07 Analele Buzaului Buletin Muzeul Judetean Buzau VII 2015

https://biblioteca-digitala.
ro
'v
ANALELE BUZAULUI
BULETIN ŞTIINŢIFIC
AL
MUZEULUI JUDEŢEAN BUZĂU
VII
BUZĂU, 2015
Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate
MUZEULUI JUDEŢEAN BUZĂU
https://biblioteca-digitala.ro
COLEGIUL DE REDACŢIE:
Mădălina Oprea
Liliana Ciobotaru
Tatiana Drincă
Tehnoredactare computerizată: Daniela Bucur, Liliana Ciobotaru

Corectură: Mădălina Oprea
Toată corespondenţa referitoare la buletinul Toute correspondance concemant la

Analele Buzăului va fi trimisă pe adresa: revue Analele Buzăului sera adressee a:
Muzeul Judeţean Buzău Musee departemental du Buzău
Bd. Nicolae Bălcescu nr. 50 Boul. Nicolae Bălcescu, no. 50
120360 Buzău 120360 Buzău
Autorilor le revine responsabilitatea pentru conţinutul lucrărilor publicate, precum şi pentru formele
grafice folosite, prescurtări, indicaţii bibliografice, transliterări etc.
Redacţia: MUZEUL JUDEŢEAN BUZĂU

Bd.!'/. Bălcescu nr. 50, 120360 Buzău
Telefon: 0238.710561. Tel/fax: 0238.710638
e-mail: home@muzeubuzau.ro
MUZEUL JUDEŢEAN BUZĂU
'-v
ANALELE BUZAULUI
VII
BUZĂU, 2015
ANALELE BUZĂULUI, I - 2009
ANALELE BUZĂULUI, li - 2010
ANALELE BUZĂULUI, III - 2011
ANALELE BUZĂULUI, IV - 2012
ANALELE BUZĂULUI, V - 2013
ANALELE BUZĂULUI, VI - 2014
Coperta I: Crucea Brâncovenilor, Complexul Brâncovenesc din Râmnicu Sărat

Coperta IV: Portrete Marieta şi Chiriac Bucur. pictor Dan Hatmanu
CUPRINS
ISTORIE
prof. Ilie MÎNDRICEL

Scriitori de acte la Buzău ... .............................................. „ ....••. „ •.•... „ . „ . 7
prof. Constantin COMAN

Buzăul - centru comercial şi cultural al Ţării Româneşti ............... „ . ... „„ .... 37
Alexandru GAIŢĂ
Moşnenii curburii şi procesele lor (VI) ..................................... „ . .. „„„„„.45
pr. prof. dr. Paul Iulius NEGOIŢĂ

Farmacie şi cartografie. O istorie în imagini a farmaciilor
din Muntenia ...................................................................................................... 91
Marius NECULAE
Şapte monumente şi plăci comemorative din Râmnicu Sărat ....................... 117
dr. Sorin GEACU

Catagrafia schitului Poiana Mărului întocmită la 29 noiembrie 1862 .......... 12 7
Marius NECULAE
1891-1892: Ştiri din Râmnicu Sărat în Gazeta Săteanului .......................... 139
prof. dr. Constantin I. ST AN

Alexandru Marghiloman şi începutul Primului Război Mondial. Consiliul de
Coroană de la Sinaia (21iulie/3 august 1914) ................................................ 161
6
Mădălina OPREA
Traseul globe-trotterului Dumitru Dan (1914-1916)„. „ . „. „ . „. „ . „„„„„„„„181
Vasile-Virgil COMAN
Sistemul de apărare antiaeriană în zona Mizilului între
anii 1943-1944„„ ...... „... „„.„„„„„„„ ... „.... „„ ... „.„ ..... „„„„.„ ..... „... „.... „„ .. „.. 305
Ştefania Ramona STUPINARU

Sat Sergent Ionel Ştefan în memoria orală „ . „. „. „. „. „ . „. „ . „. „ . „ „ . „„„.„„.315
ETNOGRAFIE
Roxana VIŞAN
Evoluţia costumului popular femeiesc de Râmnicu Sărat de-a lungul
timpului„. „. „. „. „. „. „. „. „. „ . „. „. „. „. „ . „. „. „ . „. „ . „. „ . „. „. „ „ „. „„„„„„.323
RESTAURARE
Daniela ŞTEF AN
Restaurarea unei piese tip castron „. „. „ . „. „ . „. „. „. „. „ . „. „ . „ „ . „. „„„„„„.329
ARTĂ
dr. Rodica Viorica TACHE GHEORGHE

Proiect propus pentru expoziţie permanentă de artă decorativă şi artă plastică
din cadrul Muzeului Judeţean Buzău, 2015 ... „ .. „ „. „ •. „ „ .... „ .. „ .... . „...... „.337
SCRIITORI DE ACTE LA BUZĂU
prof. Ilie MÎNDRICEL
Spre deosebire de cea modernă şi contemporană, cultura românească

veche s-a născut şi a trăit prin amatori. Până la apariţia unor persoane
specializate, câmpurile vaste ale artei şi ştiinţei au fost brăzdate oarecum la
întâmplare de către nespecialişti, oameni mai mult sau mai puţin modeşti ca
pregătire şi ca importanţă socială. „Brazda" fiecăruia a depins nu doar de
pregătirea, priceperea, insistenţa şi posibilităţile lor materiale, ci şi de talentul
personal, de dotarea artistică nativă sau dobândită. Nu de puţine ori a atârnat
greu în balanţă şi treapta socială, locul persoanei pe „cursus honorum". Cel
presat de grija zilei de mâine nu mai avea timp şi de „pană".
O componentă de bază a culturii noastre vechi a fost scrisul. Pe
meleagurile buzoiene primii cunoscători şi utilizatori ai scrisului au rămas
aproape necunoscuţi; pe unii dintre ei îi căutăm abia acum. Mai rezistentă decât
hârtia, piatra conservă aici cele mai vechi urme de folosire a scrisului. Prime
dovezi epigrafice avem din zona vestigiilor rupestre din munţii Buzăului.
Inscripţia paleoslavă din altarul bisericii rupestre a fostei mănăstiri Aluniş
(corn. Colţi), amintind legendarii ctitori ciobani Simion şi Vlad, datează din
sec. al Xiii-lea, 1274 1 sau 1277 2 • Menţionăm apoi cele două pomelnice din
altarul bisericuţei rupestre Agaton, corn. Bozioru, unul contemporan cu Neagoe
Basarab ( 1512-1521 )3. Lângă satul Ruginoasa (corn. Brăeşti), peştera de la
Culmea Pietrei conservă deasupra unei foste chilii în piatră, incizat foarte clar,
anul 7022 (1513-1514) 4 , iar Peştera (Fundu Peşterii) de lângă satul Nucu, corn.
Bozioru, are pe peretele nordic, sub numele Consta(n)din grăm(ă)ticu
Istoricul bisericii afişat în interior.

Petrescu-Burloiu, I., Subcarpaţii Buzăului. Relaţii geografice om-natură, Bucureşti, Ed.
Litera, 1977,p.142.
Arh. Statului Buzău, Vestigiile rupestre din Munfii Buzăului, Buzău, 1980, pp. 50-51.
Mândricel, I., Vestigii rupestre şi alte locuri magice din Munţii Buzăului, Bucureşti, Ed.
Victor B. Victor, 2008, p. 163.
Analele Buzăului VII, Buzău, 2015, p. 7-36.
8 I. Mîndricel
erodi(acon), anul 7030 (1521-1522)5. Să mai amintim doar că „pietrele scrise"

de la Colţi, Bozioru şi Ruginoasa conţin semne alfabetiforme necunoscute,
unele asemănătoare runelor, altele de felul pictogramelor, cu semnificaţii
necunoscute.
Pe ştiutorii de carte şi pe întâii scriitori de acte din zona Buzăului trebuie
să îi căutăm în primele acte scrise care s-au păstrat. În lipsa documentelor,
perioada de dinainte de întemeierea Ţării Româneşti nu spune nimic pentru noi.
Abia după organizarea statului feudal şi a cancelariei domneşti „ies în faţă"
ştiutorii de carte. Administrarea judeţului, a plaiurilor şi plaselor a presupus
existenţa unor oameni ai locului care să fi cunoscut scrisul, cititul şi socotitul.
Strângerea dărilor, evidenţa prestaţiilor în muncă şi natură, negoţul,
transmiterea ştirilor din teritoriu către domnie şi invers (deci circulaţia
informaţiei) nu se puteau face fără ştiutori de carte. Biserica, organizarea
statală şi dezvoltarea economică, toate cu tendinţă clară de centralizare şi
reglementare a structurilor şi subordonării teritoriale au fost premisele
materiale şi spirituale ale ştiinţei de carte.
Tragicele evenimente pe care Buzăul le-a cunoscut au făcut ca până la
noi să ajungă puţine acte scrise, cca două treimi dintre acestea dispărând pentru
totdeauna. Documentar, secolul al XV-iea confirmă legăturile comerciale
trainice ale zonei cu Transilvania. De pe acum, dar mai ales de la începutul
veacului următor sunt atestate în părţile Buzăului numeroase persoane care
cunoşteau şi foloseau scrierea slavonă. Astfel, printre documentele interne
păstrate aflăm hrisovul lui Vlad cel Tânăr (Vlăduţ) emis din Buzău la 28
noiembrie 1511 şi scris de ispravnicul Detco 6 . Dacă despre Detco nu ştim sigur
că era buzoian, ispravnicul Tetiu din Pâcleni, cel care redactează la Olteniţa în
13 aprilie 1515 hrisovul lui Neagoe Basarab dat lui Tatu vătaf şi altora din
Pârscov, este primul scriitor buzoian al unui act slavonesc ajuns până la noi7 •
Ştiinţa de carte îl propulsase pe treptele ierarhiei sociale dintr-un sat până în
preajma domnitorului, cu care se înrudea, după cum înţelegem din hrisovul de
la 29 noiembrie 1519 prin care se întăreau „cinstitului dregător, încă şi din casa
domniei mele", lui Tetiu, ajuns pârcălab, sate (Pâcleni) şi părţi de sate (Gârbovi
pe Câlnău, Târcov, Liureşti şi Sineşti de Buzăuf
Muz. Jud. Buzău, Un monument din Ca1paţii Orientali cu reprezentări din Preistorie şi
Evul Mediu: Nucu-„Fundu Peşterii, judeţul Buzău", Brăila-Buzău, Ed. Istros, 2012,
p. 476.
Documenta Romaniae Historica. B. Ţara Românească, Bucureşti, Ed. Academiei, voi. II,
1972, pp. 419-421.
Ibidem, p. 271. Pe baza lui, multe sate ale zonei au aniversat în acest an 500 de ani de
atestare documentară.
lb., pp. 366-368.
Scriitori de acte la Buzău 9
Dupăpublicarea celor două serii de documente interne slavo-române ale

Ţării Româneşti (până la anul 1655) şi a rezumatelor lor (până la 1659) 9 , s-a
adus în discuţie şi cazul grămăticului Coresi, tatăl cunoscutului diacon tipograf,
care reuşise să ajungă din Cucuteni (Stâlpu) diac în cancelaria lui Radu de la
Afumaţi ( 1521-1529). El a fost scriitorul hrisovului slavonesc din 8 septembrie
1525 prin care se dăruiau Episcopiei Buzăului „din venitul domniei" mori pe
Buzău, căşăria din judeţ, vin din vinăriciul de Sărata, miere şi găleţi. Actul
atestă reglementări economico-sociale vechi şi statornice, încheindu-se cu
formula „Şi eu Coresi diacul care am scris în cetatea de scaun Târgovişte" 10 •
Un alt fiu al său, ajuns tot diac, semna cu respect pentru părintele său un hrisov
emis de Mihnea Turcitul: „,Şi eu Bunea, fiul lui Coresi logofăt, care am scris" 11 .
Trebuinţa de oameni instruiţi, mai mare în mediul urban şi mai mică în
cel rural, se face simţită atât pentru nevoile administraţiei locale, cât şi pentru
cele ale bisericii. Boierii locului şi domnii ridicaţi din partida buzoiană aveau
în sate „oameni cu ştiinţă" de care se foloseau. Documentele din cel de-al
doilea sfert al secolului al XVI-iea evidenţiază pe de o parte intenţia domniei
de a întări poziţia economică şi socială a unor astfel de feudali locali, iar pe de
altă parte, preocuparea de a-şi asigura prin danii şi privilegii sprijinul bisericii,
reprezentată în părţile locului de către Episcopia Buzăului, împotriva
tendinţelor secesioniste ale grupărilor boiereşti rivale. Caracteristic pentru
prima tendinţă este hrisovul din 1526 prin care se întărea lui Vintilă portar,
viitorul Vlad Vintilă voievod, mai multe sate pe Slănic (Berani, Brăgeşti,
Cărpeşti, Câmpu Lung, Fureşti), precum şi munţii Câmpulungeanul şi Piciorul
Caprei 12 • Cea de-a doua tendinţă a fost ilustrată deja prin hrisovul din 1525 în
favoarea episcopiei. Le vom aminti şi pe cele de la Vlad Înecatul 13 , Vlad
Vintilă , Radu Paisie 15 şi Mircea Ciobanu • Un caracter deosebit a avut actul
14 16
din 14 septembrie 1543 prin care s-a extins jurisdicţia Episcopiei Buzăului şi
asupra judeţelor limitrofe Săcuieni (sau Saac), Râmnicu Sărat şi Brăila 17 • Rolul
Mai întâi „Documente privind istoria României" (D.l.R.). apoi reluarea şi completarea
seriei cu .. Documenta Romaniae Historica. B. Ţara Românească" (D.R.H. B.), Bucureşti.
Ed. Academiei, ajunsă în 2013 la voi. XL şi „Catalogul documentelor Ţării Româneşti",
Bucureşti. Arh. Naţ .. voi. IX. 2012. în format electronic, pe site-ul instituţiei.
10
D.R.H. B. Ţara Românească, voi. II, Bucureşti, Ed. Acad., pp. 457.
11
Idem. voi. IX, ed. cit, pp. 211-212.
1
~ Id., voi. III. ed. cit., pp. 1-3.
D Ib., pp. 167-168; doc. din 15 noiembrie 1530.
14
Ib., pp. 330-332; doc. din 7 mai 1535.
1
" Id .. voi. IV, 1981, pp. 108-109; doc. din 14 septembrie 1539.
16
Ib .. pp. 340-342; doc. din 1O aprilie 1550.
17
lb .. pp. 185-186.
10 I. Mîndricel
episcopiei în răspândirea ştiinţei de carte şi în păstrarea actelor scrise a fost

esenţial şi el nu mai are nevoie de vreo argumentare.
La mijlocul secolului al XVI-iea, documentele păstrate înmulţindu-se,
avem posibilitatea de a urmări mai uşor pe ştiutorii de carte. Valoroase sunt,
din punctul nostru de vedere, actele care consemnează martori, jurători,
hotarnici, diferiţi slujitori, preoţi, boiernaşi şi - bineînţeles - pe scriitorii lor.
Astfel, un hrisov din 5 ianuarie 1549 de la Mircea Ciobanu, întărind ocini şi
înfrăţiri la Ungur (iu, rupt), Soreşti şi Lipia, conţine o enumerare de martori din
acest de pe urmă sat: „Stoica al lui Talea şi Manea al lui Bratul şi Dumitru
18
grămăticul şi Liica şi Tatul şi Beleţ" . Fiind primul grămătic întâlnit într-un
sat buzoian, este cazul să evidenţiem unanimitatea istoricilor învăţământului în
a considera că grămăticii erau persoane care se consacraseră aproape exclusiv
transmiterii meşteşugului scris-citit-socotitului. Redactarea unor zapise, diate,
foi de zestre, traducerea hrisoavelor şi participarea la hotărnicii erau pentru ei
ocupaţii colaterale, dar dăscălia (a învăţa carte pe alţii) rămânea preocuparea
esenţială a grămăticilor. Ei au reprezentat începuturile învăţământului în limba
naţională. Simpla lor menţiune obligă la admiterea unor condiţii minime cerute
de complexitatea procesului instructiv-educativ, chiar şi în formele lui de
început: părinţi dornici să-şi înveţe copiii carte românească, copii sau tineri
învăţăcei, localul învăţăturii (şcoala), care la început a fost tinda bisericii sau
casa grămăticului şi, în sfârşit, grămăticul. Dar acesta unde îşi va fi dobândit
învăţătura? Probabil, în familie (dacă aici era un ştiutor de carte), pe lângă un
cleric sau altă persoană cu carte. Mulţi îşi definitivaseră învăţăturile în cele
două şcoli de grămătici din judeţ atestate documentar în acest secol: şcoala de
la Episcopia Buzăului şi şcoala de la Mănăstirea Menedic 19 •
În ceea ce ne priveşte, depistarea şi cunoaşterea scriitorilor de documente
din zona Buzăului reprezintă o preocupare mai veche. Referiri asupra
subiectului am făcut în cartea citată anterior, unde am dat şi o primă listă a
acestor „scriitori". Celui mai harnic dintre ei, Balea logofăt din Chiojd, un
scriitor de acte specializat, de sub a cărui pană au ajuns până la noi cca 40 de
documente, i-am dedicat un studiu acum un deceniu şi jumătate 20 • Într-un alt
material, mai recent, i-am avut în vedere pe autorii de însemnări făcute pe
vechile cărţi de cult 21 , neomiţând nici categoria aparte a scriitorilor care au
copiat cărţi pentru episcopie, mănăstiri şi schituri din judeţ sau pentru nevoile
18
Jb., 319.
Mîndricel, I., l::voare din adâncuri. Începuturile învă(ământului bu::oian la sate, Buzău,
19
Ed. C.C.D„ 2000, pass.

:!o Pis Ba/ea logo_făt, în Mousaios, Muzeu] Judeţean Buzău, vot. VI/2001, pp. 147-159.
Însemnări de pe căr(i vechi, în Analele Bu::ăului, Muz. Jud. Buzău, 11/20 I O, pp. 85-131.
21
personale 22 . Insistenţa dovedeşte importanţa subiectului. De-a lungul anilor am

extras din documentele folosite, citite sau consultate numele scriitorilor de acte
care provin din zona Buzăului. Cunoaşterea lor şi a actelor ajunse la noi prin
mâinile lor înseamnă nu numai, aşa cum ar părea la o primă vedere, un act de
mărunt patriotism local, ci şi o cunoaştere pe baza conţinutului acestor acte a
faptelor de istorie locală, parte componentă a istoriei naţionale. Ni se dezvăluie
astfel o inestimabilă sursă de informaţii asupra oamenilor şi evenimentelor,
faptelor economico-sociale, culturale şi asupra mentalităţilor veacurilor trecute.
Cunoaştem destinele personale ale acestor mânuitori de pană, sesizăm reacţiile
oamenilor locului la evenimentele şi solicitările timpului, preocupările lor,
conexiunile sociale şi culturale dintre laici şi clerici, dintre sat şi oraş (târg),
dintre stăpâni şi slujitori.
Statisticile arată că cei mai mulţi dintre scriitorii de documente au fost
oameni de condiţie socială modestă, mulţi provenind din mediul rural: dascăli,
preoţi, logofeţi, pârcălabi, vătafi şi abia mai apoi diecii şi grămăticii. Pentru
trebuinţa celor mulţi ei au scris zapise, foi de zestre, diate, mărturii şi alte multe
feluri de documente necesare lumii satului, sat care „constituia totuşi o celulă
culturală unde se elaborează, sau în orice caz se propagă, un curent aşa de
important ca cel al primelor traduceri româneşti" 23 • Modeştii slujitori ai
cuvântului scris au realizat prin lucrarea lor o operă de importanţă majoră -
trecerea de la slavonă (limba oficială a cancelariilor domneşti şi ecleziastice) la
limba română, prin fiecare act scris ei „şubrezesc tot mai tare poziţiile slavonei
(o slavonă retrasă evident şi din ce în ce mai mult între zidurile bisericii),
obligând şi până la urmă impunând, prin numărul mereu sporit al celor ce
produceau cultură de expresie românească, abolirea ultimelor obstacole
stingher aşezate pe drumul croit de sensurile majore ale unei dezvoltări
fireşti" . Actele redactate în româneşte la Buzău şi ajunse până la noi sunt,
24
evident, la început mai puţine, ele datând de pe la finele secolului al XVI-iea.

Sunt menţionaţi la această categorie Vintilă din Mihăeşti şi popa Grindină, un
preot de ţară care a redactat în româneşte un zapis de adeverire a unor
cumpărături la Deduleşti şi Roşiul în iunie 1592 25 . Cu toate că a ajuns până la
noi într-un grad avansat de deteriorare, în acel document slavona era părăsită în
11
Un molitvelnic manuscris de la fOsta Mănăstire Găvanele, în Almanah bisericesc,
Arhiepisc. Bu:::ăului şi Vrancei, nr. 32, 2012, pp. 245-252, inclus în cartea Fosta Mănăstire
Găvanele, Buzău, Editgraph, 2015.
23
Zamfirescu, Dan, Contrihu(ii la istoria literaturii române vechi, Bucureşti, Ed. Ştiinţifică
şi Enciclopedică. 1981. p. 35.
24
Mazilu. O. H., Recitind literatura română veche, Bucureşti, Ed. Univ. Bucureşti, voi. I,
1994. p. 181.
25
D.l.R. B. Ţara Românească. Secolul XVI, voi. VI, p. 49.
12 I. Mîndricel
întregime, „expresia românească este clară, iar formularea actului prezintă

siguranţă", argumente care îndreptăţesc aserţiunea că atunci „scrisul în limba
română depăşise în aceste părţi faza începuturilor pe care noi o situăm cel mai
târziu în prima jumătate a sec. al XV-lea" 26 . Grămăticii, diecii şi logofeţii, acea
„birocraţie indigenă" de la sfârşitul secolului al XVI-iea şi începutul celui
următor, cărturari de profesie, „se transformau rapid în proprietari funciari,
printr-o ascensiune socială care a fost la obârşia multor familii boiereşti. Ei, ca
grup social, au săvârşit o adevărată revoluţie culturală: e vorba de pătrunderea
limbii române nu numai în cancelarie, ci şi în literatura vremii, în care au adus
un suflu înnoitor" 27 .
Fapte de felul celor analizate mai sus evidenţiază importanţa scriitorilor
de documente, iar lista celor din zona Buzăului ne ajută să înţelegem faptul că
şi aici, ca în toată ţara, bursa cuvântului scris atinsese cote valorice ridicate.
Activitatea lor înlesneşte şi explică realizările culturale ale epocii lui Matei
Basarab şi de mai târziu, progresele realizate prin adăugarea la truda lor a
activităţii tipografice, realizări culturale care nu pot fi pe deplin înţelese fără a
le raporta la „jocul de reciprocă atragere sau respingere a satului cu oraşul, a
Curţii cu restul ţării, a dominanţilor care impun modele culturale cu cei care
perpetuează tradiţia" 28 . Oameni ca cei cuprinşi în această listă au purtat şi au
câştigat marea bătălie a scrisului în limba română, determinând pătrunderea ei
şi în biserică. Balea logofăt şi „colegii" lui din categoria cărturarilor practicanţi
au fost începătorii şi continuatorii, înaintemergătorii care au şlefuit necurmat
limba română, aspectul ei scris, făcând-o aptă să exprime cele mai alese idei şi
trăiri, să răspundă nevoilor tuturor categoriilor sociale, dar mai ales ale lumii
rurale.
Lista pe care o propunem are ca punct de început deceniul al doilea al
secolului al XVI-iea şi se opreşte la anul 1837, anul următor - 1838 - fiind
anul de debut oficial al învăţământului public la sate, debut după care scrisul
devine o preocupare obişnuită, accesibilă tuturor categoriilor sociale. Din lista
noastră înţelegem că transmiterea meşteşugului scrisului în familie reprezenta o
dorinţă firească a ştiutorilor de carte de a lăsa urmaşilor această preţioasă
moştenire, ei fiind conştienţi de avantajele şi posibilităţile unui ştiutor de carte
faţă de un neştiutor. De aceea, probabil, un cititor însemna pe o carte: „Cine
citeşte ştie, iar cine nu citeşte este ca orbu pre pământ" . Am citat deja
29
exemplul din secolul al XVI-iea al diacului logofăt Coresi din Cucuteni
~
6
Ionescu, Dimitrie Gh., Istoria oraşului Buzău, Bucureşti, Ed. Litera, 1979, p. 113.
27
Pippidi, A., Despre statui şi morminte, Bucureşti, Ed. Polirom, 2000, p. 91.
8
~ Duţu, Al., Literatura comparată şi istoria mentalităfilor, Bucureşti, Ed. Univers, 1982,
p. 68.
~
9
Colecţia muzeală a Arhiepiscopiei Buzăului şi Vrancei, Tipic bisericesc, inv. 3065, f. 6.
(Stâlpu) şi al fiului său Bunea logofăt. În veacul um1ător găsim altă familie de
scriitori: Paraschiva logofăt care scrie 2 acte, la O1.12.1646 şi la 20.09.1656 şi
fiul lui, Mihalcea logofăt, care în finalul actului scris de el la 04.02.1651 şi
ajuns până la noi adaugă cu mândrie la numele său cuvintele „fiul lui
Paraschiva logofăt". Lista cuprinde şi acte care menţionează doi scribi în loc de
unul, fapt nu prea obişnuit, iar documentele de acest fel pe care le-am văzut nu
sunt scrise de două mâini diferite, ceea ce arată că unul dicta, iar al doilea scria,
sau a fost adăugat pur şi simplu din curtoazie, „colegul" prezent fiind şi el
cunoscut ca scriitor de acte: 10.08.1656 (doi logofeţi), 15 .05.1708 (doi preoţi),
12.11.1713 (ambii autori din acelaşi sat, Sărata).
Am inclus în lista întocmită şi scriitori de acte străini de zona Buzăului,
dar care au scris pentru trebuinţa localităţilor noastre, fapt care a impus ca la
majoritatea actelor să se treacă în paranteză numele satului pentru care a scris
„autorul" respectiv. Se mai poate observa distanţa mare în timp dintre
documentele păstrate de la acelaşi scriitor. Astfel, primul act păstrat de la Nan
diacon din Mlăjet este din 06.05.1720, al doilea şi ultimul din 17.06.1752. La
alt diacon, Nan din Trestia, între primul act (25.11.1682) şi ultimul
(20.12.1752) sunt nu mai puţin de 70 de ani, interval în care se presupune că el
a mai scris şi alte multe acte, dar care nu s-au păstrat ori nu au fost depistate.
Exemple de oameni care s-au ocupat toată viaţa cu scrisul avem numeroase,
vom da ca exemplu pe Andrei logofăt din Pătârlagele, primul act păstrat din
„cariera" sa este din 29.02.1692, iar ultimul (al optulea) din 15.07.1755; pe
Popa Mihai din Buzău, 9 acte; Popa Oancea din Târcov, 10 acte; Popa Lefter
din Băşineşti, 11 acte şi Călin logofăt din Cârlomăneşti, 14 acte. Adevăratele
dimensiuni ale ştiinţei de carte şi ale operei fiecărui scriitor de acte în parte le
vom cunoaşte abia atunci când se va întocmi o listă cât de cât completă a lor.
Este şi sensul propunerii noastre din final.
Mai sunt de semnalat şi câteva situaţii speciale. Mai întâi, „plecatele
jalbe" adresate autorităţilor de către persoane care nu ştiau carte. Fiindcă
singurul nume care apare în ele este al petiţionarului, în listă au fost trecute ca
fiind scrise de acesta. Din secolul al XVIII-iea, când actul emana de la o
instituţie, el nu fusese scris de cel care-l semnează (şeful instituţiei), ci de un
scriitor specializat, al cărui nume nu apare, de aceea figurează în listă
semnatarul (şeful). Multe din actele listei nu sunt datate complet, unele purtând
doar anul, fără lună şi zi (f.l.z.), astfel că anii marcaţi cu aceste prescurtări
conţin o înşiruire de mai mulţi scriitori din anul respectiv.
Înainte de a da această listă, propun tuturor colegilor scormonitori prin
cenuşa veacurilor să enumere pe scriitorii de acte descoperiţi prin cercetările
personale şi să adauge la numele celor incluşi deja în listă alte documente ieşite
14 I. Mîndricel
din mâinile lor. Se va realiza treptat în felul acesta încă una din filele necesare
ale bibliografiei istorice buzoiene.
Scriitori de acte la Buzău
28.11.1511 ? Detco ? (hrisov emis de Vlad cel Tânăr din Buzău)

f.l.z. 1513 Tetiu pârcălab din Pâcleni (Pâclele); 13.04.1515
08.09.1525 Coresi diacul din Cucuteni (Stâlpu) scrie pentru Radu de la
Afumaţi Vv., 1512-1529 (tatăl diaconului Coresi, tipograful)
06.09.1534 Ţalapi, scrie la Fureşti
11.12.1534 Oprea; 07.05.1535 „Şi eu Oprea am scris în târgul Buzăului"
f.l.z. 1534 Vasile diac de la Episcopia Buzăului
f.l.z. 1555 Act de la Pătraşcu cel Bun tradus în româneşte de Vasile dascăl de la
Episcopia Buzăului
f.l.z. 1558 Mihul
f.l.z. 1559 Stoica
f.l.z. 1560 Albul
f.l.z. 1568 Mihnea
f.l.z. 1571 Dragomir; Crăciun diac din Vemeşti
05.04.1575 Vâlsan grămătic din Polaţi
f.l.z. 1575 Stanislav fiul Tatului
10.07.1579 Vâlcul logofăt fiul popii Neagul
f.l.z. 1582 Cazan; Stoica
f.l.z. 1586 Constantin diac slovenesc
18.07.1587 Bunea logofăt fiul lui Coresi logofăt
16.12.1587 Tudor logofăt, în oraşul Buzău
f.l.z. 1590 Dan din Zoreşti, logofăt în cancelaria lui Mihai Viteazul, 1593-1601
(buzoianul diac mic)
28.01.1592 Dan din Buzău; 03.06.1594 Dan buzoianul; 27.05.1598 „Dan din
Zoreştii Buzăului am scris"
f.l.z. 1591 Stoica logofăt din Cândeşti
06.01.1592 Gheorghe logofăt din Fundeni
f.z.06.1592 Popa Grindină din Deduleşti
f.l.z. 1593 Badea
f.l.z. 1593 Mango grămătic din Berileşti (Buda, Cislău)
12.06.1594 Popa Dobrin (scrie pentru Vemeşti)
23.06.1594 Andrei grămătic din Buzău
f.l.z. 1594 Necola grămătic
f.l.z. 1595 Muşat dascălul din Buzău
30.03.1599 Act slavonesc „scos rumâneşte" de Radu Dimache de la Episcopia

Buzăului
15.01.1600 Efrem logofăt; 27.12.1611 „însumi am scris în sat la Vemeşti"
f.z.05.1601 Negre clucer
f.z.08.160 l Radu diacon din Stănceşti (pentru Pârscov)
08.06.1602 Stan logofăt din Pleşcoi
05.04.1606 Popa Trifu
f. l.z. 1607 Dumitru grămătic din Fundeni
05.04.1612 Diacon Laţcar
05.07.1612 Androni sluga vomicul(ui)
O1.11.1612 Lupul vei paharnic
23.05.1614 Lepădat logofăt din Bucureşti: „Şi am scris eu .. .în sat în Prund";
16.07.1617 „Şi am scris în tabără în oraşul Buzău"; 25.04.1630; 16.02.1637;
01.11.1641; 07.06.1650
f.l.z. 1614 Popa Stan din Păcăleşti
07.05.1615 Popa Ştefan din Păltineni
f.l.z. 1615 Popa Crăciun din Păltineni
13.01.1617 Radu diac de la Episcopia Buzăului
f.l.z. 1617 Voinea din Bâsca de Jos grămătic
f.z.12.1618 „Şi am scris eu popa Ignat" (la Moşeşti); 1618 f. I. z.
06.01.1619 Zota din Bălăneşti
01.03.1619 Iane logofăt din Buzău; 17.11.; 30.03.1627; 20.06.; 05.05.1631
22.03.1620 Stana fostă mare postelniceasă şi Stoica postelnic (pentru
mănăstirea Izvorani)
10.09.1620 Dascăl Grama din Râmnicu Sărat
27.05.1621 Andrei dascăl din Râmnicu Sărat; 10.09.(pentru Jideni); 28.05.1630
25.10.1621 Popa Lupu din Lipia, ginerele popii Lăudat din Pârscov; 1622 (2
acte); 1626 f.l.z.; 02.10.1636; 1636 f.l.z.; 28.01.1643; 22.09.1651
15.02.1622 „Pis ieromonah Onofrie... Şi s-au scris la S(ve )ti Dimitrie la
Cucutene"
04.08.1622 „Eu Sava al Simei am scris"; 02.04.1625 (la Verneşti); 30.12.1629;
27.04.1630 (pentru Mărăcineni); 27.04.1645
f.l.z. 1622 Nedelco Boteanu! pitar
10.10.1623 „Stan al popei" (la Sibiciu)
12.10.1623 Popa Şerban din Odobeni
20.04.1624 „Şi am scris eu popa Voico în casa Nechitei, în Tifuleşti"
08.12.1625 ldoxie (pentru Ciolanu
05.01.1626 Drume logofăt din Tătărăi
10.02.1626 Radu Grama (din Cârlomăneşti)
19.09.1626 Jipa
16 I. Mîndricel
30.03.1627 Mihăilă armaş din Bădeni; 20.06.

16.04.1627 Udrişte
02.06.1628 Egumenul de la Aluniş (fără nume)
25.06.1628 Dumitru portar
22.03.1630 Jano logofăt din Odobeni; 20.06.; 04.04.1646 (pentru Brăeşti)
06.04.1630 Stănimir logofăt
01.09.1630 Ifrim logofăt (la Cândeşti)
15.09.1630 Popa Neniţă
11.02.1631 Mihai (la Cândeşti, Vemeşti)
O1.05.1631 Popa Manea (din Stănceşti); 10.03.1632; 1633 f.l.z.
f.l.z. 1631 Tudor logofăt din Răteşti
OI.O 1. l 632 Necula, feciorul Stănucăi
08.01.1632 Damaschin logofăt
13.01.1632 Radul (la Săruleşti)
08.03.1632 Crăciun dascăl din Vemeşti; 26.03.1634; 12.02.1671
10.03.1632 Vasile monah
12.06.1632 Gheorghe grămătic la Episcopia Buzăului; 22.06., cu episcopul
Efrem
10.11.1632 Popa Iacov din Răteşti
f.l.z. 1632 Calotă logofăt (la Păcăleşti); Mihalcea postelnic (din Pătârlagele );
Ştefan grămătic; Todoran
05.01.1633 Popa Albul
13 .06.1633 Efrem episcopul Buzăului (gramata de preoţie, Lăudat din
Pârscov); 12.07.1637 „cu mâna sa" (carte de blestem)
11.12.1633 Popa Stamu din Lipia
14.12.1633 Ilie din Răteşti
f.l.z. 1633 Toia fost al doilea armaş; Manolie logofăt
24.01.1634 Margine diac; 20.06.
20.03.1634 Stan logofăt din Buzău; 26.11.(1638-1640); 01.08.1639;
15.08.1642; 18.05.1643
01.12.1647 (la Bucureşti, pentru boierii Cândeşti); 20.04.1650; 08.09.1651;
26.04.1652
18.02.1653; 08.01.1654; 14.12.1655 (pentru Moceşti); 12.12.1656 (pentru
Groşani)
25.03.1634 Popa Odoru din Valea lui Dragată
26.03.1634 Crăciun grămătic (din Zoreşti); 27.05.1636; 1636 f.l.z.; 02.03.1645;
28.01.1648
02.04.1634 Iorga logofăt; 1634 f.l.z.
21.04.1634 Dragomir (la Zoreşti); 1634 f.l.z.
31.05.1634 Popa Mihai din Buzău; 24.10. (la Mirceşti); 30.07.1637;

21.05.1638; 04.02.1642 (de la Episcopia Buzăului); 08.03.1645; 17.01.1655;
26.0 I.; O1.02.1649 (pentru Gârbovi)
15.06.1634 Popa Giurgiu din Vemeşti; 15.07.1635 erei; 28.06.1649 (pentru
Bălăneşti)
23.06.1634 Popa Onofrie din Beceni
10.07.1634 Dumitru logofăt (din Buzău); 1637 f.l.z.; 25.08.1649; 13.01.1650;
02.08.1651; 08.12.1654
20.10.1634 Neniţă dascăl la biserica domnească din Râmnicu Sărat;
08.02.1638; 08.03.1642 (2 acte)
09.05.1646; 1647 f. l. z.; 17.04.1659 (şi cu popa Colţea)
f.l.z. 1634 Eftimie; Ivaşcu postelnic din Răteşti
12.01.1635 Costandin mare postelnic
15.01.1635 Andrei dascăl din Cândeşti; 06.07.; 15.12.; 12.03.1637;
01.01.1638; 22.07.; 1642 f.l.z.
18.03.1644; 18.03.1650
15.02.1635 Popa Stan din Mirceşti; 1635 f.l.z.
05.03.1635 Neagoe logofăt la marele postelnic; 1637 f.l.z.
10.04.1635 Mihăilă logofăt din Măgura
28.06.1635 Mane al Ghiurii (din Zoreşti); 21.09.1653
13.07.1635 Jipa Sorescu din Vemeşti; 15.09.1641; 1642 f.l.z.; 09.01.1651;
18.01.1673
17.09.1635 Chicoş grămătic din Pătârlagele (pentru Cândeşti); 17.09.1638
24.09.1635 Mirăuţ diac
20.11.1635 Radu grămătic din Păltineni (pentru Pârscov); 20.11.1636
1635-1640 Sârbu dascăl la biserica domnească din Râmnicu Sărat
f.l.z. 1635 Popa Căzan
(01.09.1635-31.08.1636) Popa Şerban din Pătârlagele; 15.01.1636 (pentru
Cândeşti ); 24.01.163 7
15.11.1637; 1640 f. I. z.; 18.06.1641 (2 acte în aceeaşi zi); 08.01.1645
15.O1.1636 Pătru postelnic din Pătârlagele
16.01.1636 Cârstea logofăt
29.05.1636 Popa Mircea (din Săseni); 21.12.1641
30.05.1636 Popa Preda
30.06.1636 Dragomir Turtă din Măteşti
30.06.1636 Popa Lupea din Deduleşti
29.08.1636 Dragomir logofăt, iscai
f.l.z. 1636 Ion logofăt din Cârstineşti; 1838 f.l.z.; Măciucă comis (din Vemeşti
15.01.1637 Manea diac din Buzău
09.02.1637 Popa Andrei din Zoreşti
18 I. Mîndricel
05.03.1637 Balea logofăt din Chiojd (uneori, Starchiojd); 17.07.; 27.09.;

17.07.1638; 07.11.; 1638
f.l.z.; 05.06.1640; 04.07.; 15.11.; 24.11.; 25.05.1641 (2 acte); 02.07.; 16.08.;
29.08.; 17.02. 1643; 20.07.; 27.11.1645; 16.02.1646; 05.08.; 10.12.;
10.01.1648; 11.06.; 17.08.; 25.05. 1649; 15.02.1650; 09.03.; 15.05.;
10.06.1651; 17.05.1652; 01.11.; 27.11.; 12.12.1654; 14.12.; 10.08.1656 cu
Radu logofăt din Verneşti; 20.01.1657; 15.06. (pentru Pârscov)
14.12.1658; 8.06.1659 (la Băltenii popii Jitianu, Râmnicu Sărat); 12.07.1661
(în. de 13.12.1637) Pavel postelnic (din Stănceşti)
20.09 .163 7 Dumitru, fiul lui Stoica spătar
f.l.z. 1637 Stan grămătic, logofăt, spudei (din Răteşti); 24.12.1638 Stan spudei
02.05.1638 Popa Neguiţă protopopul din Finţeşti, fiul popii Stoica (2 acte);
02.01.1646 Popa Negoiţă
27.05.1651 grămătic
13.06.1638 Sava logofăt; 10.08.1647; 29.12.1649 (la marele comis, pentru
Pârscov; I 0.06.1652
20.06.1638 Diaconul Radu din Tihuleşti (pentru Cozieni)
01.07.1638 Pandazi logofăt din Frumuşani; 20.04.1641
15.08.1638 Serafim egumenul mănăstirii Aluniş
10.03.1639 Popa Stan din Zoreşti; 22.05.1647 (3 acte în aceeaşi zi, unul pentru
Odobeni)
f.l.z. 1639 Ivan logofăt; 08.10.1643; 05.05.1657 fiul lui Ianache din Rumceni
(pentru Găgeni); 19.06.
03.09.1659; Jipa logofăt fiul lui Grama din Răteşti; 15.10.1640; 1641 f.l.z.;
Şerb Plăcintă din Schei; 1640 f.l.z.
21.03.1640 Peia logofăt (pentru Sărata)
26.06.1640 Manole logofăt; 1840 f.l.z.
05.07.1640 Erei Oprea din Fundeni
21.07.1640 Ghiicoş
02.08.1640 Mitrofan diacon; 1640 f.l.z.
05.10.1640 Şerban
Cca 1640 Popa Lefter din Băşineşti; 06.06.1650; 16.06.; 22.06.; 23.06.;
09.03.1651; 08.07.; 17.08.; 23.08.; 08.07.1652; 27.03.1653
f.l.z. 1640 Popa Dragomir din Poeni; Popa Micul, grămătic din Verneşti;
10.04.1650; Popa Toader (Căpăţâneşti)
10.02.1641 Popa neagu din Pârscov
22.02.1641 Popa Manea din Buzău; 09.04.1643; 14.03.1651 (pentru Zăvoiu,
Vlaşca); (01.09.1653-31.08.1654); 1654 f.l.z.
27.03.1641 Crăciun diacon din Cândeşti; 08.05.; 26.11.(1641); 07.05.1643;
16.11.1648; 22.11.1649; 12.02.1671
16.05.1641 Crăciun grămătic cel mic din judeţul Buzău, fiul lui Neagoslav
(acelaşi?); 20.06.; 02.03.1645; 28.01.1648
09 .07 .1641 Soare logofăt (hrisov tălmăcit de Constantin dascăl slavonesc)
15.07.1641 Popa Nicodim; 1641 f.l.z.
O1.08.1641 Gheorghe clucer din Băleni
19.08.1641 Popa Şerbu din Odobeni; 1642 f.l.z.; 16.10.1644
18.09 .1641 Popa Duminecă din Năeni
30.12.1641 Popa Marco; 20.03.1651 (pentru Zoreşti)
f.l.z. 1641 Coresi din Priviţi şi Cozma; Popa Neagu din Bâsceni de Jos; Stan
aprod, ginerele lui Rodobei din Răteşti
O1.02.1642 Radu spătărel din Bădeni
13.02.1642 Ambrozie logofăt
20.04.1642 Radu dascăl din Păcăleşti; 1643 f.l.z.; 24.04.1644
30.04.1642 Jipa din Verneşti; 16.06.1649 (2 acte, pentru Scurteşti, unul semnat
Jipa logofăt.din ... ); 13.07.1656
20.05.1642 Popa Mihai prois(tos)
22.05.1642 Popa din Blăgeşti
22.05.1642 Popa Oancea din Trestia (pentru Cândeşti); 03.06. (pentru
Cernăteşti); 15.01.1655
29.05.1642 Avram logofăt din Năeni
24.06.1642 Popa Stan din Păcăleşti; 12.04.1643; 10.05.1656
20.09.1642 Popa Tudoran din Bădeni; 1644 f.l.z.; 16.08.1648; 23.04. 1652;
02.02.1655; 16.08.(1655-1656); 02.02.1656; 19.12.1658
27.10.1642 Grama logofăt (pentru Zgârciţi, Rm. Sărat); 26.10.1649; 02.11.
28.10.1642 Tudor al doilea vornic din Răteşti; 1644 f.l.z.
f.l.z. 1642 Stan iuzbaşa din Buzău; Diaconul Toader Negoşanul
06.04.1643 Teofil mitropolitul (carte de blestem pentru hotarele mănăstirii
Vintilă-Vodă); 25.04.1644 (idem, hotarnicilor episcopului Ştefan)
16.07 .1643 Ştefan Episcopul Buzăului (carte de blestem)
f.l.z. 1643 Dumitraşco aprod (din Râmnicu Sărat); Teodosie ieromonah
07.04.1644 Popa ... din Tihuleşti; 28.03.1647; 10.11.
f.z.O 1.1644 „Şi am scris eu Nica logofăt din Cocorăşti"
09.O1.1644 Enachi ceauş
20.02.1644 Necula diacon; 15.05.1658 de la Episcopia Buzăului
06.04.1644 Gherghe fiul popii Stan din Săseni; 23.07.1654; 12.02.1658
02.06.1644 Popa Chirtoc
I 0.11.1644 Popa Lepădat
f.l.z. 1644 Solomon Moldoveanul; Grama
11.02.1645 Popa Stănilă din Schei; 11.02.1655
24.02.1645 Popa Cârste (pentru Micşani)
20 I. Mîndricel
02.03.1645 Radu, ginerele lui Balotă din Găgeni (pentru Verneşti); 28.07.1647;
27.02.1648
12.03.1645 Jipa postelnic din Verneşti, fiul lui Dragomir Sorescu; 22.10. Jipa
Sorescului; 12.03.1646; 15.10.1654; 1649 f.l.z. (2 acte)
20.04.1645 Lăudat erei din Pârscov; 20.05.1646
13.07.1645 Popa Oancea din Târcov; 02.10. (2 acte); 19.05.1646; 30.03.1649;
02.12.; 03.03.1650; 11.07.; 30.08.1651; 15.12.
04.10.1645 Popa Gheorghe din Jugureni (la Moceşti)
05.11.1645 Popa Nenul din Stănceşti
Cca 1645 Lăudat logofăt (din Pârscov)
09.03.1646 Iordache (pentru Cătiaşu)
22.03.1646 Vasilache (la Mărăcineni)
10.05.1646 Coman (pentru Jideni)
24.05.1646 Popa Bădica (din Pârscoveni, Lipia)
30.05.1646 Preda erei
07 .06.1646 Vlad diacon (pentru Ciorăşti)
14.06.1646 „Şi am scris eu Sofronia dascălul ot Muşcel"
08.07.1646 Nacul logofăt (la Verneşti)
14.07.1646 Lupul grămătic, nepot arhiepiscopului Ştefan din Buzău
11.10.1646 Preda logofăt, pârcălab de Buzău
27.11.1646 Nica
01.12.1646 Paraschiva; 20.09.1656 P. logofăt
f.l.z. 1646 Popa Tabără şelar (la Măteşti)
17.O1.164 7 Popa Chirilă din Voiceşti
16.02.164 7 Popa Sima din Dragosloveni; 24.11.1650
10.03.1647 Stoica logofăt fiul lui Anghel logofăt din Bănceşti; 25.09. (pentru
mănăstirea Aluniş); 10.06.1649; 18.08.
20.04.1647 Popa Rusu (la Unguriu)
23.04.164 7 Popa Stoica din Zeletin „mnogo griah" - mult păcătosul
(mănăstirea Bradu); 04.09.; 08.07.1649
21.08.164 7 Popa Vladul din Cârstieni
16.09 .164 7 Popa Dragomir din Bănceşti (2 acte)
21.09.164 7 Popa Dobrea din Bălţaţi
10.11.164 7 Popa Tudosie din Moşeşti (pentru Trestia)
16.11.164 7 Neagu logofăt (2 acte în aceeaşi zi, pentru Stănuleşti); 164 7 (idem);
16.08.1648; 1648 f.l.z.
25.11.1647 Popa Necula
f. l.z. 164 7 Popa J ipa din Bâsca de Jos proistos de grămătici
12.01.1648 Lupu fiul lui Neagu logofăt din Măgura
05.02.1648 Ghirghi; 20.03.1659 Gherghe fiul lui Gherghe din Vemeşti

(acelaşi)
09.07.1648 Ionaşco din Vemeşti; 1671 f.l.z. Ionaşcu dascăl din Vemeşti
19 .07.1648 Popa Ion (la Cândeşti); 04.07 .1657 (pentru Găgeni)
06.11.1648 Popa Draghia din Bănceşti; 27.09.1657 (pentru Smedeşti)
22.12.1648 Lefter logofăt (la Cârlomăneşti)
05.03.1649 Popa Stănilă din Trestia (pentru Schei); 1649 f.l.z.
21.04.1649 Radul logofăt din Vemeşti (pentru Pârscov); 13.06.1651;
07.11.1654: 10.08.1656 împreună cu Balea logofăt; 23.03.1657; 08.08.; 14.09.
24.05.1649 Popa Oancea din Cândeşti; 02.09.1652
06.07.1649 Stanciu logofăt fiul dascălului Manea; 1655 f.l.z. Stanciu logofăt
18.08. I 649 Borce spătar fiul lui Radu căpitan din Buzău; 22.1 O. (iuzbaşa, 2
acte); 22.01.1650; 24.01.
20.08.1649 Mogoş aprodul
05.11.1649 Lupu logofăt; 26.05.1650 (pentru Mărăcineni)
28.01.1650 Popa Gherghe (la Moceşti)
08.03. I 650 Negoiu grămătic (la Scurteşti)
17.03.1650 Radu din Mărăcineni; 25.03. din M. Gor (de Sus); 25.08.1651;
05.09. I 659 logofăt din ... (pentru Trestia); 1661 f.l.z. grămătic din ...
04.05.1650 Mihail ieromonal de la Episcopia Buzăului; 28.05.; 17.05.1651;
25.06.
12.06.1650 „Pis az Oana" - Am scris eu ... (pentru Fundeni)
19 .06.1650 Draghina grămătic
f.z.06.1650 Popa Stan din Buzău
05.07.1650 Monea din ... (pentru Mărgăriteşti)
09.07.1650 Dragomir al diaconului din Vemeşti; 31.01.1652
10.07.1650 Mihail rasodir (raso dârjati, sl. - purtător de rasă, călugăr, monah,
ieromonah); 11.11. (pentru Pârscov; 20.01.1651; 08.11.; 04.12.1653
(01.09.1650-31.08.1651) „Ş-am scris eu Tanasie vî râţia moe" - cu mâna mea
(pentru Măciuceşti)
17 .11.1650 Barbu fiul lui Barbu căpitan
f.l.z. 1650 Popa Creţul (pentru Jideni)
04.02.1651 Mihalcea logofăt fiul lui Paraschiva logofăt
31.03.1651 Ianachi fiul lui Crăciun din Cârlomăneşti
06.05.1651 Mircea iuzbaşa din Râmnicu Sărat; 15.05. I 656
27.05.1651 Stan grămătic (pentru Finţeşti)
O1.07 .1651 Radu logofăt
23 .07 .1651 Iano fiul Simei din Mărăcineni de Sus
17 .08.1651 Filatei eromonah din Voroneţ, din Moldova (pentru Cândeşti)
22 I. Mîndricel
(O 1.09.1651-31.08.1652) Misail (pentru Jideni); 13.11.; 08.01.1652 (pentru

Frăsinet)
O1.09 .1651 Toma Făgărăşanu!
f.z.11.1651 Popa Andrei (pentru Râmnicu Sărat)
10.11.1651 Popa Todosie (pentru Muşcel)
30.12.1651 Călin logofăt din Cârlomăneşti (logofăt oficial al boierilor
Cândeşti, pentru Moceşti şi Pârscov, 2 acte în aceeaşi zi); 05.09.1653;
30.12.1655; 24.03.1656 (pentru Pârscov); 04.05.; 15.05.; 16.02.1657 (pentru
Pârscov); 18.03. (pentru Moise Cândescu); 30.03. (idem); 12.04. (idem); 23.05.
(pentru episcopie); 03.01.1658; 15.06.1696 (pentru Posobeşti)
20.01.1652 Tudor judeţ din oraşul Floci (pentru Moise Cândescu)
13.03.1652 Mihai fiul lui Radu Niţii şi Stoica fiul lui Barbu (la Săseni)
30.03.1652 Popa Crăciun din Tega; 15.02.1654; 22.03.1655; 30.03.;
02.03.1656
20.04.1652 Popa Voi(-cu, -nea, ... , pentru Bănceşti)
I 0.07 .1652 Dragul iuzbaşa din Cislău
(O 1.09 .1652-31.08.1653) Dumitru (pentru Măcreşti)
12.09.1652 Vasile dascăl din Tigoiu
15.09.1652 Mihalcea logofăt
08.12.1652 Chicoş din Sineşti
1O.O1.1653 Ion logofăt din Buzău (pentru Şaineşti)
18.02.1653 Popa Gavriil de la Episcopia Buzăului (pentru Ciolanu);
08.05.1654; (29.10.1655); 30.01.1656; 11.07.1657; 20.12.; 27.10.1662
06. l 0.1653 Popa Mitrofan din Bălişoara
30. l 0.1653 Matei logofăt (pentru Negoiţă Cândescu); 1653 f.1.z. (idem)
22.11.1653 Pascu fiul popii Manea din Fundeni; 18.11.1657 Pascu din
(Pentru Obidiţi)
30.11.1653 Popa Stan din Băbeni; 04.03.1657
15.12.1653 Stănilă logofăt (pentru Obidiţi)
O1.01.1654 Preda logofăt
11.01.1654 Necula aprodul
15.02.1654 Popa Crăciun din Cândeşti; 10.02.1657; 22.02.1659; 07.07.; 27.07.;
17.09.1659
f.z.03.1654 Neagu grămătic din Zoreşti (pentru Tihuleşti)
17.03.1654 Popa Oană (din Bădeni)
02.04.1654 Stanciu fratele lui Duţe
01.05.1654 Mihail (Mieail)
23.05.1654 lvaşco logofăt
07.06.1654 Şărb diac
15.06.1654 Popa Dobre (la Râmnicu Sărat)
10.07 .1654 Mihul (la Cârlomăneşti)

16.08.1654 Popa Fătul (din Stănceşti, pentru Şchiopeni)
(01.09.1654-31.08.1655) Vasile diaconul (pentru Muşcel); 1655 f.l.z.
24.10.1654 Popa Dragomir (din Potoceni)
13.11.1654 Popa Co Iţea (pentru Jideni); 12.02.1656 (idem); 17 .04.1659
(împreună cu Neniţă dascăl)
f.l.z. 1654 Bădica dascăl din Cucuteni (Stâlpu)
1654-1655 „Şi am scris eu Vasilie diaconul" (pentru Muşcel)
17.01.1655 Jipa fiul lui Jipa postelnic; 13.07.1657 Jipa din Vemeşti
25.01.1655 Irimia ierei din Pârscov; 1655-1656 f.l.z.; f.z.06.1674
(14.04.) 1655 Efrem logofăt (din Pătârlagele)
24.04.1655 Negoiţă diacon din Lipia
11. 06.165 5 Popa Sâmbotin (de la mănăstirea Aluniş)
07.07.1655 Pătru fiul lui Bilţaru
08.08.1655 Popa Radu din Măcreştii din Deal (judeţ Râmnicu Sărat)
(d. 29.10.1655) Popa Gavril
15.11.1655 Tudoran ceauş (la Râmnicu Sărat)
21.12.1655 Popa Drăgan
06.02.1656 Gheorghe grămătic din Drăgăneşti
(d. 19.03.1656) Danii! egumenul mănăstirii Pinu
21.03.1656 Rafailă din Adâncata (pentru Săseni); 08.05. Popa Rafail (pentru
Pârşcoveni)
04.05.1656 Dragomir (pentru Pîrscov)
04.05.1656 Bădica logofăt (pentru Pârscov)
20.05 .1656 Dima sluger
04.06.1656 Popa Neagu din Micşani
07.07.1656 Radu dascăl, fost popă din Vemeşti; 14.09.1657; 11.05.1661
12.07.1656 Vlad logofăt din Pătârlagele; 24.04.1657
05.10.1656 Popa Dumitru din Cocorăşti; 25.02.1659 (pentru Berindeşti)
15.10.1656 Stanciu paharnic din Răteşti
08.11.1656 Dumitru ceauş (pentru Cârlomăneşti
f.l.z. 1656 Ieremia erei (la Pârscov); Liontie călugăr de la Episcopia Buzăului
06.01.1657 Popa Bran (pentru Budişteni)
1O.O1.1657 Popa Mircea (pentr Băbeni, Râmnicu Sărat)
06.02.1657 Radu Negustor (pentru Vemeşti); 23.03. Radu) din Vemeşti;
08.08.; 14.09.
f.z.02.1657 Popa Vasile din Ciorăşti (pentru Băbeni şi Cucuteni, judeţ Râmnicu
Sărat)
04.03.1657 Popa Stan (pentru Băbeni, Râmnicu Sărat)
08.03.1657 Jipa iuzbaşa din Vemeşti (pentru Maxenu şi Vemeşti); 02.07.1658
24 I. Mîndricel
10.04.1657 Gonţea (pentru Bâsca Chiojdului)

I 5.04. I 657 Mihaiu fiul popii Jipa (la Bănceşti)
17 .04.1657 Popa Dionisie din Scutaşi (pentru Balta Albă)
07.05.1657 Manea fiul lui Opriş din Stănuleşti
04.06.1657 Popa Stan din Gârbovi
12.08.1657 Nistor logofăr fiul lui Stârcea iuzbaşa (din Râmnicu Sărat)
27.09.1657 Popa draghia (pentru Smedeşti)
18.11.1657 Pascu! din Fundeni (la Smedeşti)
f.l.z. 1657 Popa Vasile (pentru Cucuteni; Stan din Năvărteşti (pentru Sărata)
05.08.1658 Popa Luca din Priviţi
08.06.1658 Stanciu logofăt din Budişteni
08.07.1658 Popa Luican (Luţican)
05.10.1658 Vâlcul (2 acte în aceeaşi zi)
f.l.z. 1658 Pătru deacon (la Trestia)
01.02.1659 Popa Ilie
02.02.1659 Iosif eromonah (pentru mănăstirea Vintilă-Vodă)
13.02.1659 Ion logofăt din Bărăşti, Râmnicu Sărat; 09.05.; 12.06. (pentru
Măciuceşti)
16.02.1659 Popa Ion din Părdelniceşti
20.02.1659 Moise grămătic din Starchiojd (pentru Barbu căpitan din Bădeni)
06.03.1659 Iordache fiul lui Deadiu postelnic (la Râmnicu Sărat)
12.03.1659 Costandin (pentru Găgeni)
16.03 .1659 Popa Radu din Gurbăneşti (pentru Mărculeşti)
20.03.1659 Lupul logofăt fiul lui Luciu din Buzău; 15.12.1672
06.04.1659 Samson dascăl din Domireşti
16.04.1659 Stan logofăt din Budişteni
22.05.1659 Ouţe diaconul (pentru Pârscov)
12.06.1659 Popa Ion din Grabicina (pentru Şchei)
07 .07 .1659 Popa Stanciu (din Fundeni)
04.11.1659 Popa Stan din Săseni; 10.12.
10.12.1659 Mogoş (pentru Băbeni)
f.l.z. 1659 Popa Rafii de la mănăstirea Mărgineni (pentru Găgeni)
15.03.1660 Miţa(n)
12.05 .166 I Moise grămătic, fiul lui Stanciu Petrescu din Starchiojd (pentru
mănăstirea lzvorani
20.02.1662 (idem); 03.03. (idem); 04.03. (idem); 27.01.1667 Moisi logofăt
(idem)
f.l.z. 1661 Moise din Cândeşti (pentru mănăstirea Izvorani; 14.07.1679 (idem)
f.l.z. 1662 Popa gavrilă din Gârlaşi; Popa Ghinea din Gârlaşi
10.01.1664 Do(bre ?) din Mărăcineni
f.l.z. 1665 Lefter Idulescu (la Dimiani)

24.04.1666 Ştefan călugărul (pentru Cocorăşti)
20.09.1666 Şi am scris eu Pătru (vânzare la Stănila din Bâsca)
f.l.z. 1668 Elena Cantacuzino
01.05.1669 Grigorie episcopul Buzăului (carte de blestem); 28.01.1672 (idem)
I 0.08.1669 Jipa căpitan (pentru mănăstirea lzvorani)
29.03.1671 Popa Calino din Sibiciu; 23.04.1678 „Am scris eu popa Calino
Mălişco"
09.11.1674 Radu Creţulescu mare vornic
f.l.z. 1674 Popa Hrizea ·
30.08.1676 Toma dascăl din Buzău; 1688 f.l.z. Toma grămătic din Buzău
17.01.1677 Ierodiaconul Mihail (pentru mănăstirea lzvorani)
23.04.1679 Popa Călin
14.07 .16 79 Moise logofăt din Cândeşti
29.07.1680 „Pis Gheorghiţă iuzbaşa ot Rămnec" (pentru Homeşti)
24.01.1681 Dragul fiul lui Ion logofăt din Bărăşti (pentru Obidiţi); O1.08.
(pentru Homeşti); 25.05.1682 (idem, 2 acte în aceeaşi zi); 28.05. (idem); 16.06.
(idem); 12.08.1684 (idem)
07 .03 .1681 Costandin fiul lui Dumitru Ţachie din Cândeşti
15.05.1681 Şerban fiul popii Gavril (pentru Sineşti, Buzău)
11.10.1681 Popa Lefter din Cândeşti (pentru Scăeni); 23.02.1684 (idem);
11.10.1687 (idem)
f.l.z. 1681 Paisie călugărul (pentru Moşeşti)
12.04.1682 Necula diacon din Şchei; 01.05.1684
15.05.1682 „Pis az Mihăilă" - Am scris eu Mihăilă
25 .06.1682 „Pis innonah Nicodin ot Ş chei" (pentru Slimnic ); 28.07. (la Şchei)
20.08.1682 Paraschiva (pentru Sineşti); 18.03 .1685 Paraschiva fiul lui Iane
(pentru Măcreşti)
25.11.1682 Nan diaconul (din Trestia); 20.12.1752 (acelaşi)
f.l.z. 1682 Mihalcea stolnic (cândescu); 13.12.1696
25.06.1683 Ieromonah egumenul mănăstirii Pinu (fără nume)
04.10.1683 „I pisah Necula" - Şi a scris ... (pentru Scăeni)
I 0.11.1683 Stan dascălul (pentru Scăeni)
f.l.z. 1683 Monah Loghie şi Ursu grămătic (pentru Moşeşti)
23 .02.1684 Popa Lefter din Cândeşti (pentru Scăeni)
11.06.1684 „Pis az Toader"
15.04.1684 Vasile dascălul (pentru Sibiciu de Jos şi Scăeni)
27.04.1684 Draghia, fiul lui Teodor paharnicul (pentru Homeşti); 05.05.
Draghiia (idem)
25 .11.1684 Mihalcea fiul lui Dragomir (pentru Pătârlagele)
26 I. Mîndricel
18.02.1685 Dumitru feciorul Micului din Băşceni (pentru Pătârlagele ); 1688

f.1.z.
13.03.1685 Popa Fătul (pentru Sineşti, Buzău)
08.04.1685 Popa Voico ot Domireşti (pentru Păcleni şi Homeşti)
25.05.1685 „ ... am scris eu cu mâna me(a) ... eu, Gheorghiţă, ginerele lui
Miriuţ ot Râmnic"
f.l.z. 1685 Popa Vâlcul (pentru Moşeşti)
04.10.1686 Necula (pentru Scăeni)
17.10.1686 Andrei fiul Sărbii din oraşul Floci (pentru Pârscov)
06.03.1687 „I pisah Neagul ot Buzău"; 25.04. „Şi am scris eu Ne(a)gul fiul lui
Şerban Căzăbaşul o(t) Modruzeşti" (acelaşi)
21.08.1687 Ion logofăt din Focşani (pentru Măcreşti)
14.10.1688 Popa Stanciu}
20.07 .1689 Tudose din Sibiciu de Jos
21.08.1689 Ion logofăt (la Scăeni)
20.05.1891 „Şi am scris eu, dascăl Ion din Ţara Ungurească ot gard Bistriţ(a)";
26.05. „Şi am scris eu, Ion dascălul ot Chiojd, din Ţara Ungurească ot grad
Bistriţ( a)"
O1.08.1691 Drăgoi (pentru Pătârlagele)
29.02.1692 Andrei logofăt (din Pătârlagele); 02.02.1703 (pentru mănăstirea
Aluniş); 28.02.1704; 24.10.1704; 02.04.1706; 18.04.1711; 18.06.1755; 15.07.
29.03.1692 Dragomir Fănădea diaconul
16.10.1692 Vasilie dascăl din Stâlpu; 02.07.1694 Vasile dascăl...; 1698 f.1.z.
Vasile dascăl (pentru Moşeşti); 1713 f.l.z. (idem); 24.09.1744
f.1.z. 1692 Vintilă din Mihăileşti
14.11.1693 Ion iuzbaşa (pentru Verneşti)
02.10.1697 Mitrofan episcopul Buzăului (carte de blestem); 04.08.1698 (idem)
13.12.1697 Popa Lupu din Aldeni; 08.01.1716 (diata)
12.12.1699 Ion diacon (pentru mănăstirea Aluniş); 28.12.; 28.f.l.1722 (idem)
f.l.z. 1699 Dumitru diacon din Gârlaşi
02.07.1701 Hrisov de la C-tin Brâncoveanu tradus de C-din Dragosloveanu de
la şcoala de slovenie din Bucureşti
18.05.1701 Vlad dascăl din Râmnicu Sărat
25 .02.1704 Popa Dragomir, moşnean din Mlăjet, nepot lui Răzbici; 18.04.1711
24.05.1704 Ion logofăt de la Episcopia Buzăului
24.05.1704 Radu logofăt ot Sfânta Episcopie (în. de 05.05.).1705 Gorgan
(pentru mănăstirea Aluniş)
17.06.1705 Damaschin episcopul Buzăului (carte de blestem)
24.06.1705 Popa Stoica din Moşeşti; 26.10.1708
09.03.1706 Necula diacon din Cocani
15.05.1708 „Şi am scris eu popa Băra ot Moceşti popa Drăghiciu ot

