele episcopului 12-vlcanu, canoniculu I. Corneli

' Si hi Characteres (cyrilliani) diutius et mordicitus retlnendi aunt, Me Herele, si Apollo con-
=rat, Grammaticam Valachicam nemo scribek, deberet quippe ferme tot regulas flgere, quot
voces reperiuntur. Quod, ef Latinas reduxerimus literas, quam facile evitatu est!
2 D6ue editiuni in acell-asi anon: un'a in Rfill10/00, Cu o frumása precuvatare séu dedica-
thine c3tra episcopula de atanci allu Rfimnicului, Filarata; ér alt'a in Vienn'a. Vedi Poetii Va-
caresci de A. Odobescu in Revista Romcina 1861.
3 Cipariu, Principia, p. 322. Despre lucrhffle lui Budai,Deleann am se vorbescn en alta
occasinne mai multe.

www.dacoromanica.ro
 b' 1

apoi protopopulu P. Maior; 6r dupa ce mull si acest-a, terminara iucritrea

pop'a din Pest'a _roan Teodorovici si doctorulu Alexandru Teodorovici..!
Acest-a fd resultatulu potintei impulsiuni date de Klein si Sincai la an-
rulu 1780.
De atunci pina astadi totu principiele lui Klein si Sincai au remasu in or-
tografia ; altu dictionariu inca n'a mai essitu pin asta di, ca si cumu grállele
lucrari alle celloru de antaiu mari si neosteniti barbati, am u fi ostenitu pre
mai toti cei ce le-au urmatu pin acumu.
Cu cate difficultati si prejudeçie aveau ei a se lupta, se vede din celle ce
dice Sincai c6tra Lipszky : a Cine nu vede ca in celle beserecesci cauta a pa-
stra literele cirilliane la2 Petru Maior inn dice:3 aNice eu nu dicu se se
aschimbe sloyele din cartile besericesci, ci... afara de besérica se scriemu cu
.slove latinesci, ca se ne curatimu odata limb'a de varvarfa. Toti -eriticii din
a Europ'a intrebuinti6dia slovele Romaniloru, apoi fiii imperatfei, Rominii, din
abuna voi'a loru se remana lipsiti de vistiariulu loru celle stramosiescu.
Norocirea erá ca la Sabiiu se afflau barbati ca Molnar si Tempea. Tempea
in grammatic'a sea dice: Slovele Romaniloru de demultu au fost celle lati-
nesci.a4 gMum'a limbei u6stre latinésc'a..3 Adduce si ellu essemple 6 ace-
s tea: Ardelénu, Munténu, Moldovanu, Ronaanu.° Mau varvaru se dica acestea
unui Ronianu.7 CAW era ellu lipsitu ae prejudeçie, se vede din laudele ce
face, in prefatiunea grammaticei sélle, lui Klein, Unitulu, precumu si din es-
semple ca acest-a: Klein cu Molnar se straduescu pentru binele de obsce.°
Preste puçinu se introdusse ortografi'a latina in dieces'a Blasiului. Se in-
tiuse apoi cu incetulu in dillele nóstre in tate tierrele romane. Dar nici astadi
nu o stabilita.
Sincai facea si versuri, latine si romane. Se dice ca scia si improvisa.
Dintre toti scriitorii timpului, Sincai e, fara indalla, cellu mai curatu si
mai correctu in limba, mai precisu si mai atedu in stilu. Limb'a si stilului,

Vedi prefatiunca Lessiconului. Insemnaramu la inceputu, ea inca pre la 1759 se insar

cinasse Gr. Maioreu luerarea unui dictionariu. Cipariu, Acte si Fragmente, p. 224.
2 Nam in Ecclesiasticis retineadas esse Cyrillianas, quia non videt? &tilted Epistola ad Lipssky,
p. V. Cf. Gramrnatica, 1805, p. 1.
3 Istorra pentrts ineeputulu Romiinitoru, p. 257.
' Tetnpea, Gratnmatica, IL 2.
6 Idem, p. 7.
' Idem, p. 18.
7 Idem, p. 173.
8 Idem, p. 178.
4 Cunn6scemu Elegía sea de la 1801 Vedi si nun versa Winn la adress'a Anonimult1;
din Alba-Iuli'a, card prio epitaflulu sou insulta pre klichain V., si earuia Simi nn-i rernfine
datoriu, la a. 1601 allu Clironicei. ilr la a. 1603 din Chronica cefimu nnu distichu romilnu
destullu de pallidu.

www.dacoromanica.ro
 - 52 -
variatu si reu, a atatoru documente si chronice, latine si grece, germane, po-
16ne si ungare, francese, italiane etc. vechi si ante, cu cari se occupasse t6ta
viétfa, nu attinsera catusi de puçinu puritatea, limpiditatea si chiaru elegan-
ti'a Umbel. sale. Ellu cunn6sce limb'a romana din t6te pariile, si scie intre-
buintid de minune proverbiele poporului. Sarcasmulu appare in thte scrierile
sélle, pentru ca necazurile si sufferintiele ce indurd, indignatiunea si adésea
desperarea ce-lu coprinded, i ascutid totu mai multu spiritulu sarcasticu, in
scriere cd si in vorbire.
Intrebuintiédia cuvinte latine, dar ca multa moderatiune. In Grammatica sta-
bilisse f6rte bine legile formarei cuvinteloru, dar nu gassesce cu calle de a le
urmd totu de a un'a ca rigeire. Ella dice: votu. suffragiu, tributu, capitoiu, a-
pedussu, securu, securitate, magisteriu, pretestu, tutela, statua, terme, flagellu,
predecessoru, subsistentia etc. ; dar de alta parta, donatie, visitatie, informatie,
confederatie, directie, conditie etc., o singura data, incoronaciune ; dice adésea,
a patrd: reutdtile care le-au patratu. Aro cate-va cuvinte italiane, precumu :
sboccatura, guerra, tregua; scaramuccie, dogana, avenire: precumu voiu arretd
intru avenire si mai pre largu. Formédia cate-va cuvinte anie, precumu :
a érasiuf (repetí); vederosulu, vederitults (spectabile, illustru) si maritulu voe-
vodu ; nechiamaciosu indereptu (irrevocabile); parténi (partidiani); a impururi,
adeca a assiedid pre cineva de veci inteo mosfa. Reinviiédia cuvinte vechi
romane, precumu: sclavu, sierbu, sierbire. stremuru, stremurare (stimulare).
Cunnosc6ndu limb'a din t6te tierrile romane, are pina si cuvinte straine din
Principate, precumu: siugubina, haraciu, belea etc. Di-ce: nu voiu avé opu (tre-
buintia, nevoia). Are vorbe si frasi ardelenesci: a sc ostoid ; a se suruclui ; a
se viji ; a fipd, in loca de a arruncd, a dá afara : a intiri (goal); a umblá.
razia'a (vagabondu); a ißidí (risipf) ; o Ora; a dd binelie; Radulu au tunatu
in tiérea Bërsei tratnandändu-se nunt'a etc. Frasile latine la Sincai sunt
romanite, 'adésea ca multa elegantia, precumu cuvintele lui Eusebie, apoi alle
Augustului Iulianu, de ccitu carii mai bine a sci lucrurile Marelui .Constan-
tinu au pututu nimene.' Ataa frica au cuprinsu pe nemici, edit.; nici puted
fugi, niel a se apperd, ci cadiuti la panténtu nici a se raided puted.2 Pre vre-
mile melle care nému au fostu mai invetiatu de ccitu Frdncii si Anglii, totusi
niel pre acestia pe apa, nici pre aceia pe panténtu, i-au biruitu cineva inca pina
acutn-a.3 Adverbiulu bine, '1u intrebuintiédia cá, Italianii si Francezii, adésea pré-
elegantu, precumu: nu pociu crede ca Michaiu Vocla ar fi vrutts se ommére pre
toti nobilii, ci bine pre aceia despre carii avcd prepusu.4 In Grammatica regu-

Chron. R. 331.
2 Citron. a. 846.
3 Chron. a. 269.
4 Chron. a. 1699.

www.dacoromanica.ro
 53

latu, in Chronica 1111riThi de vro cl6ue ori pune infinitivulu intregu, precumu : n'am
alta de a scriere.' Are dicen i cá aast-a: si-au pitulatu mdnia. Are multe
proverbie si idiotisme popularie : s'au inturnatu eu budiele dremboiate.2 Strainii
da-0r- a nici le ruge nici le muge de Romdni. Òmenii se léga cu cuvéntulu, do-
bit6cele cu funea.3 Bonfinie earele sub bou inca cérca vitiellu, numai ed se
peda inaltid pe patronulu seu.4 Apoi iota de o vitia si poroditia sunt, adeca
.Romani de sänge.5 Ironicu, sarcasticu de a pururea, cfite adata se indig-
nédia, si nu crutia niel, in cuvinte pre ininricii si detractorii natiunei Ole. Se
scie ca Ungurii nu voru ca nici unu pretiu cá Ianculu Huniade se fia Romttnu ;
Sincai vorbindu de mintiun'a iscodita de Heltai, se supera si dice: russinea le
meince obrazulu acellor-a carit pre vitezula cellu mai maro 'lu rapescu de la
Buthi cellu legiuitu allu lui parinle etc.' Pre Anonimulu din Alb'a-Iuli'a inca
'1u platesce cu maneta ega/e pentrn insult'a addussa lui Michaiu Vitézulu.7
Klein scrie curatu, dar nu asiá, concisa cá, Sincai. Limb'a si stilulu lui Pe-
tru Matar e mai cercatu. dar chiaru pentru aceea mai puçinu naturalu; Majar,
cá si Cantemiru, arca a romilni, si adPsea ca successu, peri6dele admirabili
alle lui Cicerone.9

e) Idee istorice.

La 1774 intià Sincai in cetatea eterna. Vediù coluran'a lui Traianu9 si se

inspira de Geniulu Daciei si allu Romei. Ella fussesse tramissu in Rada Pa-
pilara, si se inUirse rapitu de, Rom'a lui Romulu si a lui Traianu.
Inca de atunci, june abiá, de 20 anni, Sincai 'si propuse a face unu drumu
immensu, care pin la dfinsulu nici unu Romhuu nu lu facusse, nici de atunci
pin astadi nu s'a mai incumetatu cinev a la face.
Ella 'si propuse a placa de la unu puntu fixu si carta, de la calonizarea
Daciei prin Traianu, si a urmari apoi coloni'a romana, passu in passu, din annu
in annu, prin tfita intunerecimea timpuriloru, prin totu labirintulu barbariloru,
prin t6te adversiatile seclelaru, pin in dIllele sélle.

Chron. a. 1296.
2 thron. a. 1323,
3 ChrOn. a. 1332.
4 Chron. a. 1416.
Chron. a. 279.
6 Chron. a. 1392.
7 Chron. a. 1601.
" Sineai erá, apperatoriu nu numai allu invetiaturiloru, ci si allu tuturoru maestrieloru intre
Romfini. .Acdst-a de se va face, crede-me, (dice ellu) Eomânii voru 11 dintre cei mai fericiti.
Chron. a. 110
9 Chron. a. 101-102, 111, 113.

www.dacoromanica.ro
 Nimen nu calcasse acestu drumu nimen nu resbatusse in acestu labirintu.
Cin erd se-i fia conducetorii nade erd se gassésca firulu Ariadnei?
Mai ver cine si ori ande, afara de Romani, carii de multu '1u scapassera
din mini.
Din Tis'a pina in Marea-Négra, din Carpati pin in Balcani si in Piada, ri-
deslipiti, sfermati, subjugati, Românii 'si uitassera de multu, si de ande
erau veniti, si ce fusséssera odinióra, si chiaru ce erau acumu, si cumu de
ajunsera in starea in care se affiau. Furtunele_ timpuriloru risipissera tóte mo-
numentele originei si vietiei lora, pre tóta fqi'a pamintului, de la Rom'a pin
la Moscovi'a, de la Constantinopole pin in Asi'a de o parte, pin la Varsovi'a
si pin din col de nordulu estremu allu Allemaniei de alt'a ; Unguri si Poloni,
Nemti si Russi, Bisantini si Turd, toti si pe intrecute rupséssera cite o buc-
cata din corpulu istoriei române, ascundiAndu-o, accoperindu-o, alterindu o,
descolorindu-o, adesea destrugindu-o chiaru.
Si cu Ole acestea, la assémeni marturi, la assémeni conducetori, ant nevoitu
a recurge.
Chiaru pre acesti-a trebuiá a-i gassi, a-i descoperi, a-i recunnésee, a-i al-
laturd apoi si impacd; ér dintre tóte, cita sciintia, cita abilitate si citu cu-
ragiu nu se cared, cd acesti conducetori perfidi, adese iniMiCi intre sine si
pururea dusmani de mórte ai Rominiloru, se nu adduca in ratecire si pre
cellu mai invetiatu si mai abilu cercetatoriu pre una drumu atitu de greu si
ne mai imblatu.
Sincai descopere pre toti' si pléca la drunau, dar bine iutrarmatu. Ella
'si cunnosced, conducetorii, le invetiasse limbele si le studiasse tóte passiunile,
téte maestrfele, tóte tendintiele si Ott perfidi'a.
Incougiuratu de assémeni conducetori, ella urmaresce vicissitudinile coloniei
lui Traianu din ambo Daciele, in tofu cursulu secoliloru, din annu in annu.
Intréba neincetatu pre martori ; lassa a vorbi pre toti in tóta libertatea, pre
Poloni, Unguri, Turci, Russi si altii, indeplinesce pre unulu prin altulu, si-i
face si fira voi'a loru, a innapoiá adeverulu ascunsu si risipitu allu istoriei
romine. De multe ori marturii, conducetorii, se contradieu, adesea vorbescu
orbiti de passiune, de interessu au nesciintia ; atunci calletoriulu nostru cer-
cetatoru confunda séu impaca conTradictiunite, passiunea fa.3e se amutiésca si
nesciinti'a se céda, prin cite o observatiune scurta, clara, judiciósa, grafa.
In immensulu si intunecosulu labirintu allu evului media, de cite ori nu
pare a fi in pericia de a-i scapd firulu, de a perde urm'a coloniei ce cauta.
Barbarii pradatori nu lassassera nici mine in urm'a loru. tr conducetorii,
ignoranti séu perfidi, assigura cu taria ca colonra, ca gintea ce cauta, perl
de multu, vallurile fnvasiuniloru barbare o inghitira, si tóta cautarea e jade-

lit'a autor;loru citati. in Chrouicia lui Siucai, Anness a All.

www.dacoromanica.ro
 55

siertu. Atunci, neobositulu nostru cercetatoriu, ingrijatu, dar plinu de cre-

dintia, privesce ca attentiune in drépt'a si in stang'a, si la vedérea unui mar-
tira la Donare in seclulu III si IV la privirea una epistole din Mesi'a scrisse
latinesce in seclulu V si VI ;9 la resunetulu unui graiu romanu prin padurile
si vallile Traciei in seclulu VI;3 ca façi'a radi6sa esclama ed unu alta Co-
lumbu : Ecce uscatulu, écca coloni'a lui Traianu 1 De cate ori, apr6pe perduta,
nu o malla ascunsa sub alte si alte straine si barbare numiri candu sub
nume de Daci, de Goti4 si alti barbari, candil sub nume de Abotriti,5 apoi de
Bulgari si (1,3- Scite,a pina si numele Pacinatiloru si allu Comaniloru7 inca se
dete coloniloru lui Traianu, precurau mai tardío Ungurii si Nemtii se luan-
driau ca faptele RomAniloru, allu cAroru mune 'Iu ascundeau. Mida reaffla,
si privesce amurrie sufferintie alle un6mului cellui obidatu allu Ronianiloru.,
salle bietiloru nostri stramosi. sub barbari, ello suffere impreuna co (Misi
si plange impreuna.5
Conducetorii, in totu lungulu drumu, no incetédia de a fi dusmani, nedrepti,
insultatori chlaru. Sincai 'i observa mereu, candu glumindu si luandu-i in
risu, candu indreptandu si c'hiamandu-i la ordine. Acést-a o face adese cu
Bisantinii, mai adese cu Polonii si mai allesu cu Ungurii si Nemtii. tr candu
neadeverulu si nedreptatea trece Ola mesur'a, Sincai se indignéza si ellu, si
perdiêndu cate odata rabdarea, de si singuru in midi-loculu atatoru inimici,
se indoesce a adressa acestoru martori incorrigibili cate o apostrofa homeriana
Bussinea ve nicince obrazulet. Ello arréta pentru ce Walther se lingusiesce
Poloniloru.5 Multo are de lucro cu .prg-vestitulua Engel, contimporanulu si
cunnoscutulu seo: indrépta t6te errorile lui, commisse ca yola si fára de veda;
spune cumu se lingusiesce Ungurilo-ru, lucru care nu se cuvine istoriciloru ;."
se mira ca apune si ello cite odata adeverulu," si causele reticentieloru luí
inca nu le lassa in_ tacére."

' Chron. L 370-1-2.

2 Chron. a. 458, 518.
3 Chron. a. 887, cf. a. 1015. Yedi si P. Maior, lst. pentru inceput. Ronda. edit. 2. p. 187.
despre Scrbli lui Const. Portirogenitulu.
' Chron. a. 319.
3 Chron. a. 824.
6 Chron. a. 1152, 1186, 1206.
7 Chron. a. 834, 915, 1085, 1122, 1172, 1186, 1232, 1233, 1236, 1239, 1284 etc.
Cron. a. 248, 319, 351, 373, 476, 559, 564, 574, 602, 619, 679, 1683 etc.
9 qhron. 1596.
Chron. a. 1503, 1529 etc.
'1 Chron. a. 1494.
Chron. a. 1683.

www.dacoromanica.ro
 56

De téma nu cumu-va se se pérda firulu vietiei nationale, au se se rumpa

in midi-loculu attttoru tempeste, Sincai nu-si uita a-lu legd din ctIndu in cAndu.i
Sincai 'si propusésse a fi unu simplu chronicariu ; dar ella e unu adeveratu.
istoricu, pragmatica si criticu.
Quinet2 care de d6ue ori assémena pre Sincai ca Muratori, nu yoke admirá
de ajunsu inteicsula, maturitatea criticei, spiritulu de regula, de metodu, Ce
investigatiune patiinte, discernementulu admirabile in lucrurile mari cd si in
cello mici, artea de a pune ordine, de a adduce lumina in chaosulu cellu
incalcitu ce a fostu vre odata ; cama, fnra a cautd effectu, ella nu simte dechtu
trebuinti'a escessiva de a vedé adeverulu demonstratu ; si t6te acestea, inteanu
limbagiu ingenuu, originalu, bruscu, viu, popularu, plinu de verdére si de
o simplicitate quasi rustica. Metoduk lui Sincai de a produce documente,
diplome, tractate, de a lassd pre intimici se vorbésca, de a adund din t6te
phrtile Vac elementele de certitudine si a lassi apoi pre lectora se ju-
dece; acestu metodu (dice Quinet) assiddia pre autoru in rangulu crev toriloru
marei sae istorice din seclulu XIX. Ellu a isbutitu a face pentru Ron/Lira
ceea ce au facutu Muratori pentru Itali'a, Benedictinii pentru Franci'a, ceea
ce lipsesce astadi inca mai million' natiuni orgoli6se de trecutulu si viito-
riula loru. Si daca vomu considerd ca ellu a fostu condussu la acestu metodu
invetiatu intre annii 11790-180S, adeca intr'unu timpu pro candu operele cri-
ticei contimporane nu apparussera inca, si pre cAndu in istoria domnid unu
spiritu ca totulu differinte, uirnirea ne va coprinde si miraren, si ni se va
paré 'Ate ca assémeni lucrari nu s'au pututu indeplini fAra unu plena óre-
care allu provedintiei in privirea poporului pentru care s'au intreprinsu.

' Chron. a. 1215, 1390, 1420, etc.

Vedi Les lioumains, Anness'a XIII,

www.dacoromanica.ro
 57

Domnib mei!

Cunnescemu epoc'a in care appara Sincai, marimea intreprinderei junelui,

lucrarile ce essecuta barbatulu, ideele ce propagh, persecutiunile ce incera,
si amarele sufferintie alle betranului Sincai, pururea lovitu, dar mid Odata in-
frantu.
Pin la ansulu lumea se intreNt ca mirare din candu in candu, ce si de
unde e 'lasts Oita trunchiata si tolusi mandra, desfacuta, dar de acceasi lim-
ba, de acellesi datine, assiediata cd o sentinella la marginile Europei, de la
Tisa pin la Nistru si pin la Dunare, pre unu territoriu intinsu cá acellu allu
Italiei? Si nimen, niei chiaru Romanii nu sciau dó respunsu.
In midi-loculu intunérecului in care ne afflamu cu totii, écca vine acestu
omu estraordinariu, tramissu nu mai incape indoélla, de insusi Geniulu Ro-
mei, si arréta Romaniforu si lumei, ca aici e DACI'A cea vechia, care o cu-
cerisse TRAIANU imperatu si o colonizasse Cu o nemarginita multime de ROMANI.
Se scie acumu, ca din cate colonic assiediassera vre odata Romanii, nici
un'a nu se p6te assemend cu marea colonia addussa de Traianu in Daci'a, pen-
tru ca Traianu a voitu a fondá, aid, la estremitatea lumei romane, o adeve-
rata nema Italia in facra lumei barbare, ell scopu de a fgriná, unu muru po-
tinte contra invasiuniloru de la Nordu, cu scopu de a apperd civilizatiunea la-
tina contra harbarfei amenintiat6rie. tcca marea missiune a Daciei lui
Traianu!
Niraen mai raultu de eau Sincai nu era incredintiatu ca missiunea popo-
rului daco-romanu, in cursu de atati secoli nu se schimbasse pin astadi. Con-
viusu ea astadi, cg, si odini6ra; totu noi suntemu poporulu cellu mai insem-
Hatu in Clientele Europei, mai insemuatu prin originea, prin numerulu, priu
cultur'a, prin positiunea nestra, ea Doi represintarau si bstadi in aceste mar-
gini alle Europei civilizate, cultued occidentale, cultufa latina, ella nu se in-
duid unu singuru minutu, ca nu va trece multu, si Europ'a latina se va pe-
trunde si anb'a de necessitatea urginte in care se affia de a reinviiá si a
sustiné ca taria, in interessulu eellu mare allu latinismului si allu civilizatiu-
nei, colonra.lui Traianu din Daci'a.
Coprinsu si impinsu de assémeni idee, ella nu se occupà tóta viéti'a de catu
a desgropd si a adund din tete partile lumei elementele Istoriei Daco-Romane.
In fine, dupa mai bine de 34 anni de ostenélla, post tot discrimina rerum,
la annulu 1808 Sincai putii se esclame Tarekte molis erat Romanam condere
Gtintem ! Ella se appuca se faca cunnoscutu Romaniloru si lumei resultatulu
laboriosu allu lungeloru selle veghiari: CIIRONICA nonlimortu.
Dar dusmanii neimpaccati ai numelui romana se oppunu. si publicatiunea
se intrerumpe.

www.dacoromanica.ro
 58

La 1812 cérca din nou, sr ér nu isbutesce ; barbarii respundu : Opus igne,

author patibulo dignus.
Ellu ave6, presimtiulu ca n'aveti se-si védia Chroniea tiparita ssub Santa
Corón'a Ungariei,1 nici latinesce, necumu românesce.
Dar tóte persecutiunile lumei nu-lu abbatu de la cugetarea vietiei sale, de
a tidied acestu monumentu neperitoriu Gintei Daco-Romane.
Neput6ndu-lu Bel:Ste la lamina, ella ascunde in desagi, si parassitu de lume
si Otte 'Arta in spate-i, nedeslipitu de sine, tesaurulu seu si allu natiunei,
polindu-lu inter dolores el aerumnas si indeplinindu-lu neincetatu, pina in mo-
mentulu ce parassi acésta viétia ingrata.
Insasi m6rtea, nemultiamita a-lu rapf, ascunse, pin mai a de unadi, mor-
mAntula barbatului care desmorméntasse unu popolu intregu.
Mértea insasi nu imblandi furi'a sórtei si a inimiciloru lui si ai gintei romane :
ellu fa prigonitu in Chronic'a sea si dupa essirea-i din viétia,
Murindu Vulcanu, earuia lassasse Sincai unu essemplaria din Chronic'a sea,
scaunulu episcopescu de la Oradea-mare remase veduvitu pin astadi de suc-
cessori cu inima si simtiu de Romani, si tesaurulu lui Sincai si allu natiunei
se tina si se tine ingropatu pin astadi in Oradea-mare.
0 copia a Chronicei, scóssa -pre la .a. 1821-2 de pre originalulu remasu la
Vulcanu, cadia in manila unoru liberan de la Viennia, de la carii o cumperà
fide° licitatiune archimandritulu Germana Vida din Maramuresiu, pre la 1833;
ér la 1843 cerch se o pablice in tipografi'a mitropolfei din Iassi, dar uu us'
de Wu pina la a. 1000 allu Chronicei.2

' Chron. a. 1514.

In tit ulu acestei editiuni se dice: Chronic'a Ronal:dons si a mai multoru nimuri de
Georgic Sincai din Sitac'a in dillele prea-inaltiatului D omrtu albs Moldaviei Michail Grigoriu
Sturdia voevodu. In tipograF a S. Mitropoliei a lassiului la annulu 1843. de untie se vede cumu
era se daga acdsta editiune. Copi'a ce possedea Vida, era facuta de Petru Marcutiu, in sa-
tulu Roctn alla comitatului Biharei, pre la 1821.-2, precumu arréta D. Laurianu in Biograra
lui Sineai; dar anevoia credu se se fi facutu pentru P. Major, ¡entra ca acest-a muriese la 15
februaria 121, prectunu se vede din Elenchus Librorum Valachicorum die 15 Fcbruarii 1821
Budae demortui. Acesta Elenchu, facutu si eeriest' stand, '1u possedu eu, avéndu-lu primitu in
daru da la loan Maior din Capusiu, uepotulu lui Petru Maior. Mai insemnimu 'aci ea in seris-
s6ria din 15 febraariu 1821 a luí Matthia M.rcovici, direetorului de atunci allu tipograflei din
Bad'a, publicata in Archivulu pentrts filologia u ¡atora, 1869, XXVI, de dice: Para Major....
die 14 febr. a c. sunttno mane opinione citius e vivís crept°. Petra Marcatin, afara de co-
pra ce possedei Vida, mai faenase jasa un'a pre la 1824. Tomula I din acdsta a dáu'a copia
ajungdndu in manila lui Loga, acest-a '1u vfindù in Bucuresci pre sdm'a bibliotecei, dra calla-
lalte d6ue tomuri le incredintia insual Alamein loi Alexandra Garra pre la 1842. La acestu
annu, Petra Marcutiu, omu demnu de tota respeetulu, se affia Wee deregetoria in Fatula Bieaciu
apr6pe de Oradea-mare, preen= se vede din urrit'a cdrta. ce avù Garra cu Loge pre la 1842,
Vedt Fdia pentru mintr, mima u literatura. 1842, No. 40,

www.dacoromanica.ro
 50

La annulu 1844, Alexandra Gavra de la Arada, possedAndu o alta copia,

incepa se dea la lumina operele Sincaio-Kleiniane, in tipografi*a universitittii
unguresci din Bud'a; dar cu Oto strigkrile pressei romaue, cu totu spriginula
iubitoriloru de istoria, ella inca nu Upar!! Chronic'a de cata pina la annulu
1383.
In fine, la 1852, principele Gregoriu Ghica allu MOIdaviei, campera mana-
scriptulu ce posseded Vida, si la 1853, annulu seculariu allu lui Sincai, essl la
lamina, sub priveghiarea domnului Laurianu, unulu din rnembrii commissiunei
insarcinate ca publicares,'. cartea care aacést-a erg antaiu de a se face pentru
Romani,. si despre care cu dreptu cuvèntu se diase ca .in cata timpu nu va
fi publicata, Romanii nu voru avo3 istoria..
Chronic'a lui Sincai, asid precumu e publicata in Iassi, nu merge de ata
pina la annulu 1739, si acést-a inca nu e de cata o prescurtare din Cullegerea
sea cea tnare, din Annalii 1?omdniloru,2 din Scrissorile sale celle mari,3 as-
siediate dupa anni ;* o prescurtare romanésca, precumu spune insusi candil dice
ca inu-si lungesce munc'a, cg se o ispravésca mai répede, si se o intórca pre
latinia, el se n'aiba opu se i-o cercetedie Romanii sei carii-nu sciu de acestea,.4
edintre carii unii mai vré-l'ara mortu de cata se seria de acestea,.5 si .carii
atitt-a l'au necajitu de erg se-si parjolésca lucrarea..6 Apoi de cate ori nu
scurtédia de frie% censurei ;1 alta data tace c4 se incongiure peirea ce i s'ar
puté int6mplá, din spunerea adeverului ;. 8 si érasi alta data, de fric'a itauri-
lora celloru grassi din cucuruzu si de cómele celle ascutite alle giapiloru..°
Apoi candil vorbesce de popi, de papi, de unire, de cate ori na e nevoitu, de
fric'a ecrieriloru golli si a limbeloru clevetit6rie. a tacé 6re- cari lucruri, si
a assigurá totu de a un'a. ca e bunu crestinu si ca vre se mára in legea sea.w
Asid dar nu Chronic'a cea tiparita e lucrares grandiésa la care a ostenitu

Commissiunea numita de Domnu pentru publicares Chronicei lni Sincai, re compunei din
Donici, Coyalniceanu si Panu. Venindu spot in Moldavra D. Laurianu, se numi si domni'a sea
membra alluCommissiunei. Raportniu atra Domnu dice: resuitatulu grabnicei pubilehri este
a se datori in deosebi D-salle A. Treb. Lauriann, carele a priveghiatu correetur'a editiei si a
indreptatu gressiellile mlnnscriptului. In fruntea acestei editiuni se affla Biograra ?ui Georyie
Sincai da D. Laurianu.
2 Chron. a. 1467. 1711.
3 aran. a. 1599. 1600. etc.
1 Chron. a. 1596.
5 Chron. a. 1363.
6 Chron. a. 1510.
Chron, a. 1514, 1529.
Chron. a. 1490.
9 Chron. a. 1490.
1° Clima. a 1514. 1563. 1721.

www.dacoromanica.ro
 60

Sincai, di si nt5pte, mai bine de 40 de auni, o jumetate de seclu allu vietiei

sélle.
Unde e acata cullégere mare de mai multe dieci de volumeni, aceste seris-
sori 'nazi, cumu le numesce densulu, acesti adeverati annali ai Romtmiloru?
Nimeif nu scie unde potu se zaca ascunsi.
Cine a cercetatu, fia macaru bibliotec'a lui Vulcanu? cine, bibliotec'a si ar-
chívele familiei Vass?
Apoi continuarea Chronicei de la 1739 inainte ; apoi manuscriptulu latinu
care '1u v.ediusse Engel in. Osiorheiu pm e la 1800;
Apoi chronic'a latina la care lucra Sincai pre la 1810; unde sunt téte
acestea?
Unde e dialogulu care csnsur'a de la Vienn'a la 1780 nu-i dete voia a-lu
tiparf ?'
Uude istori'a familiei sélle T2
Unde alte multe despre cari dice ca numai dupa repausarea sea voru ve-
dé lumin'a?3
Unde? ca-ci nu e de crediutu cá, Sincai se fi parjolitu, precumu, ne-
cajita de ai sei, 'i venia se faca cu resultatulu atatorti ostenelli.4
M'Ah' materialu nu mai adunasse nimeue ; astadi chiaru, necumu se aiba bi-
bliotecile Statului, dar si particolarii sunt fárte departe de a avé macara o
o buna parte din ala adunasse Sincai.
Oh geniu nemuritoriu allu lui Sincai! Tu care inca inainte de inceputulu a-
cestui secolu ai strigatu ca o voce potinte ce resuna inca si va resung, in e-
ternu in Carpati si la Dunare, in Balcani si in Pindu: Fii ai lui Traianu! a-
cést-a e Daci'a ; din naufragiulu secoliloru ea pentru voi & scapatu ; lumin'a,
puterea Resaritului voi sunteti ; écca documentele originei, titolii nobilitatii v6--
stre ; écca temeiulu dreptului *si allu viitoriului. vostru! Multiamita sempi-
terna tie: Tu ne-ai redatu consciinti'a de noi insine; sementi'a neperitéria a
a latinithtii in noi tu o-ai reinviiatu ; tu ai facutu a se recunnésce fratii din

' Despre acestu Dialoga memorddia Sincai Mita in prefatiunea Grammaticei stIlfe de la 1805
vorbinda. de differitele numiri alle Rominiloru, can si in Chronica la a. 824 vorbindu de A-
botriti ; de unde se vede ea idea unui Dialoga despre originea Rominilora este a lui Sineai ;
inse Dialogulu din Ortograti'a lui P. Maior cate allu acestuia, dr nu allu lui Sineai.
2 Chron. a. 1711.
3 Ciaron. a. 1490.
' Chron. a. 1510.

www.dacoromanica.ro
 61

departare ce de multu 'si uitassera unii de altii ; pentru ca cartea limbei tu

cellu de Anaiu o-ai deschisu ; istori'a Dacieloru tu o-ai smultu din ascundie-
t6riele inimiciloru sempiterni ai numelui romanu.
Spiritulu teu fia in midi- loculu nostru !
Nici odata nu vomu uitá ca acésta carte ce tu ai inceputu, acést a eri si
este mai Anthiu de a se face pentru Români. Ciindu Românii se voru cunnace,
cándu fratii de una sii.nge ne voru recunnásce, Omuta cellu mare allu
Traianu se va realizA in Oriente, si atunci atunci G Ginte mai alléssa nu
va fi pre pamêntu inaintea astra.,

www.dacoromanica.ro
 (12

VORBELE ROSTITE DE D. I. HELIADE R.

Dupe D. Papiu luAndu cuvAntulu D. I. Heliade Radulescu, presiedintele so-

cietatei academice, disse:

g Domniloru I

gAstadi e diu'a cea mare, in care se eterniza memori'a lui GEORGIC' SINCA!,
unulu dintre cei /nai mari Roimni, martini allu romanismului.
gSe traiésca Rominfa !

www.dacoromanica.ro
 B.

RESPUNSULU DOMNULUI GEORGIU BARITIU.

Domnule,

In istori'a popéreloru vine adesea cite unu periodu de timpu. din carele can-
noscAndu cine-va pe deplinu viéti'a unui, sén unoru barbati, cari au condussu
affacerilo si ch stinele unti frerri séu natiuni, cunn6sce totu de o data aprópe
si istori'a acesteia.
Acellu barbatu roman, carele va fi in stare de a compune biurafiele cun-
noscutilor triumviri : Samuil Miculu, Georgiu Sincai si Patti Major, pe unu
perioclu rotundu de anni cinci-dieci, incepindu adeca de la annulu 1770-1820,
acell-a ne va di chiaru in aceste biografie istori'a poporului rominu din pa-
tri'a in care s'au nascutu si in sinulu careia au lucratu ei ia acell-asi periodu
de anni 50.
Déca press'a pe timpulu acelloru triumviri ar fi ostu sufferita a se mislti
calla puçinu in cerculu in care 'i eri ertatu a se misYci cu 20 de anni mai
tirdiu in aceite tierri, atunci deslegarca susu attinsei probleme ar fi usiurata in
mare mesura, pentru ca in acestu casa ne-ama affli in possessiunea unui nu-
meru considerabile de documente, cari, dupa ce nu se pastrara prin pressa, au
si disparutu cu totulu din scrinele privatiloru, éra altcle tocmai si din arcbi-
vele publice.
Acésta impregiurare luata in de aprópe consideratiune, 'mi da mie crite-
riulu, dupa care am se apretiediu coprinsulu mcduvosului si elocentelui dis-
cursu, pe care 'Iu audiramu din graiulu D-télle, D-le Papiu!
De unde acea abundantia de date istorice cullesse cu atit-a grija si critica?
De unde acea petrundere agera in natur'a evenimenteloru din secolulu espiratu,
petrecute in aceite tierri, in cári istori'a din acellu secolu si din acestu
nostru inca nu este scrissa, ciabiti adumbrka in cite-va liniatnente destulle de
usióre? Respunsula ce-mi potu di la intrebiri de natur'a acestor-a este, ca
unu barbatu incalditu si condussu de acell-asi spiritu sacru, de care fusse con-

www.dacoromanica.ro
 64

dussu si cellu preconisatu de dônsulu, nu affia repausu, pina nu strabate in

fundulu adeverului. Acésta vointia de ferru te-a conclussu si pe D-tea, pentru
incephdu din annif juniei si pina in timpulu de façia, se sacrifici dille si nopti,
bani si sanetate, spre a strabate prin locurile, pe ende credeai ca p6te se
stea ascunsu adeverulu istoricu pentru natiunea n6stra. Dupa ce adeca in an-
nula 1852 tiindu in Vienn'a, prin lucrhrile istorice publicate atunci, a i datu
prim'a proba, ca CSCi determinatu a cala pe urmele barbatului, a carui pa-
negirica o-ai facutu astadi. currôndu dupa aceea ai trecutu in Itali'a, adeca
in acea tiérra, pe allu carei paméntu tuaF.se si Georgiu Sincai aspiratiunile si
de nu me insiellu, chiaru primele informatiuni autentice, ataiu despre
originea natiunei, chtu si despre sorgintile celle mai copióse. din cari s'ar
puté serie chndu-va istori'a Romaniloru si a pamêntului locuitu de acestu
poporu. Cu atiau inca nu te-ai indestullatu, ci precumu Georgiu Sincai in
curou . de anui 34 cercetasse mai multe bibliotece si archive din imperiu,
precumu ellu implusse dieci de tomuri ca documente istorice cullease din
tóte unghiurile, intocmai D-tea, convinsu ca o viétia de orna nu 'Ate fi
de ajunsu, necumu a compune acea istoria, déra nici macaru a cullege ma-
terialulu necessariu la ridicarea unui monumentu nationale atku de maretiu,
ai mersu totu pe unnele lui Georgiu Sincai si alle contimporaniloru sei, pen-
tm cá se aduni la unu locu totu ce voru fi scapatu ei din vedere, si celle
pe cari loru nu le-a fostu datu a le cunn6sce. Tescatrulu de monumente in 3
tomuri si alto publicatiuni istorice, essite pina acumu din condeiulu D-télle, au
datu occasiune publicului nostru cd si cellui strainu. pentru ci se prevéda ceea
ce mai are se ascepte de la D-tea, éra membrii acestei societati academice au
fostu convinsi indata de la inceputulu activiatii sélle, curan ca D-tea trebue
se occ,upi loen in midi-loculu nostru. Totu din aceste cause erá lucra firescu, ca
si compunerea biografiei lui Georgiu Sincai se o ascepthmu de la D-tea. Ai
correspunsu si acestei missiuni intr'unu rnodu, in catu avemu dinain tea ochi-
loru nostri spirituali imaginea autentica a istoricului, literatorului -si totu de
o data martirului Georgiu Sincai. O singura indoélla star mai puté descepq in
spiritele n6stre, o indodlla, in faci'a careia trebue se se oprésca le-care omu
insetatu de adeveru ; éra aceea este, cá nu cumu-va biografulu, ori istorio-
gralulu, preoccupatu si el!u intr'unu modu séu altulu, se fi fostu pré parti-
nitoru pentru persein'a singuratica si pré severu,côtra societatea, in midiloculu
careia vietiuisse acea persema. Cu acésta reflessiune a mea voescu a- ti rechemá
in memoria unele opiniuni, cari s'au sustinutu inteunu timpu despre barba-
tuba glorificatu de D-tea, ca adeca acell-a am fi fostu unu Romanu pré infocatu;
ca pré ar fi voitu se intérca lumea cu degetulu; ca se incercá se delature
mai multe institutiuni asupritérie si férte funeste ellu singuru cu umerii cd de
unu Titanu, si asiá mai departe.
Filndu-ca inculphri de natur'a acestor-a se audira si mai tárdfu arrundndu-se

