I.

Introducere

Postica Olga, în anii 2016-2019, am efectuat studiile la Colegiul de Medicină

dinUngheni, obținând calificarea de Asistent medical.
Practica de stat am efectuato în IMSP SR Ungheni, în secțiile: Boli cronice, Boli
infecţioase, Ginecologie, Pediatrie, Secţia de Primiri Urgente (UPU) şi la serviciul de medicină
prespitalicească (la ambulanţă).
Din septembrie 2019 până în august 2021 am activat în calitate de profesor ore practice
BŞN la Colegiul de Medicină Ungheni.
Din decembrie 2020 m-am angajat la IMSP IMU, secţia Ortopedia 2, în calitate de
asistent medical de salon, unde activez până în prezent.
În perioada activării în secția de Ortopedie 2, am efectuat perfecționări:
Nursing clinic: 10.10.2022 – 21.10.2022;
Supravegherea şi controlul afecţiunilor asociate asistenţei medicale: 03.04.2023 –
07.04.2023.

În decembrie 2020 m-am angajat la IMSP IMU, secţia Ortopedia 2, în calitate de asistent
medical de salon, prin cumul. Din septembrie 2021, m-am reangajat la IMSP IMU, secţia
Ortopedia 2, în calitate de asistent medical de salon, de bază. Am parcurs o perioadă de adaptare
și învățare a specificului secției.
În anul 2023 am depus dosarul la Universitatea de Stat ,,Ion Creangă”, la facultatea de
Psihologie și Psihopedagogie Specială.

Institutul de Medicină Urgentă este o

instituție medico-sanitară publică, care are
misiunea de a răspunde promt la necesitățile
medicale ale populației și a deservi cele mai
grave cazuri din întreaga țară. Spitalul are în
componenţa sa 7 departamente medicale
dotate cu echipament performant pentru
investigarea, diagnosticarea și tratamentul
pacienților.
 Echipa de medici al Institutului de Medicină Urgentă prezintă un grad înalt de pregătire
profesională (ştiinţifică şi practică), iar pentru diagnosticarea şi tratarea maladiilor sunt utilizate
ultimele promoţii ale aparatelor de rezonanţă magnetică, tomografie computerizată,
ultrasonografie, echipamente de radiologie digitală şi alte utilaje medicale sofisticate, permit ca
procesul de abordare, diagnosticare şi tratament al pacienţilor să fie efectuat în coformitate cu
standardele şi normativele medicale în vigoare. Noile oportunităţi tehnologice ajută medicii
specialişti să imprime actului diagnostic-curativ mai multă securitate şi eficienţă perioadei de
spitalizare a pacientului.
Serviciile acordate de IMSP Institutului de Medicină Urgentă
Sunt oferite tuturor persoanelor ce prezintă un grad sporit de urgență și complexitate
patologică. Totodată, puteți beneficia de serviciile IMU și în cazul în care:
1. Vă adresați personal la recepția spitalului:
 Pentru o consultaţie la medic, investigaţii, analize sau spitalizare.
 Angajații spitalului vă vor asista, oferindu-vă suportul informațional și vă vor direcționa
către medicul de specialitate, pentru o consultație sau o eventuală spitalizare.
2. Autoadresare:
 Pentru cazuri de urgenţă rugăm să apelați Serviciul Unic de Urgență 112, care
funcționează non-stop 7 zile pe săptămână.
 Echipa medicală a Institutului de Medicină Urgentă este pregătită pentru soluţionarea
oricăror urgenţe medicale pentru a aborda pacienţii cu orice grad de complexitate.
 Departamentul de Medicină Urgentă al spitalului nostru, dispune de medici de gardă și
asisnteți medicali responsabili de deservirea pacienților pe timp de noapte.
 În cazuri excepționale, echipa de medici de gardă este completată cu alți specialiși, în
dependență de gravitatea cazului.
Servicii de înalta performanță
Institutul de Medicină Urgentă dispune de echipamente medicale de imagistică, fapt care
contribuie la stabilirea unui diagnostic precis şi prescrierea unui tratament corect.
Departamentul Clinic Radioimagistică și Diagnostic de Laborator din cadrul Institutului
de Medicină Urgentă are în dotare:
RMN Rezonanță Magnetică;
USG Ultrasonografie;
Radiografie;
Tomografie Computerizată;
Examenul Doppler.
IMU are în componenţa sa 7 departamente medicale care deservesc 620 de paturi
medicale.
 La subdiviziunile existente (chirurgie, traumatologioe şi ortopedie, neurologie şi
neurochiurgie, chirurgie oro-maxilo-facială, oftalmologie, urologie, genicologie) au fost create
două unităţi noi: Departamentul Chirurgie toracală şi Departamentul Evidenţă şi control al
bolilor nosocomiale. De asemenea, în cadrul Departamentul de medicină urgentă (de primiri
urgente ale pacienţilor) a apărut o secţie consultativă, ce are drept scop ameliorarea procesului de
triere a pacienţilor şi oferirea întrun spectru mai larg a serviciilor medicale populaţiei. Trebuie
menţionat faptul, că în spital funcţionează o secţie de hemodializă, asigurată de stat, secţiile de
neurologie boli cerebrovasculare şi STROKE cu salon de terapie intensivă, cabinete de
sondoplerografie şi electroencelografie computerizată (digitală). Anual, la IMU se adresează
peste 70 mii de cetăţeni (inclusiv, cei aduşi cu urgenţe majore de către Serviciul „112”),
necesitând circa 13-14 mii de intervenţii chirurgicale pe an.
Zilnic, medicii instituţiei acordă servicii medicale unui număr de 200-250 de bolnavi, din
care aproximativ 40% sunt spitalizaţi pentru tratament medico-chirurgical şi recuperare. Cea mai
mare incidenţă clinică o au politraumatismele, survenite din cauza factorilor de risc (accidente
rutiere, precipitări de la înălţime, agresiuni în public şi în familie etc.), bolile neurochirurgicale şi
cerebrovasculare, maladiile chirurgicale pe colon, stomac, pancreas, ficat, patologiile urologice
şi ginecologice.

