Arabii și Califatul arab.

Civilizația islamică (secolele VII-XVI)

Peninsula Arabiei (situată în Asia de sud-vest), are o climă tropicală și este acoperită majoritar de
deșert.
Arabii: nomazi, împărțiți în triburi conduse de emiri/șeici, mai ales în nord și centru ( beduinii)- se ocupă cu
creșterea cămilelor, oilor și cu comerțul cu caravanele și în sud o populație sedentară, se ocupa cu
agricultura- inclusiv cu ajutorul irigațiilor. Așadar ca ocupații: agricultura și păstoritul, comerțul,
meșteșugurile, vânătoarea și incursiunile de pradă.
Elementele de unitate ale arabilor: islamul și limba arabă.
În vestul Peninsulei Arabia, apar marile orașe (situate pe drumul caravanier, către Egipt, Siria, Irak):
Mecca, esențial centru comercial caravanier, leagăn și simbol al islamului, principalul centru religios islamic
mondial→ pelerinaj (sanctuarul Kaaba) și Yathreb ( Medina). În zonele urbane erau sedentari, ocupându-se
cu: meșteșugurile: țesutul/confecționarea stofelor, prelucrarea sticlei, armelor, podoabelor și cu comerțul de
caravane/ moneda (dinarul arab) era valoroasă. În oaze și în puținele zone de câmpie cultivând cereale, pomi
fructiferi, trestie de zahăr. Curmalele și laptele de cămilă erau hrana zilnică de bază.
Structura socială. Societatea era alcătuită din: aristocrație, negustori, meșteșugari, agricultori, păstori și
puțini sclavi.
Mahomed (570-637):
- născut la Mecca, într-un trib arab, rămânând orfan, e crescut de rude,
- căsătorit la 25 de ani cu o văduvă bogată, Khadigea (40 de ani), având 7 copii,
- inițial negustor arab, călătorind mult în spațiile iudaic și creștin,
- circa 610, are primele viziuni,
- începe să răspândească credința în Allah (unicul zeu creator al lumii și stăpân al destinelor umane,
cere milostenie pentru săraci)
- persecutat de negustorii bogați și de triburile păgâne care nu acceptau învățăturile sale → nevoit a se
retrage la Yathreb/Medina, pe 16 iulie 622, an ce marchează (după moartea sa), începutul erei
musulmane și a calendarului islamic (Hegira), iar adepții săi (musulmani-cei ce se supun lui
Dumnezeu)
- 630, Mahomed se întoarce în Mecca, în fruntea supușilor săi, proclamând cultul lui Allah; aduce prin
supunere și ascultare/convertire (afirmând ideea unității triburilor arabe), toată Arabia fondând statul
arab, fixându-i aici capitala;
- 632, Mahomed moare la Medina (până atunci arabii cinsteau religia islamică).
Lumea islamică:
- sunniți (peste 90%)→bazați pe tradiție, adică principiul electiv pentru conducerea califatului,
- șiiți (10%)→ susțin conducerea statului de descendenții lui Mahomed.
Cauzele expansiunii arabe/islamului:
- puternica personalitate a lui Mahomed (excelent lider, strateg militar, misionar religios),
- răspândirea islamului de către negustorii arabi,
- siguranța drumurilor comerciale,
- califii: buni organizatori administrativi, extrem de autoritari în impunerea/respectarea legilor
- rigoarea disciplinei islamice, menținerea pământurilor învinșilor, în schimbul unui impozit,
- superioritatea artei militare arabe, insuficiența resurselor spre a hrăni o populație aflată într-o
continuă creștere.
După moartea lui Mahomed, urmașii săi s-au autointitulat califi, inițiind rapid o serie de campanii militare
de cucerire și extindere a teritoriului arab, în numele războiului sfânt (datorită crizelor Bizanțului, Persiei),
fiind rapid cucerite:
- Yemen, Africa de nord și septentrională (Maghreb), Siria, Palestina, Persia, Ierusalimul,
Mesopotamia, Babilonul, Egiptul de Nord,
- 711: Spania (aici vor numi mauri-1492 devenind independentă), Pakistan
- atacarea Constantinopolului (717-718)
- 756, întemeierea califatului Omeiad în Spania, apoi ating Sicilia, raid asupra Romei,
- 1187, Saladin recucerește Ierusalimul
1
 - Acra e cucerită de musulmani
- formând marele califat arab (extins din India, până-n Asia Mică)-principalul factor de putere în
Orientul Apropiat, cu capitala la Damasc (apoi la Bagdad), funcționarii și armata fiind plătite din
banii de tribut-limba arabă fiind introdusă în administrație, iar moneda sprijinind schimburile
comerciale.
- 1258, mongolii ocupă orașul Bagdad, desființând califatul/imperiul arab
Marele califat arab (37 califi):
- dinastiile:
 661-750, Omeiazilor (Moawia, din tribul Omeia, reformator al statului arab):
 capitala-Damasc66
 primii patru califi (632-661)-aleși din rudele/apropiații lui Mahomed Ali,
 pământurile cucerite devin proprietate a statului arab și lucrate de proprietarii de
drept, contra unui tribut
 califii tolerează religia învinșilor.
 750-1258 Abbasizilor:
 capitala Bagdad (până în 1258)
 domnia califului Harun al Rașid- cel mai de seamă (786-809, apogeul
califatului abbasid, în timpul căruia se reorganizează viața internă (economică,
administrativă, culturală)
 descompunerea califatului:
Secolul X, existau trei califate, cu trei capitale: Bagdad, Cordoba (Spania), Cairo.
secolul XI:
 e instaurat un regim politic absolutist, identic cu vechile monarhii orientale
 clasa conducătoare (iranieni, turci, kurzi, berberi, hispanici)
 hegemonia politică devine culturală
 secolul XIII, statul arab divizat în 20 stătulețe (conduse de arabi și berberi), controlul
politic efectiv trece în mâna turcilor selgiucizi(1039-1309).