www.dacoromanica.ro
 65

nu numai asupea istoricului Georgia Sinca-7, ci si asupr'a unoru successori si,

d6ea voiti, adepti de ai lui; fiindu-ca de alta parte, in dillele n6stre a ince-
putir a se formd o scóla asid numita a cosrnopolitilorn. cari 'si batu jocu de
ide'a nationalitdtii, pe care nici ca o.pricepu de loca: eu credu, domnulu meu,
ca este bine a constatd, cumu ca, pro Cali Georgia Sinai cd Romdnu a sciutu
a se inlaid in Vita viét'a sea mai pre susu de ori-ce provincialism fingustu,
marginitu, miopicu, egoistu, pre cdtu ellu si-a propusu a probd, ca natiunea
romilna este un'a, ea un'a 'i e limb'a, unulu si alhi ei destinu, termal pre eau
ellu se adoperasse a demustrd dupa istoria, cumu ca coloniiloru lui Traianu nu
le-ar fi fostu ertatu nici o data, nu le ar fi ertatu nici in viitoru a fi cosmo-
politi mai 'nainte de a fi si a remfiné Romani intru tóta putcrea cuvAntului.
D-tea, domnulu meu, ai premisa indata in essordiulu discursu:ui D-t611e. ca
pro cfindu côtra finca seclului espiratu in unul.0 din Staturile de ras'a latina de
Ja A ppusu se prochiemara drepturile omului si alle poporului, pre atunci coloniele
lui Traianu eran ingenuchiate, calcate si umflite; éra eu mai adaogu. ca acea
stare a lucruriloru s'a pastratu, de si nu tocmai in cumplit'a sea intensitate
de mai nainte, pin la a déu'a prochiemare a drepturiloru omenesci.
Inse care erd óre nus'a principale a acellei conditiuni deplorabile?
Dupa Georgia Sinai cea mai mare parte a sufferintieloru seculare, la earl
a fostu suppusu si sub cari a gemutu poporulu romanescu in decursulu ati-
tora seeoli, se puteé deduce si esplicd mai vArtesu din numele de .Romanu,
Romcirzu, ce Tatá acestu poporu numitu de straini Blach, Vlach, Walach,
TViilsch. Ac6sta opiniune, séu &Ica mai voimu, convictiune, se intinde ci si
unu firu rossiu in unele camiluri de corabie, prin t6te scriptele lui Georgia Sincai
si alle contimporaniloru sei. Dupa acei scriptori ai nostri, Romdnii au fostu
persecutati si une ori condamnati la esterminatiune totale, nu rd locuitori ai
cuthrei tierri, nu cd Corneal de vre una sh alta casta *ori classe, ci de a dreptulu
at Romani, cd Valachi. De aici a urmatu firesce, ca strabunii nostri, loviti
cd Romani, totu cd Romdni crau constrinsi a se si, apperd ; éra dada ei au
scapetatu depre acestu terrenu, a si fostu vai de dillele loru. Incetttndu interes-
sulu nationale, solidaritatea dintre dAnsii inca a disparutu; adormindu simtiulu
si ambitiunea de origine, braçiele s'au desarmatu. umilirea Si cu ea sierbitutra
i-au incallecatu.
Inteaceea Georgia Sincai, care propagd o doctrina cd acést-a, creded totu
odata in reinviare, in redesceptare. ella si toti contimporanii sei enumerati de
D-tea. Asid este, ei creded. labord, semend, plantd, nu pentru folosultkpropriu,
ci numai pentru allu postcritittii, si asid se implini intr'insii sentinti'a unura
dintre saprentii Bemol entice: Arbores serit agricola, quarum fniclus ipse
aspiciet nunquam
Trassurile mai de frunte din dccursul vietii lui Georgiu Sincai, asid precumu
ni le-ai impartesitu D-tea Cu destulla precisiune, esplica si mai !impede, pen-
4

www.dacoromanica.ro
 66

tru ce istoriculu si literatorulu Georgiu Sincai din ide'a nationaliatii romdne

facusse óre-si-cumu unu simbolu allu credintiei sélle cd, omu, si apoi pretindel
cd, in acestu punctu se fia toti de o credintia cu ella. Ore inse puted, ellu se
aiba alta credintia in respectulu nationaliatii ? A petrece in vigórea junetii
cinci anni printre ruinele Romei lui Romulus, a Scipioniloru, a lui Caesar si
Pompeius; a descoperf acollo la sorginte incepêndu cu columna lui Traianu
t6ta originea malta si gloriósa a limbei si a numelui ; apoi a se reintórce in
patria si a trage parallela intre odinióra si intre timpulu seu : mai erd óre
cu putintia, cd ellu si sogii sei se nu se inspire si se nu remAna dominati de
unic a idea sublime si salvat6ria, a arei conceptiune fussesse ajutata Cu atAtu
successu de celle-alte idei alle timpului seu propagate din Francia la t6te
pepörele ?
Domnf'a tea un-ti pregetasi a ne communicá, unu numeru considerabile de
date istorice, din cari se cunnósce invederatu, in chte moduri se intentasse in
trecutu desmembrarea, paralisarea si desfiintiarea totale a natiunei romAnesci.
Di-mi voia se reflectu si eu la loculu acest-a incq numai la cunnoscutele acte
publice, cari 'si au dat'a loru din timpulu intperatului Sigismundu si cari tinu :
delendant esse e stirpe totam Valachorum pro geniem.
Dupa ce Sincai dete peste cdte-va sute de ass meni documente ; dupa ce ella
intr'aceea se vediù spoliatu prin mdrte de cellu mai putinte allu seu patronu,
adeca de acellu monarchu, sub alle carui auspicie puted face multe pentru re-
generarea natiunei, precumu ellu insusi ne spune in elegi'a sea; dupa ce in
fine cl6nsulu se vediù paralisatu in tóte actiunile sélle, aratu cd cultivatoru allu
literaturei si allu sciintieloru, catu si mai allessu cá orglnisatoru si directora
allu scóleloru, atunci erá, pré naturale cd spiritulu sou cellu forte se voiésca
a tin6 cu ambele bragie ceea ce appucasse odata, si prin urmare se-si appere
in totu timpulu si in totu loculu ide'a sea de predilectiune : nationalitatea.
Unu Sincai nu mai el ki in stare si nici ca-i erd lui ertatu a cochetd, cd se
dicu asid, cu reactiunea feudalismului si a obscurantismului, cari ambele de la
annuli.' 1795 inainte érasi appucassera in capulu mesei. Déca assémenea stare
a lucruriloru '1u addusse in conflicte diverse, acést-a nu se mai póte im-
putá unui amicu allu natiunei sélle si allu libertAtii. ci ca totulu altor- a. Supe-
rioritatea spiritului si consciinti'a de sine, convictiunile, curagiuln si inflexibi-
litatea principieloru, pre cari dome a tea le-ai relevatu ca multa justetia cd,
totu atAtea virtuti, nici de cumu nu puteá, se aiba alta resultatu, de cat] sa-
crificarea fAra uici o crutiare a omului inzestratu ca assémeni virtuti si calif-Mi.
Nici Sincai, nici consogii sei in sufferintie n'au facutu unu singuru passu pe
callea unui Colla Rienzi si nici macaru pe a unui Savonarola, nici au lovitu
in veo religiune positiva, pentru ea se ajunga in urm'a lui Huss, pe rugalu de
focu ; nimicu din t6te acestea, si totusi Georgia Sincai a trebuitu se iea pe
fagi'a sea insulta cunnoscuta, citata si de domnfa tea : Liber igne, auctor pa-

www.dacoromanica.ro
 67

iibulo dignus; éri acést-a i se intêmpla lui in secolulu allu. XIX, nu in allu XV!
De aceea déra, eu sunt convinsu, domnulu meu, ca ori cine va vol a me-
ditd, seriostr asupea vietii lui Georgiu Sincai, asid precumu o audiramu de la
dombf' a tea, va ajange usioru la convictiunea ca, atatu ell% clitu si tontimpo-
ranii sei au trebuitu se purcéda pe callea emanciparii nationali numai asid pre-
cumu au purcessu dansii; séu, (Idea erá, se se abbata de la aceea, atunci in a-
cellu timpu de reactiune intunecósa, nu le remaned alta allégere, de ca.tu a
parassf caus'a pentru totu restulu vietiei loru ; sub acésta conditiune ei aru fi
fostu lassati in linisce si pace, care inse pentru natiuue erd, se fia pacea si ta-
cerca mortal Ferice de natiunea nóstra, ca a remasu apperata de unu peri-
cola atatu de infricosiatu; de trei ori ferice de noi, ca avuramu cati-va ante-
cessori in tóte tierrile locuite de Romani, cari armati ca anticele virtuti ceta-
tiane, luminati de sublim'a si dumnedieésc'a murala evangelica, nu numai au
sciutu resiste negreloru tentatiuni, ci totu odata lassandu posteritatii cá ere-
ditate credinti'a neclatita in immortalitatea natiunei romanesci, prin acést-a ne
impusera si naue strins'a indatorire, cd se ne cultivamu limb'a nationale si sei-
intiele, pentru ca in sciintia este puterea, éra fara limba nationalitatea nici ca
se póte cugetd.
In catu pentru ideele religi6se alle lui Georgia Sincai, asid precumu le-ai
dedussu domufa tea din scriptele lui, apoi se intiellege de sine, ca acellea erau
se dtsplaca f6rte multu la toti aceia, cari tina mortisiu la cunnoscut'a maxi-
ma : divide et impera. Elle mai displacu inca si la toti acei nefericiti, cari
nu sunt in stare de a se emancipd de rugin'a vechiului scolasticismu, carele
face, cd confusiunea ideeloru confessionali cu celle nationali, politice si sociali,
se nu mai incete nici odata.
gIosifu iubitorulu de omenire imperatu murisse si principiele revolutiunei cel-
lei mari in Ungari'a si in Transilvani'a nu aveau sensu.
Nu sciu déca am intielessu ea bine acésta sentintia a domnfei Wile, respi-
cata in parca discursulai, in care desfasiuri ideile politice-sociali alle lui Sin-
cai. Eu adeca credu asid, ea gcelle idei appucassera a fi cunnoscute in straturile
superióre alle locuitoriloru si presimtite cd prin instinctu de massele poporu-
lui, ceca ce se póte probá, de o parte cu tota ce s'a scrissu si publicatu in acésta
materia in cei diece anui ai domnfei lui Iosifu II, pre cat' press'a se bucurd de
hbertate aprópe absoluta, éra de alea, luptele din annulu 1784 ce au fostu elle?
déca nu cellu mai solemnu protestu pusu in fav6rea drepturiloru ,omenesci si
alle poporului. unti protestu carele a precessu ea 6 anni prochiamarea drep-
turilora omenesci in Franaa. Noi inse scimu bine ce a co.tatu chiaru si pe
Franci'a realisarea acelloru drepturi, precumu si ca, cu tear% solidaritatea po-
porului francescu si in rules giganticeloru sacrificie addusse pe altariulu pa-
triei, ea cadiù mai autaiu sub despotismulu unut soldatu, éra dupa aceea sufferl
inca si umilirea invasiaaii straine. In Resaritulu Europei a lipsitu ori-ce solidari-

www.dacoromanica.ro
 68

tate, prin urmare, dreptulu istoricu fendale infruntatu, pre unu timpu relative f6rte
scurtu, prin mfin'a tare si braçiulu inalfu allu lui Iosifu, pututu recullege si
consolidd din nou, ceea ce in adeveru s'a si intAmplatu. Dupa aceea, intiellegu
si eu, ea Sincai ne mai vediAndu alta calle de scapare, se arunca si ella ca ai
sei pe terrenulu dreptului istoricu, ande adversarii sei se credeau mai tari si
de unde ella voindw a-i scbte, cautd unu punctu cá, allu lut Archimedes prin
labirintele istoriei, pro atunci inca puçinu cunnoscute.
Eram pregatitu, domnulu meu, cd se te vediu tractindu cu predileetiune
ideele nationali, istorice si literarie alle lui Georgiu Sincai si alle consoçiloru
sei, intocmai precumu al si urmatu in ultimele trei pkti elle discursului dom-
nfei tale. Erá in adeveru timpulu, in care generatiuniloru presenti se li se
dea ocasiune de a compard gradulu culturei sciintifice, pe care se afilan bar-
batii de sciintia in susu attinsulu periodu de anni 50, ca acell-a, pe care se af-
fla in dillele astre allessii natiunei românesci. Intfaceea, se cuvine cd 110i la
assémeni occasiuni se iu. perdemu din vedere neauditele difficulthti, ca cari a-
veau a se luptá, parintii nostri intru castigarea de sciintie si cunnoscintie, in
comparatiune ca abondantele midi-16ce, cari stau in dillele mistre la disposi-
tiunea junimei. Cuma se puted bre, cá, 6meni, cari aveau ate o platisibra an-
nuale de 300 fr. séu 60 galbeni, se-si castige bilioteca copi6sa, se adune mul-
time considerabile de documente f6rte pretiése, in fine se intreprinda dese
calletorfi sciintifice, pe unu timpu, cindu in totu coprinsulu patriei lora lipsid
ori-ce drama asternutu si ori-ce messagerfa de posta. Acei barbati inse iubiau
en devotamentu absoluta natiune, limba, patria, seiintia; apoi s'Anea scriptura
dice ca mare dreptu, ca caritatea implinesce Une si invinge t6te. De aici
si numai de aici, se si esplica estraordinaciulu devotamentu allu acelloru
barbati.
Cu adeverata duiosfa ama ascultatu apothPos'a ce faci domnfa tea lui Geor-
giu Sincai, si ca care 'ti inchei discursulu de asta .di. Domnfa tea voiesci, cá,
spiritulu sea se fia in midi-loculu nostru. Cându vomu observd, cuma ca Ru-
manii cauta si cultiva istori'a patriei si a natiunei ea acell-asi zelu, carele se
vede la celle-alte pop6re de ras'a latina, atunci se va simtf si la noi, ca spi-
ritulu tutuloru barbatiloru, pe cari i-ai rechiamatu asta-di in memori'a nbstra
arretindu-i de modela posteriatii, se affla in midi-loculu nostru.
Un'a din problemele socieatii academice, de allu drei membru allesu te
saluamu noi asta-di pe domnfa tea, este a recommendd natiunei studiulu isto-
éra mai allessu a confaptuf din t6te puterile sélle pentru cultivarea istP
riel nationale. Acest-a este si studiulu dotnnfei télle de predilectiune. Acestu
câmpu, pre cb.tu de frumosu si attragetoru, tocmai pre MAUI e si intinsu, séu mai
bine, vastu, intrecurmatu de rnunti si riuri mari, cá, si in lumen fisica. Intr'a-
ceea, noi vomu pune umeru la umeru si vomu labora, de si nu ca atálea suc-

www.dacoromanica.ro
 69

cesse, cite se vora fi asceptindu de la noi, de siguru inse cu devotamentulu

remasu ame de clironomfa de la venerabilii nostri antecessori.
Se fii, domnule Papiu, bine venitu in sinulu acestei societiti academice. Se
ni parte de annii lui Nestor si de puccessele lui Livius pe campulu istoriei
nóstre I

www.dacoromanica.ro
 ANNESSE
LA

DISCURSULU DOMNULUI A. PAPIU ILARIANU.

I.

Reproducema ad Curdntarea inainte a Grammaticci lui Tempea, citata la pag. 3. Titlulu

Grammaticei este accst-a: Granonatica Roinginésca alcatuita de HALM TEMPEL Directorulu
leloru Neunite Nationalicesci priss Marele Prinvipato allu Ardélului. Cu slobodieni' a celloru tnai
Mari. Sibiiu in Tipograft'a dui Petru Bart. 1797. ea litere eirilliane, in 8°, pagine 218, afara de
8 foi nepaginate, cuprindiendu titlulu, cuvdntarea inainte si cuprinderea, si una foia la capetu,
indreptarea gressidlleloru, unde chiatru la fine se citesce : Cu cheltuélP a Mast: Radu Verdiea
Parochu salului 'Amp din Sacelle. Ne imprumutit acdsta carte D. Grig. Mane din Buearesci.

COVENTARE INAINTE,

Vr8ndu cineva o Maesb la 4 invetii, are mai Antaiu trebuintia a se chiver-

nisi de unéltele acellea prin care se p6ta adduce lucrulu seu la buna sevIr-
sire. 'Me sciintiele asid sunt unele ca altele legate, cAtu un'a fara de alta,
bun'a si temeiniciás'a sevirsire nici inteunu chipa nu p6te dd. Sciinti'a Astro-
nomicésca Ara de cea Mathematicésca, nici inteunu chipu nu se 'Ate invetid
cu adeveru inteoaeiatu ; gall si cea Mathematicésca fhra de cea Arithmeticdsca.
Sciinti'a Doftorfii ara de Fisica, si Fisic'a faxa de invetiatur'a firésca. 6rasi
nu lake luá, drépt'a ei sevirsire. Invetiatur'a Filosoficésca MA de Retorica, si
Retoric'a Era de Maestrfa Grammatiasca a se invetiá, nu se p6te. De unde
vedi iubite cetitoriule 1 precumu Maestrí'a grammaticésca este incéperea si po-
vetiuirea spre téte celle lalte Maestrfi si sciintie inalte. Acést a direptuaceea
este Chera care dintru intunérecula Necunnoscintii ne deschide usi'a prin carea
venimu la lumin'a intielleptiunii spre care de multu amu fi avutu trebuintia de
a vení. lose machnire intru adeveru I ea-el lipsindu-ne acésta mai tintaiu tre-
buinciása Maestría, ce au pututu alta a nasce fara de dal' desradecinarea mai
Anthill a Limbii n6stre romAnesci (care au fostu cea vechia ramlenésca) dupa
aceea lips'a cartiloru de Maestriile si Sciintiele celle iaalte, apoi inbesnirea

www.dacoromanica.ro
 72

mintii, innecarea de totu in prostia, si nesciintia ; si étta acumi suntemu ce na

vedeniu cu ochii ; si De simtimu pro noi insine!
Pricin'a inse a scaderii nelstre au fasta si nestatornida staphnirii. Pina
dada au statu Daci'a (ea legiemele rhmleuesci care iinperatorulu Troianu le-au
addussu in Dact'a) supt sceptrulu Imperatfii rhmlenesci ; Romanii romhnesce
sau rhmlenesce au vcrbitu. Era iadata ce Imperatulu Constandinu Pogonatu
pre la Atlanta de la Chr. 60. au suppusu tiérea staphini lui, ama inciputu a
De nevoi a sci limb'a bulgarésca (cd, utea ce erd mai de trebuiutia pro vremea
aceea ) si asid limb'a nóstra s'au amniestecatu cu a Bulgariloru.
Adeverulu pricinii acestiia prin noi insine Romhaii carii ne affliunu acumu
prin Ardélu, Banatu, si Ugroflachi'a adeca tiérr'a romhnésca, si si prin alte tierri
lamuritu se descopere. In Ardélu fiindu Românil ammestecati ca Unguri, si
Nernti cei de prin Varmegii au ammeqecatu limb'a lora mai multa cu cea
Ungurésca; dicêndu Tistasiu in locu de curatu, chedvesiu in loca de voiosu,
duhanu in loco de tabacu; si éra unde sunt ammestecati Cu Nenitii in scau-
nele sassesci, au ammestecatu limb'a cu cea nenatiésca didadu : ftofrnitia in
locu de caciula de n6pte (SO1afiniii3e) hallbindel, in loca de maframa de gru-
mu's ( atabaub) si altele, in tiérea rouittuésca unde suut ammestecati ca Gre-
cii. si invecinati ca Turcii, ammésteca lirnb'a romanésca ca grecésca; dicandu :
nu me piraxi in locu de 11U me necaji sau superd, se me pliroforisesci in locu
de se me faci cunnoscutu sau luminatu ; s'au luata la ipolipsis in loca de Situ
luatu la mare cinste sau tare inainte. In tiérfa. Banatului fiindu auamestecati
cu Serb.i, au ammestecatio ca serb6sca. didr.du istina in loca de, adeveratu,
bogda proste in locu de Dumnedieu se-ti priimésea, (bogdati prosti) Pohvala
in loca de pompa si altele.
Dapa pomenitulu Constandiuu Copronimu la 800. de anni crestinandu-se la
giarigradu imperatorulu Michailu fiiulu imperatorului Theofilu, s'au talmacitu
si chrtile Bisericesci de pre limb'a grec,ésca in slovenésca ; si av6ndu Doi in
limb'a néstra lipsa de chrti bisericesci; ama cantata a priimi calla slovenesci :
De unde lamuritu se vede eh din pricida acést-a ne-au cantata a priimf si slo-
vale slovenesci. Si asid limb'a n6stra stricandu-se, ba mai d totu intielenia-
du-se au pierdutu si Maestri'a grairii, care ne av'endu parintii nostri grija de
a o iscusi, tòta nesciinti'a si varvarl'a au cuprinsu pre némulu nostra si au
cadiutu in mare prostia.
Thrdiu dupa aceea amu avutu norocire de unii intiellepti órneni spre ferici-
rea n6stra rivnitori care au iuceputu a descepta limb'a romanésca ; macarca
de nu ca Maestrfa Grammaticii, inca tutu ca intércerea (5resi-chrora chrti Bi-
sericesct in limb'a néstra. Dupa cumu am pututu affig, pina aC1111)11, cellu mai
vechiu au fasta Genadie Metropolitulu românescu allu Prinçipatului Ardéluini,
care la Annulu 1580. au tiparitu in limb'a ro'inhasca hnthiu in Brasiovu Ca-
zanii. Dupa accea mai gassimu chrtile lui Moisi Proroculu Facerea, Apoc: si

www.dacoromanica.ro
 73

alt: la Annulu 1583. in Orestia. La Annulu 1675. prin Sobornic6sca porunca

a Savvei Metropolitului romanescu allu Pr : Ard: s'au poruncitu Preotiloru a
incetd, de a mai slugi. Sfiutele Taini in limb'a straina slovenésca, ci in limb'a
parintésca romanésca. Indata dupa aceea Molitvélniculu si Ciaslovula ,s'au ti-
paran romanesce. Era la Annulu 1651. in diliele lui Simeonu Stefanu Metro-
politului romanescu allu Pr: Ard: s'au tiparitu Psaltirea depre jidovia pro ro-
manía in Belgrado. La Annulu 1642. s'au tiparitu Cazanii la Govor'a. La Ala-
nula 1652 Pravil'a in Tergovisce. La Annulu 1668. in Tergovisce Bibli'a roma-
'Asea. Era cea mai mare parte a cartiloru Bisericesci s'au talmacitu de Da-
maschiuu Episcopulu Ramnicului la 1730, cu stilu si graiu fórte luminatu, dar
ammestecate ea multe cuvinte slovenesci, palada vreme in loen de timpu, itc--
ga in locu de servu, pricina in loca de causa, si altele.
Urmandu dara dupa sttlulu acest-a si vestitulu Chesarie Episcopu'u Ramni-
cului, si urmatoriulu lui, Pilaretu, in intórcerea celloru duo-spre-diece Minee
s'au obicinuita pina in dio'a de astadi atatu in Une chrtile Bisericesci catu si
in vorb'a n6stra de almea a se intrebuinthi.
Cu greu este si va fi direpta aceea a adduce limb'a acést-a id curatieni'a
si origivalulu ei; adeca : in lirab'a vechia romanésca sau ramlen6sca; ca- ci de
ar adduce-o cineva in curatienia ar fi tocma latinésca si italienésca ; si calla ce
ar invetia romanesce asig, limpede care nu este Romana cartile bisericesci nu
le-ar put6 intiellege, nici vorb'a obscésca de acumu obiclnuita ; Romanulu ne
invetiatu inca socotescu ca ar dice ca-i schimosesci limb'a parintésca. Macar
ca Parimieriulu romanesce tiparitu in Moldov'a la Annulu de la zidirea hindi
7191. si viéti'a Sfiutiloru Apostoli, ér in Moldov'a la Annulu de la Chr. 1682.
de Dosotheiu Metropolitulu Moldovei; mai multa sunt intocmite intru asse-
menarea originalului limbii nóstre de cata celle lalte cara bisericesci, cuma
an urmatu si dumnealui Ienachia Vacaresculu aceiia cu observatiile gramma-
ticesci
Dotnnulu Ioan Molnar Duftoru si Professoru de tamaduirea luminii ochiloru,
in cartea sa de Econunda stupiloru, si in Grammatic'a nemtiésca romanésca,
éra mal Ortosu dintru a sa Retorica ce cata de currêndu va essf din tipariu,
si C: Par: Samuilu Clainu de la Sacia cu deslusirea Biblii romanesci, cu Theolo-
gia Moralicésca, cu lus Naturae (direptatea firii) ca Graminatic'a Daco-Romana ;
in Vienn'a. S,unt aceia carii au addussu, si adducu acuma róele. si mladitie limbii
romanesci; Curatindu prin multele cara care le-au datu si le dau la lamina,
tóta neghin'a ce cuprinsesse limb'a n6stra, silindu-se si de acumu inainte, din
cata va fi putinti'a a o apropiá de originalulu ei. Inse asiá cá, si chrtile biseri-
cesci bine se le intiellegemu. Dumnedieu dupa direptatea sa se-i intarésta !
spre a puté adduce si Lexiconulu romauescu care l'au inceputu (cu multa ttra-
dania) la deplin'a sevirsire, din alle chrora isvora multu m'ami adapatu si eq
intra Alcatuirea Maestriei grairii rotnânesci.

www.dacoromanica.ro
 74

Vedé-vei iubite Cetitoriule chipulu impartirii acestii Grammatici. Am intoc -

rait'o dupa Sistem'a Normalicésca, din care pré-lesne tfita cuprinderea ei in ta-
bella pre o façia in scurtu se péte arreta uceniciloru, din care mai multa deslu-
sire si inlesnire la alta invetiaturi le va venf. Asislderea dupa chipulu intocmirii
acestiia duna ce ucenicii in scurta vreme voru dobandf temeinic'a Maestría,
ori Grammatic'a latinésca, ori germanicésca (netntiésca) cu alléssa desceptare
voru puté a o pricepe, si folosinti'a spre care sfirsitu o invatia a o dobfindf,
tiindu-ca la .fiesce-care parte si capu allu acestii Grammatici, cm adaogatu si
terminurile latinesci, cd cfindu ar incepe ori ce Romilnu a invetid limb'a la-
tinésca mai bine si mai cu lesnire se l'Ata pricepe, si invetid.
Nici se te miri iubite Cetitoriule ca-ci am schimbatu sau scurtatu unile cu-
l'hita, care pina acumu intealtu chipu s'au respunsu, ca-ui in originalulu limbii
nústre mai fintfiiu asid s'au respunsu, tragêndu-se de la Latinu; in 1: d:
pild : sbre (latin: Sol) in locu de soare ámela (lat hornines) nu oameni, duo
(lat: duo) nu doao, si alt :
Nu pote dice tocma precumu acata alcatuire ar avé deplin'a ei sevirsire,
ci aftifindu- se vre unu rivnitorin de biuele Némului seu, a adaogd calle ce inca
aru lipsf, sau ce va fi gressitu cu sanetésa luare aminte a indireptá; se va o-
dichuf suffietulu allu mieu
Dupa ce dara veti invetiá fundamentara cetirii d:n Buc6vna, priimiti acésta
ostenélla a mea, si ve folositi spre mai mari invetiaturi gatindu-ve.
Si asid dupa ce veti esa de la intunérecu la lumina, yeti vedé si raiulu.
Sibiiu in 4. dille a lui Dechemvrie 1797.
.Radula Tempe.

La pag. 4. not. 3. promisseramn numai doeumentula sea cartea mauumissionale de la 1767,

ce possed.amu noi insine. Inteacéea primindn Archivutu pea(ru fitologia si istoria Nr. XXVIII
din 1869, aici mai affiaramu una documeutu analogn de la 1721. Fijada dcci acest-a cu 46 anni
mai vechin de cita allu nostru, '1u lassimu se urniedie sub a), ér allu nutria sub b).

a) CARTE MANUMISSIONALE DE LA 1721.

teca ce dice D. Cipariu in Archiva: *Principii transilvani Cu hita rigórea puritana a loru
totngi cite o data avura miele momente de generositate, si au arruncatu cite o sfermitura si
.bietilorn preuti romitni din mds'a eea incareata ca tóte bunetatile parantului si intinsa nu-
mai pentru confessittnea ortodoxa, cumu le place& pre atunci a numi confessiunea elveta-un
priva .

www.dacoromanica.ro
 75

Sincai, care le tivusse a mina mai pre Vote, le-a si pnblicatn in Chronic'a sa, inse nace pre
telte cite le aveá, nece in testulu originale, ci numai in versinne romana facuta de ellu insuPl.
F,r' o versiune romina mai vechia, faeuta si tiparita inca in tipograll'a de la Alb'a-Julea ina-
inte de 1700, ce noi o-amu fostu avutu inainte de 1848, dr' atunci ne-a peritu, firs se o mai
putemu recastiga, se pare ea Sincai un o- a avutu. Aveam totu pina atuncia si o collectinue la-
tina de tilde acellea in ms., ci si aeeea ne per) totu asia fira de a mai di de urma de alt'a
aiá completa..
.Celle ce le.amn aftlatu mai tirdiu manuscrisse, sunt mai puçine ; mai multe inse se cuprindu
.in publicatiunea lui Fiedler, despre unirea Rawl:alarm'
Din aceste puçine funtfine, adaugemu aici documentele ce le avemu a mina, inse mama! in
limb's latina, dr' in ciltu pentru versiunea romina, inviitnu la Chronic'a Siucaiana pentra Eta-
care documentu la loPuln sea,
D. Cipariu publica apoi in latinesce diplom'a lui Gahr. Bathori de la 1609, sl a lui Gabr
Bethlen de la 1624, si observa: conditinnea servile a preutiloru romlui a tinutn pina si dupa
a, 1700 in awe, de care avenau a mina unu anumitu doeumentu intre scrissorile familiei nástre..

tees documentalu D-lui Cipariu:

tn Thoroczkó szent Györgyi Thoroczkai Péter adom értesire mindenek kik-

nek illik mostaniaknak, s' következendöbélieknek, hogy lévén nékem nemes
Kiiktillö varmegyében pdnddon, egy Czipcir alias .Popa Demeter2 nev6 Jobbagyom,
ki is az old irá,sban magdt exercealvá,n, s' belsö hivataira magdt devoveálván,
sok betsiilletes Emberek Requisitiójok által kévdnt kezem alól vale) szabadu-
ldsdt, az mint hogy én is azon betstilletes Emberek requisitiojokot, irinta val6
kéréseket meg tekéntvén, azon Jó igyekezetikben meg nem gatoltam, hanem
kezem alol ki bocsá,tottam, s' Manumittaltam, mind magdt, mind Posteritásit,
tali tamen conditione:
1-6 Hogy nékem adgyon Száz Forintokat, az mellyeket az ide alább Sub-
scribdlt betstilletes RPgiusok praesentidjokban valósAggal leviltam is.
2.416 Ha az Manumissus Attyának hélta történik semmi némii bonumiból
just ne kévánhasson.
3-ti6 Ha azon Manumissus sine semine d'eficiálna, ugy Posteritá,ssi, az res
mobiliseknek fele engemet, vagy posteritassimat illesse, arra devenialyon.
4. Ezen Manumissionalis levelem mellet Armalist is procuralhasson.
Melyröl adorn ezen irdsomat subscriptiommal, petsétemmel meg erösitvén.
Maradekim irant is evincálvdn. Datum M. Peterfalva Anno 1721 die 23tia 9bris.
Et subscriptum erat à dextra : Thoroczkai Péter m. p. Ab originali autem
earundem margine Coram nobis : Protopop Nicolaus de Oláh Bénye nobilis m. p.
paulo inferías ítidem : Nyárddi Mihály N: Szemely m. p. Erantque Sigillís
eorundem Manumittentis, et Regiorum consuetis, et usualibus super cera ru-

J. Fiedler, Die Union der Wallachen in Siebeablirgen, nnter Kaiser Leopold I. Wien
1858. 8-o.
2 Gipariu Duntitru silt Pupa Milrea, a testa stramosiulu D-lui Ciparia dupre tata.

www.dacoromanica.ro
 76

bra Hispanica impressivè communitae, et roboratae, patenterque in simplici

papyro confectae, et emanatae.
In traducere româna:

Io Petra Thoroczkai din Traschu St. Georgiu, facu cunnoscutu tutoru, eh-
ror-a se cuvine, presenti si urmatori: Cumu-ca avéndu io in Panade, din no.
bilele Comitatu allu Cetatei de balta, unu iobagiu, anume Cipariu séu Popa
Durnitru, care deprindiendu-se in scriss6ria romanésca, si devotAndu-se la officiu
din intru, pi-in intervenirea mai multoru ennui de omenia a doritu dimissiu-
nea de sub mAn'a mea, pentru care si io cautAndu la cérerea acelloru 6meni
de omenfd, si la rugarea lora pentru densu, nu l'am opritu in bun'a sa ne-
vointia, ci ram ditnissu de sub min'a mea, si ram manumtssu, Wail pm e den-
su, ca.tu si pré posteritatea lui, inse sub acésta conditiune :
Ca, se-mi dea 100 florini, cari inaintea suscrisiloru onorabili regii in a-
devern i-am si luatu.
Ca Manumissulu dupa mértea tatani-seu se nu-si pretinda nici unu dreptu
din bunurele sélle.
Cá, ¡idea manumissulu séu posteritatea sea ar' muri Mrs remasitie, diu-
metate din averile mobili se se cuvina mie séu posteritatei melle.
Cá, pre 15nga acésta carte manumissionale a mea se-si péta procurd litere
Armale.
Data in Petrisatu, a. 1721, Noembr. 23.
(L. S.) Petra Thoroczkii m. p.
Inaintea néstra.
Protopopu Nicolae de Benia romttna, nobile. m. p.
MiChaele Nyaradi, persema nobile. m. p.
Din acestu dbcumentu, se adeveresce pie depilen (dice D. Cipariu) ce amu atinsu mai Bum,
ca decretulu Battnianu din 1609 nu avir niel man effectu niel pre la a. 1721, si ea din contra
prentii rornáni, inca si dupa prentire, totu eran sierbii domniloru pamántesci. ObservAmu nu-
mat, ca dupa traditiapea familial n6stre, stramosiu-nostru Popa Illitrea, dupa ce so prima fAra
invoirea pretinsalui domnu paménteseu, fit laatn cu puterca si pusu la caii haronului, pina dada
s'a liberatu sub condiliunile din scrisserra manumissiouale.
E de insetnnata, ca manatnittentele nu mai are posteritate, si bunulu lui din Petrisata a do-
venitu la pos'eritatea regiolui suseriau la loenlu Ant:1hr, Protopopulu Nicolan Bianu.
b) CARTE 51A1WMISSIONALE DE LA 1767.
Origivalula acestui documenta se atila in 'Milo D lui protopopu loan Gerasimu din satutu
Açintisiu in Transilvani'a.
In tenrin'a annnlui 1855 affifinclu-me eu in Transilvania, si in dioa do 1 angusta alln acestui
annu facendir o visita D-lui protopopu Gerasimu in Agintisiu, in eas'a D-sélle copiai acestu do-
cumente depre originalu.
Aci insemnediu ca Ion Olteanu alias Chezann, despre care vorbesee documentulu, a fostu popa
pcupitu in S. Benedicu; feciorulu lui, Vasilie Popa, a fostu popa apitu in Agintisiu; pre acest-a

www.dacoromanica.ro
 77

'la eerir inderetu proprietariulu, cá iobagia, 6menii se oppusera. Peelorulu acestnia, D. Pro-
topopu loan Gerasimu, e astadi popa nnitu in Açintisiu, si precumu dise', de la domni'a sea
am acestu documenta.

Mii ezen alább irt dologban Revisitus Regiusok adjuk tudtdra mindeneknek,
mind mostaniaknak, mind jövendöbelieknek ; Hogy ezen foly6 1.767-dik Eszten-
diThen kartitson havdnak napjtin midön volndnk Szabad Kirdlyi Nagy-
Szeben Vdrossában Sarkantyu Utzában Titt Hann András Ur eö Kegyelme
Mardi, 's mostan pedig Egos Diod-Váralyai Miksa Ldszlo Ur fogadott Szálld-
stin jelenének meg elöttiink egy fe'61 ugyan most nevezet Migas Diod-Vdralyai
Miksa Laszlo Ur, más felöl pedig Providus Oltygn, alias Kevin Vonuly, Ns
Fejér drmegye Als6 Járdsában Haportomban lako Oltytin alias Keztin Tomd-
nak az felyeb b t Mlgs Miksa Laszlo Ur örökös Jobbágyának fia ; kiis elöttiink
feltett Papsdgra valo Szdndekdt az emlitett MIgs Urnak mind fiildes Unimak
jelentvén Jobbigysig alol valo felszabaduld,,át instilta; Mely istencs saintié-
kát megtekintvén az mdr sokszor nevezet Mlgs Földes Ura, bizonyos Conside-
ratiokra valo nézt, az Jobbagystig alol fel szabadita 's azon Istenes gondola-
tydban 's akaratyában meg nem gdtolvdn mi eliittiink adhibedlt Regiusok elött
60. id est hatvan Magyar Forintokért sub infrascriptis, conditionibus manu-
mitttilta.
jnio Hogy az meg nevezet Oltydn alias Kezaia Vonuly, ha Isten eö Felsége
fiu magzatokkal meg álgya, tehdt azok közül edgyet, az kinekis Papsdgra vai-
na kedve az Hp Ur Papsdgra valo szdndekdban meg nem gitolya ; sat azon
egy fiu gyermeket manurnittilya, 's ezen Oltydn alias Kezdu Vonuly manumis-
siojdval élni 's gaudealni meg engedi ; ha pedig
2° több fiu gyermekei is maradnának, és lennének, tehdt azok az mar felyeb
meg irt MIgs földes Ura hire 's akaratya nelkill Papsdgra ne mehessenek ha-
nem Jobbágystigban maradjanak 's mind az MIgs Urat, mind pedig Migs sue-
cessorit hiven 's igazán mind örökös Jobbtigyoknak illik szolgdlni tartozzanak.
3d° nem levén mostavában hogy Oltydn alias Kevin Vonuly azon 60 Ma-
gyar forintokat de pleno mi elöttiink rnanumissiojaért Mlgs földes Urdnak le-
fizethesse, tehát arrais annuála az mdr sokszor emlitett Mlgs Miksa Lasz16 Ur,
hogy az residuumdt ugy mind tiz Magyar forintokat minél hamaréb meg hoz-
hassa, 's meg hozni tartozzék, le fizetvén pedig mi elöttfink 50, idest ötven
Magyar forintokat az residuumért, ha refractariuskadnék, aktir mi nével neve-
zendö javaibol az MIgs Ur magának Contentumat vehessen 's vétethessen.
4' Hdla adei szk el, 's nagy köszönettel vévén Oltyán Vonuly meg nevezet
Miles Ura véle cselekedett Istenes j6 akaratydt igére 's obligálá magdt, hogy
Papi Istenes szolgálatydban az megnevezett MIgs Miksa Lasz16 Urrol
Mlgs successorirol emlékezetett tenni köteles lészen. Mely dolog és egy más
közt tett manumissiontilis Conditiok mi elöttiink hogy e szerint ment véghez
adjuk miis arrol tulajdon petsettinkel és subscriptionkal megerösitetett leveltinket

www.dacoromanica.ro
 78

pro futura ambarum partium cautela fide nostra mediante: Actum Anno, Die,
Locoque ut supra.

.Hatfaludi Ferenz In/ N L. S. Vass Farkas nilP ! L. S.