În anul 2019, în IMSP IMU începe

activitatea o nouă secție ,,ORTOPEDIA II”,
cu profil chirurgical și endoprotezare a
articulațiilor mari ale membrelor inferioare.

Secția dispune de:

 10 saloane, a câte 1, 2, 3 și 5 paturi, cu baie și weceu. Total 32 de paturi;
 2 saloane reanimare, dintre care 1 cu 2 paturi și 1 cu 5 paturi. Cu conectare la rețeaua de
oxigen și dotate cu monitoare pentru monitorizarea pacienților gravi post operatori;
 Aparat de oxigen mobil,;
 Aparat pentru resuscitare, SVA;
 Paturi mobile, atât noi cât și vechi;
 Calculatoare la post, în ordinatoriu și în cabinetuil asistentului superior;
 Frigidere pe hol;
 Banchete;
 Sală de procedure și pansamente, dotate cu necesarul pentru lucru;
 2 posturi;
  2 săli de operație.
În secție activează:
 4 medici ortopezi-traumatologi, inclusive șeful secției;
 7 medici rezidenți;
 1 asistentă superioară;
 7 asistente medicale de salon;
 1 asistent medical de pansamente;
 1 soră economă;
 8 infirmiere.
Secția Ortopedia II activează conform următoarelor ordine elaborate de Ministerul Sănătății:
1. Ord. Nr. 51, ,,Despre perfecționarea măsurile de profilaxie și combatere a infecțiilor
nosocomiale.”
2. Ord. Nr. 264 ,,Despre intensificarea activităților de combatere a Hepatitelor virale B, C în
RM. „
3. Ord. Nr. 322 ,, Evidența şi păstrarea medicamentelor.”
4. Ord. Nr. 126, din 16 noiembrie 2018 „Cu privire la ,Modul de evidenţă, păstrare şi livrare
a produselor şi substanţelor stupefiante, toxice şi psihotrope.”
5. Ord. Nr. 145 ,, Profilaxia bolilor diareice acute.”
6. Ord. Nr. 904 din 29.06.2020 ,,Managementul riscurilor care intervin în secție.”
7. Ord. Nr. 288 din 16.02.2009,, Respectarea regimului antiepidemic în secție.”
8. Ord. Nr. 428 din 29.04.2020, privind evaluarea implementării măsurilor de prevenire și
control a infecției Covid 19 în instituțiile medico-sanitare publice.”
9. Ord. Nr. 790 din 08.08.2012 ,, Cu privire la Regulile de examinare și supraveghere
medicală pentru depistarea contaminării cu virusul imunodificienșei umane/SIDA.”
10. Ord. Nr. 765 din 30.09.2015 Ghid practic ,, Siguranța injecțiilor.”
11. Ord. Nr. 400 din 23.10.2008 ,, Cu privire la optimizarea măsurilor de educație pentru
sănătate și promovare a modului sănătos de viață, pentru anii 2020-2025.”
12. Ord. Nr. 98 din 29.07.2022 ,,Cu privire la măsurile de prevenire și control a infecției
virale COVID- 19.”
13. Hotărârea de guvern Nr. 696 din 11.07.2018 cu privire la ,,Regulamentul sanitar
gestionarea deșeurilor din activitatea medicală.”
14. Ord. Nr. 371 din n03.03.2010 ,, Cu privire la organizarea măsurilor de profilaxie și
combatere a holerei și altor boli diareice.”
15. Ord. Nr. 20 din 12 ianuarie 2006 ,, Cu privire la monitorizarea reacţiilor adverse ale
medicamentelor şi altor produse farmaceutice.”

Activitățile, obligațiunile și responsabilitățile asistentului medical de salon în secție:

