1. Care a fost unul din efectele dezvoltării practicii afacerilor?

–apariția AUDITUL FINANCIAR

2. De ce este nevoie de audit financiar? – CREDIBILITATEA situaţiilor financiare
3. Când este necesar efectuarea auditului financiar? – DECIZII ECONOMICE
4. Cum este dovedită credibilitatea? - PROCEDURI ȘI TEHNICI de audit financiar
5. Unde sunt prevăzute regulile metodologice pentru dovedirea credibilităţii?- ISA
6. Cine are nevoie de auditul financiar? - UTILIZATORII situaţiilor financiare

Auditul financiar– cerință a integrării României în Uniunea Europeană

 Integrarea României în Uniunea Europeană – necesitate obiectivă;
 Standardele și codurile de procedură internaționale;
 Domenii și problematici reglementate;
 Program de Evaluare a Sectorului Financiar (FSAP) - rapoarte periodice întocmite de FMI și
Banca Mondială;

Definiția auditului statutar potrivit Directiva 43/2006:

1. "audit statutar" înseamnă un audit al situaţiilor financiare anuale sau al situaţiilor

financiare consolidate în măsura în care: (a) este obligatoriu în temeiul dreptului Uniunii;
(b) este obligatoriu în temeiul dreptului intern referitoare la întreprinderile mici; (c) este
efectuat în mod voluntar la solicitarea întreprinderilor mici care îndeplinesc cerinţele
juridice naţionale care sunt echivalente cu cele pentru un audit în temeiul literei (b), în
cazul în care dreptul intern defineşte acest tip de audituri drept audituri statutare;

Arealul auditului financiar potrivit Legii 162/2017.

Auditul financiar cuprinde auditul statutar așa cum este definit la pct. 1, precum și activitatea
efectuată în vederea exprimării unei opinii asupra situațiilor financiare sau a unor componente
ale acestora, dar și exercitarea altor misiuni de asigurare și servicii profesionale potrivit
standardelor internaționale de audit și altor reglementări în domeniu;
Modificările aduse de Legea 162/2017:
 adoptarea unei noi definiții pentru auditul statutar;
 stabilirea arealului auditului financiar;
 noi cerințe pentru calitatea în audit, pentru independența auditorului, pentru calitatea raportul
de audit;
 referire la rotația obligatorie a firmelor de audit;
 menționarea listei serviciilor non-audit care NU pot fi prestate de auditorul financiar aceluiași
client de audit.
 prezentarea răspunderii contravențională pentru entitățile care NU organizează Comitet de
audit, pentru entitățile care NU organizează audit intern (la entitățile ale căror SF se auditează);

 redarea unor noi atribuții în sarcina autorităților competente pentru supravegherea în interes
public etc.;
Firmele de audit (FA) – terminologie consacrată.
BIG 4 - venituri de peste 100 de miliarde de dolari, angajați peste 700.000 de persoane.
Organizarea globală a firmelor Big 4
 în prezent
 se dorește organizare ca firme globale integrate.

Exemple
 se dorește o formă organizațională care să limiteze răspunderea partenerilor din FA.

Comisia Europeană:
 îngrijorată de structura pieței de audit („Politica de audit: lecții din criză”, 2010).

Remarcă
 Big 4 deține o cotă de piață de aproape 70%;
 Se constată decalajul între numărul 4 (KPMG) și numărul 5 (BDO) în termeni de venituri;
Reducerea riscul informațional6 - necesitate pentru sporirea încrederii.
Atenție!!!
 Auditarea situaţiilor financiare se realizează pe baza unor standarde bine definite.
 Scopul este reducerea riscului informațional.
 Înțelegerea riscului informațional implică cunoașterea factorilor care îl determină.

Exemplu

Factori de negociere a ratei dobânzii:

 rata dobânzii pentru plasamentele fără risc;

 riscul economic al afacerii;

 riscul informaţional.