1P

Felseges Aszszonyunk Erdélyi Provincialis Cancellariajanak, hi:ads iro Dedkji

's Notariussi.

teca si rominesce coprinsula acestai acta:

Noi subscrissii fiindu poftiti Regii in acésta causa facemu cunnoscutu tutu-
roru celloru de acumu si celloru viitori, cumu-ca in acestu annu 1767, in dioa
de 11 decemvre, affiändu-ne in Mau la cas'a domnfei sélle Andreiu Hann,
locuinti'a actuale a maritului domnu Ladislau Miksa de Diod-Ydrallya
(Stremtiu), se presintara inaintea mistra, de o parte, acumu numitulu maritu
domnu Ladislau Miksa de Diod-Vdrallya. éc de alta, Onu Olteanu alias
Cheianu, fiiulu lui Toma Olteanu alias Chezanu, din satulu HapArt'a allu co-
mitatului Albei-inferi6re, iobagiului perpetuu allu maritului domnu Ladislau
Miksa, carele adducéndu la sciinti'a domnului seu paméntescu, mai susu dis-
sului maritu domnu, cugetulu ce are de a se face popa, se rugh a fi ertatu
de iobagfa, ér mai susu numitulu maritu domnu pamèntcscu, luändu in con-
sideratiune acésta piòsa a sea dorintia, si ne puindu-i vre o pédeca intru a-
cést-a, '1u erth de iobagfa, si-lu manumisa inaintea néstra a Regiiloru pie sies-
se-dieCi florin' unguresci sub urmatáriele conditiuni
Ca, daca Duamedieu a totu potintele va daruf numitului Onu 011eanu alias
Chezanu copfi de sexu barbatescu, pre unulu din acestia care ar avé doriutia
de a se face popa, maritulu domnu paméntescu nu-lu va impedecá intru acestu
allu seu cugetu, ci pre acellu unicu fiiu '1u manumitte prin acést-a, dändu-i
voia de a se bucurá, de acésta manumissiune a lui Onu Olteanu alias Che-
zanu ; éra daca
Ar avé si i-ara rernâné mai multi copfi de sexu barbatescu, aceia se nu
péta merge la popfa fära scirea si invoirea maritului loru domnu pamAntescu,
ci se remäna in iobagfa, fiindu datori a servi atatu pre maritulu domnu cAtu
si pre maritii sei urmatori, cu credintia si dreptate, asiá precumu se cuvine
se faca nisce iobagi perpetui.
Ne avAndu acumu Onu Olteanu alias Chezanu de unde respunde inaintea
n6stra, maritului domnu paméntescu summ'a intréga de siesse-dieci flolini un-
guresci pentru manumissiune, adesea numitulu manta donmu paméntescu La-
dislau .111-iksa se invol si la acéea cá restulu de diece florini unguresci se
i-lu adduca si se fia datoriu a i-lu adduce chtu mai currAndu. respundiéndu
acumu inaiutea n6stra summ'a de cinci-dieci florini unguresci ; ér daca s'ar

www.dacoromanica.ro
 79

inderetnicf de a rcspunde restulu, maritulu domnu s, se póta indestullii din

t6te averile, fia de veri-ce numire, alle refractariului.
4) Cu inima recunnoscetória si ea mare multiamita primindu Onu 011eanu
acésta crestinésca bunavointia cötra sine a domnului sett pamAntescu, promise
si se obliga ca si dönsulu va fi datoriu a pomenf in servitiulu sea dumnedieescu
ea, preotu, pre maritulu domnu Ladislau ltiiksa si pre maritii sei successmi.
Care lucru si conditiuni manumissionali cum.u-ca astfelia s'au assiediatu inain-
tea n6stra, adeverimu prin acésta carte intarita cu sigillele nóstre proprie si ea
subscrierile nóstre etc.
Urmédia semnaturele si sigillele.

SCRISS6R1'A D-LU1 AL. ODOBESCIJ DIN 20 AUGUSTU 1869, CôTRA

D. A. PAP1U ILARIANII.

Doninulis ineu,

Discursulu academicu a carui schitia mi-ai citit'o mai deunadi mi s'a partitu
multu pré doctu si interessantu. spre a nu-mi lassá grij'a de a implinf 6re-care
lacune, in crea ce privesce istori'a literaria a limbei row:due din epoc'a ettndu
Principatele au fostu coplesite sub jugulu umilitoriu si desnationalisatoriu allu
Domnilcru Fanarioti. Acca epocha de urgía a lassatu in tiérra ashi triste intipa-
riri, inchtu si nobilele silintie alle unoru patrioti romftni, carii se luptau atunci,
cu indoitu meritu. incontea noianului cotropitoriu, au remasu mai tóte pina adi
in uitare. Timputile acellea, permitte-mi o comparatiune min placuta,
sunt cá unu mormanu de gun6ie, in care Romb,nului de asta-di e sila si gr6tia
a rescolf. Cu tóte acestea, printre russinósele lapedaturi alio straini!oru. cellu
care va avé curagiulu a scormoni acellu stratu uriciosu de umiliri si de de-
pravatiuni, va al/6 patisfacerea de a descepen f mai multe nobile suffiete, Tad
multe nalte intelligentie romanesci, cari au doritu cu ardóre binele natiunei
si au lucratu fara prégetu si ca eroismu pentru dens'a. Se nu ne grabimu
dar a declará geniulu natiunei romhe ci osenditu la o deplina amortira in
tota timpulu domnfei Fanariotiloru ; ella a traitu, ellu a veghiatu in inim'a a
tuai multoru apostoli ai nationalitaii, carii spre a puté lucrá mai in voia in
sensulu dorintieloru loru, au imbracatu, cei mai multi, hain'a, pe atunci mai
venerata, a calugerfei. Acestia intielleendu prin instinctu, de ce insemnetate

www.dacoromanica.ro
 - 80 -
este limb'a pentru o natiane strivita politicesce. au lucratu cu staruintia spre
a traduce cartile biséricei in limb'a rom:Inésca, cd nu cióra se se strecóre
greasc'a si acollo de unde, in secolulu precedente, Románii incepusse a la -
peda cartile slavóne. Trebuie se tinemu socotélla de acésta inserrmata misi-
cara ce se prelungesce cu staruintia si chiaru ca 6re care intermittentie de
infiorire, in totu acellu secolu. cata au fostu occupate tronurile Principatelorn
de precupetii greci.
Perrnitte-mi dar a-ti semnalá cate-va nume de prelati romani, carii &Sea in
secolulu alu XVIII nu au proclamatu, cri fratii lora din Transil s'aura, originea
n6stra latina, dar cellu pucinu au implutu tiérr'a cu mii de carti de acellea ce
sanan romanesce la urechra poporulu intregu, de la nascerea pruncului pina
la astrucarea mosTnégu'ui. Peutru cellu ce studia dinteunu punctu de vedére
istori'a limbei si a cniturei Romaniloru, 6menii pe carii voiu cittl,
sunt 6meni mari, demni de a figura pi. o trépta allaturata cu a Maioriloru.
a Klainiloru, a Sincailoru.
Nu me voiu affundA in timpii, relativmente prosperi, candu inca domniau la
noi Brancovenii si Cantactrzenii, ci voiu vorbi numai de epoell'a Fanariotiloru.
de la 1720 pina, la 1821.
Voiu num1 dar pe Mitropolitulu Ungeo-Vlachiei Daniilu (1720-1731) si pe
protopopulu Bucuresciloru Niculae din Prundu, conlucratoriulu seu la tipariri
religióse ; pe Mitropolitulu Grigorie I (1760-1787) a carel pasto.rfa de 27
anni, a fostu semnalata printr'o adeverata inaltiare a culturei limbei ronanesci
in biserica: mai multa de 12 opere mari liturgice si dogmatice s'au tiparitu
sub d'émula in Bucuresci, la care au lucratu Romani plini de merite cá si
pastorulu loru, si anume Iordache Staicovici, Michaiu Moldovénu, si mai al-
lessu Filaretu. archimandritulu mitropolfei, carele in urma, au lucratu pentru
limba si biserica cá Episcopu de R6mnicu (1780) si in fine devenindu la r6n-
dulu ser' Mitropolitu allu tierrei, n'a patina pastrá, mai multa de doui anni
scaunulu. din mult'a ura si invidia ce aveau Domnii greci in contr'a acestui
virtuosa, instruitu si mandru prelatu romanu. Mai inc6ce, la 1819, avemu pe
Mitropolitulu Dionisie Lupula, care se interesal asid de multu la instruirea
tinerimei, si prirnulu tramise en cheliuéll'a sea juni din tiérra cá se studiedie
in Itali'a (Poenaru, Marcovici, Efrosinu Poteca, Moroiu etc). Trebuie se mondo-
nediu si pre Mitropolitulu Grigorie II, carele a pastoritu de la 1823 pina la
1834, dar alle carril scrieri si traducen in numera de 20 si mai bine opuri,
n'au incetatu d'a se Upad, s(ur in Bucureqci sdu la monastirea Néntiu, de la
1801 pina la 1832. De n'ar fi fostu nascutu. in Zitia, loca invecinatu ca
siedietorile Romaniloru din Macedoni'a, asiu fa insistatu si asupr'a numelui Mi-
tropolitului Dositheiu (1793-1810). carele a tiparitu in tiérra carti románesci
si grecesci, si murindu, a lassatu e,verea sea spre a se trimitte cu venitulu ei

www.dacoromanica.ro
 81

tineri la studiu. Acestu legatu se observa si pina adi, de si este cadiutu in

mânile unoru Greci de aici.
Dar n'am sfirsitu 1 Unu nume mai illustru póte dechtu t6te celle prece-
dinte, cd literatu românu, este acell-a allu Dascalului Damaschints, care a
fostu successive Episcopu de Buzeu (1703) si de Ramnicu (1710 1726). Acestu
omu invetiatu, care cunnosced limbele ami, latina si slav6na, a lucratu péte
mai multa si mai bine dechtu ori-care altulu la traducerea si tiparirea carti-
lora ecclesiastice in limb'a romana. Urmasii lui de la RAmnicu, Innocentie
(1726) si Clemente (1735-1748) au tiparitu mereu operele sale posthume. E-
piscopulu de 'Ramnicu Cesarie (1773-1780) continuà traducerea chrtiloru bi-
sericesci ; succesoriulu lui, Filaretu (1780-1792), amiculu lui Ianachitia Va-
carescu, a fostu assamenea unu omu invetiatu, intielleptu si iubitoriu de né-
mula romanescu, chruia numitulu scriitoriu 'i adduce cadiutele laude in pre-
cuvantarea Grammaticei sane tiparita la Episcopra de Ramnicu in annulu 1787.
Cunnosci pe Iosifu, anthiulu Episcopu de Argesiu (1793-1820) care s'a oc-
cupatu si ella cu publicatiuni ecclesiastice ; nu mai puginu cultivatu, dar ara
de a serie vre-odata cava, a fostu urmasiulu lui, Ilarionu, amiculu si povetiui-
toriulu lui Tudoru Vladimirescu.
In literatur'a bisericasca a tierrii romanesci de la inceputulu secolului nos-
tru, gassimu inca pe lamhii calugeri, Ierodiaconulu Grigorie si Monachulu Ge-
rontie, carii lucrau la mitropoll'a din Bucuresci, sub pastorf'a susu citatului
Dositheu Filiti din Zitia ; apoi mai tardfu, de la 1811 in c6ce, pe Archiman-
dritulu Nicodimu Greceanu din Caldarusiani, urmasiu allu acellei familii de
Greceants care tradussesse Bibli'a românesce. Efrosinu Poteca, bunulu si vir-
tuosulu professoru si egumenu de la Motru, este si ella din calugerii carii au
precedatu ca tiparirile loru, rescall'a nationale de la 1821.
Dar se ne int6rcemu in apoi, cu c5.te-va diecimi de anni, inse de asta data
pe alte chi mai lumesci.
In fruntea literatiloru profani ai tierrei romanesci din secolulu allu XVIII,
vomu gassf fhra indoiélla pe Banulu Ianachitia Vacarescu; dar alhturi ca dan-
sulu sta fiiulu seu cellu mare, Alecu Vacarescu, essilatu din tiérra si dispa-
rutu in temnitiele Turcfei, inca de pe la 1796. Pugini Romani pina asta-di
au avutu darurile poesfei, grati'a, foculu, vioiciunea de inchipuire si inlesnirea
de graiu alle acestui têneru barbatu, carde imitandu si intrecandu intru acésta
ramura pe tatalu seu, a sciuty. in versurile lui se mladie limb'a romanésca in-
tr'o epocha candu inca erá f6rte inculta si puçinu dedata ca finétiele unei ver-
sificatiuni curget6rie si armoniése. Poemele sale amorase, pe care poporulu
le pastrédia in amintirea sea, stau inca neattinse de téscuri. Allu doilea fiiu
allu Banului Ianachitia, adeca Mcolae Vacarescu, moscenisse si ellu o radia
mai palita a talentului poeticu immortalizatu de parintele si de fratele sea.
Iancu Vacarescu, care 'si inaugurasse nemurit6rra sea Musa, inca mai nainte
6

www.dacoromanica.ro
 82

de 1821, erá fiiulu lui Alecu ; ella inchide cu gloria choru/u acestei lumin6se
pleiade de. poeti Vacaresci.
Cu mai puçinu talentu decatu acesti poeti, unu altu boiariu romanu, lor-
dache Slatineanu, tipariá, la 1797 in Milt', o traducere in versan i a trage-
diei lui Metastasio, Achileus in Schiros.
Pe urmele loru add, la inceputulu secolului nostru, Paris Minnulénu, alle
citrui versuri patriotice si elegiace, au circulatu multa timpu in mantiscriptu,
cá alle lui Alecu Vacarescu, mai nainte de a se incepe tiparirea lora pe la
1825 si annii urmatori.
De asiu urma enumerarea scriitoriloru romani, carii au precedutu epoch'a
de renascere literara de la 1830, pelte ca asiu trece peste termenulu in care
D-tea ai circumscrissu cercetarile D-tálle asupea culturei literarie si nationale
la Romanii de din collo si de din ace de Carpati.
Me marginescu in citarea. acestoru barbati mai de frunte, in care se resume,
credu, istori'a literaria a tierrei romanesci de la 1720 pina la 1821. 'Mi pare
reu ca nu sunt in stare de a face nici macaru MAW pentru Moldov'a, lipsin-
du-mi notiuni sufficiente. Speru totusi, Domnulu meu, ca intru catu privesce
Muntenf'a, nu vei nesocotf cu totulu acestu mica prinosu de date biografice li-
terarie, care voru puté 6re-cumu se te inlesnésca a completá interessantulu
D-télle studiu, facandu totu de odata se isvorésca dinteinsulu acésta de Mare
folosu idea, ca adeca : Geniulu natiunei si limbei roniane nu s'a stinsu nici
chiaru in epocele celle mai triste de impilare si de umilire a poporului. Al-
turnia biséricei si une ori chiaru fastu6sele curti alle boiariloru pamAntebi,
au fostu asilulu in care ella s'a refugiatu spre a veghiá si a pregatf timpuri
mai ferice.
trta-mi a-ti scrie téte acestea cu atata neingrijire, dar eu acumu nu faca
alta de eau a-mi desearcá cosinitra in graba dinainte-ti.
Ca mesteru bunu vei scf fara indalla se tragi folosu si din acestu mate-
rialu informu.
Allu D-télle devotatu amicu Odobescu.
P. S. Unu cuvAntu inca! Asiu vré se nu mai pomenescu despre jurisprudintia,
ca-ci destullu ne mananca ea adi capulu. Inse nu potu se me oprescu a-ti
amintf ell, in secolulu din urma, mai multi barbati Romani s'au distinsu in
acésta ramura, luandu parte la redactarea legiuiriloru (Mavrocordatu, Ipsilant,
Caragea) si la decretele ce le publicau prir Or. Unulu din acesti barbati a
fostu si Stefanu Vacarescu, tatalu Banului lanachitia. Sentintiele date de den-
sulu la Divanu s'au pastratu multa timpu, ca se serve de modela in felulu
lora. Una alta legistu vestitu romanu de la inceputulu seclului nostru (Ca-
ragea) a fostu Logofetulu Nistoru.
Deepre mitropolitii ei episcopii romfini citati in acésta ecries6ria, vedi Istori'a bisericésen de
Alexandra Glénogla Lesviodax, Bacuresci 1845.

www.dacoromanica.ro
 83

IV.

La pagin'a 11 not. 3.
Ideele revolutinnei franeese essereitara o mara influintia asupea deseepthrei nationale in Tree-
silvani'a. Inca pre la 1791, Ungurii transilvani voiau se formeze o societate seiintiflea. Dar a-
edst-a neincuviintifindu-se de Curte, se formi de o cam data o societate pentru publiearea de
manuscripte, care la 1792 si incept luerkile selle in S'Abiiu. La 1794 se constituí in Osiorheiu,
sub presiedinti'a guvernatorului comitelui Georgiu Bant), societatea pentrn cultur'a limbei unge-
r( sei, care, multiamita mai ea sema zelulni assessorului de tabla Georgia Aranca, la 1796 in-
ceph publicatiunile sélle. Vedi Kövdri, Erdély Történelme, VI, 170.
Romfinii un remasera indereptu. Ei, precumu se vede din Insciintiarea ce publicara la 1795,
puindu-se in intiellégere Cu literatii din Romfinfa, formara o soeietate sub titlu : Societatea filo-.
sofésca a Plémului Rumdnescu in mare Principatulu A;délului,
la: V: care se mentionédia en atAta lauda in acesta Inscantiare, este Ianache Vacarescu.
Insciintiarea e tiparita ca litere eirilliane jute° carticiea de chid foi nepaginate, in 8°. 0 mum
de la D. Aron Florianu.

INSCIINTIARE.

Dupi cumu cetimu ca vestescu Istoriile celle vechi, mai Ortosu t6te Nému-
rile au avutu sirguintia, cá se-si inpodobésca Stilulu limbii salle cu usebita si
intocmita cuvêntare, catu putemu dice : ca prin poliirea Stilului, si deprinde-
rea in Invetiaturi, s'au inaltiatu firea, a multoru Némuri, pina la cea malta
stare a nemuririi.
Acestu Instinctu s'au pogoritu de la acelle IsTémuri vestite, pina in Epoc'a
vremii cei de acumu, candu ne descépta intielleptulu Apollo si pre noi, se ne
indeletnicitnu a spriginf din sinulu Sciintieloru, darurile vistierfiloru salle; ca
numai prin deprinderea acestoru invetiaturi se ascute puterea mintii, cd se
putemu cugetd in adeveru luminatu despre celle ceresci vediute, si nevediute
alcatuiri, si iscusindu-le cunndscemu prin acestea, puterea cea mare a Gear-
muitoriului, carele le-au scosu eu stichfile loru din Chaosu, adeca : din ce n'au
festu intru ce le vedemu ca stmt.
Dumnea-v6stra dara tuturoru de malta, si cinstita vrednicfa intielleptiti prin
darulu Parintelui luminiloru ; si v6ue turma alléssa, si sfinta a lui Dumnedieu,
carii doriti a ve deprinde in sporiulu acestoru urmatóre Sciintie, étta ca din
rivn'a unoru Patrioii ai Némului Rumânesca, crescuti in deprinderea Theoriei
Fisicesci, si Filosofesci, ce cuprinde in sine cursulu Ceriului ; Geografi'a care ar-
rata *tile lumii, si cuvintédia despre vestitele ceati, si orasie risipite pre
rotogolulu pamAntului, si alte Sciintie spre folosulu Economii, cumu sunt si
Manufacturile negutiatoresci, ne-amu desceptatu spre acestu vrednicu Scoposu
se cullégemu rodurile acestoru desfetafóre Sciintie, si adunându-le cd, intru o
legatura de finice in limb'a pré vestitului Nému Ruminesp, se le inchinhmu
inimiloru celloru iubitóre de Muse Filosofesci, suptu acestu titulu: Testiri Fi-

www.dacoromanica.ro
 84

losofesci si Moralicesci. Care in tóta septemAn'a 16ue cóle:negressitu voru essf

Miercuri'a, si SAmbat'a in care dille si post'a in phrtile Tierrii RumAnesci
pornesce.
Dara fiindu-ca acestea susu pomenite Sciintie prin mare Stradanie si Chiel-
tuélla a Typariului, si a Trimitterii pre posta celloru ce voru dorf se se pEro-
forisésca din Rodurile denseloru : caruia, fiesce-ce Sciintia de usebi, suptu A-
dressulu numelui seu, si allu locuitti unde vietiuesc3 i se voru trimitte in Bu-
curesci: amu socotitu cu dreptulu a fi, cd se facemu incéperea acést-a a typa-
ririi, prin callea numerarii inainte cu cinci-spre-dièce florinti Nemtiesci preste
totu annulu; care sumnia pina côtra sfirsitulu lunii lui Maiu allu annului cur-
getoriu 1795. va al/6 a primf Dumnealui de Benner, credinciosu Imperatescl
Craescii Agentii, sau alti 6meni rAnduiti spre stringerea acei summe, chror-a
se voru incredintid Revasie anume spre tréia'a acést-a tiparite cd se le dea de
la mil:1'a loru, atunci cAndu voru priref banii, fiesce-drui cinstitu Numeratoriu
inainte, cumu-ca acelle arretate Vestiri si Sciintie Filosofesci negressitu i se
von trimitte, ca apoi dupa trécerea acestoru patru luni macaru de ar si vol
cineva se le cumpere, nu se voru primf acei cinci-spre-diece florinti Nemtiesci.
Ca prin Beata numerare inainte vomu scf cAte se tiparimu, la numeru, cd,
nu óre cumva tiparindu mai pugine exemplare, se nu ajunga la toti, sau ti-
parindu mai multe, apoi se rerdie de prisosintia spre pagub'a n6stra.
Si acést-a e pricin'a de alergamu ivainte, la Limantilu. ajutoriului Dumnea-
vóstra, adeca: cbtra Dum: pré-cinstiti si de malta Nému Archondes! si cbtra
voi Archipastorii Bisericii lui Dumnedieu, prin care dutorintia a tuturoru ne
yeti indatorf cd se arnu la lumine, si invetiatur'a Theologii Moralicesci a Re-
saritului oglind'a Calugerilotu, si a cinvlui Preotiescu, in care uitAndu-se
cei cuprinsi de ispitele vremélnicilora valuri id cugetu simtitoriu voru privf,
trépt'a resplatiriloru imperatfii ceresci, pre care se odichnescu pré cuviosii sta-
tatori inainte ai Biséricii.
Dara leinga tóte acestea insuffletite ramuri alle Sciin eloru, vice nu vomu
uitd intêmplarile Politicesci, ad .3 a alle Epochei acest"a, ca cAtu mai vArtosu
iutAmplArile celle de acumu in Theatrumulu Resboiului, cu osebita luare de grija
le vomu face cunnoscute pm e raga celle de noi fagadv'te Sciintie.
Ca vediAndu noi in ce chipu au petrr 'su alti Chirogiafi (Thra de a face ei
vre o pomenire despre mai susu pomenitele Sciintie folositó.re, care le vomu dá
noi la lumina prin tipariu:) fn tóte phrtile unsilotu lui Dumnédieu Imperati si
Crai au ajunsu vestirea low ; inca si in giarigradu in pré-inaltu scaunulu pré
stralucitei porti Otomanicesci, cd nisce soli allérga neincetatu int8mplkile
vremiloru prin gazeturi in limb'a gredsca, pina insesi si in *tile Ugrovla-
chii, si alle Moldovii pretutindinea le cetescu.
Unde aft% multi Evropeni adepost;re, si simtu necurmatu radiele dreptitii

www.dacoromanica.ro
 85

preste ansii revtrAndu-se din scaunulu obladuirii allu celloru inalti la in-
tielleptiune Voevodi. Ca de acumu inainte nu va incetá Mus'a limbii Ruma-
nesci, ci intru semnele resplatirii, étta au cugetatu se inaltie larg'a Milosti-
vire acestoru Apperatori binelui de obsce Prinvipi cu frumséti'a cuvèntkii cei
nemuritóre, suptu a chror-a ocArmuire voru essf, si aceste Sciintie cd nisce
radie alle dioriloru, spre luminarea Mmului Rumbescu.
Ca acumu se indeletnicesce Mus'a acestii limbi, se impodobésca Trofeulu
minunatului Chesarie cu flor i din firile celle frum6se, carele cd una organu
allu Biséricii pina la cornurile Oltareloru resuna Duchulu cuvinteloru lui, lauda
si marire intru cei de susu lui Dumnedieu, intru praznuirea sfintiloru.

Era numele THU IA : V: se sapa in Epigramm'a vécuriloru cd allu luii Anacre-

onu, pentru ca te-ai facutu chipu cuvAnarii Ritoricesci, si originalu prosodfii
poeticesci, din Duchulu intielleptiunii talle asceptamu, si de aici inainte
mai multe folositóre.

Aid, arreamu scar'a dupa cumu voru urnzd Invetiaturile Filosofaci, si Mo-
ralicesci pre rdndu tiparite.
Intáiu : Urmédia Theologi'a Biséricii Resaritului ; si lassándu acést-a tipa-
nula, vomu trimitte si alte Istorii Bisericesci, care pina acumu in limb's Ru-
mandsca n'au essitu in tipariu.
A dóu'a : Geografi'a ce cuprinde in sine impartirea PamAntului, si cei ce lo-
cuescu pre dênsulu, cu obiaiurile lora, din preuna numele Ceatiloru, si Ora-
sieloru, de Chronografii cei vechi, si cei noi insemnate voru essf tiparite.
A trera : Fisic'a, Matematic'a, si cuprinsulu invetiaturii Filosofesci, spre lu-
minarea celloru ce voescu a scf intemeiarea Ceriului cu tóte Planetele lui
vomu invetid.
A patr'a : Se va ivf Biografi'a Prinçipiloru Ugrovlachii, si ai Moldovii de la
inceputulu ocármuirii loru.
A cincea : Esse Istori'a Rumbiloru pre larga culléssa din celle vechi ade-
verate Istorii, si alte deprinderi alle lumii vrednice de a le scf.
Era ca alta prilegiu avemu in &du se ve descoperimu nisce Regule Diete-
ticesci, adeca invetiatura, de ce se se ferésca mai vArtosu fiesce-cine cd se-si
pazésca omulu viéti'a intru multi anni cu sanetate ; leinga care vomu adaogi
nisce .dohtorfi, care sciindu-le, va puté Bolnavulu asceptd, folosu in b6lele celle
mai usióre, mai Ortosu la tiérra fiindu, unde in pripa lipsesce Dohtorulu, cátu
si pruncii cei mici traindu ca node voru simtf allinare in b6l'a cu care au
fostu cuprinsi.

Ausereonu au fostu Autorulu viersuriloru Lincead, spre laud'a Filosofiloru Intoemita.

www.dacoromanica.ro
 86

Tóte acestea Midi-lociri le vomu dd la vremea sa in tipariu, usebite de celle-

Jallo susu insemnate Sciintie.
Ca Sciintiele voru fi cu lAnduélla tiparite, al, se se 'Ata legá fiesce- ce Sci-
intia in useb:tu Toma, adeca : phrtile Filosofesci usebite de Theologra Morali-
asea, si asid cu aceste folositére phrti de invetiaturi fiesce-care 'si va imbo-
gatf Bibliothec'a sa cd o Vistierfe cu odke allesse si nepretiuite ; din care nu
numai Numeratorii inainte, ci si fiii fiiloru lora, si ai .Biséricii Clironomi se
voru adapá cu dulcéti'a Daruriloru acestoru frum6se Sciintie.
Mai pre arma facemu Insciintiare, precumu ca cu sfirsitulu luna lui Muiu
allu anuului curgetoriu 1795, d'ele celle dintdiu voru fi tiparite, si asid ne-
gressitu, atuncea se voru trimitte in Bucuresci in terta septeman'a dupa cumu
ne-amu fagaduitu.
tra de nu ar veril la sevlrsire, acésta de noi fagaduita Vestire, Dumnealui
de itenner, sau cei randuiti spre stringerea acei summe mai susu 6meni, voru avé
a intérce acei cinci-spre-diece florinti nemtiesci inainte priimiti érasi indereptu.
Inca se se scia cumu-ca in soçietatea acést-a se alfa Preoti invetiati, toti
suppusi Biséricii Resaritului, Dohtori, Filosofi, Istorici, si alti mai multi in-
vetiati la numeru, cita de ar si lipsf unulu, totu suntu alfil procopsiti in loca,
carii acésta grea, si cu mare cheltuélla inceputa S:stema, voru ajutá, cá se o
ducemu la sev1rsitu cu lauda.
Soçietatea Filoso fésca a Némului liumdnesca, in mare
Prinfipatulu Ardélului.

V.
Grammatiea lui.Klein-Sincai de la 1780, porta urmatorinlu ella: Elementa linguae Daco-
Romanae sive Valachicae. Composita ab BABIIIBLE KLEIN de &ad, Ord. S. Basilii M. in Col-
legio Graeci Ritus Catholicorum Vindobonensi ad S. Barbaram Ephemerio: Locupletata vero,
et in hunc ordinem redacta a GE-ORGIO GLBBIELE SINICAI ejusdem Ordinis, AA. LL. Phil. et SS.
Th. D. Vindobonae, Typ. Josephi Nob. de Kurzböck. M. DCC. LXXX. in 8°, pagine 100, afara
de cinci.foi nepaginate, titlulu si prefatiunea.
Despre editiunea (anta de Sincai in Bud'a la 1805 vorbiramn in Tesauru de monumente is -
torice, I, linde reprodusseramn si prefatinnea ce sta in fruntea acellei editiuni.
Editiunea-principe de la 1780 ni o imprumutk D, Iacobn Maresianu din Brasiova. teca pro.
fatiunea.

GEORGIUS GABRIEL SINKAI

Gandido Lectori
B. P. D.
Septimum supra decimum saeculum est, a quo TRAJANUS devicto Decebalo
in orbatam incolis Daciam coloniam duxit'. Ab illo tempore quot, quantisque
Videatnr Dion in Trajanum: Fiav. Vopiscus i,. Aurelianum: Sexti Bud Breo. Rer. Rom.
Orosius, Eutropius, etc.

www.dacoromanica.ro
 87

vicissitudinibus fuerint expositi Ronianorum in ea Posteri, qui vel mediocriter

in Historiis versati stint, facile conjicient. Primum enim sub Gallieni imperio
a Gotthis, dein a Gepidis, a Bulgaria postea, aliisve Septeatrionalibus barbaris
sub jugum redactos fuisse, praeter Jornandem,' sexcenti alii, illo partim anti-
quiores, partim posteriores, Historiei testantur : quorum nonnulla magis prae-
cipua testimonia ante aliquot annos collegit Eruditissimus Samuel Klein in
Ms. suo opere de Orig. Daco-Romanorum ; plura ego in adversaria mea toto
illo quinquennio, quo Romae in Celeberrimo Urbano Collegio de Prop. Fide
moratus sum, retuli.
Hujuscemodi servitute plurimum corruptam fuisse Latinam Majorum ilos-
trorum Linguam, ecquis inficias ire audeat ? corruptam tamen pout nunc est
false, quis adsereret. Constat enim e Scriptoribus rerum Daco-Romanarum, et
praesertim e Chronico Ns. Constantis Miron, Logothetae Principatus Molda-
viae,2 quod non adeo pridem legendum nobis concessit Eruditissimus aeque
ac Doctissimus D. Franciscus Josephus Sulzer, atque etiam e Descriptione
Moldaviae Serenissimi D. Demetrii Cantemir, ejusdem Provinciae quondam
Authentis, et Principis, tum demum in barbarismum, in quo nunc sumus, de -
g Terassl Majores nostros, cum Litteralem Slavinorum, vel (si mavis) Illyri-
canorum Linguam in celebrandis SACRIS circa tempus Concilii Florentini sat
malis avibus adhibere coeperunt. Quod ideo factum fuisse tradit Serenissimus
Author, ut obsecundarent voluntati Archi-Praesulis civitatis Achridae in Bul-
garia, qui instigatus a Marco (ut creditur) Ephesio intendebat hoc modo prae-
cludere nostris omnem aditum ad S. unionem cum Eccl. Romana.
Verebantur nempe hi duo Schismatici, ne, si Daco-Romani, ut antea,3 dein
queque materna sua Lingua DIVINA peragerent, Italo-Romani hanc ob sum-
mam cum sua adfinitatem absque multo labore addiscerent, libellosque, quibus
noster populus facilius adduci posset, ut unionem amplectatur, in lucem emit-
terent. Idcirco praefatus Bulgaricus Archi-Praesul nullum non movit lapidem,
- ut Daco-Romanos in suani sententiam attrahat.
Nec spes eum fefellit sua. Re enim vera Alexander L Moldaviae Authentes,
et Princeps eidem morem gessit, et Linguam Slavico-Illyricam in SACRIS per
totum suum Principatum adhiberi jussit. Hujus exemplum secuti fuère postea

1 De rebus Geticis.
2 In Alexandrum I. Cap. 18. §. 5.
3 Daeo-Romanos jam inde ab initio susceptae Fidei Chriatianae, hoc est a Stieculo II. quo ex-
emite eos Christianos faiese, Tertullianns in Lib. advers. Judaeos abunde test:Ital., usque ad Sae-
culum XV. materna sua Lingua peregisse DIVINA, ostendam in Historia, paw de rebus a Ma-
j nribus nostris gestis adornare constitui ; hie solummodo monea, Clarissimum Virum Patrem Le-
Quien in Oriente suo Christiano miraturum haud fuisse, quod plurium Episcoporum Daeiae
Nomina, et varias sabseriptiones Latinas offenderit, si notum ei fuisset, hos origine aeque, ac
Lingua Romanos faisse.

www.dacoromanica.ro
 88

etiam alii Daco-Romanorum Dynastae, etsi cum duplici otitis Nationis damno,
niMirum cum longaeva ejusdem ab Ecclesia Latina scissione, et cum summo
Linguae propriae detrimento : quorum primo ut Deus Ter optimus medelam
aliquando adferre dignetur, ex animo precor; alteri ex parte adlatum jam est
remedium, Linguam enim Slavicam, retentis characteiibus, paulo post, saeculo
videlicet elapso, Majores nostri iterum expunxerunt : ex parte adferre conabi-
mur, dum Scholae Valachicae ad normam Germanicarum Austriacarum e feli-
citer regnantium Augustissimorum clementia instituentur.
Quod ideo commemorandum hic duxi, ne quis existimet, nos in toto hoc o-
pere. aliad prae oculis habuisse nihil, nisi ut maternam nostram Linguam per-
ficiamus. Non enim eam perficere studuimus, sed docere, non quidem alium
in finem, nisi ut nostrum publicae utilitati prospiciendi studium, et amorem
contestemur, atque obsecundemus votis Daco-Romanorum Alumnorum Collegii
Graeci ad S. Barbaram, qui, ut sunt amantissimi eruditionis, non solum pri-
dem a nobis postularunt, ut hoc opusculum luci edamus, sed etiam in multis
nobis concurrerunt. Quibus eo libentius adsensum praebuimus nostrum, quod
longe prius praeviderimus, multos cujuscunque conditionis, statusve homines
summum ex hoc nostro labore emolumentum relaturos.
Sive enim Commercium cum Daco-Romanis quispiam exercuerit, -sive iter
per Valachiam Transalpinam, Moldaviam, Transylvaniam, Marmatiam, Hunga-
riam Trans-Tybiscanam, Silvaniam, Banatum, Kuzo-Valachiam, Bessarabiam,
ipsam adeo Crimeam, fecerit, Daco-Romana Lingua prae caeteris indigebit,
quippe qua frequentiorem in enumeratis provinciis audias nullam. Verum de
his satis.
Illud mihi postremò a te, Lector, etiam atque etiam petendum est, ut me-
mineris, hauc Grammaticam primam esse, quae in Daco-Romana Lingua lucem
aspexerit: ob eamque rem mirum tibi non sit, si aliqua aut ommissa, aut errata,
aut non suo loco modoque in ea dicta repereris. Nostrum erit deinceps, navare
operam, ut quae huic Editioni defuerint, addamus, errata emendemus, et hanc
ipsam Grammaticam una cum Dictionario Daco-Romano, quod (dummodo otium
nobis, et scribendi commodum non desit) componere fert animus, ad majorem
perfectionem deducamus, publicoque ustii utiliorem reddamus.
Tu intefea, Candide Lector, hunc qualemcunque nostrum laborem, et fati-
gium aequi bonique consulito, et valet°.

www.dacoromanica.ro
 89

VI.
CARTEA LUI CALNOC,'HI

c6tra Episcopulu Bobu, de la 1784, prin eare se dimittu din monastire,

Klein, Peterlachi, Sincai si lifaior.
La pag. 17 not. 1.
D. Professorn I. Moldovanu din Blasin binevot a ne sedte si tramitte acdsta copia, de pre ori-
ginalnin ce se pastrddia in archivolt' metropoltei de acollo.
Insemnkmn ea Georgia Sincai Flea, c4 calogern, nnmele de Gabriel, ér Petra Maior, numele
de Paulu.
Illme ac Rsme D. Praesul Dne Petrone Gssme!
Paterno Illmae D. Vrae mandato, quo jubemur singuli intuitu quatuor Reli-
giosorum a votis se absolvi petentium nostra sensa depromere, obsecuturus
filialiter, in sequentibus humillime adaperire sustineo. quoad
lum Samuelem Klein a 21 Annis professum, quamvis ille nullam omnino fun-
clamentalem adducat rationem, imo pro more suo ex se commensurans alias
variis calunniis (ut S. P. N. Basilius const, mot). cap. 21. similis hominis
naturam ad vivum exprimit) fratres suos, qui saepe ipsum a via mala jam
placidis, jam recalcitrantem duriorib. modis reducere adnisi sunt, impetat,
unice vigore B. Decreti de Anno 1770, et fors ob defectum debiti temporis
novitiatus, qui certe nullus fuit, dimitti et absolvi posse judico.
2um Germanum Peterlaki infirmitatem internam, debilitatemque praetexen-
tem, uniceque spe ad Collegium Pazm. aneum ascendendi ad professionem in-
ductum satis levibus fundamentis niti nemo non videt. Interim tamen ad se-
dandos perturbati animi motus, cum expressa tamen de voto castitatis obser-
vando facta mentione in conformitate praelaudati Decreti dimitti posse.
Pun Gabrielem Sinkai, qui ait se sine novitiatu debito modo peracto unice
motivo Romam cundí .inductum fuisse ad emittendam solemniter professionem,
(quamquam ei reponi posset, fuisse conditionatam igitur professionem, atq
adeo adimpleta conditione, poni debere conditionatum) hunc inquam, quam-
quern non reclamaverit scriptis vel verbis intra quinquennium, suppleverit ta-
men contrariis factis superioritati et toti fratermtati its, ut ne unus quidem
intactus supersit, qua verbis contumeliosis qua factis violentis, in nomine Dni
in ejusdem Decreti conformitate absolvendum et dimittendum judico.
4u41 Paulum Major, qui cum reclamaverit intra quinquennium neque tempus
debitum novitiatus compleverit citra ulteriores difficultates absolvendum judico.
Quae dum conscientiose sub secreto naturali unicae (sic) Illmae D. Vrae
filialiter concrederem omni cum devotion° persisto
Illmae ac Rsmae D. Vrae.
Balasfalvae die 19 Iunii 1784
humillimus servus et
capell.
Hieronymus Kalnoki fn. p.

www.dacoromanica.ro
 90

VII.

CARTEA ESSEMTIONALE

data de G. Sincai, cd directoru, la 1787, docentelui salei romeinesci din

Fenesiu.
La pag. 17 not. 2.
Onorab. D. Professoru I. Moldovann din Blasiu, avù estrem'a bunavointia de a ne tramitte
din archivuln metropolitanu de acolo insusi originalulu acestui documentu. E unu formulariu ti-
parita in cnartu. Pre I6nga subscriere, cnvintele reprodusse act de noi Cu italice, aunt de ma-
n'a Iui Sincai. La fines acestei opere communicimu subscrierea lui Sincai, facsimilata prin
xylographia.

Qui praesentia subscripsi, notum facio, quibus expedit, universis et singu-

lis, quod posteaquam in complementum Benignarum Caesareo-Regiarum Ordi-
nat:onum in Possessione Szdso Fenes Inclyto Comitatui Solosiensi adjacente
Scholam Valachico-Nationalem a parte Graeco-Catholicornm erexissem, pro-
que ea Ludimagistrum Bartholomaeum Putean constituissem, constitutus hic
Ludimagister, ubi Balasfalvam ad perdiscendam Altissimo praescriptam Nor-
malem Methodum accitus est, comparuerit, praedictamque Normalem Methodum
ita addidicerit, ut in exacta ab eo examine dignus inventus fuerit, qui prae-
fatam Scholam cum fructu, Bonique Publici emolumento docere possit.
Eum propterea harum litterarum vigore non tantum in Magisterio confir-
mandum, sed etiam perofficiose commendandum duxi omnibus et singulis Tit.
Dominis Loci illius, ahisque cujuscunque Status Officialibus, ut ab harum dato
pro tali habere, et ad ductum variarum quidem Altissimarum Caesareo-R'egia-
rum Ordinationum, signanter vero ad ductum Benigni Decreti Regii de 6. De-
cembris 1774. Gratiosae item Regio Gubernialis die 25 Octobris 1786. sub
Numero 9726. emanatae Ordinationis, ceu in servitio pro Bono Publico con-
stitutum ab omni taxa contributionali, cunctisque publicis oneribus liberum,
ac immunem manutenere manutenerique curare non dedignentur. Sig. Balas-
falvae die 25Ia Decembris 1787.
Georgius Sinlcai m. p. de Eadem
(L. S.) Prim. Scholae Nat. Balasfalv.
et reliquarum Graeco-Caiholicarum
per M. Tranniae Principatum
Director.

www.dacoromanica.ro
 91

VIII.

