TEXTUL LIRIC:

ELEMENTE DE STRUCTURĂ,
SUBIECTIVITATEA
 Definiții

Ø Poezia este textul literar în versuri care îmbină armonios cuvintele, creând

imagini artistice și figuri de stil menite să creeze cititorului anumite emoții și

sentimente.

Ø Poezia se bazează, la nivel structural, pe mai multe reguli ritmice, metrice și

muzicale.

Ø Totalitatea regulilor de construcție a poeziei

poartă numele de versificație sau prozodie.

 Elemente importante ale poeziei
Ø Printre cele mai importante elemente ale poeziei regăsim versul, strofa, rima și ritmul.

Ø Versul reprezintă un rând dintr-o poezie, alcătuit dintr-un anumit număr de cuvinte și

silabe.

Ø Strofa este alcătuită din mai multe versuri și este delimitată de restul unităților de

același tip printr-un spațiu liber.

Ø În funcție de numărul de versuri din care este alcătuită, strofa poartă numele de:

§ Distih (2 versuri);

§ Terțină (3 versuri);

§ Catren (4 versuri).
 Măsura

Ø Numărul de silabe dintr-un vers poartă numele de măsură.

Ø Într-o poezie, măsura poate fi constantă sau poate varia.

Ø Unele măsuri pot fi scurte, de 5-6 sau 7-8 silabe, sau lungi, de

12-18 silabe.
 Exemple
„O! blândă, mult duioasă şi tainică lumină! – 14 silabe
În veci printre steluţe te cată al meu dor, - 13 silabe
Ş-adeseori la tine, când noaptea e senină, - 14 silabe
Pe plaiul nemuririi se naltă c-un lung zbor”. – 13 silabe
(Steluța, de Vasile Alecsandri)
à Măsură constantă, de 13-14 silabe

„zveltă ca o pipetă – 7 silabe

trece pe bicicletă – 7 silabe
fata cu şosete de diamant. – 10 silabe
ea are părul de diamant – 9 silabe
şi faţa de diamant – 7 silabe
şi fustă verde de brocart”. – 8 silabe
(Fata cu șosete de diamant, de Mircea Cărtărescu)
à În poeziile contemporane cu precădere, rima, ritmul și măsura nu se mai supun unor reguli
stricte. În strofa de mai sus, măsura versurilor variază între 7 și 10 silabe.
 Rima

Ø Rima reprezintă potrivirea sunetelor de la sfârșitul versurilor, începând cu ultima vocală

accentuată.

Ø Într-un catren putem distinge mai multe tipuri de rimă:

§ Rimă împerecheată (aabb): primul vers rimează cu al doilea, iar al treilea vers rimează cu ultimul.

§ Rimă încrucișată (abab): primul vers rimează cu al treilea, iar al doilea vers rimează cu ultimul.

§ Rimă îmbrățișată (abba): primul vers rimează cu ultimul, iar al doilea vers rimează cu al treilea.

§ Monorimă (aaaa): toate versurile rimează între ele.

 Rima

Ø Există și alte tipuri de rimă:

§ Rimă imperfectă: apare atunci când doar vocalele accentuate de la final de vers

se potrivesc, consoanele fiind diferite (Exemplu: veșted – creștet)

§ Semirimă (abcb): versurile cu rimă se combină încrucișat cu versuri fără rimă.

Ø În poezia modernă, versurile pot fi albe (versurile nu rimează, însă au ritm și

măsură) sau libere (versurile nu rimează și nu au ritm, dar au o măsură variabilă).

 Subiectivitatea în textul liric
Ø În textul liric, subiectivitatea reiese din:

ü Utilizarea persoanei I, singular și plural (pronume și verbe)

Exemplu:

„Mi-am zis:

Voi scrie trei romanțe...

Dar azi, din aurul de-alt‘dată

Şi din carminul de pe buze

Nu mi-a rămas decât o pată -

O pată verde, ce m-apasă ca şi o piatră funerară

Sub care dorm, ca-n trei sicriuri,

Trei stinse-acorduri de chitară!...”