Fundeani"
10.11.1710 Ilie dascăl din Buzău
09 .11.1711 Voi co diaconul (pentru Bălăneşti)
28.11.1711 Ilie dascălul din Săruleşti
f.l.z. 1711 Ioasaf episcopul Buzăului (carte de blestem); 05.03.1712 (idem)
18.03.1712 Moise sin Rad(u) mazălul (pentru Lipia)
22.08.1712 Neagoe diiaconul sin Ion Bărăscul
12.11.1 713 Oprea pârcălab şi Cârstea din Sărata (pentru Bălăneşti)
f.l.z. 1713 Vlaicul logofăt (pentru Moşeşti)
02.02.1714 Grigorie monah (pentru mănăstirea Aluniş)
f.l.z. 1714 Stoica logofăt (pentru Moşeşti)
22.05.1715 Jipa logofăt din Vemeşti (pentru Moşeşti)
07.04.1717 Ştefan irmonah ot schit ot Potecă
05.11.1718 Popa Nictarie
22.02.1719 Tudorache (pentru Posobeşti)
f.l.z. 1719 Vasilache logofăt fiul popii Costandin din raiaua Brăilei (pentru
Moşeşti)
27.04.1720 Dragomir logofăt
06.05.1720 Pană diacon din Mlăjet (pentru mănăstirea Aluniş)
06.05.1720 Nan diacon din Mlăjet; 17.06.1752
25 .09 .1721 Monah Danii I egumen mănăstirii Aluniş
28.f.l.1722 (Lionte) diaconul (pentru Scăeni)
25.02.1722 Stanciu Minciunescu (din Creveleşti)
06.12.1724 Popa Nan (pentru mănăstirea Aluniş); 07.08.1731
f.l.z. 1724 Mihalcea fiul popii Mihalcea din Moşeşti; Mihai logofăt din Răzvad
(pentru Moşeşti)
28.11.1726 Popa Pană (pentru Mlăjet)
02.03.1727 „Pis az pop Stoica ot Episcopie"; 23.05.1729
19.04.1727 Neagu logofăt
02.03.(05).1728 Sava (pentru mănăstirea Aluniş
02.03.1729 Gavril fost vătaf de plai
28.10.1729 Necula Cordelia (pentru mănăstirea Aluniş)
f.l.z. (1729) Stanciu (pentru Scăeni)
f.l.z. 1730 Stănilă diacon (pentru mănăstirea Aluniş); 1735 f.l.z.
25.05.1732 „Eu Lupu lugofăt pis martor"
1732-1733 „Şi am scris eu Dragomir dieacon din Chiojdu din Bâsca"
27.05.(1732-1739) Lefter căpitan sin Stanciu logofăt Vemescu
27.03.1733 Radu diacon (pentru mănăstirea Sf. Gheorghe, Bozioru)
22.05.1735 ... logofăt din Vemeşti (pentru Moşeşti)
28 I. Mîndricel
25.11.1735 Nica cupeţul din Buzău

29.08.1736 Popa Florea (din Scăeni)
14.04.1737 Popa Stanciu ginerele logofătului Muşat Lungeanu
02.08.1737 Diaconul din Pârscov (fără nume)
16.01.1739 Stoica diacon şi fratele său Stanciu diacon din Scăeni
07.07.1740 Hrov din 11.12.1534 de la Vlad Vintilă Vv. „rumâneşte s-au
tălmăcit de Vasile dascălul de la sfânta Episcopie a Buzăului"; 14.03.1745
(traducere hrisov din 12.09.1555)
17 .04.1741 Grigorie Greceanu mare vistier şi Şărban Greceanu tretivistier
05.06.1741 Lefter Cârlova Vemescu şi Mihăilă vătaf fiul lui Mihalcea
Odobeanul
28.04.1742 Metodie episcopul Buzăului (carte de blestem)
24.09.1744 Iancu Buzăian Murgescu
01.06.1746 Simion logofet (pentru mănăstirea Banu)
10.12.1746 Ioanichie călugăr (la mănăstirea Vintilă-Vodă)
03.12.1748 Filaret episcopul Buzăului (carte de blestem)
13.08.1749 „Şi am scris eu Ivan diiacu" (pentru Chiojdu din Bâsca)
13.11.1751 Dumitru fiul popii Albu din Zeletin
13.03.1754 Climent ieromonah fost egumen al mănăstirii Pinu
15.03.1754 Mihalcea vătaf plai Pârscov
05.06.1754 Atanasie egumen al mănăstirii Vintilă-Vodă
14.11.1755 „Şi am scris eu Ghica comisul care sunt şi martor" (2 acte)
17.12.1755 Vlaicu diacon (pentru mănăstirea Aluniş)
25.f. 1.1757 Popa Sâmbotin (pentru mănăstirea Aluniş)
07.01.1759 Popa Oancea din Colţi
02.05.1759 Scarlat biv vel medl.; 02.06.
02.06.1759 Constantin Cândescu fost mare clucer
12.01.1760 Filaret Mitropolitul, fost episcop de Buzău (carte de blestem pentru
moşia Stâlpu)
03.03.1760 Ion din Sibiciu de Jos
02.04.1760 Tudor logof.
27.06.1760 Jane fiul lui Tudorache
f.l.z. 1763 Necola dascălul
19 .09 .1766 Grigorie Mitropolitul (carte de blestem pentru vinăriciul Episcopiei
Buzăului)
09.10.1766 Silivestru eromonah (pentru mănăstirea Aluniş)
25.10.1766 Cosma episcopul Buzăului (carte de blestem); 29.09.1767 (idem);
01.09.1771 (id.); 20.10.1781 (id.); 10.06.1783 (id.); 16.06.1785 (id.);
04.05.1786 (id.); 28.03.1797 (id.)
16.12.1767 Constantin (jalbă pentru moşnenii Vispeşti)
04.04.1769 Răducan logofăt sin Radu Codescu ot Chiojdeni de Bâsca;

23.06.1780 (însemnări pe un „Ceaslov", Muzeul Chihlimbarului, Colţi, inv.
28.209)
05.08.1770 Stoica Codescu din Bâsca Chiojdului
21.06.1772 Neofit episcopul Buzăului, Alexandru sluger şi Iordache sluger
ispravnici Buzăului
22.05.1773 Radu dascăl (la Scăeni)
03.06.1773 Grigore Hrisoscoleu logofăt; 07.08.1794 paharnic; 03.12.1800
ispravnic; 1836 f. I. z.
f.l.z. 1773 Constantin şi fratele lui Florea, dascăli slavoneşti, fac copii la
Chiojdu după hrisovul lui Mircea Ciobanu
29.12.1774 Nicolai Leonte
25.01.1775 Popa Neculai din Blestematele (pentru Goideşti)
10.03.1775 „Am scris eu Mincul sin Vasilie logofăt za vist. cu zisa
vânzătorului, care am şi iscălit Mincul sin Vasile martor" (pentru mănăstirea
Vintilă-Vodă)
f.l.z. 1775 Mihai dascăl din Buzău
15.01.1776 Manolache Batatzis (la Fundeni şi Lapoş)
f.l.z. 1776 Ianache Bagdat fost mare armaş
31.10.1777 Grigorie ieromonah egumen al mănăstirii Vintilă-Vodă
29.11.1777 Dumitrache Colceag agă; 18.12.1779 clucer; 23.09.1837 judecător
Judecătoria Buzău
f.l.z. 1777 Popa Vlad din Mlăjet
O1.12.1778 Ianache logofăt Chiliiaş din Vemeşti; 27 .04.1797 Iordache logofăt
(pentru Scăeni)
19 .04.1779 Popa Vasile zugravu (din Scăeni)
15.06.1780 Hristea logofăt din Pătârlagele
29.09.1780 Ioan vătaf
04.03.1781 Ion şi Maria Cândescu
06.01.1782 „Şi am scris eu Ioan Benea cu zisa lor" (pentru Bâsceni de Sus)
10.05.1782 Iordache Niculescu biv vei medelnicer, ispravnic
10.06.1783 Nic. Dudescu mare logofăt, Dimitrie mare ban, Şt. Pârscoveanu
mare vomic şi Iordache Creţulescu mare vomic
06.11.1784 Constantin Hrisoscoleu fost mare medelnice şi Iordache
Cantacuzino fost mare şetrar, Ispravnici judeţ Buzău; primul şi la 28.05.1792
f.l.z. 1784 Stanciu Gogălniceanu postelnic; 01.06.1835 fost căpitan de lefegii
30.01.1786 Ştefan Vintilean (egumen al mănăstirii Vintilă-Vodă)
05.04.1786 Stoian Colţean (din Posobeşti)
24.06.1786 Ştefan monah Mereu egumen vintilean
29.03.1787 Costandin (pentru Chiojdu din Bâsca)
30 I. Mîndricel
07.05.1787 Costea polcovnic

03.06.1787 Andrei logofăt sfintei Episcopii Buzău
08.08.1789 Dositei episcopul Buzăului (carte de blestem)
20.01.1790 Popa Cost(andin) Proşcan
09.02.1790 Popa Toma (din Văvălugi); 04.02.1823
09.02.1790 Drăgoi diacon (din Scăeni); 10.05.1792; 08.01.1796; 11.01.
18.08.1790 Dionisie episcopul Buzăului (carte de blestem; 12.07 .1792 (idem)
01.04.1791 Georgie logofăt sin Colea căpitan
19.05.1791 Constantin Vemescu fost al doilea vistier; 12.12.1792 hotarnic,
împreună cu Neagu Slugerescu; 01.05.1797 Dinu ...
22.11.1791 Răducan Păunescu logofăt, condicarul judeţului Buzău
10.05.1792 Rusen diacon din Scăeni; 08.01.1796
10.05.1792 Popa Neagu din Scăeni; 11.01.1796; 08.06.; 06.12.; 1797 f.l.z.;
26.11.1803
O1.07 .1792 Ilarion ierodiacon
30.11.1792 Pavel Craioveanu logofăt; 13.01.1793
12.12.1792 Caloian Pleşcoianu şetrar; 17 .11.1795; 06.08.1806
07.08.1794 Nicolae logofăt condicarul jud. Saac
f.z.12.1795 Damaschin arhimandrit egumen mănăstirii Vintilă-Vodă;
28.03.1797
27 .06.1796 Dositheu Mitropolit şi Costandie episcopul Buzăului (carte de
blestem pentru schitul Podeni)
02.08.1796 Costandie episcopul Buzăului; 18.02.1797 (carte de blestem);
15.07. (idem); 15.10. (id.)
14.05.1803 (carte de egumenie, pr. Neagu la Aluniş); 05.03.1806 (carte de
duhovnicie );
1807 f.l.z. (carte de blestem); 10.01.1811 (id.); 25.08.1818 (gramata de
hirotonie)
07.08.1796 Constantin Filipescu medelnicer; 28.03.1797
20.11.1796 „De robul lui Dumnezeu Nai Dascălu" (pomelnicul bisericii
Gamet, Sibiciu)
06.12.1796 Ştefan diacon din Scăeni; 1797 f.l.z.
07.O1.1797 Popa Theodor ot Stâlpu
14.01.1797 Ion Costea fost mare postelnic
16.01.1797 Martin din Beceni
01.03.1797 Ion Comăneanu fost mare paharnic, ispravnic, C-tin Vemescu şi
Ienache logofăt Chiliaşu (hotarnici ai moşiei Goideşti sau Zămeasca)
10.08.1797 Preot Stoica din Brăeşti şi Ivan Mazilu
05 .10.1797 Popa Bratul
25.11.1797 Stoica dascăl din Ruginoasa, Brăeşti
26.11.1798 Climent ieroschimonah (pentru schitul Pinu); 12.12.

12.12.1798 Popa Stoica duhovnic, popa Şărban Zigu, popa Vasile (din Brăeşti)
06.04.1799 Călin isprăvnicelul moşiei Scăeni
20.05.1800 „Şi am scis eu Ene Dascăl"; 20.05.1820 „Şi am scris eu „. cu zisa
lor şi martor"
10.06.1800 Radu Tănasie fiul vătafului Ion Pâcleanu
15.07.1800 Popa Mihai din Grăjdana (pentru mănăstirea Izvorani)
20.07.1800 Popa Neagu din Trestia şi Istrate Mazil din Muşcel (Cărămănesc)
24.08.1800 Mihai Greceanu serdar; 03.07.1821 ispravnic Buzău
02.12.1800 Protopop Neagu Chircu din Nişcov
03 .12.1800 Radu logofăt condicarul (la Isprăvnicatul Buzău)
16.02.1801 „Pop(a) Ştefan ot Băluneşti sin pop(a) Negoiţă" (pentru Bâsca
Chiojdului)
15.08.1801 Neofit iconomu (Episcopiei Buzăului)
03.05.1803 Ecaterina Caragea
16.06.1803 Tudorache postelnicu
16.09 .1803 Costandin dascălul
10.12.1803 Ioniţă logofăt (pentru Posobeşti)
04.05.1804 Pandele (la Colnice)
09 .10.1804 „Gheorghe căpitan Tudorancea am scris ş1 martor" (pentru
mănăstirea Bradu); 14.06.1808; 09 .04.1824; 26.10.1830
08.03.1805 Pitar Ştefan Macovei; 13.03.
08.03.1805 Manolache Creţulescu vei ban şi C-din Ştirbei vel logofăt
16.08.1805 Popa Ilie din Cozieni şi popa Stanciu din Pinu
OI.O 1.1806 Popa Niţu! grămătic la Biserica Grecilor din Buzău
16.08.1806 Dumitrache Neculescu paharnic
16.08.1806 Neofit egumen mănăstirii Vintilă-Vodă
16.10.1806 Popa Ion duhovnic din Coca
16.10.1807 Neagu protopop de Buzău
16.05.1808 Popa Neagu eg(umen) Aluniş (către ispravnicii judeţului Saac)
20.05.1808 Stoica Brănescu logofăt (raport la ispravnicii judeţului Saac)
14.04.1909 Gheorghe logofăt
09 .03 .181 O „Şi am scris eu Radu cu zisa şi învăţătura la amândoi şi sân tu şi
martor"
f.1.z. 181 O Protasie egumenul mănăstirii Vintilă-Vodă
25.03.1812 Oprea diacon ginerele preotesei Stanca (pentru Bălăneşti)
30.01.1813 Iordache Slătineanu mare logofăt
14.06.1813 Dimitrie Sărăţeanu (ţidulă hotărnicească mănăstirii Aluniş)
17 .06.1813 Mihalache logofăt
32 I. Mîndricel
28.04.1814 Paisie ieromonah (egumen la Ciolanu); 26.01.1816 (nu mai era

egumen)
f.z.12.1814 Constantin (pentru schitul Găvanu)
15.06.1815 Mihai logofăt (pentru Răteşti)
15.08.1815 Popa Ene
22.07.1816 Nectarie ieromonah (pentru schitul Cozieni)
30.07.1816 Barbu logofăt (la Bălăneşti, pentru mănăstirea Sf. Gheorghe, de la
Bozioru)
28.10.1817 Anastase serbaccibaşa
f.l.z. 1817 Dascăl Caloean din Stâlpu
20.05.1818 „Şi am scris eu însumi cu mâna mea Nec(ulai) logofăt (ot) Nehoiu,
vânzător"
08.07.1818 Ştefan Moscu căminar; 09.12.
18.07.1818 Zamfir Popa mumbaşir asupra căşăriilor din munţii Buzăului
31.03 .1819 Alexandru Filipescu mare logofăt
18.08.1819 „Ghica sărdar scriitor şi martor" (la mănăstirea Răteşti)
f.l.z. 1819 Efrosina stareşa mănăstirii Răteşti, jalbă f. d., cu rezoluţie
domnească din 23 .07.1819
07.04.1820 Miclea logofăt Şugă
14.05.1822 Preot Ioniţă ot Star-Chiojd (pentru Chiojdu din Bâsca)
O1.12.1822 Stanciu Calotescu (danie vomic Dumitru racoviţă pentru biserica
Homeşti)
19. 03 .1824 Costandin sluger
04.05.1824 Roman stareţ ot Ciolan(u)
15.06.1824 „Eu Anghel diaconu adeverez şi am scris" (la Bozioru);
25.05.1832; 17.06.; 9.08.1837
f.l.z. 1825 Calinic ieroschimonah (de la schitul Găvanu); Stan logofăt
02.02.1826 Petrache vătaf (plaiului Pârscov)
31.05.1826 Paisie ieromonah (de la schitul Găvanu)
01.03.1827 Dumitrache Pâcleanu pitar
f.z.03.1827 Grigore logofăt Chiojdeanul din Pătârlagele (traduce hrisovul lui
Mircea Ciobanu din 1558, copiat la 1773 de popa Florea şi Costanfin fratele
lui, dascăli slavoneşti)
28.04.1827 Gherasim Vintileanul egumenul; 27.12.1833
25.05.1827 Ianache Antonescu polcovnic; 13.02.1836 Enache ... ; 18.12.;
31.12.1835; secretar Ocârmuire 04.11.1836
13.07.1827 Grigoraş Bagdat (pentru schitul Găvanu)
04.08.1827 „Eu Voicu Aldescu i pac adeverez cu mâna mea" (la Scăeni)
04.08.1827 Neculai Slătineanu (vătaf plai Pârscov)
30.08.1827 Ecaterina medelnicereasa Dâmboviceanca; 26.03.1837
O1.03.1828 „Dumitru Pâcleanu adeverez"

01.03.1828 Iordache Dedulescu (din Buzău); 14.03.
O1.03 .1828 Costache condicarul (la Isprăvnicatul Buzău); 14.03.
23.04.1828 Popa Barbu (pentru Chiojdu din Bâsca)
30.07.1829 Pangratie monahul (de la schitul Găvanu)
f.l.z. 1829 Popa Frîncu
22.01.1830 Ştefan Bozioreanu (la Lopătari)
20.10.1830 Chesarie episcopul Buzăului (carte de blestem)
03.01.1831 Grigore Tăut serdar; 12.02.1834 prezident Judecătoria Buzău;
23.09.1837
16.04.1831 Costache Racoviţă ocârmuitor judeţ Buzău; 03.11.1831
15.05.1831 Stanciu din Bălăneşti
01.07.1831 Teodor popa Calen (la Bozioru)
14.07.1831 D(imitrie) Fălcoianu ocârmuitor judeţ Buzău; 16.04.1832; 13.06.;
14.07.; 10.01.1833; 08.03.; 25.03.; 04.03.1835; 16.12.; 13.07.1836; 19.09.;
30.09.
16.09.1831 Ion şi Simion Minciună din Bozioru; ultimul şi la f.z.04.1832;
12.02.1834
12.11.1831 Proin protopop Stanciu din Cândeşti; 18.10.1833; f.z.03.1836;
03 .04.; 12.06.183 7
13.12.1831 Mihai căpitan (Geambaşu) arendaş; 15.02.1832; 05.01.1833
f.l.z. 1831 Drăghici căpitan de Buzău; Gheorghe fiul lui Gh. Suditu, nepotul
Dochiţei din Cozieni;
21.07.1837 din Moşeşti; Popa Avram din Urecheşti (pentru schitul Găvanu);
Vasile Anastase brutarul din Buzău; Iordache Lupu medelnicer din Blăjani
08.02.1832 „Maria preoteasa răposatei popi Oancea ot Bozioru"
10.02.1832 Constantin Pâcleanu; 29.01.1835
15.02.1832 Ion sin Stan din Ulmet, Bozioru
16.031832 Mihalcea (Croială) din Scăeni; 13.12.; 02.08.1837
18.03.1832 Vlad din Scăeni
f.z.04.1832 Ioachint stareţ schitului Găvanele
26.05.1832 Neofit arhimandrit, egumen mănăstirea Râmnicu Sărat
17.08.1832 Iordache Prundea din Bozioru
05.09.1832 Gheorghe Calapciu din Râmnicu Sărat
04.12.1832 Ilarion iconom Episcopia Buzăului; 13.12.; 13.12.1833
12.12.1832 Toader fiul popii Radu Spoială din Bozioru; 14.12. „Eu Toader sin
popa Radu am iscălit Singur şi adeveresc, iscălind şi pre ceilanţi tot cu condeiul
meu"; 10.03. l 833Toader Popa; 14.05.1837; 22.05.
f.l.z. 1832 Radu Blăjan căpitan; G. Nuţu! logofăt din Buzău
04.03.1833 Radu Antohie din Scăeni; 11.01.1836
34 I. Mîndricel
08.03.1833 Ioan Lambroiu logofăt

f.z.04.1833 Sava ieroschimonah stareţ schitului Găvanele
29.05.1833 Lavrentie arhimandrit la Episcopia Buzăului; 06.06.
10.04.1833 Anastasie Diamandi (Trestianu); 20.10.1835
I 7. 07 .183 3 Dinu Măgureanu din Joseni
07 .08.1833 Popa Mihăilă duhovnic din Măneşti
20.08.1833 Filodei Bercanu (stareţ al mănăstirii Berca); 30.12.183 7
23.08.1833 Negoiţă Slabu din Bozioru
07.10.1833 Atanasie Şăinoiu, arendaş la Pârscov; 1834 f.l.z. logofăt din Buzău
1O.I0.1833 Iordache Popescu din Bozioru
27.10.1833 Ion fiul diaconului din Muşcelul Cărămănesc
07.12.1833 Arghira fata popii David din Pârscov
21.12.1833 Simion dascălul din Scăeni
f.l.z. 1833 Iancu Critean(u); Sandu Băncilă din Beceni; Nicolae zugrav din
Buzău; Logofăt Ghiţă din Beceni; Neculai Aron din Beceni; Nicolae Popa din
Izvorul Dulce; Ion Olteanu din Valea Părului; Constantin Blăjan; Stoica Blăjan
05.02.1834 Stănilă (Croială) ţârcovnicul din Scăeni
24.02.1834 Grigore Budişteanu, arendaş la Scăeni; 24.02.1836; 04.12.;
31.10.1837
05.04.1834 Iacov egumen mănăstirii Banu
f.z.04.1834 Iordache Zigu din Brăeşti
22.04.1834 Rusen fiul lui Radu Dreptu din Scăeni
30.04.1834 Gheorghe militaru din Măgura
12.06.1834 Gheorghe fiul postelnicului
O1.07 .1834 Costache Bălescu fost mare serdar
14.07 .1834 Oprişan armaş, grefier la Judecătoria Buzău
02.09.1834 Ion logofăt (pentru Goideşti)
I 0.09.1834 Zamfir brutarul din Râmnicu Sărat
16.09.1834 Alecu Şandru „arhitecton" din Râmnicu Sărat
27.09.1834 Preot Nicolae (pentru Goideşti)
04.11.1834 C. Şuţu postelnic
f.l.z. 1834 Păun fiul lui Radu Porumb din Gura Dimienii; Hagi Dimitrie
Slivineanu din Buzău; Dimitrie Perieţeanu; Gh. Moraru din Beceni
02.01.1835 Cârstache H. Enache, arendaş la Scurteşti
01.02.1835 Iorgu Văcărescu căminar; 02.03.1837
04.03.1835 I. Costescu căpitan de grăniceri
16.04.1835 Ilie Caraiman din Scăeni
O1.08.1835 Platonida stareţa mănăstirii Răteşti; 02.03.183 7
OI. 08 .183 5 Şărban logofăt Eparhiei Buzău
06.10.1835 Stancio dascălul din Scăeni
07.11.1835 Nicolae Antonescu din Gura Aninoasei; 03.12.

27.11.1835 Alex. Popovici inginer hotarnic
f.l.z. 1835 Dan Caraiman din Beceni; Gh. Pandele arendaş; Dumitru Seceleanu;
Scarlat Oprişan; C. Jarca clucer
02.01.1636 Ştefan fiul popii (Oancea, din Bozioru)
21.02.1836 L. Gavrilescu ajutor ocârmuitor Buzău
24.02.1836 Ion Drugănescu prezident Judecătoria Saac
25.02.1836 Popa Costandin duhovnic din Vintilă-Vodă
01.04.1836 Ierodiacon Calinic de la Episcopia Buzăului; 20.04.
23.04.1836 Hristodor Filitis arendaş
02.05.1836 Ienache Dumitru din Aluniş
03.07.1836 C. Filipescu serdar, prezident Divanul Judecătoresc
20.07.1836 Anghel fiul lui Stan arendaşul moşiei Simileasca
21.07.1836 Hristache Cotam!
11.09.1836 Costache Sibiceanu şi Bratu Hârsu
17.09.1836 Nicolae logofăt satului Scăeni
17.09.1836 Tănase Popa logofăt satului Bozioru
07.10.1836 N. Ghica
I O. I 0.1836 Nicolae (la Ruginoasa, Brăeşti)
f.l.z. 1836 Grigorie Perieţeanu din Beceni; Coman Ungureanu din Beceni; Ion
Medeleanu din Izvorul Dulce; Hristudor Lungu din Izvorul Dulce; Nicolae
Trăsnea clucer; Costache caftangiu arendaş; Ştefan Hrisoscoleu, Andronache
Hrisoscoleu şi Grigore Hrisoscoleu
23.0 l. l 837 A. Jarca, subocârmuitor plai Pârscov; 29.04.; 02.07.; 08.07.; 09.08.;
19.08.
07.04.1837 Ilinca soţia diaconului Hristea Spoială din Bozioru; 17.06.
02.05.183 7 Călin ginerele lui Costandin din Cândeşti
16.06.183 7 Pascu logofăt satului Bozioru
20.05.183 7 Andrei fiul lui Voicu Bercu din Scăeni
15.06.1837 Ursu, fiul lui Radu din Scăeni; 17.06.
21.06.183 7 Nauru stareţ la Poiana Mărului
24.06.183 7 „Stratonic Sorescu adeverez"
17.07.1837 Nicolae dascălul (pentru Brăeşti)
21.07. l 83 7 Nicolae fiul lui Nicolae pescarul din Pleşcoi
17.08.1837 Ene fiul popii Radu din Bozioru (2 acte în aceeaşi zi)
18.09.1837 „Dimitrie Sărăţeanu sărdar adeverez"
23.09.1837 Medelnicer G. Mărgineanu, judecător la Judecătoria Buzău
25. l l. l 83 7 Pimen icon om schitul Găvanele
21.12.183 7 Spirache serdar, grefier Divanul Judecătoresc
f.l.z. 183 7 Elenca Hrisoscoleu păhărniceasa din Buzău; Ghiţă Dăscălescu.
36 I. Mîndricel
WRJTERS ACTS P.'J BUZAU
Abstract
This review concems the documents writers in the Buzau area and their
place in our olden culture, as trough them the Slavonic language transitioned to
the Romanian language. This îs an older interest of the author, who draws up a
!ist of these ancestors based on careful analysis of the ancient documents that
have made their way to these days. The suggests that other researchers should
also put together their own lists or to add to this one, so as a new and necessary
file of the historical bibliography of Buzau would în time emerge.
BUZĂUL - CENTRU COMERCIAL
ŞI CULTURAL AL ŢĂRII ROMÂNEŞTI
Constantin COMAN
Pentru buzoieni va fi mai uşor să încerce un scurt exerciţiu de imaginaţie

care să configureze mental planul urbanistic al oraşului lor de reşedinţă. Se
poate uşor observa că forma sa este alungită pe direcţia E-V, de-a lungul albiei
râului, iar pe direcţia N-S forma sa este comprimată. Constatare rezultată şi din
măsurătorile pe teren: între intrarea sa dinspre Braşov, marginea vestică a
Cartierului Simileasca, şi ieşirea dinspre Brăila, podul spre ferma Verguleasa,
se pot măsura cca. 20 km, iar între aşa-numita Bariera Ploieşti, adică Biserica
Eroilor, şi Bariera Focşani, adică zona mail-urilor XXL, Carrefour, Galleria,
sunt cca. 5 km.
Nu cunosc să-şi fi pus cineva întrebări privind forma şi dimensiunile
oraşului nostru, ori de ce este aşezat în acest loc şi nu altundeva, mai sus sau
mai jos de-a lungul râului? Dar de ce pe malul drept şi nu pe malul stâng? Un
răspuns simplu ar putea pomi chiar de la prima atestare documentară
medievală a oraşului, hrisovul domnitorului Dan al Ii-lea din 30 ian. 1431, care
evidenţiază funcţia în principal comercială, fiind menţionat ca târg şi punct de
vamă „alături de alte „târguri şi vămi" ale Ţării Româneşti ce dobândeau
privilegiul domnesc al comerţului liber cu Braşovul. Acest document trebuie
coroborat cu un altul mult mai vechi, cel din 28 iunie 1358, emis de regele
Ungariei, Ludovic I cel Mare, care era primul act referitor la comerţul
braşovenilor în/sau prin Ţara Românească, liber şi în siguranţă pe fâşia
delimitată de cursurile râurilor Prahova, Ialomiţa, Buzău şi Dunăre - „din locul
unde se varsă în Dunăre râul numit Ialomiţa, până la locul unde se varsă în
Dunăre râul Siret. .. " 1• Dacă alăturăm acestor documente şi remarca scriitorului
bizantin Laonic Chalcocondyl ce socotea Brăila, pe la 1462, „cea mai bună
piaţă a ţării" 2 , înţelegem pe deplin rostul comercial al Buzăului ca principalul
centru de tranzit între Braşov şi Brăila. Funcţia comercială i-a determinat în
Ion Toderaşcu, Unitatea românească medievală, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică,

Bucureşti, 1988, p. l 05.
Ibidem, p. l 04.
38 C-tin Coman
timp şi forma alungită

de la vest spre est, deoarece această axă a reprezentat
până deunăzi principala sa rută comercială. A vedea Buzăul doar ca releu
comercial între mărfurile meşteşugarilor braşoveni şi cele ale Levantului aduse
din Mediterana prin Strâmtori şi Marea Neagră până la Brăila, ar fi însă prea
simplu. Trebuie să evidenţiem aici şi rolul marelui bâlci al Drăgăicii ce reunea
în a doua jumătate a lunii iunie, în fiecare an, ţăranii muntelui cu cei ai câmpiei
ce îşi schimbau cu acest prilej produsele, tocmai aici la intersecţia dealurilor
subcarpatice cu Câmpia Bărăganului. Totodată, Buzăul nu se poate să nu fi
avut rolul său în transhumanţa oierilor din Carpaţii de Curbură între munţi şi
Lunca Dunării, ca loc de popas şi de aprovizionare, îndeosebi cu sarea atât de
necesară oilor şi sosită aici din abundenţă de pe Valea Slănicului.
Buzăul însă este situat la răscruce de drumuri. Cealaltă axă ce-l întretaie
fiind drumul dintre Muntenia şi Moldova, care însă nu avea importanţa
comercială a axei Braşov - Brăila şi care, fapt deosebit de important, timp de
sute de ani nu-l tăia în cruce ca în zilele noastre. Drumul dintre Ploieşti şi
Buzău, pe la poalele Dealului Istriţa, care astăzi ni se pare ca fiind cel mai
firesc nu era nici folosit, nici amenajat. Tot evul mediu, până către 1800,
drumul obişnuit dintre Buzău şi Ploieşti era „pe sub deal", adică pe Valea
Nişcovului, pe la poalele vestice ale Dealului Istriţa, cu ieşire la Urlaţi. Era un
drum adăpostit, cu puncte de refugiu în mânăstirile situate de-a lungul său
Barbu, Bradu- ce presupunea traversarea oraşului dinspre nord către vest, adică
tot pe drumul Braşovului, până la Verneşti, iar de aici pe Valea Nişcovului spre
Ploieşti. Cum secole de-a rândul acest drum a fost cel „bătut" de carele
negustorilor şi armatele voievozilor - să ni-l amintim pe Mihai Viteazul ce
întâmpină pe poloni, în toamna lui 1600 la Vemeşti şi Nişcov, precum şi pe
Constantin Brâncoveanu ce îşi adăposteşte familia şi curtea la mânăstirea
Bradu, în 1689 - tot aşa de firesc a fost ca oraşul să-şi dezvolte planul
urbanistic către vest. La alcătuirea formei sale alungite de-a lungul râului nu a
contribuit doar orientarea sa comercială, ci şi cauzele topografico-economice.
O axiomă a aşezărilor umane este amplasarea lângă o sursă de apă. Lângă un
râu orice comunitate caută să utilizeze pe o lungime cât mai mare acea sursă de
apă pentru agricultură, iar buzoienii nu puteau face excepţie, aşa că şi-au întins
oraşul pe o porţiune cât mai lungă din lunca râului. Grădinile de zarzavat ale
buzoienilor nu au devenit vestite doar prin exploatarea luncii dinspre moşia
Gârlaşi - de remarcat numele moşiei, un derivat de la gârlă - de către bulgarii
emigraţi aici în prima jumătate a secolului al XIX-iea ce-au întemeiat un întreg
cartier - Dorobanţi. Această luncă a râului, pornind din marginea vestică a
cartierului Simileasca, unde se întindea moşia Vatra Episcopiei cu numeroasele
sale sălaşuri de ţigani şi până la extremitatea estică a oraşului, podul căii ferate
ce traversează râul spre Vadu Paşii, a fost în mod sigur exploatată agricol tot
Buzăul - centru comercial şi cultural al Ţării Româneşti 39
evul mediu. Această luncă foarte largă, de la nordul oraşului, a fost cert unul
din motivele amplasării oraşului aici şi nu mai în amontele sau în avalul râului
şi mai ales motivul amplasării sale pe malul drept şi nu pe malul stâng. Malul
stâng mai înalt - de observat că în emisfera nordică malurile stângi ale râurilor
sunt întotdeauna mai abrupte datorită influenţei mişcării de rotaţie a
Pământului asupra curenţilor de apă - fenomen numit ştiinţific Efectul Coriollis
- oferă o mai bună protecţie în faţa inundaţiilor, dar nu şi avantajul unei lunci
atât de întinse şi de roditoare. În plus această luncă era la suficientă depărtare
de gura de vărsare a Slănicului în râul Buzău, ceea ce permitea diluarea
sărăturoaselor sale valuri în cele ale Buzăului, pentru a nu compromite culturile
agricole. Aici, aproape în faţa gurii de vărsare a Câlnăului în râul Buzău, malul
stâng nu mai este atât de înalt, penniţând loc de vad, mai ales că lăţimea râului
este în două locuri mai mică, în locul actualului pod rutier spre Mărăcineni şi în
zona podului de cale ferată de la Vadu Paşii. Vadul cel mai folosit a fost cel
dinspre Mărăcineni ce permitea continuarea lesnicioasă a drumului chiar pe la
marginea Platoului Dealului Blăjanilor către Rm. Sărat. Un vad mai în amonte,
către Verneşti, ar fi dat peste platoul Dealului Blăjanilor ce este prea abrupt şi
nu putea continua drumul drept, ci ocolit prin Mărăcineni, iar un vad mai în
aval iarăşi depărta prea mult drumul în câmpie şi trebuia făcut tot un ocol spre
nord-vest, de data aceasta cu avantajul de a evita traversarea Câlnăului. Dar
acest avantaj era pierdut, deoarece trecerea râului pe la Vadu Paşii era mult mai
dificilă decât cea de la Mărăcineni, datorită malului stâng foarte înalt. De fapt,
până către 1800, când începe a fi amenajat şi tot mai mult utilizat drumul către
Ploieşti prin punctul de popas - Menzil, Mizilul de azi, oraşul era doar o fâşie
întinsă de-a lungul râului. Abia de atunci axa dintre sud către nord a oraşului îşi
începe extinderea. Până către 1870 e doar orientativă. Crângul cuprindea încă
toată partea de sud a oraşului până în zona Şcolii Normale şi a sediului
Prefecturii de azi. Abia odată cu inaugurarea căii ferate Bucureşti - Roman şi
cu modernizarea drumului Ploieşti - Mizil - Buzău şi construcţia primului pod
peste râu, la Mărăcineni, în 1868, începe extinderea oraşului spre sud. Treptat
această axă devine preponderentă şi nu putem să nu observăm că acest proces a
fost influenţat de Unirea Principatelor, de apariţia României regăţene. Sudarea
celor două principate trebuia făcută nu numai politic, ci şi economic.
Braşovul şi Brăila îşi vor păstra importanţa lor comercială şi nu în zadar
se căuta o soluţie pentru extinderea căii ferate Buzău - Nehoiaşu către Braşov
în perioada interbelică. Abia după 1990 şi, mai degrabă de prin 2000, oraşul îşi
întinde sfera de influenţă până către Spătaru şi trece podul de la Mărăcineni
până la podul Câlnăului. Acum orientarea sa ca releu de trafic între Muntenia şi
Moldova e clar conturată, iar prăbuşirea podului de la Mărăcineni ca urmare a
inundaţiilor din vara anului 2006 a evidenţiat-o cel mai clar. În schimb traficul
40 C-tin Coman
dintre Braşov şi Brăilaa scăzut deosebit de mult şi poate fi ilustrat doar printr-o
observaţie simplă asupra traficului comparativ cu cel de pe cele două drumuri
ce trec prin Buzău dinspre Bucureşti - cel prin Ploieşti-DN! B şi cel prin
Urziceni-DN2, mai cunoscut ca E 85. Din Recensământul din 2010 privind
traficul rutier dacă vom compara doar cifrele referitoare la traficul
autovehiculelor grele de marfă, îndeobşte cunoscute sub abrevierea de TIR-uri,
constatăm că media traficului zilnic este următoarea: pe DN 1O-Buzău-Braşov-
183; pe DN 22-Buzău-Brăila-376, pe DNl B-Ploieşti-Buzău-1449, iar pe DN2-
Bucureşti-Urziceni-Focşani-l 077.
Dacă forma şi dimensiunile oraşului au fost şi sunt dictate de cauze foarte
concrete, precum cele geografice şi economice, în schimb dimensiunea sa
culturală a căpătat întrupare pornind de la spiritualitate. Aici, la Curbura
Carpaţilor, singura şi cea mai de seamă instituţie spirituală a fost Episcopia
Buzăului. Asemeni unui far ce a luminat secolele, Episcopia Buzăului a
menţinut şi întărit credinţa strămoşească a ortodoxiei, constituindu-se totodată
într-un puternic centru de formare şi catalizare a conştiinţei identitare
româneşti. Cel care a înţeles că Buzăul poate să lumineze sufletele şi
conştiinţele românilor ortodocşi cu ajutorul cărţii a fost domnitorul martir
Constantin Brâncoveanu. A înţeles că în acel timp al crizei de conştiinţă
europeană, când propaganda reformată luterană şi calvină ajunsese până aici, în
răsărit, românii trebuie să se afirme identitar, să-şi păstreze credinţa şi limba cu
ajutorul tiparului ocrotit de Biserica strămoşească ortodoxă. Dedicat
promovării culturii româneşti, el a strâns în jurul său erudiţi ai timpului, atât
din ţară cât şi de peste hotare, devenind cel mai mare sprijinitor al culturii
româneşti, prin scris şi tipar, din toţi câţi au fost vreodată în neamul nostru. De
aceea nu a pierdut prilejul de a şi-l apropia pe fostul episcop al Huşilor,
Mitrofan, colaborator de seamă al Mitropolitului Dosoftei, cel care a dat
poporului nostru Psaltirea în versuri. Mitrofan a fost membru de seamă al
eruditului grup de lucru ce a reuşit să dăruiască poporului nostru prima
capodoperă a limbii româneşti - Biblia de la Bucureşti, în 1688. Constantin
Brâncoveanu, domnitorul martir, a dat Buzăului dimensiunea sa culturală prin
aşezarea aici a vlădicăi Mitrofan, marele meşter tipograf, ctitorind şi una dintre
primele tiparniţe ale Ţării Româneşti, în 1691. Pentru Brâncoveanu Buzăul
constituia un spaţiu bine cunoscut şi apropiat familiei sale. La Sărata,
domnitorul avea vie, iar un ginere, Nicolae Roset, avea moşii aici, la Fundeni şi
Cărpiniştea, aşa încât domnitorul făcea dese plimbări în zona noastră, la ginere,
dar şi pe la vei stolnicul Mihalcea, din Cândeşti, ori la căpitanul Mănăilă, din
Mărăcineni. Astfel, a considerat că Buzăul merită să aibă un păstor spiritual
care prin larga sa erudiţie să-l transforme întru mare centru cultural al ţării prin
tipărirea de cărţi „spre folosul de obşte al neamului românesc ... , lipsit de multe
şi ales den învăţătură'' 3 . Din 1691 şi până la trecerea sa la cele veşnice, în 1703,
cât timp a fost vlădica Buzăului, Mitrofan a tipărit la Buzău 24 de volume: de
la Pravoslavnica mărturisire - 1791, cele 12 Minee - 1698, Octoihul şi Triodul -
1700, la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie - 1702 şi Psaltira din 1703. Cărţile
sale au fost în majoritate tipărite „den porunca şi cu toată cheltuiala prea
luminatului domn Io Constantin Basarab Voevod, spre folosul de obşte al
neamului românesc" ... „la un norod întreg, celor din casă a bisericii noroade:
rumânilor, moldovenilor şi ungrovlahilor" 4 • Mitrofan înscrie prin opera sa
Buzăul în vajnica mişcare culturală care aşează temeliile culturii în limba
română. Conştient „că cele mai dinainte tipărite cărţi nu sunt cu tipicul
românesc, drept aceea m-am îndemnat de am tipărit cu toate învăţăturile
rumâneşti, pentru· înţelegerea tuturor" - Ehvologhion - 1699. Vlădica Mitro fan
n-a fost numai un mare meşter tipograf, ci şi o mare personalitate culturală:
traducător poliglot, versificator, corector şi gravor. Din iscusitele sale mâini, cu
multă osteneală - „că şi noaptea o am făcut-o în unele vremi în loc de zi"- după
cum afirma chiar vrednicul episcop în postfaţa la Minee, au ieşit adevărate
monumente de artă tipografică. Nicolae Iorga considera Mineele de la Buzău
„una din cele mai frumoase şi mai impozante producte ale tipografiei noastre,
iar Triodul „o capodoperă a vechii noastre tipografii" 5 .
Tipăriturile sale strălucesc prin combinaţia armonioasă a ornamentelor şi
ilustraţiilor cu textul, iar gravurile paginilor de titlu, unele dispuse pe întreaga
pagină, împrumută elemente din arhitectura brâncovenească. În cele două
tipărituri ieşite de sub teascurile tiparniţei domneşti de la Buzău la 1700,
Triodul şi Octoihul, Mitrofan a aşezat parcă întreaga sa creativitate, fiind cele
mai bogat ilustrate cărţi ale secolului al XVIII-iea. Eruditul vlădică s-a dovedit
înzestrat nu numai cu un deosebit simţ artistic prin gravurile sale, dar şi cu un
deosebit talent literar, manifestat atât în proză, cât şi în versuri prin stilul
încărcat de metafore. Recunoscător domnitorului pentru opera de mecenat
dedicată propăşirii culturii româneşti îi va rezerva cuvinte de laudă în prefeţele
tipăriturilor sale. Îl socoteşte pe voievodul Constantin Brâncoveanu „ca un
pom înalt" ce dă drept roduri cărţi pe care „cu ale măriei tale cheltuieli ai
tipărit, şi încă tipăreşti, că nu trece anu să nu rodeşti dumnăzăieşti roduri".
Versurile sale de laudă la adresa domnitorului se dovedesc profetice:
„ Cărţi tipărind pre limba românească,
Dumnezeu a mari daruri să te învrednicească,
Avea-vei măriia ta nemuritoriu nume,
Gabriel Cocora, Episcopia Bu::.ăului- o vatră de spiritualitate şi simfire românească, Ed.

Episcopiei Buzăului, 1986, p. 96.
Idem, Tipar şi cărturari, Ed. Litera, Bucureşti, 1977, p. 153.
Ibidem, p. 160.
42 C-tin Coman
Ca şi sfântul Constantin într-această lume ... " 6 .

Datorăm lui Constantin Brâncoveanu nu doar tiparul şi liturghia în limba
română, ci şi singurul şi autenticul stil arhitectonic pur românesc - cel care-i
poartă nobilul nume - brâncovenesc. Noi, buzoienii, datorăm domnitorului
martir şi prima clădire ce stă alături de marile operele arhitecturale
brâncoveneşti - Mogoşoia, Potlogi, Sâmbăta de Sus etc .. Cel care poate fi cu
adevărat considerat Părinte Fondator al culturii româneşti a ctitorit la Buzău nu
numai tiparniţă, ci şi Palat Episcopal, aşa cum se cuvenea unei asemenea
reşedinţe. Probabil că harnicul şi eruditul episcop Mitrofan cu ocazia
întâlnirilor cu Domnitorul se va fi jeluit de lipsa unei clădiri bine amenajate ce
trebuia să ofere funcţionalitate şi prestigiu instituţiei divine pe care o
reprezenta, mai ales în acel timp de efervescenţă cărturărească, ce presupunea
şi găzduirea unor oaspeţi de seamă. Palatul în care fusese găzduit pe la 1654
călătorul sirian Paul de Alep sigur se deteriorase. Să amintim numai că în anii
1667, 1681 şi 1701, ţara trecuse prin puternice cutremure care, şi atunci,
precum azi, au epicentrul atât de aproape - în Vrancea, încât era neapărată
nevoie de unul temeinic construit. Vrednicul de pomenire Mitrofan a trecut la
cele veşnice în septembrie 1702, iar rugăminţile construirii unei reşedinţe
episcopale le va relua urmaşul său, vlădica Damaschin - 1702-1708. Abia sub
urmaşul acestuia, episcopul Ioasaf, după 1708, domnitorul va găsi resursele
necesare construirii Palatului Episcopal în forma ce păstrează şi azi liniile
principale - beciul domnesc, de fapt un vast demisol cu opt bolţi, pe care se
sprijină clădirea cu specificul foişor înălţat la rându-i pe coloanele frumos
sculptate cu motive vegetale 7 .
Buzăul, asemenea oricărui oraş medieval, îşi evidenţiază cele două
caracteristici definitorii de centru comercial şi cultural. Calea sa spre
modernitate consider că începe a fi trasată în epoca brâncovenească, înscriindu-
se în profunda mişcare de afirmare economică şi culturală românească, de la
cumpăna veacurilor XVII-XVIII, a întregului spaţiu extracarpatic.
Întorsura Carpaţilor, voi. II, Buzău, 1983, p. 62.

Gabriel Cocora, Episcopia Bu:::ăului... , p. 91-138.
BUZAU - COMMERCIAL ANO CULTURAL

CENTRE OF W ALLACHIA
Abstract
Like any other medieval town, Buzau sets itself apart by its two defining
features, namely those of being a cultural and a commercial centre. I personally
consider that its way to the modem times can be traced as back as the
Brancoveanu age, by this being a part of the profound movement of the
Romanian economica! and cultural assertion of the area outside the Carpathians
range from the turn of the l 8th century.
The first medieval documentary certification of the town, Voivode Dan
II' s royal charter of 30th January 1431, points out its commercial function,
being mentioned as a borough and customs point alongside other „boroughs
and customs points" of Wallachia. Here we must also emphasize the role ofthe
great fair of Dragaica, which brought together the villagers from the mountains
and those from the plains in the second half of every June.
But Buzau is situated at the crossroads, the other axis that crosses it being
the road between Wallachia and Moldavia, which, however, this did not have
the same commercial importance as the axis Brasov-Braila and which, most
importantly, did not cross it at a 90-degree angle, like nowadays. The road
between Buzau and Ploiesti was at the foot oflstrita Hill, which today seems to
be the most natural way, was neither used nor developed. Throughout the
Middle Ages, until about 1800, the usual road between Ploiesti and Buzau was
„under the foothill", more exactly on Niscov Valley, at the foothill of the
western part of lstrita Hill, with a gateway to Urlati. What contributed to the
forming of its elongated shape along the river was not only its commercial
orientation, but also the topographic-economic causes. A rule for human
settlements is that they should be set up next to a water source. Next to a river
any community tends to use, on a longer scale, the same source of water for
agriculture, and the people of Buzau could not have been an exception, so they
spread their town along the valley as far as possible.
44 C-tin Coman
If the shape and the size of the town have been and are still dictated by
very concrete causes, such as the geographical and economica! ones, its
cultural dimension, however, takes shape starting from spirituality. Constantin
Brancoveanu, the martyr voivode, gave Buzau its cultural dimension by
appointing here master Mitrofan, the great printer, at the same time setting up
one of the first printing presses in Wallachia. We owe the lettered voivode not
only the printing press and the first High Mass in Romanian, but also the only
and the achitecturally unique Romanian style - the one that bears his name,
the Brancoveanu art. We, the people from Buzau, also owe the martyr voivode
the first building that can sit among the great Brancoveanu-style architectural
works of art - Mogosoaia, Potlogi, Sambata de Sus, namely the Bishop's
Pal ace.
MOŞNENII CURBURII ŞI PROCESELE LOR (VI)
Alexandru GAIŢĂ
GILA. (SAAC, BZ) S-a grafiat şi Sila. În 1912 se recenzau în satul de la

Sibiciu, nouă moşneni la 85 de locuitori. Aici au fost două cătune cu acelaşi
nume.
GIULEŞTI. (RS, RS-BR, BR) Apare satul de lângă Măxineni cu ocazia
întăririi domneşti din 15 septembrie 1651 dată pentru spătarul Gherghe din
Cândeştii Buzăului. Se avea în vedere şi proprietatea pe care acesta o
cumpărase aici. În document se foloseşte şi denumirea oficială a judeţului
,,Râmnicul Sărat şi Brăila". Ocina achiziţionată pentru suma de 3.600 de aspri,
era împietrită de 12 boieri şi se întindea din „vatra satului ( ... ) şi de peste tot
hotarul, însă în lungul ocinii din mijlocul Siretului până în matca Buzăului,
partea lui Harştoche, jumătate, şi din alt moş" 1 •
GIURMĂNEŞTI. (RS-BR, BR) În noiembrie 1574-1576 se întăreau lui
Şărbu şi Dumitru părţile lor după un proces ce îl avuseseră cu ceata de moşneni
de aici 2 . Pomeniţi erau moşnenii de aici în 5 martie 1639 în procesul ce îl aveau
pentru nişte bălţi. Ca fiind cumpărată în 1636 de la moşneni era menţionată o
ocină în 28 iunie 1642 la întăririle date vel comisului Radu. Este data la care
domnitorul se afla la Buzău cu oastea. Y el postelnicul Constantin şi vel
stolnicul Dumitraşco Filipescu vor contesta vânzarea de la 1636 de unde
înfruntarea de la Târgovişte unde Radu va jura şi cei doi vor pierde. Mai este
amintit satul în iunie 1642 prin Radu vei comis întărit la Tătăranii de Ialomiţa
şi aici 3 . Sunt menţionaţi expres moşnenii în 18 mai 1643 când luau pe răvaş
domnesc 12 boieri care le vor măsura moşia scăzându-le părţile pe care unii le
vânduseră amintitului Radu vei comisul. În ocina de la baltă moşnenilor le
reveneau 400 de stânjeni, iar comisului 800. În final în tot hotarul moşnenii vor
ajunge să mai aibă o parte, iar Radu două . Pentru Pascale din Sufleni erau
4
DRH, B, XXXVI, p. 223, nr. 207.

Ibidem, VII, p. 256, nr. 193.
N. Iorga, Documente prahovene şi dâmbovi(ene privitoare la moşiile lui Scarlat Greceanu,
în BCIR, XI, 1932, p. 59, nr. 9.
CDŢR, V, p. 435, rez. 1024.
46 Al. Gaiţă
martori în 20 septembrie 1652 Necula şi Stroe din sat 5 . Locuitorii erau obligaţi
la 14 ianuarie 1814 să presteze cele 12 zile de clacă semnal pentru pierderea
statutului avut mai înainte. La 1857 figura cu o proprietate aici mănăstirea
Sărindar6 .
GÎRBOVI. (BZ) Apare localitatea de la Poşta Câlnău, în hotar cu
Mărăcinenii Cracei, cu ocazia întăririi dată lui Teatiu la 29 noiembrie 1519 „şi
de la Gîrbovi la Câlnău partea lui Cotărleaciu toată" 7 • Radu Paisie întărea lui
Gago 8 ocinele de la Gârbovi „oricât i se va alege partea lui" la 26 aprilie 1537.
Ocazia ivindu-se se ajungea şi la înfrăţirea acestuia cu verii săi Stan şi Radu pe
jumătate din partea sa . În aceleaşi document se specifica că a patra parte din
9
ocina de la Gârbovi, ce fusese a lui Grămadă, trecea la Bercea care o

cumpărase, iar fiicelor lui Grămadă - Dobra, Neaga şi Ana -, le rămâneau
celelalte trei părţi. În 14 septembrie 1545 se scria „Şi iar să aibă Budulea cu
fie-sa Stanca moşie la Gârbovi şi la Frăsinet ale lor părţi, oricât se va alege,
pentru că iaste a lor bătrână şi dreaptă moşie şi de baştină" 10 • Gârbovii
Glăvanele (Găvănele) de lângă Poşta Câlnău apar şi în vara lui 1569-1570, la
15 iunie, când Stan Bostan şi vărul său Bunei primeau întărire domnească la
Mărăcinii Cracei „însă partea tată-său Bostan şi partea Bonii toată, oricât se va
alege, din câmp şi din uscat şi din pădure şi din apă şi din satu şi du
pretutindenea şi du preste tot hotarul, însă din apa Buzăului până în hotarul
11
Gorbăvilor" • Emiseseră pretenţii asupra părţilor celor doi, un Vlad, Radu,
Danciu şi Mâinea, dar cum aceştia nu au reuşit să aducă 12 boieri jurători vor
pierde de unde documentul scris la Bucureşti de logofătul Stoica în leatul 7078
care s-a păstrat în traducerea românească din 12 noiembrie 1814. Sub forma de
Gârboveni apare localitatea în 27 decembrie 1611 prin martorul de aici
Co man 12 • Când în 26 iunie 1614 se menţionau hotarele ocinei cumpărate la
Băiculeşti de Dumitru Buluroiul se menţiona şi hotarul Gârbovilor 13 • Iar este
amintit satul prin martorul Manea la 5 februarie 1631. Mai mulţi martori de aici
sunt menţionaţi la 3 mai 1633 cu ocazia unei vânzări de la Draghieşti 14 • Urma,
DRH, B, XXXVII, p. 267, nr. 294.

Liana Năstăselu. Oana - Mădălina Popescu, O catagrafie de la mijlocul veac. al XIX-iea a
Mănăstirii Sărindar. în Miscellanea historica in honorem Professoris Marcel-Dumitru
Ciucă septuaginti, ediderunt Cristian Luca. Claudiu Neagoe. Marius Păduraru, Ed. Istros,
Brăila - Piteşti, 2013, p. 698.
DRH, B, II, p. 367, nr. 190.
Cu sensul de cumnat, Yine numele din bulgară.
9
DRH, B, IV, p. 45. nr. 33.
10
Ihidem, p. 229. nr. 187.
11
lhidem. VI, pp. 187-188, nr. 153.
12
DIR. B. XVIl/2, p. 38, nr. 39.
D lhidem. p. 286. nr. 259.
14
DRH. B. XXIV. p. 63, nr. 50.
Moşnenii curburii şi procesele lor (VI) 47
în aceeaşi postură, în 16 februarie 1652, Ionaşco băcanu 15 . Ca moşnenii bătrâni

martori sunt menţionaţi pentru Draghieşti la 6 martie 1653 Radu, Petrea, Iova,
Danciu, Şandru şi călăraşul Nichifor 16 • Se reţinea la 3 septembrie 1653 şi o
carte domnească pentru moşia Gârbovi. La 1653 cumpăra aici şi Jipa nepotul
episcopului Luca. În 1O octombrie 1654 apare în calitate de martor, al
annaşului Coman din Broştenii Slam Râmnicului, un Fera de aici. Urma la 20
aprilie 1655 preotul Ionaşcu. Doi fraţi, moşnenii Frâncu şi Coman, vindeau în
1655 partea lor de moşie către Tatu din Bordeşti şi lui Stan din Neniuleştii
Râmnicului. Pentru două pogoane şi jumătate de vie din deal se judeca
căpitanul Costin la 1692. În curgerea tranzacţiilor îl avem şi pe Dumitru sin
Mereuţ care vindea mănăstirii Deduleşti un pogon de vie şi o cesvârtă la 18
noiembrie 1699. Trei pogoane de vie vindea şi Ion sin Andrei Miroslav din
Tâmboieşti în dealul Gârbovilor către logofătul Stan de la Gârbovi. Viile le
cumpărase Andrei Miroslav de la Gherghie R. Miroslav, vărul său în 1738.
Între alţi martori era reţinut şi Cârste Bărunghiaş din Tâmboieşti. O alegere de
hotare se petrecea aici în 20 iunie 1781 17 . Două jalbe se înaintau de la Gârbovii
de la Soreşti în 20 februarie 1817 şi 31 iulie 1824, dar mai apărea localitatea şi
în anaforalele din 24 ianuarie şi 16 martie 1825, iar la 22 august 1827 se venea
şi cu o cerere pentru hotărnicie. De aici „tragerea" de hotare din 21 iunie 1826.
În intervalul de la 1827 la 1844 peste zece documente ajungeau la schitul
Nifon (Izvorul Tămăduirii) majoritatea dintre ele referindu-se la tranzacţii
imobiliare 18 . Pentru alegerea stânjenilor pe care îi avea în moşia Gârbovi „Ce-i
zice şi Soreşti" se adresa judecătoriei buzoiene în 6 aprilie 1844 şi un Stoica.
Demersul se datora faptului că acesta, care avea stânjenii după înaintaşii săi,
dar şi după cei ai soţiei sale din neamul Rânciogilor, se aflase în procese, cu
decedatul Dedulescu, fiind „Încălţat la grele cheltuieli". Astfel, jeluitorul
solicita ca hotarnic pe Ioniţă Lambru 19 . Ghervasie stareţul de la Nifon la l
octombrie se adresa şi el instanţei de la Buzău cu rugămintea ca hotarnicul
Iorgu Scipion să se ocupe de măsurarea moşiei Gârbovi sau Câlnău
proprietatea lăcaşului2°. În 4 decembrie 1846 se ajungea la un alt proces al
lăcaşului 21 • Într-un act din 8 ianuarie 1850 se vine iar cu precizarea „Gîrbovi
ce-i zice şi Soreşti". Era vorba de vânzarea a trei stânjeni de moşie cumpăraţi
de preotul Constandin de la schitul Nifon vânzător fiind Paraschiv „fiul lui
15
Ibidem, XXXVII, p. 46, nr. 46.
16
Ibidem, XXXVIII, p. 79, nr. 69.
17
ANIC, fond Schitul Nifon, l/2.
18
Nu numai actele ajungeau aici. Astfel, la 21 februarie 1849 doi preoţi de la Dolj erau
trimişi în canon de către mitropolitul Neofit.
Arh. Naţ. Buzău, fond Judecătoria jud. Buzău, dosar 7/1844, f. 29.
19
20
Idem, fond Tribunal jud. Buzău, dosar 26/1862, f. I.
21
ANIC, fond Schitul Nifon, l/48.
48 Al. Gaiţă
Dracia moşneanul" • Spre sfârşitul secolului al XIX-iea erau reţinuţi ca vecini

22
ai moşierilor de aici şi moşnenii Rânciogeşti şi Potâmicheşti.

GÎRBOVI. (RS) O singură ştire avem despre localitatea de la Slam
Râmnic şi aceasta din 21 august 164 7 când Moga vindea trei pogoane de vie pe
rod către egumentul Leontie de la mănăstirea Deduleşti pentru 50 de lei. El
poseda via după unchiul său Stanciu şi documentul va fi semnat de o serie de
moşneni din proximitate 23 .
GLA VEŞ. (SAAC, PH) Despre dispărutul sat de lângă Câmpeni - zis şi
Glaveşti - avem un document din 1551 când de aici se exportau 55 de comute
mari în valoare de 5.500 aspri. Satul va fi „cumpărat" de Mihai Viteazul.
Cârstian, fiul lui Micu Flamii vindea în 3 aprilie 1633 exact 160 de stânjeni în
Cârnitură către căpitanul Lupu de la Lapoş. Un Marco vindea şi el căpitanului
170 de stânjeni în aceeaşi locaţie . La 6 mai 1634 vindeau şi Greabul şi cu
24
fratele său Ghiorghe jumătate din partea ce le revenea din moşia satului 25 .
Urmau în aceeaşi zi să vândă, tot către căpitan, un Brata cu Flama. În vară, la 7
august, vindea 80 de stânjeni un Ghiorma tot lui Lupul căpitanul. La vânzarea a
nu mai puţin de 234 de stânjeni de la Lapoş, în 24 martie 1636, apare o
Vlădaea, fiica Manii, Dima şi Toader. Între martori erau Marcu, Ghionna şi
Radu Cazacu din Glaveş. În 1643 Lupul vomicul obţinea întărire pe sat „Care a
fost mai dinainte vreme cu oameni megiaşi şi, în zilele lui Mihai vv„ s-au
vândut rumâni acestuia, iar în zilele lui Gavril vv. s-au răscumpărat cu 60 de
ughi". La răscumpărarea din 1619 se vor înscrie în rândul moşnenilor Petre
Buzea, Dumitru iuzbaşa Moldoveanul cu fratele său Gorciu, Vasile Stângaciu
şi alţii care vor contribui şi ei cu sume de bani. Tot acum de la Brata şi Flama,
dar şi de la Sârbu şi Gheorghe moşneni va cumpăra, satul, Lupu. Până în 1633
lucrurile păreau a fi clare dar Stoica Pleşa din Băicoi va arăta că avea şi el
ocină în Bibarsu - între Bugheni şi Glaveş - de unde procesul. În um1a
mărturiilor va pierde în două rânduri amintitul Pleşa 26 . Radu Cazan era martor
în 3 august 1632 pentru consăteanul său Pătru Buzea care vindea 14 7 de
stânjeni la Cârnitură. Marco din Glaveş era şi el martor în 24 martie 1636
pentru menţionatul căpitan Lupu de la Lapoş. La 13 iulie, acelaşi an, era
amintit hotarul satului. Între „megiaşii bătrâni din jurul locului" prezenţi în
1643 pentru vomicul Lupu se aflau şi unii din Finţeşti. Deşi lucrurile par a fi
clare în 1644 se amintea de dania a unei jumătăţi de sat către mănăstirea
22
Idem~ Achiziţii Noi~ Rola 128~ c. 525-527.
~J CDŢR. VI, p. 348, rez. 913.
2
• DRH, B, XXIV. p. 31. nr. 29.
~~ lhiden1~ p. 342~ nr. 254.
2
h CDŢR. V. pp. 472-473, rez. 116.
Mărgineni de către fiica lui Pătraşcu Vodă cel decedat la 26 decembrie 1557 27 .
În 1654 erau amintiţi megiaşii de aici cu ocazia unei danii. Tot acum se
menţionau neînţelegerile dintre moşneni cu egumenul de la Mărgineni 28 . De
aici hotărnicia a 12 boieri din 1 septembrie 1654 când Gorganul Oii şi apa
Sărăţii erau luate ca repere. În 1 ianuarie 1655 intervenea alegerea dinspre
moşneni. De aici şi vânzarea către căpitanul Dragomir din 5 mai 1657. Se mai
preciza „Dragomir are partea lui împreună cu a lor şi a mai cumpărat şi de la
megiaşii şi părtaşii lor, drept care Ghiorma i-a vândut 90 stj., cât au socotit
partea lui, cu 60 aspri gata" 29 • Intervenea la 30 aprilie 1703 înţelegerea dintre
căpitanul Oprea cu egumenul de la mănăstirea lui Barbu Bădeanu, Teofil. Şase
boieri erau prezenţi în 1703 pentru cercetarea la faţa locului. Venea şi
înţelegerea de stăpânire din 25 iunie 1704. În aprilie 1708 se făceau pregătiri
pentru hotărnicia moşiei. Şi în 12 martie 1716 avea loc o înţelegere pentru
alegerea moşiei urmând zălogirea din 30 iunie acelaşi an.
GLOD. (BZ, PH) Funia Brădănescă din satul de lângă Lapoş era
menţionată în 1782 • Existenţa unei cruci de la 1797 aduce atestarea prezenţei
30
unui schit aici 31 • Pe locul bisericii vechi, cumpărată de cei din Moşeştii Slam
Râmnicului, după 1845, se ridica o alta la 1936. Cu 42 de case şi 185 de
locuitori era înregistrat satul în 1941.
GLODEANU. (SAAC, BZ) Localitatea - mai nou sau mai vechi
Glodeanu Siliştea, Frecăţei - este destul de veche. Conform unui Ghid
monografic din 2003 ea ar fiinţa de pe la 1500 fiind situată pe unul dintre
drumurile principale ale statului medieval de unde şi disiparea şi reconstituirea
în mai multe locaţii din proximitate 32 • Unul dintre cele mai vechi documente
legate de Glodeanu datează din 1O august 1552 când se scria „Eu Vlad cu frate-
meu Neagu i Oprea, nepoţii Jorizeanului, dat-am zapisul nostru la mâna
moşului Berescul şi la mâna cumnată-său Toader şi a fraţine-său Ion
Grămăticul, precum să se ştie că ne-am vândut partea noastră de moşie din
Glodeni" 33 . Tranzacţia se făcuse şi de un Beldea şi de un Bratul cu alţi locuitori
pentru „C-au venit Dara - logofăt şi ne-au apucat pă noi ca să plătim săliştea pă
27
Ibidem, p. 600, rez. 1432. Vezi şi N. Iorga, Două hrisoave domneşti pentru mănăstirea
Mărgineni închinată Muntelui Sinai, în AARMSI, s. III, t. XVII, 1935, (extras).
2
~ DRH, B, XXXIX, p. 454, nr. 368.
29
CDŢR, IX, p. 94, rez. 130.
30
ANIC, fond Mănăstirea Slobozia, XIII/17.
31
M. Albu, op. cit., p. 220.
32
La 1912 comuna G lodeanu - Cârlig se compunea din satele Cârligu Mare şi Cârligu Mic,
Casota şi Văcăreasca, comuna Glodeanu - Sărat din satele Căldăruşanca, Cufuritu,
Glodeanu - Sărat, Pitulicea şi cătunul Ileana, iar comuna Glodeanu - Siliştea din satele
Cotorca şi Glodeanu - Siliştea.
33
Arh. Naţ. Buzău, colecţia Mss., VII/I.
50 Al. Gaiţă
3 ani şi noi n-am avut ce mai face, ci am mers de am căzut la dumnealui de ne-
au mai ertat din cât se făcea să mai dăm. Şi am dat aspri gata, turceşti 4000 şi 4
jderi şi vreo 7 vulpi" . Cu ocazia hrisovului din 25 august 1562 dat lui Vlad şi
34
fraţilor săi pentru achiziţiile de la Leoteşti din părţile unui Vlad din Bădeni, ale
unui Stoica, Rădivoae şi Cracea şi ale fiilor acestuia se pomenea de calea
Dâmbului şi de Gorgana cu piatră. Conform Condicii mănăstirii Slobozia lui
Enache la 1596-1597 un Mihnea şi cu fratele său Radu „ot Glodeanu", fiul lui
Ion şi nepot al moşului Berescu vindeau unui Arbănaş părţile lor de moşie „cât
se va alege". Vânzătorii cumpăraseră de la un Puia 35 . Se amintea de un hrisov
din 1602 prin care Ileana, fiica lui Radu Şerban Vodă cumpăra satul şi moşia.
La 1616, 1618, 1619 şi 1620 mai este amintită iarăşi aşezarea. O altă menţiune
a satului datează din 20 august 1627 când moşia Glodeanu era lăsată de
vomicul Iorgachi, la moartea sa, fiicei Dumitra şi nepotului Iordache 36 .
Arbănaş pomenitul de la 1596 vindea în 1636 comisului Apostolache a patra
parte din moşia sa. Iordache vomicul din Cozlegi se afla la 1638 în proces cu
cumnata sa Mara „şi alţii" pentru moşia de aici. În 22 ianuarie 1639 era din nou
amintit satul când se delimitau unele proprietăţi ale vomicului Iordache de
către şase boieri 37 . O alegere de moşie la Cufurita se producea în l l noiembrie
1650 când 12 boieri hotarnici desemnaţi de domnitor, dar care aveau şi carte de
blestem din partea mitropolitului, treceau la identificări în teren începând cu
38
un Dragomir3 . Şase moşneni sunt pomeniţi în 27 februarie 1652 când erau

delegaţi să cerceteze moşia unchiaşului Arbănaş . Arbănaş din Fundeni
40
ajungea în situaţia de a documenta stăpânirea unei moşii de aici de unde

porunca domnească din 27 februarie 1652 către amintiţii tocmealnicii 41 .
Moşnenii de la Glodeanu vor adeveri că moşia acestuia era moşnenească şi că
mai achiziţionase şi alte terenuri „Iar la Stoica n-au aflat moşie". Nu trebuie
uitat că în 25 iulie l 652, când se întărea mănăstirii Dohiaru proprietăţi ale
mănăstirii Măstăneşti, între moşii va figura şi aceea de la Glodeanu şi de aici
porunca de hotărnicie din 19 aprilie 165642 . Avem şi informaţia de 12 iulie
1653 conform căreia căpitanul de lefegii Cazacoschi era împuternicit să-şi ia
dijma de la toţi oamenii de pe Cufurita43 . În Glodeanu din Saacul anului 1657
34
ANIC, Condica Mănăstirii Slobozia lui Enache, f. 419-420.
35
DRH, B, XI, p. 182, nr. 136.
30
Ibidem, XXI, pp. 424-425, nr. 258.
37
Ibidem, XXVII, p. 36, nr. 27.
38
Se folosea in extremis.
CDŢR, VII, p. 263, rez. 101.
39
ANIC, fond Mănăstirea Slobozia lui Enache, f. 314-421 v.

