musulmană; cum s-a format civilizația islamică; când și unde s-a produs expansiunea militară și culturală a Islamului; Dar înainte să începem vreau să vă adresez o scurtă întrebare din lecția precedentă: care era zeul suprem al geto-dacilor?
Civilizație = cultură,
În prima jumătate a mileniului 1, în Peninsula Arabică
locuiesc arabii, aceștia aveau ca ocupații de bază pastoritul și comerțul. La început, triburile erau politeiste. (Acest cuvânt l-am mai întâlnit și la religiile egiptenilor, grecilor și romanilor) [întreb ce înseamnă politest]=credința în mai mulți zei. Centrul lor religios era Mecca, oraș al templului Kaaba. Unde principalul obiect de cult era o piatră neagră, despre care tradiția spune că a fost adusă de un înger, din Grădinile Raiului care l-a început ar fi fost albă dar a devenit neagră cu timpul din cauza păcatelor omenirii. În sec. 7, Mahomed, un om simplu din popor, a început să predice la Mecca, o nouă religie monoteistă(ce înseamnă monoteism). ( de aici mai apare și numele de mahomedanism) care în prezent reprezintă 25% din populaţia globului. Ea le cerea arabilor credință și supunere neabătută față de Allah, renunțare la toate celelalte divinități, compasiune față de cei sărmani și renunțarea la sclavie. Alungat din Mecca, s-a refugiat în Yathrib, unde a fost recunoscut ca Profet și a schimbat numele orașului în Medina, adică orașul profetului. Fuga lui Mahomed din Mecca, este numită hegira și a constituit momentul de început al erei islamice (16 iulie 622) El ar fi vizitat Ierusalimul, unde ar fi primit îndemnul să răspândească mesajul divin în rândul creștinilor și evreilor.
Se bazează pe Coran( cartea sfântă) care are 114 capitole
numite sure. Acestea au fost revelate Profetului mahomed prin mijlocirea arhanghelului. Coranul și tradiția alcătuită din spusele și faptele profetului (hadit) prescriu credincioșilor 5 obligații rituale fundamentale (așa-zișii „stâlpi ai islamului”): 1.„mărturia de credință” („Nu există alt Dumnezeu decât Allah, Mahomed este trimisul lui Dumnezeu”), 2. rugăciunea (ce trebuie făcută de 5 ori pe zi, cu fața spre Mecca) 3. Milostenia față de săraci 4. Postul, în special cel al Ramadanului în care nu se consumă mâncare și băutură de la răsăritul până la apusul soarelui 5.Pelerinajul la Mecca (cel puțin o dată în viață) Coranul reglementează toată viața religioasă și politică a musulmanilor. Lăcașurile de cult ale islamului sunt moscheile. Moscheile au curți interioare pentru adunarea credincioșilor. Imamul este îndrumătorul religios al islamicilor. Ziua de odihnă este vinerea. Religia islamică se bazează pe mistica predestinării. La moartea lui Mohamed în anul 632, religia islamică era deja constituită fiind stabilite reguli sociale și religioase, urmașii săi s-au împărțit în 2 ramuri șiiți (cei care considerau că urmașul lui trebuia să fie cineva din familia lui – ginerele său pe nume Ali) și suniți (care credeau că urmașul lui Mahomed trebuia să fie ales din comunitate). Uniți prin noua religie, Arabii au întemeiat un puternic stat care apoi un adevărat imperiu, numit Marele Califat arab. Administrația și regulile de conducere au fost inspirate din modelele persan și bizantin. Conducătorii erau numiți califi, adică locțiitorii profetului. Cu timpul sub influența turcilor care năvălit în teritoriile arabe conducătorii statului și au luat denumirea de sultani. Extinderea stăpânirii arabe a fost favorizată de înscrierea în Coran a îndemnului de a lupta pentru islam ( jihad sau războiul sfânt). Religia musulmană s-a impus și prin forța armelor. Întinderea maximă a imperiului arab se leagă de numele califului Harun al Rașid hotarele tinand din NV Indiei până în Pen. Iberică. Au fost opriți în Europa de către francii lui Carol Martel, în 732,în bătălia de la Poitiers. În secolul X s-au format califatele rivale de Cordoba (din Peninsula Iberică), de Bagdad (în Asia) și de Cairo ( în Africa de Nord). Prezența arabilor în Peninsula Iberică este pusă în evidență de o serie de construcții celebre, printre care și Palatul Alhambra din Granada „castelul roșu” sau Moscheea din Cordoba. Arabii au facilitat comunicarea între popoare și astfel dezvoltarea agriculturii, meșteșugurilor, negoțului, dar și a științei, filosofiei, literaturii și artei. Orașe importante au fost Mecca, Medina, Ierusalim ca centre spirituale Damasc, Bagdad, Cairo, Cordoba, Toledo centre meșteșugărești și comerciale. În agricultură s-au remarcat prin folosirea sistemelor de irigații, rotația culturilor și răspândirea unor plante și pomi fructiferi (citrice, orez, bumbac, testie de zahăr). Erau buni meșteșugari în domenii precum țesutul, confecționarea covoarelor persane, fabricarea hârtiei, a oțelului și a zahărului rafinat. Acum, pentru că ne apropiem de finalul lecției, doresc să să răspundem la niște întrebări și să completăm împreună un rebus