ELEMENTE DE VERSIFICAȚIE

VERSIFICAȚIA sau PROZODIA se referă la regulile de

construcție a unei poezii.
Dintre elementele de versificație fac parte:
- Versul
- Strofa
- Ritmul
- Măsura versului
- Rima
Versul este un rând dintr-o poezie.
Strofa este o grupare de versuri despărțită de altă stofă printr-
un rând alb, numit blanc.
Tipuri de strofe: * catren: stofă de patru versuri
 terțină: 3 versuri
 distih: strofă de două versuri
 monostih: strofă de un vers
Măsura versului reprezintă numărul de silabe dintr-un vers.
Ex: Lungi1/ tro2/- ie3/-ne4/ că5/-lă6/-toa7/-re8/ a9/-du10-/na11/-te-
n12/ cer13/ gră14/-ma15/-dă16/------16 silabe
!!! Cratima micșorează numărul de silabe cu una.
Ex: n-ajunge acasă- 6 silabe
Nu ajunge acasă- 7 silabe
Rima constă în potrivirea sunetelor la sfârșit de vers, începând
cu ultima vocală accentuată.
Tipuri de rimă:
a) rimă împerecheată: primul vers rimează cu al doilea și al
treilea cu al patrulea; aabb
Doină, doină, cântec dulce!
Când te-aud nu m-aș mai duce!
Doină, doină, vers cu foc!
Când răsuni eu stau în loc.

b) rimă încrucișată: primul vers rimează cu al treilea și al

doilea cu al patrulea; abab
A fost odată ca-n povești,
A fost ca niciodată,
Din rude mari împărătești,
O prea frumoasă fată.

c) rimă îmbrățișată: primul vers rimează cu al patrulea și al

doilea cu al treilea; a bb a
Copacii albi, copacii negri
Stau goi în parcul solitar
Decor de doliu funerar ...
Copacii albi, copacii negri.
d) monorimă: toate versurile rimează aaaa
Foicica fagului,/ La poalele muntelui,/ Muntelui Pleșuvului,/ In
mijlocul câmpului/ La puțul porumbului,/……

Ritmul constă în succesiunea regulată și armonioasă a silabelor

accentuate și neaccentuate dintr-un vers.
Când versurile nu rimează și nu au ritm, ele se numesc versuri
albe.
Ritmul poate fi:
 a) ritm trohaic: constă într-o grupare de două silabe, prima
accentuată, iar a doua neaccentuată. Acest ritm este
specific poeziei populare.
Ex: Doi-nă, doi-nă
Cân-tic dul-ce
b) ritmul iambic: constă într-o grupare de două silabe, prima
neaccentuată, iar a doua accentuată.
Pe lân-gă plo-pii fă- ră soţ
A-de-sea am tre-cut;
Mă cu-noş-teau ve-ci-nii toţi -
Tu nu m-ai cu-nos-cut.

La-cul lim-pe-de se miș-că, nal-ta tres-ti-e ră-su-nă; 16

A-bia vân-tul șer-pu-ieș-te prin-tre crengi de săl-cii verzi,
15
Răsfoirea lor e tristă și în șoapta lor te pierzi 15
Adâncit în visul dulce al reflexelor de lună. 16
Tipul de strofă se numește catren. Rima e îmbrățișată, iar
măsura strofei este variabilă: primul și ultimul vers au măsura de
16 silabe, iar al doilea și al treilea au măsură de 15 silabe. Ritmul
este trohaic.
 Există și rimă imperfectă, când se potrivesc numai vocalele
accentuate de la sfârșit de vers, consoanele fiind diferite
(creștet – veșted), și semirimă, când se combină încrucișat
versuri cu rimă cu versuri fără rimă (a b c b).

Versurile moderne pot fi albe (când păstrează ritmul și măsura,

dar nu au rimă) sau libere (când renunță la ritm și rimă și au
măsură variabilă).