ELEMENTE DE VERSIFICAŢIE (PROZODIE)

FISA DE LUCRU
I. Versul – un rând dintr-o poezie
Lungimea versurilor poate fi diferită.
Există :- versuri scurte- formate chiar şi dintr-un cuvânt

Ex. – „Soare scurt în liliac,

Zbor subţire de gândac
Glasuri mici
De rândunici
Viorele şi urzici.”
(G. Topîrceanu, Rapsodii de primăvară)
-versuri lungi
Ex. – „Oaspeţii caselor noastre, cocostârci şi rândunele,
Părăsit-au a lor cuiburi ş-au fugit de zile rele;
Cârdurile de cocoare, înşirându-se-n lung zbor,
Pribegit-au urmărite de al nostru jalnic dor.”
(V. Alecsandri, Sfârşit de toamnă)

II. Strofa – grupul de unul, două sau mai multe versuri

1. monostihul sau monoversul – un vers
Ex. – „Nu vorbele, tăcerea dă cântecului glas.”
(Ion Pilat, Artă poetică)

2. disthul – două versuri

Ex. – „Grai tămâiat,căţuie de petale,
Gândul mi-a ciobănit pe plaiurile tale.”
(V. Voiculescu, Grai valah)

3. terţul sau terţina – trei versuri

Ex. – „De o gânganie mică,
Păru-n cap i se ridică
Şi pielea i se furnică.”
(A. Pann, Povestea vorbii)

4. catrenul- patru versuri

Ex. – „A trecut întâi o boare
Pe deasupra viilor
Şi-a furat de prin ponoare
Puful păpădiilor.”
(G. Topârceanu, Rapsodii de toamnă)

5. cvinarie- cinci versuri

Ex. – „ Îmbracă-te în doliu, frumoasă Bucovină
Cu cipru verde-ncinge antică fruntea ta;
C-acuma din pleiada-ţi auroasă şi senină
Se stinse un luceafăr, se stinse o lumină,
Se stinse-o dalbă stea!
(M. Eminascu, La mormântul lui Aron Pumnul)
 6. –sextină – şase versuri
Ex.- „Spre apus abia s-arată
Printre crengi, întunecată,
O văpaie de rubin...
Din frunzişurile grele
De-nnoptare, tot mai vin
Glasuri mici de păsărele...”
(G. Topîrceanu, Acceleratul)

7. – polimorfe- 7,8,9,10,11,sau 12 versuri

Ex. –„Ai noştri sunt aceşti munţi
pietroşi, mănoşi, cărunţi,
căci noi ne-am căţărat pe ei spre cer,
noi le-am deschis adâncurile de-aur şi de fier
şi-am suferit prin ei pe ploi şi ger...
noi le-am spintecat uriaşele pântece,
noi le-am proslăvit frumuseţile-n cântece
şi le-am cunoscut sufletul şi furtunile mai bine
ca orişicine...”
(Aron Cotruş, Ai noştri sunt aceşti munţi...)
Strofele se delimitează între ele printr-un spaţiu alb.
Unele poezii nu au versurile grupate în strofe şi se numesc astrofice sau continuative.

III. Refrenul – repetiţia identică sau aproximativă asemănătoare aceluiaşi (aceloraşi)

vers (versuri) după fiecare strofă pentru a accentua o anumită idee.
Ex. – „Cunosc o fântână pe calea umbrită;
...................................................................
Pe valea umbrită cunosc o fântână;
......................................................................
Pe valea umbrită cunosc o fântână.”
(Al. Macedonscki, Fântâna)

IV. Măsura – numărul silabelor dintr-un vers

Ex. – „Doi-nă doi-nă cân-tic dul-ce”
(Folclor)
-măsura este de 8 silabe

V. Ritmul – succesiunea regulată a silabelor accentuate şi neaccentuate dintr-un vers

Piciorul metric – grupul sau unitatea de ritm formată din două sau mai multe silabe, din
care cel puţin una este accentuată.
1. Troheul – piciorul metric bisilabic format din două silabe, din care prima accentuată;
ritmul se numeşte trohaic.
Ex. –„Doi-nă, doi-nă, cân-tic dul-ce”
′ ′ ′ ′
/__ __ / __ __ / __ __ / __ __/
(Folclor)
2. Iambul – piciorul metric bisilabic, format din două silabe, în care accentul cade pe a
doua silabă; ritmul se numeşte iambic.
Ex. „Când tre-mu-rân-du-şi ja-lea şi sfi-a-la”
′ ′ ′ ′ ′
__ __ / __ __ / __ __ /__ __/__ __/ __
(O. Goga, Dăscăliţa)
 3. Amfibrahul – piciorul metric trisilabic, format din trei silabe, în care accentul cade pe a
doua silabă; ritmul se numeşte amfibrahic.
Ex. -„Cu-nosc o fân-tâ-nă pe va-lea um-bri-tă”
′ ′ ′ ′
/__ __ __/ __ __ __/ __ __ __/__ __ __/
(Al. Macedonski, Fântâna)

VI. Rima- potrivirea sunetelor de la sfârşitul a două sau mai multe versuri începând cu
o vocală accentuată.
Felul rimei:
a) Monorima – aceeaşi rimă la mai mult de două versuri
Ex. „Pân-o fost Horea-mpărat, a
Domnii nu s-au desculţat a
Nici în pat nu s-au culcat a
Nici la masă n-au mâncat.” a
(Pân-o fost Horea-mpărat)

b) Rima împerecheată – versul 1 rimează cu 2, iar versul 3 cu 4

Ex. „ – Codrule cu râuri line a
Vreme trece, vreme vine, a
Tu din tânăr precum eşti b
Tot mereu întinereşti.” b
(M. Eminescu, Revedere)

c. Rima încrucişată- versul 1 rimează cu versul 3, iar versul 2 cu versul 4

Ex. – „Acolo unde-s nalţi stejari a
Şi cât stejarii nalţi îmi cresc b
Flăcăi cu piepturile tari a
Ce moartea-n faţă o privesc.” b
(I. Neniţescu, Ţara mea)

d. Rima îmbrăţişată – versul 1 rimează cu versul 4, iar versul 2 cu versul 3.

Ex. –„Sus în brazii de pe dealuri a
Luna-n urmă ţine strajă b
Iar izvorul, prins de vrajă b
Răsărea sunând din valuri” a
(M. Eminescu, Povestea teiului)
VII. Versurile albe sau libere sunt lipsite de ritm, rimă şi măsură, în general de
constrângeri de ordin prozodic.
Ex. – „Această spaimă a curgerii
Dinspre A,
Niciodată spre A,
Această spaimă
De-a trece
Prin toate literele
Pe care le ştii dinainte...”
(Ana Blandiana, Litere)