40
CDŢR, VII, p. 211, rez. 593.

41
~
2
ANIC, fond Mănăstirea Slobozia lui Enache, XX/8.
Idem, colecţia Achiziţii Noi, MMCMLXXVIl/6; MMCMLXXIl/6 a.
43
obţinea mănăstirea Iordăcheanu o danie din partea Dumitrei, fiica lui Iordache
vomicul. În 1662 vindeau 216 stânjeni către vel paharnicul Drăghici „Lupul
Vlăsceanu şi de la Vâlsan feciorul lui Dan ot Gherghiţă" • Vânzări de terenuri
44
se produceau în 18 ianuarie şi 26 iunie 1670 între boiernaşii zonei 45 . Nu mai.

puţin de o mie de stânjeni vindea jupâneasa Preda către fiica lui vodă Radu
Şerban în IO octombrie 1685. Se poate aminti şi întărirea domnească din 17
iunie 170246 . Între proprietăţile mănăstireşti trebuie menţionată şi o proprietate
a mănăstirii Vaideei-Slobozia care era menţionată la Cârlig în 7 mai 1709.
Văcăreştii erau aceia care în 25 iunie 1744 cumpărau de la Bălaşa Băleanca
moşia Leoteşti dinspre podul Drosului vecină cu aceea a mănăstirii Căldăruşani
„în hotar până în movila Manciului la crucea de piatră" capul moşiei fiind în
aceea a Pozoreştilor dinspre Redea Barbului. Se învecina moşia Băleancăi şi cu
moşia Cufuritu a mănăstirii Snagov ajungând în Sărata47 . Nu va trece decât un
an şi Văcăreştii, prin Barbu vei logofătul, vor face schimb cu mănăstirea
Căldăruşani cedând Leoteştii pentru o moşie din proximitatea Bucureştilor ce
avea un heleşteu părăsit în apa Colentinei48 . Moşnenii vor apărea clar
menţionaţi abia la 15 august 1749 la Glodeanu Cârlig, una din noile locaţii ale
Glodenilor datorată nefastei proximităţi cu drumul „Cel Mare" 49 . Acum
ispravnicul de Saac va cere unui număr de 12 boierinaşi să facă hotărnicia
moşiei la cererea mănăstirii Văcăreşti care reclamase călcarea suferită din
partea moşnenilor Casoteni de la Oaţa-Casota 50 . Probabil din aceleaşi motive şi
mănăstirea Stavropoleos cerea efectuarea unei hotărnicii în 5 iulie 1784 la
„Glodeanu ce-i zice şi Cârlig". Operaţia se va repeta tot pentru aceeaşi
mănăstire peste exact 11 ani, dar şi la Cebăşoaia (Cepăşoaia). Tradiţia reţinea
plecarea unor cete din sat care vor întemeia la 1769 satele Gârbovi şi Glodeanu
Cârlig ultimul luându-şi numele după moşul Cârlig 51 . La 1770 vor migra în
proximitate neamurile legate de Simion Cocioae (Cocioc) care vor întemeia
satul Siliştea Nouă. În ziua de Rusalii 1774 locuitorii vor primi promisiunea
Anicăi Filipescu pentru o nouă vatră de sat la Crucea Batolului. Sfeştania se va
44
N. Iorga, Despre Cantacu::.ini ... , p. 25.
45
ANIC, fond Mănăstirea Cotroceni, XII/I; XIl/2.
46
Ibidem, XIl/4.
47
Ioan M. Romniceanu, Carte de hotărnicie a moşiei statului Glodeanu - Sărat, judeful
Buzău, plasa Tohani, Bucureşti, 1874, p. 4.
Stârneşte nedumerire menţionarea, peste puţin timp, a actului de schimb din 25 mai 1745
48
cu data de 1754 intervenit între mănăstirea Văcăreşti şi nu Căldăruşani şi vei logofătul

Barbu Văcărescu; cf. Arh. Naţ. Buzău, fond Tribunal jud. Buzău, dosar 263/1875, f. 165.
49
Nefiind chiar „Sat de drum" obligaţiile specifice nu-l afectau în aceiaşi măsură cu cele
aflate pe traseele principale ale ţării care, aşa cum oficial se recunoştea, la 6 iulie 1634 pe
vremea lui Matei Basarab vodă - „Trag nevoie de turci şi de la slujitori şi alţi călători".
50
ANIC, fond Mănăstirea Văcăreşti, VIII.
51
Arh. Naţ. Buzău, colecţia Documente, VII/I.
52 Al. Gaiţă
face de Sf. Ilie 1774, iar de Sf. Maria Mică toate familiile erau prezente în noua
vatră, dar numai până în primăvara lui 1775 când vor fi inundaţii ce vor duce la
o nouă mutare de unde denumirea de Frecaţi sau Frecăţei. Satul se va pustii pe
perioada 1768-1774 din cauza războiului 52 . O nouă hotărnicie în zonă se va
face de către serdarul Andronic Fotino la 25 mai 1796 pentru moşia mănăstirii
Cotroceni 53 • Aceasta se afla în marginea moşiei Armăşeşti-Sidiru, proprietate a
biv vel clucerului Alecu Văcărescu şi în hotar cu moşiile mănăstirilor
Apostolache, Mărcuţa, Căldăruşani şi Oaţa a Văcăreştilor. O altă hotărnicie se
efectua în 24 septembrie 180054 . În ziua de marţi 8 decembrie 1806 avea loc o
ciocnire între turci şi ruşi la Glodeni aşa cum era cunoscută localitatea pe
atunci 55 . În 1831 la efectuare·a catagrafiei satul număra 89 de familii, iar în
1838 se ajungea la 220 familii. Mai târziu, în 20 iunie 1849, se efectua la
Glodeanu Sărat hotărnicia moşiei mănăstirii Snagov 56 . Între cele 244 de
localităţi ale Saacului 57 era reprezentat satul în 1836-1841 şi într-o hartă a
ţării . La 1848 se poate reţine şi refuzul clăcaşilor de aici de mai presta
58
obligaţiile ce le reveneau, distrugerea unor bunuri ce nu le aparţineau sau

introducerea vitelor în recoltele marilor proprietăţi de aici 59 • Gherman
năstavnicul de la schitul Apostolache intra în panică la sfârşitului anului 1852
când, la somaţia ing. Se. Stravolca II, nu putea prezenta nici un document
referitor la moşia Cepăşoaia Schitului vecină cu Cepăşoaia cluceresei
Văcărescu. În ajutor îi va veni tot inginerul hotarnic care se va prevala de legea
din 184 7 care prevedea un termen de un an pentru depunerea de contestaţii sau
semnalarea de încălcări de moşie. Din hotărnicia lui Stravolca II rezulta că cele
două moşii vecine aveau capul în Drumul Dealului care mergea la Movila
52
ANIC, fond Mănăstirea lui Enache, Mss. 3 I 4, f. 4 74. Mulţi boieri filoruşi fugeau din calea
turcilor după reocuparea Ţării Româneşti. Astfel, un document din 2 iunie I 770 de la
Guvernoratul sibian adresat Clujului reţinea numărul de 2 I 9 persoane cuprinzând boieri,
familii şi slujitori; cf. Miltiade Cuparencu, Boieri pribegi din Ţara Românească î'n Ardeal,
în RI, XII, 1926, nr. 7-9, p. 219.
53
ANIC, fond Mănăstirea Cotroceni, XIl/6.
54
Ibidem, XIl/7.
55
Ilie Corfus, Cronica meşteşugarului Ioan Dobrescu (1802-1830), în SAI, VIII, 1966,
p. 322.
'" ANIC, fond Mănăstirea Snagov, XIII/3.
57
În 183 I plasa Câmpul avea 26 de sate, Tohani (27), Cricov (28), Podgoriei ( 19), Scăenilor
(25), plaiul Telejenului (50) şi plaiul Despre Buzău (69). Populaţia totală a judeţului se
ridica la 18.519 familii; cf. I. Donat, I. Pătroiu, D. Ciobotea, op.cit., p. 128.
58
BAR, Hărţi li 246.
Urmaţi vor fi în gestul lor de cei din Valea Părului; cf. Apostol Stan, Aspecte ale mişcării
59
(ărăneşti în timpul revoluţiei de la I 848 în Ţara Românească, în SMIMod, II, 1960,

p. 164. N. Bălcescu şi A. G. Golescu vor susţine că în baza Regulamentului organic
clăcaşii erau coproprietari pe moşie fără dreptul de transmisie. Reforma agrară trebuia să
clarifice această situaţie.
Manciului. Se vor face o serie de semne înspre drumul Buzăului „Din sus de
crucea de piatră numită Bataluri" 60 . Mai rezultau o serie microtoponime ca
arătura lui Nan Stoian, drumul Gârbovilor, drumul Ovreiului, etc. La 6 mai
1853, cu ocazia hotărniciei lui Apostol Dimitrescu la moşia Glodeanu Cârlig,
ca proprietar al moşiei Oaţa va apare serdarul Anastase Casoti (Gazotti) 61 • În 7
mai 1856 se efectua la Glodeanu Siliştea - „Ce-i zicea în vechime Cepăsoaia" -,
o hotărnicie către celelalte moşii. Cercetări asupra moşiei se vor face şi la 29
mai 1857, iar în 8 august urma aducerea la îndeplinire a hotărniciei. La
secularizare se găsea aici moşia Dudeasca şi Cotorca de 5.940 ha situată între
Movila Manciului şi Glodeanu Sărat închinată către Ierusalim 62 . Inginer
delimitator va fi în 1864, pentru 3 .165 pogoane ale locuitorilor, Dimitrie
Ionescu. Peste ani, decembrie 1874, când aici se lucra hotărnicia pentru moşia
statului, ing. I. M. Romniceanu va menţiona că a folosit stânjenul „Şerban -
Vodă = 1962 milimetri" • La hotărnicia moşiei Glodeanu Sărat, de pe la 1880-
63
1881, se aduceau ca documente probatorii hrisovul din 1562, actul de vânzare

al Bălaşei pentru Leoteşti. În conacul de la Sălciile convoca pentru data de 1
iulie 1894 Spiru Haret pe vecinii moşiei Gheoculeasa de la Gl. Sărat, plasa
Călmăţuiului . Între aceştia se aflau Avocatura statului pentru ministerul
64
Domeniilor şi moşia statului de aici, moşt. I. Gheorghiu - familiile Serghiescu,

Teodoru, Gheorghiu pentru moşia Sălciile, împroprietăriţii din 11 iulie 1865 de
la Sălciile, G. Gr. Cantacuzino pentru moşia Jilavele şi împroprietăriţii de
acolo. La prezentarea planului nu s-au făcut obiecţiuni, dar în finalul
documentului se vor specifica, în afara punctelor de hotar determinate, şi unele
60
B. Th. Toncoviceanu, Carte de hotărnicia pentru proprietatea statului Glodeanu Cârligu -
Mic fostă a schitului Apostolache, Bucureşti, 1882, p. 4. Spre 1583 drumul spre Buzău
apărea în arhivele Braşovului, sub sintagma de „Via Regia Boza vocata".
61
Cu ocazia hotărniciei de la 1874, ing. C. D. Cotruciu, reprezentantul statului, era de acord
cu Procopie Gazotti (Casota) asupra hotarului dintre proprietăţile Glodeanu - Sărat şi
Gazota solicitând inginerului I. M. Romniceanu, în prezenta martorilor Chiriţă Iosif şi
Drăgan Simion, Tudor Borundel, Radu Voicu şi Ion Mănăstire, ca hotarul să meargă pe
vechea hotărnicire „Adică movila Manciului, piatra de la Lutu Alb, piatra de la Colâni,
moşia de la Oaţa, piatra de la Puţu Pascului şi piatra unde se înjugă moşia Gazota cu
Glodeanu - Sărat şi cu Zidiru". Totodată se menţinea şi hotarul dinspre moşia Dudeasca
(Armăşasca) din judeţul Ialomiţa proprietate a lui N. L. Ghermani şi a cărei hotărnicie o
efectuase ing. S. Zefkidi în 18 mai 1849; cf. M. Romniceanu, op. cit., p. 4.
M. Popescu-Spineni, op. cit., p. 137.
Aceeaşi unitate a stânjenului Şerban Vodă o menţiona şi o folosea ing. Antonie Borna tot
63
acum pe când hotărnicea moşia Poiana Fetii (Vintileasca) şi Lacul lui Vintilă Vodă fostă
proprietate episcopală. Referitor la palma lui Şerban Vodă aceasta avea 246 mm rezultând
că un stânjen al acestuia avea opt palme, iar stânjenul lui Brâncoveanu avea tot opt palme
fiecare dar fiecare palmă avea 257 mm; cf. Ileana Leonte, Două etaloane: palma lui
Şerban Vodă şi a lui Constantin Brâncoveanu, în RA, I 958, nr. 1, p. 2 I 8.
64
„Monitorul Oficial", nr. 290, din 27 martie 1894.
54 Al. Gaiţă
puncte de reper „pentru cazul când hotarele ar fi alterate sau pierdute" - turlele
bisericilor din Sălciile şi Slătioarele, crucea de piatră de lângă drumul Jilavelor,
munchia dealului de deasupra pârâului Ghighiu etc. 65 . În 1930 Glodeanu Sărat
împreună cu satul Ileana avea 3.177 locuitori, iar Glodeanu Siliştea 2.606
locuitori.
GLODEANU CÂRLIG. (SAAC, BZ) Satul Cârligu Mare deia comuna
Glodeanu Siliştea ar avea rădăcinile dincolo de secolul al XVII-iea. Spre 1642
terenuri de aici intrau în posesia mănăstirilor Văcăreşti şi Stavropoleos . În 25
66
iulie 1652 era pomenit satul cu ocazia unor întăriri. În 1662 vei paharnicul
Drăghici avea aici 60 de stânjeni cumpăraţi de la Radu Vlad din Cârlig. Una
dintre cele mai vechi hotărnicii se efectua aici în 15 august 1749 de către
ispravnicul de la Saac împreună cu boiernaşii ceruţi de mănăstirea Văcăreşti
pentru moşia ei Glodeanu Cârlig călcată de către moşnenii Costoniu din Oaţa -
Casota67 . În 1788 era reţinută localitatea pe harta lui Bauer. Andronic Fotino va
face o nouă hotărnicie în 25 mai 1796, dar pentru moşia mănăstirii Cotroceni
aflată tot aici. Aceasta era situată în capul moşiei Armăşeşti - Sictiru a biv vei
clucerul Alecu Văcărescu în hotar cu moşiile mănăstirilor Apostolache68 ,
Mărcuţa, Căldăruşani şi moşia Oaţa a Văcăreştilor69 • Vis-a-vis de ultima moşie
se înregistra la 4 mai 1855 hotărnicia acesteia în urma unei hotărâri
judecătoreşti • Pe când se afla în cadrul plasei Câmpul din judeţul Saac, la
70
1831 se înregistra satul cu 585 de locuitori împreună cu Cârligul Mic

(Tăbăceni). Ultima aşezare se pare că s-a format la 1830. În 1845 în urma
desfiinţării Saacului ajungea satul la judeţul Buzău alături de celelalte localităţi
65
Spiru C. Haret, Carte de hotărnicie a moşiei Gheoculeasa din jude/ul Bu:ău, Bucureşti,
1894, pp. 6-7.
66
ANIC, fond Mănăstirea Văcăreşti, LXIX/I O.
67
Ibidem, VI/I.
68
În iunie 1881 se trecea la hotărnicia moşiei Glodeanu Cârligu Mic, fostă proprietate a
lăcaşului. Cu această ocazie se amintea şi de hotărnicia, din 20 decembrie 1852, a ing. Se.
Stravolca li la moşia Frecăţei (Glodeanu Siliştea), care în vechime se mai numise şi
Cepăşoaia.
69
ANIC, fond Mănăstirea Cotroceni, Xll/6. În 6 mai 1853, cu ocazia executării hotărniciei
moşiei Glodeanu Cârlig, ca proprietar al moşiei Oaţa va apare, aşa cum mai aminteam,
serdarul Anastase Casoti; cf. Arh. Naţ. Buzău, colecţia Mss., VII/I. În 4 mai 1855 se
menţiona o hotărâre judecătorească referitoare la moşia Oaţa, iar în 8 octombrie 1857 se
emitea o executare de sentinţă faţă de hotărnicie, ambele documente fiind, multă vreme, în
arhiva mănăstirii Căldăruşani; cf. ANIC, fond Mănăstirea Căldăruşani, XXXIIl/63;
XXXlll/64.
70
Abia la 8 octombrie 1857 se executa sentinţa referitoare la acestă hotărnicie; cf. Idem,
XXXIll/63.
din proximitate între care şi Meteleul de lalomiţa 71 . În 1851 ing. Zefchide

tennina planul moşiei mănăstirii Văcăreşti. Pentru moşia schitului Apostolache
din Prahova ing. Se. Stravolca II începea hotărnicia la 20 decembrie 1852. În 6
mai 1853 şi moşia Glodeanu Cârlig avea parte de o formăluire de hotărnicie,
operaţiunea definitivându-se la 27 iunie 1855 72 . Tache Pavel, pârcălabul
satului, apare într-un document din 17 mai 1858 când se angaja să oprească din
leafa vătăşelului Toader Roşu suma de 262 de lei pentru o datorie a acestuia
către pitarul Ioan Vlădescu. Moşia Frecăţei, proprietate a Anastasiei G. Zissu,
apare la 5 mai 1883 în actele Legaţiei noastre de la Paris 73 .
GLODEANU CUFURIT. (SAAC, BZ) În secolele XVII-XVIII erau
reţinuţi moşnenii de pe moşia Cufurita .
74
GLODEANU SĂRAT. (SAAC, BZ) În vechime se venea cu forma de

Cufuriţi. La 1835 avea satul o sută de gospodării. În 20 iunie 1849 se delimita
moşia. Ing. Râmniceanu în 1873, pe când hotărnicea moşia, menţiona
documente din 1562 şi până la 1868. Se amintea de testamentul mistic al lui
Pavel Ciochină la 15 mai 1899.
GLODENI. (SAAC, BZ) S-a mai grafiat localitatea de la comuna Tisău
şi sub forma de Glodeanii, Glodenii, Glodeani. Poate una dintre cele mai vechi
menţiuni asupra localităţii datează din 1 iunie 1526 odată cu întăririle date vei
vistierului Neagoe 75 . La 10 august 1552 se plăsmuia un document referitor la
nepoţii Hovizeanului cu drepturi aici 76 .
GLODENI. (PH) Satul din plasa Podgoria Cricov, comuna Apostolache
are puţine documente despre începuturile sale. Moşnenii Glodeni - Toadir,
Mihnea, Manea şi Radu erau reţinuţi cu moşie aici. Aceasta era pe şase moşi 77 .
GLODENI. (SAAC, DB) Grafiat şi sub forma de Glodeani satul de la
Saac va ajunge la judeţul Dâmboviţa. Arbănaş Berescu vindea lui Apostolache
comisul la 28 septembrie 1645 două funii în Puiasca şi o funie „din partea lui
Drăgoi 30 funii („.) şi iar i-am vândut din partea mea jumătate de moş" 78 . În
diata din 20 august 164 7 vomicul Iordache scria „şi am lăsat şi moşia din
Glodeni cât s-ar alege, din hotar până-n hotar" 79 . În 17 aprilie 1719 Dumitru
71
Pe harta de la 1700 figura judeţul Buzău cu 34 de sate; cf. C. C. Giurescu, Harta
stolnicului Constantin Cantacii=ino: O descriere a Munteniei la 1700, M.O., Imprimeria
Naţională, Bucureşti, 1943, p. 18.
72
ANIC, fond Mănăstirea Văcăreşti, Vl/4.
73
Idem, fond Familial Gherasi, 10/1883.
C. Hoinărescu, Habitatul „., p. 133.
74
75
DIR,B, XVI/2, p. 116, nr. 14.
76
DRH, B, V, p. 374, A.
77
78
DRH, B, XXX, p. 330, nr. 290.
79
Ibidem, XXXII, p. 248, nr. 225.
56 Al. Gaiţă
Goştilă cu soţia sa Neagu Radu Grecea vindeau preotului Constantin Stoica o

moşie din apa Ialomiţei până în apa Cricovului şi în muntele Păduchiosul •
80
Întinderea moşiei duce la partea ce le revenea acestora. O moşie de aici era

lăsată mănăstirii Comana de către vodă Şerban Cantacuzino situaţie rezultată
dintr-o foiţă de la 20 ianuarie 1732.
GLODU. (BZ) Vezi Căneşti
GLODU. (SAAC, BZ, PH) Prin poziţie satul nu poate să nu aibă o
vechime ce ţine de secolele XV-XVI, dar documentele referitoare la aşezare se
lasă aşteptate. Totuşi prima menţiune documentară a cuvântului apare în
Muntenia la 28 iunie 1519. Numai după parcurgea tuturor condicilor
instanţelor din Curbură se va putea veni, poate, cu date precise cel puţin pentru
ultimele două secole astfel menţionatele cruci din marginea drumului spre
Lapoş vor putea vorbi. În urma recensământului de la 1912 rezultau aici numai
12 moşneni la populaţie de 120 de locuitori. Recenzat fiind în 1930 la Lapoş nu
avem date sigure despre numărul de locuitori decât din 1941 când, în 42 de
case, locuiau 185 de suflete.
GLOD - PETCARI. (BZ) A mai purtat aşezarea şi numele de Glodu,
G Iodul Petcari aparţinând de comunele Căneşti şi Chilii. În situaţia de la 1921
figurau 72 de moşneni între 351 locuitori. În 153 de case locuiau 404 suflete în
1941.
GLODEANU. (SAAC, PH) Satul de la comuna Apostolache a avut
denumirea mai veche de Gloduri. Documentul din 13 mai 1570 este oarecum
nesigur vis-a-vis de localitate 81 • Era un scandal izbucnit între moşneni „că pâra
Micul şi Dan şi cu feciorii lor, cum că a patra parte a Radului nu i-au fost
vândut de la satul de la Gloduri, ci au rămas Toadir cu fraţii lui din Sălişte".
GLODURI. (SAAC, PH) Aşezat lângă Apostolache satul Gloduri
(Glodeanu) apare şi într-un document din 13 mai 1570 când în faţa
domnitorului Alexandru Vodă erau prezenţi cei de aici pentru veşnica
problemă a pământului. Un Toader cu fraţii săi Manea, Mihai şi Neagu se
vedeau contestaţi de un Micu, Dan şi Radu „şi cu fraţii lor" pentru a patra parte
a lui Radu. Se ajungea la mărturia a 12 boieri care „La zi şi la soroc" vor
mărturisi „Cu suflitile lor înnaintea domniei mele, precum iaste cumpărat
partea Radului di la Gloduri toată şi a Neagului şi di la Micul şi di la toţi fraţii
lor" 82 . Astfel, Neagu şi Micul, fiii lui Şerban pierdeau procesul de acum.
Aducerea a 12 boieri în cercetarea cauzei denotă poziţia celor de atunci pentru
că ţăranii liberi nu prea reuşeau să întrunească numărul cerut de boieri de unde
80
ANIC, colecţia Achiziţii Noi, MMMil/I.
81
DJR, B. XVl/3, p. 355, nr. 409.
H~
DRH, B, VI, p. 247, nr. 200.
pierderile de terenuri pe această cale. Un zapis din 1595-1596 aduce pe fraţii

Drăgoi şi Manea care vindeau către Arbănaş, nepotul Berescului din Glodeni 83 .
În 25 iunie 1691 doctorului Gheorghe i se hotărnicea partea 84 . Cu această
ocazie se hotărnicea şi partea mănăstirii Apostolache. De aici întăririle din 26
mai 1692 şi vânzarea din 30 martie 1694. Se producea o hotărnicie în 5 mai
1782 şi o alta la în 8 februarie 1793. În 22 septembrie 1835 se obţinea o
mărturie de hotare. În preajma secularizării, 17 mai 1862, se amintea de
neprezentarea unora la hotărniciea moşiei.
GLOGOVEANCA. (SAAC, BZ) Vezi Finţeşti
GODINEŞTI. (SAAC, BZ) Vezi Colţi
GOEŞTI. (BZ) În 30 aprilie 1617 erau întăriţi la Goniţi, dar şi în Batogul
Mic logofeţii Avram de la Crăcani şi Nan de la Surdeşti ocazie cu care este
pomenit şi satul Goeşti 85 . Pomenit este satul în 12 martie 1652 prin Stoica al
Velicăi care vânduse 12 stânjeni către spătarul Moise 86 . Documentul a mai
supravieţuit datorită lui Dim. Sărăţeanu care a pus baza importantei colecţii a
87
Sărăţenilor ce va ajunge în posesia Arhivelor Naţionale din capitală.

GOGA. (PH) Vezi Râfov
GOGEŞTI. (SAAC, PH) Satul de la comuna Cărbuneşti a mai fost
grafiat şi sub forma de Gogeasca. Stoica, Gherghina şi Dragomir, fraţi
Mărgineanu cumpărau în 15 noiembrie 163 7 partea de moşie ce i se cuvenea
Muşei Manea din Gogeşti. Probleme mari va avea de întâmpinat hotarnicul
Manolache Papadat atunci când va vrea să măsoare moşiile Târleşti şi
Gogeasca „ce-i zice şi Piatra Lupii" ale logofătului Bănică Cărbunescu. El se
adresa în 7 septembrie 1837 judecătoriei de Saac subliniind că a avut la
dispoziţie hotărnicia din 20 mai I 741 pentru Gogeasca făcută de 12 boieri.
Dorind să verifice lucrarea moşnenii „au sărit cu zurba împotrivă că nu mă lasă
să fac trei trăsuri în curmeziş, ci numai două trăsuri şi lungul moşiei iarăşi să
fac două". Procesul nu se va rezuma la judecătoria de Saac el ajungând în apel
la Bucureşti, secţia II-a, spre 1854. Cătunul de la comuna Târleşti 88 din plasa
Teleajen era recenzat la 1899 cu 400 de locuitori între care se aflau şi zece
83
DIR. B, XVI/6, p. 188, nr. 204.
84
ANIC. fond Mănăstirea Slobozia, XVIl/4.
85
DIR. B, XVll/3, p. 125, nr. 102.
86
DRH. B, XXXVII, pp. 74- 75, nr. 89.
87
Din prima căsătorie cu Voica Glodeanu a avut-o pe fiica sa Ecaterina D. Sărăţenu
căsătorită cu Dumitrache Yemescu. Din cea de a doua căsătorie, cu Margareta Maxim, l-a
avut pe Constantin (1841-1903 ), căsătorit cu Pompilia Lepădăţeanu. Ultimul cuplu a avut
cinci copii începând cu Constantin C. Sărăţeanu (Buzău 18.06.1862- Bucureşti
23.05.1935) - Înaltul Regent, Elisabeta căsătorită Gelep, Pompilia căsătorită, prima oară
Damian apoi cu Alexandrescu, Maria căsătorită cu dr. P. lnotescu şi Titina, căsătorită cu
A. Anastase; cf. Arh. Naţ. Buzău, colecţia Mss., Xl/15, f. 6.
88
Desfiinţată în 1950.
58 Al. Gaiţă
moşneni pe 130 ha. Alte 200 ha. erau stăpânite de Bănică Cărbunescu cu 40 de
foşti clăcaşi. În 1941 avea localitatea 632 locuitori în 184 imobile. După
sfârşitul conflagraţiei va trece la comuna Cărbuneşti.
GOICELU. (BZ) satul de la Săruleşti a mai fost grafiat şi ca Joicel sau
Goiceni. Mai era amintit satul şi în 12 septembrie 1579 cu ocazia procesului
Brăgeştilor 89 . Reţinuţi mai mult la Săruleşti, în trecerea vremilor şi apoi cu
totul uitaţi, moşnenii Grămeşti au avut o evoluţie destul de sinuoasă în izolata
lor aşezare 90 • Sub forma de Joicelul apare satul la 12 septembrie 1579 cu ocazia
unei întăriri date lui Dragomir şi surorii acestuia. În document se amintea că
Momcea şi Braga urmau să stăpânească jumătate din Fureşti „şi Joicelul
jumătate şi Neculele jumătate şi Monteorul jumătate şi muntele Muşei
jumătate" pentru că le erau de moştenire • Poiana Goicelului era menţionată la
91
12 aprilie 1642 când se hotărnicea moşia mănăstirii Menedicului . O mărturie

92
de posesie din 2 iunie 1643 aduce din nou localitatea în documentele epocii de
mijloc. Urma hotărnicia a 24 de boieri din 20 iulie 1643 de unde hotărârea din
8 august prin care se limpezeau apele între mănăstirea Menedic şi ceata
stolnicului Dragomir. La 12 aprilie 1645 era amintit toponimul Poiana
Goicelului. Muntele Goicel era menţionat la închinarea ce o făcea la 25 aprilie
1716 Mihalcea, fiul căpitanului Lefter devenit acum călugărul Manasia93 .
Domnitorul ţării poruncea la 25 iulie 1786 o cercetare la moşia Goicelu şi
pentru „munţii cei mari". În 3 august venea anaforaua vei banului de cercetare
a scandalului moşnenilor Grămeşti cu mănăstirea Vintilă Vodă, iar la 11
septembrie se ajungea la un zapis de învoială între părţi pentru moşiile Niculele
şi Goicelul . În epoca modernă (16 august 1806, 1826) mai era cunoscut satul
94
95
şi sub forma de Valea lui Bragă sau Poiana lui Bragă . Scandalul dintre
moşnenii Colniceni şi mănăstirea Vintilă Vodă aducea hotarul satului „până
unde se loveşte în cap cu moşia Goicelului". Acum se va menţiona şi existenţa
unui hrisov din 1669-16 70 aflat „la mâna moşnenilor goi ce leni, coprinzător că
neamul Brăgeştilor sânt moşneni din Goicel după care nume s-au numit şi
Poiana lui Bragă, şi această moşie Goicel se stăpâneşte de moşnenii Goiceleni
89
DIR. B, XVl/4, p. 421, nr. 424.
90
Grămeştii formau alături de Bocăneşti (Lupeşti) şi Robeşti rămăşiţele Brăgeştilor ce se
luptaseră cu mănăstirea V. Vodă Secole, pierzând definitiv în vremea lui Matei Basarab
Vodă. Cu Lupeştii se judecau moşnenii la 21 noiembrie 1834 pentru răscumpărarea
munţilor lor arendaţi; cf. Arh. Naţ. Buzău, fond Judecătoria jud. Buzău. Condici, dosar
1/1834, f. 228.
91
DIR. B, XVl/4, p. 421, nr. 424.
9
~ ANIC, fond Episcopia Buzău, XXXVIl/19, 20.
93
Idem, XXXVIl/29.
9
~ BAR, Doc. ist., CXV /28.
Mănăstirea cetate ... , p. 53.
95
şi jumătate de sfânta mănăstire (Vintilă Vodă)" • Mai târziu, 1827, era amintit
96
şi un act din 1670-1671 dat lui Dragomir Dumitraşcu şi altor rude pentru
stăpânirea Goicelului Mic. În 1786 o anafora, dată unor rude ale lui Pană
Grama, recunoştea acestora stăpânirea în Goicel. Este şi anul în care se
desfăşura procesul cetaşilor lui Lupu cu moşnenii Grămeşti, dar şi cu
mănăstirea Vintilă Vodă. Li se recunoştea dreptul de proprietate la 30 iulie
1794 în moşia de aici a Brăgeştilor şi unui Lupu, Sârbu şi Frangulea, Stana
97
Grămoia şi lui Drăghici Grămescu . Cu o parte a celor menţionaţi anterior se
va judeca la 1800 şi jupâneasa Elena Niculescu. Serdarul Alexandru (Alecu)
Bagdat în 1827 revendica pe lângă moşia ce o avea aici şi partea Grămeştilor
bazat pe un zapis al tatălui său, Grigore, care cumpărase de la moşneanul Gr.
Robe partea din Goicelu, din muntele Neculele jumătate, din Furul Mare tot
hotarul, iar din Muşa Mică şi Miclăuş jumătate, pentru 5.000 de taleri, la 4
martie 1812 98 • O altă probă adusă în instanţa bucureşteană a fost un zapis din
24 martie 1818 prin care Miu Grămescu, Tănase Grămescu şi Maria Stoian îşi
vânduseră lui vei banul Craiovei Grigore Ghica, pentru 3.000 de taleri, partea
lor de moşie şi delniţa Neculelor99 . Se va menţiona ulterior că vânzarea către
ban „s-a făcut cu ocazia altei vânzări pe care au făcut-o vecinii lor, moşnenii
Lupeşti, zişi şi Bocăneşti" 100 . Aceştia din urmă îşi vânduseră şi părţile lor ce le
aveau la Neculele, Pietrele Fetii păstrând numai a patra parte din Goicel şi din
Valea Largă. Campania de achiziţii a banului va continua şi în 1 ianuarie 1819.
Astfel, Alecu Bagdat scria în zapisul de vânzare către Gr. Ghica că i-a vândut
acestuia „partea de moşie ce au avut-o Gr. Robe în moşia Guicelu în munţi şi în
livada Neculelor, împreună cu moşnenii Grămeşti, luând de la numitul şi toate
sineturile ce au avut şi pentru ca dumnealui prea cinstitul boier au cumpărat şi
partea moşnenilor Lupeşti şi au dat banii şi pentru partea de moşie a
moşnenilor Grămeşti''. Prezenţa moşnenilor Tocăneşti în Goicelu este adeverită
de un alt zapis din 13 ianuarie 1820 când Grigore Ghica vodă hărăzea lui
„Nicolae Trăsnea două părţi ce au avut moşnenii Tocăneşti şi Lupeşti din
96
ANIC, fond Episcopia Buzău, XCIV/8.
97
BAR, Doc. ist., CXV/32.
98
Este şi anul când într-o disperată inteprindere de consolidare a statului pe o anafora din 2
octombrie 1812 boierii Moldovei cereau lui vodă Se. Calimachi ca acesta să facă
demersurile necesare la Istambul pentru ca judeţele Rm. Sărat, Buzău şi Ialomiţa „Să se
alipească la sfâşiata Moldavă" după pierderea Basarabiei; cf. Istoria politicii externe
româneşti în date, Bucureşti, 2003, p. 123. Pentru situaţia moşiei de după 1864 vezi şi
Carte de hotărnicie a muntelui Furul Mare sau Piciorul Caprei, proprietate a statului,
fostă a Sfintei Episcopii de Bu=ău, Bucureşti, s.a.
99
Delniţa era partea arabilă a proprietăţii depline în hotarul satului astfel că „Posedarea unei
delniţe corespundea cu o dovadă de <<băştinăşie>> reală sau de adopţie"; cf. M. Josa,
Obştea fărănească ... , p. 18.
Mănăstirea cetate . „, p. 195.
100
60 Al. Gaiţă
moşia Guicelu i munţii ce se numesc Muşa Mare i Furul cel Mare, i la Pietrile
şi la livadea Niculelor i partea moşnenilor Grămeşti ce au avut şi ei tot din mai
sus numitele moşii, toate acestea cumpărate iconomicos pe numele lui".
Situaţia grea ducea la 27 aprilie 1827 la gestul moşnenilor Mihu Grama,
Tănase sin Grama, Dragomir şi Marin Stoenoiu, Apostol sin Grama de a-şi
vinde moşia către serdarul Alecu Bagdat „Bez partea ce au vândut Robe
părtaşul lor din Guicelu". Un scandal izbucnea în primăvara lui 1833 între
locuitori, unii, fiind păzitori la malurile de sare, se vedeau obligaţi să plătească
„pentru tocmirea militarilor" 101 • Încă din 6 aprilie 1836 slugerul N. Trăsnea se
pregătea de o nouă înfruntare cu moşnenii atunci când îşi desemna ca vechil pe
postelnicul Stanciu Cordelescu. În 13 septembrie Stoica Grămescu, Gr.
Grămescu cu tovarăşii lor moşneni Grămeşti dădeau o jalbă către instanţa de la
Buzău pentru slugerul Trăsnea cu care se aflau în conflict pentru hotărnicia
moşiei Goicelu şi pentru răscumpărarea unor munţi. Judecătoria, ca de obicei,
cerea subocârmuitorului plaiului Slănic, să declanşeze cercetările la faţa
locului, iar moşnenii să prezinte actele ce le aveau 102 • Procesul lui Manolache
Mehtupciu cu cei din Goicelu pentru stricarea unei păduri duceau şi la unele
intervenţii ale reprezentanţilor administraţiei în intervalul 1834-183 8 103 . În
1835 avea satul 27 de gospodării. Moşnenii Lupeşti şi cei Grămeşti de aici
ajungeau să se judece în 21 septembrie 1835 la Buzău, dar din motive
necunoscute dosarul cauzei dispăruse deja de la sfârşitul secolului XIX 104 .
Grămeştii solicitau să se judece cu Nicolae Grainea, pentru hotărnicia moşiei,
la 1836 105 . Preşedintele instanţei cerea subocârmuitorului de Slănic ca să
trimită pe moşneni „fără de zăbavă" cu toate actele lor. În urma
recensământului din anul 183 8 rezultau aici 728 de locuitori în 171 de case.
Este o creştere cam greu de explicat. La 27 februarie 1841 Ion Radu Blidar
menţiona, pe un Penticostarion acefal, ridicarea şcolii la 1838 el fiind
candidatul de pe atunci. Şi tot Grămeştii în 7 martie 1841 se aflau deja în
proces cu casa răposatului clucer Cristea pentru moşie 106 • La 1840 din Goicelu
se desprindea satul Săruleşti sau Săruleştii lui Vintilă Vodă. Goicelul propriu
zis la est de cota 405 şi situat între Culmea Apostarilor şi Culmea Tătarului era
îmbrăcat de cele două braţe ale pârâului Goicelu ce se vărsa în Peceneaga. Între
moşneni şi clucereasa Maria Trăznea intervenea în 1845 o înţelegere în care
Arh. Naţ. Buzău, fond Prefectura jud. Buzău, dosar 68/1831, f. 60. Încă din 18 martie 1833
0
' '
subocârmuitorul de la plaiul Pârscov semnalase refuzul satelor de a plăti sub motiv că
epitropul malurilor nu le spusese şi de această îndatorire; Ibidem, f. 64.
'
02
Arh. Naţ. Buzău, fond Judecătoria jud. Buzău, dosar 80411837, f. 1-2.
Idem, fond Pretura plasei Gura Dimienii (Slănic), dosar 31/1834, passim.
03
'
Idem, fond Judecătoria jud. Buzău. Condici, dosar I /1834, f. 228.
104
Idem, fond Judecătoria jud. Buzău, dosar 804/1836, f. I.

0
' '
106
Idem, Condici. dosar 11 /1841, f. 5-6.
ultimii primesc 44 de pogoane. Clucereasa va vinde proprietăţile de aici către

Nicolae Gherman de unde apariţia ca ~roprietari a fiilor acestuia Dimitrie şi
Menelaos, ultimul decedând la 1899 1 7• La 1912 pe când făcea parte din
comuna Săruleşti din Buzău localitatea avea 32 de case, 77 de bărbaţi şi 79 de
femei. În 1930 localitatea se înregistra la jud. Rm. Sărat şi avea 220 locuitori,
iar în 1941, pe când avea 208 locuitori în 46 de case, aparţinea de jud. Buzău.
GOICELUL CEL MARE. (BZ) Apare satul într-un document din
1 septembrie 1669 la o întărire de stăpânire 10 .
GOIDEŞTI. (BZ) Moşia de la Brăieşti era întărită la 20 mai 1539
moşnenilor Stănilă, Şteful, Neagoe şi altora „De la Neborna din piatra
Săcuiului şi de dincolo de Bâsca la gura Murtatului şi în jos pe Bâsca ( ... )pe
muchea lvăneţului şi de acolo în jos pe Pârscovel prin curmătura Brăeştilor şi
pe Cheia Criveleştilor şi până în Sărătura Slănicului" 109 . Mai târziu, în prima
jumătate a sec. XIX, cu urmaşul a doi moşneni copărtaşi - Emanoil şi Ioniţă
Săseanu -, vor avea moşnenii procese grele. Boierul Iancu Carp reuşise, într-
adevăr, să le cotropească 900 ha • În 163 7 Daniil egumenul de la mănăstirea
110
Pinu se judeca cu un Manea Tâmboceanu, cu un Goidea cu fiii şi fraţii lor

revendicându-i ca rumâni 111 • De aici cartea lui Matei Basarab care îi va
recunoaşte ca oameni liberi. Goidea şi Manea Tâmbocea cu fraţii şi copiii lor
obţineau la 1652, de la Matei Basarab, o carte de judecată - formă nouă de
continuare a cutumei cojurătorilor - prin care erau recunoscuţi ca oameni liberi
faţă de revendicarea lor ca rumâni din Brăeşti de către amintitul egumen
Daniil 112 • Hotărnicia moşiei de la 1827 reţinea şase moşi mari începând cu
Şteful, Balea, Stănilă, Stanislav, Stan Goidea şi Neagoe Tâmbocea.
Polcovnicul hotarnic Ianache (Enică) Antonescu la 24 mai 1827 îi înmâna, lui
Ioniţă Săseanu, cartea de hotărnicie prin care despărţise moşia Zărneasca de
Se începea un proces la Buzău în 1865 când procuratorul celor doi fraţi, Toma Chircu,
107
solicita punerea de sechestru pe averea lui Mihalache Neapetidis deoarece acesta nu plătise
arenda de 300 de galbeni pe anul 1864.
108
BAR. Doc. ist„ CXXVI/189.
DIR, B, XVl/2, p. 243, nr. 240. În arhivele de la Curbură va ajunge, în urma donaţiei Irion,
109
o copie de la sfărşitul secolului al XVIII-iea; cf. Arh. Naţ. Buzău, colecţia Documente,
V/I.
11
° Ca şi în Moldova şi în Ţara Românească mijloacele de deposedare a moşnenilor au fost
birurile exagerate, furtul, răspunderea colectivă penală pentru moarte de om pe arealul
satelor, cămătăria, dobânda la creditele pe termen scurt, nerespectarea dreptului de
protimisis, dania forţată, excrocheria, furtul de acte, mita, falsificarea de acte şi minciuna;
Vezi şi N. Corivan, Mijloacele de cotropire a pământurilor făranilor liberi din Moldova în
secolul al XVII-iea, în SCŞI, VII, 1956, fasc. 2, pp. 89-107.
111
Soţiile şi fiicele rumânilor erau libere; cf. C. Giurescu, Despre rumâni, în AARMSI, s. II,
t. XXXVIII, pp. 200-202.
Arh. Naţ. Buzău, colecţia Documente. IIl/2.
112
62 Al. Gaiţă
aceea a moşnenilor Goideşteni. Cererea de efectuare a hotămciei o făcuseră

moşnenii pentru hotarul ce îl aveau cu Ioniţă Săseanu. Se mersese „Din piatra
Murtatului pe Bâsca la gura Murtatului şi în sus pe Bâsca până în poiana
Săcuiului şi Bâsca în jos până la piatra lui Varlaam şi în sus peste muchia
lvăneţului şi în jos, pe din jos de odaia Neagului şi în jos pe gârla Goideştilor
până din jos de căşărie în Ciuciur; şi drept spre soare răsare pe piscul cu plopi
şi prin cunnătura Purceilor şi prin cheia Crivileştilor până în sărătura Slănicului
şi iarăşi în piatra Murtatului care ocol de moşie se stăpâneşte de şase moşi
mari; Ştefu!, Stanislav, Balea, Stănilă, Stan Goidea şi Neagoe Tâmbocea".
Prima trăsură se va face din vale, de la curmătura Purceilor spre Poiana
Săcuiului, rezultând 12.120 stânjeni. La mijlocul moşiei vor fi găsiţi 3.800 de
stânjeni, iar după cea de a treia trăsură se găsea o masă de 2.180 stânjeni şi
două palme 113 • Pe la 1700 se ridica biserica din lemn cu hramurile „Sf.
Nicolae" şi „Cuvioasa Parascheva". Săseanu va documenta posesia cu un zapis
din 7225 ( 1717) prin care Soare sin Stan Goidea împreună cu fratele său
Dragomir şi cu Stoica sin Coman îl dădeau la mâna lui Nica cupeţul „moşul
dumnealui Ioniţă Săseanu" pentru partea lor de moşie „din Zămeasca din două
moşii (doi moşi n.n.) au vândut părţi două şi le-au rămas partea uneia cu 7
martori" 114 . După 1717 cupeţul de la Buzău mai cumpăra de la cei amintiţi alte
suprafeţe, dar şi de la Iuga Diaconu cu fratele acestuia şi de la Neagu, fiul lui
Avram Vânătoru pentru 69 de taleri terenuri în Zămeasca. Politica de achiziţii
va fi continuată de fiul cupeţului, postelnicul Ienache. Acesta în 1754 ajungea
la o înţelegere cu moşnenii documentul fiind scris de Popa Teodor din Măteşti.
În 3 iunie 1773 în faţa unor neînţelegeri generate de „întinderea" unor moşneni
se ajungea la judecată postelnicul urmând să stăpânească jumătate de moşie, iar
moşnenii cealălaltă jumătate • Înţelegerea era adeverită de mai mulţi boieri
115
între care se afla şi clucerul Grigore sau şetrarul Al. Hrisoscoleu. Localitatea va
cunoaşte o agitaţie deosebită în vara lui 1793 odată cu mutarea abuzivă a
hotarului dinspre Transilvania la muntele Bălescu aflat între Bâsca mică şi
pârâul Cilianoş. Două ordine va primi Ioniţă Cârlova ispravnicul judeţului
pentru a merge la faţa locului ,,Îţi poruncim Domnia mea să mergi însuţi acolo
să stai napristam, spre a face îndreptare şi făr de zăbavă să înştinţei Domniei
113
Prima menţiune ar fi din 11 aprilie 1679; O. Mioc, N. Stoicescu, Unită(ile medievale de
lungime şi suprafaţă şi instrumentele de măsurai lungimea din Ţara Românească, în
Studii, 18, 1965, nr. 3, p. 64 7.
114
Arh. Naţ. Buzău, fond Tribunal jud. Buzău, dosar 31/1898, f. 1047.
115
Erau amintiţi acum, ca moşi mari un Stănilă, Ştefu), Neagoe, Stănislav, Balea şi Stan. Se
mai amintea că „a patra parte să o stăpânească popa Stoica cu cetaşii lor. S-au ales şi
Jălăreştilor, anume Ion, Lupu brat ego şi Radu) stăpânire bună un moş". Menţionaţi erau şi
Tîmboceştii care în afara unei cezvârţi „n-au avut şi rău cer acea stăpânire"; BAR, Doc.
ist., CCCCXXXV /I 00.
mele, ori în ce chip au rămas" 116 • Situaţia încălcării de hotar va fi vehement

reproşată agentului austriac de la Bucureşti de către vodă Moruzi. Abia la 1888
situaţia se va reglementa de unde retragerea pe vechile hotare a grănicerilor
austrieci. Se va aminti şi de hotărnicia din 1797 efectuată de trei boieri
hotarnici în moşia Brăeşti şi care subliniau că au cercetat şi „ocolnica moşiei
Zărneasca după ce arată semnele ce se cuprind mai în sus apoi arată în moşie
cât zice că are Ştefu Stanislav şi Balea să ţie Nica cupeţul şi Stănilă, Stan
Goidea şi Neagoe Tâmbocea să ţie moşnenii" 117 • Biserica cu hramul Sf.
Nicolae din lemn se ridica de obşte pe la I 800. La 1827 moşnenii se vor
deplasa la Verneşti unde locuia Săseanu şi prin mijlocirea medelnicerului N.
Leaşcu „S-au învoit prin zapis ca să rămâie moşia tot prin două pe lung
despărţită şi ei să ia partea despre răsărit cu fâneţele şi locurile de hrană, iar
dumnealui Ioniţă Săseanu să ia partea despre apus cu satul şi pentru ca să nu
rămâie moşnenii şi acolo clăcaşi să se măsoare satul cu izlazul trebuincios de
păşunea vitelor în sus şi în jos a rămânea pe seama lor" 118 . Era Gomoeştiul
înregistrat la 1831 ca sat mixt cu 127 de familii. Moşia se stăpânea de vodă Gr.
Ghica şi moşnenii Ion sin Vasile cu alţi părtaşi, dar şi de moşnenii Brăieşteni,
Dimian Popa şi alţii. Preotul Neacşu şi dascălul Sărbei din Goideşti ajungeau
să se judece cu câţiva moşneni de aici pentru câteva părţi din moşia
moşnenească 119 . La fel vor face Popa Neacşa şi Şerban Dascălu care se judecau
cu moşnenii pentru partea lor de moşie. Se vor plânge cei de aici către
subocârmuirea de la Pârscov după 1832 ani de zile reclamând călcări de moşie
astfel că funcţionarii de aici se vor deplasa la faţa locului pentru a lămuri
situaţia. Preotul Toader din Goideşti se judeca la 15 februarie 1832 cu Iordache
sin Popa ~rigore din_Lipia p~ntru un ~~~on ~e vie. Pornit l~ 13 ~ebruari~ ~ 832
procesul dmtre Ion Saseanu ş1 moşnem - , avand drept cauza vemtul moş1e1 „ce
are pă din două", nu se va finaliza nici după patru ani 121 . Pe parcursul
desfăşurării lucrărilor vor apare, pe lângă moşnenii Ioan Goidescu sin Vasile,
Radu Ionaşcu, Radu Şoimu, Vlad Stanciu, Dedul Brătilă şi hotarnicul Ioniţă
medelnicerul precum şi sora reclamantului, polcovniceasa Anica Săseanca.
Apoi în ziua de vineri 13 februarie 1832 „S-au întrebat după aceasta şi pârâţii
moşneni ce au împotrivă a răspunde, şi vreun cuvânt temeinic nu avuseră fără
numai toţi într-o glăsuire au zis că în adevăr Săseanul din vechime şi-au avut
moşia acesta pă din două cu ei şi că de la pomenitul leat (1797 n.n.) nu l-au mai
îngăduit a stăpâni ca mai nainte fiindcă voesc a-şi despărţi moşia de numitul
116
V. A. Urechea, Istoria românilor, III, Bucureşti, 1903, p. 486.
Arh. Naţ. Buzău, colecţia Documente, V/97.
117
11
~ Idem, fond Pretura plasei Pârscov, dosar 59/ 1832-1836, f. 2-13.
Idem, fond Judecătoria jud. Buzău, dosar I I 7/1831, f. 1-3.
119
120
Ibidem, dosar 8/1832, f. 14-15.
Arh. Naţ. Buzău, fond Judecătoria Buzău. Condici, dosar 40311837, f. 1-3.
121
64 Al. Gaiţă
Săseanu" 122 • Instanţa va hotărî ca Ienache Antonescu polcovnicul să fie trimis

la faţa locului şi să cerceteze situaţia pentru a lua banii „mâncaţi" de moşneni
proveniţi din exploatarea moşiei devălmaşe. Pentru o parte din moşie un Vasile
şi fratele său Tănase din Odobeşti începeau tot acum (1832) un proces cu
moşnenii 123 . Popa Neacşu şi Şerban Dascălul pentru părţile lor de moşie se
judecau, tot la 1832, cu moşnenii şi prea curând nu se întrevedea o soluţie 124 .
La 2 mai 1833 se judecau moşnenii cu Ioniţă Săseanu la Bucureşti cu pretenţii
exagerate din partea acestuia 125 . Se începea în 8 mai 1833 un prim proces cu
casa decedatului clucer Manole pentru că moşnenilor li se zălogise un codru de
loc pentru 600 de lei. Şerban dascălul din Scorţoasa cerea instanţei de la
Buzău, tot în 1833, să judece neînţelegerile ce le avea cu moşnenii din cauza
stânjenilor de la Goideşti. În vară, la 20 august, Ion Stanciu şi Ion Şoimaru din
Goideşti solicitau a le fi deosebite părţile de cele ale celorlalţi moşneni în
hotarul Brăeşti. Judecătoria de la Buzău îi va cere lui I. Tigul şi juraţilor satului
Brăeşti să meargă la faţa locului pentru a vedea care este situ aţi a 126 . Ioan şi
Stan Goidescu solicitau la 26 februarie 1834 să se judece cu fraţii lor de moşie
pentru nişte cheltuieli. Procesul dintre Ioniţă Săseanu şi moşneni pentru moşia
continua şi la 19 iulie 1834 mai ales că reclamantul pretindea nu mai puţin
decât jumătate din moşia Goideştilor. El prezenta acum zapisul din 3 iunie
1773 prin care toţi moşnenii Negoşani, Goideşteni şi alţii se învoiau asupra
stăpânirii moşiei. Zapisul pentru moşia Zărneasca fusese dat la mâna
postelnicului Emanoil, tatăl lui Ioniţă. Urma cartea de hotărnicie din I O martie
1797 a lui Ioan Comăneanul biv vel paharnicul „Ce se afla ispravnic la acel
judeţ (Buzău n.n.) şi Constadin Vernescu şi Enache logofăt Chiriţoi". Aceştia
împărţiseră moşia pe trei moşi rezultând ca proprietari ai moşiei popa Stoica cu
cetaşii lui, moş Stănică, unchiaşul Ion Ciulei cu cetaşii lui Goideşteni, moş
Stan Goidea, unchiaşul Ion Adambulea cu cetaşii lui, moş Neagoe Ţâmboca.
Înainte de hotărnicie, în 29 februarie 1797, moşnenii se învoiseră la împărţirea
venitului moşiei pe din două, dar cartea de judecată isprăvnicească din 6
decembrie 1798 adusă acum, la 1834, arăta că situaţia era departe de a se fi
lămurit la sfârşitul secolului XVIII . Se adăuga, tot acum, şi procesul
127
dascălului Şerban din Scorţoasa care pretindea partea sa din moşia

Goideştenilor. Ioan Giurescu făcuse hotărnicia „venind dumnealui la faţa
locului aşa cum ne-au înfăţişat cu feluri de meşteşuguri că de atuncea şi până
acuma nu ne mai putem astâmpăra după drumuri care ne-au stins cu cheltuiala
122
Idem, fond Judecătoria jud. Buzău, dosar 11/1831, f. 33.
123
Ibidem, dosar 18311832, f. 1-4.
124
Ibidem, dosar 6511832, f. 1-2.
125
ANIC, fond Divanul Judecătoresc. Secţia civilă, dosar 251I1833, f. 2-4.
126
Arh. Naţ. Buzău, fond Judecătoria jud. Buzău, dosar 22/1833, f. 2-4.
127
Ibidem, Condici, dosar 1011 834, f. 5 v.
şi cu pierzarea lucrului". Cercetarea de la faţa locului unna să se facă de către

polcovnicul Enache Antonescu. Urmau ani de jalbe pentru ca în 26 februarie
1838 Şerban Diaconul, acum aflat la Cacaleţi era somat să vină la Buzău pentru
„a se cunoşate desfacerea dintre dânşii" 128 . Judecătorul de la 27 martie 1838
constata că jeluitorii de la 1834 „Au dat răspuns în dosu poruncii din 3 martie
leat următor, că s-au desfăcut cu numiţii moşneni şi că nu mai are nici un fel de
pretenţie". Şerban Dăscălu din Scorţoasa se adresa în 25 octombrie 1834
judecătoriei buzoiene reclamând partea sa din stânjenii moşiei Goideşti. O
situaţie aparte se înregistra în 1835 când Dobra, soţia lui Anton Corbu era
implicată, alături de Ilie, fiul lui Pascu Ciupic, Dona, fiul lui Tudor din Gura
Teghii şi de Gavrilă Brăgău ,,În fapte tâlhăreşti în munţi" 129 . Acum aveau
Goideştii 40 de gospodării. O vânzare de 262 stânjeni şi şase palme, din 29 mai
1835, intervenită tot la moşia de aici, între unii moşneni Negoşani şi Ioan
Săseanu, aducea reacţii ale altor moşneni. Intervenea şi cererea moşnenilor de
la 1836 ocazionată de prezenţa hotarnicului Giurescu pentru punerea în
aplicare a învoielii. Semnau Vlad sin Stan Goidescu, Radu Şoimaru, Stan
Vasile şi Tatu C. Goidescu toţi din moşul Stan Goidea, C. Brătilă, Ion Perţea şi
Radu Ionaşcu din moşul Neagoe Tâmbocea. Li se alăturau alţi câţiva zeci de
moşneni. La Academie se mai găseşte o urmă a înfruntărilor moşnenilor. Acum
apare şi figura lui Gr. Tăut 130 . La 1836 un Stoica şi un Anghel Toreanu,
împreună cu cetaşii lor Goideşteni, cereau să se judece cu Dimian Bâsceanu
care ar fi „pus pe arendaşii moşiilor răposatului Ghica să ne supere" 131 . În anul
următor, la 27 aprilie cu ocazia măsurătorilor moşiei, Anghel Apostol îşi
primea foaia cu fălcile ce îi reveneau din moşul Tâmbocea. La 11 septembrie
1836 se înregistra cererea lui Ilie Andronescu, epistatul casei decedatului domn
Gr. Ghica Vodă, moşnenii Gorgăneşti şi moşnenii Ziguleşti - „Stan Gorgan,
Neagu Milea, Ion sin Dumitru Gorgan, Dumitrache Gorgan, Chirac Crastavete,
Grigore sin popa Gavril<ă>, Ion sin Vlad popa, Co<n>standin sin Milea, Ion
Gorgan cel Mic, Grigore sin Dumitru Gorgan, G-re Gorgan sin popa Ion
Gorgan" - de a se judeca cu Dimian Bâsceanu pentru pădurea lvăneţu. Acesta
se apucase - „încă de sunt şase ani" - să tae şi să vândă lemnele ignorând pe
proprietari 132 • Izbucnea un nou proces la 183 7 când Mercurie Hristodor intra şi
el în conflict cu Dimian Bâsceanu. Acesta efectuase o manevră prin care dorea
să stăpânească moşia Goideşti cumpărând arenda de la un moşnean pe partea
acestuia. În plângerea lui Mercurie se arăta că el stăpânea „Două părţi şi
128
129
Idem, fond Poliţia oraş Buzău, dosar 911835, passim.
130
BAR, Mss. CDXL/112.
131
Arh. Naţ. Buzău, fond Judecătoria jud. Buzău, dosar 93511836, f. I.
132
Ibidem. dosar 783/J 836, f. I.
66 Al. Gaiţă
jumătate, iar o parte şi jumătate să stăpâneşte de către 40 de moşneni şi dintre

ceşti moşneni un moşnean a vândut cu arendă partea lui pârâtului D. Bâsceanu
şi acum cu acea parte a unui moşnean stăpâneşte partea tuturor celorlalţi
moşneni" 133 . Din documente rezultă că şi Mercurie luase în arendă părţile
subliniate de la moşneni, iar acum se vedea contestat în drepturile sale şi, mai
mult, i se interzisese de către omul lui D. Bâsceanu accesul pe moşie. În
hotărârea pronunţată se arăta că Mercurie putea să dea arenda „Celor patru
moşi Gorgăneşti şi Castraveţeşti întocmai după coprinderea contractului
nefiind cinci moşi precum au provalisit pârâtul Dimian ci numai patru moşi".
Lupta pentru menţinerea proprietăţii moşneneşti, de recuperare a pământurilor
înstrăinate, şi chiar de mărire a zestrei imobiliare, era dusă cu încrâncenare de
cetele moşneneşti. Astfel, la 1839 Vlad Stanciu şi alţi moşneni Goideşteni se
aflau în proces cu clironomii răposatului Manole Trestianu pentru
răscumpărarea unor stânjeni de moşie 134 . N. Nenciulescu, hotarnicul moşiei
Zărneasca din plaiul Pârscov, înainta judecătoriei buzoiene un raport, la 3
aprilie 1839, privind neînţelegerile pentru această moşie ivite între nepotul lui
Ioniţă Săsean, Iancu Carp şi moşnenii Goideşteni, Godăneşti şi Tâmboreşti „Ce
le zice şi Brătuleşti" 135 . Grigore sin Diaconu Pană cu fratele său Dumitraşcu
vindeau, pentru 850 de lei, partea lor de moşie din hotarul Goideşti -„ce să
numeşte Gorgăneasa" - preotului Ion zet Popa Radu din Goideşti la 14 mai
documentul transcris mai târziu, la 8 iunie 1842, era semnat, între alţii şi de
Grigore, fiul preotului Gavrilă, de Ion, fiul lui Dumitru Gorgan 136 . Tot în 1839
Ion Goidescu şi Stan, dar şi alţi moşneni cereau să se judece cu Iancu Săseanu
de la Blestematele (Bădila) pentru o călcare de moşie suferită din partea
acestuia. Mihai Goţia, Vlad Stâncicul de la Goideşti şi Dumitru Dobrotă de la
Lopătari, dar şi alţi moşneni din Goideşti solicitau în 1839 să se judece cu
Tatul Popescu şi cu Tatul, fiul lui Ilie pentru arenda unui munte 137 . Urma
procesul din 1840 al lui Ion Goidescu, Vlad Stăncioru, Grama Giulescu şi a
celorlalţi Goideşteni cu moşnenii Lopătăreni, Creveleşti, Minciuneşti şi Brăeşti
pentru moşie. În acelaşi an se judecau pentru moşia Goideşti „Ce i se spune şi
Zărneasca" moşnenii Dedu Brătilă, Negoiţă Brătilă, un Panait şi un Stoica cu
133
Idem, Condici, dosar42/1837, f. 1-2.
134
Arh. Naţ. Buzău, fond Judecătoria jud. Buzău, dosar 500/1839, f. 1-2.
135
Idem, colecţia Documente, VI 154.
136
Idem, fond Judecătoria jud. Buzău. Condici, dosar 511842, f. 28 v.
137
Relativ la numele de Tatu un Barbier de Meynard cu al său Dictionnaire turc:fi·ancais sau
Pavet de Corteilles în Dictionnaire turk-oriental, mergeau pe origini iraniene cu
semnificaţii de slujitor al unui puternic al zilei, dar departe de condiţia de sclav; Vezi şi F.
Justi, !ranisches Namenbuch, Marburg, 1895, pp. 330-331; Ov. Densuşianu, „Grai şi
suflet", I, 1924, nr. 2, p. 323.
Iancu Carp . Preotul Muşat de la Brăeşti începea şi el la 1842 procesul cu Ion