ACTULII CERCETAREI

facute asupra lui Sincai la 11 Septemvre 1794.

La pag. 19 not. 3.
Emule D. Canonien Tim. Ciparia possede o copia contimporana. D-sea ark bun'a vointia
de a ne tramitte prin D. Professor I. Moidovann o copia ate s'a putnta mai essacta ; eu tette
acestea, aetulu Hindu cam anevoia de cetitu, an mai remasu 6re-care mici lacuna. tin ne in
doimu una singura momenta a publicá meta acta. Lectorii vora sci dá justa valdre and
acta faceta de inimicii de mérte ai IC 8iimai si ai Rominiloru. Cu acésta occasiune nn ne
pate= opri de a met pre D. Cipariu, se binevoidsca a publicl catu mai curr6ndu totu
restuln manuscriptalui ce possede din Istorra besereedsca a lui P. Maior, ori efite defaime ar
II coprindiéndu asupea episcopulni Boba,precumn assigura D-sea in Acte si Fragmente, p. 182-
137, 144 lit. aa) si bb). Cf. p. 188. Din parte-ne pnblicáran tan ce avemn, siguri iiindu, ea
numai asta-lela ne yowl puté formá o idea !amanita wipes émenilorn din acea interessante
epoca.
1794(a 11k Septetnber NEnyeden ns Fejér
Vgyében egybev, gyült ns rendek végezésiblil
Sinkai György és több fel adattaihoz valo
kérdeokedesnek Copidja a kérdésekre tett fele-
letekkel egybe azon comissio elött as mely
allott Ed un i személUekböl u. m.

Grof Bethlen Ldszlo

Grof Mikes Sigmond
B. Zeebergi Vanghely Mdrton
G. Torotzkai Pcil
Ajtai Andrds
Gyujto Sdndor
S. Pdli Sándor.

A kit kérdeztek auk:

Sinkai György Director
Vito Laszlo Vajasdi lakos.
Scim. Slain
Zdrengye Simon Tiiri O. pap esperest
Erdélyi Linos Monorai O. p.
Popa György Vézei O. pap.
Tekintetes Ns Vgye Rendei 1

Ki kiildettetvéu mi tegnapi napon u. m. ezen folyo 1794dn, esztben V)" 1 ldikin

a Ttes Ns Vgye végasébii oly véggel bogy a Ttes V. Ispán Gyujto Sándor

www.dacoromanica.ro
 92

Altai a Ns Vgye elött holmi illetlen 6s közönséges es tsendesség fel lázzasti-

sdra tzéllozo szavaiért bé vadolt Sinkai Gyorgy Kgylmet, és o Kgylme
ifo

Altai fel adott ezen dolognak több sorsossdi kérdöre vonyuk és mindeniket
egymdssal szembe fog... Mi a Ttes ns Vgye ezen végzésének következésenel
most emlitett Sinkai György 6 kgylmét magunk eleiben dllitatván a követke-
zendökben kérdeztiik meg.
1. Szemben fogván kgydet Sinkai Uram Vitze-Ispd,n Gyujto Ur dltal azon
szavaiért hogy ego sum Autor .Rebellionis et dux conjuratorum. Azt felelte
kgymed kezét a nyakdra keresztül vonvdn hogy secretum pandere noli. Ugy
Méltosdgos O. Piispök ur Praefectusejdval valo ösze szolalkozásábanis azt ve-
tegetvén hogy a 13iispliki udvarban nem aø fogna parancsolni a ki most. Azert
azt kérdezziik hogy mostan azon szavait a melyeket a V. Ispdny Ur elött
mondott tagadjaé? vagy magáhinak lenni esmerié? Melyik felelete?
F. Nem tagadorn ugy vagyon de indulatossdgbol tnondottam.
2 K. Tovabba minthogy kgyd conjuratiot emlitett, es bizonyos személye-
ket u. m. Vitéz Lászlot, Pap Lászlot és md,sokat sokat elé szdmldlt miutdn
Vallomása szerintis kgydnek azon személyek benne vagynaké?
F. Igenis mostis azt vallom. Benne vagyunk mindenik és esketésselis meg-
bizonyitani kész vagyok.
4 K. Ezen Conjuratiot a melyet kgyd emleget hittel Conjuratio volté agy
nem?
F. Abban hogy conjuratiot mondottam hibáztam, mert nem lehet egyébnek
mondani hm conspirationak, egyetértésnek a Ptispök ellen.
3 K. Mitsoda bizonysagokkal bizonyitya Kgyd ezeknek Complexiseket
F. Masok elöttis beszellettek ezen öszve eskitvésröl és azokat kész vagyok
06 állitani.
5 K. Kgyd azt mondotta hogy sub secreta natura vagyon azon dolog Kgydk
dltal adva, és aztis hogy Készebb vagyok életemet fel áldozni, mint sem illyen
nagy hit alatt lévö dolgot kiadni. Egyeztesse meg azt az elöbbeniekkel ?
F. a theologiabol tanultam hogy a mit sub secreto adnak által, vétek nélktil
kimondani nem lehet, Készebb v agyok azert meghalni, mint sem vétkezzem.
6 K. Mivel kgyd azt valja, hogy a Theologiabol ugy tanulta h. a mit
sub secreto adnak altal, azt vétek nail' ki nem mondhattja, azon Theologia-
bol ugy tanulta6; hogy ha rosz káros és vétkes dologis azon Secretum ki ne
mondhassa ?
F. Ha md,snak nagy romldsárol vagyou papomhoz vagy pitspökömhöz mégyek
és 61dozdst vévén attol ki mondom.
7 K. HU a ptispöknek vagy papnak fel oldazdsa nelktil az olyan történet-
ben a mely mdsnak kárd,ra vagyon vagy romldsdra néz, nem leheté a titkot
kimondani és adni a titkot ugy tanultaé?
F, ha privatusnak nagy kárd,ra néz, akkor mégyek a paphoz. Ha pg com-

www.dacoromanica.ro
 93

munitást vagy országot concernálna az a liAr, akkor a publicumhoz mégyek és

ott jelentem.
8 K. Ez akár conjuratio aká,r Conspiratio volt, mitsoda tzélra nezett?
F. Eppen arra hogy a Piispöknek irthassanak. Párátol hallottam h. a
-Piispökségre Pára és Filzkuti segitvén ; akkor azt igérte nékiek a Mlgos Pils-
pök ur hogy a Dominiumbéli tiszteketis hirekkel teszi. Meljet most nem tse-
lekszik 6s tsak egy bordo bort sem id nékiek.
9 K. Hát azt hogy ma holnap a Joszágban más parancsol Mire értette és
mit akart azzal kgyd ?
F. En tsak anyiban mondottam azt menyiben a Ptispök Ur is ember, és en-
nél fogva halando, és más lehet utánna.
10 K. Meg dllitván mostis kgyd azon mondásait, h. kgyd Dux rebellionis
et author conjurationis, ebböl a jön ki h. kgyd részesse azon Conjurationak.
Hát mi baja volt kgydk a Piispök ellen?
F. Ennércem a Mlgs Ptispök Ur ellen addig nem volt semmi rdnkorom hm
Pára iszketett éngemet ellene, de én azt el nem fogadtam hanem a Ptispök
urnak non prodito nemine meg izentem a dolgot, de azonban valami delatio
menvén ellenem a Guberniumban, investigatio rendeltetett. Ezen alkalmatos-
sággal én elmenvén a. Calugerekhez, és. ott pohárzds között beszélgetvén azt
mondottdk : No Sinkai ellened a dolgot ugyan elöntették, melyre énis a21
mondám : No ha ugy Unit velem a Ptispök, Ego etiam ero dux et author re-
bellionis atque conjuratorum. Melyre a Philosophiae professor meg szollitvil,
h. én nagy szot szollok és a fejemmel jgdzom, Azt feleltem: Sem Hazit sem
Kirdlyt nem sértettem, hanem a Piispök ellen beszéllettem.
11 K. Elébb azt mondá kgyd h. a mi sub secreto kgydk Altai vagyon
adva, a Theologiabol azt innulta h. kimondani nem lehet. De továbbd azt-
is mondotta hogy kgydet instigálta a Ptispölt ur ellen valo factiora. Kgyd azt
a Piispöknek meg jelentette non prodito nemine ; de az elsö felelete szerint
nem a névröl hanem a dologrol volt declvatioja melj szerént akar azt néz-
ziik h. a kgydnél olljan Secretumnak kellett lenni, melljet ki nem mondha-
tott absolutio nélktil ; akar dzt h. a aispök ur ellen valo Conspiratiot a
Piispök urnrk mir egyszer tudtdra adta. Ezenn nagy titokban valo conjuratio-
nPk egyébbnek kell lenni a Piispök ur ellen valo conspirationdl?
F. En az elsti feleletembe tett declaratiombanis nem dolgot hm tsak perso-
ndkat értettem, miv-1 a kérdésis tsak person& ellen volt.
12 K. Mondja meg Kgyd h. ezen conspiratio hol indult, és mitsoda uton
folyt ?
F. Pára mondotta hogy Naszodon... BasiFus Nemes Sz. Margitai Esperestet
elfogja hivatni, és az által irat.
13 K. Tehát K. jol tudja h. a conspiratio levelek által ment véghez ?
F. Para mondotta ugy tudom.

www.dacoromanica.ro
 94

14 K. Azon levelek hozdozoi kik 'voltak, és tudé K. hogy can levél köziil
vagy egy vagyoné valahol ?
F. A postdk vitték és a papok hordozták és taldm más expressusokis. De
hogy volna valahol nem tudom.
15 K. Kgyd azt mondvdn hogy ez a conspiratio levelek altal ment véghez,
és a conspiratusok köztil egy néhdnyat ki is nevezett. Tudni kell kgydk h.
az a levél azokhoz h. ment és azokat kgyd minél fogva tette a conspiratu-
sok k5zé?
F. Azokat a kiket kineveztem filleimmel hallottam beszélleni a Plispök ellen
melljet a valldssal megis mutatok.
16 K. Hdt Kgyd hol taldlkozott Pap Ldszloval
F. Három versben volt Balásfalvin, kétszer nállam volt szálva, kitszer To-
dordnnévál Brintsanné mellet, és azt mondotta h. Vita Lasz16 uram felé
megyen viszsza.
17 K. Hát Tyron DrAgosrol honnet tudja h. interessatus volt?
F. Szavaibol tudom, mert mostanság Ptinkösd titán tdjba egy Cstitörtbkön
ejtszaka a Vulkini Directorral hozzam jöttek, és szombat délutinnig nállam
mulattak, minthogy ndllam is voltanak szalva, 's ekkori beszédjébed értettem
h. a conspiratioban benne vagjunk (on: vagjnak.)
18 K. Hát a Vulkani Directornak mi dolga volt Ralásfalván, hogy annyit mu-
latott, 0 a Ptispök uris miért sirgette onnan valo el menetelét Kgyd elib-
beni beszédje szerint?
F. Arrul nem tudok semmitis. A Mlgs Piispök ur pedig azért nem szen-
vedhette hogy a Hatzegi volt Vicariust Timdrt gyaldzta.
19 K. Hit a több távol valokrol honnan tudja Kgyd h. a Conjuratioban in-
teressatusok, u. m. a Szá,ntoi, és Kövárvid6ki és a Retei esperestek papok és
masokis ?
F. a szd,ntoi Archidiaconus... a Remetei 's a több távol lévö papokis mind
a kiket kineveztem Balásfalvdra ab offo jöttenek, és azon alkalmatossdggal
beszédjeikböl és zugolodásaikbol kitanultam. Nevezetesen pedig a Remetei Ar-
chidiaconus mdr anyira ment hogy parancsolatrais 06 nem akart jönni, mel-
jet vallatássalis kész vagyok meg bizonyitani. A Szántoi Archidiaconusnak
pedig hozzam irt egy levelére emlékezem melyben a Vdradi pitspököt ditsérte ;
az ide valo ellen panaszolkodott, talán tám a levelelis meg találom.
20 K. Kgyd valaszolté ezen levélre ?
F. Nem vdlaszoltam
21 K. Melj idö tájban jött ez a levé! Ifgydhez ?
F. Husvét tdjban vagy titán:
22 K. Azt mondta kgyd h. Pap Lászlo Kgydhez menvén Baldsfalvdra az
ö beszédjéböl értette, h. öis részesse ezen conspirationak és h. Pap Laszlo
Vitéz %id ment viszsza. Azért azt kérdezziik h. mit beszéllet kgydnel Pap Ldszlo,

www.dacoromanica.ro
 95

a miböl conjuratiot lehessen msgyardzni, és mitsoda Követségét tudja Kgyd

Pap Lászlonak Vitézzel mostaniakat u. ni. régiebbeket.
F. Gyaldzta Timart a V. Hunyadi esperest mivel h. azzal illetlentil une
ét azt mondotta h. miért tartana a Ptispök ur iljen embert, Nam noscitur
ex sociis, qui non cogncscitur ex se. Egyeb conferebtiajokat pg Vitéz urndk
Pap Laszlo urammal nem tudom. Hanem akkor tAjban a mikor Pap Ldszlo-
nak a Vmegyével baja volt Szebenbe ment, hallottam pg azt h. valami instan-
tiat vagy munkát irtak meljet subscribalt a Fogarasi Vicariusis, de a revo-
cdlta; azt pg h. azon munkiba mi volt nem tudom minthogy akkor a Josza-
gimban lévén oda közel nem lehettem.
23 K. Hdt Samuel Koltorrol és Klainrol mitsoda bizonyost tud Kgyd h. ezen
conjuratioba tartoztak ?
F. Klaint hallottam zugolodni, h. a Ptispök a templomra gondot nem visel,
és most közelebrölis panaszolt holmi könyvek irAnt: Futelds numdj o szene de
florint sze pot kdpdtd pe o an, apoj nu nyi de jel.
24 K. Kgyd azt mondotta hogy a Parafele tételeit Koltor Altai izente meg
a Ptispöknek akkor még Kgydk sem lévén a P. urral semmi ellenkezése. Te-
hát Koltornak sem lévén akkor semmi baja mi ingerlette tehdt Koltortis
kevés idö alatt a Pitspök urral vale; ellenkezésre ?
F. Az h. a Pasquilust maga Koltor olvasta publice ; meljért a P. ur megis
pirangotta.
25 K. Kgyd a Conjuratiot a conspiratiotol jol és helyesen tudja megkülöm-
beztetni és Koltort a conspiratusok közé szamlalja, de okdt és tselekedetét,
anyit a melyböl otet azza tehesse nem mondja, Mivet teszi és számlálja tehát
Kgyd Koltort a conspiratusok koze?
F. Abbol h. most két esztendeje Koltort a Ptispök ur holmi excessusáért én
általam meg fenyegette h. 251g meg vágattya, és azert Koltor a Ptispöknek il-
letlen levelet irt meljre taldm o Nsga emlékezhetik.
26 K. Ezeket pd el mondvan Koltorrol de ezekböl conspiratio nem jön ki,
és tsak azt lehet magyarázni, h. haragszik Koltor a Ptispökre. Nevezzen ki
tehát kgyd olljant valamit a melljel nieg mutathassa, hogy Koltor a conspi-
ratusok között vagyon ?
F. Cselekedeteiböl u. m. a Mlgs Piispök urnak olljan Gaz levelet irt, és h.
fel költötte a Diakokat a Pitspök ur Praefectussa ellen, és Hi ment a Prae-
fectus hizára, szavaibol pg mert a hizamnil beszéllett a melljel gya-
lizta a Praefectust, és Praefectus azonban a Ptispök uratis, melljet val-
latássalis meg mutatok.
27 K. Ki jön Kgyd Baldsfalván tett Bsenignum examenjiböl h. a kgyd a-
restatioja utan mdssal nem hanem Vitéz urral volt Correspondentiaja. Mi volt
ezen correspondentiaba?
F. Arestáltatvan Vitéz urat j6 bardtomnak tartottam, mint azeltitt volt. en-

www.dacoromanica.ro
 --- 96 ---

nélfogva eg bizonyos embertöl, izentem, h. ezen bajamba segitsen, meljre dn-

nékem választ irt, és azon levelet eléis adom, mert meg van Balásfalvdn. A
levél pg haragos és pirangatozo volt.
28 K. Még eddig Kgyd minden kérdéseinkre oljan jeleket azokra nézve a
kiket k. conspiratusoknak nevezett teljeséggel nem mondott, a miböl öket ol-
jaknak lehessen esmérni. De a V.Ispány ur elött tett benignum examenyiben
kgyd azt valija h. kéretett kgyd a többiektöl h. légyen Dux conspirationis,
ki kérte és kinevezte tehit ki kgydet ezen conspirationak vezérévé?
F. Para kért engemet erre.
29 K. Ezen felelettel nem egyezik az, a mit a V. Ispány ur ellitt tett Ur-
désben mondott h. t. i. mások kdrték ut sit dux couspirationis, mert itt tsak
Párát nevezi ki egyediil ott pg többet mondott. Erre mit mond kgyd ?
F. En akkor mint beteges és szorultságban lévii Ember a stylust lehet hogy
el hibdztam. de akkoris az mint emlkezem tsak Hilt naondottam.
30 K. Kik voltak rag a Conspiratioban azokon kiviil a kiket old számlalt
kgyd?
F. Szebeni pap Czopa Cyrillus és Popa Nyikulaj a Farkastelki olá, pap.
31 K. A most kgyd Altai kinevezett conspiratusok közziil valamellyiknél
valamelyrgyulést tartottnak 1 mostanság Kgyd tudé, és ha tud, mit tud
rolluk ?
F. Semmit sem tudok.
../.
Melly eddig elé mondott önkántes vallomasai titán Sinkai György, ö kgylme
Vajasdi nemes Vitéz Lászlo ö kegyelmétis mint a kit elébbeni vallomissában
Sinkai György a fel adott conspiratio részessének jelent ki, elönkben tillitat-
yin annyiszor emlitett Sinkai fel adása ellenében ezeket mondja.
En bogy Sinkai urammal valaha al* miféle dologban egyet értettem volna,
telyességgel tagadom. Söt if, Kegyelmének mindenkor a maga roszviselete miatt
ellene voltam és a Generalis Synodusbanis, magam jelentettem ki bogy a
Piispököt fönek ds elsönek esmérem Sinkri Pram felett.

Melyre miis tovább eként kérdatilk:

K. Sinkai azt mondja h. a k. szavaibol tudja, h. k. ezen conspiratioban ben-

ne van. Mit szoll K. erre?
F. En a Mlgs Piispök ur ellen sohasem beszéllettem mert nékem soha ba-
jom a Piispök urral nem volt, 's szégyellemis az ellen törekedni a ki nd-
kem fejem.
Mind ezeket Vitéz LAszlo o k. Sinkainak azemében mondvdn Sipkai azt

www.dacoromanica.ro
 97

feleld h. kész vallatással meg bizonyitani mind azokat Vitéz L. ur ellen a

mellyeket mondott.
Kerdeztetik tovabbi Vitéz L. arrol, a ekként.
2 K. Sinkai Uy. azt mondja h. az idén 3szor *van Balásfalván Pap L. ur
utolszor Vajasdra ment viszsza menett Khez és abbolis tudja h. Vitéz Uram-
mal lehet h. ottan beszéllettenek és egyet értettenek?
Melfre feleli En nAllam Pap Lászlo V. Ispány koratol fogva nem Art u. m.
1789 ik Esztendöben Csombordrol jövö utjAbol tért IA hozzám. Akkor sem
talált otthon hanem ezen utjában K. Fejervárt tahilkoztunk a Ptispök ur 6
Excellentziájának ebédjén, és azoltitol fogva soholt sem láttam.
3 K. Azt valli Sinkai Uy. tovább h. Pap L. egy versen Szebenbe menvén
Kgyd is elment oda, és ottan vélle egyetértve irtanak volna egy munkat mel-
jet subscribalt Vitéz Uramis es a Fogarasi Vicarius, a ki ugyan tsak revo-
calta ?
F. Az igaz h. voltam Szebenben, de egy bizonyos kezem alat lev6 Bots-
kor nevii Arvám dolgában, és találkoztam ottan Pap Lászlovalis, de a praeten-
dalt munkirol semmit sem tudok.
Es ez uttal megis szollittja Vita L. Sinkait h. ha tudná h. az valami olljas
munka, determinalja mi volt az. Meljre Sinkai Gy. ö k. azt feleli hogy Hal-
lottam Halmágyi Jánostol a Fog. Vicariustol, midön Balásfalvin professor volt,
és a hlaszodi. Vicariustol Páratol és Czopátolis a Szebeni Esperestöl. Akkori
Hátzegi Vicarius Timár pg azt besallete nékem akkor hogy nem tudtanak ök
akkor jo instantiAt késziteni ; De mi volt benne nem tudom. Valaminthogy
más felöll Pap L. uramnak V. Ispinstiga inint Vitéz L. uram hazinál valo 16-
tét meg bizonyitom a tulajdon Pap L. leveléböl, meljet nékem a Vitéz L. u-
ram házábol dátált.
Vitéz L. to k. ujjonanis erössen all azonn elöbbeni ertisitése mellett h. Pap L.
nem volt az 6 k. házánal azon idötöl fogva a miolta V. Ispiny volt és akkor
is a mint elébb jelentette othonn nem lévén K. Fejérváron a Piispök ur ö Ex-
nil ebéclen találkozott vélle.
4 K. Kérdöre vonatik további h. mitsoda esmeretessége volt Vitéz urnak
Pap L; urammal ?
Meljre feleli. A mikor Betsben Jurista voltam, akkoi Pitt fel Pap L. oda, és
akkor panaszolt nékem egy versen, h. egy Elátzegi Comendans a .mint em-
likezem Spurláti ötet noha valoságos nemes ember, ado all akarja iratni és
busult h. talim Cserei Consiliarius ur viszi a dolgot. E volt elsö esmeret-
ségem és ezutin én le jövén Bétsböl soha én azutin ö Kgymével kiilönös ba-
rátságot nem tartottam.
5 K. azután talilkozotté K. Pap Lászloval, és ha találkozott Hol találkozott ?
F. Mind feljebb mondottam 1789ben találkoztam Ptispök ur ö Es. asztalánál
Féjérvárt. Annakutinna pg mint feljebb emlikeztem Szebenbenis találkoztam,
7

www.dacoromanica.ro
 98

1790ben vagy 9iben. De azután sem egyszer sem matzor vélle nem találkoztam,
vélle nem utaztam sem pg semmi corespondentiaba vélle nem voltam.
Ezen két szemelyeknek szembe valo meg kérdeztetések után Viszont meg kér-
deztetvén Vitéz L. ö k. és azon nemesi kötelességre melyet addig a ns Vme-
gyében betstiletesen tellyesitett ujjabbanis (emlé)keztetvén h. oljan a ki
valoságos, emberséges nemes ember. De mégis minthogy azokhoz a kikkel
bevédoltatott Sinkai Alta] Hd egyébként nemis de vallásbéli kötete, és annil-
fogva taldm amazoknak bizadalmak által, taldm a dologrol, és azoknak lap-
pango tzéljokrol valamit tud, Ha tud mondja meg, 's evelis eddig volt betsit-
let& fontosittsa és tdmaszsza.
Meljre Vitez L. ö k. betstilete és egyetlen egy gyermeke jövendöbéli szeren-
tseje feléldazása ajánlásával azt mondotta : h. soha semmitsem hallot, nemis
tud, mert bizonyoson eddig a ns Vmegyéhez viseltetett hivsége szerént meg
mondani és kijelentené. A minth. eddigis valahol aféle kétséges dolgok jöt -
tenek elé, el nem mulatta meg jelenteni. Valamint közelebröl a Béresek
vagy kotsisok assentátiojok alkalmatosságával számosan jövén, az erre szande-
kozo legények K. Fejérvárra magokat assentaltatni, ö k. azokat addig bé nem
vette a történhetö törvénytelenségtöl tartván hm elébb szoval Föbiro Vajna
Antal urnak azután pedig a ns Vgyének és a föigazgato Mlgs irás Altai
további nuclei& vétel vegett bejelentette. Mely szerint a Mlgs királyi fiii-
gazgato Tanatstol valaszt vévén a szerint tselekedett.
6. K. Kérdeztetik további mitsoda okot tud a minél fogva a Sinkai által
bevádolt papok ingereltettek volna a Piispök urra törekedni? lifelfre feleli
F. Semmit sem tudok, hm azt jelentem h. az Ipomnak a Tiiri esperestnek
Simon Zdrengyéne1/4 egy réttje volt menjet még néhai Major Gergely ur birni
által adott. azon rétet mostani Pitspök Bab J. ur Ptispökségre valo lépésekor
az ipomtol szénéstol egytitt el vévén az ipam a Mlgs k. Gubernium elött pa-
naszolt, és onnét fiscalis assistentiaja rendeltetett az ipomnak a Ptispök ur el-
len. En azt láttam tsak azért hngy a Pitspök urral az ipomat meg edgyez-
tethessem, nékie azt mondottam, h. ha meg nem békéllik, se magam .se fele-
ségem sohais a Háztihoz nem megytink. Ennél fogva arra is vettem hogy fel
jtitt a Ptispök urhoz velem edgyfit és a rétet önként á,ltal engedte A minth.
a Pitspök ur kivánságira irástis adott robe, a ki az ipomat ezen tseleke-
detiért ritusunk szerint meg áldotta, és azután egy mis rétet, meljet valami
commune terrenumbol viltott ki az elöbbeninél jobbat ajándékozott az ipomnak.
Mindezek után Vita uram azt kivánván h. ujjolag szemben kérdöre vonas-
sék a felado Sinkai, és adja ii kgyk tudtára, h. mi adott okat és mi vezette
arra h. o kgymét ezen be jelentett conspirationak reszessévé tette, és azon
conspiratioban mikor jött bé es hol conspiralt? Sink ai urral a ki magát ezen
conspirationak fejének lenni nevezte ki? Meljre igy felel :
F. Egyéb jeleket az már fel adottaknál én most azon az egyen kivtil nem

www.dacoromanica.ro
 99

adhatok (az iránt h. Vitéz uram a conspiratioban lenne) hm h. Pap Liszlo

azon az idön kiviilis meljben maga Vitéz uram lett, mondja Vita Uramnál
lett légyen és a Piispök ur ellen intézett dologrol trActAltanak légyen, azt né-
kem Pap Ldszlo mondotta, és bizonyságom is vagyon rolla, külömbenis ha idöm
engedtetik h. alattomban investigiltathassak, és utAnna jdrhassak, az magam
erösitésemet meg mutatni és valösitani kész vagyok.
Feltérén tovAbbd aztis h. ezen Sinkai ö kgyme altal elé adva... ha szintén
mind valoságok lennének és egyébre teljeséggel nem mutathatnanak unfit
h. o töbekkel egyiitt Vitéz L. ë k. is a Piispök ur ellen valamelj haraggal
viseltetnek. De mind ezekböl az a következés ki nem hozattathatvin h.
valaki azon conspiratioban volna azért valaki ellen valami nehezteléssel visel-
tetlk Vitéz o k. helljes kivánsdgdra ujabban az a kérdés vetettetett Sinkai
k. eleiben, h. a conspirationak, és abban Vitéz uram elegyedésének némely bi-
zonyos jeleit adni. Meljre tsak azt felelte. Eddig vallo vallomdsaimnal meg-
maradvdn, annak ujjolagis hogy Vitéz L. a conspiratusok szama között lenne
tsak azt a jelét adja ki o kegyeletének a Piispök ur ellen valló haragosstigdt
hallotta, Os ézt magdtol a Piispök urtolis tudja. Ezen kivill pedig nem tsak
h. a Conspiratioban yak') létének valami jeleit tudnd adni, hanem actis taga-
dcísra visa, anyisoor emlitett Sinkai o k., h. a conspiratiot valamely fassio-
jcibol valamely tneg lett dolognak jelentette volna ki. kivévén azt a mit ellöb-
beni vallamássaban jelentett h. tudnillik Para a Pitspök ellen valami leveleket
kesziilt volna irni.
Meg nem szunik tovibbdis Vitéz L. o k. kivánni Os kérni a ns comissiotol
Sinkai uramat kénszeriteni h. mivel conspiratiot fogott o kgyre jelentse ki h.
hol conspirált ? mikor ? Os kik elött ? De mindezekreis auyiszor emlitett Sinkai
azt feleli, magát az elöbbeniekhez szoritvin, h. Vitéz L. uram h. o vélle nem
conspirált, Os missalis h. conspirdlt volna nem tudja, hm tsak gyanuja volt tud-
vdn haragját Vitéz uramnak a Piispök ur ellen.
Kérdezök aztis ezenkivill. Hogy ha Vitéz uram se keddel nem conspirált, se
pg azt h. mdsokkal conspirált volna nem tudja : Hát mikor a VIspiny urtol
kérdöre vonatott miért mondotta hogy szizanis vagynak a conspirdtioban, Os
miért tette Vitéz L. ö Kgymét mingydrt az ötödiknek. Csak azt feleli : hogy
gyanum volt.

Be szollittatik a4utda Pater Samuel Klain Bald,sfalvi monasteriumban tar-

tozo szent Basilius rendjenek papja, kiis magyarul nem tudván Déák nyelven
e következendökben kérdeztetik meg.
K. Scitne Dnao V. Georgium Sinkai se Ducem et authorem conspirationia
declarasse ?
R. Scio Dnum Sinkai certiorem fecisse Rsmum Eppum per Koltorem, de
instituenda-quadam contra eum factione seque hujus conspirationis ductorem

www.dacoromanica.ro
 100

invitatum ac porro declarasso, hanc hand acceptasse Spartam certum denique

fore conjuscuunque ille tuebitur partes eum victurum.
Scitne Reverentia V. etiam Rtiam V. conspirationis hujus participem per
Dnum Sinkai accusari ?
Scio, etiam confrontatus sum a Dno VComite.
Quid ad hanc accusationem in sui defensionem ?
nego curiae et plane hand agnosco inc conspirasse.
refert statutus Sinkai Rtiam V. summam fovisse et hodiedum fovere cum
Dno Para amicitiam, quem scilicet fassione sua authorem et Principem asse-
rit esse hujus conspirationis.
Amicitiam summam quam asserit non facio, sed habeo solum ejus noti-
tiam, nee eum a spacio unius anni vidi eoque minus ullam cum co habui cor-
respondentianL Profert quidem Dnus Sinkai me offensum ab Eppo nostro,
propter non adprobatam quandam Libro pss. Dedicationem Episcopo ante u-
num men sem Ds Sinkai me affirmavit coram VComite ante medium annum
me offensum conspirasse.
Si itaq reverentia V. nullius se agnoFcat participem conspirationis. ad
fidem sacerdotalem rogatur, ne deneget nobis si quam contra Eppum. patriam
ac principem, aut institutara aut in minim° scintillantem fomite sciat?
Nullam plane scio, et me refero ad confrontationem coram VComite
institutam.

Magunk eleiben szollitvan Zdrengye Simontis, a Tiiri Esperestet. lErdélyi

Anost a Monorai Papot és Popa Györgyöt a Vézei Papot mint a kiket
György a maga Altai fel adott conspiratioban reszeseknek lenni jelentett ki,
kikis következendö modon kérdeztetnek meg.
K. Tudjáké Kgyk h. Sinkai Uy. valamely conspirationak fejének lenni maggt
nevezte ki ? A meljre ekkép felelnek.
F. Nem tudjuk a dolgot nem hallottuk valameddig Balgsfalvgra a Vlspány ur
eleibe nem ideztettiink.
K. Hgt azt tudjdké h. kgyket Sinkai azon Conspirationak részesseinek adta ki?
F. Tudjuk de mindnjajan igaz lelkiink és .pa pt hittink szerint tagadjuk hogy
vagy mással vagy Sinkai o kgyvel valami factioban elegyedttink volna.
K. Hat h. mentik kgyk magokat Sinkainak ezen feladása alol?
F. mi igaz lelktink esmérete kijelentésén kiviil semmivel sem hm ha tud ö
kgye bizonyitson valamit.
K. Tovgbbá azt mondja Sinkai h. Prira ktildött holmi leveleket ki ezen con-
spiratiok inditására, és h. ezen leveleik kgykis tudos, és PArdnak
F. Párgval semmi correspondentignk nem volt és soha vélle nemia talalkoz-
tunk, hin még második Leopold Homagiumának letétele alkalmatossággval.

www.dacoromanica.ro
 101

De akkoris semmi ktilönös értekezéstink nem volt, nemis tudtunk sem a le-
velek kibotsdtásokban se a praetendalt conspiratioban semmit.
K. Ha ugyantsak kgyk a magok ártatlanstokat enyiben erösitik, Igaz lel-
kekre és papi hitekre mondjilk meg, h. mit tudnak valamit egy illjen conspi-
ratiorol, h. md,r foljna vagy- kezdödni akarna valahol ?
F. Igaz lelkiinkre mondjuk h. semmit sem tudunk.
Mindezekutdnis ujjolag bé hivatván Sinkai Gy. és ujjolag erra szorittatván h.
a felljebb kérdöre vett 4 Papokk vesse szemekre az ö k. dltal feladott conspi-
ratiot a kiket t. i. elsöbb valloradsdban annak részeseknek mondott és mondja
meg h. hol? 's mi modon conspirdltanak? Elebbis és mind végig foljtatott a-
latson tsavargdsait dé vévén semmit se mutatni se dé adni nem tudott. Ha-
nem Mire tsapongot °lijan semmistekkel kivdnta honuilljositani és zavarni -a
dolgot melljböl semmit magyardzni uem lehetett
Nem dllapodtunk meg ugyantsak ittis és tovdbbá, fel tevök ezen kérdést.
K. Kgyd leg elöbb az midön magdrol beszellene valamely conjuratiot em-
legetett, ezt ugyantsak a conspiratio nevezetével gyengiteni kivdnta, ugyan
tsak azt dllitotta h. a mely titkot tud, az oljan dolog h. lelke esmereti sé-
relme nelkillt 's ptispöki absolutio nelktilt ezen titkot ki nem adhatnd, ezen
illitdsára nezve tovdbbi .feleletiben, ugyan a dolgot arra forditotta h. a tud-
va 160 dolgot ha mdsnak kdrara volna kiadhatná, ugyan. De a bitrös emberek
neveik elhalgattisokkal. Már most a Piispöki engedelens uta, bizonyos szárau
embereket conjuratusoknak vagy conspiratusoknak lenni kinevezvén, Minden
hoszszas kérdezkedésre tett vallomdssaiis mind egytit véve ollj semmist és
kitsinség, h. sem conspiratio nevet sem papi engedelmet akarmi szoros Teo-
logia szerintis pera érdemlett. Tudni kell tehát ezenil kgyk nevezetesebbet
vagy titkosabbat, és a complexekre nézve méltdn titkosabb dolgot. A mit
tud adja ki. Meljre eként felel:

Titkot mást nem tudok hin tsak aztat a meljet fatedltam, I. pg kiket spe-
cificáltam azoknak neveit ptispöki feloldozás nélkiiit ki nem akartam mon-
dani. Oka volt az mit felljebbis mondottam h. a vétektöl féltem. A vetekk pg
oka a lett volna, h. ha én ki neveztem volna, és kinek kinek nevére a ese-
lekedeteit vagy monddsait a Mlgs Pitspök urnak ki jelentettem volna, öket
kivált nemeljeket a Pitspök ur haragjdban hoztam volna 's némeljekk veszedel-
mesis lett volna,
K. Hát Kgyd hdzát 's vagyonjait miért tette eladová,?
F. Azért h. Gazdaszszonyt látvtin h. nem lehet tartani azt tettem fel ma-
gamban, h. ha még továbbis a Directorságban maradok, a klastromban ma-
radjok, és ennélfogva a hdzra szükségem nem lészen. A Portékamat vért h.
sok és aintsen miert tartsam öket ha kosztra megyek élni.

www.dacoromanica.ro
 102

K Hát zallogjára nezve miert izente kgyd azoknak a kiknél kgyd zallogjai
voltak, h. viltsák ki mert másképpen leszsz a dolog?
F. Nem izentem h. mdsképpen leszsz a dolog, hanem tsak egy czigdny-
nak levén nállam egy eziist pohdra, annak izentem h. adja meg a percentet
és vgltsa ki a zdlagját.
K. Mindezeket a meljeket k. eddig vallott, igazdn vallottaé ?
F. Igazdn.
K. Hogy valhatta azt igazdn, holott elöre azt mondotta, h. ezek olj nagy ti-
tok alat adattattak dltal, h. ezeket halál veszedelme nélkiilt ki nem lehetne
adni, mint maga mondotta eTura, perjura, seeretum pandere noli.
F. Ezen verset h. mondottam volna ezen idötájban, nem emlekezem, hm
a Ttes VIspdny ur egy néhdnyszor repetalta igaz az h. én a Ttes V. Ispdny
urnak mond.ottam b. a dolog sub secreto vagyon nékem mondva, a mi pg
sub secreto concreditur homini revelalni nem akarom a Ptispök ur oldozása
nélkiii, mert félek ne taldm tám vétkezzem, és mintsem vétkezzem, keszebb 16-
szek meg Mili, azt pg de personis non prodendis ita intellexi.

Melljek szerint miis mind azokat valameljeket a fennebb ki nevezett elönk-

ben allittattvdn önként vallattanak és mondottanak feljegyezvén, és nagyobb
erösségnek okdért azokk neveket vallomásokk tulajdon kezek Alta alája té-
tettvén, ezennel a Ttes ns Vgye Rendjeinek elejekben botsdtjuk. Megsziiute-
leniil léven
a Ttes ns Vmgye Rendjeinek
alazatos szolgái
G. Bethlen Ldsolo
G. Nikes Sigmond
B. Zerbergi Yang Tely lildrten.
G. Torotzkai Ría
.Ajtai Andrds
Gyujto Sdndor
N. Enyeden a fenn irt napon és eszt. So. Pdli Sdndor.

IX
La pag. 19 not. 4.
Urmat6riele d6ue acta le avemn totu din arehivuln mitropoliel din Blasiu, traerme prin D.
Prof. I. Moldovanu. Represintatiunea episcopului e copiata intocmai depre conceptnlu originale,
ára rescriptnin guvernnlui, depre ¡usual originalulu ce se pastrédia in Archivulu blasiann.
D. Prof. Moldovanu ne apune cumu-ca Pato, pamela' si protopopu de la Bainti'a (O. Lapos
Banya) reinase directorn pina la 1 decemvre 1797, cumu se vede dintr'o scrissária a episco-
pulid Bobn en acesta datu adressata officinini montanisticn din Baiuti'a.

www.dacoromanica.ro
 103

a) REPRESENTATIUNEA EPISCOPULUI BOBU

côtra guvernu, din 15 octovre 1794, prin care propune pre Tatu in
loculu lui Sincai.
In sequelam gratiosae Resolutionis Regio-Gubernialis de 13-a 7-bris a. c.
N-ro 6092. E. 233. ratione proponendi alterius in Locum Georgii Sinkay scho-
lar= nationalium Directoris et Cathecetae horsum directae in praesentibus
temporum et personarum circumstantiis mutationes officiorum ex intrinsecis
rationibus status cleri utriusque tam saecularis, quam Regularis haud susti-
nentibus in locum supramemorati Directoris et Cathecetae interimaliter dun-
taxat humillime proponendum censui Georgium Tattu in fundatione viennensi
ohm ad Sanctam Barbaram altiora studia terminantem virum ecclesiasticum
de cujus pacata indole, sedulitate cum aedificatione populi mihi in spiritualibus
subjecti conjuncta responsabilitas adsumi pobsit, in elementaribus etiam idio-
matis germanici aliquantulum versatum, quem Excelsi Regii Gubernii gratioso
Patrocinio demisse recomendans ejusdem confirmationem in prae libato interi-
mall munere instanter supplico.
b) RESPUNSULU GLIVERNULUI

din 18 octovre 1794, prin care sae confirma Tatu in loculu lui
Rsme Dne Eppe nobis observandissime
In ad repraesentationem de d. 15 Oct. a. c. horsum submissam, rescribi hinc
R D. Vestrae propositum in locum Georgii Sinkai pro interimali Directora
et catecbeta Scholae primariae nationalis Balasfalvensis Georgium Tatu per
R. bocce Guberuium acceptari ac interimaliter confirman, eidemque per eandem
praelaudatam e vacante praebenda unius Basilitae de salario providendum esse.
Ceterum manentes
Rsmae D. Vestrae ad offa paratissimi
E Regio M. Ppatas Tranniae Crabernio G. Bannffy m. p.
Claudiop. 18a 8-bris 1794
Daniel de Straussenburg
seer.
B. D. Eppo Fogarasiensi loanni Babb.
111.111.31iIMEC

X.
La pag. 19 not. 5.
Seriesdrra ce urmédia o copiassem eu insumi din originalu la 2 februariu 1844, pre elndu
me afflam in Blaaiu ci atudente. Scrisadri'a originale, fárte fulfil scrim, erA legata en mal multe
altele intiun volume in folio intilulata Varia Georgii Sinkai Pala. Archivariulu de atunci,

www.dacoromanica.ro
 104

repausatalu loan Turco, 'mi communicasse acestn volume. La 1848 pradAnda Ungurii Blasiuln,
impreuna Cu altele se vede ea au perita si acede a cte, pentru ca facendu ea intrebare, D. Prof.
Moldovanu 'mi serie ca n'a patata dA de urm'a acellui volume in archivulu mitropolieL
SINCAI CÔTRA BOBU.