 Asigurarea tratamentului pacienţilor spitalizaţi în conformitate cu normele metodologice de
punere în aplicare a Programului Znic pe anul curent cu respectarea prevederilor naţionale şi
instutuţionale în investigaţiile şi tratamentul pacienţilor.
 Îndeplinirea corectă şi la timp a tuturor prescripţiilor medicale (distribuirea şi administrarea
medicamentelor, măsurarea temperaturii, recoltarea materialului pentru cercetările de laborator,
etc.).
 Supravegherea bolnavilor gravi şi comunicarea medicului despre indicii hemodinamici, puls,
temperatură, T/A, frecvenţa respiraţiei, starea plăgii postoperatorii, balansul lichidului primit şi
eliminat prin alimntaţie, perfuzii, drenuri.
 Respectarea regimului de internare a bolnavilor, controlul stării lor sanitare, familiarizarea
pacienţilor cu regulile interne a spitalului şi secţiei.
 Primirea medicamentelor, preparatelor antiseptice şi dezinfectante de la asistenta medicală şefă şi
păstrarea lor conform normelor farmaceutice.
 Cunoaşterea completării fişei medicale în programul Hipocrate.
 Consumul raţional al medicamentelor, consumabilelor, sângelui şi componenţilor lui.
 Pregătirea bolnavilor pentru vizita medicului, supravegherea stării pacientului, urmărirea
respectării de către pacient a regimului prescris.
 Completarea trusei de prim ajutor cu medicamentele necesare.
 Colecatrea deşeurilor medicale şi dezinfecatrea lor.
 Controlul efectuării curăţeniei în saloane şi încăperilor auxiliare de către infirmierele de serviciu.
 Menţinerea în ordine şi amenajarea locului de muncă.
 Utilizarea raţionalaă a utilajului medical, inventarului, instrumentelor din secţie, a energiei
electrice, apei, căldurii şi altor resurse costisitoare, necesare activităţii. Duce responsabilitatea
deplină de echipamentul şi aparatajul medical aflat în dotare.
 Cunoaşterea regulilor asepsiei şi antisepsiei şi aplicarea corectă în practică.
 Asigurarea securităţii mediului spitalicesc vizând profilaxia infecţiilor nosocomiale şi cerinţelor
de igienă personală a personalului şi pacienţilor.
 Cunoaşterea şi întreprinderea tuturor măsurilor de protecţie personală şi a pacienţilor în
prevenirea hepatitei virale şi HIV infecţiei.
 Respecatrea disciplinii de muncă conform prevederilor Regulamentuluide ordine internă,
obligaţiilor funcţionale şi programului lunar de lucru.
 Respecatrea confidenţialităţii tuturor aspectelor legate de locul de muncă în timpul aflării în
funcţie cât şi după desfacerea contractului individual de muncă.
 Rspecatrea normelor de etică şi deontologie medicală.
 Respecatrea drepturilor pacientului (respectul persoanei ca fiinţă umană, dreptul la
autodeterminare, garantarea securităţii, păstrarea integrităţii fizice şi psihice, respecatrea
convingerilor religioase, protejarea sănătăţii pacientului prin măsuri de prevenire şicurative).
 Respecatrea normelor de protecţie a muncii şi securităţii antiincendiare, trecerea periodică a
controlului medical.
 Perfecţionarea cunoştinţelor, participarea la toate întrunirile organizate în secţie şi spital conform
planului anual, ridicarea categoriei de calificare.
 Este membru al Asociaţiei de Nursing din RM şi participă activ la manifestări şi activităşi
organizatorice.

2. Cunoștințele și abilitățile din domeniul specialității

În secția Ortopedia II, pacienții internați sunt de vârstă cuprinsă între 50-80 ani,gen
masculine și femenin.
2.1 Îngrijiri specifice pentru pacienți:
 Participarea și pregătirea psihică și fizică a pacienților pentru examenul clinic și pentru
efectuarea investigațiilor paraclinice;
 Aplicarea tratamentului medicamentos prescris de medic;
 Pregătirea preoperatorie;
  Îngrijirea postoperatorie;
 Îngrijirea pacienților operați cu proteze articulare;
 Prevenirea complicațiilor postoperatorii;
 Recuperarea motorie a bolnavilor;
 Asigiurarea condițiilor de igienă; toaleta parțială a tegumentelor și mucoaselor;
 Prevenirea escarelor;
 Alimentarea și hidratarea bolnavilor;
 Educația pentru sănătate;
 Comunicarea cu bolnavii, încurajarea și ridicarea moralului;
 Îmbrăcarea și dezbrăcarea bolnavilor postoperatori.
2.2 Volumul de muncă efectuat:
Pregătirea pentru procesul de lucru.
 Verificarea aparatajului medical;
 Aprovizionarea sălii de procedure și de pansamente cu material necesare(seringi, sisteme
pentru perfuzie, medicamente, soluții perfuzabile, material steril etc.) pentru procesul de
muncă;
 Efectuarea curățeniei umede;
 Verificarea documentației;
2.2.1 Pregătirea bolnavului pentru electrocardiografie
Electrocardiograma este o reprezentare grafică cu un tipar caracteristic al impulsurilor
electrice generate de litere.
Obiectivul:
Explorator: diagnosticarea maladiilor cardiace.
Părţile componente ale ECG-ei sunt:
 Unda P reprezintă înregistrarea activităţii electrice a camerelor superioare (atriile);
 Segmentul PQ – transmiterea impulsurilor de la atrii spre ventricule;
 Complexul QRS reprezintă înregidtrarea activităţii electrice a camerelor inferioare
(ventriculi);
 Segmentul ST apare ca o linie dreaptă între complexul QRS ţi unda T; un segment ST
supra sau subdenivelat corespunde unui muşchi cardiac lezat sau care nu primeşte
suficient sânge;
 Unda T corespunde perioada în care ventriculii se relaxeazădin punct de vedere electric şi
se pregătesc pentru o nouă contracţie.
Compartamente de aplicare: diverse afecţiuni ale inimii.
Indicaţii:
 Afecţiuni cardiovasculare (acute sau cronice);
 Bolile arterelor coronariene;
 Cardiomiopii;
 Valvulopatii cardiace;
 Aritmii cardiace;
 Hipertensiunea arterială;
 Monitorizarea electrocardiografică după tratamentul administrat (de exemplu aritmic,
hipotensiv);
  Monitorizarea electrocardiografică (înregistrarea ECG permanentă sau serială cu
intervale de timp);
 În caz de boli sau disfuncţii cardiovasculare.
Contraindicaţii:
Electrocardiograma este o procedură non invazivă care este practic fără risc pentru pacient.
Pregătirea pentru procedură
1. Materiale şi instrumente:
 Electrocardiograf;
 Gel;
 Curea pentru fixarea electrozilor;
 Vată cu alcool.
2. Pregătirea personalului:
Psihologică:
 Se familiarizează cu indicaţia medicului pentru examinare;
 Înştiinţarea biroului pentru ECG despre investigare cerută în ordinea urgenţei;
 Stabileşte data şi ora execztării;
 Completează bonul de trimitere, îşi reaminteşte particularităţile de pregătire a
pacientului pentru examinare şi tehnica procedurii;
 Este calm, binevoitor.
Fizică:
 Îşi spală mâinile cu săpun lichid de 2 ori;
 Pregăteşte utilajul necesar.
3. Pregătirea pacientului:
Psihologică:
 Este informat despre investigarea prescrisă;
 Se explică necesitatea examinării;
 Succint i se va relata tehnica executării;
 Pregăteşte pacientul din punct de vedere psihic căutând să evite orice nelinişte,
frică sau tensiune nervoasă;
 În cazul în care bolnavul nu este transportabil, aparatul va fi transportat în salon şi
înregistrarea se va face chiar în pat;
 Bolnavul va fi adus în poziţia cea mai comodă, pentru ca să nu-şi încordeze
musculatura în cederea menţinerii unor poziţii forţate;
 Înainte de procedură, bolnavul se va odihni pe un scaun 10 minute;
 Temperatura camerei să fie de cca 20o C grade.