De reținut!
 Audit financiar contribuie la diminuarea riscului informaţional.
 Auditul financiar asigură obținerea de capitaluri la costuri rezonabile.
Importanţa auditului financiar şi auditorului financiar în viaţa afacerilor
o asigurare rezonabilă;
o încredere.
Exemplu ISA 210 pct. A5
 „.Mulţi utilizatori ai situaţiilor financiare nu sunt în măsură să solicite situaţii financiare
adaptate nevoilor lor specifice de informare. Chiar dacă nu se poate răspunde tuturor nevoilor
de informare ale unor utilizatori specifici, există nevoi de informaţii financiare comune unei game
largi de utilizatori. Situaţiile financiare întocmite în conformitate cu un cadru de raportare
financiară conceput pentru a răspunde nevoilor comune de informaţii financiare ale unei game
largi de utilizatori sunt denumite situaţii financiare cu scop general.”7
Caracteristicile calitative ale informaţiilor financiare potrivit OMFP 1802/2014
Caracteristicile calitative fundamentale:
A. relevanța;
B. reprezentarea exactă.
Caracteristicile calitative de amplificare:
1. comparabilitatea;
2. verificabilitatea;
3. oportunitatea;
4. inteligibilitatea.

 CARACTERISTICI FUNDAMENTALE
A. Relevanţă = valoare predictivă + valoare de confirmare; prag de semnificație;
Atenție!
 Contradicție între relevanță și credibilitate;
Exemplu
 Controverse privind unicitatea bilanțului;
 Oportunitate și raportul cost beneficiu.
B. Reprezentarea exactă = inform. completă + informaţie neutră + informaţie
fără erori.

De reținut!
 Comparabilitate=conformitate cu un cadru de raportare financiară.
 Cadru de raportare cu scop general;
 Cadru de prezentare fidelă – condiții;
 Cadru de conformitate.
 Cadru de raportare cu scop special;
 Cadru de raportare financiară aplicabil;
 Cadru de prezentare fidelă – condiții;
 Cadru de conformitate.
 1. Rolul şi conceptul planificării activităţilor de audit
Rolul planificării
• Realizarea unei misiuni de audit financiar eficientă şi eficace;
• Oferirea fundamentului realizării misiunii de audit financiar, a reperelor esenţiale ale
demersului
întreprins în realizarea responsabilităţilor asumate;
• Stabilirea unei viziuni necesară asupra misiunii.
Conceptul planificării misiunii de audit
În sens restrâns:

✓ proces continuu și iterativ care începe imediat după acceptarea misiunii de audit şi continuă

pană la finalizarea acesteia (ISA 300 – Explicaţia A2)

2. Obiectivele planificării în misiunile de audit

Obiectivul general al activităţilor de planificare în audit
• minimizarea riscului de audit.
Obiectivul general vizat de auditor
• misiune de audit eficace (pct.4 ISA 300).
Obiective specifice [2] :
• identificarea domeniilor auditabile;
• localizarea subiectele posibile, la momentul oportun;
• selectarea adecvată a membrilor echipei misiunii, a experţilor necesari;
• stabilirea de măsuri de organizare şi gestionare adecvată a realizării misiunii de audit;
• uşurarea coordonării şi supervizării, revizuirii active

3. Normalizarea planificării în auditul financiar

Norme de referinţă în planificarea unui audit

❖Manual de Reglementări Internaţionale de Control al Calităţii, Audit, Revizuire, Alte servicii de

Asigurare şi Servicii Conexe,, 2018, prin ISA 300 Planificarea unui audit a situațiilor financiare;

❖Ghid pentru un Audit de Calitate, Secţiunile B1 la B13, ICAS, CA House Edinburgh, 2019,
pag. 44,
pag.44-86; ICAS – Institutul Contabililor Autorizași din Scoția

❖Cod Etic al Profesioniștilor Contabili, prin Secțiunea 290 Independență – misiuni de asigurare,

IFAC –CAFR, Editura Irecson, 2018, București.