138
Goidescu, Tatu Ciulei, Radu Şoimaru şi părtaşii lor pentru moşia Goideşti zisă
şi Zărneasca. În cursul dezbaterilor se amintea şi de o copie de alegere a moşiei
din 3 iunie 1773 iscălită de decedatul Gr. Hrisoscoleu din care ar fi rezultat că
şi popa Stoica cu cetaşii lui stăpâniseră a patra parte din trupul moşiei. Acesta
era înaintaşul celui de la 1842 care va înfăţişa şi scara de neamuri din 1817
semnată de polcovnicul Enache Antonescu. În hotărârea de acum se cerea ca
preotul Muşat să rămână cu o ciosvârtă „potrivit osebirii urmată de către
139
hotarnicul polcovnic Stanciu Cordelescu" . În I martie 1842 era rândul lui
Moise Diaconul să se judece cu moşnenii pentru „Formăluirea" unei hotărnicii
intervenite între ei. Ion Potecă la 3 iulie 1842 achita 50 de lei şi 12 parale ca o
primă tranşă pentru o parte de cesvârtă a moşnenilor Peteceşti din moşia lui
Stan Goidescu 140 . Boierul hotarnic N. Nenciulescu primea în 16 iunie 1842
mulţumiri din partea preşedintelui judecătoriei buzoiene pentru darurile trimise
şi automat gestul poate duce uşor la concluzia că repartizarea lucrărilor de
hotărnicie, cum a fost şi aceea de aici, se putea face în funcţie şi de unele
slăbiciuni sau interese • La 26 iunie 1842 Goideştenii vor avea un proces cu
141
Anton monahul pentru nişte bani, iar la 14 decembrie cu Iancu Carp pentru
achiziţiile acestuia. Nu trebuie uitat un înscris din 19 iulie 1842 semnat de
Radu Grozav „de ani 80", Ghioca Bâtcă „de ani 70" şi de Dragomir Deniţă,
moşnenii Creveleşteni, prin care arătau moşnenilor Brătuleşteni şi Goideşteni
că nu-i recunosc ca moşneni pe Stoica şi pe Stanciu, fiii lui Toader Pârvu de la
Pietrele Albe 142 . Documentul era semnat şi de către Ioniţă Buga, Mihai Florin
şi Stoica Tuleu, aleşii satului Creveleşti. Relativ la conflictul cu I. Carp se
reţineau aspectele legate de comportamentul acestuia faţă de moşneni. Astfel,
se scria, într-o jalbă a lor de la 1841, că „Au tăbărât pă ei cu mulţime de
dorobanţi de la subocârmuirea plaiului Pârscov a plăti clacă din căminurile lor
înfundate ( ... ) muncindu-i două şi trei luni până toamna, pă unii chinuindu-i
legaţi într-o funie câte trei-patru purtându-i de la suptocârmuire cale de o zi
până la Buzău unde punându-i la pedeapsa oblatului în munci, pre alţii şi prin
hiare şi prin zăpadă la îngheţuri, închişi şi chinuiţi la acea suptocârmuire şi în
138
Arh. Naţ. Buzău, fond Judecătoria jud. Buzău, dosar 674/1840, f. I.
139
Ibidem, Condici, dosar I 0/1842, f. 62 v.
140
La 1845 acelaşi moşnean, împreună cu fratele său Ion, se aflau în proces cu preotul Ion
pentru o moşie cazul ajungând la Divanul civil, secţia a II-a.
141
Arh. Naţ. Buzău. colecţia Documente, V/184. Hotarnicul măsurase moşia Zărneasca din
plaiul Pârscov pentru care se iviseră nemulţumiri între amintitul Iancu Carp, nepotul lui
Ioniţă Săseanu, şi moşnenii Godăneşti, Goideşteni şi Tâmboceşti (Brătuleşti). După
verificarea hotărniciei la 25 septembrie N. Nenciulescu primea aprobarea instanţei de la
Buzău să le transcrie „Pe curat".
14
~ Ibidem, V /186.
68 Al. Gaiţă
lanţ aducându-i ai băga numai şi numai ai supune să să dea clăcaşi din

căminurile lor după ohavnica moşia lor, soţiile şi copii speriaţi, îngroziţi de
dorobanţi năpustind casele şi prin păduri şi pustietăţi să-i mănânce hiarele
sălbatice, dormind noaptea şi prin copaci(i) păduri(i), dar în lipsa de hrana
vieţii doi copii ai lui Pahomie Bolovan, i-au găsit dorobanţii şi le-au luat
mâncarea din gură îngrozindu-i, i-au găsit epilepsia şi au murit şi pre alţii
gonindu-i prin păduri cu arme dorobanţii să-i împuşte ( ... ) le-au adunat şi
vitele din sat, vite mari 34 boi de jug şi 26 vaci şi cai şi oi I 00 le-au dus
grămadă" 143 . Scenele nu mai au nevoie de comentarii. Parcă pentru a pune
capac tot în acest an, în luna septembrie, Lopătărenii îi vor chema la judecată
pe cei de aici 144 pentru o hotărnicie, iar Creveleştenii aduceau, tot în instanţa de
la Buzău, neînţelegerea pentru moşie 145 • Şi Episcopia pornea un proces cu
moşnenii la 20 octombrie 1842 pentru hotărnicie 146 . În martie următor se vor
judeca tot cu I. Carp pentru „Formăluirea" unei hotărnicii şi, separat, pentru o
încălcare de învoire . Teodorache Berindei iuzbaşa era acela care în 27
147
noiembrie 1842 finaliza hotărnicia moşiei Goideşti a lui Iancu Carp, nepotul lui
Ion Săseanu. Moşnenii Brăeşti şi Goideşteni fuseseră anunţaţi ca de altfel şi
ceilalţi vecini. I. Carp va prezenta cu acestă ocazie nu mai puţin de 22 de acte
de cumpărare din perioada 1834-1841 prin care un Dimian sin Diaconul Ion,
preotul Mincu, Ştefan şi Ion sin Neagu Hurdoiu, preotul Constantin din Săseni,
Oprea sin Teodor Ionaşcu şi alţii îi vânduseră diferite suprafeţe 148 . Şi
paharnicul Ghiţă Mărăcianeanu va menţiona că avea cumpăraţi de la moşneni
233 de stânjeni. Problemele nu se soluţionaseră deoarece nu se preciza situaţia
căminelor moşneneşti aflate pe partea Ioniţă Săseanu. De aici hotărnicia
postelnicului Iancu Nenciulescu din 27 august 1842 pe care Carpii nu voiau să
o recunoască sau cel puţin o puneau sub semnul întrebării 149 . În 1842 Episcopia
143
Arh. Naţ. Buzău, fond Tribunal jud. Buzău, dosar 31/1898, f. 2-6.
144
Ibidem, dosar 578/1842, f. 2.
145
Idem, fond Judecătoria jud. Buzău. Condici, dosar 18/1841, f. 66.
146
Arh. Naţ. Buzău, fond Judecătoria jud. Buzău, dosar 547/1842, f. 2. Se mai judeca
Episcopia şi cu moşnenii Moşeşti, dar şi cu Scăenii pentru moşia de Ia Bălăneşti.
147
Idem, Condici. Opis suplimentar, dosar 1/1841, f. 201.
148
În 1841 Ion Stoica fiul lui Toader Pârvu, din Gura Teghii, împreună cu.fratele său Stanciu
vindeau 16 Yi stânjeni de moşie către Iancu Ca1p ,,î'n hotarul moşiei Zărneasca ce-i zice şi
Goideasca care stânjeni de la moşu Brătilă după măsurătoarea dumnealor hotarnicii ce
aveau în devălmăşie cu verii noştri Brătileşti însă stânjenii i-am vândut dumnealui pe lei
una sută tocmai care.fac peste tot 1650 ".
Direcţia Generală a Arhivelor Statului în 8 februarie 1912 la cererea lui Anton Carp îi
149
făcea cunoscut acestuia că cercetându-se dosarul 99/1840 de Ia Judecătoria Buzău „S-a

constatat că nu se găseşte depusă spre confirmare hotărnicia moşiei Zărneasca a
moşnenilor Tâmboceşti şi Goideşti din judeţul Buzău", în fapt hotărnicia postelnicului N.
Nenciulescu. Chestiunea este curioasă deoarece acelaşi Iuliu Tuducescu de la Arhivele
îi chema, aşa cum aminteam, în judecată pentru hotărnicia moşiei ca de altfel şi

pe cei de la Moşeşti sau de la Scăieni. Aceştia din urmă aveau probleme cu
instituţia amintită la hotarele moşiei Bălăneşti 150 . Costache Pâcleanu
151
nemulţumit de hotărnicia de la Goideşti îi chema la judecată pe moşneni , la
fel ca şi Iancu Carp 152 şi moşnenii Brăieşteni. Aceştia din urmă erau
nemulţumiţi de situaţia din hotarul moşiei Zărneasca. Şi pentru ca procesele
amintite, din 1843, să nu rămână singure se mai ivea şi cel pornit de Moise
Diaconu şi Cârstea Lupu 153 • În 14 ianuarie erau daţi în judecată cei de la
Goideşti de către moşnenii Brătuleşti pentru câţiva stânjeni de moşie în aprilie
urmând să se pronunţe hotărârea. Preotul Radu duhovnicu din Goideşti reclama
la 9 mai 1844 pe moşneni care, până la hotărnicia lui Ioan Carp 154 , îi
recunoscuseră partea după „Maria, soţia lui Constantin şi fiu său Ioan de
acolo", dar care acum i-o negau. Se judecau şi între ei boiernaşii zonei astfel, în
1845 pentru hotărnicia moşiei se aflau în dispută Iancu Carp cu postelnicul
Ghiţă Mărăcineanu 155 . Ioan Goidescu şi Tatu Ciulin, dar şi alţi moşneni din
Goi deşti, în 23 martie 1846, se judecau în faţa Înaltului Divan cu popa Neacşu
şi ceata de moşneni din Brăeşti pentru 90 de stânjeni şi şase palme moşie
proveniţi dintr-un moş local. La 1843 Divanul Civil luând în considerare şi
hotărârea Judecătoriei Buzău, din 16 iunie 1842, recomandase ca pârâţii să ia
suprafaţa în litigiu din hotarul Goideştilor punctul Zărneasca „După deosebirea
făcută de polcovnic Stanciu Cordeanu în 15 iulie 1840". Se desfiinţa astfel
învoiala scrisă din 1836 pentru cele patru ţarcuri de fân şi jeluitorii erau
obligaţi să plătească cheltuielile de judecată 156 . Tot în plaiul Slănicului la 10
iunie 1840 Divanul Judecătoresc întărea zapisul de învoire dintre moşneni şi
pitarul Berhă pentru moşia ce o deţineau în hotarul Schei • Un proces în care
157
se aflau implicaţi un Toader şi Dumitru Ionaşcu cu alţi moşneni, pentru moşie,

izbucnea la 1846 când părţile se duceau la Buzău. În documentele recuperate
Statului colaţionase, în 18 iunie 1911, hotărnicia din 27 august 1842 documentul fiind
solicitat de D. C. Brătilă de la Goideşti.
150
Arh. Nat. Buzău, fond Judecătoria jud. Buzău, dosar 547/1842, f. I.
151
Ibidem, dosar 138/1843, f. 2. Pâclenii ca dregători nu au trecut, până la 1858, de aceea de
paharnic, rang VII.
152
Ibidem, dosar 140/1843; 156/1843.
153
Ibidem, dosar 135/1836; 140/1843.
154
La cererea tuturor moşnenilor atunci „S-au împărţit făneţile tutulor în fălci".
155
Arh. Nat. Buzău, fond Judecătoria jud. Buzău, dosar 494/1845, f. 1.
156
ANIC, Mss. 965, f. 52 - 52 v.
157
Arh. Nat. Buzău, colecţia Documente, V/166. Pitarul va continua politica sa de achiziţii de
la moşneni astfel că la 20 martie 1841 Vasile sin Dragomir Roşca solicita autentificarea
zapisul de vânzare. În anul următor va cumpăra de la Niţă sin Mihai. Încă nu ştim dacă el
era achizitorul din 29 septembrie 1844 când intervenea zapisul lui la Stanciu al Babii şi al
altor Lopătăreni.
70 Al. Gaiţă
de la Goideşti a mai supravieţuit

o însemnare din 13 iulie 184 7 de banii
cheltuiţi pe la judecăţi. Suma de 11 O lei era destinată inginerului tocmit - „32
de lei 20 parale am dat vătafului de aprozi la Divan civil la Bucureşti când am
fost să duc banii de tacsă pentru Brătileşti; 32 lei şi 20 parale am dat
pomonecului la Înalt Divan de am scos porunca pentru Brătileşti şi am adus-o
la Buzău; 97 lei şi 20 parale am dat căpitanului Ioniţă când l-am tocmit
hotarnic; 83 de lei şi 20 parale am dat al doilea făcut la 184 7 mai 30; 61 de lei
cheltuială când am fost cu Constantin Ionaşcu la Bucureşti cu doi cai; 33 lei
când am fost cu Tadu Şoimar de au plecat hotarnic de au venit în moşie; 23 lei
şi I O parale când am fost cu Radu Şoimar de au făcut a doua sorocire pentru
hotarnic; 39 de lei şi 30 de parale când am fost cu Ion Perţea de am făcut
apelaţie pentru Brătileşti; 63 de lei şi 30 parale dat căpitanului Ioniţă când a
venit aicea la moşie" etc. 158 . Anonimul autor al acestei dări de seamă financiare
a avut şi acribia de a nota şi zilele necesare fiecărei cheltuieli ajungând la un
total de 121 de zile ceea ce spune mult despre eforturile necesare în derularea
unui proces de obţinere a unei hotărnicii ca să nu mai amitim de târguiala de la
14 iunie 184 7. Atunci moşnenii se înţeleseseră cu ing. A. Lambru ca să le facă,
pentru 80 de lei hotărnicia deosebindu-le moşia dinspre Iancu Carp şi alţi
vecini 159 • Dintr-o altă însemnare, din 13 octombrie acelaşi an, rezultau şi unii
moşneni ca Gh. Negoiţă, Radu Goidescu, Niţă Pavel Potecă, Dumitru
Goidescu, Stroe Dobrin, Ilie Luca, Ion Perea, Toader Ionaşcu etc .. O tranzacţie
importantă se petrecea în 27 iulie 1847 când Stoica şi Ioan Ciughel vindeau
verilor Perţea 22 de stânjeni cu 66 de lei stânjenul 160 • La efectuarea hotărniciei
de la Gura Teghii din vara lui 1854 erau convocaţi şi Gorgăneştii care vor
prezenta, pentru hotarul comun, un plan care va fi pe loc acceptat de ing. C.
Gold 161 • Ioniţă Caloian solicita în 1856 să se judece cu moşnenii Goideşti şi cu
pitarul Ioan Carp pentru partea de moşie din hotarul Zărneasca „ce-i zice şi
Goideşti" 162 • Neînţelegeri interveneau şi atunci când se ajungea la o altă
judecată în 1858. Radu Şoimaru, Ion Pricea şi alţi doi vechili ai moşnenilor
Goideşteni se vor )udeca acum pentru moşia moşnenească cu Ioniţă Caloian şi
pitarul Ioan Carp 1 3• Ion Potecă şi Ion Pricea vor semna, în 3 mai 1858, cererea
adresată tribunalului buzoian de a se delega ing. Al. Lambru pentru măsurători
158
Ibidem, LXXIX/4.
159
Ibidem, V/235.
160
Ibidem, V/253.
161
Arh. Naţ. Buzău, fond Tribunal jud. Buzău, dosar 68/1916-1939, f. 322-341. Mai devreme,
în 6 octombrie 1851, la cererea pitarului Nicola Gherman se efectuase hotărnicia muntelui
Miclăuşul din documentele aduse de acesta reieşind cetele de moşneni Docăneşti (Lupeşti),
Grămeşti şi Tocăneşti.
162
Idem, fond Judecătoria jud. Buzău, dosar 5/1856, f. 1-2.
163
Ibidem, dosar 854/1858, f. 1-3.
la faţa
locului. Epitropul minorilor casei Anghel Şeicaru, Stan Anghel, sesiza
obstrucţia pe care i-o făceau moşnenii şi clucerul I. Budişteanu pentru venitul
de pe 60 de stânjeni de moşie. Se judecase şi la Bucureşti clironomul lucru
rezultat din adresa nr. 1404 din 28 mai 1859 a ministerului Justiţiei 164 . El
beneficiase de o sentinţă a Curţii de Apel din 7 octombrie 1857 şi de aici
cererea de punere în aplicare a acesteia. La 21 iulie 1859 se menţiona că I.
Budişteanu decedase de unde speranţe pentru perdanţi de a relua ostilităţile sub
o altă formă. Preotul Radu solicita la 1859 să se judece cu Manolache Ciulei şi
cu vărul acestuia Gavrilă pentru nişte stânjeni de moşie cumpăraţi de la ei 165 .
Omul Bisericii va câştiga, dar rămânea apelul. Gheorghe I. Oancea la 23 martie
l 860 avea parte de procesul ce şi-l dorise „pentru că vede că i se cotropeşte de
către Stan Anghel Guleiul, unul din fraţii devălmaşi, carele din anul 1856 îi ia
dreptul lui". Oancea cumpărase moşia din hotarul Goideştilor de la răposatul
Matei şi de la Tatu sin Ioana în 15 mai 1854 şi conform hotărniciei din 26
august 1830, efectuată de Ioan Giurescu şi Răducan inginerul, moşia se trăgea
din baba Crăciuna. Cele două părţi în timpul procesului de la Buzău vor ajunge
la o înţelegere ceea ce se va şi consemna 166 . Ing. A. Borna era autorizat la 24
iulie 1869 să hotărnicească Muntele Furul Mare (Piciorul Caprii). Conform
uzanţei inginerul va convoca vecinii între care se aflau şi moşnenii Gorgăneşti
din plaiul Pârscov „Cu moşia de munte Gorgăneşti sau Războiu" moşie pe care
o stăpâneau împreună cu casa răposatului Ioan Carp din obştea lor • Primul
167
document reprodus cu această ocazie era o carte de mărturisire din 13 martie

1846 urmată de altele din 184 7. În legătură cu vecinătăţile moşiei moşnenilor
O. A. Carp, reprezentantul Zoiei Carp, producea un hrisov din 4 mai 1538,
legalizat de primăria Goideşti în 1867. În lipsa moşnenilor inginerul Borna va
lua „Alţi oameni bătrâni ( ... ) între care Ienache Persescu care cunoaşte toate
hotarele acestui Munte". În urma decesului din 22 ianuarie 1891 a lui Stan
Popa din Bozioru începea un proces între numeroşii săi moştenitori. În 28 mai
Dumitru Stan Popa se adresa tribunalului de la Buzău cerând să fie implicat în
procesul cu moştenitorii Ion Tîrcoveanu şi fiica acestuia Lucsandra (Dăniţa),
nepoata decedatului de la Robeşti, Mitulea Brătucu şi Maria Mitulea Brătucu
din Pănătău, Maria Caloean Proca, lana Gavrilă Pietrăreanu din Tîrcov, Maria
Ghiţă Dumitru Agapie din Bozioru, Ghiana State Dumitru Agapie din
Bălăneşti, C. Cristu din Brăeşti şi Ioana Maria Negoşanu. Asistat de av. C. N.
Jitianu era prezent la 1O iulie reclamantul când, ridicându-se din partea
164
Idem, fond Tribunal jud. Buzău, dosar 52111859, f. 2-3.
165
Idem, Condici, dosar 26/1859, f. I O.
166
Idem, fond Tribunal jud. Buzău, dosar 1511860, f. 13 v.
167
A. Borna, Cartea de hotărnicie a Muntelui Furul Mare sau Piciorol Capri proprietate a
Statului.fostă a Sf Episcopii de Buzău, Bucureşti, [1871], pp. 2-3.
72 Al. Gaiţă
apărătorului o excepţie,
se va ajunge la amânarea cauzei pentru 19 septembrie.
Vor urma şi alte amânări ducându-se procesul spre septembrie 1907 când
intervenea un act de expertiză întocmit de C. Lupescu de la Pârscov, Avram
Gheorghe din Bozioru şi Gh. Croitoru tot de la Brăeşti. Terenurile pentru care
se certau cei opt copii ai decedatului se aflau în hotarul moşilor Posobeşti,
Scăeni şi Bozioru urmate de altele din comunele Odăile (moşia Vârtopeasca),
Căneşti - cătunul Rotari, Bozioru (moşia Zăpodia), Brăeşti (hotarul
Ruginoasa), trei corpuri în hotarul moşilor Goideşti, Zărneşti, Gorgănele,
Sfoara G. Popa şi sfoara moşnenească, o moşie la Târcov plus patru case în
Bozioru una dintre acestea fiind ocupată de primărie. Suprafeţele enumerate
erau, ca întindere, diferite pornind de la un maxim de 292 ha. şi până la un
pogon. În 1912 se ajungea la hotărnicia lui H. Iulich care, pe 15 august,
trimitea citaţii către avocatul statului pentru moşia Neharna Mare, Romulus
Poenaru şi mulţi alţi vecini după care urma şi publicarea citaţiei generale 168 •
Numeroase termene se vor fixa în 1914 şi 1915 după care se ajungea, în
decembrie 1932, când Dăniţă Tîrcoveanu amintea de finalizarea hotărniciei lui
Iulich în 15 octombrie 1932, la o hotărnicie contestată de C. Cristu şi de alţi
moştenitori. Prin hotărârea din 3 a~rilie 1933 instanţa va declara ca perimate
contestaţiile celorlalţi moştenitori 16 . În decembrie 1898 un căpitan reclama la
Direcţia a IV-a silvică, din cadrul ministerului Agriculturii, tăierea pădurii
Goideşti de către moşnenii aflaţi în indiviziune cu el fără să fi făcut
Amenajament 170 . Urma ordinul de cercetare către şeful de Ocol de la Mlăjet. Se
depunea, spre confirmare, la tribunalul buzoian în 19 martie 1898 hotărnicia
moşiei Goideşti zisă şi Zărneasca, Ivăneţul Mare sau Războiul. Primele
demersuri se făcuseră spre 1896 când, prin ordonanţa nr. 6145, din 25 aprilie,
inginerul se putea apuca de lucru. Moşnenii Brătileşti din Goideşti erau
chemaţi în 21 mai 1898 de primarul comunei, Gr. Şt. Tarcoci, pentru a le
înmâna hotărnicia moşiei proprietatea lui Eliodor şi Anton Carp. Citaţia şi
hotărnicia i se vor da lui C. D. Brătilă „unul dintre fruntaşii obştii moşnenilor
Brătileşti". Semnau procesul verbal şi Dragu Dumitru, B. Gonţea, Todor
Marin, Tatu I. Constantin şi Ion R. Cheorean membri ai consiliului comunal.
Înainte de termenul fixat pentru dezbatere, 26 iunie, avocatul statului se şi
adresa tribunalului contestând hotărnicia ing. Anton G. Veruncula. Se alăturau,
separat, în 23 mai Ion Tîrcoveanu din Tîrcov, Ghiţă Dumitru din Bozioru, State
„Monitorul Oficial", nr. 122, din 1114 septembrie 1912, p. 6069. Nici o hotărnicie nu se
168
putea efectua fără înştiinţarea tribunalului respectiv confonn art. I din Regulamentul
hotărniciilor; cf. Theodor Iliescu, Regulamentul hotărniciilor adnotat, Bucureşti, 1912,
p. 13. Regulamentul era de fapt o copie a celui de la 1868 în care s-a intervenit cu o serie
de completări.
169
Arh. Naţ. Buzău, fond Tribunal jud. Buzău, s. II-a, dosar 14311913, passim.
Idem, fond Ocol silvic Cislău, dosar 211898, f. 69.
170
Ilie Popescu din Bălăneşti şi Moise Negoşanu din Căneşti. Toţi erau
coproprietari şi copărtaşi în moşia Sfoara zisă şi Zărneasca. În această moşie I.
Tîrcoveanu deţinea 112 Yi stânjeni, iar ceilalţi restul. Motivul ce sta la baza
demersului lor era că prin hotărnicia amintită li se răpeau 80 de stânjeni sau
640 de pogoane ,,Întindere de teren cu pădure seculară". În 1 septembrie 1896
intervenea convocarea moşnenilor din Brătileşti la primăria din Goideşti unde,
după studierea hotărniciei, moşnenii vor declara că nu au nici o pretenţie. Între
cei de faţă atunci se aflau un Andrei I. Dedu, Gh. I. Perţea, Ion Vasilică, I.
Copăcel, Gh: Straie, C. Şt. Perţea, I. Şt. Băjenaru şi alţii. La aceeaşi dată erau
prezenţi şi moşnenii din cătunul lvăneţu în frunte cu Gh. Stoean, Anica I.
Ionaşcu, Stoica Bratosin, Ioniţă N. Grozavu, care vor declara că nu au nici o
obiecţie de făcut asupra hotărniciei. Intervenea confirmarea instanţei la 26
iunie, iar în 15 octombrie 1898, la orele 17, intervenea depunerea documentelor
de proprietate ale Carpilor conform obligaţiei ce şi-o asumaseră în vară. Între
acestea se afla o copie după hrisovul din vremea lui „Radu Voievod, nepotul
lui Radu cel Mare, cu leatul 7046 mai 4, legalizat de Primăria Goideşti la 1867,
văzut de dl. Inginer hotarnic Emanoil Mehtupciu, la 3 august 1872". Urma un
act de delimitare şi împărţeală a Munţilor Ivăneţu Mic şi Cursele (Silvestru)
făcut de ing. Gold pe când munţii se aflau în posesia prinţului C. Gr. Ghica şi a
moşnenilor. Se menţiona şi hotărnicia moşiei Zărneasca făcută de I. Antonescu
în 24 mai 1827 precum şi sentinţa nr. 280 din 2 martie 1842 dată în procesul
dintre moşnenii Brătileşti şi I. Carp. Se adăuga hotărnicia lui Tudorache
Berindei Isbaşa din 27 noiembrie 1842 tot pentru moşia Goideşti şi o înţelegere
dintre moşnenii Goideşteni cu Ion Săseanu din primăvara lui 1836 după câţiva
ani de controverse • Ion Târcoveanu cu părtaşii săi vor face apel împotriva
171
sentinţei de la Buzău prin care se confirma hotărnicia Carpilor. Aceştia îşi vor
găsi un temut adversar vis-a-vis de act în persoana vecinului O. O. Maican
astfel că procesul ajungea în secolul următor. Citaţii, acte de expertiză,
depuneri de noi copii de pe documentele anterioare configurau un voluminos
dosar la nivelul instanţei de la Buzău. Fraţii Carp îşi vor depune concluziile
aproape concomitent cu cele a lui O. D. Maican. Ultimul, referindu-se la
documentul din 4 mai 1538 adus de fraţii Carp, arăta că hotarul conform
acestuia era „prin isvorul Secuiului Bâsca în jos până în piatra Varlaamului în
sus până în vârf". În continuare Maican arăta că în hrisov nu se menţiona de
gura izvorului Boului „Nici că liniile sunt drepte". Av. Emil Teodor, care
depusese aceste concluzii, solicita, totodată, din partea lui Maican şi achitarea
de către fraţii Carp a sumei de o mie de lei cheltuieli de judecată. În derularea
sa procesul va duce şi la aducerea copiei autentificate a cărţii de hotărnicie a
postelnicului Iancu Nenciulescu efectuată la cererea moşnenilor Tâmboceşti
Idem, fond Tribunal jud. Buzău, dosar 32/1898, f. 142.

171
74 Al. Gaiţă
„Ce le zice Brătileşti". Semnele de întrebare asupra documentului ridicate de

Carpi denotau intenţia lor de a nega existenţa acestui document. Interesant se
va arăta a fi raportul lui Ioan Samurcaş, delegat, în martie 1842, din partea
judecătoriei spre a cerceta prigoana dintre moşnenii Brăeşti şi I. Carp.
Moşnenii îi vor arăta un codru de loc, împietrit de decedatul hotarnic I.
Antonescu, „zicând că după acea osebire ar fi avut ani 4 stăpânire nesupărată
de d-l I. Carp ". Samurcaş le va solicita un document care să întărească cele
afirmate moment în care moşnenii îi vor declara că nu au înscris deoarece
„Alegătorul Ianache Antonescu murind nu au apucat a le da acea alegere".
Totuşi moşnenii vor arăta nişte documente mai vechi care, în opinia lui
Samurcaş, „Nefiind publice nu s-au putut lua de temei". Trecând în revistă şi
alte aspecte ale neînţelegerii Samurcaş concluziona „învoiala din 1836 nu se
mai poate străgăni pren alte judecăţi precum acei moşneni cugetă". La 1896 un
număr de 59 de foşti clăcaşi, împroprietăriţi la 1864, se aflau şi ei în proces cu
Carpii şi ultimele documente referitoare la această judecată ajung spre 1912
fără a se întrevedea un sfârşit. La 1899 numai 19 moşneni de aici, împreună cu
cei din cătunele Fundata, Plaiul Nucului, Pestriţul şi Ploştina, stăpâneau mai
mult de 500 ha. Moşia Goideasca avea mai multe trupuri - Goidea, Băloaia şi
Gorganul - stăpânite de moşnenii Gorgăneşti şi Goideşteni restul terenurilor se
aflau în proprietatea lui A. Carp (Ivăneţul şi Războieni), Maican (Penteleu) şi
moşia Piciorul Caprei care era a statului 172 . Relativ la hotarele ultimei avem
descrierea lor din 13 martie 1846 „De la curmătura Piciorul Caprei, unde este
un pisc cu pietre din sus de Bahna Cerbului se sloboade în izvorul Cerbului şi
pe izvorul Cerbului în jos, până în apa Bâsca Oii, şi de acolea pe Bâsca în jos
până în gura Văii Negre" 173 • În Fundata 49 de moşneni stăpâneau sfoara
Goideasca de 626 ha. împreună cu cei din Goideşti, Plaiu Nucului, Pestriţu şi
Ploştina. La Goideşti 19 moşneni stăpâneau în devălmăşie 570 ha., dar
împreună cu cei din Fundata, Plaiul Nucului, Pestriţu şi Ploştina, iar la lvăneţu
103 moşneni stăpâneau 160 ha. Un singur trup din sfoara moşnenilor
Goideşteni de 521 ha. era stăpânit de cei 16 moşneni din Pestriţu, iar la Plaiul
Nucului 16 moşneni stăpâneau în devălmăşie 539 ha. Divizarea moşiei
Goideşti se va produce la 1905. Astfel, imediat după împărţirea şi luarea ei „în
stăpânire de moşneni, preţurile au crescut fabulos" 174 . O altă urmare a fost
aceea că moşnenii „Au început a-i îngrădi peticele lor de pământ, a şi le lua în
seamă, a face plantaţii pe ici pe colea şi a îngriji cu totul altfel de ele, decât
Moşia aparţinuse Episcopiei şi se iscase un proces al acesteia cu Costache Ghica de unde

172
hotărnicia solicitată. În 1848 vei banul Constantin Gr. Ghica continua procesul; cf. Idem,
fond Judecătoria jud. Buzău, dosar 890/1845, 12/1848, passim.
173
ANIC, fond Episcopia Buzău, XXXVIl/68.
174
D. Sârbescu-Lopătari, op. cit., p. 59.
până acum". Serg. maj. Petre Creangă, şeful secţiei Pârscov, în 11 noiembrie
1911 semnala tăierile făcute de moşneni şi de alţi locuitori din Brăeşti şi
Goideşti în proprietăţile Cantacuzino, Carp şi Poenaru lucru pentru care se
trecuse la întocmirea de dosare pentru delicte silvice 175 . La 1 august 1912
intervenea autorizarea ing. H. Iulich pentru a face hotărnicia moşiei Goideşti
proprietatea lui Dăniţă Ion Tîrcoveanu din Târcov, moşie vecină cu Nehama
Mare a statului, cu aceea lui Eliodor şi Anton Carp, cu moşia de la Pârscov a
lui Romulus Poenaru şi cu moşia moştenitorilor lui Stan Popa din Odăile. Tatăl
lui Dăniţă cumpărase de la G. Mărăcineanu partea acestuia de moşie din
hotarul Goideştilor în iunie 1873. La hotărnicia lui Iulich proprietarul îşi va
aduce şi pădurarii săi anume Gherasim Tudor, Vasile Potecă, C. Gh. Oancea şi
D. Oancea ce vor indica lsvorul Săcuiului ca locul de întâlnire a moşiilor Carp,
Nehama Mare şi Dăniţă I. C. Tîrcoveanu. Punctul indicat fusese luat în
considerare şi de ing. Anton Veluncă pe când hotărnicise moşia Carp ce se
învecina cu aceea a lui Dăniţă, de 290 ha, pe linia muşuroaielor de la Isvorul
Săcuiului la muşuroiul de la Comori • În toamna lui 1912 judecătorul M. I.
176
Nacian de la Buzău se deplasa la Goideşti încercând să pună în aplicare câteva

sentinţe civile din urmă cu ani buni. La faţa locului vor găsi reprezentanţi ai
moşnenilor Nărejeni şi Păltineni din judeţul Putna 177 plus moşnenii Goideşti
reprezentaţi de D. Şt. Ionescu, Radu Şt. Ionescu, moşnenii Lopătăreni
reprezentaţi de D. Sârbescu, D. Beşliu, D. Drăgan, C. I. Albu, ing. I. Ghiţun. Se
va pomi, în executarea sentinţelor din 1883, 1886 cu hotarul dinspre Războiul
sau lvăneţul Mare proprietate goideşteană 178 . Se înregistrau aici 23 de imobile,
56 de bărbaţi şi 60 de femei în 1912. Cu ocazia executării Amenajamentului
pădurilor Poiana din Cale, Podul Calului şi Dealul Caşoca din munţii
Penteleului de peste 5.000 ha. proprietăţi ale lui D. D. Maican, la 1913, apar ca
vecini în sud „prin apa Pruncei până la Gura Pruncei" moşnenii Bâsceni
rezultând o proprietate a acestora în zona comunelor Gura Teghii şi Goideşti
deoarece Muntele Poiana din Cale aparţinea de aceste două comune . La
179
1914 moşnenii Brătileşti erau menţionaţi ca vânzători către Societatea Silvică

Română a sforii de pădure de lângă aceea de la Punctul Galben şi până în
Izvorul Seciu pe care şi-o rezervaseră 180 . Primarul comunei va comunica la 11
februarie 1915 organelor silvice hotarele pădurii Stan Popa care, la răsărit, se
învecina cu „Sfoara Brătilească, la apus cu pădurea Tîrcoveanu, la miază zi cu
175
Arh. Naţ. Buzău, fond Ocol silvic Pârscov, dosar4/1912, f. 29.
176
Idem, fond Tribunal jud. Buzău. Hotărnicii, dosar 3/1913, f. 2
177
Prin Decretul 394 din martie 1864 ţinuturile din Moldova devin judeţe ca în Muntenia.
m Arh. Naţ. Buzău, fond Direcţia IV-a Silvică, dosar 111923, f. 17.
179
Ibidem, dosar 2/1913, f. 5.
180
Arh. Naţ. Buzău, fond Ocol silvic Cislău, dosar 13/1914, f. 190.
76 Al. Gaiţă
pădurea Poenaru şi la miază noapte cu Izvorul Seciului" 181 . După Marele

Război cum spuneau bunicii, în lvăneţ din 523 de locuitori 25 erau moşneni, la
Brătileşti se aflau 58 de moşneni între cei 397 de locuitori. În Fundata existau
22 de moşneni, la Plaiul Nucului 48, în Ploştina 44, iar în Varlaam 50. Curios,
dar în Goideşti mai trăiau numai nouă moşneni. La o dată neprecizată ing.
hotarnic Şt. Dumitrescu executa planul moşiei Zămeasca „proprietate a
moşnenilor Zămeasca" de 372,12 ha. care, pe latura de est, se învecina cu
sfoara moşnenilor din Brătileşti 182 • Pădurea moşnenilor de la Goi deşti era
formată, la 1922, din cinci sfori 183 • Prima era aceea a locuitorilor urmând cele
ale Brătileştilor, Popeştilor, Stan Popa şi Tîrcoveanu. Deoarece nu reuşiseră să
o împartă Goideştenii, la 1907, au dat-o în exploatare. Suprafaţa pădurii era de
996 ha. şi înainte de 1911 se făcuseră tăieri neregulate „Care au avut ca rezultat
împestriţarea pădurii cu numeroase şi întinse goluri" se spunea la 1922 într-un
document la Societăţii Anonime Silvice Române 184 • Aceasta din urmă
executase la 1914 o serie replantări pe circa 150 ha. la care se adăugaseră
regenerările naturale. Reclamaţii pentru unele tăieri abuzive plecau din partea
unor moşneni către organele silvice la 1922. Printre cei care defrişaseră
pădurea moşnenească erau menţionaţi Ion şi Nicoale C. Petrişor, Vasile şi
Andrei D. Brătilă, Vasile E. Tarcoci şi alţii.
GOGEŞTI. (PH) Moşnenii din Gogeasca din comuna Târleşti, plai
Teleajen sunt reţinuţi în secolul al XIX-lea 185 • În 1921 se raportau de aici 29 de
răzeşi între 619 locuitori. În 1931 exista localitatea Târleştii şi Gogeasca.
GOLEŞTI. (RS, VN) Aşezarea din plasa Oraşu va ajunge suburbia a
Focşanilor. Vărlie şi Mircea cereau şase megieşi pentru a li se alege părţile din
sat. Preoţii şi moşnenii din sat vor depune mărturie în 15 decembrie 1653
limpezind situaţia 186 • Un loc sterp era reţinut în 23 iulie 1704, iar o danie de
aici în 16 martie 1705. O moşie era închinată către Râmnic la 20 octombrie
171 l.
GOLEŞTI. (RS, VN) S-a mai grafiat localitatea de la Coreşti, din plasa
Oraşu a Slam Râmnicului, şi sub forma de Golişti. O întărire de la 8 mai 1548
se pare că este cea mai veche ştire relativă la localitate. Porunca lui Mircea
181
Idem, fond Ocol silvic Pârscov, dosar 7/1916, f. 24.
182
Idem, fond Tribunal jud. Buzău. Planuri şi schiţe, inv. 50.
183
În domeniu principalele nonnative au fost Codul Silvic (1910), regulamentul de aplicare al
acestuia ( 1921 }, legea pentru administrarea pădurilor ( 1930) - în urma căreia rezulta şi
Casa Autonomă a Pădurilor Statului, legea pentru ameliorarea terenurilor degradate
( 1930), legea nr. 207 /194 7 pentru apărarea fondului forestier şi naţionalizarea pădurilor din
aprilie 1948.
Arh. Naţ. Buzău, fond Direcţia IV-a Silvică, dosar 2/1911, f. 6.
184

185
186
DRH, B, XXXVIII, p. 243, nr. 235.
Vodă de întărire a unei proprietăţi pentru Stănimir şi alţii era scrisă de Drăgulin
din Prooroci 187 . Documentul era dat pentru o ocină de la Goleşti cumpărată de
la un Oancea „din sat loc de casă şi de grădină şi loc de stupină ( ... ) şi patru
ogoare" 188 . Probabil în 18 februarie 1552 acelaşi domnitor întărea părţi de
moşie din Goleşti, Budeşti şi Calici postelnicului Danciu, amintitului Stănimir
şi unui Tudor „Lui Stănemir ocina din Goleşti, din partea lui Neagu 2 ogoare şi
unul în deal şi loc de stupi şi de fătăciune şi două pogoane şi loc de casă cu
toate acareturile ( ... ). Şi iarăşi a cumpărat Toader de la Micul ocină două părţi
şi dintr-un vad toată partea lui" 189 . Jupâneasa Caplea era amintită ca fiind de
aici în 16 aprilie 1585 cu ocazia întăririlor ce le primea. Miclea din Bălţaţi
vindea în 25 iunie 1597 lui Grigore din Urseşti pământuri „despre moşia
Goleştilor, pământuri 5, pământul câte de 4 paşi şi toate într-un loc, într-o
brazdă" . Preotul Manea din Goleşti apare ca aldămăşar în 6 iunie 1615
190
pentru o ocină de la Căprărăşti (Căprereşti) 191 • În întărirea din 8 iulie 1636 se

trecuse, spre finalul documentului, şi achiziţia efectuată aici - „un vad de moară
la Goleşti, pentru că a cumpărat Ghinea vameşul acel vad de moară de la
Mircea şi de la fratele lui, Şerbu din Goleşti pentru 1200 aspri"- o dată cu alte
achiziţii, mai numeroase, efectuate la Cârligele 192 • O alegere de moşie pentru
lăcaşul Sf. Ioan din Focşani se desfăşura în 15 decembrie 1653 , iar vadul de
193
moară de aici era pomenit într-o învoială din 22 februarie 1676 • Ion iuzbaşa
194
de roşii era luat pe răvaş domnesc la 7 noiembrie 1655 de spătarul Mihai

Dedulescu. Via mănăstirii Rm. Sărat era menţionată în 14 decembrie 1667, 27
februarie 1683 şi 11 iunie 1761. Un Ioan vindea aici 200 de stânjeni în 1688
către Filothei de la mănăstirea Sf. Ioan din Focşani 195 . O hotărnicie se
desfăşura la 7 iulie 1691. Partea Cotăcească era menţionată în urma vânzării
din 28 iunie 1697. O danie de moşie iarăşi pentru mănăstirea râmniceană avea
loc la 16 martie 1705 196 , iar o închinare la 20 octombrie 1711. Două zapise se
vor păstra de la 1708 unul al lui Iorga şi altul al Manea care vindea 105
stânjeni. De la ultimul se poate aminti şi suprafaţa de 105 stânjeni ceea ce
187
Ion-Radu Mircea, Catalog ... , p. 90, nr. 590.
188
DIR. B, XVI/2, p. 377, nr. 397.
189
Ibidem, XVI/3, pp. 13-14, nr. 13.
190
DRH, B, XI, p. 320, nr. 242.
191
DIR. B, XVII/2, p. 403, nr. 350.
19~
DRH, B, XXV, pp. 370-371, nr. 334.
ANIC, fond Mănăstirea Sf. Ioan Focşani, IV/2.
193
194
Idem, Mss. 464, f. 79.
ANIC, colecţia Achiziţii Noi, MMDCCCCLXII/6, nr. I, f. I. Peste trei ani lăcaşul va
195
solicita efectuarea hotărniciei. Într-un fel acţiunea va avea valoarea ei deoarece în 1704
începea procesul cu stolnicul Mihalcea şi 12 boieri vor fi chemaţi să lămurească cauza.
Ioan va mai apărea la 1692, 1708 conform hotărniciei din 1745.
196
ANIC, fond Mănăstirea Râmnicu Sărat, XXV/5.
78 Al. Gaiţă
spune mult despre poziţia acestuia în sat. Şase moşneni vor face hotărnicia
moşiei în 1713 • De Ia socrul lui Ioan, Mihalcea, se răscumpăra o moşie în
197
1717. O hotărnicie o efectua aici în 18 iunie 1733 ispravnicul Costache

Gherache. Nemulţumiri legate de hotare duceau Ia cererea biv vei paharnicului
Şerban Cândescu de a se face alegerea hotarului dintre moşia lui de aici şi
aceea a mănăstirii Sf. Ioan din Focşani 198 • Astfel, ajungeau aici în 1 august
1745 căpitanul Sandu, biv vei vistierul Fiera Brezoianu şi biv vei clucerul de
arie Alecsie care se vor apuca de hotărnicie 199 • La 21 martie 1746 hotărniciau
moşia Şerban Cândescu biv vei paharnicul şi vei logofătul Barbu Văcărescu.
Goleştii de Sus apar la 1O mai 1797 cu ocazia vinăriciului pe care cei de aici
erau datori a-I plăti ca şi alte sate din proximitate200 . În 17 mai 1833 se judecau
pentru 200 de stânjeni, Elisei egumenul de Ia Poiana Mărului cu Ene Mateescu
de la Slobozia. Stânjenii respectivi fuseseră dăruiţi lăcaşului de Maria
ceauşoaica, iar Mateescu îi pretindea pe baza unor anaforale din 1817-1818. Cu
toate acestea Mateescu va pierde urmând să predea şi documentele 201 . Aceasta
nu însemna că pârâtul se resemna procesul revenind pe rolul înaltei instanţe
peste patru ani. Nu trebuie uitate demersurile din septembrie 1837 îndreptate
către plasa Marginii privind rămânerea satului pe vechiul său amplasament din
siliştea veche. Alinierea satelor neliniştea comunităţile care se vedeau zăticnite
din vechile lor obişnuinţe. Spre sfârşitul secolului XIX se recenzau aici peste o
mie de locuitori ceea ce este cam mult, iar în 1912 figurau 62 de moşneni. În
1930 localitatea avea 709 locuitori, iar peste un deceniu cifra urca Ia 834 în 187
de case. Satele componente Ia 1943 erau Cerdac (296 locuitori), Goleşti (234)
şi Satu Nou (366).
GOMOIEŞTI. (BZ) S-a mai numit aşezarea de Ia comuna Costeşti,
Floreasca sau Gomoieni. Arhivele braşovene reţin localitatea la 1503-1554 prin
opt transporturi de marfă în valoare de 8.280 aspri. De exemplu în 1546 se
trimiteau şase boi Ia Braşov în valoare totală de 600 de aspri, în 154 7 era
prezent şi un Poitra202 . În 1551 se vindeau 49 de cornute mari prin Calciu,
Manea şi Voinea. Otna Pasculov (Ocina lui Pascu) era menţionată Ia 1569 „Şi
La 18 iunie 1733 operaţiunea se va repeta fiind executată de către Costache Gherache

197
ispravnicul de Slam Râmnic; cf. Ibidem, MMDCCCLXIl/6, f. 3.

Mănăstirea, dar şi schitul Goleşti susţineau şi mănăstirea de la Salonic a Sf. Anastasie; cf.
198
N. Iorga, Fondat ion des princes roumains en Epire, en Maree, a Constantinopol, dans Ies
i/es el sur la Câte d'Asie Mineure, în BSH, II, 1912, nr. 2-4, p. 242.
ANIC, colecţia Achiziţii Noi, MMDCCCLXIl/6, nr. I, f. I - I v. În 21 martie 1746 se va
199
face şi hotărnicia moşiei Goleşti dinspre moşia Cârligele; cf. ANIC, colecţia Achiziţii Noi,
MMDCCCXIl/6, nr. 2, f. Iv. - 2.
mo V . A. Uree h ea, Istoria românilor, V, Bucureşti,. 1894, p. 339.
01
~ ANIC, fond Înaltul Divan, dosar 14.591/1832.
:!O:! R. Manolescu, Socotelile Braşovului„., 2, p. 367.
iarăşi să-i fie lui Dragomir ocină în Gomoeşti, care se numeşte ocina lui Pascu,
partea Rusei şi a fiului ei, a lui Vladul, oricât se va alege" 203 . Un alt document
referitor la localitate parvine din 16 septembrie 1578 când jupânesele Neacşa şi
Anghelina aveau parte de o întărire pe partea unchiului lor Miclea. Acesta o
cumpărase de la un Teloae. Fiul vitreg al lui Miclea, Radu, va contesta
drepturile celor două el pretinzând că partea îi revenise prin limbă de moarte.
Domnia va cere celor două să aducă un număr de 12 boieri să depună mărturie
de unde acţiunea de împăcare a celor două părţi care vor ceda episcopului
Buzăului partea aflată în dispută „şi cu ştirea tuturor meagiaşilor din sus şi din
jos"204 . Nu chiar gratuit va avea Episcopia partea deoarece cel din jilţul
eparhial, Athanasie, va plăti cu 600 de aspri deranjul celor 12 boieri care nu
putuseră jura pentru cele două jupânese. În Gomoeşti era întărit la 7 august
1569 un Dragomir pe ocina lui Pascu „partea Rusei şi a fiului ei, a lui Vladul,
oricât se va alege" 205 . La Târgovişte în 20 februarie 1619 se scria hrisovul
domnesc prin care mai mulţi moşneni aveau parte de întărire pe ocina
cumpărată de la Badea, fratele banului Udrea „toată, oricât se va alege de peste
tot hotarul, din cap în cap". Pentru 200 de aspri, aparte, va mai cumpăra un
Cârlig ':~~rtea l~i Radu ~I lui ~~clea, dintr-o _funi~ a cincea parte, de p_es~te tot
hotarul' - . Doi marton de a1c1 - Bunea ş1 Marzea - erau prezenţi m 1O
noiembrie 1630 la Cacaleţii din Vale. Un Dragomir negustor era menţionat
între cei şase boieri luaţi pe răvaş domnesc în 11 septembrie 1633. Monahul
Sofronie era cel care, în 6 mai 1634, dona 20 de stânjeni de aici către
mănăstirea de la Răteşti . La o veche familie, Conta - Contescu, de la Lipia
207
găsea, prof. Dim. Ionescu, în deceniul şapte al secolului trecut, un hrisov de la

Matei Basarab. La 1O mai 1641 Dragomir şi Lupu din Gomoeşti erau întăriţi în
dealul Lipiei cu trei pogoane şi jumătate de vie şi cu cinci stânjeni de ocină
cumpărate de la Stângăcea din Lipia pentru suma de 4.200 de aspri. Separat,
Dragomir mai cumpărase de la un Sită şi de la un Lupu . Achiziţiile totale ale
208
lui Dragomir şi ale tatălui său din acest an - şapte pogoane de vie şi 115
stânjeni - denotau în plină epocă marcată de creşterea impozitelor un economic
ce nu poate fi neglijat. Achiziţia de la Cacaleţi nu se făcea întâmplător pentru
că cei de la Gomoeşti mai cumpăraseră aici în 7 august 1569 printr-un
Dragomir care, probabil, era bunicul celui de la 1641 rezultând vechi legături şi
o continuitate, totuşi, greu de găsit. Erau amintiţi Gomoeştii şi la 14 aprilie
203
DIR, B, XVl/3, p. 322, nr. 374.
204
DRH, B, VII, p. 245, nr. 159.
205
DIR, B, XVl/2, p. 322, nr. 374.
206
Ibidem, XVIl/3, pp. 321-322, nr. 287.
207
DRH, B, XXIV, p. 344, nr. 256.
208
Dimitrie Gh. Ionescu, Un pergament slavon din prima jumătate a secolului al XVII-iea, în
„Romanoslavica", XIII, 1966, p. 368.
80 Al. Gaiţă
1643 la o cercetare pentru moşiile episcopale. Dragomir Lupu cumpăra la 6

octombrie 1653 aici 11 stânjeni de la Dan D. Bănosul „Şi această moşie este
den partea Udrească" 209 . Dragomir Bunea cu vărul său Duma Boţoc de aici
vindeau la 22 noiembrie către căpitanul Moise 24 de stânjeni de la Pârscoveni.
Se preciza „Şi această ocină easte den partea Saulei" 210 • Dragomir Lupu din
Gomoeşti vindea la 16 februarie 1657 căpitanului Moise zece stânjeni în
Pârscoveni. Când la 7 mai 1657 se efectua o vânzare la Buzău între martori
apărea şi Vasile Cârlig de aici. Alături de Dragomir Lupu apărea din nou ca
martor V. Cârlig şi în 11 iulie 1657, dar pentru Groşeneasa. Vis-a-vis de
asemenea proprietăţi trebuie amintit că obligaţiile ţăranilor erau reglementate şi
prin cartea de judecată din 18 mai 1696 dată mănăstirii Slobozia211 . În porunca
domnească din 15 iunie 1707, relativă şi la hotărnicia moşiei de aici, se cerea
„Însă să fie toţi moşteanii de faţă să le cetiţi cărţile şi zapisele, să nu li se facă
vreo strâmbătate" 212 • Fata lui Dragomir Lupu din Gomoeşti, Stana, vindea la 20
mai 171 O împreună cu ginerele ei o moşie la Cacaleţi pe Călmăţui către nepotul
Ştefu paharnicul. În 28 mai 171 O obţinea Stana întărire pe moşiile Cacaleţi şi
Bălişoara în urma procesului ce îl avusese cu stolnicul Mihalcea. Nica cupeţul
solicita în primăvara lui 1730 patru boieri hotarnici şi pentru proprietatea ce o
avea aici. La 1 septembrie 1777 se emitea porunca către ispravnici să
hotărnicească moşia ecleziastică. Preotul Preda dădea mărturie asupra hotarelor
în procesul ce îl avea cu mănăstirea Banu în 8 august 1818. În 1835 se
recenzau 55 de gospodării. Gh. Scipion depunea şi el o mărturie, pe lângă alţii,
în procesul cu vei logofătul Ioan Câmpineanu la 3 august 1846. Biserica era
pictată la 1873 de Dim. Teodorescu. Gomoeştii anului 1912 aveau 388
locuitori în 70 imobile.
GONCELU. (BZ) Satul era recenzat la plaiul Slănic în 1840.
GONIŢI DE PE CĂLMĂŢUI. (BZ, BR) Nan din Surdeşti şi Avram
din Crăcani, logofeţi, primeau întărire domnească în 30 aprilie 1617 pe partea
lui Stanciu „toată, oricât se ve alege din câmp şi din pădure şi din apă şi din
vatra satului şi de peste tot hotarul" 213 . Ei cumpăraseră contra a 60 de ferdele
de grâu „A câte 120 aspri, fac 7200 aspri". Se mai menţiona că „Nan logofăt la
Goniţi, jumătate din această mai sus spusă ocină, iar cealălaltă să o ţie Avram
logofăt, să fie împărţită în două". La 15 noiembrie 1688 o Voica, fiica lui Iane
vindea logofătului Tudor partea sa de aici 214 . La rândul său Tudor Drosu
vindea vei căpitanului Mănăilă la 12 noiembrie 1695. Neagoe Stan Bărbulescu
209
DRH, B, XXXVIII, p. 215, nr. 206.
210
Ibidem, XL, p. 284, nr. 290.
211
Anatefter„„ în SMIM, V, p. 445.
212
T. G. Bulat, Istoricul Episcopiei ... , p. 193.
213
DIR. B, XVIl/3, p. 125, nr. I 02.
214
ANIC, fond Episcopia Buzău, LXVl/3.
vindea aceluiaşi Mănăilăîn 7 aprilie 1720, iar a doua zi vindea şi Voicu Junea.
Achiziţiile vor continua şi de fiul lui Mănăilă, Ştefu (Ştefan) care în iunie 1730
cumpăra de la Stoian Voicu, iar în 14 martie 1734 cumpăra şi de la un Ion cu
soţia sa. Totuşi Ştefan Mănăilă va şi vinde. Astfel, cel care cumpăra de la el va
fi vărul său Jane Buzoianu în 12 decembrie 1742. Moşia Goniţi era amintită la
24 septembrie 1744 în diata lui Jane Buzoianu. Vindeau la 27 aprilie 1760 un
Manu şi cumnatul său Iordache către vei stolnicul Scarlat moşia dinspre cu
Vereasca (Surdele, Surdila). Pitarul Nicolae Poenaru era acela care în 23 aprilie
1839 lua în arendă o moşie de aici.
GONŢ A ŢI. (PH) localitatea s-a aflat în plasa Câmpu Târgşor aparţinând
de comuna Blejoi. La 1602 se semnalează o serie de vânzări şi de trecere în
rândul rumânilor 215 • Cel care va profita de situaţia grea a celor de aici va fi
jupânul Mihai care va achiziţiona numai la 8 mai 1604 părţile moşnenilor
Dumitru, Radu Gonţe, Rate - „însă de la ocina de la Mănăstire, toată, de la apa
Dâmbului până în hotarul oraşului la Braniţog oricâtă se va alege"-, de la
Voicu, fiul lui Maieu, de la Neagoe, ginerele lui Damaschin, de la Badiu
etc. 216 . În document se mai amintea că jupânul mai cumpărase şi partea
Goiască „toată, de la Dâmbul până la Merii lui Radu Baico, şi cu livezile, şi cu
poiana, şi cu pădurea, şi cu livada, toate şi peste tot, oricât se va alege" plus
ocina de Dâmbul Pobraniciului „până în hotarul târgului". Ca aldămăşar apare
la 21 decembrie 1618 un Mihăilă de aici la întăririle de care avea parte Neagu
din Negoieşti, fiul lui Mihai din Târgşor217 • Clar menţionaţi apar moşnenii la
22 august 1622 ca vânzători către mănăstirea Târgşor 218 . În acelaşi document
sunt menţionaţi şi moşnenii ce vânduseră către cei din Blejoi. Astfel, fraţii
Neagu şi Gherghe Mihai erau întăriţi pe partea lui Dumitru, a Stanii şi a altora,
părţi cumpărate de tatăl lor pe vremea lui Şerban Cantacuzino. Întărirea era
urmarea unei contestaţii făcute de Stanca, sora lui Dumitru 219 . Martorul pentru
Scăeni Stan Şoşec era amintit la 25 mai 1629. O ocină de 150 de stânjeni
vindea la 4 mai 1640 Mircea Martin către jupânii Neagu şi Antone din
220
Negoieşti având acordul megieşilor . Mai cumpărau cei doi şi de la Anca
Lupu 30 de stânjeni la 8 mai 1640. În 16 decembrie 1640 cumpărau şi de la
Maria, fiica lui Vlad Cârlofie 17 stânjeni „însă a treia parte din partea
Lupului". Moşia Gonţaţi era menţionată la 12 octombrie 1687 când Stanca,
m Paul D. Popescu, Prahova şi ?!oieştii în timpul epopeei lui Mihai Vitea:::ul. Ploieşti, 1997,
pp. 218-219.
216
Pavel Mircea Florea. Documente munteneşti „., pp. 190-191.
217
DIR, B, XVIl/3, p. 281, nr. 248.
218
Ibidem, XVIl/4, p. 184, nr. 193.
CDŢR, III, p. 97, rez. 172.
219
220
DRH, B, XXVII, p. 439, nr. 349.
82 Al. Gaiţă
fiica lui Udrea postelnicul îşi vindea partea către căpitanul Istratie 221 . Peste un
an aceeaşi Stanca împărţea o moşie de aici cu paharnicul Pană din Negoeşti 222 .
Moşnenii Goeşti mai apar pe partea Giurgească, dar sub povara dărilor, se vor
vinde rumâni la sfârşitul secolului.
GONŢEŞTI. (BZ) În trecut localitatea, care s-a mai grafiat şi sub forma
de Conţeşti, a aparţinut de comunele Pleşcoi şi Căneşti. După tradiţie a fost
înfiinţat satul de Gonţea, fiul lui Dragomir Frigecâine. În 35 de imobile se aflau
la 1912 un număr de 91 de bărbaţi şi 83 de femei.
GORĂNEŢUL. (SAAC) În plasa Scăenilor de la Saac la 1831 era
înregistrat satul ca fiind mixt cu 86 de familii.
GORĂNI. (BZ) Satul a mai fost reţinut şi sub forma de Gorani
aparţinând de comunele Odăile, Valea Ştefanului şi Bozioru. În 1912 se
recenzau aici în 12 imobile 29 de bărbaţi şi 32 de femei. În 1921, 12 moşneni
se aflau încă aici.
GORĂŞTI. (RS) Apare satul cu locuitorii lui la 1655-1656 când aceştia
vindeau partea din Gârbovi a unuia dintre ei fugit din cauza birurilor.
GORNET. (SAAC, BZ) Satul de la Sibiciu şi Pătârlagele greu poate fi
surprins în secolele trecute. Preotul Stanciu şi cetaşii Matragoci împreună cu
preotul Grigore de la Jugureanu cu cetaşii săi Dumitreşti solicitau, la 2 iunie
183~, ca hotamici ~e Vlad logofă~ul din Păt~rla~ele şi St_: Măldă~escu pent~
7
moşia lor Breaza--·. Preotul Stoica la 25 mme 1836 impreuna cu cetaşu
solicitau să se judece pentru un vad de cârciumă cu polcovnicul Hristea din
Ţărcuieşti.
GORNET. (SAAC, PH) Încă nu am depistat documentul din 5 iulie
1640 când se menţiona aşezarea din plaiul Cricovului. Satul era înregistrat la
1831 ca sat mixt cu 60 de familii.
GORNET. (SAAC, PH) Satul din plasa Scăienilor de la 1831 avea 107
familii moşia fiind stăpânită de moşneni şi de ceauşii Constantin şi Dumitru.
Cu ceauşul Neagu se judecau moşnenii la 1833 obiectul disputei constituindu-l
moşia . În 12 iunie 1835 se judecau iar moşnenii cu Se. Rădulescu pentru
224
nişte jgheaburi de apă.

GORNET CUIB. (SAAC, PH) În secolele XVIII-XIX sunt prezenţi
moşnenii Gomăţeni şi Purceleşti 225 . La 27 octombrie 1834 vătaful Dimitrie se
judeca cu Stoica ceauşul şi cu cetaşii acestuia pentru o sfoară de moşie luată în
arendă 226 .
221
ANIC, fond Mitropolia Ţării Româneşti„ LXXXl/4.
222
Ibidem, LXXXl/6.
Arh. Naţ. Prahova, fond Judecătoria jud. Saac, dosar 503/1836„ f. l.
223
224
Ibidem, dosar 482/1833, f. I.
C. Hoinărescu, Habitatul ... , p. 127.
225
Arh. Naţ. Prahova, fond Judecătoria jud. Saac, dosar 105011834" f. I.

