Scrierea corectă:

1. sa - când poate fi înlocuit cu ei, lui: Cartea sa (lui, ei) este îngrijită.
s-a – nu poate fi înlocuit cu ei, lui: Elevul s-a (lui, ei) dus la școală.
sau – poate fi înlocuit cu ori: Pleci acasă sau (ori) rămâi la PES?
s-au: nu poate fi înlocuit cu ori: Elevii s-au (ori) jucat frumos.
2. la – scriem legat când indică locul, direcția, timpul: Merg la școală. La
ora 8:00 încep orele.
3. l-a: când nu indică locul, direcția sau timpul: Mihai l-a chemat pe
Radu la joacă.
4. ia, iau- scriem legat când au înțelesul de a lua, a prinde, a apuca, a
ține, a cumpăra: El ia cartea de pe raft. Eu iau pâine.
i-a, i-au: scriem dezlegat când nu au înțelesul de mai sus: El i-a vorbit
frumos. Ei i-au adus flori.
5. săi – când poate fi înlocuit cu lui, ei: Bunicii săi (lui, ei) sunt iubitori.
să-i: când nu poate fi înlocuit cu lui, ei: Am vrut să-i (lui, ei) cer iertare.
6. Cuvintele: într-o, într-un, dintr-o, dintr-un se scrie întotdeauna cu
cratimă.
7. într-una – când are înțeles de într-o: Într-una din zile am plecat la
bunici. Într-o zi am plecat la bunici.
întruna - când are sensul de mereu, neîncetat: Eu aș citi întruna
(mereu).
8. numai – când are sensul de doar: Mie îmi place numai (doar) ciocolata
cu alune.
nu mai – când sunt urmate de un cuvânt care exprimă o acțiune: Eu nu
mai plec în vacanță.
9. Înainte de p sau b scriem întotdeauna m: împodobit, îmbrăcat.
10. î -la începutul și la sfârșitul cuvântului: înainte, hotărî
â – în interiorul cuvântului: cuvânt, lână.
11.Scriem cu doi „i” în situații precum: Fii cuminte!; Fii ascultător!
Scriem cu un singur „i” în situații precum: Nu fi rău!; Nu fi obraznic!
12. nea - scriem nea legat când are înțelesul de zăpadă sau când
prescurtăm cuvântul nenea: Pe câmp este un strat gros de nea. Nea
Vasile este un om bun.
ne-a: scriem dezlegat când nu are înțelesurile de mai sus: Tata ne-a adus
dulciuri.
13. neam – rudă, popor: Eu sunt neam cu Andrei. Suntem un neam de
daci.
14. ne-am: când nu are înțelesul de rudă, popor. Noi ne-am jucat cu
zăpadă.
Sunetul este ce mai mică parte a unui cuvânt. Sunetele se împart în vocale
și consoane.
Vocalele se pronunță fără ajutorul altor sunete: a, ă, î, â, e, i, o, u.
Consoanele se pronunță cu ajutorul altor sunete.
Silaba este un sunet sau grup de sunete rostit cu o singură deschidere a
gurii. Vocalele pot forma singure silabe: a-er, i-de-e.
Substantivul:
Cuvintele care denumesc ființe, lucruri, fenomene ale naturii se numesc
substantive.
Numărul substantivului:
-singular: o singură ființă, un singur lucru, un singur fenomen al naturii;
-plural: mai multe ființe, lucruri, fenomene ale naturii.
Genul substantivului:
-feminin: o fată, două fete;
-masculin: un băiat, doi băieți;
-neutru: un telefon, două telefoane.

Pronumele:
Cuvintele care înlocuiesc numele unei ființe, unui lucru, unui fenomen al
naturii, se numesc pronume.
Pronumele personal:
-singular: eu, tu, el/ea;
-plural: noi, voi, ei/ele.
Pronumele personal de politețe:
-singular: dumneavoastră, dumneata, dumnealui/dumneaei, dânsul,
dânsa;
- plural: dumneavoastră, dumnealor, dânșii/dânsele.
Eu, ea, el, ei, ele se pronunță: ieu, ia, iel, iele.

Adjectivul:
Cuvintele care exprimă însușirea unei ființe, unui lucru, unui fenomen al
naturii, se numesc adjective.
Adjectivele pot fi așezate înainte sau după substantivul pe care îl
însoțește: floare frumoasă, frumoasa floare.
Acordul adjectivului cu substantivul determinat:
Adjectivul își schimbă forma după substantivul pe care îl însoțește.
Exemplu: fată frumoasă, băiatul frumos, copil liniștit, copii liniștiți