ISA 300 ”Planificarea unui audit al situaţiilor financiare” :
• prezintă

✓ 9 cerinţe

✓ 20 explicaţii pentru înţelegerea acestor cerinţe

• structurate pe 5 problematici:

✓ Implicarea membrilor cheie ai echipei misiunii;

✓ Activităţi preliminare misiunii;

✓ Activităţi de planificare;

✓ Documentaţie;

✓ Considerente suplimentare privind misiunile de audit iniţiale.

4. Activităţi de preplanificare - preliminare în auditul financiar (scop, tip activităţi,

documentare)
Etapele procesul de planificare a unui audit al situaţiilor financiare:
• Etapa de preplanificare;
• Etapa de planificare propriu-zisă.
Scopul activităţilor de preplanificare:
• Obţinerea unei înţelegeri privind natura misiunii;
• Evaluarea implicaţiilor termenilor misiunii;
• Dovedirea (prin probe de audit) îndeplinirii cerinţelor ISA.

5. Activităţi de planificare în auditul financiar (scop, tip activităţi, documentare)

5.1. Scop, metodologie şi aria de cuprindere
Scopul activităţilor de planificare – de a întocmi documentele esenţiale ale planificării:
• strategia generală de audit
• planul de audit
5.2. Activităţi de cunoaşterea clientului şi evaluarea riscurilor
Scopul:
• obţinerea unei înţelegeri suficiente despre entitate, mediul său, controalele interne;
• identificare şi evaluare a riscul de denaturare semnificativă cauzat de erori şi/sau fraude;
• elaborarea şi efectuarea procedurilor de audit suplimentare conform ISA315.
5.3. Evaluarea riscului inerent
Riscul inerent reprezintă:
• ”susceptibilitatea ca un sold de cont sau clasă de tranzacţii să fie denaturată semnificativ “
[ 26].
Include [27]:
• riscul inerent general (RIG);
• riscul inerent specific (RIS).
SCOPUL
• stabilirea factorului de risc inerent utilizat la calcularea dimensiunii minime a eşantionului.
Activităţile de evaluare a RIG şi RIS și de stabilire a factorului de risc inerent includ:

❖evaluarea RIG

➢ stabilirea nivelului de risc la elementele predefinite a 4 componente:

✓Aspecte referitoare la conducere;

✓Mediul contabil;

✓Mediul operaţional;

✓Aspecte de audit.

5.4. Stabilirea pragului de semnificaţie

Conceptul de prag de semnificaţie - în contextul Cadrului de raportare financiară (CRF) şi al
auditului (ISA 320) definim pragul de semnificatie prin:

✓ ceea ce se consideră că denaturările, omisiunile sunt semnificative;

✓ considerarea semnificaţiei aplicând judecăţi, raţionamente (cu privire la pragul de

semnificaţie).
• conceptul definit constituie un cadru de referinţă pentru auditor în determinarea pragului de
semnificaţie
pentru audit (pct. 3 ISA 320).
• determinarea pragului de semnificaţie de către auditor (pct. 4 ISA 320)

5.5. Efectuarea procedurilor analitice preliminare

Procedurile analitice (ISA 520):
• diligenţe de efectuat pentru colectarea unei probe de audit.
Scopul:
• oferirea unei înţelegeri suficientă despre client;
• asistarea auditorul în evaluarea riscului de denaturare semnificativă.

5.6. Realizarea sumarului evaluării riscului şi întocmirea planului de eşantionare

Scopul:
• calcularea a dimensiunii eșantioanelor.
Activităţile succesive necesare calculării dimensiunii eşantioanelor:
• stabilirea domeniului auditabil;
• preluarea (din Secţiunea B5/1) a nivelului stabilit pentru pragul de semnificaţie, pentru fiecare
domeniu auditabil selectat;
• stabilirea factorului de risc inerent
• aplicarea de teste asupra controalelor interne (potrivit Secţiunii C) pentru a argumenta factorul
de risc de control
• aprecierea cu note de la 1 la 3 a credibilității acordate revizuirii analitice;
• calcularea dimensiunii minime a eşantionului prin împărţirea succesivă a valorii populaţiei din
conturile selectate (solduri, rulaje) la:

✓ pragul de semnificaţie;

✓ factorul de risc inerent;

✓ factorul de risc de control;

✓ nota acordată relevanţei revizuirii analitice.