226
GORNETU. (BZ) Vezi Bozioru

GORUNA. (PH) Satul de la comuna Cocorăştii Mislii din plasele
V~rbilă~, Filipeş.ti s-a ma~-Wafiat şi. sub ~on:ia de Gorâna fiin? reţinut. la 1627
prm ocma unui Avram-- . Menţ10nata ş1 la 1813 localitatea dm plasa
Filipeştilor era recenzată, în 1831, cu 45 de gospodării mixte - clăcăşeşti şi
moşneneşti 228 -, iar în unna catagrafiei de Ia 183 8 rezultau 13 gospodării
moşneneşti. În 4 mai 1851 se începeau lucrările la biserică. În această perioadă
se efectua o hotărnicie cu părţile de la Gornet. În 1855 se evidenţiau aici un
număr de 18 moşneni, iar la 1912, pe când localitatea aparţinea de comuna
Cocorăştii - Misiei, între cei 691 de locuitori se numărau şi 50 de răzeşi • Sub
229
forma de Goruna era recenzat satul în anul 1941 cu 1.182 locuitori în 284 de
case el ţinând, în continuare, de comuna Cocorăştii - Misiei ca şi în prezent.
GORÂNETU. (SAAC, BZ) Vezi Sibiciu
GORÂNI. (BZ) Mai mereu a fost recenzat satul la Valea Ştefanului şi de
aici penuria de date. În urma recensământului de la 1912 rezultau la Goranii de
Odăile 12 moşneni. În trecut a mai aparţinut satul de comuna Odăile, iar astăzi
aparţine de comuna Bozioru.
GORGĂNAŞl. (SAAC, PH) Este amintit satul în 22 ianuarie 1639 cu
rumânii de aici, dar şi la 21 iunie 1640 când Radu armaşul vindea către fratele
său Preda pentru 15 ughi 230 .
GORGĂNELELE. (SAAC, BZ, PH) Vezi Baba Ana de Sus.
GORGĂNEŞTI. (BZ) Se pare că localitatea de la Goideşti se afla în
relaţii economice cu Braşovul în 1554 un Radu ar fi dus acolo 13 boi. Rămâne
ca cercetări directe pe registrul vamal să clarifice situaţia . Localitatea mai
231
apare cu ocazia procesului protopopului Ioan cu moşnenii din Goideşti pentru o

sforicică de moşie. Din raportul vătafului de aprozi rezulta că faţa bisericească
se afla în Mlăjet, plaiul Despre Buzău al judeţului Saac urmând ca citaţia să-i
fie înmânată acolo. Pornit în 1835 procesul va ajunge spre 1840 când, între cei
implicaţi, sunt menţionaţi Ion sin Vlad Gorgan, Chiriac Castravete, Ion Gorgan
cel Mic şi Dumitrache sin Ion. Protopopul C. Ioan îl desemnase încă din 1834-
1835 pe Dimian Bâsceanu de la Brăeşti pentru a-i alege partea de la Goideşti
din moşia Mălăiasca. După 1838 unii moşneni arătau că D. Bâsceanu mersese
la faţa locului dar nu luase în considerare „Sineturile tuturor şi scara
232
neamurilor" .
227
DTRM, V, p. 42.
228
Analele Parlan1entare. „, II, p. 487.
229
D. Ciobotea, Istoria nJoşnenilor ... , p. 193.
230
DRH, B, XXVII, p. 497, nr. 399.
231
R. Manolescu, Socotelile Braşo\'ului „., 4, p. 546.
232
84 Al. Gaiţă
GORNEANU. (PH) În 25 iunie 1785 venea porunca domnească pentru

alegerea moşiei mănăstirii Târgşor de cele ale moşiilor moşnenilor din Vai-de-
Ei şi Valea lui Dobrotă. În inima documentului se va menţiona şi conflictul mai
vechi existent între moşnenii Dobroteni şi moşnenii Gorăneni (Gorneni).
Referitor la hotarul de miazăzi al Dobrotenilor se menţiona că „s-au urmat pe
un drum vechi ce merge pe semne, pă lângă care drum făcând moşnenii
Gorăneni vii, pivniţe cu curţile lor, au fost mutat drumu cel vechi de pe vale în
moşia Dobroteni" 233 . Cu biv ceauşul Radu vor avea o serie de înfruntări
moşnenii acuzându-l de mutarea drumului „Şi a doua zi de dimineaţă, faţă fiind
toţi moşnenii, au primit Radu carte de blestem, mărturisind adevărul că însăşi
el au dat gardu pe la acel copaciu înherat şi au mutat drumu pe de la vale".
Veneau şi corectări de hotar şi restabiliri de semne din partea unui Constantin
şi a preotului Radu.
GORNET. (BZ) Un toponim - Fruntea Cornetului - era menţionat în 6
noiembrie 1581, iar altul - Vârful Cornetului - la 4 iunie 1582. În deceniul trei
al secolului trecut grupuri de seminarişti buzoieni, ghidaţi de profesori
împătimiţi, întreprindeau excursii de studii în vacanţele de vară în munţii
Buzăului cu rezultate concretizate în articolele publicate de modesta, din punct
de vedere grafic, dar preţioasa, prin debutul unor condeie şi semnalarea unor
urme ale trecutului, revista Muguri. O copie a unui act de vânzare - cumpărare
din 19 aprilie 1779 aducea figurile lui C. Caraman, Radu Dreptu, Milea
Trestioreanu şi ale altora din Scăeni când ei recunoşteau că au vândut lui Vrahi
din Gornetu „toate părţile noastre din moşia numiţilor din Scăeni de preste tot
hotarul din apă din pădure din livezi din fâneţe şi din locu arător" pentru „Bani
gata taleri 81 şi parale 4, peste tot face 48 stânjenul este taleri 1, lei 80, parale
8" . Pomelnicul bisericii de aici, scris de la 1796 de dascălul Nai, aducea
234
familiile Baroian, Gaiţă, Vioiu, Corbea, Sileanu, Posoiu, etc. 235 . În 1912, la
recensământ, se găseau aici 15 moşneni între cei 62 de locuitori. Este
momentul în care Buzăul avea două oraşe, 97 de comune, 490 de sate şi 79 de
cătune fiind judeţul cu cele mai multe aşezări . În 1835 era reţinut satul cu
236
până la 20 de gospodării. Dintr-o ambiţie de înţeles la 1O aprilie 1926 cătunul

ridica un monument, pe un proiect de Aurel Bunescu, dedicat celor căzuţi la
datorie pentru întregirea de neam. Gornetu de Bozioru avea la 1941 numai 35
de locuitori în 11 case.
233
George Patra, Nicolae Simache, Istoricul oraşelor Ploieşti ... , p. 461.
Arh. Naţ. Buzău, colecţia Documente, XII/I.
234
2J5
N. A. Constantinescu, Acte şi monumente ... , pp. 35-36.
~Jo Prahova avea şapte oraşe, 134 de comune, 391 de sate şi 16 cătune, iar Râmnicu Sărat un
oraş, 73 de comune, 219 sate şi 12 cătune; cf. Dinică Ciobotea, Structuri administrative în
istoria românilor, Ed. Sitech, Craiova, 2011, pp. 92-93.
GORNET. (SAAC, BZ) Gometul din Sibiciu de Sus ajungea spre noi
la Pătârlagele. Înainte de 1646 se ridica schitul de aiciD 7 . C. Popescu cumpăra
în 23 aprilie 1851 de la Nedelcu Grăgulin partea acestuia din hotarele Sibiciu şi
Bâsca Rozilei 238 . La raportarea din 1921 se venea cu cifra de 70 de răzeşi între
319 locuitori probabil după datele recensământului de la 1912. Media de sat
acum era de 642 de locuitori. Satul de la Sibiciu în 1930, ajungea la 305
locuitori în 79 de case la 1941.
GORNET. (SAAC, PH) Localitatea din plasele Podgoria, Podgoria
Cricov va ajunge la Gomet Cuib. Legenda spune că aşezarea s-a datorat celor
patru locuitori fugiţi din calea turcilor. Fătu roşu era martor în 5 iulie 1640 la
achiziţia lui Dumitru roşu din Urlaţi 239 . Catagrafia de 1838 înregistra aici 79
de familii de moşneni - zece fiind boieri de neam - din cele 132 ale aşezării
Saaculuii 240 . În 1921 se înregistrau 373 de răzeşi la l.533 locuitori.
GORNET. (SAAC, PH) Plata părpărului pentru Căldăruşani era
menţionată în 6 ianuarie 1826 când localitatea era grafiată Gorunetu . În 5
241
noiembrie 1831 pentru o vie se judeca preotul Costache cu locuitorii. Din 67 de

gospodării din 1838 un număr de 38 erau moşneneşti în satul din plasa Tohani.
La 1864 devine comună, iar din 1892 ia denumirea de Gomet - Cricov având
în componenţă satele Gometu-Cricov, Coşerele, Dobrota, Priseaca, Ţărcăleşti
şi Valea Seacă.
GORNET-CRICOV. (SAAC, PH) Satul Priseceni (Priseaca de astăzi)
era pomenit la 19 iunie 1777 când logofătul Stan Urlăţeanu şi Bârcă căpitanul
erau desemnaţi să hotărnicească moşiile Vai de Ei şi Valea lui Dobrotă 242 . La
1831 se recenzau 54 de gospodării ale moşnenilor243 . Spre a se deosebi de locul
de roire viitoarea comună se va numi, de pe la sfârşitul secolului al XIX-iea,
Gometul-Cricov, dar până atunci aşezarea era recenzată la 1855 cu 57 de
moşneni dintre care un patentar şi 14 mazili. O situaţie mai limpede rezulta la
1899 când se aminteau trei moşneni pe 200 ha. Comuna având acum în
compunere cătunele Coşerele, Gomet, Ţărcuieşti şi Valea Boului. În 1921 se
recenzau 138 de răzeşi la 678 locuitori. La recensământul din 1930 se aflau aici
667 locuitori, iar în 1941, 712 în 112 case. Din punct de vedere administrativ
localitatea va face parte din plasa Urlaţi şi apoi din raioanele Cricov şi Urlaţi.
m Atlasul istoric al mănăstirilor .„, p. 86.

238
Arh. Naţ. Buzău, colecţia Documente, LVI/116.
239
DRH, B, XXVII, p. 510, nr. 413.
240
I. Dedu, Aşe.:ări ... , p. 93.
241
Anca Elena Pororo, op. cit., p. 207, nr. 262.
242
G. Potra, N. Simache, Contribuţii la istoricul„ ., pp. 444-445.
243
Analele Parlamentare ... , II, p. 483.
86 Al. Gaiţă
GORNET-CUIB. (SAAC, PH) Dicţionarele sfârşitului de secol XIX

aduc două date de „înfiinţare" - 1587 şi 1687 -244 , iar documentele ulterioare se
leagă mai mult de un sat aparţinător - Cuibu. În umrn catagrafiei de la 1838
rezultau aici 539 de locuitori în 132 gospodării dintre care 79 erau moşneneşti.
Aşezarea din plasa Podgorii avea la 1855 un număr de 92 de moşneni
proprietari dintre care nouă erau mazili, şapte boieri de neam 245 , opt fii de
neam şi trei asidoţi. Pe la 1890 se compunea localitatea din cătunele
Bogdăneşti, Cuib, Gometu şi Nucetu. Suprafaţa de 250 ha. era stăpânită la
1899 de 150 moşneni răzeşi. În comuna Gometu Cuib din plasa Podgoria de la
1912 stăpâneau 312 răzeşi. În 1931 se compunea comuna din satele
Bogdăneşti, Cuib şi Gomet. În 1941 populaţia localităţii se ridica la cifra de
1.916 săteni. Se specifica că „După război, după ce face parte din raionul
Teleajen, din motive «proletcultiste», denumirea comunei pierde
determinativul „Cuib" (care o deosebea de Gornet Cricov), false supoziţii
fonetico-politice, sugerând evocarea „cuibului" legionar, iar reşedinţa se mută
în satul Gornet. Pe aceleaşi criterii «Ştiinţifice» în perioada «sistematizării»
ceauşiste, satul Cuib, dar şi Bogdăneşti şi Nucet erau propuse pentru
dezafectare" . În 14 octombrie se organiza aici un bâlci ce atrăgea nu numai
246
pe locuitori, dar şi pe cei din împrejurimi.

GORNETU DE CRICOV. (PH) Vezi Gornet Cricov
GRABICINA. (BZ) Asupra denumirii localităţii de la Scorţoasa şi apoi
de la Beceni s-a venit cu grabu slavon ce ar fi însemnat carpen, dar şi cu
comicul „grăbiţi cina". Radu Vodă în 20 iulie 1541 întărea unui Pătru, dar şi
altora părţi de moşie la Grabicina, Trestia şi Şchei 247 . Era pomenită Grabicina
şi în vara lui 1542-1543 când un Bratul cu fiii săi obţineau întărire domnească
în „partea Manii loc de casă şi cu casă şi cu garduri ( ... ) 2 locuri şi loc de
stupină şi de fătăciune şi de vie şi de ogoară şi cănăpişte". Se venea şi cu
fixarea în teritoriu „Şi iar să le fie lor din malul Posadei, pă apă în jos până în
malul Şoimului, pă deal până până în obârşia lui Bodin şi pe dealul Măgurei
până în vârful Umbrărelului". Mai era întărit Bratu în partea unui Ion cu două
locuri ,.Din obârşia Pietricelii până în curmătura şi în lat 40 stănjeni"248 . Se
efectua aici o hotărnicie la 20 iunie 1552249 . Un martor, Oprea, pentru Cega de
la Pârscov era pomenit în perioada 1557-1559 250 . Un document dinspre 29
martie 1595 arăta că „Au cumpărat Dobrotă moşie în Grabicina din partea
Paulina Brătescu, I. Moruzi, C. Alecssandrescu, op. cit., pp. 158-159.

244
24
~ În 1838 erau menţionaţi zece.
2 6
-1 M. ApostoL op. cit .. p. 225.
247 .
Ion-Radu M1rcea, Catalog ... , p. 79, nr. 509.
~-18
DIR. B. XVl/2, p. 292. nr. 296.
ANIC. fond Mănăstirea Poiana Mărului. IIl/2; IIl/3.
249
250
DRH, B, V, pp. 30-31, nr. 26.
Manei a şasea parte( ... ), drept 600 aspri" 251 • Ca martori apar într-un document
din 1 august 1615 un Stanciu şi Radu Lopătaru pentru o ocină de la Micşani 252 .
Hotarul Grabicinesc este menţionat în 14 decembrie 1623 253 . Amintiţi sunt
moşnenii cu ocina lor din Deduleştii Buzăului de azi în 15 ianuarie 1634254 . Ei
contestaseră drepturile lui Iane care intrase în posesia părţii Ancăi, fiica lui
Paraschiva. După cei 12 moşneni care vor cerceta cauza se scria „Şi au rămas
Cârstian şi cu toţi fraţii lui den Grabicina de lege şi de judecată". Ca scriitor de
acte apare la 12 iunie 1659 preotul Ion de aici. Se reţinea o danie la 21
noiembrie 1765, danie destinată schitului Poiana Mărului 255 . Între documentele
aflate în arhiva mănăstirii Poiana Mărului referitoare la proprietăţile lăcaşului
de aici se pot aminti cele din 1770, 31 martie 1775, 20 iulie 1776, 5 iunie 1779,
25 iunie 1783, 9 şi 11 iunie 1787 sau 7 septembrie 1792. Un ordin pentru o
hotărnicie se emitea în 31 octombrie 1792, iar în ianuarie, anul următor, se luau
mărturii şi se ajungea, aproape normal, la un proces, pentru această hotărnicie,
în 31 august 1793 256 . Recunoaşterea documentului se va produce în 18
noiembrie acelaşi an. Vor urma hotărniciile din mai şi din decembrie 1794257 .
Anul se remarcase ca fiind unul de lipsuri deosebite de aici şi scrisoarea lui
Alexandru Moruzi Vodă din 13 septembrie 1794 prin care sublinia Porţii
situaţia „este imposibil să se procure atât grâul, cât şi meiul din mumbaiaua
pentru mirie" 258 . Biserica de lemn se ridicase la 1792-1793. Nesupunerea
locuitorilor faţă de dările impuse era raportată în 12 martie 1805 situaţia
repetându-se la 6 martie 1824. Nu trebuie uitată plângerea lui Nicolae Vâerzu
din 22 august 1805 pentru împresurarea suferită în moşia Grabicina în Valea
lui Dragomir din partea moşnenilor. De aici cartea de blestem din 25 august, a
episcopului Constandie, pentru aflarea hotarelor259 . În mai 1828 dascălul
Neagu era menţionat ca prezent la Măneşti.
În urma recensământului de la 1838 rezultau 681 de locuitori în 14 7 de
case. Planul satului din deceniul al treilea al sec. XIX ajungea în arhiva de la
Poiana Mărului. Un proces minor, o datorie de 127 de lei, se dorea să se
deschidă la 17 ianuarie 1835 în cauză aflându-se Ioan Mocanu şi Stoica
Corcoaţă. Până acum este printre puţinele menţiuni făcute asupra acestui sat
care în vechime a avut proprietăţi moşneneşti, localitatea fiind cunoscută, din
251
Jbidem,XI,pp.150-151,nr.113.
252
DIR. B, XVIl/2, p. 422, nr. 363.
253
Ibidem, XVll/4, p. 361, nr. 371.
254
DRH, B, XXIV, p. 256, nr. 191.
255
ANIC, fond Mănăstirea Poiana Mărului, III/4.
256
Ibidem, III/7.
257
Ibidem, III/I 9; III/21.
258
V. Veliman, Relaţii româno-otomane „ „ p. 628, nr. 215. Miria era vistieria otomană.
259
BAR, Doc. ist„ CDLXXVII/9.
88 Al. Gaiţă
epoca modernă spre noi, mai mult ca un sat de clăcaşi ce a dat figura de la 1848
din comisia proprietăţii - Costache Moglan . Luptătorul pentru cauza
260
ţărănimii buzoiene se va găsi pe baricadele politice şi cu ocazia dezbaterilor din

divanurile Ad-hoc de la l 85i~ 61 . Clăcaşii împroprietăriţi la 1864 se vor opune
noilor reamplasări rezultate fiind nemulţumiţi de calitatea terenurilor primite.
Nu vor fi singurii represaţi, autorităţile aduc arnrnta şi în sate din judeţele
Dâmboviţa, Prahova, Vlaşca etc. Inginerul hotarnic va refuza în primăvara lui
1865 să meargă pe delimitările făcute de comisia locală alegând, probabil la
cererea arendaşului, terenurile neproductive. Situaţia a fost întărită şi de un alt
arbitru astfel că cei de aici, aflaţi sub influenţa lui Costache Moglan, vor face
apel la Consiliul de Stat care nu le răspunde. De aici revolta, arăturile moşiei,
luarea cu forţa a porumbului de la arendaş şi acţiunea prefectului şi a organelor
de ordine soldată cu arestarea lui Moglan şi a altor ţărani . Mai mulţi
262
locuitori, foşti gardieni de păduri, erau acţionaţi în instanţă spre 1876 pentru
daune în pădurile Coca Schei şi Grabicina .
263
GRABICINA DE JOS. (BZ) Figura pe harta lui Bauer satul înregistrat

ulterior, la 1831, ca sat mixt. Pe harta din 1835 apare localitatea cu 46 de
gospodării. Repararea bisericii se producea în 1857 ea fiind ridicată, confonn
tradiţiei, la 1787264 • În 1912 existau aici 172 imobile cu 369 de bărbaţi şi 360
femei.
GRABICINA DE SUS. (BZ) A mai avut şi denumirile de Umbrăleu,
Umbrărelu localitatea din cadrul comunei Pleşcoi. Ca sat mixt figura la 1831,
iar în 1835 avea 55 de gospodării cu subdiviziunea Umbrărelu. În 114 imobile
se aflau la 1912, 251 de bărbaţi şi 262 femei. Conform informaţiilor din cadrul
Recensământului Populaţiei şi Locuinţelor din anul 2011 localitatea avea un
locuitor la data efectuării operaţiunii. Locuitorii s-au mutat treptat în satul
vecin, Golu Grabicina, datorită alunecărilor de teren.
Vezi şi Alexandru Gaiţă, 1848 - Oameni. fapte şi idei la Bu::.ău şi Rm. Sărat, în „Acta
2011
Musei Porolissensis", XXII, 1998, pp. 203 - 213; Idem, Istorii cen::.urate, istorii ignorate.
1848. Oameni . .fapte şi întâmplări la Râmnic şi Bu::.ău, în „Opinia" (Buzău),Vlll, iunie-
iulie 1998.
Istoricul de marcă care a fost pr. Sandu Tudor de la Mînzăleşti se va ocupa de acest
261
personaj de excepţie, după o îndelungată pauză datorată recluziunilor repetate din partea
regimurilor carlist, antonescian şi comunist; cf. Sandu Tudor, Costache Moglan - Un dasăl
necunoscut, în „Vlăstarul", XV, nr. 1-2, 1938, pp. 40-42; Idem, Din.fi-ământările {ărănimii
hu::.oiene în vremea Divanului ad-hoc (1857), în SAi, X, 196 7, pp. 195-20 I.
N. Adăniloaie, D. Berindei, R~for1na Agrară ... , p. 317.
262
Arh. Na\. Buzău, fond Tribunal jud. Buzău, dosar 8411876, f. I.

263
26...i
Idem, ,..iond Episcopia Buzău, dosar 13/1889, f. 232. Este momentul în care la Buzău se
menţiona un focar de ciumă.
MOSNENII AND THEIR TRIALS (VI)
Abstract
The subject of this study: dedicated to the „mosneni" and to their

judiciary problems judged in former Prahova, Saac, Buzău and Râmnicu Sărat,
is represented by more than 20 communities placed in the Subcarpathian
mountains. We know now that we have original documents only for some of
these communities. The historians who are not very familiarly with this social
category, can be surprised by the intensity of the pressure made for justice
conceming the preservation of their ancient rights. The trials of this social
groups so long in its duration in time so it can disorientate the readers. This
judiciaries events from the longing in the past could be a rich source of
informations related to social phenomena and the microtoponimy that have
difficulties in their meaning but could be relevant for the history of these
places.
Now, we can see that this ancient Romanian institution tries to come to
life again.
FARMACIE SI CARTOGRAFIE.
O ISTORIE ÎN IMAGINI A FARMACIILOR DIN MUNTENIA
pr. prof. dr. Paul Iulius NEGOIŢĂ
Tristeţea unui oraş

Unul dintre ziarele locale' publică cu ritm1c1tate rubrica de istorie
intitulată: „Buzăul de azi, Buzăul de ieri". În fiecare săptămână, articolul
debutează cu următorul text: „Devenit oraşul farmaciilor, al second hand-urilor
şi al caselor de pariuri", Buzăul rămâne, în arhivele şi în amintirea celor mai în
vârstă, locul vechilor comercianţi din strada Târgului, al caselor cu arhitectură
deosebită şi al oamenilor care au excelat în diferite domenii.
Antiteza dintre trecutul şi prezentul Buzăului este vizibilă. Buzăul
începutului de veac XIX aproape a dispărut. Urme scăpate de sub buldozere se
mai văd ici şi colo. Au dispărut vestigii materiale, şi, din păcate, oraşul a
încăput pe mâna unui tip de administraţie catastrofală sub aspect moral şi
edilitar. Ne-am făcut de poveste!
Într-un roman recent, în care locul de desfăşurare a evenimentelor este
oraşul nostru, romancierul Claudiu Soare ne introduce în paginile cărţii astfel:
„La Buzău cireşii nu înfloreau de silă ... " 2 .
Sumbra descriere este anterioară evenimentelor din anul 1989, dar
tipologiile celor care conduc destinul acestei comunităţi supravieţuiesc şi
astăzi. Faptele şi actele vorbesc în locul tăcerilor vinovate. Rezultatul?!
Mutilarea arhitecturală, morală şi socială în formă continuată transformă zi de
zi Buzăul într-un oraş al „reperelor mici", precum Second hand-urile şi casele
de pariuri, precum şi al farmaciilor uşă-n uşă.
Dacă primele două spun ceva despre sărăcia acestui târg, numărul mare
de farmacii este un indiciu referitor la impactul pe care l-a avut politica
Este vorba de o rubrică săptămânală care apare în cotidianul buzoian Opinia.

Claudiu Soare, Tratament împotriva revoltei. Ed. Humanitas, Bucureşti, 2014.
92 P. I. Negoiţă
iraţională a administraţiei locale, care a determinat oraşul , prin lipsa politicilor

economice, să îmbătrânească forţat.
Chiar şi aşa, numărul farmaciilor este peste necesităţile etice sau legale
impuse de principiul demografic. Corupţia naţională dar şi locală, acordul
vinovat al conducerii Colegiului Fannaciştilor Buzău în perioada 2000 - 201 O
şi lipsa de viziune economică şi transparenţă decizională a celei mai slabe
administraţii din istoria urbei au dus în derizoriu una dintre cele mai importante
activităţi din viaţa oricărei localităţi - Farmacia. Interesele oculte şi
interpretarea cu nuanţe particulare a legii a dus la supra încărcare a comunităţii
cu un serviciu devenit pur comercial, care nu ajută ci apasă pe sănătatea şi
bugetul oamenilor, deoarece pacientul devine pe zi ce trece un mijloc economic
de supravieţuire a lanţului comercial, interesat direct să colecteze banii aici,
pentru a-i transfera apoi la finna-mamă, undeva, în afara bugetului local.
Dar nu mereu a fost astfel. Fannacia veacurilor trecute era o „prezenţă
vindecătoare'', şi un reper cultural şi profesional. Fam1acia se distingea prin
arta vindecării profesate cu devotament de un farmacist şi prin arhitectura
spaţiilor în care funcţiona. În veacurile trecute sediul în care funcţiona farmacia
dădea valoare culturală prezenţei instituţiei în centrul vechilor oraşe.
Pornind de la ultima afirmaţie , ne-am propus să readucem atmosfera
urbană a vremurilor ce s-au scurs, utilizând material cartografic. Cum Farmacia
secolelor XVII-XX nu era o activitate cu „tendinţe inflaţioniste" şi sub aspect
numeric, am selectat material iconografic pe care l-am organizat geografic,
având ca element de reper „graniţele" regiunii istorice Muntenia.
Farmacia - succinte repere istorice
Primii întreprinzători care au deschis spiţerii în Ţara Românească au
fost din afara principatului, cei mai mulţi veniţi din Transilvania. Din anul
1797 era instituită de domnitor obligativitatea spiţerilor de a se confonna
farmacopeii austriece din 1780.
------l, · 11 •\ l \~t \ J. n1•01~
,oi.\ >(.!~, • t<"-t U1
l\4\l"'T „
"PHARMACOPEA AUSTRIACO PROVINCIALE" din I 780,

aflată la Muzeul Farmaciei din Sibiu
Fam1acie şi cartografie ... 93
În perioada cuprinsă între 1800 şi intrarea în vigoare a Regulamentului

Organic, mai multe acte domneşti pennit înfiinţarea de fannacii la Bucureşti ,
Iaş i , Piatra-Neamţ, Fălticeni , Bârlad, Dorohoi .
Ulterior, prin Regulamentul Organic intrat în vigoare în anul 1831 în
Ţara Românească (urmat şi de Moldova în 1832), s-a creat cadrul general de
reglementare a regimului acestor unităţi sanitare.
Actul constituţional cuprindea un capitol special dedicat farmaciilor, care
unnau să funcţioneze sub controlul a două comitete ale sănătăţii, unul aflat la
Iaşi şi altul la Bucureşti (alcătuite din ministrul de interne, ministrul de război,
inspectorul carantinelor şi medicul şef).
Nimeni nu putea conduce o farmacie dacă nu avea diplomă de farmacist,
fannacopeea admisă fiind cea austriacă . Dreptul de a deschide o farmacie se
dădea numai în temeiul unui act domnesc. Fiecare fannacie avea obligaţia de a
da gratis medicamente bolnavilor săraci în valoare de 1OOO de lei, aceasta fiind
scutită de alte dări către stat. Abaterile de la Regulamentul Organic cu privire
la funcţionarea farmaciilor se amendau de la 100 la 1OOO piaştri. Condiţiile
existente în Principatele Române, precum ş i precizările cuprinse în
Regulamentul Organic, au impuls'ionat înfiinţarea unui număr mare de
farmacii .
„·---
IPITI \ \~[E\Tl'_ \ I rrr.tr [\T~1

Ul'l'\\IK
DPl\Qlll lTli..~I llUllllll t
I. •.•
"'
I
....
Regulamentele Organice din Ţara Româneas că ş i Moldova
Majoritatea medicamentelor comercializate în vechile spiţerii , denumite

apoi farmacii , erau aduse la început din Sibiu şi Braşov , ulterior din Capitală
(aici primii spiţeri au fost menţionaţi în secolul al XVII-lea).
În 1830 era cunoscută în Bucureşti spiţeria lui Carol Schulerus (Carol
Şuleru) , care este pomenită ulterior ş i în 1832 la Hanul Şerban-Vodă.
În anul 1832 se deschide la Brăila spiţeria denumită „La Pajura Română"
/„Aquila română", de către Constantin Hepites, medicul Carantinei (a fost
mulţi ani primar al Brăilei , dar şi profesor la Şcoala Naţională de Medicină şi
Farmacie, creată de Carol Davila, calitate în care a redactat prima farmacopee
94 P. I. Negoiţă
românească, primul reţetar famrnceutic, unul dintre primele din Europa).

Dotată cu un laborator, a ajuns cea mai cunoscută unitate farmaceutică din
toată Muntenia (unnătoarele unităţi înfiinţate la Brăila au fost „Farmacia
Berechet", construită în 1858, apoi Famrncia „Union" în 1864 - în 1875 devine
„Fannacia Curţii Regale" - şi Farmacia „Faltis", intrată în funcţiune în 1897 şi
funcţionând şi în prezent).
Prima fannacie din Brăila a funcţionat în perimetrul Cazinoului (devenit
„Marele Hotel Francez"), la parterul destinat prăvăliilor.
Brăila. Marele Hotel Francez, la parterul căruia a funcţionat prima farmacie
În 1833 se deschidea prima spiţerie din Râmnicu-Vâlcea - „Salvator"

(au urmat altele în 1834 şi 1853). În anul 1836 este semnalată existenţa mai
multor spiţerii la Piteşti. Legislaţia cu privire la farmacii s-a completat în 1868
cu Decretul nr. 1300 dat de Domnitorul Carol I, prin care se acordau
Fannacie şi cartografie ... 95
concesiuni pentru deschiderea de fannacii în oraşele şi târgurile care solicitau

acest lucru, cu obligaţia ca în localitatea respectivă să activeze cel puţin un
medic. Concesionarea se făcea pe bază de concurs publicat în Monitorul
Oficial, numai fannaciştilor români, iar când aceştia lipseau, ş i fam1aciştilor
străini şi nu erau transmisibile prin vânzare, încheiere sau moştenire.
Farmacia şi cartografia
Trebuie, însă, reţinut faptul că multitudinea de imagini vine să confirme
prezenţa fannaciei în peisajul urban, alături de unele din cele mai de seamă
construcţii. De asemenea, imaginile redate refac parţial peisajul de altădată al
oraşelor, străzilor, pieţelor, locurilor aglomerate şi vadurilor în care acestea au
funcţionat.
Din imensul material iconografic consultat, au fost identificate şi
selectate ilustratele care au legătură certă cu tema abordată. Referirea se face
atât la farmacii , cât şi la drogherii. Deşi fiecare piesă cartografică merită o
descriere, am apelat la scurte texte doar în cazul fannaciilor celebre ale
timpului. Vechimea pieselor cartofile reţinute se întinde pe o perioadă cuprinsă
între apariţia cărţii poştale ilustrate în circuitul poştal - la sfârşitul secolului al
XIX-iea, şi continuă cu prima jumătate a secolului al XX-lea, până în anul
1940, intervalul prezentând cel mai mare interes pentru colecţionari.
Cea mai veche ilustrată pe care apare clar o imagine a unei farmacii, este
o litografie cu inundaţiile de la Tulcea din anul 1897. Desenul redă clădirea
înconjurată de ape, pe frontispiciul căreia este înscris de două ori cuvântul
„F ARMACIA" .
Prima carte poştală ilustratăcu Tulcea, cu Farmacia cuprinsă de ape (dreapta) în

timpul marilor inundaţii din anul 1897
96 P. l. Negoiţă
Există însă şiimagini mai vechi, aşa cum este fotografia realizată la 1875
de Carol Popp de Szathmary cu Piaţa Teatrului din Bucureşti , unde o veche
fannacie apare pe aliniamentul clădirii Hotelului Hugues.
Bucureşti. „PHARMACIE ", aproape de Hotelul Hugues (Piaţa Teatrului)
Parcurgând colecţia de imagini am constatat că unele obiective apar

într-un număr impresionant de ilustrate, cum ar fi spre exemplu Farmacia Ţinc
din Galaţi , sau Drogheria I Farmacia Sf Gheorghe din Bucureşti. Din motive
de spaţiu editorial am păstrat doar una dintre aceste imagini.
O istorie în imagini a farmaciilor din Muntenia
1.1 . Vechi fannacii din Bucureşti.

Cele mai vechi ilustrate din Bucureşti care confirmă prezenţa farmaciilor
şi drogheriilor, sunt din preajma anului 1900.
„Bucuresci". Farmacia de lângă Palatul Poştelor, la 1900 (Calea Victoriei)
u
Bucureşti. Aceeaşi locaţie ca precedenta, cu titulatura de „Drogherie"
98 P. I. Negoiţă
Bucureş ti. Farmacia din Piaţa Palatului
Bucureş ti. Farmacia ,,I. Mătăsaru " de pe Calea Victoriei
Farmacie şi cartografie ... 99
Bucureşti. Farmacia, Drogheria şi PaJjumeria Teatrului, de pe

Calea Victoriei, cu un panou publicitar ce domină faţada clădirii
Bucureşti. Idem, Farmacia de pe Calea Victoriei
100 P. I. Negoiţă
Bucureşti. Drogheria de pe Bulevardu! Elisabeta Doamna
Bucureşti. „Drogheria Venus" din Piaţa Teatrului
Bucureşti. Două imagini cu Farmacia de pe Calea Victoriei
102 P. I. Negoiţă
Bucureşti. Farmacia de lângă Restaurantul Capşa (Calea Victoriei)
Bucureşti. Drogherie pe Calea Victoriei
Bucureşti. Farmacia din zona Străzii Regale
Bucureşti. Farmacia „Belmont"
104 P. I. Negoiţă
Bucureşti. „Drogheria Sf Gheorghe" (Piaţa Sf Gheorghe,

fostă a Romei), una din cele mai mediatizate imagini
Bucureşti. Idem, Drogheria Sf Gheorghe
Bucureşti. Drogheria Sf Gheorghe, ca şi precedenta, dar la o dată diferită
~„ I.
Bucureşti. Drogheria Sf Gheorghe, cu mulţimea de reclame pe faţadă
106 P. I. Negoiţă
Bucureşti. Drogheria Sf Gheorghe, cu mulţimea de reclame pe faţadă
Bucureşti. Drogheria de pe Strada Griviţei, cu reclamă dominantă pe acoperiş
Bucureşti. Idem, Drogheria de pe Strada Griviţei,

dintr-o altă perspectivă şi la o altă dată
Bucureşti. Drogherie pe Uliţa Mare din Mahalaua Târgului
108 P. I. Negoiţă
Bucureşti. Drogheria „ D. G. Diamandi "
1.2. Brăila .
Farmacia Regală Berechet a fost „farmacie cu hrisov domnesc",
construită în anul 1858 de arhitectul italian Zambetti pentru farmacistul grec
Sofocle Rasty Petzalis, cu titulatura de „Farmacia Esculap". În 1883 este
trecută ginerelui, prof. Mina Minovici, care în 1921 o vinde colonelului -
farmacist C. Ionescu-Berechet (editor al revistei „Farmacia română",
preşedintele Colegiului farmaciştilor brăileni, senator). Farmacia funcţiona la
parterul clădirii , la etaj fiind locuinţa farmacistului. În prezent clădirea ţine de
Teatrul „Maria Filotti".
Brăila. Farmacia Berechet (actuala intrare a artiştilor Teatrului Maria Filotti)
Brăila. Farmacia de pe Calea Regală (medalioane Asclepios şi Hygea)
Farmacia ,,Faltis" a fost întemeiatăde Ion Faltis, care profesase anterior

la Slatina şi Râmnicu-Sărat, fiind deschisă în anul 1897. A trecut prin mai
multe schimbări, dar funcţionează şi astăzi.
Brăila - Strada Galaţi. „ Farmacia F altis " se află în clădirea cu turn

de pe partea stângă pornind din centrul oraşului
11 o P. I. Negoiţă
1.3. Ploieşti.
Ploieştiul vechi. Farmacia de la Palatul Băilor Municipale
--=- -
Ploieşti PrimDria (Centru)
Ploieşti. Drogheria din centrul oraşului, lângă Primărie
Plceşil.
Ploieşti. Drogherie în Piaţa Centrală (Unirii)
Ploieşti. Farmacia de pe Strada Mihail Kogălniceanu
112 P. I. Negoiţă
Ploieşti. Idem, Farmacie p e Strada Mihail Kogălniceanu,

dintr-o perspectivă mai îndepărtată
Ploieş ti - O altă.farmacie la începutul secolului al XX-iea
1.4. Câmpina.
Câmpina. Drogherie pe Strada Carol (perioada interbelică)
1.5. Giurgiu .
Giurgiu. Farmacia „M Paraschivescu"
114 P. I. Negoiţă
Giurgiu. „Farmacia Crucea Albă " de pe Strada Olari
1.6. Alexandria.
Alexandria. „Drogheria Medicinală " de pe Strada Carol
1.7. Buzău .
Buzău. „Farmacia Românească"
1.8. Râmnicu-Sărat.
Râmnicu-Sărat. Farmacia „ Flora " de pe Strada Victoriei
116 P. I. Negoiţă
Consideraţii finale
Farmacia a reprezentat un reper important în peisajul urban al secolelor
trecute. Naţionalizarea farmaciilor a dus la dispariţia celor mai multe farmacii
istorice. Cu ajutorul pieselor de cartofilie se poate restabili istoria acestei
institutii
'
deosebit de valoroasă în viata
'
comunitătilor. Procesul de nationalizare
' '
a farmaciilor a laicizat un domeniu care avea mistica şi arta sa. Distrugerea
continuităţii din istoria farmaciei şi pierderea farmecului de altă dată este
evidentă. În acest context, recuperarea imaginilor din trecut devine o obligaţie
şi un act de responsabilitate istorică.
PHARMACY AND MAPPING - A HISTORY

IN IMAGES OF PHARMACIES IN W ALLACHIA
Abstract
The pharmacy was an important benchmark in the city landscape of

centuries past. The nationalization of pharmacies led to the disappearance of most
historical pharmacies. By means of maps, one can redefine the history of this
institution of particular value in the lives of communities. The pharmacy
nationalization process has revealed the secrets of a profession that held its own
mysticism and craftsmanship. The destruction of the continuous history of the
pharmacy and the loss of former days' charm are obvious. In this context,
recovering images from the past becomes an obligation and an act of historical
responsibility.
ŞAPTE MONUMENTE ŞI PLĂCI COMEMORATIVE
DIN RÂMNICU SĂRAT
Marius NECULAE
Acum doi am, m vara lui 2013, nu au fost incluse, din diferite
considerente (nu ştiam că mai există, nu am avut acordul să fotografiem, nu le
cunoşteam existenţa), unele monumente şi plăci comemorative, în lucrarea
dedicată operelor de for public, monumentelor şi plăcilor comemorative din
Râmnicu Sărat 1 • Între timp, au mai apărut şi altele. Prin urmare, articolul de
faţă îşi propune să prezinte trei monumente şi patru plăci comemorative din
Râmnicu Sărat, cu date despre localizare, materialul folosit, motivele dezvelirii
şi un istoric al evenimentelor comemorate.
Troiţa martirilor Revoluţiei din decembrie 1989
Locaţie actuală: în spatele bisericii cu hramul Sfântul Gheorghe de pe
Bulevardul Eroilor din Râmnicu Sărat
Locaţie iniţială: Parcul central, unde se află azi Monumentul Eroilor
Râmniceni căzuţi în Revoluţia din Decembrie 1989
Material: lemn de stejar
A fost ridicată în deceniul I O al secolului XX, în semn de cinstire şi
aducere aminte a eroilor-martiri din Râmnicu Sărat, căzuţi în Revoluţie 2 , fiind
înlocuită după anul 2000 cu un monument din marmură albă. Putem menţiona
că, troiţa din lemn de stejar, după ce a stat aproximativ un an în garajul
Primăriei, a fost repusă, la solicitarea şi prin strădania preotului paroh, în
spatele bisericii cu hramul Sfântul Gheorghe de pe Bulevardul Eroilor din
Râmnicu Sărat3. Pe braţul său e inscripţionat: ÎN AMINTIREA EROILOR
REVOLUŢIEI! DECEMBRIE/1989.
Neculae Marius, Râmnicu Sărat - Opere de for public. monumente şi plăci comemorative,
Ed. Editgraph, Buzău, 2013.
Fifere Ionel, Ciocârlan Romeo, Dan Costel Gigel, Apostoiu Corneliu, Florian Iulian,
Dascălu Costel, Munteanu Mircea Ştefan.
Informaţie primită de la preotul paroh Turcu Laurenţiu.
118 M. Neculae
Crucea legionarilor ucişi în închisoarea de la Râmnicu Sărat (21/22

septembrie 1939)
Locaţie: Cimitirul Eternitatea, parcela "N", str. Căpitan Roşca Nicolae
Material: marmură albă
Datare: cca. 2005
A fost ridicată în amintirea legionarilor UCIŞI m închisoarea de la
Râmnicu Sărat în noaptea de 21122 septembrie 1939, ca represiune la
asasinarea premierului Armand Călinescu, în data de 21 septembrie, de către o
echipă formată din şase legionari4 . În urma atentatului, regele Carol al Ii-lea,
prin Guvernul condus de generalul Gheorghe Argeşanu (21-28 septembrie
1939), trece la o amplă acţiune de pedepsire a legionarilor. Asasinii lui
Călinescu sunt împuşcaţi şi expuşi la locul crimei, iar în toate judeţele au fost
împuşcaţi fără judecată şi expuşi în pieţe câte 3-4 legionari, unii fiind luaţi
noaptea din casă, fără a comite ceva5. De menţionat că, în urmă cu un an, în
noaptea de 29/30 noiembrie 1938, în timpul unui transfer de la Râmnicu Sărat
la Jilava, sub pretextul că au încercat să fugă de sub escortă, fuseseră asasinaţi
Coreneliu Zelea Codreanu şi alţi 12 legionari (nicadorii, decemvirii).
Pe crucea aflată în cimitir, în parcela "N", chiar lângă mormântul eroului-
martir al Revoluţiei Mr. (P.M.) Apostoiu Corneliu, găsim scrise numele şi
profesiile celor ucişi atunci: APOSTOLESCU GHE. comerciant/ BANEA JON
avocat medici CANTACUZINO ALECU avocat/ CLIME GHEORGHE ingineri
CRAJA PA UL medici DOBRE BĂNICĂ licenţiat/ FURDUI GHE. doctor în
teologie/ JSTRA TE GHEORGHE licenţiat/ POLIHRONIADE MIHAIL avocat/
SERAFIM AUREL ingineri SIMULESCU SIMA profesor/ TELL ALEXANDRU
avocat/ TOTU NICOLAE avocat, sub care e scris ASASINAŢI LA
iNCHJSOAREAI RÂMNICU SĂRAT iN NOAPTEA DE/ 21-22.IXJ989. Jos, la
bază: DOAMNE PRIMEŞTE JERTFA!
Crucea Brâncovenilor
Locaţie: Complexul Brâncovenesc din Râmnicu Sărat, str. Primăverii, nr.
4, în faţa bisericii cu hramul Adormirea Maicii Domnului 6 •
Material: granit
Datare: august 2015
Un avocat, un desenator, doi studenţi la Drept, un student la Medicină şi unul la

Politehnică, cf. Academia Română, Istoria românilor, voi. VIII, Ed. Enciclopedică,
Bucureşti, 2003, p. 403.
Ibidem, p. 404.
Monument istoric de categoria A, înscris în Lista Monumetelor Istorice, cod BZ-II-a-A-
02463.01, ridicat în perioada 1691-1697, prin grija domnitorului Constantin Brâncoveanu
şi a unchiului său spătarul Mihail Cantacuzino.
Şapte monumente şi plăci comemorative ... 119
A fost ridicată prin grija preotului paroh Bivolaru Gheorghe şi dezvelită

la 14 august 2015, cu ocazia comemorării a 300 de ani de la martirizarea
domnitorului Constantin Brâncoveanu, a fiilor săi şi a clucerului Ianache
Văcărescu, decapitaţi la Iali Kiosk, în apropierea Saraiului, în faţa sultanului
Ahmed al III-iea, în data de 15/26 august 17147 .
A vând o înălţime de cca. 250 cm şi fiind formată din trei bucăţi,
orientarea crucii este N-S. În partea de sus, crucea se termină într-un frumos
capitel brâncovenesc, ce are ca element central, în partea din spate (S) floarea
vieţii. Pe laturi sunt reprezentări vegetale. Pe faţă (N): în partea de intersecţie a
braţelor este acvila Brâncovenilor, pe un pisc, cu crucea în cioc, aripile
deschise, coada spre st., în st. capului - Soarele, în dr. - Luna, de jur-împrejur
(orele 7-5) cunună de lauri. Acvila este încadrată de simbolurile creştine,
închise în cercuri: IC sus, XC jos, NI st., KA dr. Dedesubt, cu scris
nearomânesc: 1714-20141 300 DE ANII DE LA/ MARTIRIUL/ BASARAB-I
BRÂNCOVEI NILOR. Pe spate (S): CONSTANTIN/ CONSTANTIN/ ŞTEFANI
RADU/ MA TEII ŞI/ JANA CHEI SFETNICUL.
Placa comemorativă a eroului martir Ciocârlan Romeo
Locaţie: Pe faţada Clubului Tineretului din Râmnicu Sărat, B-dul Nicolae
Bălcescu, nr. 23
Datare: 1990
A fost dezvelită pentru cinstirea eroului-martir Romeo Ciocârlan, născut
la Râmnicu Sărat la 23 ianuarie 1965. El era în decembrie 1989 programator
ajutor la Întreprinderea de Ţigarete din Râmnicu Sărat 8 . După fuga dictatorului,
în miezul zilei de 22 decembrie, a făcut parte din grupul care a preluat puterea
de la Sfatul Popular, fiind ales membru în Comitetul Provizoriu de Salvare
Naţională al Oraşului Râmnicu Sărat, ca responsabil cu informarea publică şi
tineretul.
Implicat activ în evenimente, în timpul unui control la Fabrica de
Ţigarete, a căzut răpus de gărzile de aici, în dimineaţa zilei de 24 decembrie,
fiind confundat cu un terorist.
Text: AMINTIREA JERTFEI LUI/ ROMEO CIOCIRLANI SĂ RĂMÂNĂ
PURURI TREAZĂ/ PENTRU CAUZA LIBERTĂŢII/ ŞI DEMOCRAŢIEI
TINERILOR/ DIN ORAŞUL NOSTRU/ 24 DEC 1989.
Placa comemorativă Spitalul Râmnicu Sărat-160 de ani de activitate
Locaţie: La intrarea în partea administrativă a Spitalului Municipal
Râmnicu Sărat
Academia Română, Istoria românilor, voi. V, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 2003, p. 266.
Cuvântul liber, an I, nr. I din 22 decembrie 1989, p. 4.
120 M. Neculae

Datare: 22 iulie 1994
A fost dezvelită în 1994, la aniversarea a 160 de ani de existenţă a
spitalului, ocazie cu care a fost emisă şi o medalie comemorativă 9 , cu element
central bustul serdarului Alecu Badat, care a lăsat, prin testamentul din 1833,
pe lângă alte generoase donaţii, o parte din avere destinată înfiinţării şi
întreţinerii unui spital. De menţionat că, în 1994, a fost înfiinţată la Râmnicu
Sărat, la iniţiativa Col. (r.) Zamfirescu Nicolae, o fundaţie ce purta numele lui
Alecu Bagdat, pe fostul sediu al acesteia existând o mică placă din marmură ce
aminteşte despre acest prim ONG râmnicean .
10
Text: SPITALUL/ RÂMNICU SĂRAT/ 160 ANII DE ACTIVITATE/ 1834-

19941 22 IULIE 1994.
Placa comemorativă 120 de ani de la inaugurarea căii ferate Buzău -
Mărăsesti
L~caţie: În gara Râmnicu Sărat, pe partea dinspre peron
Datare: 2001
Până în anul 1915, România avea 3500 km de cale ferată, 404 staţii şi 39
de halte, această realizare fiind posibilă prin alocarea unor mari fonduri de la
buget, în 1880 statul român răscumpărând de la societăţile străine căile ferate şi
construind altele noi în regie proprie 11 •
Calea ferată Buzău - Mărăşeşti avea o lungime de 90,3 km, fiind
construită de 15 antreprize particulare româneşti şi străine 12 şi a fost inaugurată
la 18/30 octombrie 1881, în prezenţa familiei regale, cu acest prilej regele
Carol I ţinând un discurs la Focşani 13 după 12 ani când întâiul car de foc
străbătu câmpiile frumoase, holdele bogate ale României, cu acest prilej
fiindu-i prezentat suveranului întregul personal care a construit linia, regele
având parte şi de o oprire de zece minute în staţia Râmnicu Sărat 14 , desigur, nu
Neculae Marius, Medalii emise de organizaţii râmnicene (1994-2012), în Analele

Buzăului, nr. V, Buzău, 2013, pp. 282-283, 287.
Str. Mihail Kogălniceanu, bi. 3 D, parter. Text: - FAB-1 FONDAŢIUNEAI ALECU
10
BAGDATI RÎMNICU SĂRAT.

Academia Română, Istoria românilor, voi. VII, Tom 2, Ed. Enciclopedică, Bucureşti,
11
2003,pp.118-119.
Ionuţ Iliescu, Calea ferată Buzău - Mărăşeşti - Adjud (1881-1948), în Cronica Vrancei,
12
X, Ed. Pallas, Focşani, 2011, p. 239.

Constantin C. Giurescu, Cuvântările regelui Carol I (I 866-1914), voi. I, Bucureşti, 1939,
13
pp. 371-372.
14
Carol I al României, Jurnal, voi. I, Ed. Polirom, 2007, p. I OI.
actuala gară 15 , construită în urma intervenţiilor autorităţilor locale şi cetăţenilor

şi inaugurată la 2 ianuarie 1898, ci vechea gară , care a funcţionat în perioada
16
1881-1897 şi era prea departe de oraş.

Pe placă, sus, avem o emblemă a C.F.R. - o roată înaripată şi dedesubt
următorul text: 120 DE ANII DE LA INAUGURAREA/ PRIMEI CĂI FERATE
STUDIATĂ,/ PROIECTATĂ ŞI REALIZATĂ/ DE INGINERI ROMÂNII BUZĂU
-MĂRĂŞEŞTI/ 1881 30 OCTOMBRIE 2001. De menţionat că plăci similare au
fost montate şi în gările principale de pe traseul liniei.
Placa comemorativă Cenaclul Alexandru Sihleanu 100 de ani de
existenţă
Locaţie:Pe faţada Centrului Cultural Florica Cristoforeanu din Râmnicu
Sărat, str. Tudor Vladimirescu, nr. 20
Datare: 4 septembrie 2015
Placa a fost dezvelită prin strădaniile membrilor cenaclului, la
aniversarea a 100 de ani de la înfiinţarea acestui cenaclu care, în prezent, îşi
desfăşoară activitatea la Centrul Cultural Florica Cristoforeanu. Cenaclul
poartă numele poetului Alexandru Sihleanu (6 ianuarie 1834 - 23 martie 1857),
redactor la Junimea română şi Concordia, cu unicul volum de poezii, Armonii
intime, publicat în 1857 17 . Prima iniţiativă de înfiinţare s-a materializat în 1915,
când s-a constituit Cercul Studenţesc "Al. Sihleanu", ai cărui animatori au fost
G. M. Vlădescu, Stelian Cucu, Dumitru Crăciun şi Octavian Moşescu. Mai
târziu, cenaclul literar a beneficiat de colaborarea lui Titel Constantinescu,
Alexandru Săndulescu, Vitalie Cliuc, Doru Graising-Râmniceanu, Victor
Frunză şi mai târziu Traian Cristea, Florin Muscalu, Florin Ciurumelea,
Nicolae Tăicuţu, Grigore Leaua, regretaţii Florea Costache, Grigore-Radu
Stănescu şi Ioan Crăciunică •
18
Text: ALEXANDRU SIHLEANU (în semicerc)/ 100 DE ANII 1915-20151

CENACLUL/ LITERAR - ARTISTICI RÂMNICU SĂRAT, pe muchia de jos:
ADRIAN CÎMPEANU.
15
Monument istoric de categoria A, înscris în Lista Monumentelor Istorice, cod BZ-II-m-A-
02459.
16
Monument istoric de categoria B, înscris în Lista Monumentelor Istorice, cod BZ-II-m-B-
02465, Şoseaua Puieşti, nr. 2.
Nicolescu Valeriu, Un col( de Ţară Românească - Judeţul Stam Râmnic, voi. VI, Buzău,
17
Ed. Editgraph, 2015, pp. 324-325.

18
Ibidem, voi. V, Buzău, Ed. Editgraph, 2013, p. 68.
122 M. Neculae
SEVEN COMMEMORATIVE MONUMENTS AND PLAQUES

IN RÂMNICU SĂRAT
Abstract
This paper has propose to present three commemorative monuments and

four commemorative plaques raised in the city of Râmnicu Sărat between 1990
and 2015. They aim to commemorate local and national events like: Romanian
Revolution and its martyrs, the crimes made in the city during the regime of
king Carol II, 300 years from the martyrdom of the Brâncoveanu family,
celebration of 160 years from the building of the local hospital, 120 years from
the building of the railway Buzău - Mărăşeşti, and the accomplishment of 100
years from the beginning of the Alexandru Sihleanu literary club.
Crucea Brâncovenilor
124 M. Neculae
Troiţa martirilor Revoluţiei din decembrie 1989
Placa comemorativă 120 de ani de la inaugurarea căii ferate Buzău - Mărăşeşti
. ~i>~~~UA~~{~4 .
~ 1915 „ 2015 ~G..
CENACLUL
LITERAR-ARTISTIC
A • .
RAMNICU SARAT
Placa comemorativă Cenaclul Alexandru Sihleanu 100 de ani de existenţă
CATAGRAFIA SCHITULUI POIANA MĂRULUI
ÎNTOCMITĂ LA 29 NOIEMBRIE 1862
dr. Sorin GEACU
Introducere
Un interesant document referitor la frumosul aşezământ de la Poiana
Mărului, l-am identificat recent la Arhivele Naţionale Centrale ale României
din Bucureşti, în cadrul fondului Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice
(dos. 845/1862, f. 1-24).
Acesta este intitulat „Catagrafie de toată averea schitului Poiana
Mărului, mişcătoare şi nemişcătoare aflată în fiinţă astăzi 1862, noiembrie
29". Urmărind-o, ne dăm seama de situaţia de acum un secol şi jumătate a
mănăstirii Poiana Mărului, schit pe atunci.
„Catagrafia", întocmită foarte aproape de momentul secularizării averilor
mănăstireşti, redă - cu lux de amănunte - imaginea de la sfârşitul anului 1862 a
stării bisericilor, chiliilor şi tuturor dependinţelor schitului, dar şi „dotările"
existente pe proprietăţile pe care le avea atât în judeţul Râmnicu Sărat (de care
aparţinea), cât şi judeţul vecin, Buzău. De fapt, poziţia geografică a
aşezământului de la Poiana Mărului a fost, până în toamna anului 1950, la
contactul acestor două judeţe.
Biserica Mică
Construită din lemn de gorun cu un turn la mijloc, avea 3 cruci. Era
învelită cu şindrilă veche şi atunci avea pridvor. Hramul este Naşterea Maicii
Domnului. Pe jos pardosită cu scânduri de brad. Era „veche, însă în putere,
numai învelişul pornit spre ruinare" (f. 2).
Pristolul din lemn era învelit cu o pânză albă, peste care erau: două
„îmbrăcăminţi de pânză rusească vopsită cu albastru şi roşu, apoi o
îmbrăcăminte rusească cu flori roşii şi albe", încă o îmbrăcăminte galbenă cu
flori de mai multe culori, dar şi „o basma de adămască [stofă produsă în trecut
la Damasc, n.n.] galbenă cu flori albe de inşi mătase" (f. 2).
Chivotul era de argint suflat cu aur, cu ,,Închipuirea" în faţă,
,,Înmormântarea Domnului" şi 4 serafimi. Tot pe masa altarului existau: o
128 S. Geacu
cruce mică îmbrăcată cu argint cu „scăunaşul său" (f. 2); un sfeşnic de alamă
galbenă, cu flori; un Antimis din 1850; o Evanghelie rusească îmbrăcată cu
catifea roşie datând din iulie 1769, cu chipul Mântuitorului din argint iar la
colţuri cu 4 evanghelişti; tot de argint mai era o Evanghelie „veche, pornită
spre stricăciune" (f. 2), dar şi un acoperământ pentru Sf. Masă. Exista o
candelă de argint deasupra Pristolului, iar acoperământul acestuia era „ca o
boltă rusească în vârste albe şi albastre" (f. 2).
Tot în altar era şi o masă din lemn la Sf. Proscomidie, având
îmbrăcăminte de „aţică" albă şi o faţă de masă albastră veche. Pe ea erau: un
sfeşnic mic de lemn, galben, un potir de argint suflat cu aur cu 4 chipuri de
sfinţi pe dinafară tot suflate cu aur, un disc de argint, o stea de argint, o
linguriţă de argint suflată cu aur pe dinăuntru, 3 procoveţe verzi, o „copaie" de
fier şi tisă suflată cu cositor, un ibric de alamă galbenă pentru spălat. Exista şi
„un proscomidiar rusesc" (f. 2v).
Mai erau: o icoană mică înfăţişând patima Domnului Hristos, un sfeşnic
de lemn, un procovăţ de masă vărgat cu margini roşii, o icoană nouă cu
Patimile Mântuitorului, o icoană nouă de muşama (Sf. Maria Egipteanca) şi 3
iconiţe praznicare: una cu Sf. Vasile şi tăierea împrejur a Mântuitorului, alta cu
Sf. Ioan şi una cu Sf. Dimitrie al Rostovului.
Cărţile nu erau foarte multe: 12 Minee tipărite la Mânăstirea Neamţ la
1846; 12 Minee tipărite la Episcopia Râmnicului; 9 volume despre Vieţile
Sfinţilor tipărite la Bucureşti şi încă 12 volume tot despre Vieţile Sfinţilor dar
tipărite la Mânăstirea Neamţ; 2 Trioade (unul tipărit la Mănăstirea Neamţ şi
altul la Episcopia Râmnicului), o carte referitoare la Sf. Efrem Sirul; alta
despre Sf. Maria Egipteanca; un volum referitor la Sf. Ilie, 4 Psaltiri
(„Psaltichii") tipărite la Bucureşti, un Catehism Bisericesc, 2 Panahide şi alte
20 alte cărţi „în stare proastă" ( f. 3 ).
Tot în altar erau: 9 Epitafuri, 2 feloane de stofă, un stihar diaconesc „de
adămască" galben, un stihar diaconesc de stofă, un stihar preoţesc „de
adămască'', trei epitrahire (două de stofă şi unul de plasă) şi un brâu preoţesc
de lână, vărgat. Catapeteasma are 4 icoane împărăteşti cu 3 rânduri de icoane
deasupra dar „în stare proastă" (f. 3).
Biserica era dotată cu: 7 candele de argint, 2 sfeşnice de alamă, 2 sfeşnice
de lemn, apoi un sfeşnic de lemn la tetrapod, o perdea din mătase la uşile
împărăteşti, acestea având „5 imagini pe dânsele" (f. 3), un policandru de
alamă cu 19 „sfeşnice" (f. 3) şi încă un policandru în pridvorul bisericii suflat
cu aur cu 4 „sfeşnice" de lemn, iar în pridvor erau 2 icoane mari de lemn (una
cu botezul Domnului şi alta cu Maica Domnului).
Mai erau: un analog îmbrăcat cu piele, o cădelniţă de alamă, 28 strane, o
ladă pentru cărţi, 2 cleşti de fier (lung şi scurt) şi o toacă.
Catagrafia Schitului Poiana Mărului 129
Biserica Mare
Construită din bârne de brad cu acoperiş de şindrilă veche, are pereţii
zugrăviţi, 5 turle, hramul „Tuturor Sfinţilor'', temelie de piatră, fiind fondată în
1812. Era „în putere" (f. 3v).
Pristolul era de zid dar acoperit cu lemn învelit cu o pânză albă veche,
peste care era un acoperământ de „adămască" de bumbac, apoi o basma
albastră şi încă o „basma de lână învârstată albastră-verde" (f. 3v). Pe Sf. Masă
existau 3 chivote, unul mare de argint suflat cu aur, altul mijlociu de argint care
în faţă era suflat cu aur şi un chivot mic de argint. De asemenea existau: o
cruce mare de chiparos îmbrăcată cu argint şi suflată cu aur „cu scaunul ei" (f.
3v), o cruce mai mică tot din lemn de chiparos, îmbrăcată cu argint şi suflată cu
aur. Existau atunci 2 Evanghelii ruseşti vechi, una din iulie 1789, cu
îmbrăcăminte de catifea roşie, pe coperta sa fiind imaginea mică a Răstignirii
Mântuitorului la mijloc, executată din argint, iar la colţuri erau cei 4
Evanghelişti cu imagini realizate tot din argint suflat cu aur. Cealaltă
Evanghelie era din noiembrie 1815, fiind îmbrăcată în verde, iar „în faţă cu
argint cu ,,Învierea" la mijloc şi cu 4 Evanghelişti" (f. 3v).
Se mai aflau încă 2 Evanghelii: una românească din 1833 „bună" şi alta
tot „bună" dar rusească tipărită în luna mai 1774 (îmbrăcată cu catifea roşie şi
cu argint suflat cu aur pe amândouă părţile) (f. 4). Antimisul data din luna mai
1851.
Tot pe Sf. Masă mai erau: 2 sfeşnice de alamă galbenă, un clopoţel mic
de alamă, dar şi o candelă de argint deasupra Pristolului. Pentru acoperire,
exista o pânză de bumbac cu lână.
Pentru serviciul liturgic existau 3 cădelniţe de argint. În altar exista şi o
icoană mare cu Sf. Treime (din 1859), aurită.
La Proscomidie era o masă de lemn cu acoperământ decorat cu flori
cenuşii dar şi o basma de bumbac „roşie cu câmp negru" (f. 4), peste care era o
muşama de culoare verde întunecat. Pe aceasta se aflau: un potir de argint
suflat cu aur pe dinăuntru, un disc de argint, o stea de argint, o linguriţă de
argint suflată cu aur, o icoană mică a Maicii Domnului cu pruncul în braţe,
suflată cu aur, un Sfânt Aer [Epitaf n.n.] cu căptuşeala albastră cu florile din jur
de argint, dar şi un ibric de alamă galbenă.
Perdeaua la dveră era tot „de adămască" de culoare roşie, din lână şi
bumbac, cu flori albe şi roşii. Pentru distribuţia anafurei erau 2 tăviţe de
tinichea şi 2 table de cositor, la care se adăuga o tavă de alamă galbenă pentru
litie.
În biserică mai erau 2 mese de lemn, 2 lăzi din lemn de gorun nevopsite
legate cu fier; o ladă din lemn de tei legată cu fier, o ladă tot din lemn de gorun
130 S. Geacu
legată cu fier, 3 lăzi mici legate cu fier, pentru lucruri vechi, 2 lădiţe mici fără
capace pentru tămâie, 2 ibrice mici de argint şi unul de aramă, un sfeşnic cu 3
„fofezi" de lemn şi un vătrai mic de fier (pentru foc).
La veşmântărie existau 51 de veşminte preoţeşti din stofă, adămască,
catifea şi mătase, de diferite culori (verde, albastru, galben, alb, cenuşiu) sau
vărgate, cu flori roşii, galbene, verzi. Unele dintre acestea erau „de Ţarigrad"
[Constantinopol n.n.] (f. 5v). Cu alcătuire şi culori similare erau şi veşmintele
diaconeşti. Existau şi 6 paftale de argint, o pafta de alamă, 2 bederniţe din care
una de catifea cusută cu fir de aur şi pietre scumpe, dar şi un covor „de
Ţarigrad" (f. 6).
Argintăria bisericii era reprezentată de:
- o mitră arhimandricească de argint suflat cu aur având pietre scumpe şi
mărgăritare (din care lipseau 6 pietre mari şi 4 mici), cu 9 iconiţe şi crucea
deasupra;
- o cârjă arhimandricească cu trei „înădituri" (f. 6v), de argint suflat cu
aur;
- 2 cruci mari de argint poleite cu aur cu câte 1O pietre scumpe (la una
din cruci lipseau 2 astfel de pietre);
- o cruce îmbrăcată cu argint suflată cu aur cu pietre scumpe ş1
mărgăritare (din care lipseau 4 pietre);
- o cruce pentru gât - engolpion arhimandricesc -, în faţă având
reprezentată Răstignirea Mântuitorului, iar pe spate, în argint suflat cu aur, era
reprezentat Botezul Domnului; engolpionul era împodobit cu pietre scumpe, cu
coroană deasupra tot cu pietre din care 5 mari (smaralde şi safire), 7 rubine mai
mici, iar celelalte de jur-împrejur, mai mici. Toate erau suflate cu aur, iar lanţul
de argint era şi el suflat cu aur;
- o cruce de argint suflată cu aur în faţă cu 6 pietre mari, lanţul de argint
suflat tot cu aur;
- o cruce pentru gât (cu 9 „lăcriţe" cu sf. moaşte) de argint suflată cu aur,
cu lanţ de argint suflat cu aur;
- o cruce pentru gât suflată cu aur şi lanţ de argint;
- 3 cruci de lemn îmbrăcate cu argint;
- o cruce de argint pentru Sf. Împărtăşanie;
- o floare de argint împodobită cu 4 topaze;
- o pafta cu 7 pietre scumpe;
- un potir mare suflat cu aur;
- un potir mic suflat cu aur;
- 5 panaghiare de argint;
- 2 păhăruţe de argint;
- 2 potiraşe de argint suflate cu aur;
- 2 sfeşnice simple de argint pentru Sf. Masă;

- 3 paftale vechi de argint;
- un tas mic de argint;
- 2 linguriţe mici de argint şi cositor;
- o Evanghelie mică rusească din 1759 îmbrăcată cu argint, suflată cu
aur.
De la toate acestea căzuseră 1O pietre scumpe, ele fiind păstrate ca
„slobode" (f. 6v).
Biserica avea părticele de Sf. Moaşte păstrate într-o cutiuţă de tablă. La
ferestre erau 16 perdele.
Mai existau: o mantie, un acoperământ pentru Sf. Masă de „adămască"
cu roşu şi alb, alt acoperământ mai mic, o basma de mătase, 6 procoveţe de
mătase, stofă şi catifea; 2 Sf. Aere [Epitafe n.n.] (unul de stofă şi altul de
mătase), un lighean mic de alamă, 47 icoane praznicale, o masă din lemn de tei
cu sertar, 2 acoperăminte (unul de „adămască" şi altul de lână şi bumbac), o
tăviţă cu 2 păhăruţe de argint pentru băut agheasma, 2 analoguri de lemn
acoperite cu piele/muşama pentru cărţi, un tetrapod, 2 acoperăminte (unul de
mătase, altul de tulpan), 4 sfeşnice de alamă galbenă dinaintea icoanelor
împărăteşti şi alte 3 sfeşnice mai mici de lemn.
Catapeteasma are 4 icoane împărăteşti cu 3 rânduri de icoane deasupra
reprezentând cele 12 praznice, apoi cei 12 apostoli, 12 prooroci şi crucea
răstignirii, toate poleite şi 4 iconiţe de mijloc. Alături de strana arhierească
existau în biserică încă 61 strane.
Cărţile ruseşti erau reprezentate de: o Biblie mare, 3 rânduri Minei, 3
rânduri de cărţi referitoare la Vieţile Sfinţilor, 3 exemplare din Triod, 3
exemplare din Octoihul Mare, 3 Penticostare, 4 Moliftelnice, 4 Evanghelii
legate şi cu argint, 2 Evanghelii simple, 4 exemplare din Apostol, 15 Psaltiri, 4
Liturghiere, 2 Ceasloave, un Moliftelnic şi alte 328 cărţi din care două scrise la
metocul Grabicina (f. 7v).
Clopotniţa („Klodniţa") era din lemn, acoperită cu şindrilă, cu cămară
dedesubt. Erau 6 clopote (3 mari şi 3 mici). Avea stare „bună" (f. 8).
„Osebite stabilimente şi lucruri"