Tehnica efectuării
1. Asistentul ajută bolnavul să ocupe poziţia culcată – decubit dorsal pe masă.
Pacientul se dezbracă de la talie în sus.
2. Monitorizarea ECG în 12 derivaţii presupune folosirea a 10 electroliţi plasaţi astfel:
derivaţii standart şi ale membrilor (DI, DII, DIII, aVR, aVL, aVF), se aplică:
roşu – la braţul drept;
galben – la braţul stâng;
verde – la glezna stângă;
negru – la glezna dreaptă.
3. Derivaţiile precordiale (V1-V6), se aplică:
V1 (roşu) – spaţiul IV intercostal parastenal drept;
V2 (galben) – spaţiul IV intercostal parasternal stâng;
 V3 (verde) – la jumătatea distanţei dintre V2-V4;
V4 (maro) – spaţiul V intercostal pe linia medioclaviculară;
V5 (negru) – spaţiul intercostal pe linia axilară anterioară;
V6 (violet) – spaţiul V intercostal pe linia axilară medie.
4. Electrocardiograful se pune în contact cu sursa de curent, se controlează funcţionarea, se
fixează electrolizii şi se înregistrează.
5. Pentru fiecare bolnav se notează data, ora efectuării, numele, vârsta pe diagramă.
Supravegherea pacientului
a. Pacientul se eliberează şi asistentul medical îl conduce în secţia curativă, unde se va
continua supravegherea lui ulterioară.
b. Medicul – funcţionalist examinează minuţios electrocardiograma şi notează concluzia în
fişa medicală de observaţie a bolnavului.
Reorganizarea locului de muncă
Utilajul folosit se pune pe masa cu utilaj şi se aranjează, electrocardiograful se deconectează de
la sursa de curent electric.