CULTURA ARABILOR: OPȚIONAL

Savanții arabi au realizat cercetări în:
- matematică-transmițând cifrele, preluate de la indieni:
 trigonometrie:
 tangenta
 sinusul
 algebră→ emblema matematicii medievale:
 ridicarea la putere
 extragerea rădăcinilor pătrate și cubice
 primele fracții zecimale
 bazele algebrei (Al Kwarzimi)
- fizică (refracția luminii)
- astronomie:
 numeroase observatoare astronomice
 perfecționarea astrolabului
 sistemul lui Ptolemeu e verificat și dezvoltat
 studiul eclipselor
 calculul longitudinal
 observații științifice asupra mișcării Lunii, Pământului
 observarea poziției stelelor
 măsurarea meridianului (secolul IX)
- medicină:
 igienă și profilaxie (Avicenna)
 diagnosticare și examen clinic
 diagnosticarea pneumoniei
2
  anestezierea cu hașiș
 ligatura arterelor (Al Râzi)
 construirea de spitale
- filosofie
- chimie→ alchimia:
 purificarea metalelor
 distilarea alcoolului
 fabricarea/producerea elixirelor
 obținerea acidului sulfuric
 fabricarea oțetului
 procedee de vopsire a stofelor și pieilor
- geografie:
 dezvoltarea cartografiei
 folosirea geometriei
 studiul reliefului
- înființând primele farmacii (siropuri, plasturi, unguente, camfor, apă distilată) și spitale (anestezia
totală)
- artă:
 arhitectura:
 moscheile din:
 Damasc
 Cordoba (Spania)
 palatul Alhambra (Granada, Spania)
 răspândită în:
 Spania
 Nordul Franței
 Anglia
 pictura în miniaturi
 basorelieful, motive: geometrice, florale.
Invenții asiatice pătrunse în Europa prin intermediul arabilor:
- busola
- praful de pușcă
- hârtia
- moara de vânt
Cuvinte de origine arabă:
- algebră
- algoritm
- cifra zero (introdusă în secolul XI)
- almanah
- zahăr
- alcool
- sirop
- lămâie
- talisman
- șah.
Prin lucrările unor învățați, ca Avicenna, Averroes (traducerea lucrărilor antice grecești sau arabe în latină,
la Toledo), cultura europeană este influențată de cea arabă.
Arabii au preluat de la cei cuceriți:
- modele de:
 conducere statală
 organizare armată

3
 - navigația bizantină
- tradiții culturale antice: grecești și eline
- arcul potcovit și ascuțit
În secolul XV, erudiți/învățați arabi s-au refugiat în Italia.
Bizanțul și islamul, factori culturali mijlocitori ai legăturilor cu Orientul Îndepărtat (India, China).
Ambele civilizații (creștină, arabă)→interes pentru:
- gramatică
- drept
- teologie.

VOCABULAR:
Allah-denumire sub care este cunoscut Dumnezeu în limba arabă.

4
Bairam-sărbătoare musulmană însemnând sărbătoarea sacrificiului sau a ruperii postului, căzând în ultima
lună a anului arabic.
Beduini-nomazi ai deșertului; care aparține unei populații nomade din Arabia și Africa de nord.
Berber-persoană care aparține grupului de populații din nordul Africii, aparținând religiei musulmane.
Califat-denumire dată statului arab, organizat în teritoriile cucerite de arabi, condus de un calif. Și-a
răspândit credința islamică în Europa, Africa, Asia.
Califi/Halifa:
- titlu purtat de înlocuitorii/locțiitorii profetului Mohamed
- șefi religioși și politici supremi la triburile arabilor musulmani medievali.
Coran-(în limba arabă a citi, a recita, adică CITIRE, sau RECITARE), cartea sfântă a credincioșilor
musulmani, incluzând 114 sure (capitole).
Djihad-război sfânt cu nemusulmanii, pentru trecerea acestora la islam și răspândirea islamului.
Emir (ar. Comandant)
- titlu acordat descendenților/urmașilor/succesorilor lui Muhammad/Mohamed
- șef militar, prinț, căpetenie militară arabă de triburi, guvernator al unei provincii în lumea islamică
- bey.
Hegira-plecarea, sau fuga profetului Mohamed de la Mecca la Medina; marchează începutul erei
musulmane.
Imam:
- preot musulman, conducător al rugăciunii unei comunități umane arabe într-o moschee
- lider politic și spiritual reprezentant al minorității șiite din cadrul islamului.
Islam-numele religiei islamice, musulmane, mahomedane; înseamnă supunere față de Allah.
Mahomed-cel lăudat; primul și cel mai mare profet al islamului.
Moschee-locaș de cult și închinare la arabi.
Musulman-supus al lui Allah.
Popoarele cărții-popoare beneficiare ale unei revelații scrise: evreii, creștinii, zoroastrienii.
Profet-predicator (prooroc), trimis de Dumnezeu, pentru a răspândi mesajul divin oamenilor și spre a
prevedea viitorul.
Ramadan-a noua lună din calendarul musulman, care pune începutul postului mare, ce ține de la răsăritul la
apusul soarelui. E una dintre cele mai importante sărbători religioase islamice.
Revelație-descoperire; pentru credincioși, dezvăluirea voinței divinității.
Sharia-legea sacră a islamului.
Sunna-tradiția sfântă a islamului, care se compune din povestiri aparținând prin legendă profetului
Mahomed.
Șeic-căpetenie a unui trib, sau a unei comunități religioase la arabi.
Umma-lumea musulmană.