Un stabiliment avea rol de arhondărie. Era construit din cărămidă,
acoperit cu şindrilă, avea 6 camere (3 mari, 3 mici), din care 3 tăbănuite şi 3
podite cu dulapi. Toate erau pardosite cu dulapi de brad. Cele 8 uşi, din lemn
de brad, aveau „broaşte nemţeşti". Exista numai o sobă, iar pereţii aveau 14
ferestre de „la care lipsesc geamurile" (f. 8). De jur-împrejur avea galerie
pardosită cu dulapi şi 23 de stâlpi. Dedesubt exista un beci de piatră cu 2
despărţituri şi 2 stâlpi (unul de piatră şi unul de lemn), uşa de acces fiind din
132 S. Geacu
lemn de gorun. La arhondărie existau: o icoană pe pânză reprezentând

Răstignirea Domnului şi Cina cea de Taină, apoi un portret pe hârtie al
împăratului Nicolae [I] al Rusiei şi un portret pe pânză al stareţului Paisie de la
mănăstirea Neamţ.
Arhondaricul era dotat cu: un pat din lemn de brad cu mindir de paie, 5
perne de perete umplute cu paie şi feţe de „adămască'', un cearşaf de pânză
„adămască'', un macat, o canapea din lemn de brad cu cutie pentru lighean,
ibric de aramă, 11 perechi perdele, 2 dulapuri de scânduri de brad (unul cu 2
uşi, altul cu o uşă), un pat mare din lemn de brad cu două dulapuri dedesubt, un
mindir umplut cu paie, 5 perne cu feţe de „adămască'', un covor „de târg" (f. 8)
aşternut pe pat, un macat, o masă din lemn de paltin, o faţă roşie de meşină, 2
scaune mici tot din lemn de paltin, 4 icoane (3 de hârtie şi una de pânză), una
reprezentând pe Mântuitorul, 2 pe Maica Domnului şi alta capul lui Adam, apoi
un pat mare din lemn de brad, o masă cu muşama înflorată, 2 mese din lemn de
brad acoperite cu muşama, dulap, o masă mare cu 2 caturi şi 4 uşi din lemn de
brad şi 1O scaune din lemn de brad.
O clădire („stabiliment") cu 16 încăperi, în care se afla şi stăreţia, era
construită din bârne de lemn lipite cu pământ. Acoperişul era din şindrilă şi
pardoseala din dulapi. Avea bagdadie şi sobe. Clădirea era „bună" (f. 8v).
Altă clădire avea 17 încăperi, servind ca locuinţe pentru călugări, acolo
aflându-se şi trapeza. Era executată din bârne de brad lipite cu pământ şi
acoperită cu şindrilă. Avea 12 sobe şi 14 paturi. Trapeza din mijloc era
pardosită cu scânduri de gorun, podul era din lemn de fag, iar dedesubt exista
un beci de zid cu 2 uşi. Avea „stare de mijloc" (f. 8v).
Mai era un „stabiliment" cu 11 încăperi-chilii podite cu dulapi, având
sticlă la unele ferestre, fiind dotat cu 4 sobe, 5 mese de lemn, 11 paturi, dulap,
3 lăghicere vechi de lână şi un ceas mare de perete. Era „pornit spre stricare"
(f. 8v).
Altă construcţie avea 14 încăperi-chilii fiind realizată din bârne de brad şi
acoperită cu şindrilă. În interior erau doar 6 sobe, la unele camere lipsind
sobele, uşile şi geamurile. Una din încăperi avea o icoană de muşama cu Maica
Domnului. Era „căzută în ruină" (f. 8v). În apropiere era un hambar „bun" din
lemn de brad acoperit cu şindrilă cu 7 „ochiuri" de păstrare.
Pităria era construită din lemn de brad acoperită cu şindrilă, podită pe jos
cu scânduri, alături fiind o magazie pentru lemne cu 4 uşi şi 4 ferestre. Era „în
stare de mijloc" (f. 9).
O locuinţă cu tindă, făcută din lemn de brad şi acoperită cu şindrilă era
„pornită spre stricăciune" (f. 9). În aceeaşi stare era şi o altă chilie cu două
încăperi din lemn de brad acoperită cu şindrilă, având 3 ferestre şi o sobă.
Un „stabiliment" cu 3 încăperi, sală, cămară, foişor, realizat de lemn de

brad, era acoperit cu şindrilă veche. Pardoseala era din scândură de brad, avea
bagdadie, 2 sobe, 2 paturi, 2 mese din lemn de brad şi un dulap din lemn de
brad. Alături era şi un „lemnar" (f. 9).
Un imobil de chilii cu 5 încăperi din lemn de brad, acoperit cu şindrilă,
era „dotat" cu sobe nemţeşti şi ruseşti. Avea 2 uşi din lemn de brad, 16 ferestre
de sticlă, pe paturi erau 2 lăghicere de lână. Era atunci în „stare proastă" (f. 9).
Alt „stabiliment" de chilii cu 4 încăperi era construit tot din lemn de
brad, acoperit cu şindrilă veche. Era pardosit cu scânduri de brad, avea chiler
alături, fiind prevăzut cu 2 sobe nemţeşti, 5 ferestre de sticlă, 2 mese de lemn, o
scoarţă de „lână aleasă" (f. 9), dulap de perete şi altă ţesătură din lână cadrilată.
Era în „stare mijlocie" (f. 9).
Chilia unui călugăr, lipită cu pământ, având 2 încăperi, acoperită cu
şindrilă, cu 2 uşi şi 3 ferestre cu geam, era „veche" (f. 9v).
Altă chilie, a 2 călugări avea 2 încăperi şi sală la mijloc. Era construită
din lemn de brad, dar acoperită cu şindrilă „veche de tot". Avea sobă şi 4
ferestre mici de sticlă. Era „veche" (f. 9v).
În aceeaşi clădire cu camera prescurăriei era şi cea a călugărului
prescurar, între ele fiind o sală. Făcută tot din lemn de brad, era acoperită cu
şindrilă. Avea 2 sobe, cuptorul de prescurărie, 3 uşi, 4 ferestre mici de sticlă şi
o rriasă de lemn. Era în „stare de mijloc" (f. 9v).
Casa călugărului Chesarie făcută de el însuşi, era din lemn de brad
acoperită cu şindrilă, având 2 încăperi pardosite cu scânduri, 6 ferestre de
sticlă, 4 uşi, 2 sobe. Era tot în „stare de mijloc" (f. 9v). Chesarie construise încă
o clădire din lemn şi învelită cu şindrilă, pardosită pe jos cu scânduri de brad,
având sobă nemţească şi 2 uşi.
Gospodăria schitului mai includea:
- un grajd bun din bârne de lemn de brad învelit „cu tinichea" (f. 9v),
podit cu scânduri şi 2 rânduri de iesle;
- 2 hambare vechi, executate din bârne învelite cu şindrilă şi pardosite cu
scândură;
- uleiniţă veche de bârne învelită cu şindrilă şi gard de nuiele;
- şopron vechi de bârne învelit cu şindrilă împrejmuit cu scândură;
- velniţă veche de bârne, lipită cu pământ;
- spălătorie veche, realizată din bârne şi învelită cu şindrilă;
- fierărie tot veche, din bârne, învelită cu şindrilă;
- bucătărie veche din bârne învelită cu şindrilă, cu şopron tot din bârne în
spate;
- cişmea bună de piatră învelită cu şindrilă veche, având 8 stâlpi din lemn
de gorun.
134 S. Geacu
În cămara aşezământului erau: 2 butoaie de 3 vedre, 2 butoiaşe cu rachiu

de 12 vedre, 8 cazane mari de aramă pentru bucătărie, 2 cazane mici de aramă
pentru melasă (unul fără capac), o căldare de aramă, o tigaie mare de aramă, 5
tingiri de aramă cu capace pentru bucătărie, 2 tipsii (mare şi mică) de aramă
pentru colivă, 5 lanţuri de fier pentru cană, lanţ de fier pentru plug, 7 sape, 6
topoare, 3 cântare (unul mare şi 2 mici), 6 sfredele, 2 cuţitoaie, 2 clopote cu
lanţ de fier, 3 butoaie de rachiu, 3 buţi de rachiu, ceainic de aramă, o piele de
bou, cazan de făcut rachiu, 11 căpestre, 1O oca lumânări de ceară, 1O funii de
tei, 1O carafe de sticlă, 2 şorţuri de lână, Yi oca de bumbac, o oca de morun, o
piuă de pisat cafea, un vas de tinichea de 5 oca pentru ulei, 2 fiare, 2 cofe
pentru vin, o cofiţă, 40 cupe de pământ pentru vin, 40 străchini, 15 talgere
pentru masă, ploscă pentru rachiu, cuţit de tocat, şa de piele, 4 icoane mari de
muşama la trapeză, dulap de scânduri la trapeză, 3 mese de lemn lungi la
trapeză, 4 scaune de lemn lungi la trapeză, 2 căţui şi candelă de alamă la
trapeză, o oca de fasole, o oca de prune uscate, 80 oca de pasat, 6 putini de
brânză (100 oca brânză de oi), 3 putini cu lapte, grâu, porumb, maşină de
vânturat grâu.
Schitul avea 3 care de boi, 4 cai de trăsură, 2 rânduri de hamuri, 1O cai,
16 boi, o vacă, un mânzat, 3 sănii (2 de boi, una de cai), 4 buţi de grâu vechi, o
cadă de grâu veche, o cadă de brad, 2 putini din lemn de gorun vechi şi hambar
vechi de bârne învelit cu şindrilă având beci dedesubt.
Proprietăţile schitului
La Jitia avea o cârciumă construită din bârne (cu tejghea de brad şi
tarabă), având 3 încăperi şi acoperită cu şindrilă. Avea 3 uşi, sobă, paturi,
cuptor, pivniţă de piatră învelită cu pământ şi uşă din lemn de brad, coşar din
bârne de brad acoperit cu păiş vechi, moară de zid învelită cu şindrilă, cu roată
de apă (avea 3 uşi, moara fiind podită cu scânduri de brad), ceaun, cadă de 400
oca, putină, baniţe ş. a. Tot la Jitia mai avea încă o cârciumă de bârne,
acoperită cu şindrilă, cu beci dedesubt, cu foişor dinainte dar „ruinată mai cu
tot" (f. 13v).
Hanul din Râmnic[u Sărat] era de zid, acoperit cu şindrilă, avea 4 ferestre
cu geamuri, 2 sobe, 4 încăperi (2 din faţă fiind pentru brutărie şi cârciumă, ele
având beci de zid dedesubt). Lângă poarta acestuia mai era o casă cu 4 încăperi
de zid, acoperită cu şindrilă. Porţile erau bune, învelite cu şindrilă deasupra.
Hanul era „bun" (f. 13v).
Proprietatea Valea Fântânii era în Plaiul Pârscov, având 95 familii de
clăcaşi.
Acolo era o casă făcută din nuiele lipită cu pământ, acoperită cu şindrilă.
Avea sală, 2 camere şi o cămară toate pardosite cu scândură, iar ferestrele
aveau geamuri (lipsea unul). Era dotată cu: 3 paturi, 2 mese de lemn, duplap de
perete, 4 perne cu feţe de „adămască" umplute cu paie, 3 perne umplute cu lână
şi 2 icoane din lemn reprezentând pe Maica Domnului şi Învierea Domnului.
Într-o altă clădire se păstrau uneltele. Era lipită cu pământ având 2
camere şi 3 uşi. Exista şi o bucătărie de nuiele lipită cu pământ tot cu 2 camere,
învelite cu şindrilă.
Se mai găseau: un grajd de bârne podit cu lemn de gorun şi învelit cu
şindrilă, hambar din lemn de brad cu 2 despărţituri, uşi de geam şi învelit cu
şindrilă, un „viţelar" învelit cu stuf, o poartă mare „şindrilită" (f. 14) şi 2 porţi
mici, velniţă din bârne de brad podită cu scânduri de gorun, învelită cu şindrilă
veche, lesă de ţinut porumb, şopron cu 6 despărţituri învelit cu şindrilă, 140
doage din lemn de gorun pentru buţi, 3 buţi din lemn de gorun, 5 putini mari,
teasc, plug, fierăstrău, copaie, 6 tocitori de mână şi alte unelte agricole.
Existau totodată: o bute de ţinut mierea, 104 stupi, 211 stupi „seci"
(f. 15), dar şi următoarele animale: cal, 1O noateni [mânji mici n.n.], o noatenă,
3 mânji, 1O iepe mari, 324 oi mari, 57 berbeci, 100 cârlane şi cârlani [miei sub
un an n.n.], 33 vaci, 2 tauri, 8 boi juncani, 6 gonitori [vite la vârsta reproducerii
n.n.], 9 gonitoare, 10 mânzate şi 2 mânzaţi. Stupina avea o casă cu gard. Mai
era şi o cârciumă din bârne acoperită cu şindrilă, cu 2 camere, 3 uşi, sobă şi
podea din lemn de tei.
Pe valea Fântânii era o moară din bârne de gorun, acoperită cu şindrilă,
cu o roată de apă, cu pietrele groase de „3 degete şi lată de 4 palme"(f. 16).
Altă moară veche, de piatră, avea 2 pereţi de piatră şi 2 din lemn de plop, se
afla tot pe valea Fântânii. Era acoperită cu şindrilă având o roată. Încă o moară
avea 2 pereţi de piatră şi 2 din lemn de gorun acoperită cu şindrilă şi roata de
piatră. Mai era o moară de bârne de gorun, acoperită cu şindrilă cu o roată de
apă ce avea 2 cercuri de fier şi pietre late de „5 palme" (f. l 6v). Altă moară tot
din bârne de gorun, acoperită cu şindrilă „veche spartă" (f. 17) avea roata de
apă cu cercuri de fier.
Cârciuma din satul Valea Fântânii, era construită din lemn de brad,
acoperită cu şindrilă, având 2 camere. Era podită cu scânduri de tei, avea 2
ferestre, 3 uşi din lemn de brad, 3 paturi, 2 sobe nemţeşti. Avea foişor în faţă şi
galerii cu 8 stâlpi din lemn de gorun.
Moşia Brăieşti avea 1O stânjeni. Acolo era o casă construită din nuiele
lipită cu pământ, cu 2 încăperi şi sală în mijloc. Podită cu grinzi din lemn de
tei, avea 2 paturi, sobă, beci de piatră dedesubt şi uşi din scânduri de brad. Era
„veche" (f. 17).
Moşia Grabicina cuprindea două sate (Grabicina de Jos şi Grabicina de
Sus) şi 160 clăcaşi. Acolo schitul construise o casă de bârne de fag acoperită cu
şindrilă, cu 2 uşi şi 2 ferestre. La locul numit Umbrărel existau 7 pogoane de
136 S. Geacu
livadă. Avea velniţă din lemn de fag învelită cu stuf, cu 2 camere şi obor pentru
vite. Mai exista şi un bordei la locuinţa îngrijitorului din livada de 11 pogoane
din Dumbrava, dar şi o casă din bârne acoperită jumătate cu şindrilă şi jumătate
cu stuf, cu 2 uşi de brad şi obor de vite cu adăpătoare.
În satul Grabicina de Jos schitul avea o cârciumă construită din nuiele cu
2 camere, 3 ferestre, 3 uşi din lemn de gorun, podina din scânduri de fag,
dedesubt având beci de piatră cu două uşi. Clădirea era însă „ruinată cu totul"
(f. 18). Mai avea încă 2 cârciumi: una ruinată (construită din nuiele) acoperită
cu stuf, cu o cameră (cu 2 ferestre, tindă), foişor cu 4 stâlpi, iar dedesubt beci
zidit cu uşă din lemn de brad şi încă una de nuiele „ruinată mai cu totul"
(f. l 8v), acoperită cu şindrilă, cu uşă din lemn de gorun, beci dedesubt de piatră
cu 2 uşi, cu foişor în faţă cu 4 stâlpi. Deteriorată, exista alături o casă de bârne
acoperită cu şindrilă cu 3 încăperi, 2 ferestre cu 4 geamuri, sobă, 2 paturi din
scânduri de brad, galerie în faţă şi beci de zid dedesubt cu uşă din lemn de
brad.
La Grabicina erau tot felul de unelte agricole, 6 putini, 2 copăi, cazan de
aramă nemţesc, hârdău din lemn de brad, 5 tocitori, 5 hambare, puţuri, grajd de
bârne învelit cu şindrilă şi pardosit cu lemn de gorun, cazane, tuciuri. Mai era o
bucătărie construită din nuiele lipită cu pământ acoperită cu stuf, 2 odăi cu 2
ferestre, porumbar din lemn de gorun îngrădit cu nuiele şi învelit cu şindrilă.
Moşia din Plaiul Slănic avea 4 pogoane, fiind lângă satul Podu Muncii.
Acolo era o casă construită din nuiele acoperită cu şindrilă, cu 2 încăperi,
foişor, 3 uşi din lemn de brad, 3 ferestre, sobă, beci cu uşi din lemn de gorun,
hambar, moară de zid acoperită cu şindrilă cu roţi de apă şi 2 perechi de pietre,
plus diferite unelte agricole.
Lângă satul Coca avea livezi. Şi aici exista o casă de bârne cu 2 odăi
acoperită cu şindrilă, cu foişor, 3 ferestre, bucătărie construită din nuiele lipită
cu pământ, velniţă veche de nuiele lipită cu pământ, hambar de bârne de brad
acoperit cu şindrilă cu 2 despărţituri şi multe obiecte de bucătărie şi unelte
agricole. Acolo se mai păstra o veche trăsură braşoveancă acoperită cu piele,
pentru cai. Era o moară cu un perete de piatră şi 3 pereţi de scânduri de gorun,
acoperită cu şindrilă. Mai exista încă o moară de piatră acoperită cu şindrilă, cu
2 roţi de apă, apoi o casă alături (pentru morar) construită din nuiele lipită cu
pământ, cu 2 uşi din lemn de brad. Mai era şi o cârciumă cu pereţi din nuiele,
foişor, 2 camere de locuit, prăvălie, sobă şi beci de piatră.
La Metocul Urecheşti schitul avea o vie împrejmuită cu gard (stricat în
unele locuri), cu pădure alături. Acolo era o casă cu 4 încăperi, construită din
nuiele, învelită cu şindrilă, cu balcon de scânduri, 6 ferestre de sticlă, 5 uşi, 4
paturi (2 cu aşternuturile lor, iar 2 doar cu rogojini), masă. Altă clădire era
folosită ca bucătărie, construită tot din nuiele şi acoperită cu şindrilă, cu 3
încăperi şi cămară, cuptor, 2 paturi, sobă, magazie. Mai era şi o velniţă

(construită tot din nuiele cu 2 uşi şi o fereastră), grajd construit tot din nuiele,
magazie de bârne de brad acoperită cu şindrilă şi o cramă veche din bârne de
gorun acoperită şindrilă cu 2 uşi şi foişor deasupra. O cramă bună, din bârne de
gorun acoperită cu şindrilă, avea 3 camere (2 de ţinut vin şi una pentru linuri,
buţi, tocitori, hârdaie, putini ş.a.). Acolo existau 3 căruţe (2 de boi şi una pentru
cai), 4 boi şi o sanie de boi.
Via de la Terceşti era împrejmuită cu gard, acolo având şi pădure de
peste 150 pogoane, dar şi o cramă veche de bârne de gorun acoperită cu
şindrilă.
Schitul mai avea şi o moară pe Milcov, de zid de piatră, cu 2 pietre şi 3
pogoane de lac împrejur.
La metocul Zaplaz avea o vie pe dealul Zaplazul, împrejmuită cu gard.
Tot acolo era şi o casă construită tot din nuiele cu 4 încăperi, neterminată, doar
acoperită cu şindrilă, cu 6 uşi şi 8 ferestre. Mai avea o cramă veche cu 3
despărţituri, construită din bârne, învelită cu şindrilă şi 4 uşi. Se mai aflau: o
velniţă tot veche cu 2 despărţituri, construită din nuiele acoperită cu stuf, un
grajd mic vechi cu 2 încăperi, cu pereţi de nuiele acoperit cu stuf, plus alte
unele agricole şi viticole.
Catagrafia este semnată de stareţul Calinic.
Concluzii
Documentul prezentat relevă faptul că aşezământul avea în anul 1862
peste 20 de clădiri: 2 biserici, clopotniţă, 12 corpuri de chilii cu număr variat de
încăperi ( 1-17), arhondărie, pitărie, prescurărie, grajduri, hambare, fierărie,
uleiniţă, velniţă ş.a. Majoritatea erau construite din lemn de brad, mai puţin
fiind folosit lemnul de gorun, evidenţiindu-se şi prin acest aspect, poziţia
schitului la contactul etajelor forestiere de răşinoase şi foioase. Multe erau
clădiri vechi, altele „în stare de mijloc". Şi majoritatea obiectelor de interior
erau realizate tot din lemn de brad.
Evidenţiem totodată şi bogata argintărie a schitului, multe obiecte fiind
aurite, altele fiind decorate cu variate pietre preţioase. Existau chiar obiecte de
cult din lemn de chiparos.
Influenţa rusească era evidentă mai ales în rândul cărţilor de cult, dar şi a
iconografiei (în casa de primire a oaspeţilor era portretul împăratului rus
Nicolae I şi nu al unui domnitor român !).
Schitul avea câteva proprietăţi în vechile judeţe Râmnicu Sărat şi Buzău,
cu terenuri agricole, viticole, pomicole, animale, crame, mori etc.
138 S. Geacu
AN INVENTORY OF POIANA MĂRULUI HERMITAGE

ON NOVEMBER 29, 1862
Abstract
According to this document, the hermitage possessed over 20 buildings in

1862: 2 churches, one belfry, 12 groups of cells with a varied number of rooms
( 1-17), a guest-house, a bakery, stables, a smithy, warehouses and on oilpress.
The majority of these structures were built of fir-wood, and only occasionally
of oak-wood, which indicates that the hermitage lay in the contact area
between resinous and leafy forest belts. Many buildings were old, others
looked better. Also, most of the inside objects were made of fir-wood.
The hermitage was rich in silverware, many items being gilded, others
were decorated with different precious stones. Many items were made of
cypress wood.
The Russian influence was visible especially among religious books and
in iconography (it was the portrait of the Russian Emperor Nicholas I and not
of a Romanian voivode that hung in the guest-room!).
The hermitage also held a few properties in the old counties of Râmnicu
Sărat and Buzău, with farmlands, vineyards, orchards, wine-cellars, mills, etc.
1891-1892: ŞTIRI DIN RÂMNICU SĂRAT
ÎN GAZETA SĂTEANULUI
Marius NECULAE
Continuăm în acest articol cu prezentarea noutăţilor din Râmnicu Sărat

din paginile revistei Gazeta Săteanului - revistă ilustrată de agricultură şi
cunoştinţi trebuincioase pentru toţi, în anul VIII-lea de apariţie, februarie 1891
- ianuarie 1892, numerele 145-168. Ca şi în cazul publicării noutăţilor din
paginile anului .al VI-lea 1, motivaţia noastră este prezentarea unor informaţii
despre oraşul şi fostul judeţ Râmnicu Sărat, în contextul în care au trecut peste
12 decenii de la evenimente, cu menţiunea că aceste numere nu se găsesc la
Biblioteca Metropolitană 2 , Biblioteca Naţională a României 3 şi Biblioteca
Centrală Universitară Mihai Eminescu din Iaşi • Până la acest moment, a fost
4
confirmată existenţa colecţiei complete din acest an doar la Biblioteca

Judeţeană Alexandru şi Aristia Aman Dol/ şi Biblioteca Academiei Române 6 ,
volumul cu colecţia Gazetei Săteanului din anul VIII de apariţie existând în
Neculae Marius Gabriel, 1889-1890: Ştiri din Râmnicu Sărat în Gazeta Săteanului, în
Analele Buzăului, VI, Buzău, 2014, pp. 122-140.
http:/.'alcph20.bmms.ro:8991/F, verificat în data de 26.09.2015. De menţionat că site-ul
Bibliotecii Metropolitane ne-a fost de un real folos în accesarea unor surse inedite din
documentele digitizate, contemporane evenimentelor din paginile Gazetei Săteanului
(colecţia Monitorului Oficial al Regatului României, colecţia ziarului Adevărul etc.).
http://alephnew.bibnat.ro:899 I /F, verificat în data de 26.09.2015.
Apar numere din perioada 1891-1893 în catalogul on-line: http://www.bcu-iasi.ro/,
verificat în data de 26.09.2015, însă s-a confirmat telefonic şi pe e-mail că nu există
numere din anul VIII. Mulţumim pentru sprijin şi pe această cale doamnei bibliotecar
Luminiţa Daniş.
http://catalog.biblio.ro/, verificat în data de 26.09.2015, cu menţiunea că s-a confirmat
telefonic.
http://aleph500.biblacad.ro: 8991/F, verificat în data de 26.09.2015. Se menţionează că aici
există toată colecţia Gazetei Săteanului, legată în 20 voi.
140 M. Neculae
colecţia Muzeului Municipal Râmnicu Sărat7. De asemenea, nu am identificat

exemplare digitizate din acest an în niciun catalog online. Menţionăm că
informaţii despre subiecte din unele numere din acest an - ca şi informaţii
generale despre Gazeta Săteanului - putem găsi în lucrările lui Alex.
Oproescu 8 .
Perioada de referinţă a fost marcată pe plan intern de moartea lui I. C.
Brătianu, jubileul de 25 de ani de la urcarea pe tron a lui Carol I, izbucnirea
scandalului logodnei principelui Ferdinand cu Elena Văcărescu, cele trei
guvernări ale perioadei şi continuarea punerii în aplicare a legii pentru
vânzarea moşiilor statului.
În oraşul Râmnicu Sărat, pe parcursul anului 1891 s-au născut 446 copii,
243 de băieţi şi 203 fete, care au fost botezaţi: 393 în rit orthodox, unul catolic
şi unul protestant, iar 51 în religia mozaică. În comunele din judeţ s-au născut
5144 de copii, 2687 băieţi şi 2457 fete, 5128 ortodocşi, 5 catolici şi 11 mozaici.
În acelaşi an s-au oficiat în tot judeţul 1084 de căsătorii ( 13 pe rit mozaic),
dintre care 63 în oraş (toate între soţi ortodocşi). Au murit 3610 persoane,
dintre care 342 din oraş, înregistrându-se o scădere a deceselor faţă de anul
precedent9 . Tot în această perioadă în judeţ existau 146 de biserici deservite de
157 preoţi, dintre care cinci nefuncţionale. Mai putem menţiona că, pentru
perioada 1 octombrie 1890 - 1 octombrie 1891, la spitalul judeţean s-au
prezentat 390 de bărbaţi şi 167 de femei, din care 322 bărbaţi şi 126 femei au
plecat vindecaţi şi 26 bărbaţi şi 13 femei au murit. În aceiaşi perioadă în arestul
preventiv au fost 313 arestaţi, din care 297 de bărbaţi şi 16 femei 10 . Precizăm şi
acum, după cum vom vedea detaliat, mai jos, că populaţia oraşului era pe
atunci (1890) de 10533 locuitori, iar a judeţului de 114778.
În Gazeta Săteanului nr. 1-2 (145-146), an VIII, p. 15, la rubrica Din
Ţară, găsim o informaţie despre schimbarea Guvernului şi componenţa noului
Consiliu de Miniştri: În urma unui vot de blam dat de Senat Ministerului,
Muzeul Municipal Râmnicu Sărat, Secţia istorie, colecţia documente, inv. 3, 191 file (cca.
I% rupte), 28xl 9,5 cm, tipărit, legat, cartonat.
Nr. 1-2, 5-6, 9-10, 11-12, 13-14, 23-24, în Oproescu Alexandru, Presa buzoiană şi
râmniceană-dicţionar bibliografic, voi. li, (G-N), B.J. "V. Voiculescu", Buzău, 1997,
pp. 39-40; Dicţionarul presei buzoiene şi râmnicene (1839-1949), Ed. Alpha MDN,
Buzău, 2011, p. 113; Literatura în publicaţii buzoiene şi râmnicene: 1839-2000, Ed. Alpha
MDN, Buzău, 2013, p. 57.
9
Date preluate din: Direcţiunea Statisticei Generale, Mişcarea populaţiunei României în
1891, Tip. Carol Gobl, Bucureşti, 1895.
10
Date preluate din: Extract pe expunerea situaţiunei judeţului Râmnicu Sărat... în
Monitorul Oficial, nr. 220, din 9 ianuarie 1892, pp. 5915 - 5917.
1891-1892: Ştiri din Râmnicu Sărat în Gazeta Săteanului 141
acesta dânduşi demisiunea 11 , ea a fost primită şi d-l General I. E. Florescu, a

fost însărcinat cu formarea noului Minister 12 .
Ministerul este compus, după Decretul dat la 21 13 Februarie, din:
D-l General Ioan Em. Florescu 14, preşedinte al Consiliului de Miniştri;
d. Lascăr Catargi , la interne, d. George Vernescu , la finance şi ad-interim
15 16
la justiţie; d. C. Exarcu , la afacerile streine; d. Colonel Iacob Lahovari 18 , la

17
resbel; d. C. Olănescu 19 , la lucrări fublice; d. Jlariu lsvoranu 20 la agricultură

şi domenii şi d. G. D. Theodorescu la culte şi instrucţiune publică.
2
În continuare este amintit faptul că şi Camera Deputaţilor a fost

dizolvată, stabilindu-se datele alegerilor: La 22 Februarie, Camera deputaţilor
a fost disolvată. Nouile alegeri se vor face: Colegiul 1-iu la 9 Aprilie, col. al
Ii-lea la JO Aprilie şi col. al Iii-lea la 11Aprilie1981 22 . Alegerea delegaţilor
se va face la 28 Martie 23 .
Pe aceiaşi pagină, mai jos, la rubrica Din localitate, găsim şi invariabilele
schimbări pe plan local, ca urmare a căderii Guvernului Manu, care se
produceau atunci după fiecare schimbare a executivului, cum se vor produce şi
spre sfârşitul anului: Ca urmare a schimbării Ministerului, se vor face
11
Guvernul General George Manu (noiembrie 1889 - februarie 1891 ).
12
Guvernul General Ioan Emanoil Florescu (februarie - noiembrie 1891 ).
13
În text şi note am folosit datele pe stil vechi/ calendarul iulian, cum apar în textele
originale, diferenţa fiind de 12 zile. Exemplu: guvernarea Ioan Emanoil Florescu a ţinut
până la 26 noiembrie/ 8 decembrie 1981.
14
Ioan Emanoil Florescu (1819-1893), general şi om politic român, prim-ministru al
României, precum şi organizator al armatei române modeme.
Lascăr Catargi (sau Catargiu), 1823-1899, om politic român, de patru ori Prim-Ministru şi
15
membru al locotenenţei domneşti ( 1866).

16
George D. Vernescu ( 1829-1900), om politic şi jurist român, a ocupat portofoliile
finanţelor şi justiţiei.
17
Constantin Exarcu ( 1836-1898), diplomat român, membru fondator al Ateneului Român.
18
Iacob N. Lahovari ( 1846 - 1907) a fost un general şi politician român, ministru al
afacerilor străine, ministru de rf1zboi şi şef al Marelui Stat Major.
19
Constantin P. Olănescu ( 1844 - 1928), inginer şi politician conservator.
20
Ilariu Isvoranu (I 845-1927), om politic român.
21
Gheorghe Dem Teodorescu (1847-1900), folclorist şi istoric literar român.
22
Sistemul de vot era cenzitar, conform Legii electorale din 1884. Pentru deputaţi, la primul
colegiu votau alegătorii care posedau un venit funciar sau urban de minimum 1200 lei, la
colegiul al II-iea votau orăşenii care plăteau un impozit de cel puţin 20 de lei, iar la
colegiul al III-iea ceilalţi, care plăteau un impozit cât de mic. Erau scutiţi de cens preoţii şi
învăţătorii. Cf. Academia Română, Istoria românilor, voi. VII, Tom II, Ed. Enciclopedică,
Bucureşti, 2003, p. 66.
23
Ibidem. Cei cu venit mai mic de 300 de lei şi locuitorii satelor votau prin delegaţi.
142 M. Neculae
schimbări şi în personalul administraţiei jud. R.-Sărat. D-l Vasile Murgu/eseu,

e numit Prefect, D-l A. Sisea, Poliţai.
D-l Codreanu loc-ţiitorul D lui revisor Vidraşcu va fi chemat la catedra
sa din Galaţi. În locul domnului Vidraşcu, care 'şi continuă studiele la Berlin,
d-l Traian Jonescu 24 , profesor la Gimnaziul de R.- Sărat va fi numit revisorul
şcoalelor din 'acest judeţ.
Ultima ştire din acest număr este cu privire la starea vremii: Zăpada s 'a
luat în multe localităţi din judeţ. Timpul e călduros şi în curând se vor putea
începe a se face semănăturele de primăvară. Şi în judeţ au fost inundaţiuni
trecătoare, ruperi de podeţe şi potmoliri de holde.
În nr. 3-4 (147-148 25 ), din martie 1891, la paginile 45-47 (o noutate până
acum, această întindere a ştirilor locale), la rubrica Din localitate, aflăm
următoarele: Se ştie că prin un vot al Camerei deputaţilor, şoseaua R. - Sărat -
Făurei s 'a declarat ca şosea mixtă pe care Statul o va face în parte şi o va
întreţine. D 'asemenea că s 'a votat uă sumă însemnată pentru această aşa de
importantă şosea. Suntem informaţi că această şosea se va face în 'acest an;
d 'asemenea şi podul de fier de peste apa Buzăul la Nisipurile care va scăpa pe
cei ce trec nu numai de mari taxe de podărit, dar şi de atâtea neajunsuri ce se
ivesc continuu cu întreruperea comunicaţiei la cea mai mică viitură de apă pe
albia Buzăului.
În continuare aflăm o ştire îmbucurătoare: Gimnasul de R.-Sărat 'şi dă
roadele sale. O mulţime de şcolari 'i urmează cursurile cu mare success. Anul
acesta se va începe şi construirea localului propriu de gimnasiu26 . De
menţionat este faptul că în 9/21 mai 1891, Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii
Publice, prin comunicatul nr. 225427 , a scos la licitaţie (cu ofertă în plic,
închisă), stabilită pentru ziua de 4 iunie, lucrările la gimnaziu, cu o valoare de
150.000 lei.
Toţi ştim în ce hal de ruină se găsesc bisericele prin comunele rurale şi
d'aceia când vedem oameni de inimă că fac ceea-ce Statul ar trebui a face şi
consacră timpul lor pentru asemenea trebuincioase locaşuri, suntem datori a
24
Pomenit în corpul profesoral al Gimnaziului din anul 1892, (Constantin Atanasiu, Paul
Nicolescu, I 933 Almanahul Râmnicului Sărat, Institutul de Arte Grafice, Bucureşti, 1933,
p. 75), Traian Ionescu a fost profesor de la înfiinţarea Gimnaziului, absolvent al Jacu/tă/ei
de sciinsce din Bucuresci, pentru partea ştiinţifică, cf. Gazeta Săteanului, nr. 8 (128), An
VI, p. 205.
25
Pe copertă apare, greşit desigur: No. 3 şi 4 (146,147).
26
A funcţionat în localul Primăriei (azi Muzeul Municipal) până în anul 1893-1894, când s-a
mutat în actuala locaţie.
27
Monitorul Oficial al Regatului României nr. 32/14 mai 1891, p. 730 şi M.O. nr. 33/ 15 mai
1891, p. 762.
le arăta numele pentru singurul motiv d 'a face ca pildele ce dau să fie imitate
cât mai mult. Ast-fel, în comuna Costienii-Mari 28 din 'acest judeţ ca în multe
altele, biserica e în o stare de jale. Preotul său, Părintele Nicolae Budescu, om
cult şi convins că face o faptă bună, nu ezită un minut nu numai d'a subcrie el
însuşi pentru cladirea din nou a unei frumoase biserici cu una mie lei, şi a
pune toate stăruinţele sale pe lângă rudele şi prietenii săi din comună, pentru a
aduna numai din 'această comună şapte mii lei, dar porni din sat în sat, cu un
registru autorizat de Episcopul eparhiei Buzău, şi strânse pân 'acum, atât în
bani cât şi în producte, rotunda sumă de 9500 lei. De şi subscrierile continuă,
dar clădire bisericei se va începe în această vară.
Ştirea principală a acestui număr este reprezentată de continuarea punerii
în aplicare în judeţ a legii vânzării moşiilor statului: D-l C. C. Datcu/eseu,
delegatul Ministerului Domenielor pentru vânzarea în loturi, va procede,
înpreună cu D-1 Inginer al Statului Orăscu, la 24 Aprilie 1981, la cercetarea şi
alegerea cerirelor de cumpărări de loturi şi la efectuarea vânzărei moşiei
Bordeasca 29 din 'acest judeţ.
După Paşce, d'asemenea, se va 1.fode la săteni, în loturi, moşia Statului
Crângul-Ursului de lângă oraşul R.-Sărat.
Mai putem, încă, vesti cetetorii noştri, că, după stăruin{ele puse de D 1
C. C. Datcu/eseu, domeniele Statului din judeţul R. -Sărat, ce se întind de la
moşia Sloho:::ia-Galbenu , proprietatea D-lui CC. Datcu/eseu şi până la gara
30
Făurei, hotarul judeţului Brăila şi marginea jude{ului Bu:::ău - adică moş iele
Statului Jirlăul, Văcenii, Berca, Nisipurele şi Moşe.ytii, depin:::ând de comunele
Jirlăul 31 şi Nisipurele 3'2 - se vor vinde În loturi la săteni negreşit Îll 'această
primăi•ară.
28
Azi sat Costieni, corn. Zoiţa, jud. Buzău. Comună din fostul judeţ Râmnicu Sărat, plasa
Râmnicul de Jos, cu următoarele sate: Costieni - Mari şi Zoiţa, cf. G. Lahovari, C.
Brătianu, G. Tocilescu, Marele dicţionar geografic al Romîniei, voi. II, Socec, Bucureşti,
1899, p. 681.
29
Acum Bordeasca Veche, sat din comuna Tătăranu, jud. Vrancea. Sat, parte din comuna
Obileşti, plasa Râmnicul de Jos, cf. G. Lahovari, C. Brătianu, G. Tocilescu, Marele
dicţionar geografic al Romîniei, voi. I, Socec, Bucureşti, 1898, p. 531.
3
° Fostă comună din jud. Râmnicu Sărat, până în 1950, acum satul Sătuc din comuna
Galbenu, jud. Brăila. Aici era moşia lui C. C. Datculescu.
31
Actuala comună Jirlău, jud. Brăila.
32
Sat mutat, mare parte a comunei fiind acum în componenţa comunei Robeasca, jud Buzău.
Comună din plasa Râmnicul de Jos, cu următoarele sate componente: Nisipuri, Moşeştii
Vechi şi Moşeştii Noi, cf. G. Lahovari, C. Brătianu, G. Tocilescu, Marele dicţionar
geografic al Rom în iei, voi. IV, Socec, Bucureşti, 190 l, pp.505-506.
144 M. Neculae
Aceste moşii au fost măsurate, parcelate, planurile verificate şi aprobate

de ingineru! .yefşi de Minister, şi depuse la primărie!e re.\pective, astfel că n'a
râmas de cât a se.face înscriere!e de cwnpărâri de loturi la comunele Jir!ău şi
Nisipurele sau la comisiunea pentru vânzare.
S11ntem.foartefericifi de scoaterea în vânzare a acestor moşii. de oare ce
prin însemnata lor întindere, se vor putea forma numeroase loturi, cari nu
numai să îndestuleze sătenii din comunele învecinate, dar şi din alte localităf i.
Cum. după lege, numai sătenii din vecinătatea acestor moşii. nu sunt
obligaţi a se muta, cei din depărtări vor priimi sumele necesare pentru
cumpărări de vite şi faceri de clădiri în cele două mari sate care se rnrforma
p'aceste moşii.
Avem promisiuni că imediat după vânzarea acestor moşii, se vor scoate
la vânzare şi alte moşii ale statului din judeţul R.-Sărat, intre cari e şi marea
moşie tot de câmp, Gherghiasa.
/~1demnăm consiliile comunale, a imita exemplul dat cu ocasiunea
vânzării moşiei Statului Obileşci din'acestjudeţ, d'aface incheeri d'a cumpăra
pentru biserică şi şcoală câte-va loturi învecinate; d'asemenea şi pe învăţătorii
şi preoţii cari n 'au pământ d'ajuns d'a face cereri de cumpărări de loturi mici,
precum vor.face şi sătenii cari n'au pământ, sau n'au d'ajuns.
Cereri de cumpărări de loturi, legea vânzărei bunurilor Statului şi
regulamentul de aplicare se dau, or-cui le va cere, cu totul gratuit, de la
Administratorul "Gazetei Săteanului".
Următoarele două paragrafe sunt despre starea vremii şi situaţia
însămânţărilor de primăvară: Timpul continuă a fi friguros, din care pricină
semănăturile de toamnă nu inainteaza de loc şi cele de ovăz şi de orz nu răsar.
Iarba d'asemenea, precum şi copacii şi viţa. Se va întârzia in'acest an şi
semănatul porumbului[ ... ] zăpada căzu din nou şi acoperi pământul de la 3 la
l O centimetre groase [ ... ].
Aflăm acum şi despre unele probleme ale administraţiei locale: Consiliul
comunei urbane R. -Sărat. s 'a disolvat şi următoarele persane au fost numite
pentru a compune comisiunea interimară: D-nii I. Mihăescu, G. Protopopescu,
I. Găgiulescu, N. Cristescu, C. T. Dumitrescu, E. Za111firescu şi T. Ionescu.
Raportul Ministerului de interne, arată ca motive a disolvărei: lăsarea
serviciilor comunei în părăginire şi desordine 33 .
În continuare avem o rubrică specială: Ultime scif'i [din localitate], care-l
privesc direct pe fondatorul şi directorul-proprietar al Gazetei Săteanului.
33
În Adevărul, an III, nr. 773 din 17 martie 1891, p. 2, se menţionează că a fost dizolvat la
cererea prefectului local, D. Murgu/eseu.
Aflăm astfel că: Mai multe ::iare anuntă că D-1 C. C. Datrnlescu, Directorul
34
acestei reviste, ra fi pus de administrafiune ca candidat pentru colegiul

al III-iea de R-Sărat.
De sigur că această 1•este o dau acele ziare bazânduse pe faptul că D-l
Datcu/eseu a lucrat în tot timpul oposifiunei unite împreună cu D-nii I.
Grădişceanu 35 şi Iosef" Oroveanu 3\i că câteşi trei s'au ales deputafi ca
independenfi şi prin concursul lor reciproc.
Din faptul că, actualmente, situaţiunea politică din R.-Sărat, este
încredinfată D-lor I. Grădi.yceanu .yi I. Ororeanu, treime să tragă conclusia
acele ziare că, D-1 Datcu/eseu, e propus de administraf ie ca candidat de
deputat al col. III !ea.
Nu ne îndoim de fel că D nii Grădişceanu şi Oroveanu, pe cari 'I am
cunoscut tot-d'auna ca prieteni ai Directorului acestei reviste, că au dorinţa
d'a eşi deputat Dl Datcu/eseu, dar ne îndoim de alt ceva:
Acest alt ceva, e că nu şcim dacă Directorul Gazetei Săteanului 'şi va
mai pune candidature de astă data.
D-1 Datcu/escu /ipseşce actualmente din jude{ şi oraş şi nu şcim cu
siguranfă dacă 1•a priimi propunerea numeroşi/or săi prieteni învăţători, preo{i
şi săteni, d'a '!realege deputat al colegiului al Iii-lea de R-Sărat.
Şcim că realegerea Directorului Gazetei Săteanului, în cas că 'şi-ar mai
pune candidatura, e cu totul sigură, pentru că e iubit defoarte multi învăfători,
preo{i .~·i săteni, cari 'i vor da acelaşi concurs ca în anii 1884 şi 1888 când s 'a
ales deputat cu 482 voturi contra 61 date candidatului partidului junimist, de
oare-ce sunt convinşi că vor avea in dânsul un adevărat prieten sincer şi
devotat. Într-adevăr, după cum vom vedea mai jos, la alegerile din aprilie 1891,
C. Datculescu nu candidează, lucru care nu-l împiedică să participe şi să
câştige mandatul de deputat, mai târziu, în acelaşi an, sau în 1895, când e
34
În Adevărul. an III, nr. 780 din 24 martie 1891, p. 3: Se dă ca posibilă următoarea listă a
liberalilor-conservatori în Râmnicul-Sărat: Colegiul 1-iu: Jon C. Grădişteanu şi Ghe.
Lupescu. Colegiul Ii-lea: Iosef Oroveanu. Colegiul Iii-lea: C. C. Datcu/eseu.
35
Ioan Grădişteanu (n. 1861 ), politician liberal conservator, deputat ( 1888, 1891, 1893,
noiembrie 1895), Ministru al Lucrărilor Publice (11 aprilie 1899-13 februarie 190 I şi 22
decembrie 1904 - 12 martie 1907), cf. Nicolescu Valeriu, Un colţ de Ţară Românească -
Judeţul Slam Râmnic, voi. VI, Buzău, Ed. Editgraph, 2015, p. 145.
36
Iosef T. Oroveanu, deputat şi primar al Râmnicului (1883-1884) a trasat bulevardul
Prefecturii (Ion Mihalache), cf. Constantin Atanasiu, Paul Nicolescu, 1933 Almanahul
Râmnicului Sărat, Institutul de Arte Grafice, Bucureşti, 1933, p. 39. A fost unul din
acuzaţii la complicitate (denunţat de făptuitorul Stoica Alexandrescu) la atentatul
împotriva lui Ion Brătianu din 4 septembrie 1886, cf. Epoca, an I, nr. 238 din I O
septembrie 1886, p. 2 şi Gazeta Săteanului, an III, nr. 22, din 20 decembrie 1886, p. 318.
146 M. Neculae
reales. De mentionat că C. C. Dactculescu a candidat în toate dăţile ca

. d epen d enr17 . '
m
Unnează apoi câteva paragrafe în care sunt expuse priorităf ile lui
Constantin Datculescu: Vin=area şi punerea În stăpânire mai cu repe=icizme a
tuturor moşiilor Statului, numai la săteni [ ... ] iinbunătăfirea reală a stărei
preofilor şi Învăţătorilor şi 111ărirea onorari elor lor [ ... ] protecfiunea
agriculturei [„ .], unele amendamente şi iniţiative legislative în domeniul fiscal
şi agricol şi o 111ulţime alte 111ari cestiuni pe care le-a tratat În această re1·istă
[ ... ].
La finalul rubricii Ultime sciri avem consideraţii despre cum ar trebui să
fie noul ales al Colegiului lll şi sfaturi pentru alegători, noul ales trebuind a
dovedi că are dorinţa adevărată de binele lor [al alegătorilor], iar nu al
căpătuelei.
La paginile 49-50 din acelaşi număr avem Tabloul Moşie/or Statuii ce se
vor vinde În cursul carentei luni Martie, în dreptul judeţului Râmnicu Sărat,
apărând, cum am văzut şi în articolul precedent, moşia Bordeasca, de 700
38
hectare .
În nr 5-6 (149-150) din 5 şi 29 aprilie 1891, la paginile 78-79, aflăm
resultatul alegerilor generale din zilele de 9, I O şi 11 Aprilie 1891, pentru
judeţul R.-Sărat, care s-au finalizat, ca mai în toată ţara cu un avantaj pentru
guvernul Ioan Emanoil Florescu:
La colegiul 1-iu: 242 alegători Înscrişi. 2 33 voturi exprimate, 22
anulate. Candidaţi guvernamentali: D-nii Ion C. Grădişteanu 130 voturi şi
Chr. Moşescu 53 voturi. Candidat junimist D I Menelas Germani 39 116 voturi.
Candidat liberal D-l N. Fleva I 08 voturi. S 'au proclamat aleşi D nii
Grădişteanu şi Germani.
La colegiul al II-iea. Alegători ii1scrişi 388. Voturi exprimate 347.
Buletine anulate 12, deosebU de 3 cu numele Vulcan. Candidat guvernamental:
d-l Josef Oroveanu 173 mturi. Candidat junimist: D-l Ion Fridman 159 voturi.
D-l Oroveanu s 'a proclamat ales~ 0 .
37
Nicolescu George, Hermely Albert, Deputaţii noştri (1895-1899). Biografii şi portrete, Ed.
Librăriei Carol Mulcr. Bucureşti. 1896. p. 262.
38
140 de loturi individuale de câte 5 ha, conform art. 8 şi 15 din Legea privind vânzarea
către ţărani a unei părţi din moşiile statului şi răscumpărarea embaticurilor ( 1889).
39
Macedo-român, născut în 1839. Om politic, deputat şi Ministru de Finanţe (23 martie 1888
- 29 martie 1889, 5 noiembrie 1889 - 21februarie1891, 27 noiembrie1891 - 3 octombrie
1895, elaborând proiectul de lege pentru stabilirea etalonului aur ( 1889), cf. Dim. Rosetti,
Dicţionarul Contimporanilor, Bucureşti, 1897, p. 84; Nicolescu Valeriu, op. cit„ p. 140.
40
În Monitorul Oficial al Regatului României, nr. IO din 12 aprilie 1891, p. 213, apar
aceleaşi rezultate pentru Colegiul II, şi e trecut la numărătoare un anume Gr. Vulcan cu 3
La colegiul al ll!-lea. A legători inscrişi 982. Voturi exprimate 62 5.

Buletine anulate 2 7. Candidat guvernamental D-l C. T. Dimitrescu, fost
subprefect, 286 voturi. Candidat liberal D-l N. Fleva 312 voturi. Relativ la
acest colegiu vom arăta că directorul Gazetei Săteanului, precum prevedeam
in numărul ce a eşit la 20 Martie, m1 'şi a pus candidature de astă-dată din
causa multelor lui ocupaţiuni agricole, familiar şi de publicist. Alegătorii, insă
'i au tipărit buletine in alt oraş şi 'i le-au depus. În dimineaţa zilei de alegere,
de şi alegătorii colegiului ţărănesc aclamaseră pe D-1 Datcu/eseu şi
realegerea sa era cu totul sigură, dar după insistenfele D-lui Datcu/eseu care
'şi dăduse cuvântul că nu 'şi va pune candidature de astă dată, şi ca om de
onoare trebuia a se ţine de vorbă, alegătorii cari '/puseseră candidaturefură
nevoiţi a 'i retrage buletinele inainte d'a Începe votarea şi votarea Începu.fiind
numai duoi candidaţi [o posibilă strategie electorală a acelor vremuri şi nu
numai, pentru descurajarea unor potenţiali contracandidaţi ai lui Flcva]: D-1
Fleva al opo:::iţiei şi Dimitrescu al administra{iunei. D-1 Fleva .fii ales deputat
[ ... ]. Unnează apoi un paragraf de consideraţii din care rezultă că C.
Datculescu va servi în continuare interesele alegătorilor ca publicist.
Um1ătoarele trei paragrafe de la pagina 79 ale rubricii Din localitate fac
referire la telegrama de felicitare trimisă lui Fleva de Datcu/eseu, Robescu, D.
Popa, Mihăescu şi alţi 200 de alegători, răspunsul acestuia, starea vremii şi a
lucrărilor agricole, specificându-se că anul agricol se anunţă rău, iar ultimul
paragraf reaminteşte decizia lui C. Datculescu de a se trimite, gratuit, revista
tuturor învăţătorilor din judeţ, care sunt rugaţi ca, să ne aducă serviciul d 'a ne
comunica, la data de 12 a le fie-cărei luni, situaţiunea agricolă din fie-care
comună şi a ne trimite uă cât de scurtă descriere a comunei şi mai ales if1 ceea
ce priveştefelul cu/turelor agricole.
În nr. 7-8 (151-152) din 5 şi 20 mai 1891, la pagina 111 este anunţată
moartea lui Ton C. Brătianu din 4/16 mai, specificându-se că se va reveni în
numărul unnător cu o biografie şi fotografia marelui om de Stat.
La aceiaşi pagină, rubrica Din {ară este dedicată în mare parte
jubileului de 25 de ani de la înscăunarea regelui Carol L iar din rubrica Din
localitate, aflăm doar ştiri astronomice, despre eclipsa de lună totală din seara
de 11 (23) Maiu, care a putut fi observată.foarte bine, cerul fiind senin, la ora 9
fără I O minute, luna era aproape acoperită de umbra pământului şi cu totul if1
Întuneric. Se specifică că aceasta e prima eclipsă lunară din 'acest an. Şi pe
cea d'a doua din noaptea de 3115 spre 4116 Noembrie o vom putea observa
voturi, la fel şi în Adevărul, an III, nr. 798 din 12 aprilie 1891, p. 1, iar o simplă adunare a
voturilor ne arată că cele ale lui Vulcan nu erau printre cele anulate.
148 M. Neculae
dacă cerul nu va.fi înorat. Veni vorba de echpsele dh1 'acest an reaminam că la
25 Maiu (6 !uniu) vom putea observa la 6-7'l'l ore seara uă echpsă solară
inelară. Aceasta va.fi singura eclipsă solară din 'acest an ce se va vede la noi.
A doua ştire este referitoare la un cutremur ce nu apare în înregistrările
oficiale 41 : În ziua de 3 Maiu ora I şi 34 minute, s 'a sfo1ţit un puternic cutremur
de pământ, care a ţinut mai multe secunde. Faptul că în sursele vremii avem
infonnaţii contradictorii despre acest cutremur, fiind plasat fie în dimineaţa
zilei de 3115 mai (Gazeta Săteanu lu;), fie în acelaşi moment al zilei
unnătoare 42 , când s-ar fi simţit în mai multe localităţi , fie chiar în miezul zilei
43
cum e cazul Braşovului 44 , sau al altor localităţi , ne poate duce cu gândul la

45
faptul că s-ar fi strecurat o greşeală a redactorului (pe atunci articolele erau

scrise cu cel puţin o zi înainte de publicare, în cazul cotidienelor şi la ceva timp
după producerea evenimentului, în cazul publicaţiilor lunare/bilunare), sau în
perioada 3/15-4/16 mai 1891 au avut loc mai multe cutremure (replici), cume
cu siguranţă cazul celui simţit în Braşov la amiaza zilei de 3/15 mai, în acest
caz putând fi vorba de un alt tip de cutremur şi o altă zonă seismică. Înclinăm
să credem că eroarea apare în Gazeta Săteanului, cutremurul pomenit că s-a
simţit la Râmnicu Sărat producându-se de fapt în noaptea de 3 spre 4 mai, la
ora 1,34.
În nr. 9-10 (153-153) din iunie, din ştirile de la pagina 143, aflăm că
Alegătorii colegiului 1-iu pentru Senat al jud. R.-Sărat sunt convocaţi pentru
ziua de 9 Juhu, spre a alege un senator în locul D hd N. Fleva care a optat
pentru col. !li de deputaţi de R.-Sărat.
În continuare avem ştiri despre vânzarea moşiilor statului anunţată în
Gazetă Săteanului din martie: Planurile moşie/or Statului Jirlăul şi Nisipurele
despre a căror întârziere d 'a se trimete la Primărie ne miram în numărul
trecut, s 'au trfo1es deunăzi. Sătenii au şi început să se înscrie. Îndemnăm pe
sătenii fără pământ din tot judeful a grăbi d'aşi aduce cererile de cumpărare
41
Probabil localizat în Vrancea, nu este listat în baza de date
http://www.snas.ro/index.php?option=istoric, nici în catalogul seismic ROMPLUS -
http://wwwl.infp.ro/catalog-seismic/evenimente, unde sunt înregistrate evenimente din
1890 sau 1892. Cataloage verificate în data de 20.09.2015.
42
În Adevărul, an III, nr. 817 din 4 mai 1891, p. 3, se menţionează: Azi la orele 2.fără JO
minute s "a sim(it un cutremur puternic în Bucureşti, care a durat aproape trei secunde.
43
M. O. nr. 27 din 5/17 mai 1891, p. 590: în dimineaţa zilei de 4/16 mai s-a simţit un
cutremur în următoarele localităţi: Alexandria - 2, 15; Bacău - 1,52; Focşani, Hârşova
Huşi, Mizil - 1,45; Neamţ, Piua-Pietrei; Tecuci; Urziceni şi Zimnicea.
44
Ibidem, 588: Braşov, [3/]J 5 Maiu. Un cutremur de pământ violent, în direcţiunea Nord-
Est, s'a simţit la amiază; vibraţiunile au ţinut în urmă JO secunde.
45
M. O. nr. 28 din 7119 mai 1891, p. 611: Sinaia - 1,45 ziua şi Caracal - 2, 1O ziua.
de loturi În 'aceste 111oşii. Ter111enul de Înscriere pentru 111oşia vecină Moşeşti146

a expirat şi În curând comisiunea de verţficare a cerere/or şi vânzare, 'şi va
Începe lucrarea, iar sătenii din Moşeşti, Slobozia-Galbenu etc. ce vor.fi admişi
de comisiune vor putea a cultiva acele loturi cu Începere din toamna 1893,
termenul arendărei expirând 1/1 1894.
U1111ătoarca ştire se referă la confimrnrea noului revizor şcolar, pomenită
în februarie: D-l Traian Ionescu, actualul loc-ţiitor de revisor şcolar şi
professor la Gimnasiul din R. Sârat, s 'a confirmat În postul de revisor şcolar
al jud. R.-Sărat.
Cetitorii noştri 'şi reamintesc că în urma stăruinfelor puse şi de această
rei·ist~ • fosta Cameră [a Deputaţilor] a votat o Însemnată sumă pentru
7
sfârşirea şoselei - devenită mixtă - R.-Sărat la Gara Făurei. JÎnpietrirea a

Început de astă primăvară şi construirea podului peste Buzău la Nisipurile a
fost scoasă la licitafie. Sperăm ca la toamnă această mult _fi-ecventată şosea
precum şi podul m fi În mare parte terminate. Ar fi de dorit ca actualul
Comitet Permanent al jud. R.-Sărat să construiască În .fine cele câte-va podefe
mici (fie chiar În regie de nu s 'au presentat nici acum concurenfi) ale acestei
linii ca ci1:culaţiunea să.fie posibilă În tot timpul.
Ultimile ştiri locale din acest sumar se referă la agricultură, cerealele de
toamnă fiind in rea stare, însă cele de primăvară sunt fi-umoase. Recoltarea
cerealelor va incepe de la 25 Iunie; va urma apoi coasa ovăsului şi apoi a
meiurilor [ ... ]. Muncitorii cu ziua se găsesc cam rar, din causa multor cereri
precum prăşitul porumbului care s 'a semănat pe întinderi mai mari. În piaţa
din Râmnic, Buzeu şi Başa se angajau azi dimineaţă 15 Junie, cu 2,50 la 3 lei
pe zi şi hrană, iar pe la opt ore erau mai multe cereri de cât oferte.
În nr. 11 şi 12 (155-156) din 5 şi 20 iulie 1891, la pagina 175, continuă
ştirile despre recoltatul cerealelor. afară de Porumb şi Meiu şi putem afla că:
puţina secară ce s 'a adunat a dat o inferioară recoltă însă Orzul şi Ovăzul a
produs o escelentă recoltă cantitativă: 20 la 40 hectolitre la hectar [ ... ]
porumburile sunt de o mare fiwnuseţe şi promit a da o recoltă maximă [„ .]
earbă e destulă [„ .] grădinile sunt vioaie şi vitele detul de bune [„ .].
Agricultorii mari şi mici, din judeţ, cu ore-cari excepţii, sunt 1/1 mare lipsă de
seminfe de grâu. Cei ce pot, au Început a căuta, prin Moldova. Prevedem că se
va face pufine semănături de toamnă[ ... ].
Epidemii de_fi-iguri tifoide bântue mult Înjudeţ.
46
Actualul sat Moşeşti, corn. Robeasca, jud. Buzău.
47
Gazeta Săteanului, an I, nr. 2, pp. 21-23; an VI, nr. 121, pp. 6-7; an VI, nr. 124, p. 103, an
VIII, nr. 147-148, p. 45.
150 M. Neculae
Bugetul zecimilorjud. R.-Sărat, pe exerciţiul 1891-92 presintă la venituri

lei 278.144 bani 23 sila cheltuieli lei 273.146 hani 50, cu un escedent de lei
48 ' '
4997, bani 73 .
La alegerile din ziua de 9 fulu 1891, de un senator al col. 1-iu de R.-
Sărat, În locul lăsat vacant de D-l N. Fleva care a optat pentru col. III de
deputafi de R.-Sărat, s 'a ales d-l Eugeniu Stătescu, contra D-lui Alecu
~ 49
Oraşanu .
În nr. 13 şi 14 (157-158) din august 1891, din paginile 206-207 aflăm că:
/~1judeful nostru se simte mare necesitate de ploae pentru .~fârşirea arăturelor
de toamnă, semănare şi răsărirea celor semănate [ ... ] au fost câte-va ploi dar
parfiale 50 [ .•. ] treerişul e sfârşit[ ... ].
Bolile diferite bântue prin comunele din judeţul nostru. Sunt sate unde
jumătate popu/afiimea :::ace bon/avă la pat.
Cum cerealele de primăvară au dat bune roade În jud. nostru şi cum
majoritatea cu/turelor sătenilor constă în orze, cari s 'au vîndut cu bune
preţuri, şi în porumburi şi meiuri ce vor da o recoltă eşcelentă, târgurile de
lemnării din toate Duminicele din oraşul R.-Sărat, e mult cercetat de săteni;
materialul pentru construirea leşilor (coşare de păpuşoiu) e cel mai căutat.
În nr. 15 şi 16 (159-160), din ştirile din localitate de la pagina 239
aflăm tot despre agricultură: Culesul viilor a Început şi se urmea:::ă cu
activitate. Recolta nu va.fi Îmbelşugătoare, dar calitatea va.fi eşcelentă.
Luna aceasta s 'a mai vîndut la săteni în loturi mici, moşia Statului
Jiri ăui.
La 3 Octombrie şi zilele următoare se va vinde În loturi la săteni moşia
Statului Moşeştii. Comisiunea e compusă din d-nii C. Oreascu, inspector silvic
ca delegat al Ministerului Domeniilor şi C. C. Datcu/eseu, delegat al statului
din cei 20 proprietari din judeţ mai greu impuşi la plata fonciară rurală,
co1?fi:mn art. 18 din lege.
D 'asemenea pentru moşia Statului Amara comisiunea de vÎnzare În
loturu la săteni e compusă din D-ni Chr. Berceanu inginer al statului şi C. C.
Datcu/eseu. Vînzarea se va.face la 27 Oct.
Bugetul fusese promulgat prin decret de Carol I la 27 martie 1891 şi publicat în Monitorul
48
Oficial nr. 4 din 5/17 aprilie 1891, pp. 81-82.