2.2.2 Tehnica de efectuare a injecției intramusculare

Injecția intramusculară presupune introducerea unei substanțe medicamentoase
(soluţii izotone cristaline, uleioase sau substanțe coloidale) în țesutul muscular prin intermediul
unui ac ataşat la o seringă.Administrarea intramusculară oferă un efect sistemic rapid. Volumul
care poate fi administrat pe această cale este de până la 5 ml. Se pot administra chiar și substanțe
iritantedeoarece țesutul muscular are inervație senzorială redusă.
Locul efectuării:
Cadranul fesier superior extern
Mușchiul cvadriceps femural
Mușchiul triceps brahial
Mușchiul deltoid
Pregătirea pacientului
Psihologică:Se explică necesitatea injecției și relaxarea deplină a mușchiului în care se
efectuează injecția.
Fizică:Se așează bolnavul în decubit ventral (burtă) sau lateral (pe o parte), poziție
sezândă.
Se eliberează locul de haină, se examinează suprafaţa.
Se va alege locul injecţiei în felul următor: se duce imaginar linia orizontală care trece
prin marginea superioară a trohanterului mare până deasupra şanţului interfesier; linia verticală
întretaie orizontală la mijlocul ei, strict perpendicular; Se obţin 4 cadrane: 2 superioare şi 2
inferioare; 2 interne şi 2 externe;
Locul efectuării injecţiei este cadranul superior extern al fesei, în unghiul lui intern.
Materiale sterile: tavă, scutec, ace, pensă, seringi, sol. medicamentoasă respectivă, tampoane,
pilă.
Materiale nesterile: tavă pentru materialul folosit, mască, mănuşi, alcool etilic 70%.
Tehnica efectuării:
1. Ne spălăm și dezinfectăm mânile, îmbrăcăm mănușile sterile
2. Asipirăm soluția medicamentoasă
3. Dezinfectăm locul injectării
4. Se întinde pielea cu indexul și policele mânii
5. Seringa se va ține orientată cu acul în jos
6. Cu mișcare rapidă se străpunge pielea și mușchiul sub un unghi de 90°
7. Se verifică prezența acului în vasul sanguin, prin retragerea pistonului
8. Dacă în sânge a apărut sânge se schimbă direcția acului
9. Se administrează lent soluția medicamentoasă
10. Se retrage acul, pe locul injectării soluției medicamentoase se va aplica un tampon îmbibat cu
alcool
11. Locul injectării se masează ușor
Complicații posibile:
 Abces local
 Flegmon fesier
 Spasm arterial
 Ruperea acului
 Embolie gazoasă
 Lezarea unui nerv
2.2.3 Acordarea asistenței medicale de urgență în Șoc anafilactic
 Întreruperea inhalării alergenului;
 Oprirea administrării alergenului suspectat;
 Blocarea locului de afectare cu injecţii s.c. de Adrenalină 0,1-0,2 ml;
 Aplicarea de garouri proximali la locul afectat;
 Adrenalină 0.05-0,1 ml i/v în bolus, rebolus 0.05mg la 5-10 minute până la răspunsul
pozitiv, max. 1-2 mg în 60 minute;
 Metilprednizolon 100-500 mg i/v, sau
 Prednizolon 1-2 mg/kg i/v, în bolus la 6h, max. 10-20nmg/kg, sau
 Dexametason 0,2-0,3 mg/kg i/v, în bolus la 6 h, max. 2-4- mg/kg în 24h, sau
 Hidrocortizon 100-200 mg i/v în bolus la 4h – max. 2 gr în 24 h.
2.2.4 Îngrijirea pacienților post operatori
Supravegherea și îngrijirea postoperatorie începe din momentul terminării intervenției
chirurgicale.
Pacientul este adus în cameră de către medicul anestezist și asistenta de anestezie.
o Transportul pacientului se va face cu patul rulant;
o Pacientul va fi acoperit;
 o Asistenta medicală va verifica tuburile de dren, sondele și perfuziile, pentru ca acestea să
nu fie comprimate sau deplasate pe parcursul transportului;
o Se vor urmări funcțiile vitale: respirație, puls, aspectul feței (cianoză);
o Instalarea pacientului operat se va face într-o cameră cu temperatură între 18-20 o C
(căldura excesivă favorizează deshidratarea și hipotermia).
o Transferul pe pat va fi efectuat de către trei persoane ale căror mișcări trebuie să fie
sincrone.
o Camera trebuie să fie prevăzută cu instalație de oxigen și aparatură de aspirație.
o Poziția pacientului în pat este variabilă în funcție de tipul intervenției chirurgicale. Poziția
uzuală este cea de decubit dorsal, însă se poate poziționa și în decubit lateral drept sau
stâng (pentru drenajul căilor respiratorii) sau în semișezând Fowler, cu genunchii flectați
(obezi, cardiaci, operații torace).
Supravegherea pacientului operat
Este sarcina fundamentală a asistentei medicale. Se efectuează în vederea prevenirii și
depistării precoce a complicațiilor postoperatorii.
 Aspectul general al operatului
 colorația pielii și unghiilor (paloare, cianoză),
 starea extremităților (răcirea nasului, urechilor, membrelor),
 starea mucoaselor (limbă uscată, saburală – indică starea de hidratare),
 starea de calm sau agitație (exprimă de multe ori o complicație chirurgicală, cum ar fi
 hemoragia internă, peritonita postoperatorie, etc).
Parametri fiziologici
 tensiunea arterială (T.A.) – se măsoară ori de câte ori este necesar și se notează în foaia
de
 reanimare;
 pulsul – se urmărește frecvența, ritmicitatea și se notează. Orice modificare (bradicardie,
 tahicardie) se va aduce la cunoștința medicului.
 respirația, tusea sau expectorația;
 temperatura – se va măsura dimineața și seara și se va nota. Se poate combate frisonul
prin
 încălzirea pacientului cu pături de încălzire. Se supraveghează semnele de hipotermie
 (respirație rară, reacții lente, T.A. și puls scăzute).
Pierderile lichidiene sau sanguine
 urina – reluarea emisiei de urină în prima parte a zilei este un semn bun. Inițial, urina nu
este abundentă, dar în decurs de două zile revine la normal. Se anunță medicul dacă
pacientul nu urinează (anurie sau glob vezical). Dacă pacientul nu urinează spontan în
primele 6-8 ore postoperator, se efectuează sondajul vezical.
 scaunul – se reia în următoarele 2-3 zile și e precedat de eliminare de gaze. Dacă nu apar
gazele, se poate folosi tubul de gaze, iar în cazul în care scaunul nu e spontan, se poate
face clisma evacuatoare. Masajul abdominal sau supozitoarele cu glicerină pot fi de ajutor.
