Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
“Un antreprenor este o persoana care dorește și poate să convertească o idee nouă sau o
invenție într-o afacere de succes” Joseph Schumpeter
Antreprenorii prin inovare, ingeniozitate şi acțiune sunt agenții de schimbare în lumea
noastră.
Prima calitate a unui antreprenor de succes este capacitatea de a anticipa.
Anticiparea, într-o lume aflată în permanentă schimbare, trebuie să fie într-o alertă
continuă.
Secretul păstrării sau sporirii șanselor de succes constă în a prevedea unde au să se ducă
lucrurile şi cum ar fi posibil să evolueze mediul – aceasta fiind o activitate fundamental necesară
pentru adaptarea din timp la cerințele drumului de ales și pașilor de făcut. Anticiparea este o
necesitate majoră - mai cu seamă acolo unde producerea de turbulențe este firească.
Anticipația în sine presupune ideea de complexitate. Un antreprenor care anticipează este
o fire complexă, iar mediul în care evoluează prezintă la rândul lui un ordin de complexitate cu
atât mai mare cu cât este mai puțin decupat din cel natural. Dar, rezolvarea genială vine de la
Brâncusi: „Simplitatea este complexitatea rezolvată” (Georgescu-Gorjan Sorana, 2018, p. 94).
Adevărata provocare a complexității este că nu există legi care să ne permită controlul cunoașterii
și a consecințelor aplicării ei în activitatea practică, în măsura în care ne-am aștepta prin prisma
experienței noastre.
Antreprenorii care vor ști să întrevadă schimbarea și sensul evolutiv vor prospera. Cele
care nu, vor dispărea mai repede decât se crede îndeobște.
Atunci, este ușor de intuit că orice întreprinzătoreste presată să-și pună la lucru comportamentul
anticipativ - care în nuce există în mințile acestora
Un antreprenor devine anticipativ numai în măsura în care își generează şi dezvoltă o
viziune prospectivă şi un comportament cu adevărat anticipator.
Întreprinzătorii de succes vor fi cei care și-au dezvoltat sau își vor dezvolta o gândirea
centrată pe viitor - care caută şi dă sens (noimă) ”viitorilor posibili şi vor ști să gestioneze mai
bine decât alții incertitudinile. Un astfel de întreprizător acționează ca şi cum ar avea un ceva în
plus - anume acel ceva ce poate fi numit înțelegere proiectivă. În acest context, ceea ce va distinge
tot mai mult un întreprinzător de succes de unul obișnuit este faptul că: acesta nu se lasă ghidat
doar de ceea ce a fost sau ceea ce este, ci acționează în primul rând în conformitate cu înțelegerea,
viziunea ori ideea lui despre viitor, adică anticipează.
Întreprinzătorii de succes judecă (evaluează) viitorul utilizând acea capacitate cognitivă pe
care Aristotel o numea phronesis - înțelepciunea practică. Tot ei utilizează intuitiv şi ceea ce fac
sistematic cercetătorii care adoptă metodologii de cercetare-acțiune.
Un model paradigmatic pentru întreprinzătorul de geniu care imaginează vizionar și, apoi,
acționează înfăptuind inovativ parcursul de la posibilitate până la concretizare a ce a întrevăzut și
visat să realizeze este Constantin Brâncusi.
Putem spune că întreprinzătorii care anticipează bine viitorul vor ajunge în poziția să facă
prima mutare și să devină generatori de piață nouă, mărind și îmbunătățind astfel șansa de a fi
profitabili şi de menținere a viabilității pe termen lung. Însă, din păcate, aceasta nu este și o
garanție. Mai este nevoie de inovare, perseverență şi tenacitatea necesare ca să-și formeze
abilitățile antreprenoriale şi de management complementare.
Pe lângă doza de creativitate care îl caracterizează pe întreprinzătorul anticipativ și de
inspirație tactică este nevoie şi de intuiție strategică.
Întreprinzătorul cu un fler capabil să identifice limitele și cu o capacitate de înțelegere
suficientă pentru a admite limitările va ajunge aproape de perfecțiune1.