49
Adevărul, an III, nr. 881 din 11 iulie 1891, p. 2: Colegiul li de Senat R.-Sărat/ D. Eugen
Stătescu liberal 64 voturi ales, Orăşeanu conser. 35.
În articolul Ploaea la Rîmnicu Sărat din Gazeta Săteanului, an IX, nr. 1-2 ( 169-170), din
50
februarie 1892, p. 100 se indică următoarele precipitaţii în oraşul Râmnicu Sărat, care sunt,
cu excepţia lunilor iunie şi septembrie, peste media anilor 1889-1891: iunie 88,2 mm, iulie
66, august 125, 1, septembrie 3,7.
În continuare aflăm date inedite despre agricultura judeţului Râmnicu

Sărat în 1890-1891: Buletinu/ Ministerului agriculturei ne dă un tablou -
alcătuit de Prefecfi - (adică o lucrare aproximativii) ri1 care găsim câ În
judeţul R.-Sărat sunt 6834 de proprietari cari au 79 batoze de treerat, 36
secerătoare mecanice cu aparat de legat şi 4 fără (noi credem contrariu/), 44
semănătoare ii1 rânduri şi 2 prin Împrăşciere, 6 cositoare mecanice, 20 de
trioare 51 , 58 vfnturătoare, 9552 pluguri, 284 boroane 52 şi 9 tăvăluci.
Tot fn 'acel Buletin cetim fn privinţa judeţului nostru că întinderea
semănăturilor făcute in toamna anului agricol 1890-1891, a fost de 50040
hectare din care: 15932 ale sătenilor şi 34108 ale proprietarilor sau
arendaş iior.
În 'această sumă se coprinde 10,388 grâu d'al sătenilor, 30474 d'al
propr. şi arendaşilor; 20 hect. rapiţă d'a sătenilor şi 2659 d'al pr. şi ar.; 5524
secară d 'a săi. şi 9755 d 'a propr. Or::: de toamnă şi alte plante de toamnă nu se
cultivă fnjudeful nostrwn.
În No. viitor vor reproduce acel tablou fn amănunt şi pentru toată {ara.
Ca mai ri1 toată {ara seceta persistă şi la noi. Semănături de toamnă
pufine s 'au.făcut şi cele.făcute stau nerăsărite.
Porumbul se culege şi uni '/ bat şi trimet la Brăila; dacă n 'ar fi
porumbişcele deschise vitele ar cam suferi, de oare-ce earba s 'a uscat.
La câmp bruma a că:::ut de la 13 Septembrie.
Am văzut podgorii şi munfi unde fncă n 'a că::ut bruma.
În nr. din octombrie, 17-18 (161-162), an VIII, p. 268-269 avem tabloul
promis în septembrie, care ne dă, pentru judeţul Râmnicu Sărat un total de
122086 ha semănate în toamna anului agricol 1890-1891, dintr-un total de
1675098 în toată ţara.
La pagina 271, din ştirile locale aflăm că:
Şi anul acesta s 'au dat focuri prin armane. Ast~f'e/ au ars nutreţurile
neasigurate a D-lui /. G. Ciurea de la proprietatea sa Fotinul, a D-lui C. A.
Mavrodin de la Voeten şi nutrefuri/e de la Vişani. După câte ni se afirmă toate
aceste.focuri au.fost puse Înadins de răi.făcători.
D-l C. Donescu, fost magistrate şi actualmente avocet În oraşul nostru, a
fost numit membru supleant la Tribunalu/ R.-Sărat fn locul D-lui Ba!asan.
51
TRIOR, trioare, s. n. I. Maşină agricolă prevăzută cu un cilindru (având pe faţa interioară
mici alveole) care, prin rotire, separă seminţele de anumite impurităţi; vânturătoare. 2.
(Tehn.) Dispozitiv folosit pentru separarea după dimensiuni a materialelor provenite din
concasare, cf. Academia Română, Institutul de Lingvistică "Iorgu Iordan" Dic/ionarul
explicativ al limbii române, Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1998.
52
Ibidem, BOROĂNĂ, boroane, s. f. (Reg.) Grapă. - Din ucr. borona.
152 M. Neculae
Numărul amatorilor d 'a cumpăra loturi În moşi ele Statului Jiri ăui şi
.~1oşeştiifiind aproape egal cu numărul loturilor, to{i sătenii din 'acele comuni
cari au.făcut cereri au luat, fârăsor{i, loturi Întregi sau complectarea până la 5
hectare. Tot ast-fel au luat şi sătenii din vecinătate cari se Înscriseseră pentru
acele moşii.
Probabil că tot cam ast-.fel se \'a urma şi la moşia Amara. ce se vinde la
2 7 Oct. corent, de oare-ce - aflăm - că nu111ărul cerere/or nu Întrece de cât cu
pu{in numărul loturilor.
Din causa lungei secete şi venirei prea timpuriu a zăpezei şi Îngheţului,
foarte puţine semănături de toamnă s 'au făcut. Agricultorii proffră de puf inele
::ile bune ce mai sunt pentru a semăna grâu de toamnă şi secară. Timpul e,
Însă, prea înaintat pentru ca - or-cât ar fi de mare silinţa - să se poată face
toate semănăturile de toamnă. Sunt, însă, agricultori de .fi-unte cari. graţie
silinţei, agrarelor şi instrumentelor perfecţionate, au făcut cu toată seceta
destule semănături. Porumbul e cules şi recolta Îmbelşugătoare.
Pentru lunile noiembrie şi decembrie ale anului 1891 avem o singură
apariţie (patru numere), din 5 şi 20 noiembrie (nr. 19-201163-164 şi nr. 21-22/
165-166), unde la paginile 301-302 avem un amplu material dedicat ştirilor din
localitate, cu prilejul dizolvării Parlamentului: La redeschiderea Camerelor,
actualul govern primiind un vot de blam, MS. Regele semnă, În ziua de I I
Decembre 1891, decretul de disolvare al ambelor Camere, pe care'/ ceti
Primul Ministru d-l Lascăr Catargi, sub care se vor.face nouile alegeri 53 .
Pentru alegătorii colegiului Iii-lea din R.-Sărat. - Camerele sunt
disolvate şi alegătorii sunt chemaţi din nou pre a 'şi alege representan/ii lor.
Alegătorii colegiului al Iii-lea - pe cari nu 'i importă, ca pe cei din cele-alte
colegii, p 'atâta "firmele", pre cât cinstea şi dorinţa sinceră a candidatului
pentru imbunătăţirile de adus agriculturei şi causei lor. - sunt datori a se
chibsui. din vreme, asupra persoanei carei să 'i dea marea cinste d 'ai
representa În Cam eră.
Noi, ceştia de la "Ga::eta Sâteanului '', cari de la eşirea de pe băncile
şcoalei luptăm pentru dânşii şi cari ne 111ăgulim că Îllcă n 'am făcut 111ult, dar
sigur că am făcut pentru ei mai mult ca or-care altul în judeţul R. -Sărat şi cari
am propus cei dintâi (a se vedea colecţia pe anul I 884) legea pentru vÎn::area
111oşielor Statului numai la săteni cu Înlesniri de plată - lege pe care, câţi-va
ani mai În ur111ă! Directorul nostru a anii şi .fericirea d 'a-o vota -; noi. zicem,
cari, ca publici.yti, ne-am făcut datoria noastră către cei a căror nume '/ a111
dat acestei reviste, - cărei multă sănătate, şi economii agonisite din muncă, 'i
53
Din ţară, în Gazeta Săteanului, an VIII, nr. 19-22 (163-166), p. 303.
am consacrat - suntem În drept d 'a cere celor ce au i11i111ă şi si111f: Învefetori,

preofi şi săteni:
"A nu.fi nepăsâtori şi, chib::uindu-se bine din vre111e, să nu lipsească nici
unul d 'a fi il1 ::iua de Luni 3 Fbruarie spre a alege pe deputatul lor ce lor le
este dat a 'I hotărâ din vreme".
Cerem Încă, prietenilor noştri din sate, dacă voesc a da dovadă de
vitalitatea şi buna lor chib::uinfă, a nu aşcepta ulti111ile ::ile pentru a se
consfătui; ci din l'reme să 'şi hotărască candidatul lor, ca şi acesta să poată lua
măsurile trebuincioase ca nu 111ai sa fie ishândă, dar şi mare, aşa cum se
cuvine colegiului al 111-lea de R.-Sărat.
D 'asemenea cei care şciu că nici o dată noi nu le-am dat povefi rele sau
'i-am Înşelat, pofiească a fi mai băgător de seamă pentru ::iua de 19 ianuarie
când se vaface alegerea delegafilor prin toate comunele.
Nu vo111 da liste a prietenilor noştri pe cari am dod să 'i vedem aleşi
delegaf i, de oare-ce această sarcină cade prietenilor noştri din sate cari ne
cunosc şi sunt hotărâfi a asculta sfaturile ce le vom da, d'a alege persoana pe
care, cu /of i prieteni ai "Ga::etei Săteanului" de prin sale, s 'o hotărâm în
Întâlnirile ce caută să avem din 'ainte.
De la votarea legei pentru vÎn::area moşie/or Statului numai la săteni şi,
grafie stăruinţei puse de prietenul sătenilor pe care ei 'l şciu bine, s 'a vîndut
pân 'acum moşiele Statului Obileşcii, Bordeasca, Nisipurele, Văcenii, Jirlăul,
Moşeştii şi Amara.
De şi aceastâ lege s 'a votat cam târziu, adică după ce multe moşii ale
Statului.fuseseră vÎndute capitaliştilor mari, dar tot mai sunt, În judeful nostru,
moşii d'ale Statului Încă nevîndute deosebit de pătrimele la cele vindute În
loturi de 5 hectare.
Cerem din nou - şi prin publicitate - a se scoate În vîn::are şi cele
nevindute. Fără ::ăbol'ire, de oare-ce trebuinfele sunt mari şi în 'acestjude(.
!Înplininduse termenul de două luni de Înscriere pentru cumpărări de
loturi în moşia Statului Gherghiasa, se va numi comisiunea pentru vinzarea
acestei moşii.
Sunt 404 loturi de câte 5 hectare. Cereri sunt 1065 din cari 936 d 'ale
locuitorilor/ară pământ din 'acea comună şi din vecinătăţi.
in urma ::ăpe::ei care dupe Sf.' Nicolae acoperi destul de gros
semănăturele de toamnă, .\peranţa a mai reinăscut în agricultori că
semănăturele - cele mai multe d'ahea eşite- vor scăpa de rigoarea ernei.
Marii agricultori au făcut destule semănături însă pe cari earna le-au
apucat pufin desvoltate; sătenii, însă, mai puţine.
154 M. Neculae
Suntem informaţi că mai multi D-ni Învăfători din judeţul R.-Sărat, au

intenţiunea d 'a forma o societate de ajutor reciproc şi de discufiw1e a
cestiunelor de Învăţământ.
Directorul acestei reviste. după cum a arătat de astă-vară, 'şi m.face uă
plăcere, punându-le, În mod prietenesc, la disposiţiune tipografia sa pentru
imprimarea gratuită a statutelor şi circulărilor.
D 'asemenea uă Încăpătoare camera, În localul tipografiei, le este la
disposi(iune pentru Întrunirile d-lor, cu condiţiune - şi prietenii noştri
Învăţători pricep delicateţa lucrului.' - ca politica să fie cu desăvârşire
exclusă.
În ultimul paragraf aflăm o veste despre îmbogăţirea patrimoniului
tipografiei proprii, despre numărul personalului tipografiei, totodată făcându-se
şi publicitate: Directorul "Ga:::etei Săteanului", cumpărând În :::iua de 16
Noembre, la licitaţiune publică, tipografia şi legătoria defimctului Pecetescu
din acest ora.~', mută În strada Victoriei tipografia acestei reviste.
Ambele aceste eşcelente tipografii Întrunite, proprietate a D-lui C. C.
Datcu/eseu, ce se află în acelaşi local şi poartă numirea "Tipografia şi
legătoria Gazetei Săteanului".
Prietenii şi cunoscuţii noştri din (ară, precum şi or-ce persoană sunt
rugaţi, în cas că ar avea ceva de tipărit, să se adreseze la tipografia "Gazetei
Săteanului" şi pot .fi siguri că vor avea lucrări artistic şi repede executate, cu
preţurile cele mai reduse.
Materialul tipografic al acestei tipografii e înbogăfit din nou În 'acestă
lună cu maşini, accesorii şi caractere noui tot de provenienţă Parisiană.
Personalul e compus din 19 lucrători.
Administrafia "Gazetei Săteanului" e transferată În localul tipografiei şi
legătoriei Ga:::etei Săteanului. Iar redacţiunea rămâne tot În casele D-lui C. C.
Datcu/eseu din strada Elena Doamna 54 .
În ultimul număr din anul al VIII-lea de apariţie, nr. 23-24 ( 167-168) din
5 şi 20 ianuarie 1892, la pagina 33 7 avem date despre Populaţiunea jud. R.-
Sărat, după recensământul din 1890, de unde aflăm că oraşul avea 10533
locuitori, iar plăşile Marginea de Jos-Oraşul 32184, Râmnicu de Sus - Plaiul
Râmnicului 26076 locuitori, Marginea de Sus 19900 şi Gradiştea - Râmnicu de
Jos 26085 locuitori, cu un total pentru tot judeţul de 114 778 locuitori.
La rubrica Din localitate, p. 342-343, aflăm că:
Moşia Statului Crângul Ursului de lângă oraşul R.-Sărat, Încă nu s 'a
vÎndut sătenilor din mahalalele oraşului şi altor săteni cari au făcut cereri, de
Actuala stradă Elena Cuza.

54
.yi această mo.yie a fost scoasă În ni1:::are mai nainte chiar de alte 1110.yii d 'ale
Statului din jud. R.-Sărat care s 'au .yi ifodut de comisiunile În care a figurat .yi
Directorul Ga:::etei Săteanului.
A1inisterul Dome11ielor a 11umit noua comisiune pe11tru vâ11:::area moşiei
Crângul-l./rsu!ui.
Aceasta comisiune e compusă din D-nii inginer şef' al Ministerului
Domen;;lor Iancu Brăescu, şi C C Datcu/eseu.
Ni s 'a făgăduit încă a se rinde fără întâr:::iere şi domeniul Statului
Gherghiasa. prernm d'asemenea, şi cele-la/te moşii de a Statului, din jud. R.-
Sărat. cari focă nu s 'au 1·îndut.
Aceasta m1 e. 1i1sa, d'ajuns. Su11t multe î11dreptăfirile de adus sătenilor,
preofilor şi IÎ1văfători!or.
Noi. sperăm că 1i1 curând toate aceste necesităfi pe care le-am semnalat
şi desrnltat În 'această revistă, neîntrerupt de 8 ani de :::ile, de oare-ce pornirea
e escelentă.
. Alegerele deputafilor din :::ileie de 155 ,256 şi 357 Februarie, precum şi de
senatori de la 5 5X şi 659 Februarie. vor.fi presidate î11 R.-Sărat, de d-l Şişman.
Preşedinte al Curf ei de Apel di11 Galaţi.
D-l C C Datculescu. proprietar-cultivator şi Directoru! "Ga:::etei
Săteanului" - dupe propunerea D-lui Al. Lahovm:i" Ministrul de externe şi
Cancelarul ordinelor române - a fost decorat de MS. Regele cu ordinul
"Steaua României "60 .
Directorul acestei re1·iste - care la începutul carieirei sale agricole a
refi1sat. de două ori, asemenea însemne - priimeşce decorafiunea "Steaua
României" ca uă atenf iune pentru progresele ce-a realisat În agricultură prin
introducerea, aclimatarea şi răspândirea În România a d(f'eritelor cereale de
55
Ga:;eta Săteanului,
an IX, nr. 1-2, p. 15: Colegiul I de Cameră: 247 alegători înscrişi, 199
votanţi, voturi anulate - 8. Aleşi: Melelaş Germani (130 voturi) şi Dr. Octavian Blasian
( 116 voturi). Nicolae Fleva - 85 voturi şi St. Sihleanu 51. Evident, este o greşeală pe
undeva la totalul voturilor.
56
Ibidem, Colegiul al Ii-lea de Cameră. Alegători înscrişi 397, voturi - 307, voturi anulate -
9, ales unicul candidat, Ion Fredmann cu 299 voturi.
57
Ibidem, Colegiul al III-iea de Cameră. Alegători înscrişi 986, voturi -638, voturi anulate -
7. Ales Ioan Dumitrescu cu 588 voturi. Ioan Dimiu - 47 voturi.
58
Ibidem, Colegiul I Senat. Alegători înscrişi 140, voturi -113. Aleşi Toma Chircu şi Iancu
Tătăranu cu câte 61 voturi.
59
Ibidem, Colegiul II Senat. Alegători înscrişi 140, voturi -105. Ales C. A. Mavrodin cu 103
voturi.
60
Ordin creat de AL I. Cuza în 1864, instituit legal în 1877. Iniţial, Ordinul avea cinci grade:
Cavaler, Ofiţer, Comandor, Mare Ofiţer şi Mare Cruce.
156 M. Neculae
elită, produse de cei mai meritoşi selecţionişti din străinătate şi pe care

rnrietăfi nuoi şi de soiu a i'nceput, dupe ce le-a Încercat, ales şi aclimatat, a le
râspândi pentru sâmânfă, cultirntorilor de dincolo şi de dincoace de Milcov.
Via fă lungă - În :::iua de 2 7 Decembre, muma fi·af ilor Panta:::eşti, din
comuna Slobo:::ia acest jude{. a Încetat din l'ia{ă În etate de I 23 ani.
Cum aminteam şi cu ocazia anterioară, odată cu schimbarea Guvernului,
apar schimbări şi pe plan local 61 :
D-1 I. Ciurea, licenfiat În drept al facultăţei din Paris şi fost membru al
cur(ei de Apel şi prefect, s 'a numit ii1 :::iua de 2 3 Decembre 189 I, prefect al jud.
R.-Sărat În locul d-lui Murgu/eseu demisionar6 2 .
Consiliul comunei urbane R.-Sărat, s 'a disolvat pe ziua de 8 Ianuarie
189263 . Comisiunea interimară e compusă din d-nii: Toma Chircu preşedinte,
Vasile Cristofoream/ 4 , Căpitan C. Radovici, Vasile Gealep, Matei
Tudorăncescu, M Hristescu şi Ion Oprişănescu.
D-1 Dimitrie Rotta, fost Director de Prefectură, s 'a numit Director al
Prefectureijudefului R.-Sărat [în locul lui M. Constandache, demisionat] 65 .
D-l G. Teodosescu 66 s 'a numit poliţaiu al oraşului R.-Sărat În locul D-lui
Dimitrie Sisea.
D-1 I. Negreanu [licenţiat al facultăţii juridice din Bucureşti]6 7 fost
Procuror s 'a numit.iude instructor în locul D-lui Al. N. Viforeanu.
D-1 C. Scorf eanu s 'a numit Procuror În locul D-lui Ioan Negreanu.
D-1 Al. Bârsescu, s 'a numit membru de şedinţă În locul D-lui
Crai.făleanu.
61
Cf. M.O. nr. 228 din 18/30 ianuarie 1892 au loc şi alte schimbări pe plan local, decât cele
de mai jos, mai cu seamă la poliţie: G. Paraschivescu - secretar al poliţiei; Anghel
Vlăsceanu, subcomisar poliţienesc, în locul D-lui I. Ionescu, destituit; Mihail Panţuru -
subcomisar poliţienesc în locul lui A. Pavelescu, destituit.
62
M.O. nr. 217 din 3115 ianuarie 1892.
63
M.O. nr. 224 din 14/24 ianuarie 1892, referatul Ministrului de Interne L. Catargi, nr. 509
din 9 ianuarie 1892: majoritatea membrilor cari compun actualul consilu al comunei
urbane Rîmnicu-Sărat, din acel judeţ, nu au absolut nicio îngrijire pentru buna
administrafiune a afacerilor comunale, căutând numai a obţine foloase personale din
calitatea cu care sunt investiţi.
64
Viitorul primar ( 1892-1895).
65
M.O. nr. 222 din 11/23 ianuarie 1892.
66
În M.O. nr. 222 din 11123 ianuarie 1892 apare D. G. Teodorescu - subprefect de Olt.
Posibilă greşeală în paginile Gazetei Săteanului
67
M.O. nr. 216 din 1113 ianuarie 1892, pp. 5794-5795.
D-l Al. M Nicolau [licentiat al facultăţii juridice din Bucureşti, fost

supleant al Tribunalului Râmnicu Sărat] 68 s 'a numit supleant în locul D-lui C
Donescu.
În consecinţă, putem spune că numerele din anul al VIII-lea de apariţie al
Gazetei Săteanului, ne dau informaţii, deseori inedite, despre mişcările politice
şi schimbările administrative la nivelul oraşului şi judeţului Râmnicu Sărat din
perioada februarie 1891 - ianuarie 1892, punerea în aplicare la nivelul
judeţului a legii privind vânzarea moşiilor statului, învăţământul râmnicean,
date statistice privind populaţia şi agricultura, precum şi informaţii despre
tipografia revistei.
1891-1892: NEWS FROM RÂMNICU SĂRAT

IN THE GAZETA SĂTEANULUI
Abstract
Gazeta Sateanului was a bi-monthly magazine that appeared în Ramnicu

Sarat between 1884 and 1898. From it, we can gather interesting information
about events, agriculture, climate or just simply facts from these years. In this
paper, we have propose to present and to complete information about the city
and county of Ramnicu Sarat that appears in its pages in the 8th year (February
1891 - January 1892). Some of these news are linked to politica! and
administrative changes, selling of the state lands, and statistica! data.
We can mention that now there are just few exemplaries issued in the 8th
year of appearance.
68
Ibidem, p. 5795.
158 M. Neculae
" toi cc t>l'Îl'f'.1~.:e l b·r/11(/Îll I!• . l1Lm inilll1'11/i1•: (', C DATCUL .C"'SC(.~ lJircctorul propriolar
~i ft11•il1ilnr <rl. „(i11utt'I. Satt11u/m', „ H.-S(irat.
10 7,,i /><' 1111; iar p~11/ru rrcotii şi t11r''t• lorii din jud. R .-Saral 5 lei J'e an.
Coperta Gazetei Săteanului, an VIII

Coperta nr. 149-150, aprilie 1891

160 M. Neculae
GAZETA SA'l'EANU LUI 15

-- îT2
?
tele bolnave de cele săn~tose, pânll la veni- unde •.l\pada a tntârqiat d'a ciid•.a, a dis-
rea co1nil(innci. de con:-:.tatare a bt\Jei care va trns Ra1>i\.a eallivntă 1 san Colu, in demoăm
deciile mJgurele mai departe ce mai trebu- d'a se sem ăna i n locul acestei plante olcagi-
eoc Inate. - no•e uu numai pornmb, dar ~i Io de ltiga.
g,le un articol în legea de poli1ie •o.-
•au mai \,inc P.koff.
Acest In sa gru.c~ce în tarll şi se pete
nit.aril vet erinarii, care prive~ce pe ori-ce po·
I
se.<or <:111 păzitor de animale. Ace•t nrt. e culti\""a I liră apn\pe nici o ch e lt:1 dlă, căci
25 ; iacii coprinsn I : I
pentru a opri ltlujnl se vor gl!.6i dedtui sllteni
>Ori şi ce proprieta..-, ori şi ce per.6nl!. a'I recolta ~i da •cmîl nţa .
care e in.i.trcinaUi, sub ori şi ce ti~lu, a că-1 Dă cele mai b une recolte când anul nu e
ula sau a fHir.i un anima] atacat sau bi'tnnit prea secetos şi pi:lmeotul mai nou. C.
I
de n e-una din boiele contagio•c prevl>qnte
la art. 1, este tlt>torc ca pe ck o pa1·te să cle-
clure acesta ft11lorităţii, iar pe de alta să se-
11are (tl,spiir(-C:;c'l) t111imul111 wlH<<o sau bă-
nuit, tle cele-l'n lle an.imule.•
II "
DIN ŢARA.
urm.:1. onn; Tot Llo bt:uu cb.t do &unt '}liniate·
Dut>i! un articol urmUtor declaraţia se fa- rn lui, :\cesta dându~i demiulu1u111., ca f:>et" pri.m.•t•
i
,1 d-1 Geue.,..J L E. 1'"'1ore&en, A rol'l lnslrci nat e.u
cil.tune), agentilor poliţieneşti, căpitanilor de

port, SAU ş,ernlui de tdsţiune.
Declaraţiunea are u1are ~înaemnitate. .l
I
ce primarului, sjnton1lni sna congiJieru lui (în funnit.re.'l noului lliuiistt-1'.
Mini•t„nil e compn•, d ov• DecTetul d•t la 21 1·.,.
bru:t.Y:e, din:
Mai I D 1 G"uent l 16n Em. FloreK~ pr~erliuie Al Con·
aiHnlni de llmiştri ; d. L,5cnr C=t.'\f""~i, IA interne; d.
i nt~iu, dadl tl cc larnţia se iace pe •Jată, au- \ Qpor~A Vernescu, ) :ţ liu,„ nce fi n1l -\nter11, la jnl'titie;
to ritatea are putinţa de a stinge pe d:t.Ul 1 d C. Eu.ren , fo afi'lceril e ttroine; d. Co l on~I facob
bOln, d e a-i opri lAţirea; iar J>C de alta. şi ' J,aho'>a.ri, 11' resbel; d. C. 011\ue~uu, l:t lucr.\ri publice;
cee:t-ee este de ţinut i n sCmi\., mai este ci\ 1 tl. lht~u fftvvrnnn ln :v~r:en l t.nr:\ şi damoni i ~i d. G.
D Tbeutlnrescu la culte ti instrucfune puhlic~.
(ării (1eclo.1·t1/itmc, J>O$CSOrt1 l vilelor bo I JUl\'e nu 1' L.1. 22 Pahntar:tS, C;tmern deputaţilur" fo"L di3o1-
are dreptul la d~spil gnbire le acordate de lege. Y••t.. Nouile • l•<:oTi "° vOT fnc•: Colegi ni 1-in 1" 9
Numai drnd dcclnratornl va poseda ţidulll , ApT;lie. col. nl II-l e:i I• 10 Aprili• ~i M l. •I JLl -lu
de la primitrie, i~ care si tie trecu.t Q..i~a ~i j ~~ ~~ ~f.~!!::. 1891. Ale~orea tleloga1ilor so TA face
n um\!rnl <le inr~g••lra.1·e al d ec laraţ111ne 1 , nu- •
- -· I
1D81 O.lllllCl eg<-a.
.- 1• I • I d . i\ l." e \
J (Ho ( f 6}J• ~ a eH_P g n~lr "
.
D ll . _
~llll.'\ fP.Jl6dei tnp·r1 :t dpe1Jei ~ i i nund.:\ti·
Plor, l'llllL tu:\Î nrnhe l: u ii for11te Îuec.otle fÎ
De a.cca s l i\ru1m mult lte Jma;n fie-care st\. 1't r ictlt o şi ni so sern 1nl1~z..\ ma\ mu h e 1ler11;ilari a
ţÎ Oă SCID ii Şi de interesele )or Şi de 0. le
obşlei ~i ei\ nn nu\i ti\inuinscJ\ b 6lele. „ I I"
l:reunrJoT
~1. p~ 1'"; cercnl~le an buno pre~uri. <?rt.·
I)
!tt"h uli
nelo 1le o'>-!1!'1 l'bre rră.At>sc Jeano cnmptrltor• în
I . St. Furt un„. n.-.n. eu 13 l:i 14 lei hed•litrnl 0.-q. 1 de ,,2 li·
--~ bre. 8 Io: 30 ; cel m:d _ nşor 7 - · le;. Porumbul pnre
X yar1'etăt1'
G t llll0!' de Jlfl0fJ·, a le anillllJ' i891. "tlin6 nrm:\
nwi cinlAt G~lolideu~prefer<mtă
in c:rnt~
port se r~t !n Ura.'!•.
ce1 viu ln'•c861
c nlorAt,
Dt)U ş'11p<>i eiuqn.·rn.L.:UI\ ~i ohiciuuitnl; protul vAri111„'\ de b.
R25 1~ tt.90, s:rn ~·o 9 lei venl1'1l n fi predAL în
Cele dou6 cromulitorr.t.fii ce înpodullesc primi\ pA· Aprilie şi ~l:i:n Sec.:irn so vindo mAl cn awleşi pre-
J,?iu~ ~ ~ cestui rmm~r infA.ci.~ dl)u6 ""rie~ţ.l tlo O.ori to.ri CA pornmhul. S·t Elena g.tAo~oe le.ane cumpi.rA·
ce ledmalam pen tru primn Orâ: tori cc I U le" hectolitrul.
BEGONIA VERNON. lkgo1„a «>Jtf>trllore11s <1 RApiţt va "-Yell mare c!ntAre: ni 88 enmunirl cA
tropK r pMrea.. Noulhte :,dmirnlti1~ obi.i.uu tâ do d ·l Ver a':tu fă.cut elte-va cumplrUuri fOrt.e AVAn ta~iMe pro-
nou gr.i.dinar I" Bloia. PJnntă. mi~li. de un m:U'e e- dn('.Morilor. x„
fecl de.corn.tiv, r6rte rust:ci. ~ FOrta infiori10re. Cu.10·
re."\ f\ rot~e i...uton!A, co st.Aminele galbene; frumJ.:~ml
înhel~ng.Alor1 lu1tr11it c;i fOrle pJ~cnt..
E u3 plllntă- 1 c.,re vA. ave<t. uu mue suoces pentro
JIDIN L®CA1LI~A.T •
deeon.ţiuuea.. ~r*dinelor JlllbJice OÎ p·ulicnlare, Ai ~
rei 'i p ri~...ce tot :tŞA de bine 1~ umbră <"A şi l:i. ~oro. :'\tum~,re n .sth~m?i.roi -'iiui.sterulnl, so vor fa·
Se pOi.e cuh.ioft C.'l pbntă bis.,nul'.llA ~i YÎl'nce. Se e6-
mi.ni. C;• 'i cele .".ll to B~.;;-unii du gri.dină.
l'RIJl ULA corllaoidl8 am11<1111 O<H'iald. E K'""
do
C co scb1mblu1 ~l 111 personalul admiui s tn~•ei
jn11. ll.-S.1..ul.
!)..I V1'-si..le Mu~ulc.scn, o numit Prefect, D-1 A. Si·
im~inA&.eeva sn8-i. ::;11t.,ioa fÎ Yn.rÎ:tt, c."\.ac~1â Cntm&să. seA, Polif3i.
rua de Primul e, cu buchetdo ei de U1ni l:trgi, 13.i \le .J CodrCuu h.1 C'·ţiitorul D lui revlaor VidrAfOU
dtlicn t ei. tinnle de cot)i &Ublirele. Culorit.ol e fOrte
numeros şi ?1'.TÎ3af. de l:t Albnl ouri\l ]:\ ·"'iolcL închis.
Planta e •·iv1'ee tei pOt.e înflori în aeol~ an :tl aemil·
D v:t ~ c~_1cmaL ht tl\t?t~r:\ ~a .diu GalAfi. l n Jo<!.ul
d-hu V1dr~~n, tJtre ''continu ă. eh1di elo la Ser·
l ~ u. d-l T rAinu Ionescu, profeso r IA GiwnA~in1 de R ....
n!irel. In clima. din Rom , nin. trebuo J\ !e :rnnperi i:inu,, SAmt V:\ fi num it re\1'isoru1 sr.01_,lor di 11 1 n.ce st judef.
căci a1"9fel tll' dogora. Vilnwrin. il!"1h. s';i h~AL în 1n~)le k~Htt1•i d i u ju:loţ.
Sciri diferite agricole. Z T · m11nl o c.."thlnrolJ ~1 în curc1nl ll& vor

înco\lO A so f:1ce .'\t-tnă n ;i.l. u re l e de primi\':ară.
i in jull~L :rn • fo9t.. . in~rndntiuui lrec:\1 6re, rupe ri
pnl&a
dl! podc.e ţ1 1 pam~ulur1 ş1 puhnoliri tl6 holde .

intens şi allernarcn dcsgl;e-
..:(f-'lll lll gerul X.
~ţu lui cu îngheţul, prin uncie localittl~i
Pagină cu ştiri din localitate

ALEXANDRU MARGHILOMAN ŞI
ÎNCEPUTUL PRIMULUI RĂZBOI MONDIAL.
CONSILIUL DE COROANĂ DE LA SINAIA
(21 IULIE I 3 AUGUST 1914)
prof. Constantin I. ST AN
La 28 iunie/11 iulie 1914 a avut loc atentatul de la Sarajevo în Bosnia în

urma căruia au fost ucişi arhiducele Franz Ferdinand, moştenitorul tronului
Austro - Ungariei, şi soţia sa, ducesa de Hohenburg. Cei doi se aflau într-o
vizită oficială şi asistau la manevrele militare care se derulau aici. Comentând
tragicul eveniment, istoricul american Henry Kissinger notează într-una din
lucrările sale că: „Franz Ferdinand moştenitorul tronului habsburgilor a plătit
cu viaţa nesăbuinţa Austriei de a fi anexat Bosnia şi Herţegovina în 1908. Nici
măcar modul în care a fost asasinat n-a putut fi disociat de acel amestec de
tragic şi absurd care a marcat dezintegrarea Austriei"'.
Moartea moştenitorului dublei monarhii a creat îngrijorare în vestul
Europei. Împăratul Germaniei, Wilhelm al Ii-lea se afla în concediu,
acreditându-se ideea că lucrurile se vor aranja în curând. Aflat în centrul
situaţiei, premierul britanic David Lloyd George consemna în memoriile sale
următoarele: „Când am auzit pentru prima dată de asasinat am simţit gravitatea
problemei, dar temerile mele au fost în curând risipite ( ... ). Kaiserul a plecat în
vacanţă pe iahtul său ( ... ) şi mai liniştitor, şeful armatei germane s-a deplasat
într-o staţiune străină pentru a se trata" 2 . În schimb, la Bucureşti lucrurile nu
stăteau deloc bine. I. G. Duca membru al guvernului condus de Ion I. C.
Brătianu precizează în amintirile sale între altele:
„Impresia generală în public a fost aceea ca şi a lui Brătianu, că dispare
un mare protector al românilor. Nimeni nu se gândea la războiul general". El
Henry Kissinger, Diplomafia, ed. a III a. Traducere de Mircea Ştefancu şi Radu

Paraschivescu, Bucureşti, Ed. Ali, 2003, p. 180.
David Lloyd George, Memoires de guerre, voi. I. Traduction par Charles Bonnefon, Paris,
Payot, 1934, pp. 64-65; Doru Dumitrescu, Mihai Manea, Mirela Popescu (editori),
Culegere de surse istorice. Lumea modernă, ed. a 2-a, vo. 2, Piteşti, Ed. Nomina, 2014,
p. 226.
162 C. I. Stan
constata totuşi că atentatul din Sarajevo const1tu1e în mod paradoxal un

moment fericit pentru poporul nostru deoarece: „De la viaţa arhiducelui
românii nu ar fi câştigat nimic prin moartea lui, am câştigat totul. Unitatea
naţională porneşte de la glonţul ucigaş din Sarajevo" 3•
Din păcate, lucrurile s-au complicat, căci la 11 /24 iulie 1914 Austro -
Ungaria a adresat un ultimatum Serbiei punându-i zece condiţii extrem de
grele:
„ 1) să suprime imediat orice publicaţie care incită la ură şi la dispreţuirea
monarhiei ( ... );
2) să dizolve imediat societatea denumită <<Narodna Obrana>>, să
confişte toate mijloacele sale de propagandă contra monarhiei austro-ungare
( ... );
3) să elimine imediat din învăţământul public din Serbia, atât din corpul
didactic, cât şi din mijloacele de instrucţie, tot ceea ce ar putea servi la
stimularea propagandei contra Austro - Ungariei;
4) să îndepărteze din serviciul militar şi din administraţie, în general pe
toţi ofiţerii şi funcţionarii capabili de propagandă contra monarhiei de
Habsburg( ... );
5) să accepte colaborarea în Serbia a organelor guvernului imperial şi
regal pentru suprimarea mişcării subversivă dirijată contra integrităţii teritoriale
a imperiului bicefal;
6) să deschidă o anchetă judiciară contra participanţilor la complotul din
28 iunie aflaţi pe teritoriul sârb, organe delegate de guvernul imperial şi regal
vor lua parte la cercetări;
7) să procedeze de urgenţă la arestarea comandantului Voja Trankosic şi
Milan Tigonovic, angajatul statului sârb, inculpaţi prin rezultatul anchetei de la
Sarajevo;
8) să împiedice prin măsuri eficiente traficul ilicit de arme şi explozibil
peste frontieră( ... );
9) să dea guvernului imperial şi regal explicaţii asupra afirmaţiilor
nejustificate ale înalţilor funcţionari sârbi făcute atât în Serbia, cât şi în
străinătate ( ... );
1O) să anunţe, fără întârziere, guvernul imperial şi regal privind
executarea măsurilor cuprinse în punctele precedente" .
Prevederile ultimatumului erau extrem de grele pentru autorităţile sârbe.
Scopul era ca ele să nu fie acceptate de guvernul din Belgrad. Alexandru
I. G. Duca, Memorii. Neutralitatea, Partea I (1914-1915). Ediţie de Stelian Neagoe,

Bucureşti,Ed. Machiavelli, 1992, p. 36.
Arhivele Naţionale Istorice Centrale (în continuare se va cita A.N.1.C), fond Casa Regală,
dosar42/1914, f. 6-7.
Al. Marghiloman ... 163
Marghiloman care fusese ales preşedinte al Partidului Conservator, pretinde în

notele sale politice din 15 iulie 1914 că la Sinaia a avut o convorbire cu
Ottokar Czernin, ministrul plenipotenţiar al Austro - Ungariei la Bucureşti,
care i-a mărturisit că „este vital pentru dânşii să extirpe pan serbismul pentru a
dovedi lumii că ţara lor nu a intrat în lichidare" 5 •
Cu toate acestea, guvernul de la Belgrad a dovedit moderaţie şi dorinţa
începerii unui dialog constructiv în vederea rezolvării tuturor problemelor
litigioase. El a redactat un răspuns în care a respins cu fermitate implicarea
Serbiei în atentatul din Sarajevo. Cabinetul sârb se angaja să dizolve societatea
„Norodna Obrana", precum şi orice altă societate care ar acţiona împotriva
Austro - Ungariei (punctul 2). Guvernul Serbiei se obliga la punctul 3 „să
elimine fără întârziere din instrucţiunea publică tot ceea ce priveşte sau ar
putea servi la încurajarea propagandei împotriva Austro - Ungariei şi dovezi
ale acestei propagande". Cabinetul sârb accepta de asemenea colaborarea cu
autorităţile habsburgice în derularea anchetei (punctul 4), dar nu putea fi de
acord cu trimiterea de reprezentanţi ai organelor judiciare vieneze pe teritoriul
Serbiei (punctul 5). Autorităţile sârbe informau apoi că deja comandantul
Voisla Tarosici a fost prins, iar Milan Tiganovici „supus al monarhiei austro-
ungare" care până la 15 iunie 1914 „era funcţionar la direcţia Căilor ferate nu a
putut fi încă prins" (punctul 7). La punctul 8 se preciza că guvernanţii de la
Belgrad vor face imediat o anchetă şi vor pedepsi în mod sever pe funcţionarii
de pe linia Schabaiz - Losnitza care nu şi-au făcut datoria şi i-au lăsat să treacă
pe ceilalţi criminali de la Sarajevo. Ultimul punct al notei de răspuns exprima
hotărârea Serbiei de a informa guvernul imperial şi regal de executarea
măsurilor cuprinse în paragrafele precedente imediat ce fiecare măsură va fi
ordonată şi executată •
6
Răspunsul guvernanţilor sârbi a dovedit echilibru şi moderaţie,

deschidere, dorinţă de dialog constructiv. Prinţul german Karl Max
Lichnowsky, ministrul plenipotenţiar al Germaniei la Londra, susţine în
amintirile sale că atitudinea Belgradului a dat în întregime satisfacţie eforturilor
Angliei: „Domnul Pasici acceptă într-adevăr toate condiţiile, cu excepţia a
două puncte asupra cărora declară că e dispus să dezbată" . La rândul său, Al.
7
Alexandru Marghiloman, Note politice, voi. I, Ediţie de Stelian Neagoe, Bucureşti, Ed.
Scripta, 1993, p. 157.
Karl Kautsky (editor), Documents allemandes relatifs a! 'origine de la guerre, voi. I, Paris,
Pion, 1922, pp. 326-333, doc. 271.
Karl Max Lichnowsky, Misiunea mea la Londra (1912-1914), Ediţie de Andrei Alexandru
Căpuşan, laşi, Ed. Institutului European, 2012, p. 50.
164 C. I. Stan
Marghiloman relevă în însemnările sale pe 13 iulie 1914: „Mă întorc de la

Buzău. Nota de răspuns a lui Pasici foarte corectă şi dibace" •
8
În epocă, dar şi după aceea, s-a vorbit cu justificat temei că Austro -

Ungaria a vrut cu orice preţ, sub presiunea Imperiului german, să declanşeze
ostilităţile militare. Armata dublei monarhii a fost mobilizată încă din 28 iulie
1914. La rândul ei, Serbia a chemat sub drapel zeci de mii de rezervişti.
Contemporan al evenimentelor, reprezentantul diplomatic al S.U.A. la
Bucureşti, Belgrad şi Sofia, Charles J. Vopicka, arăta în amintirile sale că:
„Nefiind capabili să apere Belgradul, sârbii şi-au mutat capitala la Niş, totodată
emiţând ordine de mobilizare care chemau sub arme ultimele rezerve rămase.
Ordine similare au fost emise simultan în Muntenegru, interesele acestuia fiind
identice cu cele ale Serbiei" 9 •
Lucrurile au luat însă o turnură neaşteptată. Conflictul nu s-a limitat doar
la spaţiul sârb. Rusia, care se considera protectoarea statelor ortodoxe slave din
Balcani, a mobilizat pe 29 iulie 1914 trupele sale. Belgradul era supus deja
unui intens bombardament din partea aviaţiei imperiului bicefal •
10
Bulgaria a reacţionat imediat Al. Marghiloman relevă în notele sale

politice că a discutat încă din 22 iulie 1914 cu şeful legaţiei Regatului bulgar la
Bucureşti, Radev, care l-a asigurat că ţara sa „vrea prietenia României. Ea va
respecta noua graniţă, va înainta în Macedonia credincioasă Austriei, prietenă
cu România" 11 • În realitate însă, au avut loc unele incidente la graniţa româno -
bulgară. La 13/26 iulie 1914, O. Czernin a expediat o scrisoare ministrului său
de externe din Sinaia, în care îl informa că în primele zile ale lunii iulie „un
soldat de frontieră a împuşcat un soldat român zeflemitor. La asta, conducerea
română a pretins explicaţii la Sofia, din partea bulgară venind promisiunea
satisfacerii depline" 1 •
La 31 iulie 1914, Germania a expediat un ultimatum Rusiei ţariste,
solicitându-i retragerea măsurilor de mobilizare. Neprimind niciun răspuns
oficial, pe 1 august acelaşi an i-a declarat război. A doua zi, Belgia a primit şi
ea un ultimatum din partea Imperiului german. Unităţile militare prusace au
invadat teritoriul belgian, îndreptându-se către Franţa. Aflat într-un regiment de
cavalerie, viitorul şef al aviaţiei nemţeşti, baronul Manfred von Richthofen,
Al. Marghiloman, op. cit., voi. I, p. 157.

9
Charles J. Vopicka, Secrete ale Balcanilor. Şapte ani din viaţa unui diplomat în centrul
furtunos al Europei. Traducere, note şi prefaţă de Andrei Alexandru Căpuşan, Iaşi, Ed.
Institutului European, 2012, p. 3 7.
C. I. Stan, Atentatul de la Sarajevo din 1914. Prolog al Primului Război Mondial, în voi.
10
For/ele aeriene ale României. Doctrină, instruire, înzestrare, Bucureşti, Ed. Centrului
Tehnic Teritorial al Armatei, 2015, p. 255.
11
Al. Marghiloman, op. cit., voi. I, pp. 162-163.
12
A.N.I.C, fond Casa Regală, Carol I, dosar 45/1914, f. 34.
consemna în jurnalul său: „Frontiera era pe un râu, iar eu mă aşteptam să fiu

întâmpinat de primele împuşcături. Spre marea mea surprindere, am trecut
podul fără nici un fel de incidente" 13 .
În data de 3 august 1914, Imperiul german a înaintat Republicii franceze
declaraţia de război, ca urmare a unor pretinse acte de ostilitate venite din
partea autorităţilor pariziene. Documentul vorbea de o serie de violări ale
spaţiului aerian al celui de-al Ii-lea Reich făcute de aviaţia din Hexagon . La
14
rândul ei, Marea Britanie a intrat în război alături de Franţa cu care semnase în
urmă cu un deceniu tratatul „Antantei cordiale".
Autorităţile române cunoşteau despre modul cum se desfăşurau
evenimentele. La 15/28 iulie 1914 împăratul Austro - Ungariei, Franz Joseph,
a expediat o telegramă regelui Carol I, informându-l că „Serbia nu a îndeplinit
cerinţele conducerii mele şi pe lângă asta trupele sârbeşti au provocat o bătălie
fără vreo prealabilă declaraţie de război. Din această cauză am comunicat
astăzi armatei mele ordinul de a începe ostilităţile împotriva trupelor sârbeşti;
la acest pas m-a îndemnat constrângerea că numai pe această cale pot asigura
popoarelor mele pacea îndelungată şi progresul lor neîntrerupt" 15 . În realitate
nu a fost vorba de niciun atac din partea Serbiei. Armatele austro - ungare au
invadat practic micul regat sârb.
În răspunsul său din 16/29 iulie 1914, Carol I a mărturisit suveranului de
la Viena că „Atentatul ne-a lovit pe toţi foarte tare şi ne-a dat impulsul pentru
pasul hotărâtor ( ... ). Relaţiile noastre intime şi călduroasa mea loialitate
garantează că însoţesc parcursul acestei crize serioase cu participare onestă. Fie
ca providenţa înainte de toate să-ţi păzească în această oră amară sănătatea
preţioasă, războiul să aibă un curs scurt şi ieftin, iar pacea europeană să fie
păstrată. În acelaşi timp am dorinţa că echilibrul din Peninsula Balcanică pe
care ţara mea le-a câştigat cu atât de multe sacrificii să rămână neatins" 16 .
Tot în ziua de 16/29 iulie 1914, Al. Marghiloman a fost primit în
audienţă de Regele Carol I. Proaspătul preşedinte al Partidului Conservator
descrie în notele sale politice acest eveniment astfel:
„Audienţă la Rege. Regele examinează trei chestiuni:
1) starea opiniei publice şi armatei anti austriacă;
13
Manfred von Richthofen, Memoriile baronului roşu. Ediţie de Andrei Alexandru Căpuşan.
Bucureşti, Ed. Militară, 2012, p. 23.
14
K. Kautsky, op. cit., voi. II, pp. 215-217, doc. 734; vezi şi O. Dumitrescu, M. Manea,
Mirela Popescu (editori), op. cit., pp. 231-232.
15
A.N.I.C, fond Casa Regală. Carol I, dosar 43/1914, f. I.
16
Ibidem, f. 2; vezi şi General maior ( r) dr. Mihai E. Ionescu (coord.), Românii la începutul
„ Marelui Război". De la atentatul de la Sarajevo la moartea Regelui Carol I. Documente,
impresii, mărturii, Bucureşti, Ed. Militară, 2014, p. 142, doc. 39.
166 C. I. Stan
2) să mergem alături de Austria? Rusia este în stare să răstoarne guvernul

bulgar şi să atragă Bulgaria de partea ei. Prinşi între două focuri, coasta
maritimă pierdută şi Constanţa pierdută. Să mergem în contra ei? Onoarea ne
opreşte, semnătura noastră pe tratatul de la 1883, încă minimum pe trei ani în
vigoare. Regele îmi arată confidenţial telegrama personală prin care împăratul
îi comunică declaraţia de război şi face apel la vechea lui prietenie pentru a
spera că va aproba această crudă extremitate la care s-a hotărât şi a doua
telegramă a ţarului care şi el îi invocă prietenia pentru a colabora întru
menţinerea păcii dacă e posibilă. Acest adaos <<dacă e posibil>> nu-i place
Regelui" 17 .
În ciuda eforturilor făcute, războiul, după cum am văzut, nu a putut fi
evitat. Arabella Yarka înfăţişa această stare de spirit notând pe 4 august 1914 în
jurnalul său următoarele:
„Europa e în fierbere, pornim la război. Wilhelm pare că se sufocă în
imperiul lui are nevoie de aer. Glumesc, dar ce mă fac dacă bomba va exploda
şi la noi. Ne temem că pe nepregătite vom fi antrenaţi în această formidabilă
aventură cu toate că nu se ştie de partea cui ar fi trupele noastre" 18 •
România semnase, după cum se ştie, la 18 octombrie 1883 tratatul secret
de alianţă cu Austro - Ungaria, dar nu era obligată să intre în război decât dacă
monarhia dualistă ar fi fost atacată. Cum aceasta din urmă devenise ţară
agresoare, guvernul prezidat de Ion I. C. Brătianu nu avea obligaţia să sprijine
militar imperiul bicefal. Cabinetul de la Bucureşti a dat publicităţii un
comunicat în care reitera că „România trebuie să rămână neutră" 19 . Această
atitudine contrasta vizibil cu poziţia Regelui Carol I, care, deşi potrivit
însemnărilor Sabinei Cantacuzino, sora premierului României, „la sfârşitul
vieţii devenise însă mai duce şi mai expresiv" 20 . În anumite privinţe şeful
statului român dovedea multă intransigenţă. Ionel Brătianu a manifestat
diplomaţie şi tact. El s-a întâlnit cu liderii opoziţiei, Alexandru Marghiloman şi
Take Ionescu, ultimul abia sosit de la Londra. Scopul acestor întrevederi a fost
ca într-un eventual Consiliu de Coroană cei doi şefi de partide să susţină
neutralitatea României. Preşedintele Partidului Naţional Liberal a sugerat
opiniei publice că are acelaşi punct de vedere cu cel al Suveranului 21 .
În acest context plin de frământări, pe 21 iulie/3 august 1914 Regele
Carol I a convocat un Consiliu de Coroană la castelul Peleş din Sinaia. La
17
Al. Marghiloman, op. cit., voi. I, p. 158.
18
Arabel\a Yarka, De pe o zi pe alta. Carnet intim 1913-1918. Traducere de Denisa Toma,
Bucureşti, Ed. Compania, 2010, p. 48.
„Dimineaţa", XI, nr. 3725, din 18 iulie 1914.
19
20
Sabina Cantacuzino, Din via/a familiei Ion C. Brătianu, voi. I, ed. a II-a, Bucureşti, Ed.
„Universul", 1934, pp. 194-195.
21
Vezi Anastasie Iordache, Jon I. C. Brătianu, Bucureşti, Ed. Albatros, 1994, p. 217.
eveniment au part1c1pat membrii guvernului Brătianu, şefii de partide,

preşedinţii celor două camere ale Parlamentului, foşti prim-miniştri. Discuţiile
s-au purtat în limba franceză. Al. Marghiloman care a luat parte la istoricul
eveniment afirmă în notele sale politice unnătoarele:
„Un grup numeros emoţionat ne vede pornind spre Castel. Toţi suntem
foarte mişcaţi. Ţinem şedinţă în faţa Regelui. Tratatele pe masă. Regele ia la
dreapta sa pe Th. Rosetti, la stânga sa pe Petre P. Carp. Prinţul pe Brătianu la
dreapta sa, pe mine la stânga. Take a luat cu dânsul pe C. Cantacuzino şi pe
Dissescu. Dissescu şi Marţian iau note complete" 22 .
Aşezarea celor prezenţi la lucrările Consiliului de Coroană nu a fost
deloc întâmplătoare. Regele Carol I a intuit importanţa deosebită a momentului
şi l-a avut în dreapta pe Theodor Rosetti, cumnat al lui Vodă Cuza, iar la stânga
pe P. P. Carp, cunoscuţi adversari ai Antantei. În schimb, Al. Marghiloman a
primit un loc în stânga prinţului moştenitor Ferdinand. Suveranul nu cunoştea
însă că, precaut, Ionel Brătianu se întâlnise deja cu liderii celor două partide
conservatoare pentru a se asigura de sprijinul lor în menţinerea neutralităţii
României 23 .
Atmosfera din sala de muzică era extrem de apăsătoare. Relevând această
stare de spirit tensionată, I. G. Duca, membru al cabinetului liberal, sublinia în
amintirile sale publicate postum următoarele:
„O tăcere mormântală. Avem senzaţia că o greutate apasă peste noi şi ne
înăbuşă. Gravitatea hotărârilor dădeau momentului o firească emoţiune şi o
impredictibilă solemnitate". În continuare, fruntaşul politic liberal a sintetizat
cele spuse de Suveran astfel: „Desigur că în acest război vor fi învingători şi
învinşi, dar e neîndoielnic că dinainte şi irevocabil meniţi să fie învinşi vor fi
cei neutri? Aşa stând lucrurile, după o matură chibzuinţă, convingerea lui
adâncă este că datoria românilor este să execute Tratatul care ne leagă de
Tripla Alianţă" 24 .
La rândul său, Al. Marghiloman surprinde în notele sale politice cuvântul
rostit de Carol I astfel:
„Regele citeşte declaraţia sa: <<Pentru prima dată întrebuinţez cu dvs.
limba franţuzească, care redă mai bine nuanţele. Nu trebuie să facem politică
de sentimente. Neutralitatea este o soluţie rea care va face ca România să
piardă înalta situaţie pe care a câştigat-o. A merge cu Rusia ar fi contra
sentimentelor unanime ale ţării. Să ne pronunţăm numaidecât în favoarea
,,
Al. Marghiloman. op. cit., voi. I, p. 160.
23
Iuliana Adriana Popescu, Alexandru Marghiloman şi Marele Ră::hoi - Neutralitatea, în voi.
- Forfete aeriene ale României, p. 260.
24
I. G. Duca, op. cit., voi. L p. 54; C. I. Stan, Regele Ferdinand „intregitoru/" (1914-1927),
ed. a II-a, Bucureşti, Ed. Paidea, 2011, p. 73.
168 C. I. Stan
Gennaniei şi Austriei cu care ne leagă un tratat este ceea ce dictează interesele

viitorului. Va unna onoare şi profit>>'' 25 . Prin unnare, Carol I a susţinut cu
tărie participarea României la război alături de Gernrnnia şi aliaţii ei. El a
declarat în final că unnăreşte realizarea dorinţei de a asigura ţării sale „un
viitor strălucit, plasând-o în acelaşi rând cu Marile Puteri" 26 .
Primul care a luat cuvântul în cadrul Consiliului a fost bătrânul lider
conservator Th. Rosetti, care s-a pronunţat cu fermitate împotriva participării
României la război. El a declarat „Suntem o ţară mică, un biet popor abia ieşit
de ieri, de alaltăieri din greutăţi şi din robie. Nu cred că stă în putinţa noastră să
facem politică mare. Acum cei mari s-au încăierat, noi nu avem ce căuta în
luptele lor. Să stăm deci liniştiţi, la o parte, să ne vedem de nevoile şi de
necazurile noastre şi să ne căznim să păstrăm ceea ce cu atâta trudă am
agonisit. Bineînţeles, tratatele trebuiesc respectate. Dar nu cred că tratatele
noastre ne obligă fonnal, şi prin unnare decât să ne avântăm într-un război
contra simţământului public, mai bine să rămânem neutri" 27 . Pe aceeaşi poziţie
s-a situat şi Al. Marghiloman. Preşedintele Partidului Conservator a fost de
părere că se conturează două ipoteze:
„ 1) Da, se merge cu Austria - Regele mă corectează: <<cu Germania>>-,
primul rezultat este că trebuie să renunţăm la Tratatul de la Bucureşti, îl
primesc, dar să se ştie că aceasta, va să zică prietenia cu Bulgaria şi mărirea
Bulgariei în Macedonia şi poate chiar şi la Kavala. Bulgaria vrea să fie plătită
şi noi trebuie să ne schimbăm puşca de pe umăr. Un efect admisibil dar care va
mări prevenţiile opiniei publice ( ... ). Rămâne şansa de a fi cu învingătorii:
aceasta prevalează ( ... ).
2) Să mergem cu ruşii, pericolul morale prea mare. Nimeni nu o doreşte.
Nu o povăţuiesc.
Atuncea ... neutralitatea. Este oare posibilă? Rusia o cere şi va respecta-o.
N-are interes să ne arunce de partea cealaltă. Austria? Nici ea nu o să vrea să
ne indispuie, căci de altminteri trebuie să fie destul de mulţumită că-i lăsăm
disponibile corpurile pe care ar trebuie să le opuie. Este oare soluţia onorabilă?
Desigur că da. <<Casus foederis>> nu există" 28 . Atitudinea noului şef al
Partidului Conservator nu era îndreptată în contra Puterilor Centrale. El
rămânea pe mai departe germanofil. Principala sa preocupare o reprezenta ca
România să nu lupte alături de Rusia ţaristă. Al. Marghiloman considera
25
Al. Marghiloman, op. cit„ voi. I. p. 160.
26
A.N.I.C, fond Casa Regală, dosar41/1914, f. 1-2.
27
Ibidem, f. 2.
2
~ Al. Marghiloman, op. cit .. voi. I, pp. 160-161; vezi şi General maior (r) dr. Mihai E.
Ionescu (coord. ), op. cit .. p. 173, doc. I.
învingătoare forţele militare ale Triplei Alianţe . Din acest punct de vedere,
29
liderul conservator se situa pe aceeaşi poziţie cu Regele Carol I. Comentând

atitudinea preşedintelui Partidului Conservator, I. G. Duca arăta în memoriile
sale între altele: „<<Dacă este aşa>> - conchide Marghiloman, <<întrucât
aliaţii noştri nu au fost atacaţi, ci dimpotrivă ei au atacat cei dintâi, nu consider
că este „casus foederis". Majestatea Voastră nu este legată. Juridiceşte nimeni
nu este în drept să ne facă vreo imputare. Nu trebuie să nesocotim faptul că
opinia publică este împotriva unui război alături de Tripla Alianţă. Dacă am
face un mare război azi, am jigni adânc sentimentul naţional>>" 30 .
Rememorând aceste clipe de maximă încordare, Al. Marghiloman arăta
într-un amplu discurs rostit pe 24 decembrie 1919 în primul Parlament al
României Mari unnătoarele:
„Tratatul nostru era aşa: austro - germanii ne datorau protecţia armelor
lor dacă suntem atacaţi pe oricare dintre graniţele noastre fără provocare din
partea noastră. Tot asemenea România datoreşte concursul armelor ei Austriei,
dacă cumva este atacată pe graniţă orientală, numai adică de Rusia, fără să fie
provocare din partea ei.
Şi am stabilit că provocarea din partea cuiva contra Austriei nu fusese, că
nimeni nu se putea asemui cu o agresiune contra unui stat, faptul că pe
teritoriul sârbesc s-ar fi urzit un complot care la Sarajevo a adus moartea
prinţului moştenitor.
Am dezvoltat toată teza cu toată căldura care era în mine. Şi tot ce s-a
glăsuit după mine a fost unanim cu mine, că România nu poate să intre în
război alături de Germania şi Austria, fiindcă nu era ţinută nici de spiritul
tratatului, nici de litera lui" 31 •
Al. Marghiloman a rezistat unor presiuni venite chiar din rândurile
partidului pe care îl conducea. D. Neniţescu i-ar fi cerut să se alăture
partizanilor intrării imediate în război alături de Puterile Centrale după cum
urmează: „Ai o putere colosală, nu o pierde, trebuie să mergem cu Tripla
Alianţă; nu mă supără Transilvania, pentru că pangermanismul lui Wilhelm va
disloca el Austria" 32 . Încrederea în victoria finală a annatei prusace era deci
mare.
29
Andrei Sabin. Alexandru Marghiloman şi politica externă a României. Noi perspectil'e, în
voi. Conservatorismul românesc. Origini, evolu(ii, penpective. Iaşi, Ed. Universităţii
„Alexandru Ioan Cuza". 20I4. p. 85.
30
!. G. Duca. op. cit., voi. I, pp. 56-57.
31
Alexandru Marghiloman. Discursuri parla111entare, vol. II. Ediţie de Stelian Neagoe,
Bucureşti. Ed. Machiavelli. 2014. pp. I 028-1029; „Dezbaterile Adunării Deputaţilor" (în
continuare se va cita „O.A.O."). nr. 20. Şedinţa din 24 decembrie 1919. p. 257.
32
Idem, Note politice. voi. I. ed. cit.. p. 162.
170 C. I. Stan
Tot în favoarea adoptării neutralităţii s-a pronunţat şi Take Ionescu, care,

potrivit lui Al. Marghiloman, ar fi spus: „Aliaţii nu au fost consultaţi înainte de
a se trimite Nota care era un ultimatum de război, asociaţi, dar oameni liberi nu
putem fi târâţi prin voinţa unui singur aliat. Este în orice caz pierderea
tratatu~u! de la Bucureşti' ~osibil, ~ar acest t~atat ~u ne poate dicta hotărârea
noastra m acest moment' 3-. Preşedmtele Part1dulm Conservator Democrat nu
era însă rusofon. Evidenţiind acest lucru, Pamfil Şeicaru arăta că Take Ionescu
era „unul din cei mai serioşi cunoscători ai problemelor internaţionale, unnărea
şi el cu nelinişte politica de maghiarizare dusă de Budapesta. Ca şi Nicolae
Filipescu, el judeca priorităţile urgenţelor, nealegând nici el sacrificarea
Basarabiei" 34 .
Singurul participant la Consiliul de Coroană care s-a împotrivit cu tărie
proclamării neutralităţii a fost Petre P. Carp. El a pledat cu fermitate în
favoarea alăturării României de Tripla Alianţă. Bătrânul fruntaş conservator a
motivat punctul de vedere prin faptul că Regatul Român semnase în anul 1883
un tratat de alianţă cu Puterile Centrale. P. P. Carp a relevat că se dă o luptă
înverşunată între germanism şi slavism, iar după opinia sa „izbânda slavismului
ar fi moartea noastră" 35 . Deosebirea între Carp şi ceilalţi lideri conservatori era
că el dorea intrarea imediată în război alături de Germania şi aliaţii ei, iar Titu
Maiorescu şi Al. Marghiloman considerau că acest moment trebuie amânat.
Într-un discurs rostit în Camera Deputaţilor la 24 decembrie 1919, Al.
Marghiloman îşi aduce aminte de cuvintele rostite de P. P. Carp în Consiliul de
Coroană din Sinaia astfel:
„Vorbeşte Carp şi pune pe dată chestiunea sus de tot, în războiul care se
face, are să se hotărască chestiunea mare, cine să stăpânească Europa, se duce
lupta între hegemonia rusă şi hegemonia germană şi atunci din toate instinctele
de om cult şi din toate învăţămintele lui de om politic strigă ţării. Niciodată cu
hegemonia rusă, mai bine cu hegemonia germană" 36 . Comentând atitudinea
verticală, tranşantă a lui P. P. Carp, I. G. Duca arată în amintirile sale că
adversarul său politic ar fi declarat: „Fără nici o clipă de ezitare cer să mergem
cu Tripla Alianţă şi să declarăm imediat război Rusiei. Mi se vorbeşte de opinia
publică. Nu mă preocupă. Datoria omului de stat este să conducă el opinia
_,_, lhiden1. p. 161: vezi şi Anastasie Iordache„ Take Ionescu, ed. a II-a„ Bucureşti, Ed.
Universal Dali. 2008, p. 303.
Pamfil Şeicaru. România în Marele Ră::boi, ed. a II-a. Prefaţă de Ion Gh. I. Brătianu,
Bucureşti, Ed. Eminescu. 1994, p. 68.
A.N .l.C. fond Casa Regală, dosar 4111914. f. 2-3; Ion Mamina (editor). Consiliul de
35
Coroană. Bucureşti, Ed. Enciclopedică. 1997, pp. 32-33.

„„O.A.O.""„ nr. 20„ Şedinţa din 24 decembrie 1919„ f. 257: Al. Marghilo1nan„ Discursuri
36
parlamentare, voi. IL p. 1028; Nicolae Peneş, Al. Marghiloman - Lordu! Fa/ah (0 l'ia{ă cu
luminile şi umbrele ei), ed. L voi. I. Buzău, Ed. Alpha M.D.N .. 2007, pp. 252-253.
publică, nu să se lase târât de ea. Opinia publică se poate înşela, omul de stat
clarvăzător trebuie să-şi urmeze calea" . La rândul ei, Zoe Cămărăşescu, aflată
37
în preajma familiei regale a României, nota în memoriile sale că: „Petre P.

Carp a fost singurul om politic care s-a pronunţat pentru o intrare în acţiune
alături de aliaţii noştri austro - germani cu cuvinte dure, dar pline de curaj" 38 .
Ultimul orator, în persoana premierului Ion I. C. Brătianu, a prezentat
punctul de vedere al guvernului. El s-a pronunţat contra participării României
la război, subliniind că: „Sentimentul puternic este aproape în unanimitate
împotriva războiului. Apoi, soarta României de peste munţi, idealul naţional al
românismului sunt chestiuni pe care un guvern român nu le poate nesocoti( ... ).
Să rămânem deci neutri. E posibil că şi Italia va avea aceeaşi atitudine. Să
- des1aşurarea
aşteptam
"" .
evemmente 1or„39 .
În timpul dezbaterilor a sosit o telegramă de la Roma care anunţa că
Regatul italian şi-a proclamat deja neutralitatea. Vestea a reprezentat un
argument serios pentru adversarii participării României la război alături de
Puterile Centrale. Votul final al Consiliului de Coroană s-a dovedit a fi
covârşitor de pa11ea proclamării neutralităţii. Politica amintită avea un caracter
realist. Armata română nu-şi încheiase pregătirile, comenzile de annament,
muniţie şi echipament făcute în străinătate nu fuseseră onorate. Apoi, se punea
şi problema eliberării fraţilor români din Transilvania, Banat şi Bucovina aflaţi
sub stăpânirea austro - ungară. Regatul român nu se putea angaja în confruntări
militare de partea uneia sau alteia din tabere fără a beneficia de nişte g~ranţii
ferme. Comunicatul oficial dat publicităţii cu această ocazie şi publicat în
ziarele vremii arată că după aprinse dezbateri, „Consiliul de Coroană a decis cu
17 voturi contra I neutralitatea". Documentul releva de asemenea că
organismul amintit „a examinat atitudinea pe care România trebuie să o ia
pentru a păzi fruntariile" . Comentând decizia aproape unanimă a Consiliului
40
de Coroană, un contemporan al tumultoaselor evenimente, tânărul ardelean

Elie Bufnea, consemna în amintirile sale publicate postum că acest for
„unnărind pilda Italiei a hotărât ca România să rămână neutră. Neutralitatea
I. G. Duca, op. cit. voi. I, pp. 56-57; Ioana Burlacu, Consiliul de Coroană din 21 iulie/3
37
august 1914 de la Sinaia în memorialistica \Temii, în „Sargetia", XXVIl/2, I 997-I 998,

p. 287.
JH Zoe Cămărăşescu, Amintire, Editoare Ioana Călina Marcu, Bucureşti, Ed. Vitruviu, f. a.,
p. 314.
39
A.N.l.C, fond Casa Regală, dosar 41/1914, f. 3; N. Polizu Micşuneşti (editor), Nicolae
Filipescu. Însemnări 1914-1916, Bucureşti, Tipografia ziarului „Universul"', 1936, pp. 83-
84; Ioan Todea, Jon (lone/) Brătianu, întregitorul şi făuritorul României moderne 1864-
1927. Bucureşti, Ed. Universitară, 2014, p. 80.
40
„Conservatorul", XIV, nr. 161. din 23 iulie/5 august 1914; vezi şi Ion Mamina (editor), op.
cit., p. 50.
172 C. I. Stan
propusă de guvern a fost acceptată de factorii politici, ea fiind cea mai

sănătoasă soluţie pentru destinele ţării" • Arhiepiscopul catolic de Bucureşti
41
Raymond Netzhammer este foarte lapidar, căci notează în jurnalul său pe 3

august (stil nou) 1914 unnătoarele:
„Astăzi a avut loc la Sinaia un Consiliu de Coroană prezidat de rege.
Confonn unui comunicat oficial, România îşi declară neutralitatea amrntă. Dar
oamenii aceştia nu se vor arunca oare spre sfârşitul războiului din nou asupra
părţii mai slabe pentru a dobândi astfel avantaje proprii, aşa cum se procedase
şi în cazul războaielor balcanice" 4 ~. Previziunile înaltului prelat s-au adeverit.
România nu va putea să păstreze neutralitatea până la încheierea războiului
mondial.
Prin decizia Consiliului de Coroană de la Sinaia, Regele Carol I a primit
o puternică lovitură. El a dovedit însă o deplină verticalitate şi o demnitate
deplină. Relevând poziţia intransigentă a Suveranului României, Pamfil
Şeicaru scria după trei decenii şi jumătate într-o revistă, din exil, că „bătrânul
monarh s-a înclinat în faţa hotărârilor Consiliului de Coroană, înţelegând să
respecte Constituţia chiar atunci când venea în conflict cu convingerile şi
sentimentele lui cele mai profunde. A fost un exemplu de înaltă corectitudine
politică în exercitarea mandatului de delegat al poporului" . La rândul ei,
43
principesa Maria reitera în jurnalul său că:

„Regele Carol aşadar adună în ziua de 3 august (stil nou) la Sinaia un
Consiliu de Coroană, la care luară parte toate personalităţile cu vază din
ambele partide, liberalii care erau la putere şi conservatorii, pentru a se sfătui
cu ei asupra atitudinii ce trebuie să ia ţara noastră („.). A fost o şedinţă tragică
şi vrednică de pomină. Unchiul, credincios aliaţilor săi, cu toate jignirile ce
primise de la ei, era gata să vadă România intrând de partea Austriei şi
Germaniei, deşi nu avea faţă de ei vreo obligaţie formală, căci tratatul era
numai defensiv. Unchiul era convins că norocul României era alături de
Puterile Centrale şi păstra aceeaşi părere, cu toate că Italia ieşise din alianţă sub
cuvânt că nu fusese întrebată şi că era aşadar dezlegată de îndatoririle ei; în
aceeaşi situaţie se afla şi România.
Elie Bufnea, Revolu/ia de eliberare na(ională a Transilvaniei. Unirea (1914-19 I 8), Baia
41
Mare, Ed. Mari st, 20 I O, p. 72.