 transpirația – în cazul în care este abundentă, poate antrena pierderi de apă importante.
 vomismentele – cantitatea, aspectul și caracterul (bilinoasă, alimentară, sanguinolentă);
 pierderile prin drenaj – se verifică și se notează aspectul pentru fiecare dren în parte.
Supravegherea plăgii operatorii
 pansamentul să fie curat. Acesta se schimbă la nevoie sau dacă apar semne locale de infecție
a plăgii;
 se supraveghează racordul drenului la punga colectoare; se notează caracteristicile lichidului
de drenaj.
Alte semne clinice
 sunt urmărite de către medic: starea abdomenului, starea aparatului respirator.
Examene complementare
 radiografii pulmonare, teste de coagulare, hemogramă și hematocrit, examenul
de urină (concentrația de uree și electroliți), examenul lichidului de drenaj.
Îngrijirea pacientului operat
 Prezența asistentei medicale la trezirea pacientului este necesară, deoarece în starea de
semiconștiență, operatul tinde să tragă de pansamente, tuburi de dren sau sonde;
 Dacă pacientul dorește să bea apă, asistenta medicală îi oferă 1-2 lingurițe de apă (dacă nu a
vomat în ultimele 2 ore);
 Va menține pacientul în decubit dorsal în primele ore și îi va asigura confortul, verificând
perna și lenjeria de pat.
 Va urmări ca atmosfera din jurul bolnavului să fie calmă;
 Va încuraja pacientul să se miște pentru a se pregăti de ridicatul din pat precoce în prima zi
a operației (exceptând cazul în care e contraindicat);
Primele zile post-operatorii
 Lupta împotriva durerii (analgezice);
 Lupta împotriva insomniei (hipnotice, asigurarea unui climat de liniște);
 Lupta împotriva anxietății (suport moral și psihologic, încurajare);
 Lupta împotriva complicațiilor pulmonare (profilaxie prin dezinfecție nazofaringiană,
aerosoli, produse fluidizante ale secrețiilor bronșice);
 Lupta împotriva distensiei digestive (tubul de gaze, clisme evacuatoare, purgative ușoare);
 Lupta împotriva stazei venoase (mișcări active ale membrelor inferioare, repetate de mai
multe ori pe zi – flexie, extensie genunchi, mișcări de pedalare, mișcări articulație șold.
Ridicarea precoce din pat este metoda cea mai eficientă pentru prevenirea complicațiilor
venoase).
Mobilizarea pacientului operat
 În afara contraindicațiilor, toți operații se vor ridica din pat în seara zilei intervenției sau a
doua zi dimineață.
 Înainte de a ridica pacientul din pat, se verifică prezența edemelor ale membrelor inferioare
și se măsoară tensiunea arterială (atât culcat, cât și în ortostatism).
 Ridicarea din pat se face treptat: întâi la marginea patului, apoi sprijinit de asistenta
medicală. Se va ține cont și de toleranța pacientului, dacă dorește să mai meargă sau nu.
 Starea generală nu este o piedică pentru mobilizarea precoce, ci dimpotrivă. Persoanele cu
stare de slăbiciune, obezitate, flebite, trebuie să fie mobilizate cât mai precoce. Același
lucru este valabil și legat de natura sau complexitatea operației.
 Prevenirea complicațiilor de decubit trebuie să fie avută în vedere (prevenirea escarelor –
masaj, lenjerie curată, uscată, fără cute, schimbarea poziției la fiecare două ore, menținerea
curată și uscată a pielii);
Alimentația și hidratarea
 Rehidratarea (administrare hidrică, electrolitică și calorică pentru acoperirea necesităților
organismului);
 Necesitățile de apă ale organismului sunt, în medie, de 2000-2500 ml/zi. Această cantitate
va fi furnizată sub formă de băuturi (ceai, apă- în prima zi 300 ml, a doua zi 500 ml, 1000
ml a treia zi) și perfuzii (pentru completarea necesităților zilnice).
 Eficacitatea rehidratării va fi controlată prin canitatea de urină eliminată.
 Alimentația – Se va ține cont de următoarele principii: bolnavul va mânca după ce a avut
scaun precoce sau după emisia de gaze și nu va consuma fructe sau glucide în exces.
 În ziua operației, pacientul va bea cu lingurița, rehidratarea fiind realizată cu perfuzii.
 După 24 de ore – ceai, supe strecurate, iar a treia zi iaurturi și piureuri.
 După reluarea tranzitului, carne de pui, pește alb și se revine treptat la alimentația obișnuită.
 În cazul alimentării prin sondă, se vor folosi soluții nutritive ce ajung până la 3000 kcal.
După administrarea alimentelor pe sondă, se va introduce apă pentru curățarea sondei și
completarea necesarului de apă.
2.2.4 Facilitățile folosirii utilajului modern în îngrijirea bolnavilor
Sistemul medical este una dintre cele mai importante ramuri în menținearea stării de
sănătate a oamnelor. Acesta nu are doar menirea de a preveni, a trata și de a supraveghea
populația, dar și de a se dezvolta în același timp cu infrastructura, modernăzânduse la nivel
european.
În prezent medicina a făcut un pas mare spre modernizare, datorită oamenilor de știință,
care la rândul lor au depus un efort colosal în a inventa diferite metode, tehnici, utilaje necesare
pentru a ameliora lucrul medicilor în a salva mai multe vieți posibile.
Utilizarea tehnicilor moderne de îngrijire a pacienților oferă posibilitatea de a depista
mai precoce o maladie, usurează munca lucrătorilor medicali și oferă confort pacienților pe
toată perioada de tratament, recuperare investigații,
Pentru ca să se depisteze la timp sau a se stabili un diagnostic corect se utilizează diferite
utilaje moderne precum ECCO Cord, DOOPLER, Tomografie computerizată, Rezonanța
magnetică, Ultrasonografia etc.
Mobilierul modern, precum paturile mobile multifuncționale oferă confort pacienților pe
perioada spitalizării de a se poziționa corect și comod, iar lucrătorilor medicali le reduce riscul
de a se suprasolicita prin ridicarea pacienților în diferite poziții, în același timp ușurândule lucru
și economisind timp.
Aparatele moderne folosite în diferite secții au o mare valoare în salvarea vieții
omenești. Cu ajutorul acestora se acorda rapi și la momentul necesar ajutorul de urgență în
diferite cazuri excepționale.