Infra scriptus scio me quondam prohibitum fuisse secusquam hungarico loqui

et valachice azért
Méltosagos Ptispök ur!
Nagyságos Patronus Uram és szentséges lelki Atydin!
Nagysigod fizesseki a mim Balgsfalvgn vagyon (si rapinam fovit, ut otiose
tempus ne terram) misként menyek a földi Istenekhez, a kik bajunkat eliga-
zitjak, mert én pénzemben nem hiszek, hanem a mindenhatoban a ki velem
vagyon. Nagyságodnak elméjét nem probdlora hanem aldzatosaggal instdlom,
hogy vagy vagyonomat fizesse meg harmad napok alatt, vagy gondot viseltessen
mindenemreT
Bs. ne....., ali. a. Epezer
(104 1 Y

Es pemiis
As Mspiel Teme uspinrene mes sea mamen
mal MSZT noiropis de Bine mi oil ceoxerecu
rEoPriE IIIINKAI
Blasii die 10. Augnsti 1795, de ne ms xpea u% emir Nememi lege immu-
nis ultra sexaginta amos 600 et ultra ostendam.

Verte folium

Parens Illustrissime et mihi semper Reverendissime I

Possum omnia complanare solus, et si vis fac me tecum loqui, ubi jusseris
et melius erit. secus solemniter protestor nam Coram Diis terrenis triumphabo,
et tum tarde erit, quia non scivisti cui credas. Ad hoc veto tibi Patria spi-
ritualis gratiosam resolutionem orat
Idem Sinkai m. p,
Afflictus ultra modum
Actualis Director.

XL

La psg. 21. not. 4.

&Huera despre Sincai si operele sélle :
D. Cogalniceanu, in Archiila &nula:sea si in Dacla Literaria, la 1640; articlula e repro-
ducen ai in M'a penen' minte, mima si literatura de la 1841 No. 12;
D. Cipariu, in M'a pentru minte etc. de la 1841 No. 42:
P. si D. Baritiu in Fea pentru minte etc. de la 1841 Nr. 47;
Correspondentii anonimi ai D.lui Gavra, in editinnea de Bud'a a Chronicei lui Sima', de la 1844

www.dacoromanica.ro
 - 105 -
D. Laurianu, in Biografi'a lui Sincai, pusa in fruntea editiunei de hag a Chronicei, la 1853;
/...u, in Foitetonulu Zimbrului din Iassi, de la 1855 No. 16;
D. Edgar Quinet, in Les Roumains, Paris 1855; in fine,
D. Missal, in diarinin Traianu, 1869 No. 39 si 40, nude, intro altele, apune: Cinch Chro-
nic'a lui Sincai fit tiparita gata, ea fit presentata Ini Grigorie Ghica-Voda cu occasiunea rein-
tárcerei ale pe smarm, dupa retragerea ostiriloru de invasinne russesci, in 1854. La acésta
°wahine a presenarel Chronicei, D. G. Sion a compnsu urmatárra Oda, ce a sburatu din
mSni in maul, in foi volante;

Manna SALLE DOBINULT3I CMICIOME ALExANDRII MCA DOM:Rant:MU MOLD&VIEr.

Cronic'a lui Sincai este unu tesauro,

Scumpu la totu Rometnulu cellu adeveratu:
A sa aparintia n'are pretiu de auru,
Are pretiu de viétia, meritts nestimatu !

Originen mistra e glorificata,

Papeete antice lumei dovedescu
Ce au fostu stramosii nostri alta gala
Si ce *wilts are némulu Romiinescu!

Aici totu Romiinulu gloria-si gasesce:

Allu sets suffletu fie edits de amortitu,
Citindu asta carte se insuffletiesce
Si-n a sa cadere vede ce-a gressitu.
A Mariei Talle generositate
A voitu, o D6rnne! a inavutl
Cu acestu tesauru o posteritate,
Care e menita a insultleti.

Dar pe candu acésta fapta laudata

lncununa dulce pe María Ta;
Midis pe tronulu tierrei te 'ntorci inc' o data
Menitu cd se many& sufferinti. a sa;

Acum cdndu aurar'a pare ca gonesce

Negrulu íntunerecu ce ne-a invelitts
Candis unu sáre dulce ne fagaduesce
Fericirea care de multu amu doritts;
Da-ne, da-ne náue, Dámne Prea 'naltiate,
Pagine frumáse pen tru viitoru!
Las' unu name sacra la posteritate,
Cci se-lu recitedie pururea cu-amoru !

Cerulu se deschide, timpu/u se (trivia,

Toti inturna ochii la María ea I
Viitorulu tierrei, adi séu nici odata
Este timpu, o D6tnne ! a consolida.

www.dacoromanica.ro
 106

Dar nimen n'a scrim mai bine despre Sincai de catu &fled insuai in Ele gin sea de la 1803
publicata la 1804 in Orodiad'a lai Ladislau Nagy. D. Ciparin chiamh ni antaiu attentiunea
publicului romann asupr's acestei interessante autobiografle, dupa uno essemplariu ce fussesse
alln lui Sincai insusi, in F.6i'a pentru minte etc. de la 1841 No. 42, apoi in Acte si Fragmente,
in fine o reprodusse intréga, imprenna on Notele, in testuln originalu latina, éra Notele mare
parte si in traducere romana, in Archivu pentru filologia si istoria 1868.
Essemplariulu Oro diadei dupa care reproducemu noi aci Elegi'a lui Sincai imprenna eu téte
Notele, ave= de la D. Nifonn Balasiescu. Titlulu clirtii este acest-a: LAU/MAI NAGY de
Peretsen, Nobilis Hung. Magno-Varadinensis, Comitatus Aradinensis lurati Adsessoris, et Du-
calis Mineralogicae Societatis lenensis Sodalis 0110D1103. Magno-Varadini, Typis, et Sumpti bus An-
gonii Gottlieb Maramarosiensis. 1804. in 80, pag. XVI. 355, al alto trei pagine pentru Errata.
Elegi'a lni Sincai se affla, ca Coronis Partis secundas Orodiadis la pag. 189-221.
Notele puse de desuptulu Notelorn lui Sincai, stint alle D-lui Ciparin din Archicu, afara nn-
mal de vre o One insemnate en cari sunt alle nástre:

ELEG IA
Nobilis Transilvani, GEO.RGII SINKAI de Eadem, AA. LL. Philos. el SS.
Theol. Doctoris .Romani, in Magno Transilvaniae Principatu Scholarum Yer-
nacularum Yalachico-Catholicarum Emeriti Directoris, data ad Auctoretn ORO-
DIADIS, Magno-Yaradino ipso Festo die S. Michaelis Archangeli A. 1803.
ex Episcopali Darabanthiano Tusculano.

Nomine non solo, (ut quidam,) sed, Magne Poesi

Vir Latia, et Patria! Vir deamate mihi!
Quia sim, qui, exemplo multorum, facta Bonorum
Canto Elegeiaco Carmine, forte rogas?
Inque his Te quoque quod iubeam salvere Poetam
Percelebrem ignotus, Res Tibi nonne nova?
Ille ego sum, cuius generavit Sinka (1) Parentes :
Exornat quorum Cera vetusta Lares.
Nutriit in Studiis primum me 'MUsa Szabédi ; (2)
Samsondina dein Patria cara mihi.
Nutriit Agropolis (4) gemina me postea messe,
Claudiaci (5) unde peto docta Lycoea fori.
Hic ego deliciis Phoebi consuescere primum
Coepi, et Parnassi scandere ¡acta iuga.
Bistricium (6) hinc migrans Ciceronis in arte diserta
Ingenium placuit percoluisse
Inde Balasfalvam (7) docturus tendo iuventam
Annum, quo lapso, Roma videnda fait.
Transegi Romae lustrum, quo tempore dignus
Lauro quum fuerim Laurea bina data est. (5)
In Studiis (fateor gratus,) me Roma iuvabat :

www.dacoromanica.ro
 107

Omnis enim patuit Bibliotheca mihi. (9)

Dum patuit, multis e Libris multa notavi:
Cuius erat STEPHANUS BORGIA! causa rei. (")
Cum Doctis solitus consummere tempora semper,
Quos adstare mihi is, iussit et esse duces.
Urbe redux annum iubeor remanere Viennae,
Natalia Socio regna petente Soli. (9
Hic Methodum (1) didici, Canones, et Iura (t4) per annum,
Et sum scrutatus plurima Scripta manu.
Hic mandata typis legi noctuque, diuque,
Historian] ut Dacicam condere rite queam.
Comides exacuit stimulis, Benkö atque Garampi,
Fautoremque egit quisque patrocinio.
Adstitit his cunctis mihi plus DARABANTIBUS (") unus,
.Romam mittendi maxima Cura mei.
In Patriam reduci pariter non defuit unquam:
Nunc etiam egressum protegit, atque fovet.
Cui Deus idcirco, precor, addat Nestoris annos,
Maxima et in coelis Praemia sero ferat.
Ad Patriam rediens, referam nunc, quae bene feci
Pro cultu Gentis, proque decore mute.
Principia edideram : (") vulgaram Grammata: (") quin et
Alphabeta duo, qualia Norma (") tenet.
Doctrinam Christi (22) deduxi fusius, unquam
Quam fuerit Valachis traditus iste Liber.
Deerat Ars patriis Numerandi (23) recta Palestris:
Hanc etiam studui progenerare novam.
Ter peragranda fuit mihi Transilvania tota
IOSEPHI iussu Regis Apostolici.
Ter peragratus eam, pro linguae, et Gentis honore,
In Valachis statui Commoda multa Scholis.
Quas modo non augere, ast una reddere firmas
Per bis sex hiemes maxima Cura fuit. (29
His exantlatis, consecratisque Saluti
Communi, coger pessima quaeque pati.
Quid? quod et a Studiis cogor secedere nostris,
Et colere ingenio rura aliena meo. (24)
Namque, dolori terris erepto Rego IOSEPHO,
Qui, pol! perpetuo vivere dignus erat.
Primum Theutonicae mandant primordia Linguae

www.dacoromanica.ro
 108

Ne doceam ; audacter dura minando mihi.

Tum fictas Causas, et quit me perdere possint,
Quaerunt 1 propitii sed vetuere Poli.
His, aliisque malls vexatus, Munere gesto
lnsons exutus, praesidioque carens,
Historiara quondam coeptam exornare resumo, (2")
Quam nequii ob fatum continuare prius.
Hungariaeque mihi cum Spes magna esset in oris
Volvendi Libros, Soriptaque prisca Manu,
Musaram Studiis florentem commigro Yardam,
Fautores plures quae fovet alma mihi.
Hic ego dum veteres pro more saluto Patronos,
Praesulis IGNATI (24) devenerorque Lares.
Devenerorque hospes Canonis de nomine dicti (25)
Concilii Graeci limina amica mihi:
Accedo plures demum, quos contigit ohm
Novisse in Populo, ac Nobilitate mihi.
Hic etenim crebri florent, non Stemmate solum:
Ast etiam illustres Pallade utraque Viri.
Praecipuos inter primus mihi aditur Amicos,
TERTINA, Regalis Gloria rara Scholae !
Quem mili falsa tulit moerenti Fama supremum
Ante duos annos oppetiisse diem:
Ecce! hunc Incolumem complector ; maxima lacto
Gaudia propterea Corde movente meo.
Scilicet Ille 1 Tuo dignus quoque TERTINA. plectro
Nuper Apollineo, magne Poeta, coli;
Est cui dicta Salus a nostrae plurima Terrae
Luminibus dactis, ore relata meo.
Et cuius merito trans silvas Patria fusa,
In magno aestrmio nobile Nomen habet.
Scire cupis nostri metam Sermonis, et orsum?
Plarima de Rebus dicta fuere novis.
Sermo fuit Studiis de Bellis, atque Magistris,
Quantum haec, atque illos extera Regna colant.

*) Nr. 23 aici e smintitn, cnvenindn-se a fi dupa ordine 25; in comentariu respunde ir. 25,
inse apoi si acollo urmddia alto 24.

www.dacoromanica.ro
 109

Quam Bavarus Doctis, et Bussus pingue Minerval

Attribuat Sortis cum me/iore Statu.
Et quam magna Borussus agat cum Consule Primo
Gallorum; vigeat Cultas ut Aonidum.
Nostra simul dubii nova Fats expendimus, aevo
Hoc queis tam recte culta Iuventa fait.
Sed mox ad Vatum Versus, et Scripta reversis,
Tu fueras nobis maxima Materies.
Ille mihi, ut vidit, modulamina Vestra probad,
Edita plura dein Carmina Vestra dedit.
Legi Elegos hilaris, queis VALYI, PRAYque canuntur :
Et quibus ornatur Csanadiense Pedum.
Legi etiam Lessum, quo flesti funera magni
GVADANYI Herois, Vatis et egregii.
Nec potui nostrae moderad, crede, Camoenae,
Quin recolat Nomen relligiosa Tuum.
Seque Tibi notam reddat Pietate calenti,
Ingenium gestit qua celebrare Tuum.
Quumque peregrinus caream charts, calamoque,
Haec mihi mox offert TERTINA, noster Amor
Cuius Amicitia docta uti ut Gloria magna
Est mihi sic Vobis est specialis Honor.
Quotidie urbanos Illius viso Penates,
Excipior dulci semper et alloquio.
Doctior et redeo semper satiatus opima
Doctrina, ex hujus quae fluit ore Viri.
Quaeque mihi tanto potior, quod Pectora prodat
Lacte, et Ryphaea candidiora nive.
Atque ubi detexi me gentis texere nostrae
A multis annis latius Historiam,
Suppetiasque simul petii, pretiosa Supellex
Librorura filias quas mihi ferre potest. (")
Continuo facilis, promptusque Volumina rara
Nondum visa mihi plurima nota facit.
Iconibus, Numm4, Libris, Scriptisque locuples,
Queis decorata nitet Bibliotheca sua.
Obstupui fugientia tot Monumenta vetustis
De Patriae Rebus conglomerasse Virum.
Omnia quae pretil sunt cari, ingentis et usus
(Cognita si fiant) pluribus illa forent.
Usibus ha meis doctus Possessor, et Ipse

www.dacoromanica.ro
 110

Altera viva vovet Bibliotheca lubens,

Quin crebro propria dignatur me quoque Mensa,
Consiliisque bonis me relevare studet.
Est haec immerito Cultori gratia facta,
Gratibus immensis deveneranda mihi.
Non minus illa etiam pergrata mente colenda,
Reddiderit notum quod Tibi me, mihi Te!
Atque ideo Lux haw; Illius Nominis alma,
Phoebea fulgens splendidiore coma,
Laetitiis amplis cunctorum culta Bonorum,
Est etiam nostra concelebranda Cheli.
0 felix Fatum 1 tantum quod munere Divum
Detinuit nobis, Hungariaeque Decus.
Lembergae fuerat si digna Zamoscia Voto, (27)
Perpoliat pulchris TERTINA quam Studiis :
Digna .quoque est Nutrix dulcissima, Vardia Magna,
Pierii Coetus, taus honore Viri.
Quae Tibi quod Mater sit, multum gratulor illi,
Magnae Matris Honor, Magne Poeta, Tuae I
PANNONIOS ¡ANOS non omnes abstulit Aetas
Una: imo plurés nostra remota dedit.
TERTINA quos inter cum NAGYIDE vertice summo
Castalii errabit tempus in omne Iugi.
Atque utinam I plures Concordia duceret illuc,
Pectoris expulsa sedibus Invidia.
Nec tantus Fastus, Contemtus, et atra Simultas
Multorum premeret bilem, animumque trucem.
Quid valet excultum Studiis dici I Indole vero
Vulpibus esse parem, Tigridibusque feris ?
In Cultu doctis docti sint: mox quoque Civis
Pluris eos faciet, Nobilitasque potens.
Sed mage, quid voveam, petis? en I mea maxima Vota
Audi ; illi coram lam recitata Viro :
De cultu Hungaricae, Meritissime TERTINA, Pubis!
Archi-que Vardensis Curio Gymnasii.
Ohm qui pepulit de summis Daemonas Astris,
Protegat hic semper Teque, Tuam que Domum.
Sitn Tuus: esto meus: servet cum NAGYIDE nostro
Te Deus; et tribuat cuncta cupita Tibi.
Vivat ALEXANDER Gnatus cum Haire! Parenti
Par animo, ac ideo dignus ut alta petal.

www.dacoromanica.ro
 111

Tu quo que, Nominis alma Dies, -per tempora longa

Incolumi redeas semper antoena Viro.
Vivant ! Hangariamque diu ornent TERT1NA, NAGYque
Carminibus, Meritis, Gloria, Honore suo !

in Fogarasiensi Transilvaniae Districtu duo existunt Pagi, quorum al-

ter 0 Sinka, seu Yam Sinka, alter Uf.. Sinka, seu Nova Sinka adpellatur.
Ego ex priore duco meam originem, cuius pars potior ohm aviticum Bonum
erat Familiae nostrae. Posterior vero in proprio nostro Praedio conditus erat,
uti hoc coram II. Statibus, et Ordinibus Transilvania abunde probavi anno 1792.
Me puero uterque Prime Valachicae Legionis litnitaneae Militia e iuribus ad-
scriptus est una cum aliis nostris, multorumque aliorum Possessionibus.
tus autem sum stilo vetere die 28. Februarii, Anno 1754.
Soabéd, est frequens Sedis Siculicalis Maros Pagus, a meris Unitariis
inhabitatus. Huc primum a Parentibus missus fueram ad condiscendam Lin-
guam Hungaricam ; sed quia locus mihi non arridebat, non din eiatem frequen-
tavi Scholam.
In eadem Sede situs est cum late patente Agro suo vastissimus Pagus
Samsond, cultus Siculis iuxta, ac Valachis. Hie residens Pater meus non avi-
ticam, sed pignoratitiam duntaxat quandam Portionem Nobilitarem possedit,
sub cuius vigilantia et sollicitudine paterna paulo diutius Ludum Litterarium
adivi.
Agropolis, seu Maros- Vciscirhelyinum dictae Sedis Urbs Regia, et Libera,
arce non ignobili ornata. Praebet ea sedem Tabulae Regiae Iudiciariae Tran-
silvanicae, Regio Romano-Catholico Gymnasio, et Illustri Reformatorum Col-
legio. Habet suo in gremio Minoritas, et Franciscanos. Commendat se prae-
terea vehementer Erudita Hungarica Societate, cuius perpetuus Secretarius
est celebris ille, ac veri nominis Polyhistor, D. GEORGIUS ARANKA de Zd-
gon ; et locupletissima praeterea Bibliotheca Publica, ab Excell. Dom. Cancel-
lario, SAMUELE S. R. L Comite TELEKT de Szék liberaliter erecta, donata-
que. In hac Urbe spud Reformatos prima Elementa Lianguarum Latinae, et
Hungaricae non sine notabili progressu solidius excolere coepi, operam ad
meam culturam plurimum tune conferente, Viro doctissimo, Professore ALE-
XANDRO SOVISZNAL qui quantus Humanista fuerit, serae etiam teri-
tati non dabunt oblivioni Eius Carmina Exequialia, et Paucula guaedans alius
Argumenti. Trajecti Batavorum A. 1782. typis expressa.
Agropoli, auctore germino natu maiore Fratre, Ioanne Sinkai, (qui qua
Centurio Incl. Secundae Legionis Valachicae limitaneae in Lörch ad Rhenura

www.dacoromanica.ro
 112

A. 1795, heroice vitam cum morte commutavita translatus fui Claudiopolim,

Urbem Regiam, Liberam, eamque Transilvaniae Metropolim ad Patres Socie-
tatis Iesu, a quibus in Seminarium S. Iosephi receptus, omnibus viribus con-
tendi, ne mili, per quadriennium beneficio Alumnatus fruenti, in Scholis Gram-
maticis, et Poetica Classe, quisquam frequentium aemulorum Primatus palmam
praeciperet, quod plures superstites adbuc coaetanei condiscipuli hodiedum
testar possunt.

lude propter studium Linguae Germanicae voluntate parentum transii Bi-

stricium, Urbem Regiam, Liberamque Saxonum, ubi in Gymuasio Scholar=
Piarum Rhetoricam absolvi.

Balasfalva, Sedes Episcoporum Fogarasiensium, ad utriusque Cicelli am-

nis (Nagy, és _Ms confluxum condita, et respecta Comitatus Albensis
Inferioris, ad quern pertinet, antequam Cicelli confluerent, sola est Iurisdic-
tioni praedicti Comitatus trans maiorem Cicellum obnoxia. Hic vetus S. Blasii
vicus, hodie bifariam dividitur, in Pagum nempe, et contiguum Oppidum. Pa-
gus Operas rusticas, Oppidum censum praestat perpetuo terrestri hero loci Epis-
copo Graeco-Catholico. Pagus est antiquissimae, et obscurissimae originis. Oppi-
dum regnante CAROL° VI. Augusto condi coepit, qui primus permutavit Domi-
nium Balasfalvense cum Ill. ac RR. D. Innocenti° Klein, L. Barone de Sodd, Epis-
copo Fogarasiensi pro Also Szombatfalva, et Seamos-Ujvcir. Duo praecipua
sunt Balasfalvae aedificia, memoratu digna, Castellum utpote Episcopale, et
Monasterium Patrum Basilitarum ad SS. Trinitatem. Illud ad pagum, hoc ad
oppidum spectat. In Monasterio sunt Scholae publicae, in quod ego receptus,
anno aetatis meae vicesimo Rhetoricam, et Poesim docere confestim iussus
sum. Tam subito prae ceteris Religiosis Coalumnis e Scamno ad Cathedram
gravissimo Superiorum iudicio sublimatus 1

Dato unius anni specimine in tradenda Rhetorica, eorundem venerabilium

Superiorum meorum unanimi suffragio, et decreto Bomam mittendus decernor
pro Philosophia biennio, Theologia vero triennio in Collegio de Propaganda,
qua fundatus Alumnus, audienda, condiscendaque. Ibi, per quinquennium'Studiis
totus deditus pro Coronide laborum meorum utriusque praedictae Facultatis
Grad= suscepi, uti 'In Pergamena exaratum authenticum Diploma testatur,
quod sequentis est tenoris:

www.dacoromanica.ro
 113

IOSEPH 111A.RIA TITULI S.

ALEXI1 S. B. E. P.RESBITER CA.RD. CA-
STELL1US, S. CONGB. DE PROP.
FIDE PB A EFE CTUS.
Omnibus, et Sin gulis praesentes Nostras
Litteras inspecturis, risuris, atque
lecturis Salutem in Domino.
Sacrosancta Romana Ecclesia, quam Beatissimi Petrus Apostolorum Princeps,
et Paulus Doctor Gentiuna suo sanguine fundarunt, ac sacris Institutis largiente
Christ() Domino edocuerunt, ab ipsis initiis Fidei Christianae susceptae viros in
gremio suo educatos, moribus, ac doctrinis imbutos, ac demum in Divina Sapi-
entia provectos ad dissenzinandum Verbum Dei in diversas Orbis partes mit-
tere consuevit. Quod guidon et Evangelica voce: Pasce Agnos meos, pasce
Oyes meas etc. et exemplo S. Petri edocti Summi Pontifices per tot saecula dis-
ponente Domino salubriter, et pro Pastorali suo munere egregie praestiterunt,
ut Infideles ad Fidem Orthodoxam invitarent, et populos ab eadem aberrantes
ad gregem Christi Domini reducerent. Hac ergo meditatione permotus fel :
record: URBANUS V1II. cuius memoria sit in benedictione, Collegium
Adolescentum ex variis Nationibus ad Fidem per universum terrarum Orbem
propagandam erexit: quod URBANUM a suo nomine appellavit, 64ius Mo-
deratoribus Authoritate Apostolica tribuit facultatem (prout in Litteris Erec-
tionis , Institutionis , et Fundationis dicti Collegii per Eum editis sub
Dal: Romae apud S. Mariam Maiorem Kal : Aug : Anno Incarn: Dni.
MDCXXVII Pontificatus sui Anno IV. plenius continetur,) illos, quos per
debitum tempus in dicto Collegio studuisse, ac scientia, et moribus idoneos
reperissent, ad Bacca Laureatus, Licentiaturae Doctoratus, et Magisterii
Gradus, servata forma Concilii Viennensis iuxta Universitatis Studiorum Al-
mae Urbis consuetudinem, seu alias promovendi, ac solita ipsorum Graduum
Insignia conferendi. Quando que sic promoti omnibus, et singulis Gratiis, Favo-
ribus, Praerogativis, et Indultis, quibus alii in praedictae Almae Urbis, seu aliis
Universitatibus, et alibi iuxta illius, et aliarum Universitatum huiusmodi Consti-
tutiones ad Gradus praedictos promovendi de _lure, vel Consuetudine quomodo libet
potiuntur, fruuntur, et gaudent, uti, potiri, et gaudere possunt. Eandem vero Fa-
cultatern praedictis Collegii Moderatoribus, ut supra concessam, (el: rec : CLE-
MENS XIV. non solumbenigne confirnzavit, sed etiam extendit in peculiari Au-
dientia habita per B. P. D. STEPHANUM BORGIA S. Congr.: a Secretis sub
die XV. Martii Anno Dni 11IDC CLXXII. Quamobrem quam 49 Dilectus No bis
*) Erreme in locu de quum, el XIV.
8

www.dacoromanica.ro
 114

in Christo Maus, GEO.RGIUS SINKAI de eadem, Nobilis Transylvanus,

Ord: S. Basilii M. Beligiosus Professus , eiusdem Collegii Alumnus per
integrum cursum Philosophiae, ac Theologiae tam Dogmaticae, quam Scho-
lasticae assiduis vigiliis sedulam operam in Scholis Collegii URB A NI im-
penderit, vitae, ac morons probitate, Christiana piel ate, eruditione, ac doc-
trinis praeditus, idoneus repertus fuerit, volentes iuxta praedictarum Lat-
terarum tenorem voluntatem tam UBBANI VIII. pans CLEMENTIS
XVL Ron: Pontzficum executioni mandare assignavimus Eidem Con-
clusiones ex Utra que Pacultate: Quas hodie publice in praesentia B. P.
D. STEP.HANI BORGIA S. Congr : a Seeretis, et Celeberrimorum Theolo-
giae, ac Philosophiae Professorum, el alioruna Celeberrimorum Virorum, ita
docte, eleganter, ac copiose defendit declarando, eruendo, omnes Conclusiones
ex assignatis, ac comprobando, distinguendo, pro el contra arguendo, dubita-
tiones proponendo, illasque dissolvendo, argumentis que primo Dni IOAN: CA-
ROL' BONOMI Theologiae Polemicae Lectoris; deinde P. Fr. THOMAE
MARIAE CERBONI in dicto Collegio Theologiae Scholasticae Lectoris ;
atque P. Dni AURELII LEONI Philosophiae Lectoris. aliorum que acute, ac
Magistrali more respondendo, ut ab omnibus Utrius que Faculta lis Doctoribus
idoneus habitus, el aestimatus fuerit, qui unanimi consensu, concorditer, pari
voto, viva voce, vivis que Suffragiis , ac nemine penitus penitus que discre-
pante Philosophiae, ac S. Theologiae Laurea Doctoratus dignus approbaretur.
Quapropter B. P. D. STEPHANUS BORGIA S. Congr : a Secretis ha-
bita prius de dicto D. GEORG: GABRIELE SINKAI Fide Cutholica, et
.Religione emissa per Eum in manibus eiusd. B. P. D. STEPHANI BO.R-
GIA ibid. publicae Fidei professione iuxta formana traditam a fel: PIO PAPA
IV. ac iureiurando tactis corporaliter, et osculatis S. Dei Evangeliis, desu-
per praestito, consideratis moribus. scientia, ac virtutibus, quibus modem D.
G. GAB.RIELEM SINKAI Altissimus inlustravit per Auctoritatem Apos-
tolicam metnoratum D. G: GARRIELEM SINKAI uti benemeritum, di-
gnum, sufficientem, et idoneum in Philosophia. et S. Theologia Doctorem, ac
Magisrum creavit, fecit, solenniter pronunciavit, et ordinavit ita, ut in Pau- -
rum omnibus, et singulis Indultis, Exemptionzbus et Privilegiis, Favoribus,
Praeeminentiis, Dignitatibus, et Honoribus, quibus alii sic promoti tam in Urbe,
pans in Maus Orbis Universitatibus Utciusque Facultatis Magistri, et Do-
ctores de Iure, ac consvetudine, aut alias quomodolibet utuntur, potiuntur, et
gaudent, uti, potiri, et gaudere possit, et debeat. Deans praeterea, et concedens
Ei Licentiam, ac liberam Facultatem, et Authoritatem Legendi, Docendi, Glos-
sandi, Interpretandi, ac Magistralem Cathedram ascendendi, similiter alios
omnes, et singulos Actus Magistrales publice, et privatim exercendi prout Sibi
placuerit, et videbitur. Atque ad absolutionem gestorum huiusmodi solita Doc-
toratus Insignia eidem D. GEORGIO GABRIELI SINKAI contulit. et An-

www.dacoromanica.ro
 115

nulum eius digit° Annulari, et Biretum capiti pro Corona itnposuit, Libros
clausos, et apertos mox in tnanibus tradidit ac Ipsum denique induxit in Ca-
thedram Magistralenz, el conlocavit, ut intelligeret, Se inter Utrtusque .Facul-
tatis Doctores adnzissum. et receptum fuisse: prout ad Osculum fraternum a
singulis Magistris, ac Doctoribus, ibidem praesenttbus adniissus, atque recep-
tus fuit ad Lander'', et Gloriam Omnipotentis Dei, et Salvatoris Nostri lest;
Christi. Amen. In quorum fidem, et testimoniunz praemissorunt Praesentes fieri,
et Nostra manu subscriptas Sigilli Nostri, quo in talibus utimur, iussimus ad
pensione muniri. Datum .Romae in Collegio Urbano de Propaganda Fide. Die
XXVIII. Mensis Ianuarii Anno a Nativitate Domini Nostri Iesu Christi
lkirDOCLXXIX. Pontificatus Sanctissimi Domini 11rostri PII Divina Provi-
dentia VI Anno IV.
IORRPH. MARIA. CARD. CARTE=
Praelectus m. p.
B. BORGIA
Secret. m. p.

Sigillum est pendtins e dupe' zona Fubro- viridi sericea, infusum impres-
sumque Capsae maiori aeneae, rtferens Christ= Dominum, post Resurectio-
nem cum erecto Vexillo stantem, et Apostolos daoderim iubentem ubique
Evangelium praedicare, cum hgc peripheriam internam ambiente sententia:
EVNTES. IN. VN1VERSVM. MVND. PRAED. EV ANGEL. OMN CREAT.
( 9) Et quidrin 1.) Bibliotheca Vaticana. 2.) Biblioiheca vulgo : Sopra la
Minerva. 3.) Bibliotheca ad Aracelli. 4) Bib iotheca Benedictina. 5.) Bibliotheca
Collegti de Propaganda, cums sat longo tempore fui Custos.
('° aittem praeprimis ea ex MSS. Codicibus, quae ad adparandam
Historiam Daco-Bomanam, sive Valachicani faciunt, cuius tune fundamenta a
me jacta sunt solidissima.
(n) Eminentissimus Princeps, et S. R. E. Cardinalis STEPHAN US BORGIA,
id temporis, quo Romae .,studui, erat a Secretis S. Congregationis de Propa-
ganda, meque tanta benignitate complecti dignatus est, ut neduna facultatem
mihi a beatae memoritie SSmo PIO vi. Summo Pontifice impetraverit omnes
Libros legendi, omnesque Bibliothecas perlustrandi, el; consuleudi: sed etiam
proprio aere eruditum quemdam Presbiterum conduxerit, qui me hospitem, et
peregrinum omni, quo animus ferebat, tempore per Bibliothecas Romanas pu-
blicas, perque Eruditorum Societates circumduceret, indigitaret, et domum re-
duceret. Quid? quod ipsemet etiam saepius exquisiverit, et praebuerit legendos,
mihi antea ignotos, Scriptores tales varii idiomatis, qui de Valachis quidpiam
memoriae prodiderunt. Adhibuit me quoque saepius hospitali Mensae suae,
quae cum domesticis, tum exteris etiam Eruditis referta erat. et ex horum
doctissimis sermocinationibus, ac disputationibus nimiopere in Historia, aliis-

www.dacoromanica.ro
 116

que Scientiis profeci. Facultas legendi Libros prohibitos, sequentis tenoris

Scripto fuit mihi adtributa.

Ex Audientia SSmi Dni Nri P.I1 PP. VI.

habita die 20. Februarii 1780.
SSmus me infrascripto, Sacrae Congregationis de Propaganda Fide Secretario
referente, benigne concessit GEORGIO GABRIEL' SINSAI Ordinis S. Ba-
silii facultatem retinendi °nines , et quoscunque damnatorum Auctorum,
etiam Haereticorum, prohibitos Eibros, quos secreto, et sub clave teneat, ne ad
aliorum manus deveniant ; idque indulsit, quoad ipse Orator vixerit. Datum
.Romae ex aedibus eiusdem Sacrae Congrvationis die, el anno quibus supra.
(L STRIMANLIS BORGIA
Secr. m. p.

(2) Roma redux Vienne in Austria iussus sum subsistere, et ingredi Ge-
nerale Graeco-Catholicum ad S. Barbaram Seminarium, altero socio inde paulo
post Balasfalvam revocato, remanente tamen ibidem adhuc A. R. ac Cl. D. SA-
MUELE KLEIN de Szád, mihi coniunctissimo populari. Doleo, mirorque
vehementer, tam omnibus scientiis, et litteris abundanter ornatum, et singula-
ribus editis operibus conspicuum Virum, ab jis domesticis Scriptoribus, qui
Hungariae, et Transilvaniae Historiam Litterariam ex professo scripsere, Bio-
graphiasque Patriae Eruditorum vulgavere, alto silentio hactenus praeteritum
esse; quasi vero iam Graeco-Catholici homines ne sapere quidem possent, aut
vellent; ac in censura litteratorum hominum in Patria venire nequirentl quos
inter tamen frequentes sunt, qui Litteris serio, intimeque dediti, etiam arctis-
simas inter rei familiaris angustias, Ingenia sua percolere non desinunt. Hine
temperare mihi nequeo, quin ea studiosissimi huius familiaris mei, quae mihi
nota sunt, nominatiora vitae adiuncta, meritaque litteraria, paucis hicce non
perstringam.
Editus est is in lucem in Saxonicalis Sedis Cibiniensis pago Socid Anno 1745;
uncle etiam axioma swim nobilitare trahit. Impetravit autem a Carol III. Hun-
gariae Rege Nobilitatem familiae suae patruus 10ANNE$ Liber Baro KLEIN,
Episcopus Fogarasiensis. Humaniora, aliaque inferiora studia terminavit Ba-
lasfalvae. lude Viennam missus ad Collegium Pazmanianum ibidem in Univer-
sitate Scientiis philosophicis, et theologicis seso expolivit, quibus solide, cu-
mulateque imbutus, meruit promoved pro Praefecto Studiorum ad supra me-
moratum Generale Graeco-Catholicum S. Barbarae Seminarium, quo in munere
constitutus, edidit praecellentes illas duas Dissertationes latinas, quae illi ma-
gnam aestirnationem, honoremque peperere*). Prima erat: Dissertatio Canonica
*) In testa : pepere, din erráre de tipariu.

www.dacoromanica.ro
 117

de Matrimonio iuxta disciplinam Graecae Orientalis Ecclesiae*). Vindobonae

1781. Secunda :Dissertatio de leiuniis Graecae:Orientalis Ecclesiae ibidem 1782").
Insuper prius iam typis credita erant ab illo : Elementa Linguae Daco-Ro-
manae, sive Valachicae a me locupletata etc. ibidem 1780.Vienna post plures
anuos Balasfalvam in Transilvaniam reversus, ab ATHANASIO REDNIK Ep:s-
copo creatus fuit iuxta ritum Orientalis Ecclesiae Magnus Ecclesiarcha. Nunc
a longiori tempore post diversa, laudabiliter abs se administrata publica mu-
nia agit in Cathedrali Ecclesia Concionatorem Episcopalem. Superioribus
annis totam Sacram utrius que Testamenti Scripturam in Valachicum Sermo-
nem convértit, eamque typis etiam Balasfalvensibus feliciter in folio ex-
scribi fecit***), quibus perinde vastum a se elucubratum eodem sermone Mo-
ralis Theologige Volumen in 4-to****) excudi procuravit. Omnes bonae frugis
Libri latini, et valachici, qui inde circiter a duobus decenniis ex Balasfalvensi
Typographia in lucem prodierunt, illum fautorem, obstetricatorem. correcto-
rem, promotoremque agnoscunt. Habet plures quoque valachice a se dictas
Conciones impressas;*****) nonnhllas etiam ineditas.Eadem lingua concinnatam
abs se Logicam, Ethicam, et Ius Naturae separatim evulgavit. Sequuntur
iam nunc Lucubrationes Eius, nondum editae, perfectae tamen, et absolutae
ita, ut si typorum favor suffragaretur, confestim publici possent fieri iuris. Et
quidem sequenti, ut sunt elaboratae, ordine :
1-o) Brevis Notitia Historiae Valachorum ab origine gentis usque Seculum
XVIII.
2-o) Dissertatio de Statu, et Politia lieligiosorum, et Monachorum Orienta-
lis Ecclesiae.
Utrumque Opus latino idiomate est exaratum.
3-o) Dictionarium Latino-Valachico-Hungarico Germanicum.lam expetitur
ad typos a Tipographia Universitatis Pestanae Budensi I cetera, quae sequun-
tur, Valachica sunt exarata lingua.
4-o) Historia Valachorum, Transilvanorum, Transalpinorum, et Moldavorwn
cum rebus gestis Principum.

*) .Ab Sam. Klein de Szad, Dioeceseos Fogarasiensis in Transylvania presbytero , et in

Seminario Generali Caesareo-Regio Graero-Catholicorum Vindobonensi ad S. Barbaram Studiorum
Praefecto, &inscripta., Pagine 154 nutnerisate, ce continu prefatiunea (3-20) si testulu, si alto 5
nenumerisate, ce cuprinda indicele séu sesea paragraflloru, in 80.
*0) Se affla inca si intru unu manuscrissu orginale , cu unele differentie. S'a tiparitu si in
traductiune romanésca, la Bud'a in 1828, Ara numele autoriului si traducetorinlui. Vedi si B.
Popu, despre tipografie, pag. 95 nota a).
***) Tiparita in Blasin la a. 1795. S'a retiparita si la Petroborgu in lex. 8° la a. Ori-
ginalele inca si adi se mai affla in Ms. in bibliotec'a din Blasiu.
****) Tiparitu in Blasin la a. 1796, manualulu asia numitilorn Moralisti eón Popandosi in timpu
de 50 de anni si mai bine.
*****) Sub titlu: Rpononedanii aa Trpousitsaea oameniaop mopai, S:macla 1784, in 4-o.

www.dacoromanica.ro
 118

5-o) Historia Ecclesiastica Valachorum Transilvanorum.

