Profesorul ce m-a marcat

Pe parcursul celor 10 ani ce am studiat în școala medie Vasilcău, eu am avut parte de

pedagogi foarte buni. Pe unii din ei o săi nominalizez: Sîrghi Gavril – primul învățător; Ciobanu
Serghei – l. și lit. moldovenească (cum se spunea pe atunci) și diriginte; Belețchi Nadejda – l. și
lit. rusă; Maxim Mihail – istorie; Guțu Claudia - l. franceză ; Sârghi Xenia – matematică;
Moldovan Nina - fizică; Leșanu Dina – chimie.

Foarte mult m-a marcat primul învățător, Sîrghi Gavri, care mai apoi mi-a fost profesor de
matematică, iar când m-am angajat la lucru dânsul era directorul școlii. În clasa întâi eram 14
băieți cam sălbăticei, nu știam de ascultare, disciplină, comportament în colectiv, care ne
ciondăneam la fiecare recreație, arma principală de atac și de apărare era tocul cu peniță, dar
în situații mai grave intra în funcțiune și călimara, umblam boiți de cerneală de parcă eram la
carnaval. Fetele erau mai disciplinate, dar oricum și ele făceau probleme. Majoritatea veneam
din partea satului numită Ursoaia, unde era (este) și o pădurice. Așa și ne spuneau” „...lăsații că
aceștia-s de la pădure...”. Iată cam așa materie primă a primit primul nostru învățător, venit
proaspăt de pe băncile școlii pedagogice. Tânăr cum era, dar plin de omenie, cumsecădenie, cu
înțelegere de unde venim și cu multă înțelepciune încet, încet ne-a învățat să dăm „bună ziua”,
să spunem „la revedere” și alte atribute necesare în buna comportare. A depus multă
străduință să folosim tocul și pentru scris litere, cifre, cuvinte și propoziții, de acum în clasa a 4-
a scriam și expuneri. Așa zi cu zi, încet, dar sigur, domnul Gavril ne-a învățat a scrie, a citi, a
povesti, a declama și nu în ultimul rând a socoti. Mai întâi toată socoteala o făceam pe degete,
apoi la indicația învățătorului, fiecare ne-am construit câte un calculator, care era constituit
din 50-100 bețișoare de mălai înșirate pe ață. Așa a fost până când am prins firul matematicii
și de acum făceam toate operațiile folosind coloana, sau „în coloniță”, cum spuneam noi. La
absolvirea școlii primare, datorită străduinței și profesionalismului domnului învățător eram
mai mult de jumătate de clasă eminenți și proeminenți, toți gată să accesăm în clasa a 5-a .
Astfel avântul dat din clasele primare m-a propulsat mereu și până astăzi. Cu regret domnul a
decedat, dar a rămas în memoria noastră celor din clasa a IV-a „V”, pentru totdeauna.