Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
de căldură, ploile torențiale și chiar inundațiile sunt manifestări naturale vizibile care ne dau
indicii importante asupra creșterii emisiilor de carbon. Acumularea acestora în atmosfera
planetei duce la încălzirea globală, un fenomen cu potențial distructiv, ce provoacă ridicarea
nivelului mării, creșterea acidității apei oceanelor și afectarea iremediabilă a biodiversității. În
cele ce urmează vom încerca să explicăm ce sunt emisiile de carbon, cum afectează acestea
mediul într-un mod direct sau indirect și ce soluții sunt pe agenda de discuții a întregii lumi,
urmând ca un accent important să fie pus pe măsurile luate în cadrul Uniunii Europene, în
general, și al României, în special.
Principalele gaze cu efect de seră din atmosfera Pământului sunt vaporii de apă, dioxidul de
carbon, metanul, oxidul de metan, protoxidul de azot și ozonul.
Termenul de „efect de seră” este folosit cel mai adesea în vorbirea curentă pentru a evidenția
contribuția acestor gaze emise natural sau artificial la încălzirea atmosferei terestre prin
modificarea permeabilității atmosferei la radiațiile solare reflectate de suprafața terestră.
Această creștere a avut loc în ciuda absorbției a mai mult de jumătate din emisiile provenite
de la diferite disipări naturale implicate în circuitul carbonului în natură. Marea majoritate a
emisiilor antropice de dioxid de carbon (adică emisiile produse de activitățile umane) provine
din arderea combustibililor fosili, în principal cărbune, petrol și gaze naturale, cu contribuții
suplimentare provenite de la defrișări, alunecări de teren, eroziune a solului și agricultură.
În cazul în care emisiile de gaze cu efect de seră vor continua să crească peste rata lor din
2017, temperatura suprafeței Pământului ar putea depăși valorile istorice începând cu 2047, cu
efecte potențial dăunătoare asupra ecosistemelor, biodiversității și mijloacelor de subzistență
umană.
Așa cum indică și infograficul de mai jos, dioxidul de carbon este gazul cu efect de seră
eliberat în cea mai mare cantitate, acesta fiind produs, în majoritate covârșitoare, de
activitățile umane. Alte gaze cu efect de seră sunt emise în cantități mai mici, dar captează
căldura mult mai eficient decât CO2, iar în unele cazuri sunt de mii de ori mai puternice.
Sursa: https://www.europarl.europa.eu/news/ro/headlines/society/20180301STO98928/
emisiile-de-gaze-cu-efect-de-sera-pe-tari-si-pe-sectoare-infografic
În ceea ce privește situația emisiilor de carbon din Uniunea Europeană, cel de-al cincilea
raport de evaluare al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice
(IPCC) subliniază încă o dată faptul că este extrem de probabil faptul că activitățile umane
din ultimii 50 de ani au dus la o încălzire accentuată a planetei. Aceste activități includ, de
exemplu, arderea cărbunelui, a petrolului și a gazului, defrișările și agricultura.
În imaginea de mai jos se pot observa emisiile de gaze cu efect de seră din UE în 2017,
defalcate pe principalele sectoare sursă. Energia este responsabilă pentru 80,7% dintre
emisiile de gaze cu efect de seră din în 2017, iar transportul reprezintă aproximativ o treime.
Emisiile de gaze cu efect de seră din agricultură contribuie cu 8,72%, procesele industriale și
utilizarea produselor cu 7,82%, iar gestionarea deșeurilor cu 2,75.
Sursa: https://www.europarl.europa.eu/news/ro/headlines/society/20180301STO98928/
emisiile-de-gaze-cu-efect-de-sera-pe-tari-si-pe-sectoare-infografic
Uniunea Europeană este al treilea cel mai mare producător de emisii de carbon, după China și
Statele Unite, fiind urmată de India și Rusia. Totalul de 4.323,163 kilotone de CO2, unul
imens, pe care Uniunea Europeană încearcă din răsputeri să-l reducă, se împarte pe fiecare
țară din Uniune conform diagramei de mai jos:
Sursa: https://www.europarl.europa.eu/news/ro/headlines/society/20180301STO98928/
emisiile-de-gaze-cu-efect-de-sera-pe-tari-si-pe-sectoare-infografic
În ceea ce privește Uniunea Europeană, aceasta a ratificat acordul la data de 4 octombrie 2016
și s-a angajat să reducă emisiile de carbon cu cel puțin 40% până în 2030. Un prim pas
important a fost cel din 28 noiembrie 2019, atunci când Parlamentul European a declarat o
situație de urgență climatică și a solicitat ca toată legislația UE relevantă să fie în acord cu
obiectivul de limitare a încălzirii globale sub 1,5 °C.
De asemenea, în luna decembrie, Uniunea Europeană a stabilit un plan chiar mai ambițios,
prin care își dorește să atingă neutralitatea climatică până în 2050, numit Pactul Verde. În
martie 2020, UE a propus o lege europeană a climei care să stabilească pașii care trebuie
urmați pentru implementarea Pactului Verde, propunere care va deveni obligatorie din punct
de vedere juridic odată ce Parlamentul și Consiliul o vor aproba. Totodată, Parlamentul
European a solicitat obiective mai ambițioase de reducere a emisiilor decât cele propuse de
Comisia Europeană, pentru a asigura îndeplinirea obiectivului de către UE.
În octombrie 2020, Parlamentul și-a adoptat mandatul de negociere a Legii europene a climei,
aprobând obiectivul neutralității climatice până în 2050 și o reducere cu 60 % a emisiilor până
în 2030 față de nivelurile din 1990, ceea ce depășește propunerea Comisiei, de 55 %, precum
și actualul obiectiv intermediar de 40 %.
Reducerea va fi realizată prin intermediul unor obiective convenite la nivel național, care se
calculează pe baza produsului intern brut pe cap de locuitor al fiecărei țări. Țările din Uniune
cu venituri mai scăzute vor beneficia de sprijin.
Sectorul alimentar este unul dintre principalii factori ai schimbărilor climatice. Deși
agricultura UE este singurul sector agricol major din lume care și-a redus emisiile de gaze cu
efect de seră (cu 20% față de 1990), aceasta produce încă aproximativ 10% din emisii (din
care 70% sunt cauzate de animale).