(Romanța celor trei romanțe, de Ion Minulescu)

 Subiectivitatea în textul liric

Ø În textul liric, subiectivitatea reiese din:

ü Utilizarea persoanei a II-a, singular și plural (pronume și verbe)

Exemplu:

„Tu nu ești frumoasă, Marta, însă capul tău cel blond

Când se lasă cu dulceață peste pieptu-ți ce suspină,

Tu îmi pari a fi un înger ce se plânge pe-o ruină,

Ori o lună gânditoare pe un nour vagabond”.

(De ce să mori tu?, de Mihai Eminescu)

 Subiectivitatea în textul liric
Ø În textul liric, subiectivitatea reiese din:
ü Utilizarea interogațiilor și a exclamații retorice

Exemplu:

„Și sosind l-al porții prag,

Vom vorbi-n întunecime:

Grija noastră n-aib-o nime,

Cui îi pasă că-mi ești drag?

Înc-o gură – și dispare...

Ca un stâlp eu stam în lună!

Ce frumoasă, ce nebună

E albastra-mi, dulce floare!”

(Floare albastră, de Mihai Eminescu)

 Exerciții

1. Precizează dacă versurile de mai jos sunt albe sau libere.

2. Extrage cel puțin două mărci lexico-gramaticale ale subiectivității din versurile de mai jos.

„Tu vei fi

şcoala frumuseţii şi a iubirii — în furtuni de culori neştiute, subţiri,

prin tine, bucuriile lumii le voi spori: mereu schimbătoare şi pure,

uite, îţi încredinţez aceşti fluturi, învaţă-i să zboare precum

o mie de fluturi tineri, frumoşi — freamătul fin al genelor tale

ia-i şi învaţă-i să zboare, pe obrazul meu ars, de argilă.”

bănuit să zboare, în calde furtuni de culori, (Școala frumuseții, de Geo Dumitrescu)

 Rezolvare

1. Versurile poeziei sunt libere, neavând rimă sau ritm, dar

păstrând o măsură variabilă.

2. Mărci lexico-gramaticale ale subiectivității prezente în

text: „tu”, „vei fi”, „tine”, „voi spori”, „îți încredințez”, „ia”,

„învață”, „tale”, „meu”.

Geo Dumitrescu
poet, traducător și scriitor român
 Recapitulare

Ø Poezia este textul literar în versuri, care folosește imagini artistice

și figuri de stil, pentru a crea cititorului anumite emoții și sentimente.

Ø Din punct de vedere structural, poezia se bazează pe mai multe

reguli ritmice, metrice și muzicale. Totalitatea regulilor de

construcție a poeziei poartă numele de versificație sau prozodie.

 Recapitulare
Ø Printre cele mai importante elemente ale poeziei regăsim:

§ versul, constând într-un rând dintr-o poezie, alcătuit dintr-un anumit număr de cuvinte și silabe,

§ strofa, alcătuită din mai multe versuri. În funcție de numărul acestora strofa poate fi distih (2 versuri),

terțină (3 versuri), catren (4 versuri).

§ măsura, care poate fi constantă sau poate varia. Măsurile pot fi scurte (5-8 silabe) sau lungi

(12-18 silabe),

§ ritmul,

§ rima, care poate fi de mai multe tipuri: rimă împerecheată (aabb), rimă încrucișată (abab), rimă

îmbrățișată (abba), monorimă (aaaa), semirimă (abcb), rimă imperfectă (doar vocalele accentuate de

la final de vers se potrivesc).

Ø În poezia modernă, versurile pot fi albe (versurile nu rimează, însă au ritm și măsură) sau libere

(versurile nu rimează și nu au ritm, dar au o măsură variabilă).

 Recapitulare
Ø În textul liric, subiectivitatea autorului este conturată prin intermediul mărcilor lexico-gramaticale:

§ Utilizarea persoanei I, singular și plural (pronume și verbe),

§ Utilizarea persoanei a II-a, singular și plural (pronume și verbe),

§ Utilizarea interogațiilor și a exclamații retorice.

Exemplu:

Atât de fragedă, te-asameni O, vis ferice de iubire, Ș-o să-mi rămâi ca o icoană

Cu floarea albă de cireș, Mireasă blândă din povești, A pururi verginii Marii,

Și ca un înger dintre oameni Nu mai zâmbi! A ta zâmbire Pe fruntea ta purtând coroană –

În calea vieții mele ieși. […] Mi-arată cât de dulce ești, […] Unde te duci? Când o să vii?

Atât de fragedă…, de Mihai Eminescu