5.7. Evaluarea soldurilor iniţiale/cifre comparative

Scopul:
• descoperirea denaturărilor semnificative din soldurile iniţiale ale conturilor;
• identificarea neconformităţilor cu cerinţele cadrului de raportare financiară.
5.8. Alte activităţi de planificare
Scopul:

➢ de a oferi suportul documentar necesar:

• unei verificări finale;

• întocmirii şi urmăririi realizării agendei de lucru a întâlnirilor;
• documentării asupra conturilor anului precedent.
5.9. Întocmirea Strategiei generale de audit, bază pentru Acordul de planificare a
auditului
Strategia generală de audit constituie:
•rezultatul activităţilor de preplanificare şi planificare;
•cadrul general al planificării;
•baza pentru planificarea procedurilor de fond, a comunicărilor.

1. Reglementări aplicabile serviciilor de asigurare

Normalizatori internaționali
 Federația Internațională a Contabililor (IFAC) - Consiliul pentru Standarde Internaţionale de
Audit şi Asigurare (IAASB);
 Organizația Internațională a instituțiilor Supreme în Audit, pentru state membre ONU
(INTOSAI).
Normalizatori naționali
o Autoritatea de Supreveghere Publică a Activității de Audit Statutar (ASPAAS), Camera
Auditorilor financiari din Romania (CAFR);
o Autoritatea de Audit din Romania – din cadrul Curții de Conturi.
A. Serviciile de asigurare
 auditarea situaţiilor financiare istorice;
 revizuirea situaţiilor financiare istorice;
 alte servicii de audit cu scop special;
 asigurarea tehnologiei informaţionale:
 asigurarea comerţului electronic;
 asigurarea fiabilităţii sistemelor informaţionale.
 asigurarea informaţiilor referitoare la:
 evaluarea performanţei;
 evaluarea calităţii serviciilor medicale;
 evaluarea evenimentelor.
B. Serviciile non-asigurare
 serviciile de contabilitate şi ţinere a registrelor;
 serviciile fiscale;
 serviciile de consultanţă managerială.

Misiunea de asigurare" - un practician, pe bază de probe suficiente și adecvate, exprimă o

concluzie destinată utilizatorilor vizaţi (pentru creșterea gradului de încredere), alţii decât partea
responsabilă, referitor la rezultatul evaluării sau măsurătorii unui subiect specific în raport de
anumite criterii.

Obiectivul misiunii de asigurare

 Obținerea unui rezultat (produsul misiunii de asigurare) din evaluarea sau măsurarea unui
subiect specific: informaţii specifice care rezultă din aplicarea criteriilor asupra subiectului
respectiv.

Tipuri de misiuni de asigurare:

 Misiunea de asigurare rezonabilă;
 Obiectiv – reducerea riscului informațional la nivel acceptabil;
 Opinia – forma pozitivă de exprimare;
 proceduri – ISA.
 Misiune de asigurare limitată.
 obiectiv– reducerea riscului informațional la nivel acceptabil, în condițiile date;
 opinia – forma negativă de exprimare;
 proceduri – ISRS.

5. Elementele unei misiuni de asigurare

Cinci elemente
I. Relaţia tripartită (părțile);
II. Subiect specific corespunzător;
III. Criterii adecvate;
IV. Probe adecvate şi suficiente;
V. Raport de asigurare scris în forma corespunzătoare pentru:
o Asigurare rezonabilă;
o Asigurare limitată.