6-o) Historia Concilii Florentini.
7-o) Praxis Consistorialis.
8-o) Historia Ecclesiastica Universalis compendiosa.
Sequentia autem partim Latina, partim Graeca, et Gallica aliorum Opera,
versa sunt per illum in Valachicum :
9-o)' Marmuntelii Belizarius.
10-o) Lnciani de veris Narrationibus.
11-o) Fleurii Abbatis Historiae Ecclesiasticae Secula priora IV.
12-o) Segneri Instructio Poenitentis.
13-o) Thomas a Eempis.
14-o) S. Basilii M. Homiliae, et Ascetica.
15 o) S. Cyrilli Hierosolymitani Opera mania.
16-o) S. Dorothel Opera omnia.
17-o) S. Bachomii Opera omnia.
18-o) S. Ioannis Chrysostomi in Evangelium S. Ioannis Homiliae L.XXXV1II
et aliae Homiliae.
19-o) S. Gregorii Nazianzeni aliquot Homiliae.
20-o) S. Damasceni Historia Iosaphat, et Barlaam, et de Orthodoxa Fide
Libri duo priores.
21-o) SS. Epiphanii, Anastasii, Ephrem, et Damasceni aliquot Homiliae.
22-o) S. C/itnaci Liber ad Pastorem, et aliquot Sermones.
Denique proprio marte adparatus :
23-o) Peculiaris Tractatus Philosophico-Theologicus de Bevelata .Religione
Christiana.*)
Et haec ecce I ingenii, industriaeque monumenta unius sunt Graeco-Catholici
hominis. Quid non, si in plurium, latere volentium, conatus, operasque doctas
inquireremus? pretiosi iterum, utilis , et admirandi detegeremus ? Op,erat iam
punc quispiam &roans calumniator Monachos, aliosque Ritus nostri, et Gentis
*) Sam. Clainu insusi intru unu opu allu seu medita sub tifin: Seurtaeunnoscintia a istoriei
Romdniloru, partea III. § 23, in care iofira pre Seriitorii romfinesci, in nrma attinge pm e seurtn
si calla mime de sine, mide osserbkmu, ea Mania nostra nu e originate, et numai o copia din
a. 1800; asii clan si eataloguln numai pina la aeestn anti pote se ajunga; precnmu urmédia:
.7Ia ageeTea ce IIOT adastje mi gene ge ae am skpie es upe ;limn pomsneasks, kape astir:
rpamaTika, ApiTmeTik a, Aorika, Mara oicika,Jeuine oipeurTi,Binnia ToaTs
&tape Eninie. Kan o a n axe TaTspop esnoapsnop *Becepeka psespiTsnui upimiTe. 1 75Bsgs-
mine ea,. Ki pia dena Iepseanim. EsainTene co. Baciaie xsTps nopod , mi gene ackiTi-
UCIIITi. A co. loa n rsps de a up, kseinTene gene * Eaancenia C.D. Ioan, mi anTene apo ks-
Ten. Ana CC. r piro p is Teonorsn, En i.a a n i e, Hi pia dena Anekeandpia, E.ape m Cipsz,
An a e Ta e i e Cinatrun, Andp ei a HpiTeansa ape ksTeaa ksainTe. Eli ane ea.. Io a n D a-
m aeki n, kapTea 1 mi 2, de npanoenaanika kpedinms; mi IcTopia nsi B ap aaam mi a nut
IocaoaT 4tmuspaTsx Indianixop. Ana ea.. Da x o mi e kszarspenai. IIIi ale co. D op oT e is
TOM 1013111TEVIe. BE mai mspsnTe *DesmsTspi me mai 1118/ITOp uspinui. HE *BsgsTapine

www.dacoromanica.ro
 119

nostrae howines rudes, idiotas, otiosos, ignavos, hebetes, et inidoneos esse colen-
dis Bonis Artibus, et Scientiis 1! et ideo indignos aestimatione, favore, et
gratia Regis, Procerum, et Patriae 11

asiToma de aa Kemnic. aindpenmapea nsksmomiaop.Icmopia e;iomei 41Tpe

aecepeka nbcspiruni mi a anntrasi, upe apemea Jai MiaaisKeaapapie narpiapacts gapirpaduni,
tui a mopsasi den l'apenraia. ifii ckpicopiae domnsasi Ma pmonm ea de Beaica pi e.
fliaga mi toansaeae ant Icon. Icmopia necepeseasks. liti deoupe deeko-
(epipea sea dsmnereeacks. ff1 meoaoria Mopaaineaoku. 111i o kapre de k s-
r o p le. Asecrea ware pomsaerame es ;team asicar, as es aeam TWIMSliTs.
.2IsTineraTe am ckpic Icropia neainuasi pomsneck, de kscsmopie, mi
de nocTspi..
Din cari se cunn6see, ca in Catalogala Sincaianu nu téte eran caprinse, cite eeriness° phi*
atanci (1R03) Sam. Clainu.
Din acestea undo s'au tiparitu, precumn
Logic'a, dup3 Baumeister, la Bud'a, in 8°. Am avnt'o. Se affli si in ms. In bibliotec'a din
Blasia in 2 tomi, astadi ins° nnmai a 2-a parte.
Ethic'a si Dreptulu firei, la Sabiniu, 1800, in 2 tomi in 80. Se afili in bibllotec'a Semi-
narinlui din Blasiu, ei la 1849.a peritn.
Brerois notitia , de sub nr. 1-o, mai sun , care remasesse de la P. Maior, si io o-am
fosta pima in bibliotec'a Seminariului inainte de 1848, inse nnmai in fragmenta, fhra in-
ceputa si fira calash], rateci din mina in mina, pina ce fit tiparita de Lanriann in Instruc-
tifinea publica a. 1861, mart. apr. pag. 67-118, in 4°.
Istori'a Ronidniloru, rominesce, incepusse a o edi insusi autorinla in 1806, ci appendice
la Calendariuln de Bud'a din acella man, sub
sIcTopia, askpspiae , mi Jpsrannspin pomsniaop upe clopm amezars, mi din magi neki
mi noi ekpiiropi kanacs mi ckpics de lIspinTeae C. Kula de Cad, Iepomonas din msnsemi-
pea cc,. Tpoige din Basas etc. iap aksm* Buda za kp. Tinorpatie a Uniaepcirsgii din Marrs
gencop mi peairop kspgiaop pomsnemmi Jit Buda, 1806. in 8.
Nu nit' idea acesta fragmenta este din opulu mal nut amintita sub titlu : Scurta canna-
scintia. Sum totusi de parere, ea amind6ue sunt Mtn nnuln, de si pdte calla din Calendaria
mai inmultita séa mai corressu, de citu calla din ms; pentru ca calla din Calendaria caprindei
parten I. intréga, si din partea II. pina la § 6, sda : pina la batall'a can mai depre arma a Da-
cilorn; care comma si en cellea din n.s.
Pragmentulu din Calendaria avei calla pueina dittercoile in 8-o mare, si antoriala se pare a
fi avant de cugetn se o'continue in annii viitori; ci s'a appacata proa tirdia, ca-ci ella a mu-
rita in 17 main 1806 in Buda, precumu sea dintra o correspondintia lunga, ce o avusse fecio-
ruin de casa Mkt repausatulni ce testa/a Prepositu allu Basilitilorn Benedictu din 131asia, de la
care o si acceptassem in done, Mee revolutiunea o nemici si pro ast'a itnpreuna en altele.
Dupa ceste date scrissessem, tota inainte de 1848, in Fact pentru minte, o smuts notitia si
despre S. Clainu, de cara inca se sierbira unii de ai nostri, ci si de elm despre G. Sineai, fitra
de a aminti macara fintin'a de nade an cerpitu; ceca ce si de alte ori s'a mai templatu, inca
chiara si en grammatecele melle.
Dapa assemene metoda inceph si G. Sincai a-si publich si ella Chronic'a Romtiniloru, in Ca-
lendariala de la Bud's, in 1807 sda 1808, arminda lai S. Clain acollo de correctorin 16nga ti-
pografla. Cella mina 5 ale s'an tiparita asii, 21/2 adeca, precumn presuppunu in Calenda-
ruin de pre a. 1808, care nu-la am, si alto 21/4 in calla de pre a. 1809, cares° affla si adi la
mine, si caprinde pag. 41-80, anii 174-264 (pag.13-26 ed. Lauriani).

www.dacoromanica.ro
 120

(11 Methodum Scholas Vernaculas Nationales, (a nova rectiore, politioreque

Norma Normales etiam dictas) docendi, et regendi, Viennae didici, super quo
studio meo tale obtinui Testimonium

Endes unterschriebenerbezeuge hiemit, dass der Wohlehrwiirdige Herr, GEOR-

GIUS GABRIEL SINKAI, Basilianer aus der Fogarasienser Dioeces, nicht
nur den Vorlesungen, welch,e in der hiesigen kaiserlichen königlichen Normal-
schule bei St. Anna fiber die Katechetik, und Metlaode sind geh,calten worden,
sehr fleissig beigewohnet, sondern derselbe hat sich auch bei don mit ihm, vor-

Ci ca se ne intóreemn la opula lni S. Claim], adaugemn, ca in eesemplarialn nostru lipsesca

citatele autorilorn, loca alba flinda lasaatu in pagine pentra scrierea lora, ce na s'a tamplatu.
te in essemplariele pierdate se afilan si eitatele. Una essemplaria se pare a se affle, si la Rm
D. Gabriele Pope, Canonien gr. c. in Lugosia, din care a si publican' cava.
Am fostu vediutu la repausatula /V. Maniu protop. in Sabinia ivainte de 1848 , o carte de
rugatiune in 8°, edata tote de Sam. Claim" in Vienn'a; care inse i-a peritu in revolutiane, pre-
came mi-a apnea.
Tota de acell-a s'a adate si alta carte de rugatinne sub titln : Acatishs, in 16° la Sabiniu,
care o vediussem la repaus. Gabr. Muresianu , provisoriulu de la Bimini si Cate, nu Bch' Inge
dim se mai atila la familia-i in Turd'''.
Amendclue pran intrege ea litere latine. Alte essemplarie din elle nu am vedintn.
Dintre msele lei multe se afflan in bibliotee'a din Mash' pina la a. 1848, dar de 'Mind au
remasa mai pugine. Multe se voru fi afflAndn si in bibliotee'a repausatului Sam. Vulcanu epis-
copula Oradiei-mari. Unele se afflau si la Alex. Gavra in Arad'', are de a pricepe, cum i-au
venita in possessinne, si enema celle de sub nr. 5. 6. 8. 11, de mai susu.
Noi adaugemn aici cuele notitie despre insole ce feral affiata si se mai affla in bibliotee'a din
Blasin.
Se afflan : o parte din nrii 1. 3. 4. si 9.
Inse din acestea dela 1848 in eke n'ir remasu nemica.
Se mai afflan si nr. 6, si 11, earl se affla si astadi, ea multe fragmente din nr. 9, 14-17,
21-22. Originalula Bibliei, Teologra dogmatica, si morale.
Afars de acestea, la Oradea-mare se affia una Ms. in 4°, ce caprinde istori'a RomAniloru po-
litica si beseree6sca mai pro large , din care noi ama publicatn, celle despre Ephicopii uniti
din Transilvanra, dela Teoffla pina la Gregorin Maiora, in Aetele si fragmentelc nastre, pag.
79-129 (Blasin 1855 in 8°).
$' Am inaintea mea um' volume tus. originale alit' lui Klein, intitalatn: Kanoaneae Gahm-
aop csnoaps TTOIMTaiTO mi ckpice de cAmsia KJIAIN de ea Cad Iepomonaxsa din Msnse-
Tipea CoinTel xpoins din &leads. 1789. Can xsamssiT din Beaeperie 44ind es Camoia Kaain
4i. Opadia mapa aa exeneaennia Ca Enicsonsa lrnaTfe DapananT 4iTpo iapns 7IC alum 1789.
Cali ekpie adoaoaps mal 2Fdpe1iTax TOT de mine Camaia Ruin deaa Cad. 41 ens?! 1798. Vo-
lume in 40 de 354 pagine, dupe cari mai armédia alte 16 pagine iota de assemene coprinsn.
La &jinn' paginei 354 se dice: Cat; rsamssiT mi eau ckpic de mine Camoia Klein din Cad
oiled aa Mspia Ca IrnaTie Dapanaur Enickonaa sea pommneck de aa Opadia sea mape 4(
kapTea sea enickonacks a asi. Anaa 1789. Dekemep : 30: 'Mi comanich acestn Ills. D. Neagoe
institutora publica.
V Possedn en una esseraplaria din ealendariala lai Sineai de la 1898. Vedi mai susu pag.
23 not. 8; vedi si Tesauru de monumente, 1, 93.

www.dacoromanica.ro
 121

genommenen Examen gezeuget, dass er dasjenige verstehe um das .Arnt eines Sate-
cheten mit Nutsen subekleiden, und nach der kaiserlichen königlichen Schulverord-
nung vorgeschriebenen Lehrart su Satechisiren. Zu Urkund dessen ist ihm ge-
genwartiges Zeugniss unter der gewöhnlichen Fertigung ertheilet worden. Wien
den 2. Mars 1780.
I. I. v. Felbiger. (L S)

Ibidem eodem tempore operam dedi Inri Naturae, Publico Universali,

Gentium, et Ecclesiastic°. Ex deperditis Testimoniis reliquis, unicum sequens
adhuc nuper adinveni, quod ita sonat
Qui subscripsi Praesentia, iisdem fidem facio, Reverendum, ac Doctissimum
Dominum, GABRIELEM SINKAI, Collegii Graeci Convictorem, in primo
ex Institutionibus luris Ece. lesiastici Publici instituto Semestri Examine ea
haustae Doctrinae Specimina dcdisse, ut Eminentiae Notarn, Laudem que fuerit
promeritus. Quod igitur Testimonium pro facta mihi Potestate dabam Viennae
die 15-ta Martii 1780.
(L S) los. Pehem m. p. 1. V. D.
S. C. R. A. M. a Consiliis
Begitninis, et Iuris Eccle-
siastici Professor publ. ord.

Celebris Scriptor, et Rerum Hungaricarum Collector, DANIEL CORNI-

DES, ipsemet me, praeter omnem spem, et opinationem meam , Viennae pri-
mum accessit, et saepius dein invisit, cui posteaquam omnia mea Manuscripta
noscenda exhibuissem, maxime iis afticiebatur, quae de Cumania quaedam
vetustissima communicaveram. Atque abinde taus inter nos exorta est fami-
liaritas, qualem nonnisi praecox eius obitus solum dissolvere poterat. Iuvit ille
vicissim me subministratis variis rarioribus pro Lectione Libris, et Manuscrip-
tis suis.
(") Perinde de illustrata eruditissimis Commentariis suis universa Transil-
vania optime meritus , nobilissimus Historiographus , IOSEPHUS BENKÖ ,
multum me litterariis suis adminiculis adiuvit , donee ob amplissima sua Me-
rite propter brutalem furorem, et invidiam eorum, qui de Publico bene mereni
studentes, cane peius, et angue detestantur, pari mecum fato, et calamitati in-
volutus non fuisset I
(a) Fuit quoque Viennae peculiaris meus Fautor, Protector, et Patronus Ex-
cell. D. IOSEPIIUS GARAMPI, Arehiepiscopus, Episcopus Montis Falisci , et
Corneti, apud Augustissimam Caesareo-Regiam Aulam Vindobonensem eotum
Nuncius Apostolicus , mili summa cum indulgentia , et benignitate
quovis tempore accessum praebens ad Bibliothecam Nunciaturae Apostolicae ,

www.dacoromanica.ro
 122

imo ipse nitro excutiens ad scopum meum , et materiam pertinentes Libros,

et Manuscripta, eorumque liberrimam mili concedens descriptionem, et usum.
Excell. Ill. ac RR. D. IGNATIUS DARABANT, hodiernus Graeco Catho-
licus Episcopus Magno-Varadinensis, tune Monasterii Balasfalvensis SS. Trini-
tatis Ordinis S. Basilii M. Praepositus, Episcopi Fogarasiensis Vicarius Gene-
ralis, et Causarum Auditor Generalis, pater, et nutritius meus dulcissimus, sus
auctoritate , et indicio effecit, ut Romam Anno 1774. mitterer pro altioribus
studiis ; qui inde reversum me benignissime semper tractavit , et protexit ,
quin postea etiam, ubi nuncium vitae monasticae misissem, constanti me gra-
tia, auxilio, patrocinioque ad haec usque tempora fovere dignatus est. Atque,
ut cetera magna, et singularia in Me eius beneficia nunc non attingam, dum
=mere Directoris innocenter exutus , aliisque gravioribus iniuriis lacessitus ,
et pluribus calamitatibus insons ob publica commoda per me fideliter promota,
exagitatus fuissem, tunc me querelas meas iustissimas Throno Regio subster-
nere meditantem , et ob id Viennam A. 1796. ascendentem , non exoratus vi-
ginti Aureis inopem peregrinum sponte sua donavit 1 Haec, haec est vera Chri-
stiana, et Apostolica Charitasl succurrere affiictis, et derelictis eo, quo maxime
egent, tempore. Tales ipse etiam Deus hilares Donorum datores diligit, et re-
muneratur ; qui ut cenduplum Eidem pro me, aliisque retribuat , dum vivam,
exorare gratus, piusque non desinam.
Przma Principia Latinae Grammatices ad usum Scholarum Yalachico-
Nationalium quibus prop ter maiorem incipientium Puerorum facilitatem adiecta
est Yalachica Lingua. Balasfalvae typis Seminarii Dioecesani 1783, 8-vo pag.
184") Eadem Hungarice, et Germanice separatim ibidem edi curavi, adiecta
Valachica ubique Lingua.")
(29 Grammaticam Valachicam , supra sub Nro. 12-o redductam, a V. Cl.
Samuele Klein compositam, additis novia pluribus Regulis, et Observationibus
adauxi , in meliorem ordinem redegi , et Dialogis aliquot locupletavi , ac taa-
dem communibu's meis , illius, et aliorum Seminarii S. Barbarae Alumnorum
expensis typis etiam excudi curavi.
'21) Alphabeta Normatica duo edidi , unum in Primariae Scholae Balasfal-
vensis , aliud vero in usum ceterarum Trivialium Transilvaniae Scholarum.
Prius quatuor Linguis, utpote Latinae, Hungaricae, Germ anicae, et Valachicae
Litteris constabat : posterius solum Characteres Valachicos exhibebat. Utro-
bique Tabellae de Litteris , Syllabizatione , et Lectione ad amussim exactae
co nti n ebantur .***)

41) Din ea am invetiata si io in annii 1814-5.

**) Nece nn o-am vedintu, nece nu i-am data de nrma pina acumn.
***) Am vediutu si avuta pro cellu mars.

www.dacoromanica.ro
 123

Pie defunctus Ill. ac RR. D. Episcopus Fogarasiensis , PETRUS PAU-

LUS ARON de BISZTRA , circa A. 1757. duos edidit Catechisms. Ex his ,
Lingua Latina compositus , erat fusior,, adeoque Clero Iuniori potius , quam
Adolescentiae scholasticae destinatus. Alter rursum idiomate Valachico con-
scriptus, *) admodum brevis, et compendiosus, minus idoneus repertus est pro
novis Scholis Normalibus Valachicis. Eapropter iussus sum talem novum Ca-
thecismum concinnare, qui omnimode conformis esset recenti Normalium Scho-
larum docendi Methodo ; qualem etiam illico adparavi , et qui nunc non tan-
tum in hisce Scholis ubique praelegitur,, verum ab jis etiam Clericis assidue
teritur, qui Sacerdotio initiandi prius ex Doctrina Christiana ante susceptos
ordines rigorosum subire debent Examen. Parochis etiam est magno subsidio,
dum passim ex eo neo-sponsos, et spousas ante initum Matrimouii sacramen-
tum instituunt, et examinant.")
Arithmeacam Valachicam,***) quantum scio, ante me nemo in lucem pro-
tulit. Hanc ego systematice deduxi, et captui puerorum facillima, et clarissima
method° proposui.
Duodecim annorum spatio, quibus regundis per Magnum Transilvaniae
Principatum Scholis Trivialibus Valachicis praefui, nunquam ab jis visitandis,
emendandis, augendis, firmandisque destiti. Nec intermissae curae meae, et
conatus suo caruere successu. Etenim me urgente, et agente ad tercentas
usque excrevere. Salarium meum ordinarium erant universim Rhfloreni 300.
In Visitationes tamen annuas harum Scholarum factae itineris Expensae ti-
tulo Diurnorum refundebtintur mihi o communi Nationalium Scholarum fundo.
Regnante Augg. IOSEPHO II. Imp. et Rege Apost. ter successive omnes, et
siugulas Valachicas Scholas Nationales adactus sum visitare, et de earum statu,
progressu, ac institutionibus officiosam praesentare Informationem. Quid denique
pro harum incremento, stabilitate, et flore praestiterim, duo sequentia attes-
tabuntur Documenta.
Primum est Supremi inspectoris, omnium in Transilvania Nationalium et Ro-
mano- et Graeco-Catholicarhm Scholarum sequens :

Exhibitorem praesentiutn, Dominum Georgium Sinkai, Scholarum Nationa-

lium (iraeci Ritus unitaruna Directorem, a tempore, quo hocce Scholarum In-
stitutum viget, omnibus Officii sui partibus non minori studio, quam dexteri-
late satisfecisse omnibus que tnribus adlaborasse, ut inter suae Nationis luyen-.

*) Am avutn pre cella tiparitn in 1756, 8°.

**) In adevern e nunni traductiunea asià nninitului Catechism Migazzianu, tiparita in 1783,
8-o, pina mai annu-tiertin in usu.
***) 45. n dp sax a pe tarps ApiTmerins, 1785, 8-o.

www.dacoromanica.ro
 124

tutem Ingenii, Morutnque Cultura, saniores que de Officiis civicis Notiones pro-
pagentur, requisitus adtestor. Cibinii die 19 Augusti 1792.
(L S) I. Lethenfeld m. p.
Scholarum Nationalium
primarius Inspector.

Secundum est Cien i Graeco-Catholici Dioecesani Fogarasiensis tale:

Nos almae Dioeceseos Fogarasiensis Archidiaconi Graeco-Catholici ubi con-

venissemus ad praestandum Sacratissimo Imperatori, et Principi, Domino
FRANCISCO II. Domino Nostro Clementissimo, Fidelitatis Homagium, Ge-
nerosus Georgius Sinkai, Schularum Nationalium Graeco-Catholicarum in
Magno hoc Transilvaniae Principatu Director, Nos demisse requisivit, ut sibi
Testimonium quoddam super Meritis. quae in erigendo, dirigendo que Scholas
posuit, benevole impertirenzur ; cuius petitioni deferentes testamur, eum, iam inde
ab exordio erectarum in hac Dioecesi Scholarum Nationalium sedulo adlabo-
rasse, ta Litteratura, Ingeniique Cultura, in luventute magis, ac magis plan-
tetur, et propagetur, et quo scopum hunc adsequatur, praeter quod Candidatos
ad Magisterium omni cum Scdulitate instruxerit, Scholas quo que dutn, et guando
ab Excelso Regio Gubernio iussus est, ita visitasse, ut nullis unquam Fatigiis,
quid quod saepe ne propriae quidem Valetudini pepercerit.
Quo yero Zelum huno suum in Emolumentum Nationis, et Publici magis
contestaretur, complures Libellos Normales in publicam Ittventutis utilitatem
partim ex germanico idiomate in Valachicum vertisse, partim proprio favore,
ac labore in tucem publicam edidisse. Cuius Zelum, sedulo que impensum in
publicum luventutis Scholasticae Emolumentum Laborem con digne respicientes,
dignutn cuna censemus, quo Fatigiorum suorum pro Publico exantlatorum Me-
ritum in condignam .Reflexionem sumatur, et eorum, quorum opera in promo-
venda sua Fortuna uti vellet, singularem Recommendationem praesentis Testi-
monii Nostri vigore protnereatur. Dabatur e Congregatione Dioecesanorum Ar-
chidiaconorum Balczsfalvae 18-va Xhris 1792.
(L S) Per Demetrium Káján m. p.
Notarium Generalem Cieni
Graeco-Catholici Fogarasiensis.

(24) Ab obitu Augg. IOSEPHI II. audaciores redditi hostes Nationalium Scho-
larum, per diversos occultos gyros me eousque insontem suffodicarunt, donec
etiam ceu perniciosorum quorundam effictorum Germanicorum principiorum
falso actum reum praegesto Directoris munere non exuerunt. Sic a Fortuna
fere derelectus, retraxi me sub alas faventissimi mihi Transilvaniae Magnatis,

www.dacoromanica.ro
 125

Ill. D. Danielis Comitis Vass de Czege, Camerarii Regii, Consortisque eius

111. D. Clarae Soerentsi. In aula commu integro sexennio moratus, tres eorun-
dem filios Comites, Thomam, Ioannem, et Georgium, e quibus Transilvania
magna speranda habet fulcra, Bouis Artibus, et Scientiis ; praeterei
in Bonis illorum Oecoaomiae curam gessi, et ab Officialibus rationes exegi
quibus rebus factum est, ut Studia mea privata seponere, culturamque mei
litterariam tautisper negligere debuerim.
(25) Historiae Daeo-Romanae, sive Valachicae tantis a me olitu curis, studiis,
vigiliis, adparatibusque consignatae, oblivisci non poteram. Ac ideo ubi no-
minatorum trium iuvenum Comitum sexennalem Educationem, InstitutionPmque
terminassem, gratiis solennibus actis, Aulam eorum deserui, meque in Hun-
gariam Magno-Varadinum coutuli; inde opportunam adoperiens occasion em
Pestinum, Budamque petendi, ibique pro eiusdem plenitudine, et perfectione
tam ex Grammatophylacio Diplomatico-Historico Kovachichiano Budensi, quam
et ex pestana Begnicolari Bibliotheca Széchényiana, si quae forte adhuc bona
fortuna nancisci possem, comparandi Subsidia, Additamentaque. Ut hactenus vero
a me ea est condita, tria ¡am vastissima, aliquot centenas philiras complexa,
explet in folio Volumina.
(24**) Magno-Varadinum adveniens a veterano Patrono, et Protectore meo,
Excell. D. Praesule IGNATIO DAR ABANTH admodum grato, benignoque sum
exceptus animo hospitali eius Mensae quotidie adsidere iussus, hospitium
lico accepi in eius Tusculano suburbano amoenissimo, unde hancce acribo
Elegiam.
(95) Post depromptum meum Suae Episcopali Excellentiae humillimum
Obsequiosum Cultum, sacraeque Dexterae defixum Osculum, princeps cura fuit
mihi, et obligatio RR. DD. Graeco-Catholieos Canonicos salutandi, quos om-
nes incolumes, mihique, ut ohm, ita nunc addictissimos comperi ; quin, quod
gratus, observansque debita cum gratitudine, et gratiarum actione recolere
debeo, ex iis nonnulli, utpote : RR. DD. Samuel Vulcan , Iosephus Szildgyi
Simeon Bran, loannes Korneli, et Nicolaus Vitéz, me postea Budam abeuntem
gratuitis pecuniariis Donis una cum laudato munificentissimo Praesule suo
liberaliter sublevarunt, et refoverunt. Hic trimestre fere exigens, dum curiosus
in nostrorum hominum Occupationes litterarias inquirerem, en 1 laetus comperi
RR. D. SAMUELEM VULCAN, Lectorem, et Canouicum, ac Vicarium in Spi-
ritualibus Episcopalem, et Causarum Auditorem Generalem, Viium omnigena
Eruditione Ornatissimum , et Humanissimum , habere ad typos paratum unum
Volumen elaboratissimarum Dogmatico-Moralium Concionum Valachicarum.
Saepius invisi RE. D. GEORGIUM FARKAS, Archi-Presbyterum, sea Praepo-
situm Maiorem , et Canonicum, eundemque semper legentem, scribentemque

*) In testa: insli(uli, din err6re de tiparin, ea si une alte.

**) 24 si 25 aunt dupplicati.

www.dacoromanica.ro
 16
deprehendi. Quaerebam, cui rei operam daret? reposuit se nunc distineri con-
cinnando lingua Valachica in usum Parocliorum Commentario, seu Interpreta-
tioni Psalmorum Davidicorum. Tum in medium depromsit reliqua Opera sua
iam perfecta, typos praestolantia, quae sunt sequentia :

i-o) Universa Veteris, et Novi Testamenti Historia Ecclesiastica, inde a

Creatione Mundi, usque exitum Seculi XVIII. inclusive. Vasta duo Volumina
in folio. Opus Or ginale Valachicum.
2-o) Commentanus in totutn Novum Testamentum pro usu Parodarum. O-
pus aeque Valachicum, vastum Volumen in folio, ex optimis, probatissimisque
Interpretibus conflatum.
3-o) Dissertatio latina de Clyclo Paschali, in qua. praefer media cilia per-
quam utilia, el critica decisa, ostenditur, evincttur que Calendarium Grego-
rianum rationabiliter praeferri debere Iuliano. Opusculum in Mss-tn. XII. Con-
stans philiris.
Iam, quae, quaeso, his aptiora, meliora, salubriora, et efflcaciora esse pos-
sunt Praesidia Clerum, Populumque Valachicum desertum, et incultum desi-
deratis opportunis Humanitatis, et Christianitatis Principiis. Dogtnatibusque
imbuendi, percolendi, et politiorem reddendi ? si lila typis publicis excuderen-
tur, et legenda, usurpandaque utrique benefice concederentur !! -- An non
sacra etiam Unio ocyus acceleraretur Lectione horum subsecuta convictis de
Veritate tot millium Rudium Animis 11 Librorum Lectio certissimum ex-
stitit semper propagandae, conservandaeque Religionis Adminiculum I!
Orexim eius visendae, consulendaeque mihi iarn dudum moverunt Cele-
berrimi Martini Georgii. Sovachich Vestigia Comitiorum, apud Hungaros ab
exordio .Regni eorum in Pannonia usque ad hodiernum Diem celebratorum.
Budae 1790. in quibus pag. 500. recitantur eousque ineditae Ludovici II.
Hung. Regis Regales, ad loannem de Zapolya, Transilvaniae Vaivodam Buda
A. 1618. datae, ex huiu Eruditissimi, mihique Amicissimi Viri .Rerum Hun-
garicarum Ilariorum Collectione exscriptae.
Ex supra laudato RR'. D. Samuele Vulcan, qui tune Leopoli in Regio
Generali Graeco-Catholico Seminario Vice-Rectoris munere defungebatur, in-
tellexi eum A. 1789. pro quadam Altiorum Studiorum Cathedra Zamosciensi
in Universitate Leopoliensi Concursum Litterarium summa cum adprobatione,
et adplausu perfecisse.
Pina act Notele lui Sincai, dupa cari editorulu Orodiadei dice ; cilia Notis ampliflcatam, di-
.tatamque ad me misit haucee Elegiam doctissimus srxcArns;, adaugftapoi o scrisséria de la
Tertina el unn certiticatu de concursu, din care se vede ca in adeveru Tertina famine, la 1789,
concursu literariu cn multa lauda, pentru o catedra la nniversitatea din Lecpolf , asii precumn
arr6ta Sincai in ultim'a sea Nota.

www.dacoromanica.ro
 127

XII.

LIST'A AUTORILORU

citati in Chronic'a lui Sincai.

List'a alfabetica ce urmédia va interessi negressito pro cunnoseetori. Antorii unt insemnati
intocmai ci in Chronica. Cate o data insemnaramn si annil Chronicei, unde ptint citati.
Avemu de cogeta a publicá mai in arma, o lista mai completa de antord necessari pentru stn-
fdiolu istoriei daco-romane. Atunci vomn completd tóte titlurile si editinnile cArtiloru.

A.

Acropolita G. Chrenic. Compendiar. Apor Peter Erdelyi Metamorphosis. (a.

Acta Diaetae Posoniensis, 1619. 1603.)
Acta Sanctorum Ruinarti. Approbatae Constitutiones.
Actionum Regiarum Sigismundi I. tomi. Archi varius, der genealogische.(a.1731.)
Adelboldus, apud Stiltingum. Archivum Capituli Albensis. (a. 1699.)
Adon, Martyrolog. Archiv. Cibiniense. (a. 1489.)
Alaricius, Chronic. Ms. (a. 927.) Archiv. Colos-Monostor. (a. 1467.)
Albericus Chronic Ms. (a. 967.) Archiv. episc. Fogaras.
Albinus Petrus, Commentatiuncula de Archivum Vaticanum. (a. 1582, 15R6,
Valachia. 1590, 1595, 1603, 1604. 1607, 1614,
Allatius Leo de Consens. 1621 etc.)
Ambrosius S. Epist. Arnoldus Lubecensis, Historia de Fri-
Ammianus Marcellinus. derico Barbarossa.
knastasius Bibliothecarius. Assemani loseph. Simon. Kalendar.
Andreas II, diploma Saxon. a. 1224. Ecclesiae Universae.
Anonymus Belae Regis Notarius. Augustinus S. de Civitate Dei.
Anonymus Carolinensis quem edidit Aurelius Victor, Breviar. Rer. Roman.
Kultsar scriptor Novorurn Hunga- Author Incertus ad calcem S. Theo-
riae. phan.
Anonymus. Decreta et vitae Regum. Author Miscellae. (a. 426.)
Anonymus Valachicus, Als. Author de Natalibus A. Eppi Colocen-
Annales Siculici, Ms. sis. (a. 1000.)
Annales Templi Leutschoviensis. (a. Author de Statu Poloniae. (a. 1370.)
. 1440.) Author de Statu Turcico. (a. 1413).
Author Vitae Const. Cantemir.

B.

Bail Lud. (et Sever. Binius) Collectio Baluzius.

Conc. Barlaam metropolita rooldavus, autica-
Baksai. (a. 1113.) techismus calvin. editus Suciaviae
Balacianu, Chronica Ms. 1645.
Balk, Relatoriae statutoriae in Boch- Baronius.
ko filiorum Zaz Vaivodae , Balk Basilius S. Epist.
et Drag. (a. 1373.)

www.dacoromanica.ro
 128

Basilovich Ioannicius de Fundatione Boschius Petrus. (a. 362.)

KoriatovItsiana. (a. 1331.) Böytini Ms. de rebus gestis a Gabr.
Baudrand, Geograph. Bethlen.
Bauer, Mémoire. Brentanus, Epitome chronologica.
Belips, Nov. Hungar. Breviario chronologico delli Principi
Bellus Iulius, Laurea Austriaca. di Valachia di Raicevich, apud En-
Bertiniann (a. 845.) gel.
Bethlen loan. Breviarium valachicum Cibinii a. 1696
Bethlen Miklos Ms. editum.
Bethlen Wolfg. Brietius Ph. Chronicon Univers.
Biblia. Broderithus. (a. 1526.)
Binius. vide Bail. Bruzen , Diction.
Biro Samuel, continuatio Ms. Francisci Bucholzerus, Index chronologicus.
Miko. (a. 1612.) Budense Chronicon.
Bisaccioni , conte Majolino. Bulengerus, Historia sui temporis.
Bocignoli. (a. 1521.) Bulialdus , in Notis ad Hist. Ducae.
Bod Peter. Bulla erectionalis eppatus Fogaras.
Bolland us. But ghardt. (a. 1712.)
Bonfinius. Biisching, Magazin.
Borsai Chronic. Ms. (a. 1392.) Bzovius, Historia Ecclesiae. (a. 1445.)

C.

Callimachus Phil. de Reb. a Vladisl. Combefisianus Incertus Continuator sive

gestis. Anonfmus. (a. 927.)
Calvisius Sethus, Opus Chronol. Comnena Anna.
Camellis, Ioseph. de. (a. 1692.) Comnenus Ioan. Descriptio monaste-
Camerarius. riorum montis Athos.
Cantacuzenus Ioannes. Compilatae Constitutiones.
ntemir, Hist. Imp. Osman. Constantinus Porphyrogenit.
Caroli VI Decas Augusta seu lusti um Continuator ejusdem.
Cageminum. Comides Ms. diplom. (a. 1223. etc.)
Carolus a S. Paulo, Geographia Sacra. Coronensis. Templi Annales.
Carras. Corpus Juris Hungar.
Cassiodorus , Chronicon. Coyer.
Cain Guilielmus Hist. literaria. (a. 390.) Cromerus.
Cedrenus. Crusius.
Chalcocondylas Laonic. de Reb. Turc. Csatari. (a. 1049.)
Chartuitius. Cserei Ms.
Choniates Nicetas. Cureus, Annales Silesiae.
Chronicon Paschale. Cuspinianus.
Chrysostomus. Cyprius Philipp. Chronicon Ecclesiae
Cinnamus Joannes. Graecae.
Claudianus. (a. 383.) Cyzicenus Gelasius, Hist. Concilii Ni-
Codinus de Origiuibus CP. caeni.

www.dacoromanica.ro
 - 129 -
D.
Dadik apud Gatterer.
Decretum II. Imperat. Caroli VI.
Decretum V. Matthiae I Regis.
Del Chiaro.
Desericius. (a. 1080.)
Diaconus Paulus-
Diaeta anni 1647.
(Diakovar) Breviarium Ecclesiae Dia-
kovariensis quod anno 1807 11 apri-
lis fuit approbatum. (a. 364.)
Dio Cassius.
Dionigi, Storie del Mondo.
Diploma Ppis Michaelis, 1599. Ms.
Diploma ejusdem, 1600. Ms.
Diploma Valachice editum anno 1653
jussu Georgii II Rakotzi, datum ve
ro a Gabriele Bathori anno 1609
Sacerdotibus /alachicis.
Diplomataria regnicolaria.
Diplomatarium bibliothecae regnicola-
ris.
Diplomatarium Nationis Illyricae.
Dypticon Metropoleos Albo-Juliensis,
quod ego donavi bibliothecae regni-
colari Pestanae. (a.1680. cf. a. 1660.)
Dlugos.
Dogtel.
Doglioni, Theatro Universale.
Dorotheus, Epist. ad Clerum Constan-
tinop. a. 448.
Dositheus Hierosolymitanus. (a. 1079.)
Drechsler, Chron. Sarac.
Drumelli, Diction.
Du Cangius Car. Du Fresne.
Ducas, Hist. Bysantina.

E.
Eccardus, Corpus Hist. medii aevi. Ens.
Eder. Enyedi Pál, Ms. (a. 1599.)
Eginhardus. Epiphanius Scholasticus, Collectio. (a.
Egnatius Io. Baptista , de Romanis 458)
Principibus. (a. 1358.) Eusebius, Chronicon.
Enapius, de Legationibus. (a. 376.) Eutropius.
Engel Io. Christianus.

F.
Fabricius Georg. (a. 1475.) Foresti, Mappamondo istorico.
Facundus Hermianensis. (a. 553.) Forgach.
Faschingius, Nova Dacia. Franck Ms. Diarium DiaetaeMediensis
Fejérvdri, Analecta. Collectio dipl. (a. etc. (a. 1658, 1659 etc.)
1230. etc.) Frantzes Georgius.
Filstich, Schediasma. Frenyerius. (a. 1244.)
Flandriae Annales, spud Asemanum in Freyerus. (a. 1413.)
Kalendario. Fridvalski, Inscriptioues Dacicae.
Fleury. Fuldensis Annalista.

G.

Gatterer: Gennadius, Catalog. Scriptor. Eccl.

Gebhardi. Georgius Monachus. (a. 813.)
Gelasin et Adon Martyrolog. Gerlach.
Genebrandus. (a. 1475.)
9

www.dacoromanica.ro
 130

Germani Capuensis Epistola ad Hor- Grecianu, Ms.

misddm Papam a. 518. Gregoras Nicephorus.
Germanicarum rerum Scriptores. Grendi Samuel sive Gronzki, Ms. (a.
Glycas. 1538.)
Gorecius, bellum Ivoniae. Gualdo Galeazzo, Storia di Leopoldo.
Gothicae Ecclesiae Epistola, apud Rui- Guerra Albysius, Epitome Constitu-
nart. tionurn Pontific.
Graecus Anonymus, historia politica. Gyulaffi Lestan, apud Hevenessi, Ms.
Graevius, Fasti Idatiani. (a. 1565.)
Gratianus.