Viitorul se întrezărește cu ochii minții. Apoi, ceea ce s-a întrezărit se întrupează într-o idee
şi se intoarce pe toate fețele până ce, în cele din urmă, ceea ce s-a născut viabil din ea se
înfăptuiește prin puterea gândului și a voinței.
Să punctăm importanța gândirii anticipative. Pentru a avea performanță pe această
dimensiune, este necesară generarea unei sinergii între știința și arta de a înțelege și știința şi arta
de a transpune în fapt. Însă, inițializarea unui astfel de proces sinergic necesită un anumit talent
sau antrenarea componentelor neformale ale gândirii (cum este, de pildă, intuiția) care să fie
factorul declanșator al procesului de angrenare sinergică a celor două fațete ale intelectului2 - ”1%
talent – 99% muncă” este o zicere des întâlnită printre artiștii profesioniști! Metaforă Brâncuşi 99
% talent şi 99% muncă.
Scrutând viitorul pentru a anticipa, întreprinzătorii vizează - chiar vânează, am putea spune
- răspunsuri de dat unor provocări care încă nu au fost scoase la lumină de ceilalți. Ei sunt
constrânși să intuiască și să imagineze – să-și dezvolte o agilitate fenomenologică. De aceea ei
operează și cu concepte de multe ori formulate de o manieră plastică, pe care le numim metafore
vii.
Mutatis mutandis, în domeniul educației este imperios necesar să transformămeducabilul:
- pe de o parte, într-un autodidact care își asumă atitudinea de a învăța şi a se
perfecționa pe tot parcursul vieții, precum și,
- pe de altă parte, într-un caracter puternic care să își asume şi o altă evoluție în carieră,
cea de a deveni un antreprenor inovativ.
De asemenea, va trebui să se pună accentul pe achiziția de abilități cât mai diverse, dar și pe
formarea de atitudini (precum a învăța pe tot parcursul vieții, a colabora și împărtăși valori etc.) și
pe dezvoltarea capacitații de a inova.
A fi competitiv şi productiv în lumea de mâine înseamnă practic să înveți mai repede decât
competitorii. Dar, așa cum arată Alvin Toffler ”analfabeții secolului 21, nu sunt cei care nu știu
să citească și să scrie, ci cei care nu pot să învețe, să se dezînvețe şi să reînvețe”. Adică, cei care
nu pot, nu știu ”a învăța să învețe”.
1
Aceasta este o traducere neliterară care întrepretează dictonul ” The man with insight enough to admit his
limitations comes nearest to perfection.” Johann Wolfgang von Goethe
2
Un proces de angrenare sinergică este unul în urma căruia suma contribuției conjugate a părților ajunge să fie mai
mare și de calitate cu totul nouă decât contribuția separată a fiecătei părți. Este cazul armonizării unei orchestre
sau acela al nașterii valurilor mexicane pe un stadion. Este util de observat cî în astfel de cazuri este nevoie de un
declanșator, de un semnal cît de firav care să producă armonizarea. De exemplu, dirijorul în cazul orchestrei sau
conducătorul de galerie ori un eveniment de pe teren (cu valoare simbolică) în cazul stadionului. Vezi și: secțiunea
Vocabular Științific Îmblânzit de pe site-ul Anticipatia.com
Iar Brâncuşi a invățat să sculpteze altfel, iar prin inovare şi viziune a revoluționat arta.
Brâncuşi a refuzat să lucreze cu Rodin, care atinsese perfecțiunea în sculptura carnală. A dorit
cu tărie altceva. A stiut să renunțe la sculptura clasică şi a inventat sculptura modernă. Brâncuşi
a învețat, să se dezînvețe şi să reînvețe.
O interpretare mai adecvată pentru această epocă și în consonanță cu sensul veritabil al
aforismului-deviză a lui Brâncuși – „Creează ca un Dumnezeu, Poruncește ca un Rege, Muncește
ca un Sclav,” –este următoarea: „creează ca un inventator, decide ca un lider vizionar, lucrează
ca un entuziast, fii un antreprenor de succes”.
George Niculescu