2.2.5 Mijloace de protecție a personalului medical

Din echipamentul medical de protecție a personalului medical face parte:
1. Costumul chirurgical;
2. Ciupici;
3. Bonetă;
4. Halat;
5. Mască;
6. Mănuși;
Se îmbracă costumul chirurgical curat bine călcat;
Se îmbracă halatul curat, bine călcat;
Se aşează boneta pe cap, astfel încît să acopere bine părul;
Se încalţă încălţămintea de serviciu, care trebuie să fie comodă, silenşioasă şi uşor de prelucrat.
3. Măsurile de asepsie și antisepsie.

ASEPSIA este totalitatea măsurilor prin care se împiedică pătrunderea microbilor în plagă. Ea
cuprinde măsuriorganizatorice, utilizarea factorilor fizici, preparatelor chimice.
Asepsia este una din bazele principale prin care se sprijină medicina. În activitaea chirurgicală
este necesară respectarea legii fundamentale a asepsiei, care se formulează astfel: ,,Tot ce
contactează cu plaga, trebuie să fie steril.”
Sursele din care bacteriile pot nimeri în plagă:
Exogenă – infecţia nimereşte în plagădin mediul înconjurător (aer, salivă, alte lichide, de pe
obiectele care au contactat cu plaga, obiectele care rămân în plagă – sututri, drenaje,
implante,etc.)
Endogenă – infecţia care se găseşte în interiorul organismului sau pe tegumentul lui (piele, tubul
digestive, căile respiratorii,etc.). infecţia endogenă poate nimeri direct sau prin vase, pe cale
limfaticăsau sanguină.
ANTISEPSIA (anti= împotriva, sepsis= putrefacţie) – reprezintă totalitatea măsurilorprin care se
realizează distrugerea germenilor prezenţi într-o plagă sau pe tegumente.
Metode de antisepsie:
1. Fizică – asigurarea eliminării secreţiilor din plagă în pansament, folosind tifonul
hidroscopic, drenaj de cauciuc, sticlă, masă plastică,sticlă, care favorizează îndepărtarea
microbilor, toxinelor şi produselor de descompunere a ţesuturilor, asigură curăţirea plăgii
de conţinutul afectat.
2. Mecanică – îndepărtarea din plagă a ţesuturilor necrotizate, ce reprezintă un mediu
nutritiv pentru microbi. În acest scop se face tualeta primară chirurgicală a plăgii.
3. Chimică – utilizarea diferitor substanţe chimice (iodonat, sol. spirtoasă de iod 1%, 2%,
5%, peroxid de hidrogen 3%, 6%, acid boric 2%, 3%, povidon, betadin, verde de briliant
1%, 2%,furacilina, etc.) cu acţiune bactericidă (antiseptice). Se folosesc substanţe
antiseptice la baza cărora stau procesele de oxidare, absorbire, coagulare a albuminelor,
de deshidratare etc.
4. Biologică – se folosesc preparate care se obţin din plante, microbi, ţesuturi animale,
precum şi pe cale sintetică (antibiotice, seruri, vaccine,globuline). Ele posedă o acţiune
bacteriostatică şi bactericidă.
Sterilizarea poate fi apreciată dret o totalitate de mrtode, mijloace şi forme utilizate pentru
mortificarea şi înlăturarea tuturor spediilor de microorganisme, la toate fazele de dezvoltare ce se
conţin în interitoriul şi pe suprafaţa diferitor materiale, sustraturi.
Metode fizice de sterilizare includ: sterilizarea prin iradiere, la presiune scăzută, cu abur
circulant, ultrasonică, cu ajutorul razelor ultraviolete, prin filtrare cu fasciculul de electroni etc.
Metoda chimică – procedeu de sterilizare în soluţii dezinfectante puternice. Metoda chimică de
sterilizare se recomandă pentru articolele din materiale polimerice, sticlă, cauciuc, metale
corosiv-rezidente.
Metodele şi mijloacele de sterilizare folosite în practică trebuie să corespundă următoarelor
cerinţe:
-Să distrugă microorganismele şi sporii lor.
- Să nu fie agresive pentru pacienţi şi personalul medical.
- Să fie inerte asupra materialelor supuse sterilizării.
Dezinfecţia este un procesprin care sunt înlăturate, sau ditruse, microorganismele patogene de pe
obiectele din mediul extern, cu excepţia sporilor bacterieni.
Dezinfecţia profilactică are drept scop prevenirea apariţiei şi răspândirii bolilor infecţio-
contagioase de la sursle de infecţie necunoscute.
Dezinfecţia în focar se efectuează acolo unde se află focarul de infecţie – bolnavul (locuinţa,
grădiniţa, şcoala, instituţia medicală).
Deosebim 2 tipuri de dezinfecţie în focar:
1. Curentă (continuă) se aplică în focar de mai multe ori pentru distrugerea agenţilor
patogeni. Se dezinfectează excreţiile bolnavilor, obiectele, instrumentele care au avut
contact direct cu bolmavul (lenjeria de corp, vesela, tacâmurile, încăperea, utilaj
medical).
2. Terminală se efectuează o singură dată după externarea, transferarea bolnavului în alt
salon, secţie, spital sau după decesul acestuia.
Soluțiile dezinfectante folosite în timpul dezinfecției sunt:
1. Pasdez;
2. Tabidez;
3. Surfanios premium;
4. Phagosurf;
5. Clorură de var.
4.Etica şi deontologia medicală
Asociaţia de Nursing din Moldova a elaborat Codul de etică pentru asistenţii medicali. Prin
intermediul lui profesionaliştii din sistemul de sănătate, populaţia în întregime sunt informaţi
despre atitudinea morală ce se cere de la asistenţii medicali.
În practica profesiunii sale a/m răspunde din punct de vedere profrsional, legal şi moral. A/m
se conduce de vechiul principiu uman: „în primul rând – nu dăuna”. În îndeplinirea
intervenţiilor/manipulaţiilorcu posibile consecinţe negative, referitor la sănătatea pacientului,
a/m este dator să se asigure cu măsuri de protecţie.
A/m aplică în practică cunoştinţele, deprinderile şi atitudinile dobândite pe parcursul
formării sale profesionale:

 foloseşte orice posibilitate pentru a îmbunătăţi şi a-şi menţine competenţele;

 contribuie în mod activ la dezvoltarea propriilor cunoştinţe, privind executarea
profesiunii;
 asigurarea calităţii serviciilor de îngrijire, conform standartelor prevăzute;
 a/m consemnează orice intervenţie, iar cele delegate, vor fi aduse la îndeplinire numai
după consemnarea în documente de către persoana care recomandă.
A/m participă activ la acţiunile, care asigură procesul profesiunii:
  participă la pregătirea profesională a viitorilor a/m;
 sunt preocupaţi continuu de propria perfecţionare;
 studierea şi cercetarea în nursing şi punerea în practică a rezultatelor;
 promovarea progresului în domeniul îngrijirilor medicale;
 elaborarea politicilor instituţiei sanitare din care face parte.
A/m trebuie să aibă un comportament, care să nu dăuneze profesiunii şi nici comunităţii
profesionale din care face parte:
 evită participarea la acţiunile care, prin mesajul transmis, contravin sănătăţii;
 asistentul medical aderă la principiile de nedescriminare, neprejudicii în îngrijire în toate
situaţiile şi face efort să promoveze aceste principii şi pentru alţii;
 a/m are responsabilităţi individuale, de grup şi specifice domeniului în care lucrează.
A/m are ca responsabilitate principală atât definirea normelor de sănătate, cât şi acordarea
îngrijirilor individului la cel mai înalt nivel posibil, respectând demnitatea umană, nelimitând
consideraţiile de statut social, economic şi politic:
o a/m creează ambianţa în cadrul căreia sunt respectate valorile, obiceiurile, tradiţiile,
religia şi credinţa individului;
o a/m acordă atât îngrijiri care au ca scop promovarea sănătăţii, prevenirea îmbolnăvirilor,
satisfacerea nevoilor pacientului în vederea respectării independenţei cât mai curând
posibil, alinarea suferinţelor, cât şi însoţirea până în ultimele clipe ale vieţii.
A/m asigură un mediu terapeutic care să contribuie la formarea stării de bine fizic şi psihic a
pacientului:
 a/m planifică şi alege, împreună cu pacientul, metodele de îngrijire, în limitele sale de
competenţă. În situaţia când pacientul nu este capabil să ia o decizie, este numită
persoana care va lua decizia în locul lui;
 a/m aplică tratamentul prescris de medic, urmărind reacţiile pacientului.
A/m, în relaţiile cu pacientul, întreţine un proces bazat pe încredere, demnitate şi respect:
 a/m asigură dreptul la intimitate, protejează informaţiile de natură confidenţială şi nu
dezvăluie, decât în cazul când sunt de interes public, cu acordul pacientului sau în
instanţa de judecată;
 a/m intervine în cazul când siguranţa informaţiilor confidenţiale este în pericol.
A/m respectă:
 drepturile şi libertatea individului;
 intimitatea persoanei îngrijite;
 alegerile/ deciziile persoanei îngrijite, care îşi asumă conştient consecinţele.
A/m nu abuzează de slăbiciunea persoanei îngrijite.
A/m aduce la cunoştinţă persoanelor autorizate sau autorităţilor orice circumstanţă care ar
putea produce daune persoanei îngrijite.
A/m este adesea nevoit să soluţioneze diferite probleme sociale, acestea necesitând de la el
cunoştinţe multilaterale atât în domeniul filosofiei, economiei, cât şi în domeniul tehnologiilor
contemporane şi ale psihologiei.
Activitatea a/m cere implicarea şi luarea deciziilor în echipă, în colaborare cu colegii, a/m
trebuie să fie corect, onest, să respecte cunoştinţele şi aportul acestora la procesul de îngrijire.
A/m desfăşoară activităţi de educaţie pentru sănătate cu persoana, familia şi comunitatea.
A/m se implică în cunoaşterea nevoilor persoanelor sau comunităţii, contribuind la soluţionarea
problemelor lor de sănătate.
Asistenta medicală Postica Olga

Şef secţie Chetraru Victor

Asistent medical şef Pinteac Olga