Hadik Andr. (a. 1448.)
Han.
Haner Georgius Ieremias.
Haitnacius. (a. 1352.)
Heidenstein.
Henricus Valesius, in notis ad Euse-
bium.
Henschenius Godefridus , Continuatio
Bollandi.
Herman, Annales. Ms. (a. 1611, 1638.) "Hungaricum Magazinum.
Herodianus. (a. 211.)
Heumonni, Comun. de re dipl. Im-
peratr. Aug. (a. 1711.)
Ianningus Conr. (a. ,325.)
Inchofer, Breviar. chron.
Index Iassiensis (Insemnarea Domni-
niloru Moldaviei) apud Wolf.
Innocentii I Epist. (u. 402.)
Innocentii III Gesta. (a. 963.)
Inventarium clenodiorum Metropolis
Valachicae Belgradiensis de anno
1679 quod asservatur in Bibliotheca
Monasterii Balasfalvensis.
Kaialovits. (a. 1339.)
Kaprinai, Hist. diplomat.
Katona.
Kazi.
Kazig, Hist. Hung. saeculi XVII.
Keller Godefredus. (a. 1444.)
Kemény Approbatae Constitut.
li.
Hevenessi, Ms. preste 90 tomi. Des-.
pre Hevenessi vedi a, 1711.
Hierocles Not. Imperii Orient.
Hieronymus S.
Hilarius Henricus, in Excerptis e Chro-
nic° Cyprii. (a. 1564.)
Hofman, Lexicon.
Horányi. (a. 1713.)
Hornius, Arca Noe.
Hiipel Miscellen. (a. 1713.)
I.
'al, Chronographia compendiaría.
Iongelinus, Notitia abbatiarum ordi-
nis cisterciensis. a. (1087.)
Iornandes.
Io.ephus in Antiqu.
Iovius Paules.
Irenaei Tyri Coll. Synod.
Isidorus Hispalensis, Chronicon.
Istvanfius.
Iulianus Augustus, Satyra.
K.
Kemény Linos, maga élete. Ms.
Kertselich, Notitia de regno Sclavoniae,
Dalmatiae, Croatiae.
Ketzer, Ms. Diarium Diaetae Posonien-
sis 1659.
Khevenhtiller.
Klein Episcopi Ms.

www.dacoromanica.ro
 131
Klein Sam. Ms.
Köleseri, Auraria Romano-Dacica.
Kollar, ad calcem operis Nic. Olahi,
Hungaria et Athila.
Kopi, Ms. (a. 1315.)
Korth°lt. (a. 1024.)
L.
Labbaeus, Concilia.
Lactantius, de mort. persec.
Lakits, adversaria, Ms. (a. 1233.)
Lalande. (a. 1738.)
Lambecius.
Lampe, historia Ecclesiae Reformatae.
Lasicius, de ingressu Polonorum in Va-
lachi am cum Bogdan° Vaivoda.
Laszki Hieronym Arcana historia le-
gationis. (a. 1528.)
Lazius Wolfg. de Republ. Romana.
Lebrecht. (a. 1690.)
M.
Macrii Annales Flandrici.
Madacsi , Collctio Diplomatica. (a.
1455.)
Madius. (a. 1290.)
Malaxus Eman. Hist. Ecclesiae spud
Crusium in Turco-Graecia.
Manasses Const. (a. 378.)
Manifestum Status Evangelici, 1616.
inter Ms. Ioannis Szalardi in bibl.
Universitatis Hung. Pestini. (a.1616.)
Marianus Scotus, Chronicon. (a. 504.)
Marius Mercator, , in Appendice ad
contradictionem Anath. (a. 389.)
Massa Simon, Ms.
Mathias Rex Epistolae.
N.
Nadanyi. (a. 1059.)
Natalis Comes, Historia sui temporis.
Neugebauer, Hist. Poloniae.
Neuport, de Ritibus Romanonum.
Nicephorus S. Brev. hist. (a. 618.)
www.dacoromanica.ro
Ko a chich. (a. 1448.)
Kiiktillö, Ioan. de.
Kultsar, Scriptor Novorum Hungariae,
editor Anonymi Carolinensis.
Kuszewich,
Lengnichius , Ins Publicum Poloniae.
Leo Grammaticus, Chronographia.
Leo 1, papa, Epist.
Le Quien, Oriens Christianus.
Leunclavius, Historia Tunica.
Lubienski, de Motu Civili in Polonia.
Luca, de, Ignatius, Geographia Bu-
covinae.
Lucius Dalmata, de Regno Croatiae
et Dalmatiae.
Luitprandus. (a. 927.)
Mellen. (a. 1439.)
Menander. (a. 582.)
Monembasius Dorotheus, Synopsis His-
toriarum. (a. 1541.)
Menologium Pasilianum. (a. 372.)
Michovius.
Mignot, Histoire de l'Empire Ottom.
Miko Ferencz, Ms. Chronica. (a. 1595.)
Miles.
Miron Costinu. Ms.
Montfaucon, Palaeographia.
Moren, Dictionarium.
Mureus Albertus, Notitia arehiepisco-
patuum. (a. 1610.)
Niger, apudBruzen in Geograph.
Nolanus S. Paulinus in Promemptico
ad S. Nicetam in Daciam reverten-
tem. (a. 397.)
Notitia utriusque Imperil. (a. 340.)

o.
Okolski, Orbis Polonus.
Olahus Nicolaus.
Orichovius Stanisl. Annales.
Orosius Paulus.
P.
Pachymer.
Pagius. (a. 499.)
Palajotta apud Frank. (a. 1659.)
Palatius, Aquila Austriaca.
Palladius, in Dialogo de. vita S. Jo.
Chrysostomi. (a. 400.)
Palma, Notitia rer. hung,
Papebrochius Daniel, Acta SS.
Paralipomena rerum memorabilium e-
dita ad calcem abbatis Urspergen-
sis. (a. 1444.)
Parschitius. (a. 1059, 1244.)
Paschale Chronicon. (a. 469)
Patavius.
Paulinus S. vide Nolanus.
Pauli V. jussu edita Collectio Conci-
liorum.
a S. Paulo, Geographia Sacra. (a.458.)
Paulus a Paulo. (a. 1320.)
Paulus , de gestis Longobardorum. (a.
392.)
Pejachevich, Histor. Serviae.
Perschitius. vide Parschitius.
Peterfius, Conc. Hung. (a. 1285.)
Petho Gergely. (a. 1343.)
Petricius , historia rernm in Polonia
gestarum.
Petrus a Natalibus. (a. 372.)
Petrus patricius et magister, de Lega-
tionibus.
R.
Radvan , Joannes de, Collectio diplo-
matica. (a. 1464.)
Rakotzi, Mémoires.
Idem, Révolutions de la Hongrie.
Ranzanus. (a. 1235.)
Raynaldus.
Regestrum anno 10. Litt. Apost. Inno-
centii IV. Epist. (a. 1253.)
www.dacoromanica.ro
132
Ortelius.
Ortus et progressus variarum in Dacia
gentiura.
Ossolinski , Codex Ms.
Peutingeriana Tabula.
Peysonnel.
Piasecius, Chronic. gestorum in Europa
singularium.
Pistorius. (a. 1115.)
Plinius.
Podestà, Annales turcici. (a 1390.)
Podlusanyi. (a. 1428.)
Pollianus Trebellius.
Poloniae, de Statu, Author.
Porphyrogenita Const. vide Constan-
tinus Porphyrogenita.
Possinus Petrus, in Ind. Chron.Pachy-
meriano.
Pray, Annales Hunnorum etc.
Idem, Specimen Hyerarchiae.
Priscus Rhetor, in excerptis de Lega-
tionibus , et Hist. Goth.
Privati, nuovo dizionario scientific°.
Procopius de Aedificiis.
Idem de bello vandalico.
Procopius Demetrius , liber de Grae-
cis eruditis. (a. 1719.)
Ptolemaeus Claudius, Opus geographi-
cum. (a. 903.)
Puffendorf, Introductio ad historiam
Europae.
Bela toriae Statutoriae. vide Balk et
Drag.
Replica Valachorum data Commissioni
de anno 1753.
Reichersdorfer. Transilvania.
Idem, Chorographia Moldaviae.
Reiskius , in Appendice Chronici tur-
cici. (a. 1620.)
Reva, de, Petrus.
 133

Revitzki, Diarium de Rakotzi, Ms. (a. Rossius, in Appendice Chronici turcici.

1708.) Ruffinus. (a 363.)
Rink, Leben Leopold des Grossen. Rufus Sextus.
Ritius. (a. 1283.) Ruinart Theodoricus. vide Acta Sancto-
Rogerius. MM.

S.
Sagredo , Memorie istoriche de' mo- Sozomenus.
narchi ottomani. Spondanus.
Salius Io. Doctor, in Michnae epita- Spontoni.
phio. Stephanus, Geographia.(a. 702-4.)
Salmon, Storia. (a. 1686.) Stiltingus Io. (a. 372.)
Sambucus. (a. 1490.) Strikovski, edit. Königsberg.
Sarnicius, Annales Polonici. Stritter.
Schaeseus. Suidas.
Schirach, Leben Carls VI. Sulzer.
Schlötzer, Weltgeschichte. Sussa de Smotrissio. (a.1627.)
Schönleben , Historia Carnioliae. Svetonius.
Schwandtner, Scriptores rer. hung. Syncellus Georgius. (a. 251.)
Scylitzes. Syropulus, Historia Concilii Florentini.
Seivert, in Notis ad aurariam Kölese- Szakadati, Ms. in bibliotheca Volcatm
rianam. (a.1701.) Despre Szakadati vedi Sincai
Sigebertus, Chronicon. a. 1738.
Sigler. Szalardi Ianos, Siralmas magyar Kro-
Sigonius. nika.
Simeon magister et logoth. Idem Ms. in bibl. Pesth. (a. 1616.)
Sincai, Collectio Annalium Daco-Roma- Szechenyi Diplomat. (a. 1243.)
norum. (a. 1230. 1467. 1599. 1711 ) Szegedi, Tripart. Hung.
Idem Istori'a Romaniloru. (a. 105, cf. Székely, Ms. Dipl. (a. 1385.)
103. 117. 167.) Szentivdnyi, Dissert. (a. 1095.)
Socrates. Szeredai Ant. de Episcopis Transilva-
Soiterusi (a. 1529.) niae.
Solerius lo. Baptista. (a. 362.) Szindi, Ms. apud AnonymumCarolinen-
Sommer, Vita Despotae. sem. (a.1599).
Sommerberg. (a. 1474.) Szirmai Ant. Topographia Comitatus
Soranzus Laz. in Ottoman°. Zemplin.

T.
Tacitus, vita Iulii Agricolae. Thuroczius.
Taube. (a. 1738). Timon, Epitome.
Tertullianus, adversus Iudaeos. Topeltinus.
Theodoretus. (a. 376.) Trebellius Pollio.
Theodosii ¡ex. . Tripartitum hung.
Theophanes S., Chron. Tritemius, Annales Hirsaugienses.
Theophilactus. Troester.
Thomas Spalatensis. (a. 1204.) Tubero.
Thuanus. Turciae, de Statu, Author.

www.dacoromanica.ro
 134

Uder, in Prolusione. (a. 1620.) Ursatus Sertorius, de not Romanorum.

Urechia Vornicus, Ms.

Vaguer Carolus, Dissertatio de Cuma- Verböczi. vide Tripartitum.

nia. Ms.
Idem, Ms. (a. 1518.)
Vaguer, hist Iosephi I.
Vaissete, Geographia historica, eccle-
siastica et civil. (a. 1612.)
Waldingus Lucas, Annales Minorum.
(a. 1370.)
Walther, Vita Michaelis Principis.
Vanderbech, Apologia. (a. 1719.)
Vapovius Bernardus, in fragm. (a.1509.)
Varlamu mitropolitulu. vide Barlaam.
Varonius, in fragm. (?) (a. 1519.)
Vaticanum Archivum. vide Archivum.
Verancius.
Weltgeschichte, Allgemeine. (a. 1650.)
Wessemberg, Gesta Vladislai IV.
Victor Aurelius. vide Aurelius.
Viennensis Nunciaturae , Codex Ms.
(a. 1584.)
Windisch, Geschichte von Ungarn.
Wolf Andr. historia Moldaviae.
Volksbuch ftir Biirger und Landleute.
(a. 1648.)
Vopiscus Flavius.
Vossius Gerardus Jo. Epitome histo-
riae universae. (a. 1446.)
Vulcan, familiae, Genealogia. (a. 1679.)

Z.
Zaluski, Epistolae. Zermegi. (a. 1526.)
Zamoscius, A nalect. Dacic. Zonora.
Zavodski, apud Katona. Zosimus.
Zay, apud Engel.

XIII.

QUINET DESPRE SINCAI.

Vedi ; Les Roumains, in Oeuvres complates de Edgar Quince. Paris 1857.

Où était, il y a quelques années à peine, l'histoire des provinces danubien-

nes ? Dans quelles chroniques, dans quelles chartes la retrouver ? Sitôt que
l'on .faisait ces questions, on touchait à toutes les plaies de ces provinces,
car on rencontrait une personnalité nationale, un peuple, qu'il était impossible
de nier. A travers les chroniques polonaises, hongroises, russes, byzantines
turques, on dém6lait la trace des Roumains comme on peut suivre le cours
du Rhône, mAme quand il s'est perdu dans le lac de Genève; mais les monu-
ments indigènes, nationaux, qui déposaient de la vie de ce peuple, vous échap-

www.dacoromanica.ro
 135

paient presque entièrement. Chez tons les autres, les historiens modernes
s'appuient sur des chroniques, les chroniques sur des chartes, des diplômes,
des pikes authentiques, témoins irrécusables des événements qu'on raconte.
Id, rien de semblable. C'est une nation dont les titres, archives, diplômes,
chroniques, ont été dispersés, détruits ou voids par ses envahisseurs. Sil
existait quelque trace des titres de cette nation, il faliait les découvrir partout
ailleurs que chez elle, dans les archives de Moscou, de Lemberg, de Constan-
tinople, de Vienne. Quant à son histoire proprement dite, ses ennemis seuls
l'avaient écrite jusqu'ici. Elle se trouvait par lambeaux dans les historiens po-
lonais, hongrois, autrichiens, mosciyvites, musulmans, chez lesquels on devait
la retueillir à, grand'peine, ddfigurée au milieu des pi:éventions, des ressenti-
ments, des haines que chaque nation rapporte de la lutte et qu'elle transmet
à ses écrivains. C'était le corps du lévite mis en pikes et partagé entre tous
les voisins. Ne demandez pas après cela où en était la critique historique en
Roumanie, et s'il était aisé de fonder des conclusions solides sur ce sable
mouvant. La série des règnes n'étant pas méme fixée, c'était le point où, de
l'aveu de tons, la barbarie était le plus visible.
Sans monument, sans rien qui marque la différence des Ages, que pent de-
venir l'impression du passé chez un peuple égaré à travers les- temps comme
au milieu d'une steppe ? Les figures des voivodes Alexandre le Bon, Mircea,
Etienne le Grand, Basile le Loup, Michel le Brave., ébauchées sous les por-
ches des églises, à demi effacées, par les orages, sont les seuls témoins de
l'histoire dans un pays où les déprédateurs n'ont pas mgme laissé de ruines ;
le sentiment d'une lude à outrance, d'une adversité sans trêve, un grand inconnu
que Pon sait avoir été plein d'angoisses et de douleurs, voilà ce qui se ré-
Ole dans l'accent résigné des chants nationaux des Roumains. Ces doThas, qui
se prolongeot en expirant dans les ondulations des plaines, n'ont presque
plus de rhythme, comme si rime était brisée. Au milieu de ce mystère, on
dirait que la nature attristée garde settle, à la place de l'homme, la conscience
des choses passées. C'est là, il me semble, ce qui se retrouve dans la pike
suivante que je traduis du plus ancien des pates de nos jours 1. 11 faudrait
y ajouter l'horizon du dhamp de bataille de Vale-Albe et les sons de la mu-
sette d'un berger qui alternent avec le gazouillement d'un ruisseau à travers
la plaine blanchie par les ossements des compagnons d'Etienne.
LE BERGER. (Vail& blanche , blanche valide, petit ruisseau des montagnes,
pourquoi, en passant près do ma colline, que le ciel soit pur ou chargé d'orages,
exhales-tu un si triste soupir ? Ta rive est verdoyante , couronnée de mille
fleurs ; ton onde, purifiée au menu gravier de la source, désaltère l'oiseau et
mon troupeau.,

George Asaky.

www.dacoromanica.ro
 136

LE RUISSEAll 'Mon onde est limpide, ton troupeau s'y abreuve aujourd'hui,
ainsi que cet oistau qui s'envole; mais , hélas I autrefois elle abreuvait les
troupeaux de i Orient, qui &Merit campés ici, lorsque le saint guerrier Etienne
combAttait pour son pays, lorsqu'en un jour Waste le fer aigu moissonna
boyards, guerriers, bergers, villageois. Depuis ce temps, mou onde se lamente
toujours ; éternellement soupire, car elle a coulé ni6lée au noble sang
versé par les Roumains; leurs os bien longtemps ont parsemé ces champs. Et
quand je songe à ce jour de tempête, je soupire; le frémissement de la
forèt se m6le à mes sanglots, car il n'y a plus de braves aujourd'hui pareils
à ceux qui ont succombé. Leurs travaui et leur gloire, les Ruumains les oublient
maintenaut. C'est pourquoi, petit berger. chante pour réveiller lours pensées,
et que ton chant leur dise ce qu'ils furent autrefois, ce qu'ils sont aujourd'huilp
Voilà, en général, sous quelle forme se présentait à l'esprit l'histoire des
pro-Ances danubiennes, quand un livre a tout changé. Les Chroniques des
lioumains, par Sincaï 1, ont mis soudainement l'ordre où était le chaos. L'homme
qui a pu produire si vite un si grand changement raérite bien de fixer un
moment les regards.
Sincaï, que j'appellerais volontiers le Muratori des Roumains , né en 1753
dans un ville:te de Transylvanie, mort obscurément en 1820, a consacré sa lon-
gue vie à une seule pensée : écrire l'histoire de la race roumaine, en recher-
cher, en rassembler partout les documents épars, élever ainsi à une race
d'hommes un monument indestructible qui portat les caractères de la certitude
et de la science moderne. Souvent persécuté, mAme emprisonné, rien ne le
détourne de son oeuvre. En 1808, il commence à la pliblier. Un obstacle
invincible, facile à prévoir, l'arr6te; l'Autriche ne pouvait tolérer la publi-
cation d'un ouvrage où brillaient d'une lumière si vraie les titres tradition-
nels de ceux-là m6mes qu'elle tenait sous le joug. Le censeur écrivit en merge
du manuscrit aL'ouvrage mérite le feu, et l'auteur la potence; opus igne,
auctor patibulo dignus.) Cet arrAt n'empécha pas l'écrivain de persévérer. Soit
misère, soit nécessité de se dérober, ses biographes le montrent portant lui-
méme de lieu en lieu dans une besace, son ouvrage proscrit, qui s'augmen-
tait inc'essamment des découvertes qu'il faisaft dans les archives publiques et
privées. 11 porta ainsi en secret son fardeau (et c'était, vrai dire, la meil-
leure fortune de son peuple) jusqu'à son dernier jour. L'interdiction qui avait
arr6té l'auteur vivant le poursuivit mort, et c'est aujourd'hui seulement, après
un demi-siècle, que le gouvernement de Moldavie, bien inspiré pat le prince
régnant Gregoire Ghyka, a pu enfin publier, avec un applaudissement unanime,
l'ouvrage de Sincia. Ce monument vient à la lumière au moment m8me

' Chroniia Ramaniloru, 3 vol: in-4°, Jassy, 1853. Des remelts de chroniques moldaves et
valaques ont été publids dans ces dernières anudes à Iassy et à Bucharest.

www.dacoromanica.ro
 137

le procès des Roumains étant devant le juge, ils lvaient le plus besoin d'un
témoignage authentique.
Quel tst le caractère du livre de Sincaï? On s'abuserait assurément si d'a-
près le titre, Chroniques des Boumains, on y cherehait la naïveté jointe à la
crédulité qui fait le fond de nos chroniqueurs. Il ue paralt pas qu'à aucune
époque de leur histoire, les Roumains aient eu le tempérament de renfance ;
loin de là, un esprit de critique prématuré se retrouve chez leurs écrivains
les plus anciens. Cela est vrai surtout de Sincaï, qui est avant tout par la
maturité, par le grand sens, un homme du dix-neuvième siècle. Les qualités
les plus rares dans son pays et les plus nécessaires, il les possède : un es-
prit de règle, de méthode, d'investigation patiente ; un discernement admira-
ble dans les grandes comme dans les petites choses ; l'art de porter rordre, la
lumière dans le chaos le plus embrouillé qui fut jamais; nul désir de reffet,
de réclat; mais un besoin excessif de la vérité démontrée, et tout cela dans
un langage ingénu, original, brusque, vif, populaire, plein de verdeur et d'une
simplicité presque rustique.
Depuis les temps de Décébale jusqu'en 1739, récrivain roumain reprend,
raconte, discute chaque année en particulier ; il renoue incessamment le fil
de la vie nationale, toujours près de se rompre. Chemin faisant, il met aux
prises les historiens pblonais, hongrois, russes, turcs; il les contraint de ren-
dre jour par jour à la race roumaine le témoignage gulls ont essayé d'éluder.
Où ils n'ont été qu'incomplets, il les achève les uns par les autres. Où ils out
sciemment faussé la vérité, il la leur arrache avec éclat, et il reprend ainsi sur
eux tons les dépouilles nationales. Sous cette critique toujours en haleine
vous voyez les discordes profondes des peuples voisins survivre dans leurs
historiens après que ces peuples eux- mêmes se sont réconciliés ou ont été
obligés de faire silence, et la discussion ainsi agrandie n'est guère moins vi-
vante que le récit des événements eux-mêmes. Au milieu de trois ou quatre
races ennemies, l'historien conquiert année par année, jour par jour, la vérité
historique, comme un champ de bataille. Dans aucun livre, on ne peut voir,
j'imagine, avec plus d'évidence, comment ces diverses races, en se blessant,
se désarmant l'une l'autre, se préparaient à tomber mutilées et sanglantes dans
les mains de l'Autriche. Que l'auteur, au milieu de cette mêlée, n'ait ja-
mais été entralné par sa religion pour ses pauvres .Rounia it des représail-
les contre ses adversaires de Pologne, de Hongrie, de Russie, qui pourrait
l'affirmer? ll est seulement constant que par dessus tout il cherche la lu-
mière, que, loin de taire les traditions, les systèmes opposés, il les étale avec
complaisance ; qu'il laisse amplement la parole h l'ennemi; qu'aucun livre n'est
plus nourri de documents officiels, d'actes, de lettres, de diplômes, de traités,
de monuments authentiques; que de tous côtés sont réunis les éléments di-
vers de la certitude. Le lecteur seul est chargé de porter le jugement, mé-

www.dacoromanica.ro
 138

thode qui place l'auteur au rang des créateurs de la grande école historique
du dix-neuviéme siècle. Si l'on considère qu'il a été conduit A. cette savante
méthode de 1790 a 1808, c'est-à-dire dans un temps oft aucun des travaux
de la critique contemporaine n'avait encore paru, et lorsqu'un esprit tout dif-
férent régnait dans l'histoire, l'admiration s'ajoutera it la surprise ; il vous sem-
blera peut-étre que de pareila travaux n'ont pu être achevés sans quelque des-
sein de la Providence sur le peuple pour lequel ils out été entrepris, Et ce
n'est la qu'une partie de l'oeuvre de Sincaï; car il avait joint it son ouvrage
ce qu'il appelait la moelle des historiens, trente volumes recueillis 0 et la
de chroniques. de pikes officielles, de documents dont il avait commenté le
texte, et qui étaient comme le fondement et la source de son vaste récit. Il
avait fait pour la Roumanie ce que Muratori a fait pour l'Italie, les bénédic-
tins pour la France, et ce qui manque encore a plus d'une nation orgueilleuse
de son passé et de son présent. Qu'est devenue cette immense collection?
Quelle main l'a soustraite a tous les yeux ? quel est celui qui a intérêt A ce
que Je trésor de toute une race d'hommes soit perdu pour l'histoire, c'est-à-
dire pour la civilisation ? Ce n'est pas ici le lieu de le rechercher ; il suffira
de dire que l'on s'est trompé, si l'on a voulu enlever a une race d'hommes
avec ses titres sa place au soleil. Dans ce cas, c'est l'ouvrage méme de Sin-
cal qu'il fallait supprimer. Tel qu'il est, il vivra dans sa construction massive
et, taut qu'il subsistera, ce sera une base inébranlable sur laquélle peut
s'asseoir sans crainte la société roumaine.

XIV.

DIARIELE ROMANE

despre siedintea publica a societatei academice romeine din 14 Septemvre 1869.

a) MON/TOROLII orrIciALB No. 203 dice:

Eri, Duminica, Societatea Academica a tinutu o siedintia publica. Erá o a-

deverata fericire a vedé adunati la. unu locu pe veteranii literaturei române.
Unu publicu numerosu intiesá téte locurile si tribunele din sal'a Senatului.
Tribun'a dameloru inca erti, puna de unu frumosu buchetu.
Din membrii societhtii eran presenti: D-nii I. Heliade Radulescu, M. Cogal-
niceanu, A. T. Laurianu, Hodosiu, Massimu, N. Ionescu, G. Baritiu, Babesiu,
Caragiani, G. Sion, Romanu, Papiu Ilarianu.
La 12 ore, D. Heliade, presiedintele societatii, a deschisu siedinti'a.
.D. Laurianu, secretarulu generalu, a cititu raportulu despre lucarilé socie-

www.dacoromanica.ro
 139

thtii in acésta sessiune. Scirile calla mai imbucuratárie pentru Romani. Dictio-
nariulu limbei nóstre in lucrare, si unu adeveratu monumentu literariul Cuvin-
tale din Vote pArtile locuite do Romani, pina chiaru si din Macedoni'a de ande
D. Caragiani a cullessu mai multe mii. Apoi grammatic'a de canoniculu T. Ci-
pariu, tiparita mai multa de jumetate I
La ordinea dillei erd si tinerea discursului de receptiune allu D-lui Papiu
Ilarianu. Pentru cei-alti membri, D-nii M. Cogalniceanu si G. Sion, s'au ama-
nata in sessiunea viitória. Felicithmu societatea pentru admitterea acestoru
sommithti. Sunt barbati despre cari totu-d'aun'a se póte dice cu noutate cu-
vintele esprimate asupr'a lui Mollière in academi'a francesa: lipsiá nimicu
gloriei sélle, déra lipsid academiei, neavhdu-lu in sinulu seu.t
Discursulu D-lui Papiu a fostu asupr'a lui Georgiu Sincai, parintele istoriei
Romaniloru. l'Ara téma ca vomu fi accusati de essageratiune, sustinemu ca D.
Papiu ne-a datu unu adeveratu .capu d'opera de arta si sciintia. Pentru total's
óra publiculu a auditu unu discursu academicu atatu de isbutitu.
Autorulu, in discursulu sea, a probatu o profunda cunnoscintia de legile mer-
sului umanithtii, si in acellasi timpu impartialitatea senina a spiritului care
plutesce peste pulberea prejudicieloru si a egoismului nationale.
Inainte d'a face biografi'a lui Georgiu Sincai, D. Papiu a descrissu, ca calla
mai vii culori. stórse din documente, epoc'a in care a vietiuitu Sincaioi ad-
sta epoca, dice oratorulu, testa epoc'a revolutiunei francese a chrei o-
tpera marétia erá, reservata, el totu ce e mare, gintei latine, pentru ca ei Ju-
.piter a destinatu imperiulu lumei, imperium sine fine.,
Intr'unu alta loca oratorulu dice :
tPre dud(' revolutiunea cea mare, la Appusu, resturná, sistem'a millennaria
ta trecutului, si proclamá, principiela liberatii si egaliatii omenesci, in Austri'a
.si mai allessu in Ungari'a si in Transilvani'a, dupa mórtea lui Iosifu, reformele
«calla cadiute alle acestuia provocassera o reactiune incordata, aristocratica si
tfeodale. Ungurii, natiune aristocratica, care in nici unu casu nu puted simpatizá,
'ca o revolutiune democratica, cereau cu inviersiunare restabilirea constitutiunei
tloru feodali ce erd se o sferme de totu Iosifu imperatu. In tóta Ungarfa si
a Transilvani'a nu se ivl intre Unguri unu sioguru apostolu allu dreptului egale,
'dice Ungurulu Kövari. Revolutiunea francese, constata acestu Unguru, nu gassl
esimpathfi deciitu 'la Românii Transilvaniei. Acestia, petrunsi de principiele lui
dosifu si alle revolutumei, se presinta la a. 1791 inaintea imperatului si a dietei
«din Clusiu cu acellu faimosu si pururea, neuitatu acta allu natiunei romane,
tprin care pretindu restabilirea Romaniloru, vechiloru coloni ai lui Traianu, in
gusulu tutulor drepturiloru nationali, de potriva ca celle-alte natiuni alle tierrei,
tinvocandu, ei singari in Resaritulu Europei, drepturile omului si alle ceta-
ttianululi pura et simplicia tuns hominis, tuns civis jura.)
Actulu acest-a fusse respinsu ca puteri unite de Unguri si Nemti. Déra- se

www.dacoromanica.ro
 140

afila unu Romanu care 'Iu appera si-lu sustina ca energía: acellu Romanu este
Georgiu Sincai, càrùia domnulu Papiu, cu discursulu seu, i-a inchina tu priné-
sale recunnoacintiei Romaniloru.
Dupa acéea domnulu Papiu arrunca ochirile petrundietorie alle geniului peste
téte *tilo locuite de Români. Ne arrátta falang'a apostoliloru cari propagan in
Resaritulu latinu printipiele santo cari fremAntau Appusulu latinu. Trece pe
d'inaintea néstra umbrele martiriloru si apostoliloru de peste Carpati, umbrele
savantiloru din Macedoni'a si umbrele luptatoriloru reinvierei sentimentului
nationalu din Romanfa.
D-lu G. Baritiu a respunsu la discursulu D-lui Papiu, prin cuvinte pline de
sentimentu, sciintia si elocintia.
PubliCulu a mauifestatu, prin celle mai vii urari, recunnoscinti'a sea Socie-
tatei Academice pentru zelulu si intelliginti'a ce a desvoltatu cá, se implinésca o
missiune atatu de malta si in fructulu careia este germinulu unitatei Romano
prin limba.

Tota asta-felu vorbesce si Le Moniteur Roumain care:publici in traducere francesa o buna

parte din discursnlu D-lui Papiu.

b) Taerntu No 57 dice:
Eri s'a tinutu in edificiulu Universitatii prim'a siedintia publica din acestu
annu a Academiei Romano.
D. A. Papiu Ilarianu a cititu discursulu seu de receptiune la care i-a res-
punsu D. G. Baritiu.
AnAndoui au vorbitu despre Sincai sublimulu Prometeu allu némului ro-
manescu, sufferindu de buna-voia téta furi'a unui martiriu de o viétia intréga,
fiindu-ca indrasnisse nenorocitulu a rapf pentru fratii sei, in midi-loculu cal-
&llora nationalitatii astre, fulgerulu lui Joue : Istorra Romanismului 1...
A descrie inspirat'a elocintia a ambiloru oratori in acésta di de lumina, fu-
rata din atmosfer'a negur6sa a actualitatii, ar fi a cantarf cu o mana G.osso-
lana nemarginitulu entusiasmu allu ascultatoriloru: peste putintial
Lacrime de induiosiare curgeau pe feçiele Romaniloru: umbr'a divinului cer-
sitoru, cu desagii pe umeru, cu chronic'a in sacu, cu o natiune intr'o carpa,
rateciá, printre noi, stralucindu-i sdrentiele, cd tunic'a lui Christu pe muntele
Taboruluil

www.dacoromanica.ro
 141

c) mum No. 58 mai adduce unu articlu subscrissu de D. Missail, din care estragemu ur-
matáriele:
A.POTEOS'A LUI SINCAI
discursulu de receptiune allu D-Iui A. Papiu Ilarianu
si respunsulu Georgiu Baritiu
in siedinti'a publica a societatei acaderntce din 14 Septemvre 1869, in diu'a
Crucei.
Dar ! fratilorn Romlni, marl barbati an essita Wahl)
vol &noon() de Carpati, si de &cello att venitn si in zidu-
rile n6stre derepanate, si s'an man s'arrance sernintiele
nationalitatei intermit parnSatu nelacratu...
Cetiti , tinezilorn , pe Pauln Iorgovici, Petra Maier, ,
Tichindeal, SINCAI, si yeti invetik intr'insii si limb's vó-
stra, si ceea ce an fostn most' vostri, si ceea co vett pu -
té 11, de veti urm invetiatnrelorn
ION BELIADE R.

Conforma programei, Presiedintele Societatei deschide siedinti'a. Unu

publicu numerosa si fórte allessu, represintindu ambele sexe si tóte classele so-
ciale, ara deosebire, ample tóte bancele, galeriele, tribunele si parterulu aces-
tui sanctuaru, unde natiunea de multu doria, a vedé concentrati pe veteranii
literaturei române. Na lipsiau de citu D-nii Ministri. Cu deosebire s'a semna-
latu lips'a D-lui Ministru allu Culteloru si ulnstructiunei Publice,, carele, se
vede, Spre a puté allege o scusa, n'a sciutu cumu se-si gasésca mai curr6ndu
o tréba óre-care. Bathdu in sita si in ovate, a si gasita ce-va: solemnitatea
distributiunei medalieloru si a premieloru de la scól'a de belle arte, solem-
nitate, pe care ne mitinau pentru ce a gramadit'o totu pe Duminica, cindu
deja era annunciate officialu si de multu solemnitatea de la Academia!!!
Secretarulu generala allu societatei, D. A. T. Laurianu, face o succinta dare
de gala despre lucrkile Societatei din acésta sessiune.
Dupa acést-a, recipiendarulu, D. A. P. Ilarianu, se suie la tribuna. Publi-
culu, attrassu si prin insenanetatea materiei, si prin greutatea oratorului, se
agglomerédia si ascépta cu nerabdare incéperea.
O vóce simpatica, curate cd cristelulu cellu mai limpede; unu limbagiu verde
si curatu ronanescu ; o dictiune elegante ; espressiuni de sentimente demne
a desceptd Vine si pre cellu mai ameirtitu Romhu ; au tinutu pre acestu pu-
blicu intelligente si bine-dispusu, spAndiuratu de buzele oratorelui (Mae óre in
capetu. Nimine nu s'a caitu de adénc'a attentiune ce a data eruditului ace-
demicianu. Toti l'au applaudatu din Vita inim'a; toti ara fi doritu se-lu as-
culte si éra se-lu mai asculte. Nu toti vorbitorii au acésta fericire ; inse D.
Papiu n'a abusatu de ea...
Este o santa datorfa pentru unu diaru, ce 'Arta numele divului Traianu,

www.dacoromanica.ro
 142

a face lectoriloru sei o dare de s6ma cau mai intinsa, eh/u mai 'correcta, chtu
mai rominésca mai Anttliu de tóte, despre acestu discursu, in pare coloni'a lui
Traianu si apostolii latinithtii, cadiuti jertfa inaltei loru solfe., occupa loculu
de la inceputu pina la finitu. Inse ce vreti? Ce se mentionhmu ? Ce se las-
shmu ? Totu e de spusti. Nimicu nu e de lassatu. Si ori-ditu s'ar silf cine-va
a estrago, ori-citu ar vré a cullege numai frum6sele flori si idei, de cari este
presaratu discursulu acest-a importantissimu, carele, dupa ide'a nóstra, si-a do-
brindan imniediatulu loca dupa Chronica., nu va isbutf, ca-ci de nu va dá
totulu, va strici. De asta-di inainte, introductiunea la Chronic'a lui Sincai, pa-
rintele istoriei române, nu va fi de catu eminentulu acestu discursu allu D-lui
Papiu. Meritulu acest-a na i-lu voru puté rapf nici chiaru neamicii sei. Ace-
easi perseverantia, aceeasi regularitate, acellasi spiritu. de metodu, aceeasi in-
tiellegere demna de admirare in lucrurile celle mari, aceeasi arta, rinduélla si
lamina, veti gasf in biógrafa cá, si in istoriografu. Unulu pe altulu se compli-
nescu...
Frumosu, maretiu si bine allessu sujetu
'Mi destupam urechile si 'mi agintiam mintea la celle ce audiam, si numai
la acellea, eh se nu-mi scape nimicu, si totusi multe mi-au scapatu.
Este o traditiune in poporulu nostru, cu deosebite in cellu bessarabianu,
careia datorimu pastrarea intre noi a memoriei classicului Ovidiu. Ea spune,
ca a venitu, de multu, despre Tibrü, unu omu estra-ordinaru, carele m'eh dul-
céti'a unui copillu si bunetatea unui parinte ; carele suspinl fhra incetare si
vorbiA cite odata singuru,; dar ca, de indata ce adressa cuv6ntulu cui-va ,
pareA ea curge miere si lapte din gur'a lui.
Miere si elapte au fostu si voru fi pentru Romini cuvinte cá, alle D-lui
Papiu despre Sincai 1
Nascerea lui Sincai (28 Februariu 1754), evenimentu advenitu tocmai unu
seculu inaintea essirei la lumina a anualeloru selle, ceea ce nimeni pina la
D. Papiu n'a observatu; originea lui cea nobile, mostenésca si curatu ro-
minésca ; studiele lui Sincai ; scólele in cari le-a facutu; geniulu
lui; stradaniele si nesuintiele ce a pusu in Rom'a si pe aiurea, in aduna-
rea si cautarea pretióseloru documente ce au servitu de base trainicului mo-
numentu, ce a redicatu natiunei selle pe bas'a sciintiei poderne ; bibliote-
cele europene ce a cercetatu ; puternicele cunnoscintie si protectiuni, cu cari
s'a ajutatu la scopulu seu in etern'a cetate ; operele ce publich si occupatiunile
lui in Vienn'a literatorii celebri, cu cari a fostu in relatiune ; inaltele
functiuni ce a occupatu, si folósele ce au trassu romhuismulu si scólele nationale
d'ad ; starea sociale, politica si intellectuale a Europei in genere si a Ro-
manismului in particularu, de prin timpulu essirei pe scena a lui Sincai ; suffe-
rintiele némului seu ; partea ce luà ella la conlucrarea petitiunei de drepturi,
ce Rombli Ardeleni au indreptat'o imperatorelui si dietei tierrei in 1791: sin-

www.dacoromanica.ro
 multi actu in Oriintele Europei, in care se simte influenti'a ideeloru revolu-
tiunei francese ; actu , in care se inv6ca drepturile omului si alle eetatianului ;
persecutiunile, a caroru çinta fù de'ndata ce neamicii romanismului vediura
apriatu ce 'Ate Sincai; asilulu ce affla, in dillele de restrisce, la amicii set:
comitele Vass de Tiég'a, Episcopii Darabant si Vulcanu; cartile ce a com-
pusu séu tiparitu, afara de Chronica ; publicatiunile , la cari a collaboratu
cu alti barbati insemnati ai némului romanescu, contimpurani ; peregrinagiele
salle din loca in locu, ca desagii sei in spinare , desagi in cart purti sufile-
tulu gintei salle, cartea némului : istorisa. pe care numai lui i-o datorimu ;
principiele sociale, politice, morale, religiöse-liberale , nationale si ortodoxe,
alle marelui martiru ; ur'a lui de jesuiti... ssciindu,, dice ella, foam-
vurile popesei, , mai allessu alle catoliciloru ; fanatismulu lui pentru unirea
,poporului romanescu intregu, ; rellele separatismului si alle imparechià
riloru din nauntru ; bucuri'a, ce au avutu si au strainii , candu au vediutu
si vedu pre Romani sfasiancluse ei in de ei ; perfidi'a , lacomi'a si pericolele
fanariotismului ; absurdele pretensiuni alle G-reciloru d'a se numi ei Romani
si d'a se di ei de moscenitori ai imperiului din Oriente, pe candu Sincai a
doveditu, ca acésta mbscenire se cuvine Romaniloru dupa dreptulu sangelui,
fiindu ei urmasii acelloru ce au fundatu imperiulu sil'austapanitu sute de anni ;
meritulu istoricu si pretiulu literariu allu ostenelliloru enemuritorului Ar-
,delénu,, curt dice unu biografu allu seu de la 1855, D. I....0 ; ,firea
cea malta, prin care se umplu de suffletésca mandria faptele vietiei cei vir-
tu6se a scriitorului ; valurile prin midi-loculu carora Sincai 'si dusse ca
sine pina la mormèntu gener6sele sélle nesuintie nationale ; ascunsele co-
mori de invetiaturi morale , religiése , nationale , curatu latine , curatu roma-
nesci, ce scipera mai de pre töte feçiele acestei Chronice ; causele, pentru
care Sincai n'a ajunsu ca sevérsirea operei pina in dillele salle, dupa cama 'si
propusesse; firea cea resfaçiata, veselfa, rabdarea, glumele si mandrfa latina
a lui Sincai ; perpetuele lui occupatiuni si cugete .pentru desceptarea, real-
tiarea morale si nationale a poporului romanu , a némului nostru celluf ro-
manescu intregu, , dupre cumu dice ellu la pag. 135-136 a tomului II allu
Chronicei : töte aceste fase si evenimente grave si otaritére au trecutu ci a-
vidom'a pe dinaintea ochiloru nostri ..
Auditoriulu se simtii transportatu ca imaginatiunea in timpii vietiuirei lui
Sincai I
Este cu putintia Ore a vorbi intr'o simpla dare de séma pe largu despré
fie-care din aceste fapte?
Asupr'a datei mértei si a locului in care a inchisu ochii corporali acellu ce
deschisu ochii sufffetesci a diece milliéne de Romani, pina acumu doui-trei
anui planá, o absoluta nesciintia. Sincai a sufferitu pina la ultimulu momentu
rigorile unei vietie ingrate, care se scie ca este partea cellora ce ci Sincai

www.dacoromanica.ro
 144

luminandu altora, se consuma pre clAnsii. Dar cumu a muritu? Murit'a de

lipsa? Murit'a de mórte buna séu violenta ? Nu se scie. Totu ce se scie, e ca
mormAntulu acellui ce a scossu din mormAntu istori'a unui poporu intregu ,
este in commun'a Sinne'a, filial'a parochiei de Belefteni, in comitatulu Abauy,
lônga Cassovi'a, unde se retrassesseja contele Vass , murindu acollo in No-
embre 1816, in vèrsta de 63 anni.
TAneru Tôneru de tau! Puted se faca inca multa pentru iubitii sei Ro-
mb.ni ; chiaru si pentru aceia, ce une-ori atatu '1u adapau cu veninu, in
Wu, gmai erá, se-si pirjolésca insusi pretiósele opere», ne spune elocuen-
tele seu biografu.
In scurte cuvinte, D. Papiu a isbutitu nu numai a rumpe cellu intaiu tielin'a
in astu-felu de solemnitati, cu totulu nóue pentru noi, si a ct rumpe Cu suc-
cessu, dar a interessd publiculu pina intru a tata ca duiosfia si lacrimele venira
ii ochii multora la recitarea ultimeloru peripetfi, ce au glorificatu viéti'a a-
cestui Muratori allu Romaniloru.
Mai cu séma a attinsu inimele acellu momentu allu vietiei istoricului, pe
care collegulu nostru, D. Hajdeu, l'a precisatu intriunu moda neimitabilu prin
unu passagiu din Traianu: Umbr'a divinului cersitoru: cu desagii pe umeru,
cu chronicia in sacu , ca o natiune intrio carpa, ratecia, printre noi, stralu-
cindu-i sdrentiele cd tunicia lui Christu pe muntele .Taborului...
Sublima tabellul
Picturia intiellége-va óre elocuentiia ?
Repetimu : auditoriulu a fostu adèncu mislcatu. Si cama nu ? Astadi, cd si 'n
timpii lui Sincai, ideele mari, national?, curatu románesci, ideele si ()mull
ce le appera si le represinta, nu stint mai bine vediuti, niel mai bine tratati,
de cumu erau in timpii lui Sincai 1 Scriitorii merituosi umbla cd, si ella, ca
manuscriptele 'n traista, si póte ca mora si de Mime ; marii capitani si barbati
ai némului stau cu tiertfa in gura, fara cd o singura pétra se arrete loculu
santa unde zacu 6ssele lora sacre! Totulu este de facutu si refacutu in Ro-
mantia. Si pe candu starea lucruriloru este astu-felu, unii din Romani, in
loca d'a pune umerulu la munca in campulu culturei nationale ronzdne, pro-
puna ridicare de statue Germanului Gutembergl
D. Heliade presiedintele, petrunsu insusi pina la lacrime si rapitu, asid di-
andu, de geniulu romanu allu lui Sincai, pe care oratorulu isbutisse a-lu face
se repaosedie mg's adunarei, nu se putft stapant a nu strigi : dAstadi se e-
Eternize memoda unuia din cei mai mari Romani si martiri ai Romanismu-
Sa traiésca Romanf'a!,
Ce feliu? Traesce coloni'a lui Traianu siepte-spre-diece secoli, acolló unde a
plantatio ellu. Plutesce preste tóte -valurile si vicissitudinile timpuriloru. Nu
scapa de periciune de catu prin minuni de eroismu si devotamentu, de cari
lumea se mire. Uitarea, invasiunile, nestabilitatea, lips'a de scriitori, arrunca

www.dacoromanica.ro
 145

unu uestrabatutu intunérecu asupr'a trecutului si presentelui românescu. Una

passu inca, si eramu cuffundati pentru eternitate. C'Andu écca se arréta unu
lucéferu de sperantia, unu trimissu allu Provedintiei, unu Columbu, care se
numesce Sincai.
Se pune pe lucru. Statornicesce finduélla acollo unde nu erd de citu chao-
sulu. Reaprinde lumin'a pe care restriscele seculare au fostu stins'o. Trece
preste ori-ce piedici, persecutiuni, privatiuni. Cutriera Europ'a.. Se face lun-
tre si punte si ne da «o istoria, , o istoria frominéscaD, care dovedesce lu-
mei ca suntemu vitia neperit6ria din classic'a tulpina ce a stapinit'o. Face pen-
tru Romanf'a ceea-ce au facutu numai unu Muratori pentru Itali'a, Benedictinii
pentru Franci'a ; ceea ce alte pop6re inca nu au. Si acést-a cu unu metodu
care pune pe Sincai in rangulu creatoriloru salei «istoricep a secolului allu
XIX, cu atatu meritu in citu a uimitu pina si pe unii din cei mai mari filo-
sofi ai Europei moderne, cd Quinet si OW.
Ce Jelu? avemu noi assemeni 6meni, avemu unu trecutu plinu de eroi si
scriitori mari, si o singura cruciulitia nu arréta trecerea loru pe pamêntulu
românescu, pe pam6ntulu pentru care s'au martirisatu pe Golgot'a.
Ce ratecire 1 Ce lapedare de celle sinte 1 Ce vandalismul
Se ne'nt6rcemu fagra despre acestu peccatu...
Daca oratorulu s'a identificatu, asid dicAndu, cu epoc'a, scriptele si geniulu
zelosului nostru istoricu, discursulu domnfei-sélle mai are si meritulu d'a fi
o grozava satira pentru sc6l'a strainomaniloru ; unu grozavu biciu pentru cei
ce jean bucatic'a din gur'a copfiloru sei si o arrunca la clini.
Oratorulu ne-a lassatu sub adAnc'a impressiune a imaginei bunului Sincai si
a celloru mai duiése sentimente de romtmismu. «Cindu geniulu lui Sincai, dis-
se Domnfa-sea terminfindu, va repausd si se va incuibá, intre noi, atunci si
coloni'a lui Traianu Iva reinvid, Rominii se voru cunn6sce, fratii de unu singe
ne voru recunn6sce, si planulu cellu mare allu divului Traianu se va realizá,
in Oriente. Atunei ginte ynai alléssa nu va fi pre pamentu inaintea néstr ...
Tunete de applause primira aceste cuvinte bine simtite ; bine, verde si ro-
minesce disse. Citi nu sunt inse pe la otare, cari faca votu cd elle se nu se
realiseze nici-odata ati-va eran si printre auditori.... vediui palindu.
Ce voru devenf ei, cindu Romanismulu va triumfd deplinu ?...
D. Baritiu urnai la tribuna, dupa o mica pausa, spre a respunde. A Si
respunsu adAncu, politicu, cá, bunu Rominu. A fostu satiricu, muslcatoru chiaru,
peutru acei carii din studiulu lui Sincai essu cd pecinginea in facia si se de-
masca de inamici ai Rominiloru. A demonstratu, ca barbatulu curdle va
isbutf a face o perfecta biografia a celloru trei lucéferi, ce au luminatu pe la
inceputulu secolului orizonulu intunecatu allu rominismului, Sincai, Maior,
Clain, acell-a va face in acellasi timpu istori'a némului rominescu pentru
timpu de 50 de anni : 1770-1820. Complimentà pe recipiendaru pentru de-
lo

www.dacoromanica.ro
 146

plinulu seu successu in facerea biografiei lui Sincai. Enumerit sci iptele, meri-
tele si occupatiunild istorice, de mare pretiu pentru Romani, alle oratorului.
Apoi addusse vorb's pe departe, dar nemeritu, la asc6l'a cosmopolita', ce s'a
ivitu la noi de catu-va timpu; sala, care 'si bate jocu de totu ce este ana-
tionalu romanèscu" ; scóla care, dupa ide'a nóstra personale, face românis-
mului acellu reu, pe care '1u face omenirei o secta infama de Lipoveni. allu
carei nume cuviinti'a nu ne dita a-lu mentioná, aici.
Romanulu, esclamA inteunu periodu D. Baritiu, anu p6te fi cosmopo-
lita inainte de a fi Romana 1"
FA bine intiellessu...
Déca, dupa cumu am dissu, nimine n'ar fi interpretatu pre bietulu Sincai
mai bine de cumu l'a interpretatu D. Papiu, totu astu-felu nimine n'ar fi pu-
tutu se-i respunda mai nemeritu, de cuma i-a respunsu D. Baritiu. Am6ndoui
nascuti si crescuti sub acellesi conditiuni, sub cari s'a nascutu, crescutu, lu-
cratu si sufferitu Sinca.i. AmAndoui au fostu la inaltimea momentului si a sub-
iectului ce si-au allessu. Amandoui au priceputu Cu mima roma:asea mai
cu deosebire unu lucra fórte ponderosa in viéti'a romanismului de astadi : im-
periós'a, ne'nlaturat'a necessitate ce se simte de desceptarea, de atitiarea spi-
ritului si a sentimenteloru CURATU ROM/NESCI ; insemuetatea imboldirei gus-
tului si a studiului limbei si a istoriei nationale ; PROPAGANDA LATINA; sin-_
gurele punti, pe cari putemu trece de la quasi-mórtea actuale la o viétia dese-
virsitu romanésca, asid cumu a intielles'o unu Sincai buna-óra ...
"Sunt dille in viéti'a némuriloru. dice acellasi biografu allu lui Sincai, pe
care '1u citai mai sUsu, D. I.. .u, candil prin istoria se rodescu faptele vii-
toruluil Daca insusi acei, carii traiescu in volbur'a trebiloru dilleloru de as-
tadi, 'si agintescu asid mintea la celle de multa trecute 1, ce vomu face óre
noi estia, carii traimu numai in viitoru 2... 0 istoria romanésca in dillele de
acumu ar fi unu semuu mai multa, ca Romanii, carii se falescu, ca drep-
tulu, a fi vitia neperitória dintr'o vechia trupina, ce a lassatu dinteinsa vine
monumente in tóta lumea, sunt intru adeveru chiamati a se nasce érasi la
viétia; o assemine istoria, ce ne-ar face, póte, se resufflamu acumu mai in
larga in angustimea impregiurAriloru, in cari ne este data a ne miga, ar fi
mai multa inca si de catu unu semnu de viétia : ar fi o parte din viétia chaira!'
teca care este pentru cei cunnoscetoli d'alle némului romanescu insemneta-
tea studiului istoriei nationale m'Inane. Petrundia-se Romanii de acestu mare
adeveru...

Allusiune la untt bolera Moldovénn, ce se trago de vitia dintr'un'a din celle mai veclii fa-
milii moldovenesei, carele se afila la 1855 inteun'a din celle mai de fruute .boerii. alle tierrei,
si carde diese iuteo d, ea : .in cate-va dille invetiasse atála tedia a Patriei ata n'a invetiatu
cu dbne-died de anni mai in urma. Foileton. Zinabr. Nr. 16

www.dacoromanica.ro
 147

Cine este inse acestu D. G. Baritiu ? intrebA-ne-va cineva din ttner'a ge-
neratiane, puçinu dedata cu 6menii si lucrurile de peste Carpati.
Cine este Georgia Baritiu? Am respunsu inca de multu. Numele lui este
nedeslipitu de ori-ce interessu nationalu românescu. CA barbatu de Statu de
peste munti, sta pe AntAiulu planu. CA omu de litere , ella este allu Romani-
mei intregi. tcca ce diceamu noi la 1866, in .Istorfa saeloru si invetiaturei
la Romani»
.Indeplinimu o sacra datorfa. mentionându inca despre o salt , ce a mai
essistatu in Transilvani'a, si o mare scéla care a formatu mii de Romani, care
a format', care a pregatitu pre toti Románii din Principate, mai cu deosebire,
Ja viéti'a politica si literaria de astadi. Si acésta scbla este 'Gazers de
Transilvania D , a careia redactiune a tinut'o demnulu *de totu respectulu con-
timpuraniloru si allu viitoriloru, D. Georgia Baritiu , in curgerea a 10 ann i
incheiati, 1838-1848. Buchtile poetice ce au apparutu in acésta föia , sub
numele demnului seu collaboratoru Andreiu Muresianu , sunt nedespartite de
totu ce scie Romb.nulu mai sublimu si frumosu.
.Ori de cAte ori vomu vorbf de cultura, de pressa, de sc6le, de literatar'a
Rominiloru, se nu uitarou pe Georgiu Baritiu. Georgia Baritiu a vorbitu Ro-
mb.niloru nu numai de pe catedra cá, professoru, ci le-a vorbitu diece anni si
de pe unu amvonu mai inaltu de atu töte amv6nele, precumu forte nemeritu
'1u califica unu publicistu de la 1855 ; de pe unu amvonu, allu caruia auditoria
erA pretutindenea si allu carui glasu strabatù in palatele bogatiloru cá sí in
casutiele rediesiloru si alle possessorasiloru. Politica, sciintie, arte, literatura,
nimicu nu 'i fù strainu. De pe unu amvonu , prin allu caruia glasu eclasse
intregi fura desceptate, laminate si chiamate la viéti'a publica 1).. Negasindu
termini mai energici, cu cari se calificamu servitiele facute de D. Baritiu no-
mitniloru, de aceea amu avutu recursu la frum6sele si elocintele cuviete , cu
cari acellu publicista se servl intr'o occasiune, spre a caracterizA puterea pres-
sei romineJ Renumele Gazetei de Transilvania, -- dice ellu, a fostu mare.
Celle mai bane articole despre driturile si interessele Romfiniloru essiau odi-
ni6ra in acestu jurnalu, in care publicistii cei mai insemnati 'si dedese ren-
dez-vous. Gazet'a de Transilvania fù apperatorulu cellu mai infocatu allu Prin-
pateloru , stimulatorulu neobositu alla nationaliatii , protivniculu neimpacatu
allu inriuririloru din afara si allu abusuriloru din intru, cari impedecau propas-
sirea. La Gazet'a de Transilvania allergau toti publicistii rombali, carii in pa-
tri'a lora nu puteau gasi organu pentru a-si puté publicA ideile. Gazet'a de
Transilvania erA, pentru Principate epress'a libera., organulu opiniunei publice.
Gazera lui Baritiu a facutu multu bine, a opritu multu reu , si in totu chi-

1) Jurnalismuln manes.= Vedi in Rom/ilia literaria pe annuli' 1855, No. 4.

www.dacoromanica.ro
 148

pulu a essercitatu o mare inriurire in Iassi si in Bucuresci atktu asupr'a gu-

verneloru catu si asupr'a poporului. 1)
aPcca ce a facutu Baritiu prin Gazet'a lui. Fapte de acestea sunt in stare
a illustrá viétra unei generatiuni intregi , ca taw mai multa a unui singuru
omu. In adeveru, nestérsa va remané in inimele Romaniloru acea invapaiare,
acea emulatiune, acea 'Una spre studiu si citire, ce deschise oGazet'ai si ,F6ra,
intre noi. Ea ajunsesse a fi centrulu de intelnire a totu ce aveá, intrég'a Ro-
mania de bunu, téneru, gratiosu, demnu de viétia si actiune nationala. In celle
20 toman i alle eGazeteip si eF6ei, de Transilvania, si nu aiurea, este teme-
lí'a litteraturei romanesci. Acollo, acollo este scrissa istori'a celloru 10 anni
de repaosu ai natiunei néstre, 1838-1848. Acollo este Lancastrulu , ce ne-a
pregatitu pentru viétra normala de astadi. Studiati-le si yeti vedé. Candu des-
chide cine-va si astadi unulu din acelle tomuri , unu parfumu inviatoru pe-
trunde suffletulu. Ochii se umplu de lacrimi si inim'a de jale, ta-ci, in ade-
veru, astadi nu mai lucrkmu cu acea apprindere, ca acea tineretia, ca acea
sperantia, cu acea cordialitate, cu care s'a lucratu in gR5ia*, de la 1838 villa,
la 1848...
eVení o di in care inrav nu mai puteá strabate pina la noi. In acea di, Ro-
manulu din siessurile Dunarei redich ochii spre muntii Carpati. Vail VArfurile
loru erau increstate de Mad cazacesci. Pénn'a cadiusse din man'a lui Baritiu.
Ella erd ferrecatu..., 2).
tcca cine este Baritiu. tcca cine a respunsu in numele Academiei Ro-
mane, D-lui A. Papiu Ilarianu, autorului (Tesaurului de monumente istorice,,
allu Istoriei Romaniloru din Daci'a superiére, , allu gIndependintiei constitutio-
nale a Transilvaniei,, si o multime de alte lucrari istorice si juridice, ce facu
epoca in istori'a si literatur'a nationale.
Erau se mai vorbésca patru Academiciani din Romaní'a de dinc6ce de Car-
pati, si anume Cogalniceanu si Heliad, Sion si Maximu, dar dupa impregiu-
discursurile lora s'au amAnatu pentru sessiunea viitéria.
! D6mne I ca-ci n'avemu serbari d'acestea mai dese Ca-ci n'avemu barbati
c6, Baritiu si Papiu mai multi Prin midi-loculu unoru atari desbateri, ei aru
interessé téte inimele nobile la sufferintiele si shunt causa a patriei commune
De 'mi este permissu a me servf prin analogía ca celle ce. disse de currèndu D.
Louis Blanc despre Francra : ei aru apperd si resbunk onbrea nationnle. Aru
affirmi de innaintea lumei persistinti'a magnanimeloru aspiratiuni nationale. Aru
refuté, pe calomniatorii ei. Ara rapí neamiciloru romanismului fericirea de a-lu
crede mortu. Aru terf despotismulu si cosmopolitismulu la gemoniile, istoriei, du-

Scrissóri'a c6tra D. Iacobu Muresianu , redactoru allu Gazetel de Transilvania. Romania

literaria, No. 14.
Buletinnk instructiunei publice. Tom. 1. p. 115.

www.dacoromanica.ro
 14a

pa ce le-aru fi inbouratu cd pe criminali. Aru tidied pétr'a de pe mormêntulu, sub

care Ungurii, Germanii si Muscalii au ingropatu de viva o natiune, de alle careia
calititi sunt, gelosi, allu careia singe l'au suptu si sugu inca. Am u grabi ór'a
totalei mintuiri, calindu si intarindu suffletele slábe su slabite. S'ar formá, ca-
racterulu tinerimei. S'ar desceptá, simtiulu nationalu. In fine, s'ar tidied mo-
ralulu natiunei si i s'ar dl incredere in sine. Si totusi trebue se recunn6scemu
ca, multiumita nu scimu caroru impregiurari nefasto, Rominii se credu multu
mai inferiori de citu sunt. Ei au perdutu sentimentulu de sine insisi. Ei bine,
cindu athmu si judecimu dreptu, totu avemu medie intellectuali si morali, pe
cari daca ama sci a le utilisá, cu o vigóre, de care este capabile natiunea ro-
mina, cdndu vré, nimine in Oriente nu ne-ar intrece.
S'avemu deci credintia in noi, macar citu &Wu de mustaru alu Evangeli-
stnlui, si vomu dice muntelui Calamitatiloru , ce ne bttntue : muta-te 1 piel!
si ella se va mutd, si va peg..
Dar si credinti'a fire cfapte», nu e de nici o trait 1..
Am dissu.

d) acadenumi din 18 septemvre 1869 eerie:

0 mare, frumósa si bine-facetória serbare avura Duminec'a trecuta Rom. inii

din Bucuresci.
Ori citu de amarlta, ori catu de sbfrcita de duren, ori citu de ulcerate de
deceptiuni si chiaru de scepticismu am fi fostu inim'a unui Rominu, intrandu
in acea .serbare, de securu ea se vindecd si Rominulu essid fericitu, ca-ci essiá
mindru ca este Rominu, ca-ci etsid iubi.ndu natiunea sea, ca-ci essiá credi6ndu
in ea si in destinirile ei celle mari...
In acea di, pe lônga serbarea societitii academice despre care vorbimu, gu-
vernulu a regulatu astu-felu, in citu se mai fia in aceeasi di si in acellesi óre
inca dke serbári nationale : un'a, impartirea medalieloru la scól'a de belle-arte,
si alt'a espositiunea agricola si concursulu de pluguri. Pe care óre din aceste
serbOri erá, se prefera cine-va? Cumu erá, s'alléga?
Societatea academica nu erd ea óre-cumu uitata? D'acumu doui anni, cindu
deschiderea ei fù sanctionata ca lacrimi de fericire a mii de Romini, cindo
capulu Statului sanction& a ei deschidere, sanctionindu astu-felu odata mai
multu a sea domnfa, ce óre se mai fact', pentru cd Rominii se remiia ca
ochii açintiti si cu inim'a intórsa spre acellu camina, in care sta schintera na-
tionalititii matte si in care ea cresce cá se devina fiacara luminatória si in-
calditória ? gLimb'a este dupe Dumnedieu, cellu mai tare din legaminte intre
pop6re.» Asia_ dice Edgar Quinet;... dér cine mai tiue minte ce spune acellu
omu nebunu prin sciintia, nebunu prin geniu, nebunu prin credinti'a sea in ma-
rirea gintei latine ? Si citi ére se fia Rominii, cari au cititu celle 129 de pa.

www.dacoromanica.ro
 150

gine, scrisse ca litere de focu, prin cari acestu geniu ne-a facutu cunnoscuti
lumei?
D'acumu una annu, in fine, candu pomnulu Romaniloru presiedia societatea
academica, cine mai seal ca ea s'a redeschisu in lun'a lui Augusta si ca Du-
minic'a trecuta incheià lucarile sale annuale ? Au lucratu membrii acestei a-
cademie, au sapatu cu térnacopulu mintii si allu inimei acesti pioniari ai natio-
nalitAtii romttne, pentru a cautá phiasiele limbei, a le curati de nomolurile a-
tiltoru secoli de barbaría, de sclavía si de persecuthri, cá astu-felu, reclandu-
le cursulu lora naturale, se redevie vechiulu si splendidulu fluviu allu Romei
orientale. S'au coboritu si 'n annulu acest-a pelerinii nationalithtii romttne din
culmea Carpatiloru loru, au revenitu in Daci'a _de josu, spre a mai aaduce o
schintea in caminula cellu maro, o pétra pentru edificiulu nationale, si cine
i-a mai intimpinatu, cine i-a mai vediutu, cine le-a mai disst acellu eSalve,
allu strabuniloru?
Ministrii actuali, in locu d'a le deschide braçiele, le-itu intorsu 'spatele, si
chiarti in diu'a din urma a serbkii, in diu'a dkii de séma a lucrkiloru an-
nului, in diu'a destinata pentru a le multiami de ceca ce au Licata, si a le urá
calle buna si taría pentru lucarile viitórie, ministrii le 'nt6rsera spatele, mi-
nistrii fugira de caminulu limbei, allu nationalitàtii. Nici unu ministru, nici
chiaru acella allu instructiunei publice si allu cultului, nu vol se tiea parte,
s'assiste macaru la marea solemnitate.
Si cu t6te acestea, totu nu ishutl ministeriulu a face desiertulu in giurulu fo-
cariu/ui limbei nationale. Totu nu isbutl a face se fia urmatu de toti Romanii,
si sal'a cea mare a Academiei nu remase nici d'asta data gélla de inimi rorattne.
In annulu acest-a program'a annunciá, si discursurile de primire a trei mem-
bri 11011i in sinulu Academiei. Membrif cei noui sunt DD. Papiu Ilarianu, Mi-
chail Cogalniceanu si Georgia Sion. Conforma reguleloru academice, membrii cei
noui tironuncia unu discursu, si anula dintre cei vechi respunde. D. Papiu
si-a allessu de subiectu pre Sincai, si D. G. Baritiu fù insarcinatu ca intimpi-
narea. Discursurile membri amênAndu-se pentru annulu viitoru,
remase la ordinea dillei numai acellu allu D-lui Papiu si respunsulu D-lui
Baritiu.
Ama dissu si repetimu ca, ori cAtu de ulcerata de deceptiuni ar fi fostu
illim'a unui Romani', dada a intratu in sal'a Academiei, de securu ea E'a vin-
decatu, audindu pe DD. Papiu Ilarianu si Baritiu, si a essitu iubindu si cre-
di6ndu ca staruintia in destinkile celle mari alle nati miff române. Nici pu-
temu, nici este loculu ad se dàmu grim despre aceste discursuri, cari ne
facura se vedemu din nou istorra Romaniloru in fasele ei glorióso si dureró.ie,
cari sciura se ne faca se regustamu si fericirile si durerile stramosiloru nos-
tri, si ne arrettara totu d'o data si midi-16cele prin cari I:Rama cu securantia
se invingemu pe cei carii voru peirea némului ro-mAaescu. Totu ce paterna si

www.dacoromanica.ro
 -- 151

t1ta ce suntemu detori se facemu, este se damn o scurta, f6rte scurta dare
de séma, cd astu-felu se cunn6sca si se citésca toti Romanii acelle discursuri,
Mota ce voru essf de suptu tiparu.
D Papiu a vorbitu despre Sincai, despre educatiunea lui, despre viéti'a lui,
si dEspre scrierile sélle. Dar cine este acellu Siucai, voru dice multi Romani,
ca-ci pugini, fárte pugini dintre noi '1u cunnoscu. A fostu ciudata gatea aces-
tui Rarianu. Nascutu la 1753, intr'unu satu din Transilvani'a, ellu ffi ursitu
a suffd tóta viétra lui. Si de ce? fiindu-ca, in varsta de 20 anni, si-a pro-
pusu se consacre viéti'a lui une singuré idee, de care multi, Mite multi din-
tre noi aru ride, candu aru vedé p'unu june ear adoptá-o. Ella si-a propusu
.a face o calletorfa lunga, de la Decebalu si 'Ana in dillele sélle.,
JD& cart putere omenésca p6te resiste unei asemene calletorfe ?
Aceea a unui Romanu, care crede in marirea hatiunei sélle 'si 'n destinà-
rile ei celle mari.
Dr Roma3ii erau persecutati pe mérte de Unguri si de Poloni. Acestia
au mersu pin a serie si -tiparf ca etrebuie se se stirpésca gintea Valachiloru.
.Dér, dice Edgar Quinet, istoriculu aved se lupte contra a trei si patru ginti
ginimice ; ellu trebuid se cucerésca adeverulu istoricu annu Cu anon, di cu di,
icé , pe unu campu de batalla. Ella se gasiá in fasii in istoricii poloni, unguri,
.austriaci, muscali, musulmani ; erá desfiguratu de preventiuni, de resimtimiute,
.de mi. Erá, corpula levitului sfasiatu in buchti si impartitu la vecinii sei.
Nu face nimicu. Junele Sincai iubid, si credeá, si atatu fù d'ajunsu pentru a
devenf anula dintre cei mai invetiati barbati ai Earopei din timpii sei, pentru
a indurd totu felulu de prigoniri, insulte si 'ntemnitiari, si a isbutf se .inn6-
.de necontenitu firulu vietiei nationale, totu d'auna gata a se rupe, si a face
spentra Romanfa ceea ce au facutu Muratori pentru Ran, Benedictinii pen-
.tru Franda ; ceea ce- lipsesce astadi inca rnai multoru natiuni orgoliése de
strecutulu si viitorulu loru.
Ellu avù acea putere uriasia, ca-ci iubirea 'lu faced, se presimta ca ella va face
acelk lucrari ce, dice D. Quinet, ((nu s'aru puté intreprinde si sfirsf d'unu
soniu, fara unu scopu allu provedintiei in privinti'a poporului, pentru care elle
afura intreprinse,.
Sincai aduna materialulu si serie trei-dieci de volume. .Ce s'a facutu, (ada-
auge D. Quinet). acea immensa collectiune? Ce mana a sustras'o de la ori ce
ochiu ? Cine este acellu care are interessu ea comtVa unei ginte de 6meni se
.fia perduta peiitru istoria, adica pentru civilisatiune ?.
Cine? Aci cari au dissu inca din seclulu allu 15-lea si dicu mereu ca tre-
bue se se stirpésca gintea Valachiloru..
Acei cari, censurandu operele lui Sincai, au sdrissu :
«Opus igne, auctor patibulo dignus.»
sLucrarea merita foculu si autorele spandiurat6rra..

www.dacoromanica.ro
 152

Junele Sincai intreprinse inca din vêrsta de 20 de anni acea uriasia calletorfa
Barbatulu Sincai indurà téte persecuthrile, fix' a siovaf unu singuru momemit
in credinti'a sea.
Si betranulu Sincai, silitu de persecutatorii sei a ftnablá, din locu in locu si
adese a s'ascunde, calletoriá pe josu cu toiagulu in mfina si purandu imspa-
te-i desagii, cari contineau to:Aft lucrarea lui, viéti'a trecuta a unei natiupt iu-
tregi, si viitfiriele ei destinki.
sPentru ce porti atAta sarcina in spate ?,. diceau cei cari '111 Nedeau
girbovitu suptu acea povéra.. Si ellu le respundeá cu seninetatea ce cre-
dinti'a;
glieest-a este fetulu men. Ma nu mi-a fostu russine a-lu face, pectru ce
se-mi fia russine a-lu purtd?»
Si ce invetiaméntu ne mai da inca provedinti'a, geniulu Românfei?
Sincai persecutatu 'si traiesce viétra intréga fugindu din satv in satu, si
purtà'ndu fetulu inimei lui in spinare ; Sinai crede si merge 'aerate ca tufts.
Sincai voiesce a publicá o parte din scrierea sea ; o parte rnai mica, fia
chiaru in limb'a latina. Censur's respunde ca 'opera merita focalu si autorele
sp6ndiuratórra.) Sincai nu siovaiesce, si-si urmédia callea.
Ur'a triumfa si dincollo de morminte.
Sineai mére la 1816, si pina la 1866 nu se scie unde a muritu, cumu a
muritu si ande sunt ossemintele sale. Dér ce altu cb,stiga inimicii Rombilora
prin acésta infernale persecutare, d eau a se demascá ix faci'a lumei? Ge-
niulu Romanfei ne condusse la satulu Sinne'a, in nordulu Ungariei, si ne arretà
loculu unde repausa ossemin tele lui Sin cai. Stati, osseminte saute, mai stati
inca acollo, ca-ci in curréndu suffiarea tea, invetiamin tele télle, o Sincai ! ne
voru face demni d'a le luá si a le adduce in centrulu Românfei I
Censur'a austro-maghiara nu lassa pe Sincai se publice operele sale. Mai
multa inca: elle s'affunda téte si abiá la 1853 se gasesce si se publica o mica
parte, de aitra fostulu Donanu allu Moldovei Gregoriu Ghica. Una suta anni
deplini trecura, ne spune D. Papiu Ilarianu, de la nascerea lui Sincai si pina
la publicarea acestei mici phrti a operei sélle. Si celle-alte nu scimu inca
unde sunt inrnorméntate. Fii iuse liniscitu, suffietu sântu allu marelui si a-
deveratului Rominu. Persecuarile ce ai induiatu ne arrétta si ne voru arretti
care este callea prin care se deschide morméntulu in care strainii inimici as-
cundu natiunile. Fii liniscitu, ca-ci partea operii télle, gasita si publicata pe-
ste una suta anni de la nascerea tea, ne face pe d'o parte sé ne 'ncredintarna
ca nici unu seclu de persecutare nu 'Ate oprf lumin'a d'a se revers& viéti'a d'a
tisnf, dreptatea d'a triumfá; ér pe d'alt'a, ceca ce invetamu, din ceea ce a-
vemu de la tine, ne va pune in curréndu in stare se gasimu multulu ce ne
mai lipsesce, si se fimu in stare se te audimu, se te 'ntiellegemu si se te ur-
nahmu, sufftetu sfintu allu gintei latine din ()dilate t

www.dacoromanica.ro
 153

Si cumu ar puté fi intr'altu-felu, candu din virfulu Carpatiloru Tichindealu

ne-a spusu ca, indata ce ne TOM descepta, si ne vomu cunnelsce pe noi insi-
ne, vomu dovedf lumei ca, ginte mai alléssa nu va mai fi pe pamAntu inain-
tea nöstra ?, Si ne vomu desceptá, vomu intiellege, vomu face cumu se cuvine,
ca-ci scinau ca Tichindealu a muritu otravitu de côtra Austro-Maghiari.
Si cine s'ar mai indouf ca nu p6te perf natiunea romana din Oriinte, far' a
cadé in sclavfa tóta gintea latina, candu istoriculu unguru Kövary apune gin-
tei latine din Occidinte ca la 1789 grevolutiunea francese nu gad simpathie de
catu numai la Romanii din Transilvanra.,
Juni Romani din Paris, voi trebuie s'auditi mai bine acdsta marturire a Ma-
ghiarilorul Pentru voi, negressitu, o-a amintitu D. Papiu Ilarianu, caci voi nu-
mai puteti si trebuie se puteti face cunnoscutu Franciei acestu adeveru, attitu
de 'nsemnatu pentru noi, dér si pentru dhs'a. Voi, si numai voi yeti avé pu-
terea d'a face s'auda si se 'ntielléga Franci'a acésta mare marturira a inimi-
ciloru nostri seculari, ca-ci voi sunteti juni, si adeverulu si viétra prin juni
mai cu séma se propaga. Mai spuneti-i inca ca, D. Baritiu, in respunsulu seu,
a doveditu ca Romanii si numai Românii au intiellessu si au respunsu gla a
d6u'a proclamare a dreptului omului,, facuta de Fraud% in 1848.
Mai spuneti inca frati)oru nostri din Galli'a ca Sincai ne spune si Papiu ne
amintesce ca Romanii si numai Rotuanii de la Carpati cutediara a dice lui Leo-
poldu allu Austro-Ungariei, la 1791, ca ei ceru gdrepturile pure si simple alle
omului si alle cetatianului.
Spuneti inca, totu voi si numai voi, fratiloru nostri din Galli'a si mai Cu
séma celloru din Itali'a, c'a sositu timpulu se cugete si se gasésca ce cauta
legiunile romane la Dunare. Spuneti Italiei se se descepte si se véda ca, nu-
mai dada erá tare in Oriinte, prosperá si ca se perda, indata ce perdit firulu
lui Traianu.
Spuneti si unor-a si altor-a ca reu va fi de noi, dér reu férte si de dènsii,
si mai cu slam de Italiani, de nu voru reprinde indata acellu firu, atatu de
bine prinsu de republicele Italiei, si aratu de bine Teprinsu si demonstratu de
nemuritorulu Sincai. tees ce le dice ellu si lora si néue :
Cu luarea giarigradului s'a stinsu cu totulu imperan stramosiloru nostri
((care ei cu mai multa dreptate au castigaro pe sém'a néstra at pe a unoru
nepoti,.
D. Papiu, scarbitu peste mesura d'aratea sufferintie, trecute si presinti, a
scossu unu strigatu de durere f6rte mare : Cliti Romani, disse ellu, stint
asta-di, carii nu potu se privésca macaru la 'naltimea acestei idee,
ABM este pentru noi, ca-ci asiá, este si pentru Franci'a si pentru
Asiá, este, ca-ci firulu lui Traianu a fostu perdutu de Italra, si d'aceea in
sclavfa zacù pin' acumu. Dér Itali'a si Franci'a trebue se reiea firulu, ca-ci nu

www.dacoromanica.ro
 154

elle mai potu vof se mai recada in sclavia! Dér Romanra a regasitu &tila ;
i l'a redatu nemuritorulu Sincai. D-lu Papiu Ilarianu a dissu:
Spiritulu teu fia in midi-loculu nostru 1.
Juni Romlni, asil e ca este in midi-loculu vostru acellu spiritu ? DA, asid
este, si d'aceea yeti dice, impreuna cu Papiu Ilarianu, si 'n currAndu yeti
face se dica cu voi Franci'a si Itali'a :
0, geniu nemuritoru allu 1ui Sincai 1 Tu care, inca nainte de 'nceputulu
acestui seclu, ai strigatu, c'o voce potinte, ce resuna in eternu in Carpati si
la Dunare, in Balcani si 'n Pindu : Fii ai lui Traianu, acést-a e Daci'a; din
naufragiulu seculiloru ea pentru voi a scapatu ; lumin'a, puterea Resaritului,
yoi sunteti.
.gcca documentele originei, titulii nationalitatii véstre; écca temeiulu drep-
tului si allu viitoriului vostrul
.Sementi'a neperitéria a latinitaii, in noi tu ai re'nviatu, tu ai facutu a se
recunn6sce fratii din departare ce de multu 'si uitassera unii de altii 1.
Totu astufelu si alte diarie, si anume bite celle de preste Carpati.

XV.

SUBSCRIPTUKA LUI SINCAI.

Vedi mai osa pag. 90. No. VII.

FINE:

www.dacoromanica.ro
 TABLA DE 211ATERIE.

Discursalu de receptiune allu D-ita A. Papiu 17arianu . 1.

Vorbele rostite de D. 1. Heliade R 62.
.Respunsulu D-lui Georgia Baritiu 63.
Annesse la discursulu D-lui A. Papiu Ilarianu:
Cuventarea inainte a Grammaticei lui Tempea de la 1797 . . 71.
Card tnanumissionali de la 1721 si 1767 74.
Scrissórea D-lui Odobescu côtra D. A. Papiu Ilarianu . . . 79.
Insciintiarea societatei filosofesci a Némului rurnanesru in ma-
re principatulu Ardélului, de la 1795 83.
Prefatiunea lui Sincai la Grammatic'a daco-romana de la 1780 86.
Cartea lui Calnochi atra episcopulu Bobu, de la 1784, prin
care se dimittu din monastire, Klein, Peterlachi, Sincai si P
Maior 89.
Cartea essetntionale data de Sincai, cd directora, la 1787, do-
centelui scólei romdttesci din Fenesiu 90.
Actulu cercetarei facute asupea /ui Stncai la 11 septemvre
1794 91.
.Representatiunea episcopului Bobu côtra guvernu, din 15 oc-
tovre 1794, prin care propane pre Tatu in loculu, lui Sincai;
si respunsulu guvernului, din 18 octavre 1794, prin care se
confirma Tatu de directore interimariu 103.
0 scrisséria a lui Sincai c6tra Bobu, din 10 augustu 1795 103.
XL Elegi'a lui Sincai 104.
XIL List'a autoriloru citati in Chronic'a lui Sincai , . 127.
Quinet despre Sincai 131.
Diariele romane despre siedintea publica a societatei acade-
mice din 14 septemvre 1869. , 138.
Subscrtptur'a lui Sincai fac-sintilata prin xylographia 154.

www.dacoromanica.ro
 ERRATA CORRIGE
Pag. lin.
7 21 tierreln tierrele
13 2 1795 17951
15 not. 1. 13 13 si 14
23 not. 1- 2 1804 l 805
23 not. 4. 8 1714 1715
24 not. 1 1365 1363
25 not. 2. 6 1365 1363
45 not. 2. 2 822 11822
51 ultima stilului stilulu
58 not. 2. ultima 40 49
128 28 ntemir Cantemir
128 30 Cageminum geminum.

www.dacoromanica.ro