Raymond Netzhammer, Episcop în România. Într-o epocă a c01?flictelor na(ionale şi
42
religioase. voi. I. Ediţie de Nikolaus Netzhammer şi Krista Zach, Bucureşti, Ed.

Academiei Române, 2005, p. 519.
Pamfil Şeicaru, Scrieri, voi. 3. Ediţie de Victor Frunză, Bucureşti, Ed. Victor Frunză,
4
'
2003, p. 53; Idem, Constitu(ia şi partidele politice sub Regele Carol/, în „Chemarea'', II,
nr. 25, din 30 august 1950, p. 5.
Pentru a lămuri această părere a Unchiului, trebuie să mărturisesc că avea

încredere oarbă în superioritatea armatei gennane, asupra oricăror alte armate
( ... ).
Îşi făurise aşadar o viziune în care România împărtăşea o covârşitoare
biruinţă gerniană şi asta explică pentru cc vota să vadă România alăturându-se
Puterilor Centrale"44 .
Zoe Cămărăşescu afinnă şi ea în amintirile sale că:
,,În ziua de 4 august (de fapt 3 august n.n. ), când a avut loc la Sinaia
Consiliul de Coroană, bătrânul Suveran s-a găsit în mijlocul sfetnicilor săi,
singurul de părere că un cuvânt dat trebuie ţinut şi că în politică nu te conduci
după simpatii, ci după datoria faţă de poporul pe care-l guvernezi, chiar
împotriva lui însuşi când interesul ţării o cere" 45 .
Într-adevăr, hotărârile Consiliului de Coroană l-au marcat profund pe
Regele Carol I. Emil Costinescu pretinde în însemnările sale inedite că
Suveranul era gata să se retragă de la tron în favoarea nepotului său Ferdinand.
El susţine că la sfârşitul discuţiei, regele, vizibil deprimat şi tulburat, a
constatat cu tristeţe că oamenii de stat nu-l urmau. Pentru a încheia discuţia,
şeful statului a spus arătând memoriul său: <<Acesta este testamentul>>.
Intenţia de a abdica ce a fost atribuită mai târziu Suveranului n-a rezultat din
niciun gest, din niciun cuvânt pronunţat de el. Obosit şi mâhnit, el a părăsit
şedinţa salutând întreaga asistenţă în bloc şi a întins mâna numai lui Carp" .
46
Un alt contemporan al evenimentelor, francezul Eugeniu Arthur Buhman, şeful

Serviciului Poştă - Telegraf - Telefon al prinţului Ferdinand, susţine în
jurnalul său că Regele Carol I ar fi spus la finele dezbaterilor din Consiliul de
Coroană: „<<Va să zică atât de departe am ajuns. Vă mulţumesc. Dar înainte
de a trage spada împotriva vechilor mei aliaţi, prefer să-mi fac cuferele şi să mă
întorc acolo de unde am plecat. Adio, Domnilor>>. Şi a ieşit pe uşă" 47 . În
schimb, Al. Marghiloman susţine în notele sale politice că a avut o discuţie cu
Petre P. Carp astfel: „La ieşire Carp: <<Nu te felicit pentru primul tău act de
şef al Partidului Conservator>>. Eu - fiecare cu sentimentul lui de datorie şi de
răspundere. El: <<Mâine Regele va abdica>>" .
48
44
Maria. Regina României. Pm·estea i•ie{ii mele. voi. II. ed. a VI-a. Bucureşti. Ed. Rao,
2013, p. 368.
4
:i Zoe Cămărăşescu, op. cit., p. 314; vezi şi C. I. Stan, Regele Ferdinand „Întregitoruf', ed.
cit., pp. 75-76.
46
Emil Costinescu, Consiliul de Coroană Sinaia (mss.). în Biblioteca Naţională a României,
fond Saint Georges, pachet C. dosar 4, f. 2; I. Mamina (editor), op. cit .. p. 34.
47
Eugeniu A. Buhman. Patru decenii în Serviciul Casei Regale a României. Memorii 1898-
1940, Ediţie de Cristian Scarlat. Bucureşti, Ed. Sigma, 2006, p. 153.
48
Al. Marghiloman, Note politice .. , voi. I, p. 162.
174 C. I. Stan
Ideea abdicării Regelui Carol I este îmbrăţişată şi de istoricul american

Glenn E. Torrey. El subliniază într-o sinteză dedicată participării României la
primul război mondial că şeful statului român a fost un rege constituţional,
acceptând decizia Consiliului de Coroană. G. E. Torrey arată că: ,,În luna care a
urmat, pe măsură ce armatele austro - ungare se retrăgeau din faţa atacurilor
ruseşti din Galiţia şi Bucovina, la Bucureşti se intensifica mişcarea de
propagandă care cerea ca România să intre în război şi să dea Austro -
Ungariei lovitura finală. Carol, bolnav, boală tot din cauza turnurii pe care o
luaseră evenimentele, şi-a pregătit declaraţia de abdicare. Dar moartea lui
survenită la I O octombrie 1914 a pus capăt dilemei în care se afla" . Credem
49
că Regele Carol I aştepta derularea politico - militară. Totuşi, hotărârile

aprobate de Consiliul de Coroană i-au grăbit decesul. Cum era un om vertical,
de onoare, socotim că în cazul în care România ar fi decis intrarea în război
alături de puterile Antantei, Carol I ar fi abdicat imediat. Conform relatărilor
lui Al. Marghiloman, „seara, în jurul orei 20 1/.i, şeful statului român a avut o
întrevedere cu premierul Ion I. C. Brătianu, Take Ionescu, Mihail Pherekyde şi
cu mme.
Schimb de vederi. Spun lui Brătianu: Dacă notele d-tale conţin un
angajament, intră în război şi noi te vom susţine. De altminteri, am vestit într-
un colţ pe Principele Ferdinand că e treaba liberalilor să se pronunţe şi că nici
Take, nici eu nu voim să lăsăm posibilitatea să joace un rol dublu, cu Germania
la Rege, cu Rusia la Bucureşti.
Regele: <<Sunt Rege constituţional şi nu voi declara eu singur
războiul>>.
Redactăm împreună şi
comunicate. Notele pentru Berlin şi Viena
note
lasă să se întrevadă acţiunea noastră ulterioară decurgând dintr-o atitudine care
ajută Austria în momentul de faţă" 50 .
Autorităţile guvernamentale austriece şi germane cunoşteau deciziile
aprobate de Consiliul de Coroană. Ministrul plenipotenţiar al Germaniei la
Bucureşti, Julius Frecherer Von Waldhausen, infonna superiorii într-o
telegramă la 22 iulie/4 august 1914:
„După apelul călduros al regelui de a ne conforma tratatelor de alianţă,
Consiliul de Coroană s-a pronunţat, cu o singură excepţie (P. P. Carp n.n.)
asupra faptului că niciun partid nu-şi poate asuma răspunderea acestei acţiuni.
Corn:iliul de Coroană a hotărât că nu există <<casus foederis>>, deoarece
România nu a fost avertizată şi nici nu a fost consultată în privinţa demersului
(ultimatumului n.n.) austro-ungar de la Belgrad". Documentul releva mai
~9 .
Vezi Glenn E. Torrey, România în primul ră:::boi mondial. Traducere din limba engleză de
Dan Criste, Bucureşti, Ed. Meteor Publishing, 2014, p. 19.
50
A l . Marghiloman, Note politice„, voi. I. p. 162.
departe că în cadrul forului din Sinaia s-au decis şi măsuri de ordin militar
pentru asigurarea graniţelor. Acestea reprezintă „un avantaj pentru monarhia
dualistă, deoarece în felul acesta au fost acoperite hotarele ei pe mai multe sute
de kilometri". Telegrama ministrului celui de-al II - !ea Reich la Bucureşti
arăta în continuare că, după Consiliul de Coroană a avut loc o şedinţă separată
de guvern care a analizat situaţia militară, hotărând „sporirea contingentelor de
trupă, măsură căreia îi va urma treptat mobilizarea generală" •
51
Această telegramă a fost expediată şi de Ottokar Czernin, şeful legaţiei

Austro - Ungariei din capitala României tot pe 22 iulie/4 august 1914. Pe baza
acestei depeşe, Ministerul Afacerilor Externe de la Viena a trimis telegrafic o
înştiinţare contelui Tarnowski, ministrul său plenipotenţiar la Sofia şi
margrafului Johann Von Palhavicini, conducătorul misiunii diplomatice
austriece la Constantinopol, în care se preciza:
„Dintr-o înştiinţare a contelui Czernin am aflat că ieri seară Consiliul de
Coroană român a decis adoptarea unor măsuri de ordin militar pentru
asigurarea frontierelor, fapt din care ar rezulta un avantaj pentru imperiul
bicefal care se întinde pe mai multe sute de kilometri" 52 . S-au luat măsuri de
ordin militar. Generalul Alexandru Averescu care comanda atunci Corpul I
Armată român prezintă critic în însemnările sale aceste pregătiri, după cum
urmează:
„Pare că la Statul nostru Major domneşte nedumerirea. Semnele de
nervozitate sunt aparente. Ordinele curg, a se chema ofiţerii din concedii <<în
mod discret>>, iar pe de altă parte jandarmeria este însărcinată a-i goni la
corpuri. Pur şi simplu adorabil.
Ordin a se chema <<pentru instrucţie>> contingentul 1912 din infanterie.
În ce scop? Mobilizarea nu câştigă nimic. S-a dat ordin acum câteva zile a se
mai crea un al 4 - lea batalion la regimentele de infanterie! Avem deja în
companiile existente lipsă de ofiţeri" 53 .
Generalul (r) Mihai I. Buttescu, la vremea aceea având gradul de maior şi
comanda Batalionului 2 Vânători, arată în memoriile sale că: ,,În ţară, primul
ministru Ionel Brătianu fixase atitudinea României, <<neutralitatea armată>> şi
51
Sorin Cristescu, Regele Carol I şi diplomafia Puterilor Centrale în culisele cri:ei politice
din iunie-august 1914, în voi. Profesorul Gheorghe Bu:atu la 70 de ani (coord. Sorin
Liviu Dumean şi Marusia Cârstea), Craiova, Ed. Universitaria, 2009, p. 228.
5
~ General maior (r) dr. Mihail E. Ionescu (coord.), op. cit., p. 193, doc. 7.
Mareşal Al. Averescu, Noti{e :ilnice din ră:::boi, voi. I. Ediţie de Eftimie Ardeleană şi
53
Adrian Pandea, Bucureşti, Ed. Militară, 1992. p. 5.

176 C. I. Stan
chemase la concentrări toate contingentele din rezervă care aveau lipsă de

ofiţeri acolo" .
54
Totuşi, armata romana nu va intra imediat în război de partea

„centralilor". Acest lucru a pern1is ruşilor să menţină pc frontul din Galiţia şi
Bucovina importante forţe militare. Evidenţiind acest lucru, Al. Marghiloman
se întreba, cu justificat temei, într-un discurs rostit în Camera Deputaţilor la 24
decembrie 1919:
,,În acele momente puţin serviciu s-a adus oare crizei Antantei?
Ia gândiţi-vă domnilor, dacă România aluneca în război, credeţi dvs. că
se putea face penetraţiunea în Ungaria unde se ajunsese la un moment dat până
în preajma câmpiilor ungureşti?
Numai fiindcă România n-a intrat a lipsit frontul Puterilor Centrale toată
aripa dreaptă şi atunci atacul dat în Occident s-a slăbit, fiindcă a trebuit să se ia
trupe ca să se împiedice mai departe ocupaţiunea Prusiei Orientale unde ruşii
ajunseseră până la Konisberg şi să se oprească invaziunea Ungariei" .
55
Autorităţile militare habsburgice erau totuşi destul de rezervate în ceea ce

priveşte ipoteza alăturării României blocului Triplei Alianţe. Însuşi şeful
Marelui Stat Major al armatei austro - ungare, generalul Conrad Von
Hetzendorf consemna în jurnalul său următoarele:
„Situaţia la 9 august ne permite să presupunem că România este dispusă
din nou să ia în considerare posibilitatea colaborării active cu Alianţa, dar că nu
adoptă o hotărâre fermă în acest sens.
Era nehotărâre? Era o inducere în eroare internaţională. Ultimul lucru
când este vorba de Regele Carol pare puţin acceptabilă. Să fie oare vorba de
domnul Brătianu" 56 ? Întrebările şi temerile generalului Conrad Von Hetzendorf
erau justificate. România se îndepărta vizibil de planul Triplei Alianţe şi se
apropia tot mai mult de puterile Antantei.
Evenimentele ce se derulau la Bucureşti erau urmărite şi de autorităţile
italiene. Ministrul plenipotenţiar al Italiei în ţara noastră, baronul Carlo
Fasciotti, telegrafia în 22 iulie/4 august 1914 la Roma, chiar din Sinaia,
precizând între altele:
„Cum am comunicat ieri, România a adoptat un fel de neutralitate
nedeclarată, ci de fapt garantată prin chemarea sub arme a două sau trei
contingente de rezervişti. În timpul Consiliului de Coroană de ieri s-a discutat
dacă există <<casus foederis>> confonn tratatului de aderare la Tripla Alianţă
54
Mihai I. Buttescu, Vânătorii Reginei Elisabeta. Memoriile unui ofi(er din garda regală.
Ediţie îngrijită de comandor (r) Gheorghe Vartec, Bucureşti, Ed. Militară, 2012, p. 249.
55
„O.A.O.", nr. 20, Şedinţa din 24 decembrie 1919, p. 257; Al. Marghiloman, Discursuri
parlamentare... , voi. II, p. 1029; vezi şi N. Peneş, op. cit .. voi. I, p. 254.
56
Apud Dumitru Preda, Ştefan Pâslaru (coord.), România 1/1 timpul primului ră::hoi mondial.
Mărturii documentare (1914-1916), voi. I, Bucureşti. Ed. Militară, 1996, p. 96.
şi s-a recunoscut unanim că nu există, întrucât Austro - Ungaria este cea care a
provocat războiul''. Semnatarul depeşei releva în continuare că Regele Carol s-
a împotrivit fără convingere „obiectând că Austria a provocat Serbia şi nu
Rusia". Diplomatul italian a relevat că „singurii partizani ai participării la
război aµ fost regele, principele moştenitor şi domnul Carp. Acestuia din unnă
i s-a obiectat că nu a reuşit să găsească cei nouă oameni politici necesari pentru
a fonna un cabinet care să poată impune războiul. I s-a sugerat regelui şi
pericolul unei revolte populare şi militare şi i s-a spus că poporul ar fi declarat
că este vorba de un război al regelui şi nu de un război mondial". Vedem că
aici Carlo Fasciotti exagerează lucrurile.
Autorul telegramei sugera necesitatea de a strânge legăturile cu România,
,,dar eu nu consider potrivit să luăm iniţiativa sau să ne demascăm în alt chip,
pentru că guvernul gennan ar fi imediat infonnat" 57 . Apropierea de Regatul
român se va materializa prin semnarea a două acorduri bilaterale în septembrie
1914 şi februarie 1915 care conţineau prevederi referitoare la colaborarea între
România şi Italia pe plan internaţional, dar mai ales intrarea concomitentă în
prima conflagraţie mondială a secolului XX 58 .
În data de 26 iulie/8 august 1914, Al. Marghiloman a fost ales preşedinte
al Crucii Roşii. A vând această nouă calitate, preşedintele Partidului
Conservator a mers la Castelul Peleş din Sinaia „să mă prezint Reginei".
Marghiloman descrie în notele sale politice întâlnirea cu Suverana României
astfel:
„Regina singură: <<Consiliul de luni a fost foarte frumos. Regele
mulţumit că are astfel de oameni pentru a-i consulta. Ce aş fi făcut - mi-a spus
el, dacă s-ar fi dezbinat şi ce răspundere dacă aş fi fost silit să aleg între una sau
cealaltă părere>>. Regina adaugă: <<Nu mi-a plăcut tonul celor două
telegrame ale Împăraţilor, aşa se scrie Regelui meu>>?
Convorbiri în trei. Regele calm face presupuneri asupra soartei războiului
în favoarea Gennanei şi nimic mai mult. Asupra vorbelor de abdicare: <<Eu?
Dar am expus pur şi simplu cele trei ipoteze>>.
Regele mi-a spus pozitiv că s-au telegrafiat de la Petersburg propuneri de
alianţă, garantându-se integritatea graniţelor de astăzi, aceeaşi fonnulă ca în
1876" 59 .
57
1918 la români. Desăvârşirea unităfii nafional strategice a poporului român. Documente
externe 1879-1916, voi. I, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1983, p. 446,
doc. 85.
58
Florin Gh. Gheţău, Relaţiile româno - italiene în perioada neutralităţii (august 1914-
august 1916), Petroşani, Ed. Focus, 2008, p. 50.
59
Al. Marghiloman, Note politice, voi. I, pp. 164-165.
178 C. I. Stan
Într-adevăr, Rusia ţaristă a primit cu satisfacţie proclamarea neutralităţii

de către Consiliul de Coroană
din 21 iulie/3 august 1914. Presa rusă, în ciuda
discreţiei autorităţilorromâne, dădea unele detalii. Astfel, ziarul „Reu" din 27
iulie/9 august 1914 nota că: „Despre Consiliul de Coroană care a avut loc la
Sinaia nu sunt deloc ştiri oficiale( ... ).
Mi se comunică din Bucureşti că ştirea cea mai verosimilă pare aceea că
România va lua o atitudine de neutralitate annată, ca un fel de compromis între
cerinţele Triplei Alianţe, care stăruieşte a avea ajutorul ei activ şi Tripla
Înţelegere care se mulţumeşte cu neutralitatea ei.
O acţiune decisivă a României la momentul critic pare problematică.
Majoritatea bărbaţilor ei de stat au o atitudine favorabilă Austriei. La Viena
sunt deplin convinşi de ajutorul României"60 . Un alt ziar din Sankt Petersburg
nota într-un articol din 29 iulie/11 august 1914 că „actualmente, Regatul
României este călduros curtenit de Germania şi Austria. Stăruinţele diplomaţiei
vieneze şi berlineze sunt cu totul de înţeles". Totuşi, materialul amintit releva
mai departe: „Călătoria de câteva zile a ministrului român la Petersburg, dl.
Diamandi, la Bucureşti indică că s-au făcut de la Petrograd propuneri
importante guvernului român. Probabil că poziţiunea României se va lămuri
peste câteva zile" 61 • Infonnaţiile erau corecte, nu peste multă vreme se va
semna convenţia bilaterală româno - rusă cunoscută sub numele de acordul
Sazonov - Diamandi.
Ministrul plenipotenţiar al Franţei acreditat în România, Camille
Blondell, înfăţişa într-o telegramă trimisă ministrului Afacerilor Externe, Rene
Vivianiu, la 2115 august 1914, starea de spirit de la Bucureşti, precizând că:
„Regele s-a decis să convoace un Consiliu de Coroană la care au participat în
plus faţă de miniştrii Cabinetului, şefii partidelor de opoziţie şi câţiva foşti
miniştri precum şi preşedintele Camerei Deputaţilor.
Consiliul a durat în jur de patru ore şi a fost, după indiciile pe care le-am
putut obţine, unul din cele mai furtunoase. Dl. Carp, fost preşedinte al
Consiliului de Miniştri, ale cărui convingeri rusofobe le-am semnalat frecvent
şi dl. Marghiloman, şeful Partidului Conservator, s-au pronunţat pentru o
alianţă cu Austria, principalele lor argumente fiind superioritatea cu care
creditau forţele Triplei Alianţe şi pericolul panslavist reprezentat de către
Rusia, pericol de care România se convinsese deja în 1878. Ei erau susţinuţi de
Rege care invoca între altele un tratat încheiat acum optsprezece ani (de fapt în
1883 n.n.) cu împăratul Austriei şi care prevedea cooperarea armatelor române
şi austriece în cazul unui război cu Rusia( ... ).
6
61
° Cf. General maior (r) dr. Mihai E. Ionescu (coord.), op. cit.. p. 208, doc. 25.
Ibidem.
Soluţia adoptată este în definitiv satisfăcătoare ş1 m conformitate cu

previziunile mele, care prezentau România ca fiind suficient de detaşată de
Austria pentru ca cel puţin să rămână neutră într-un conflict austro - rus. Acum
şase ani s-ar fi alăturat fără ezitări monarhiei vecine" .
62
Neutralitatea armată era, prin unnare, singura soluţie realistă în acele

complexe împrejurări. Ea avea însă un caracter temporar. Ambele tabere se vor
preocupa în perioada următoare să atragă ţara noastră de partea lor. Alexandru
Marghiloman, care a susţinut în vara anului 1914 neimplicarea Regatului
român în război, va deveni un susţinător înfocat al intrării României în prima
conflagraţie mondială a secolului XX de partea Puterilor Centrale.
ALEXANDRU MARGHILOMAN
ANO THE BEGINNING OF WORLD WAR I.
THE CROWN COUNCIL IN SINAIA (JUL y 21 st I AUGUST 3rd, 1914)
Abstract
The study is, first, an analysis of the circumstances in which World War I
started, based on published and unpublished documents, with a particular focus
on Alexandru Marghiloman's attitude and actions. The author looks into the
positions of the main politica) forces as to the war in a pertinent and well
argued manner.
A significant part of the study is a presentation of what happened in the
Crown Concil convened by King Carol I in Sinaia on July 21 51 I August 3rd,
1914.
The author reflects mostly on the view of Alexandru Marghiloman who
was a firm supporter of proclaimed neutrality. The head of the Conservative
Party though stayed a supporter of Romania's entering the war with the forces
of the Triple Alliance.
6' .
- lb1dem, pp. 213-214, doc. 31.
TRASEUL GLOBE-TROTTERULUI DUMITRU DAN
(1914-1916)
Mădălina OPREA
Proiectul Ocolul lumii pe jos. Povestea celor 497 perechi opinci 1 a oferit
prilejul unor profunde cercetări şi posibilitatea deplasării la Arhivele Naţionale
ale Franţei (Pierrefittes, Paris) şi la Arhivele Diplomatice ale Franţei
(Coumeuve, Paris) în vederea consultării unor fonduri arhivistice relevante
pentru tema de faţă 2 . În cadrul acestui proiect s-au desfăşurat, de asemenea,
activităţi de cercetare în arhive şi biblioteci din România, consultându-se în
principal periodice din perioada 1910-1924 la: Biblioteca Central Universitară
Carol I, Biblioteca Metropolitană Bucureşti, Biblioteca Academiei Române şi
Arhivele Naţionale ale României, Bucureşti. Nu în ultimul rând, s-a desfăşurat
1
Detalii despre proiect se pot afla la www.dumitrudan.muzeubuzau.ro.
2
Printre fondurile studiate a fost şi acela al Asociaţiei Touring Club de France. Această
asociaţie a fost fondată în 1890 şi este o instituţie recunoscută de utilitate publică prin Decretul
din 30 noiembrie 1907. Scopul pentru care a fost fondată asociaţia a fost pentru a dezvolta
turismul „în toate formele". !Şi extinde activitatea asupra tuturor.formelor de turism, indiferent
de modul de locomoţie - pe jos, călare, cu maşina, cu bicicleta, iahturi, schi, sanie, pe cale
feroviară şi. în curând şi aeriană. Rolul ei este de a facilita călătoriile şi de a de=volta gustul
pentru publicafii. transport, hoteluri, îmbunătăfiri rutiere, iluminat şi protecţia frumusefilor
naturale şi artistice (site-uri. păduri, ruine, monumente). desfăşurând propagandă pentru toate
formele de călătorie în Franţa. Asociaţia a investit mai mult de două milioane şi jumătate de
franci în subvenţii, publicaţii, lucrări de interes general şi încurajări de toate tipurile. Touring
Club de France, în Revue mensuelles Touring Club de France, 19-20 iulie 1909, al XIX-iea an,
p. 291. De asemenea, aflăm că în 1912 un domn M. Blanchard a fost unul dintre principalii
promotori ai valorilor asociaţiei, promovând mersul pe jos pe rutele şi traseele montane
înfiinţate de Touring Club de France în Pirinei, L'Esterel şi în Alpi. Acesta plecând din 16
august 1912, a parcurs pe jos într-o singură lună, 900 de kilometri, pe un traseu dificil cu
lanţuri muntoase, pasaje şi pante abrupte, fapt adus la cunoştinţa membrilor asociaţiei de către
preşedintele adunării generale statutare, în şedinţa ţinută pe 1 decembrie 1912. Vezi, Touring
Club de France, Registre des Proces Verbaux des Assemblees Generales et de sceances du
Conseil D'adminsitration 1910-1915, p. 73.
182 M. Oprea
activitatea de cercetare a documentelor din cadrul a 3 muzee: Muzeul Judeţean

Buzău, Complexul Muzeal Iulian Antonescu Bacău şi Muzeul Sportului din
Bucureşti. Prezentul studiu are la bază aceste documente.
Demersul nostru ştiinţific s-a dovedit a fi extrem de dificil în găsirea de
noi surse în cadrul fondurilor studiate, cât şi din punctul de vedere al păstrării
unor astfel de dovezi în fonduri publice, uşor accesibile.
Facem precizarea că există câteva neconcordanţe între afinnaţiile lui
Dumitru Dan din memoriile sale şi datele istorice concrete, neconcordanţe între
relatările care au fost scrise oricum la o distanţă de o jumătate de secol de la
petrecerea evenimentelor şi datele reale aşa cum reies ele din documentele date
celor 3 muzee. Documentele primare, emise de autorităţi, sunt cele care stau la
baza fundamentării traseului parcurs. Din păcate acestea acoperă din punct de
vedere cronologic doar perioada 1914-1916; 1923. Mai sunt documente cu vize
din anii 1927 şi 1930, fără a avea legătură cu călătoria asupra căreia ne-am
îndreptat atenţia, ci doar cu pasiunea globe-trotterului de a călători.
O parte din documentele studiate sunt fragmente de ziare în care apar
ştiri despre globe-trotterul Dumitru Dan, eronat întocmite încă din epocă de
către autorii ziarişti, putând deruta într-o primă fază pe cel care se apleacă
asupra lor. Un alt gen de confuzie poate fi acela al scrisului marginal, ulterior
introdus drept explicaţie pentru anumite documente (atribuire geografică
eronată). Cu această ocazie, toate documentele studiate au fost încadrate atât
din punct de vedere cronologic, cât şi geografic.
Atragem atenţia asupra faptului că documentele care aparţin celor trei
muzee nu sunt singurele pe care globe-trotterul le-a colecţionat în timpul
călătoriei. Multe dintre acestea se află în colecţii particulare, în posesia unor
membri ai familiei, foşti jurnalişti, autorităţi din perioada comunistă sau
apropiaţi ai lui Dumitru Dan, acesta dăruindu-le cu diverse ocazii. Această
afirmaţie este susţinută şi de Silviu Neguţ, cel care l-a cunoscut personal pe
globe-trotterul Dumitru Dan şi i-a dedicat, de-a lungul mai multor decenii,
interesante articole ştiinţifice. Silviu Neguţ declară că: „din păcate, uriaşul (şi
nu este deloc o exagerare) material documentar privind extraordinara
călătorie, fie s-a pierdut sau i-a fost luat, fie a fost Împrăştiat În cele patru zări,
păstrându-se, parţial, Îndeosebi În trei muzee (cele judeţene din Bacău şi
Buzău, respectiv Muzeul Naţional al Sportului din Bucureşti) şi În mai multe
colecţii particulare (Între care şi cea personală". Cu certitudine, multe dintre
ele sunt dispărute sau greu de localizat în acest moment. Acestea nu au fost
3
Vezi, spre exemplu, fotografiile realizate de Dumitru Dan în timpul călătoriei, fotografii
3
publicate de Val. Tebeica în Străbătând lumea. Călători şi exploratori români de la sfârşitul
Traseul globe-trotterului Dumitru Dan 183
cercetate încă şi vor face obiectul unor cercetări ulterioare în măsura în care
vor deveni accesibile.
Studiul de faţă şi-a propus să prezinte în ordine cronologică vizele emise
de diverse instituţii, autorităţi, societăţi etc. pe care globe-trotterul Dumitru
Dan le-a obţinut în perioada 1914-1916, cu trimiteri la documentele 4
sec. al XIX-iea şi începutul celui de-al XX-iea, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1962, pp. 288-289;
320-321; 336-337. Acolo apare de altfel şi unica fotografie a celor 4 globe-trotteri. Autorul
acestei cărţi a avut, cel mai probabil, acces la toate documentele, acestea fiindu-i puse la
dispoziţie de către Dumitru Dan pentru documentarea cărţii menţionate. Doar câteva au fost
însă publicate.
4
Faptul că foarte multe dintre aceste documente sunt manuscrise sau se află într-o stare de
conservare proastă (lipsă fragmente de suport de hârtie conţinând şi informaţia istorică) a
crescut dificultatea identificării persoanelor care semnează sau a altor informaţii. Uneori
lipsesc ştampilele/sigiliile seci sau timbrate ale instituţiilor sau acestea sunt ilizibile. Cu
ajutorul programelor folosite pentru editarea imaginilor digitale pe calculator, numele unor
instituţii au putut fi totuşi descifrate, analizându-se în detaliu ştampila sau sigiliul aplicat pe
document. Câteva dintre documente nu sunt datate, în special fragmentele de ziare care redau
articole decupate de globe-trotter din presa locală din diverse oraşe ale lumii sau afişele de
teatru şi cinema. Prin coroborarea informaţiilor s-a reuşit datarea sau identificarea localităţii
unde acestea au apărut, uneori chiar şi numele ziarului local sau a localităţii unde funcţiona
teatrul sau cinematograful care a emis afişul. Cea mai dificilă activitate a acestui îndelung
demers a fost identificarea, localizarea şi datarea afişelor de cinema, în special a celor din
America Centrală şi de Sud. Anumite localităţi, instituţii sau persoane au putut fi identificate cu
ajutorul traducătorilor autorizaţi, cărora ţin să le mulţumesc şi pe această cale. Toate numele de
autorităţi importante au fost căutate prin webresearch. Inutil să mai precizăm caznele
căutării/identificării unor persoane cu nume sau prenume parţial lizibile sau ilizibile şi /sau
greu de identificat grafic precum, bibliotecara Edna A. Holzacpfel din oraşul Sandusky, Ohio.
E cazul şi unor localităţi a căror grafie s-a schimbat sau care sunt scrise (manuscrise) în limba
germană, olandeză, etc. Şi exemplele pot continua. S-au identificat pe harta lumii prin diverse
programe online toate localităţile apărute în documente şi a traseului parcurs de globe-trotter.
O primă etapă de lucru a constat în transliterarea-tehnoredactarea şi traducerea tuturor
documentelor concomitent cu ordonarea acestora conform numărului de înregistrarea a lor în
patrimoniul fiecărui muzeu. Niciunul dintre cele 3 muzee nu le-a înregistrat, la data primirii
lor, după criteriul cronologic ori cel geografic. De asemenea, diferă de la un muzeu la altul
metoda de atribuire a numărului de inventar, conform uzanţelor procedurale ale epocii (anii '80
ai sec. XX). Astfel, la Muzeul Judeţean Buzău (în continuare MJB) s-a atribuit un singur număr
de inventar câte unui obiect/document; la Complexul Muzeal Julian Antonescu Bacău (în
continuare CMIABC) s-a atribuit un număr de inventar mai multor documente (grupuri) sau
pereche (document şi cocardă emisă de aceeaşi instituţie), cât şi individual; la Muzeul
Sportului Bucureşti (în continuare MSB) s-a atribuit un număr de inventar fiecărui dosar
conţinând mai multe file cu documente, vederi, fragmente ziare, etc., cât şi individual. Prin
urmare, după ce s-au identificat toate documentele şi obiectele în cadrul fiecărei colecţii, s-a
procedat la rearanjarea vizelor, ca într-un joc de puzzle, în ordine cronologică, reuşindu-se
astfel, în premieră, identificarea cu acurateţe a traseului parcurs de globe-trotter în perioada
184 M. Oprea
menţionate mai sus şi la alte surse, în care au apărut astfel de certificate sau
dovezi.
Există numeroase neconcordanţe între informaţiile apărute în presa
vremii referitoare la debutul călătoriei la 1 aprilie 191 O/ 1 aprilie 19 I 2, la
ordinea ţărilor parcurse, implicit a traseului sau la societatea care a organizat
concursul la care participă Dumitru Dan.
În câteva articole de ziare apare infonnaţia confonn căreia D. Dan a
început călătoria în 1 aprilie 1912, după ce a participat la al doilea război
balcanic. Într-un alt articol este menţionat faptul că a întrerupt călătoria, fiind
înrolat şi participând la al doilea război balcanic, apoi şi-a reluat traseul. În alte
articole de ziar din 19 I 5 apare informaţia că au călătorit 4 ani şi ceilalţi
tovarăşi au murit pe drum. E plauzibilă infonnaţia conform căreia Dumitru Dan
să-şi fi întrerupt călătoria pentru că a fost mobilizat pentru al doilea război
balcanic şi să o continue ulterior. De altfel, din punct de vedere cronologic,
documentele analizate aici se opresc în august 1916, în preajma intrării
României în primul război mondial şi la care Dumitru Dan a participat 5 .
Prin urmare, relatările din ziare fiind atât de diferite nu pot sta la
fundamentarea cu acurateţe a traseului, ele contribuind doar la atestarea trecerii
globe-trotterului într-o anume dată/perioadă prin oraşul unde a fost tipărit
ziarul respectiv.
Interesant este faptul că cel mai documentat traseu, cel din SUA apare
foarte sumar descris în memorii. Poate că lumea civilizată nu i-a oferit atât de
multe emoţii globe-trotterului precum zonele mai puţin civilizate la momentul
acela.
Este de la sine înţeles faptul că mari distanţe parcurse astfel nu au cum să
fie certificate (păduri, jungle etc.), zone mai puţin populate sau dezvoltate
suficient din punct de vedere administrativ. Să nu uităm că suntem la început
de secol XX!
dată. Facem precizarea că pe o filă, reprezentând în accepţiunea noastră I document. se poate

găsi un număr de vize variind de la I la I O. Unele certificate au câte două file, cazul celor
emise de preşedinţii. Mai sunt şi fragmentele de documente decupate de globe-trotter dintr-un
întreg iniţial, pentru a se evidenţia o viză de trecere. O altă categorie o reprezintă tipizatele, în
multiplele lor forme emise de cele mai diverse instituţii/societăţi/companii (adeverinţă,
chitanţă, bilet, telegramă, contract, carte poştală, etc.). Inutil să mai precizăm valoarea acestor
documente din cele trei colecţii muzeale, holistic vorbind, pentru diverse alte direcţii de
cercetare (din punct de vedere al suportului de hârtie, al tipurilor de cemeluri şi tuşuri, al
sigilografiei, ca să enumerăm doar câteva).
' Vezi Crucea comemorativă a războiului 1916-1918 care i-a aparţinut, în colecţia MJB sub nr.
inv. 15666.
Traseul certificat al globe-trotterului Dumitru Dan, în intervalul 1914-

1916, a fost unnătorul: Franţa, Belgia, Olanda, Marea Britanie, Canada, SUA,
Cuba, iarăşi SUA, iarăşi Cuba, Haiti, Puerto Rico, Venezuela, Spania, Franţa,
România.
Traseul din Franţa a fost parcurs între 11 februarie-17 maitie 1914, după
cum urmează: Paris, Versailles, Amiens, Arras, Lille, Roubaix, Neuville en
Ferrain.
A unnat Belgia, între 19 martie-12 aprilie 1914: intră prin punctul de
frontieră Risquons-Tout (Mouscron), Courtrai, Audenarde, Bruxelles,
Etterbeek, Bruxelles, Tervuren, Louvain, Tirlemont, Waremmc, Liege, Hasselt,
Anvers, iese prin punctul de frontieră Esschen.
Olanda a fost parcursă între 12 aprilie-26 aprilie 1914: Nispen,
Roosendaal en Nispen, Oudenbosch, Zevenbergen, Moerdijk, Dordrecht,
Rotterdam, Haga, Rijswijk, Haga, Leiden, Amsterdam. De aici se îmbarcă spre
Marea Britanie.
Traseul din Marea Britanie a fost parcurs între 28 aprilie-20 iunie 1914:
Londra, Birmingham, Nottingham, Manchester, Liverpool, Preston, Blackpool,
Barrow-in-Fumess, Carliste, Hawick, Leith, Edinburgh, Glasgow. De aici se
îmbarcă spre Canada.
În Canada ajunge pe 29 iunie şi parcurge până în 1 august 1914
următorul traseu: Quebec, Trois-Rivieres, Montreal, Ottawa, Ottawa -
Carleton, Huli, Kingston, Toronto, Ontario, Hamilton, Niagara Falls.
Între 1 august 1914-7 ianuarie 1915 parcurge SUA astfel: Niagara Falls,
Buffalo, Erie, Ashtabula, Cleveland, Lakewood, Elyria, Lorain, Sandusky,
Fremont, Toledo, Indiana Harbor, Detroit, Highland Park, Detroit, Jackson,
Kalamazoo, Gary, East Chicago, Indiana Harbor, Chicago, Indiana Harbor,
Chicago, Aurora, Indianapolis, Cincinnati, Hamilton, Dayton, Columbus,
Newark, Zanesville, Cambridge, New Philadelphia, Massillon, Canton,
Alliance, Akron, Niles, Warren, Youngstown,Youngstown East, New Castle,
Pittsburgh, McKees Rocks, Pittsburgh, Johnstown, Harrisburg, Lebanon,
Womelsdorf, Reading, Allentown, Bethlehem, Easton, Phillipsburg, New
York, Jersey, Newark, Bound Brook, Union, New York, New Jersey,
Philadelphia, Wilmington, Dover, Baltimore, Annapolis, Washington DC,
Waynesboro, Richmond, Raleigh, Jacksonville, Bartow, Lakeland, Plant City,
Tam pa.
Între 11-12 ianuarie 1915 este prezent în Cuba, la Havana.
Revine în SUA între 12-15 ianuarie 1915: Tampa, West Tampa, Tampa,
Key West, cel mai probabil legat de situaţia lui Paul Pârvu care a abandonat
din cauza bolii.
186 M. Oprea
Străbate Cuba timp de o lună, între 18 ianuarie-17 februarie 1915, astfel:

Havana, Matanzas, Cardenas, Santa Clara, Sancti-Spiritus, Camagtiey,
Manzanillo, Santiago de Cuba.
Între 18-29 februarie 1915 nu există documente care să certifice traseul.
Urmează Haiti între 1-3 martie 1915: Port-au-Prince.
Între 4-9 martie 1915 nu există documente care să certifice traseul.
Puerto Rico a fost străbătută între 10-30 martie 1915: San Juan, portul
San Juan, Rio Piedras, Puerta de Terra, Santurce, Arecibo, Mayagtiez, Ponce,
Ciudad de Ponce, Aguadilla, San Juan de Puerto Rico. Se îmbarcă spre
Venezuela.
În Venezuela este prezent în intervalul 7-10 aprilie 1915, la Caracas. De
aici se îmbarcă spre Spania.
Între 11 aprilie-I I mai 1915 (30 de zile - traversarea Atlanticului) traseu
fără documente.
Spania este parcursă între 12 mai-13 august 1915, astfel: Barcelona,
Sabadell, Manresa, Igualada, Badalona, Villanueva y Geltru, Tarragona, Valls,
Palma de Mallorca, S6ller, Manacor, Palma de Mallorca, lbiza, Alicante,
Tarassa, Alcoy, Valencia, Requena, Villa de Utiel, Caudete, Cuenca, Cuevas
de Velasco, Taranc6n, Madrid.
În Franţa este prezent între 14-18 august 1915 la: Cerbere şi Marsilia.
Urmează un interval de I O luni, între 19 august 1915-17 iunie 1916,
pentru care nu sunt documente.
Sosit în România, parcurge între 18 iunie-3 august 1916, următoarele
localităţi: Ioneşti, Zăvideni, Prunceni, Drăgăşani, Bucureşti, Giurgiu, Adunaţii
Copăceni, Dărăşti, Măgurelele, Bucureşti, Târgovişte, Răzvad, Gura Ocniţei,
Brăneşti, Pucioasa, Şotânga, Vulcana-Pandelea, Vulcana Băii, Jugur Muscel,
Măţău, Câmpu Lung, Berevoeşti, Domneşti, Muşeteşti, Călimăneşti,
Muereştile, Băile Olăneşti, Olăneşti, Păuşeşti-Măglaşi, Vlădeşti, Valea
Danului, Cărbunari, Curtea de Argeş, Şuiei, Berislăveşti, Jiblea, Râmnicu
Vâlcea, Ocnele Mari, Băile Govora, Băbeni Bistriţa, Mareea, Strejeşti de Jos,
Doba, Balş, Cârcea, Craiova, Osica de Sus, Slatina, Mogoşeşti, Tătuleşti Olt,
Coloneşti, Lunca Corbului, Cerbu, Albota, Piteşti, Costeşti, Roşiorii de Vede,
Peretu, Alexandria, Drăgăneşti.
Prezentarea cronologică a vizelor cercetate:
11.02.1914, Franţa, Paris

Instituţia emitentă: Căminul Românesc
Alte menţiuni: semnătură indescifrabilă (în locul directorului)
Nr. inv. MJB: 15623

Instituţia emitentă: Muzeul Annatei (Musee de l 'Annee)
6
Alte menţiuni: prezintă 2 semnături indescifrabile, dintre care una a

secretarului
Nr. inv. MJB: 15623

Instituţia emitentă: Societatea Turnul Eiffel, Champ de Mars
Alte menţiuni: semnătură indescifrabilă
Nr. inv. MJB: 15623
13.02.1914, Franţa,
Paris
Instituţia emitentă: Comisariatul de Poliţie din al 4-lea arondisment din Paris
Alte menţiuni: semnează indescifrabil comisar de poliţie
Nr. inv. MJB: 15623
nedată/?. 02.1914, Franţa,

Paris
Instituţia emitentă:
nu e cazul
Alte menţiuni: carte de vizită a directorului ziarului Du Matin, Clement
Magloire, primită de D. Dan cu ocazia vizitei la redacţia ziarului
Nr. inv. MSB: 3726 73
19 .02.1914, Franţa, Paris

Instituţia emitentă: Teatrul Comedia Franceză (25 august 1680)
7
6
Muzeul Armatei este situat în complexul de clădiri Les Invalides, în arondismentul 7 din
Paris. A fost creat în 1905 prin fuziunea Muzeului Artileriei cu Muzeul Istoric al Armatei. Este
cel mai mare muzeu de istorie militară din Franţa şi unul dintre cele mai importante din lume.
Muzeul deţine peste 500.000 de obiecte care acoperă perioada din antichitate până în secolul
XX. Mai multe detalii pe www.parisinfo.com (accesat în 2015).
7
Teatrul Comedia Franceză, fondat în 1680, este instituţia cea mai consacrată în teatrul
francez. La Comedie-Frarn;:aise a fost prima trupă de teatru formată prin unirea a două
companii rivale de către regele Ludovic al XIV-iea. Noua trupă de teatru formată avea 27 de
actori iar prima reprezentaţie comună a avut loc la 25 august 1680. Revoluţia franceză a adus
schimbări şi trupei de teatru, actorii fiind ghilotinaţi în 1793. Mai târziu, compania a fost
reunificată şi şi-a luat denumirea de Teatrul Francez al Republicii. În perioada 1913-1936, sub
conducerea lui d' Albert Cam~. compania a participat la reprezentaţiile Teatrului Armatei,
jucându-se în timpul primului război mondial piese de teatru patriotice. După război, în ciuda
crizei politice şi financiare, s-au introdus reprezentaţii ale unor piese aparţinând noii generaţii
188 M. Oprea

Nr. inv. CMIABC: 650 1

Instituţia emitentă: Naţional Odeon, Rue de Vaugirard
Teatrul
19 .02.1914, Franţa,
Paris
Instituţia emitentă:Teatrul Naţional al Operei din Paris
Alte menţiuni: semnează secretarul Operei, Eugene Maillard; documentul are
ataşată o carte poştală ilustrând Opera din Paris, expediată de Niculaie din
Paris (22.03.1914) pentru Dumitru Dan la Bruxelles (23.03.1914). Dragă
Mitică, am primit ilustrata d-tale şi m-am bucurat văzând că ai sosit bine. Eu
nu lucrez; este mare mizerie, cum ştii plouă toate zilele. Eu am primit paralele
dar repede le-am isprăvit, plăteşte chiria şi acum se face că aştept din zi in zi
să pot lucra ceva (ilizibil). Cu drag, Niculae
Nr. inv. MSB: 3726 71
19.02.1914, Franţa,
Paris
Instituţia emitentă: Biblioteca Operei din Paris
Alte menţiuni: semnează A. Danes (?), administratorul Bibliotecii, Arhivelor şi
Muzeului Operei
Nr. inv. MSB: 3726 71

Instituţia emitentă: Universitatea Parisului (Sorbona)
Nr. inv. MJB: 15623

Instituţia emitentă: Universitatea Parisului, Facultatea de Litere
Nr. inv. MJB: 15623
de autori, cât şi unor autori străini. Mai multe detalii pe www.comedie-francaise.fr (accesat în
2015).
Instituţia emitentă: Universitatea Parisului, Facultatea de Ştiinţe

Nr. inv. MJB: 15623

Instituţia emitentă: Biblioteca Municipală, A venue Pannetier, 109, XI
Arrondissement
Alte menţiuni: semnează indescifrabil secretarul

Instituţia emitentă: Marea Roată a Parisului 8 (La Grande Roue de Paris)

Instituţia emitentă: Muzeul Guimet
9
Alte menţiuni: semnează indescifrabil conservatorul asistent al muzeului

Guimet
Nr. inv. CMIABC: 650
27.02.1914 10 , Franţa, Paris
~ Marea Roată a Parisului a fost de o construcţie cu un diametru de I 00 de metri, ridicată în

anul 1900 pentru Expoziţia Universală de la Paris, în apropierea Turnului Eiffel, pe strada
Suffren, în apropiere de Champs de Mars. În timpul primei conflagraţii mondiale, când zona a
fost devastată de război, nacelele au fost scoase de pe roată şi folosite ca locuinţe pentru
familiile franceze din zonă. Industriaşul Theodore Vienne, fondator al cursei cicliste Paris-
Roubaix, a fost atât proprietarul, cât şi directorul Marii Roţi a Parisului. A fost demolată în
anul 193 7 iar pe vechiul său amplasament se află astăzi satul Suisse unde se găsesc peste 150
de anticariate, galerii, ateliere de artişti decoratori etc. Vezi, www.paris1900.lartnouveau.com
(accesat în 2015).
9
Muzeul Guimet a fost situat iniţial la Lyon în 1879 , apoi a fost preluat de stat şi transferat la
Paris în 1885. Muzeul a fost fondat de către Emile Etienne Guimet ( 1836-1918), un industriaş
pasionat de călătorii. În anul 1876, Guimet a fost desemnat de ministrul instrucţiunii publice să
studieze religiile din Orientul Îndepărtat, muzeul conţine astfel multe din roadele acestei
expediţii, inclusiv o rafinată colecţie de porţelan chinezesc şi japonez, multe dintre obiectele
aduse fiind legate nu numai de religiile din Orientul Îndepărtat, cât şi de cele ale Egiptului
antic, Grecia şi Roma antică. Mai multe detalii pe www.guimet.fr (accesat în 2015).
10
În document este trecut greşit anul 1916, în locul anului 1914, aşa cum rezultă din
coroborarea datelor privind vizita la Paris (feb.1914); de asemenea pe viza înscrisă pe acelaşi
document, valabilă pentru Versailles, 1 martie, este prezent anul 1914.
190 M. Oprea
Muzeul Galliera
Alte menţiuni: semnează indescifrabil ataşatul muzeului
Nr. inv. MSB: 3726 72

Instituţia emitentă: Muzeul de Sculptură Comparată Trocadero
Nr. inv. MSB: 3726 71
28.02.1914, Franţa,Paris
Instituţia emitentă: Muzeul Cluny
Alte menţiuni: semnează Edmond Marancourt, directorul muzeului
Nr. inv. MSB: 3726 71
01.03.1914, Franţa, Versailles

Instituţia emitentă: Direcţia Muzeelor Naţionale Franceze, Muzeele Versailles
şiTrianons
Alte menţiuni: D. Dan a vizitat Muzeul Versailles
Nr. inv. MSB: 3726 73
01.03 1914, Franţa,

Versailles
Comisariatul de Poliţie din Versailles
Alte menţiuni: semnează indescifrabil secretarul poliţiei
Nr. inv. MSB: 3726 72
08.03.1914, Franţa, Somme, Amiens

Instituţia emitentă: Comisariatul de poliţie
Nr. inv. MSB: 3726 73
08.03.1914, Franţa, Amiens

Instituţii emitente: Şcoala Naţională de Muzică
Alte menţiuni: semnează indescifrabil supraveghetorul oficial
Nr. inv. MSB: 3726 73
08.03.1914, Franţa,Amiens
Instituţia emitentă: Comisia administrativă, Muzeul comunal Amiens
Alte menţiuni: D. Dan a vizitat Muzeul Amiens; semnătură indescifrabilă
Nr. inv. MSB: 3726 73

Instituţia emitentă: Primăria din Amiens
Nr. inv. MSB: 3726 72

Instituţia emitentă: Bibliotecă Comunală din Amiens
Alte menţiuni: semnează indescifrabil bibliotecarul
Nr. inv. MSB: 3726 72
09.03.1914, Franţa,Amiens
Instituţia emitentă: Societatea industrială din Amiens, fondată în 1861
Alte menţiuni: semnează indescifrabil agentul general
Nr. inv. MSB: 3726 73

Instituţia emitentă: şi militar din Amiens
Spitalul civil
09.03.1914, Franţa,
Amiens
Instituţia emitentă: Teatrul din Amiens
Alte menţiuni: semnează indescifrabil directorul teatrului
11.03.1914, Franţa, Arras

Instituţii
emitente: Primăria oraşului Arras şi Comisariatul de Poliţie
Alte menţiuni: semnează indescifrabil secretarul şef al primăriei; semnătură
indescifrabilă
Nr. inv. MSB: 3726 74
11.03 .1914, Franţa, Departamentul Pas-de-Calais, Arrat

Instituţia emitentă: Comisariatul azilurilor (Economat des hospices)
Alte menţiuni: S-a prezentat la spital ca vizitator; semnează indescifrabil
comisarul
14.03 .1914, Franţa, Lille
192 M. Oprea
Instituţii emitente: Primăria oraşului Lille şi

Muzeul Comercial şi Colonial
Alte menţiuni: semnătură indescifrabilă; semnează indescifrabil secretarul
Nr. inv. MSB: 3726 74
14.03.1914, Franţa,
Lille
Instituţia emitentă: Comisariatul de poliţie
Alte menţiuni: semnează indescifrabil comisarul de poliţie, şeful Siguranţei
17 .03 .1914, Franţa, Roubaix

Instituţia emitentă: Primăria oraşului Roubaix
Alte menţiuni: semnează indescifrabil primarul
17.03.1914, Franţa,
Roubaix
Instituţia emitentă: Sediul Turismului de Nord din Roubaix
nedatat/ 17.03.1914, Franţa, Roubaix

Instituţii emitente: Comisariatul de poliţie
Nr. inv. MSB: 3726 74
18.03.1914, Franţa,
Neuville en Ferrain, punctul Riscontout (Risquons-Tout)
Oficiul Vamal francez (frontiera cu Belgia)
Alte menţiuni: semnează Beniere
Nr. inv. MSB: 3726 68
18.03.1914, Belgia, punctul de frontieră Risquons-Tout (Mouscron)

Oficiul Vamal belgian (frontiera cu Franţa)
Nr. inv. MSB: 3726 68
18.03.1914, Belgia, Flandra Occidentală,Courtrai

Instituţia emitentă: Primăria oraşului Courtrai
Nr. inv. MSB: 3726 68
19.03.1914, Belgia, provincia Flandra Orientală, Audenarde

Instituţia emitentă: Primăria oraşului Audenarde
19.03.1914, Belgia, provincia Flandra Orientală, Audenarde

Instituţia emitentă: Comisariatul de poliţie din Audenarde
20.03 .19 l 4, Belgia, Bruxelles

Instituţii emitente: Primăria oraşului Bruxelles; Comisariatul Central de Poliţie
Alte menţiuni: semnează secretarul primăriei, M. Vandlure?; indescifrabil
adjunctul şefului Serviciului de poliţie
Nr. inv. MSB: 3726 68
2 l.03 .1914, Belgia, Bruxelles

Instituţia emitentă: Ziarul „Le Soir"
Alte menţiuni: semnează V. Permain?
Nr. inv. MJB: 15562
2 l.03.1914, Belgia, Bruxelles

Instituţia emitentă: Legaţia Regală a României la Bruxelles
Alte menţiuni: semnează ministrul plenipotenţiar Trandafir G. Djuvara 11
Nr. inv. MJB: 15562
2 l.03.1914, Belgia, Bruxelles

Instituţia emitentă: Touring Club de Belgique
Alte menţiuni: semnează Ch. Fanssens (?)
Nr. inv. MSB: 3726 67
11
Trandafir G. Djuvara ( 1856-193 5 ), diplomat român cu o prestigioasă carieră care a debutat la
1 aprilie 1879, când a fost numit ataşat provizoriu la Agenţia diplomatică a României la Paris,
şi s-a încheiat la 31 decembrie 1926, când a părăsit Ministerul Afacerilor Străine în calitate de
ministru plenipotenţiar clasa I. A îndeplinit misiuni diplomatice la Sofia ( 1888-1890),
Constantinopol ( 1896-1899), Bruxelles ( 1909-1920), Atena ( 1921-1925). Perioada în care a
activat a fost traversată de ample mutaţii şi convulsii în plan european şi mondial determinate
de Primul Război Mondial, cele două revoluţii din Rusia, Tratatul de Pace de la Versailles
( 1919-1920), crearea Ligii Naţiunilor, etc. Trandafir G. Djuvara a fost unul dintre diplomaţii de
marcă ai României moderne. Vezi, www.euroinst.ro. (accesat în 2015).
194 M. Oprea
23.03.1914, Belgia, Bruxelles

Instituţia emitentă: Muzeul Regal de Pictură şi Sculptură
Alte menţiuni: semnează G. Demeter (?)
Nr. inv. MSB: 3726 67
24.03 .1914, Belgia, Bruxelles

Instituţia emitentă: Redacţia ziarului Chicago Daily News la Bruxelles
Alte menţiuni: semnează M. Gerbeault (?),corespondent al ziarului
Nr. inv. MSB: 3726 67

Instituţia emitentă: Consulatul General al României la Bruxelles
Alte menţiuni: semnează indescifrabil consulul general
Nr. inv. MJB: 15562

Instituţia emitentă: indescifrabil
Alte menţiuni: fără ştampilă, fără semnătură
Nr. inv. MJB: 15562
nedatată/25-27.03.1914, Belgia, Bruxelles

Instituţia emitentă: Vama din Iaşi, Poşta Română (20.03.1914 - datarea pt.
expediere)
Alte menţiuni: Fotocopie a unei declaraţii vamale prin care se certifică
expedierea la Bruxelles, pentru D. Dan, a unui colet de 8,7 kg cu opinci
(„sandalen"), expediat din Iaşi de către G. Seciu, de la Uzina Electrică Iaşi
Nr. inv. MJB: 15655

Instituţia emitentă: Oficiul Central al Uniunii Asociaţiilor lntemaţionale 12 -
Muzeul Internaţional
Alte menţiuni: semnează P. Burser, şeful serviciului
12
Uniunea Asociaţiilor Internaţionale (UIA) este un institut de cercetare şi centru de
documentare cu sediul la Bruxelles. Ea a fost fondată în 1907, de către Henri La Fontaine
(laureat al Premiului Nobel pentru Pace din 1913) şi Paul Otlet, unul dintre fondatorii a ceea ce
se numeşte acum ştiinţa informaţiei. Această asociaţie non-profit şi non-guvernamentală a fost
un pionier în cercetarea, monitorizarea şi fumizarea de informaţii cu privire la organizaţiile
internaţionale, asociaţiile internaţionale şi provocărilor globale începând cu anul 1907. Pentru
mai multe detalii, vezi www.uia.org (accesat în 2015).
Nr. inv. MSB: 3726 89

Instituţii emitente: Muzeele Regale Cinquantenaire; Muzeul Ghipsului
Alte menţiuni: semnează Jean Enfant, secretar al Muzeului Regal; semnătură
indescifrabilă la Muzeul Ghipsului
Nr. inv. MSB: 3726 67
nedatat/27.03.1914, Belgia, Bruxelles

Instituţia emitentă: Institutul Internaţional de Bibliografie, Biblioteca Colectivă
Nr. inv. MSB: 3726 89

Instituţia emitentă: Grădina Botanicăde Stat
Alte menţiuni: semnează E. Wilderman
Nr. inv. MSB: 3726 67
29.03.1914, Belgia, Etterbeek

Instituţia emitentă: Societatea Jocului Lacrosse Pelutte-Club
Alte menţiuni: Subsemnatul Preşedinte al societăţii Jeu de Balie „Palutte Club
d'Etterbeek" certific faptul că domnul Demetre Dann a asistat la o luptă cu
mere (?) şi a conversat cu domnul Preşedinte şi cu membrii; semnează
preşedintele H. Verhulst?
Nr. inv. MSB: 3726 89
29 .03 .1914, Belgia, Bruxelles

Instituţia emitentă: Societatea de economu Aurora (Societe d'Epargne
]'Aurore)
Alte menţiuni: semnează J. Barrete
Nr. inv. MSB: 3726 89

Instituţia emitentă: Muzeul orăşenesc din Bruxelles
Nr. inv. MSB: 3726 89

Instituţia emitentă: Secretariatul Universităţii Libere din Bruxelles
196 M. Oprea
Alte menţiuni: semnează secretarul S. Lavache?

Nr. inv. MSB: 3726 89

Instituţia emitentă: Biblioteca Regală a Belgiei
Nr. inv. MSB: 3726 89

Instituţia emitentă: Secretariatul Muzeelor regale de Pictură şi Sculptură ale
Belgiei
Nr. inv. MSB: 3726 89

Instituţia emitentă: Biserica Saint-Jacques-sur-Coudenberg, parohie regală
Alte menţiuni: semnează vicarul L. Baumel
Nr. inv. MSB: 3726 89

Instituţii emitente: Muzeul Regal de Istorie Naturală al Belgiei, Institutul
Solvay de Psihologie, Institutul Solvay de Sociologie, Şcoala Solvay de
Comerţ a Universităţii Libere din Bruxelles
Alte menţiuni: semnează indescifrabil directorul muzeului; semnături
indescifrabile; R. Albrecht
Nr. inv. MSB: 3726 75

Instituţiiemitente: Direcţia Teatrului Regal al Parcului, Teatrul Regal Monnaie
Alte menţiuni: semnătură indescifrabilă (Victor R ?); semnează secretarul
direcţiunii Teatrului Monnaie, M. Goffin
Nr. inv. MSB: 3726 75
O1.04.1914, Belgia, Bruxelles

Instituţia emitentă: Muzeul Regal al Armelor şi Armurilor, Porte de Hal
Alte menţiuni: semnează S. Macoir
Nr. inv. MSB: 3726 75
Instituţia emitentă: Palatul de Justiţie, Place Poelaert

Nr. inv. MSB: 3726 75
02.04.1914, Belgia, Tervuren

Instituţii emitente: Muzeul Colonial al Congo-ului Belgian de la Tervuren
Alte menţiuni: semnează indescifrabil conservatorul
Nr. inv. MSB: 3726 75
03.04.1914, Belgia, Louvain

Instituţii emitente: Primăria din Louvain şi Poliţia din Louvain
Alte menţiuni: semnează secretarul Eug. Monguere?; şi indescifrabil un ofiţer
de serviciu
Nr. inv. MSB: 3726 90

Instituţia emitentă: Universitatea din Louvain
Alte menţiuni: D. Dan a vizitat sălile universităfii şi Biblioteca; semnează
arhivarul universităţii, Jon. Wils şi bibliotecarul universităţii R. Delanno
Nr. inv. MSB: 3726 90

Instituţia emitentă: Institutul de Seroterapie Lovain (Institut Serotherapique )
Alte menţiuni: Institutul de Bacteriologie; semnătură indescifrabilă
Nr. inv. MSB: 3726 90
04.04.1914, Belgia, Tirlemont (Thienen)

Instituţii emitente: Primăria; Comisariatul de Poliţie din Tirlemont şi Şcoala
Industrială Agricolă (Landbouwberoepschool)
Alte menţiuni: semnează indescifrabil secretarul comunei; un comisar de
poliţie şi un repezentant al şcolii
Nr. inv. MSB: 3726 90
04.04.1914, Belgia, Provincia Liege, Waremme

Instituţia emitentă: Administraţia Comunală din Waremme
Alte menţiuni: semnează secretarul Renier
Nr. inv. MSB: 3726 69
04.04.1914, Belgia, Waremme - Liege
198 M. Oprea
Comisariatul de Poliţie
Alte menţiuni: semnează Am. Naroe (?), comisar de poliţie
Nr. inv. MSB: 3726 90
04.04.1914, Belgia, Liege

Instituţia emitentă: Comisariatul de Poliţie, Divizia a 3-a
Alte menţiuni: semnează E. Laurent, comisar de poliţie
Nr. inv. MSB: 3726 69

Instituţia emitentă: Comisariatul Central de Poliţie
Alte menţiuni: semnează Rodelet, ofiţer de poliţie
Nr. inv. MSB: 3726 69

Instituţia emitentă: Primăria oraşului Liege
Alte menţiuni: semnează Gustave Kleyer, primarul oraşului

Instituţia emitentă: Muzeul Armelor
Alte menţiuni: semnează indescifrabil conservatorul

Instituţia emitentă: Biserica Sf. Anton
Alte menţiuni: semnează preotul L. Waruculh
Nr. inv. MSB: 3726 69

Instituţia emitentă: Consulatul Regal al României la Liege
Alte menţiuni: semnează indescifrabil consulul
Nr. inv. MSB: 3726 69

Instituţia emitentă: ExpoziţiaCercului de Arte Frumoase
Alte menţiuni: semnează doamna Camille Bernard şi indescifrabil, familia
Renaud (?)
Nr. inv. MSB: 3726 69
06.04. l 9 l 4, Belgia, Liege

Instituţia emitentă: Universitatea din Liege, Institutul Zoologic
Alte menţiuni: semnează Louis Julin, director de cercetare
Nr. inv. CMIABC: 659 l

Instituţia emitentă: Institutul Arheologic din Liege
Alte menţiuni: D. Dan a vizitat muzeul institutului arheologic- Maison Curtius;
semnează conservatorul J. Servaisf (?)
07.04.1914, Belgia, provincia Limbourg, Hasselt

Instituţia emitentă: Poliţia oraşului Hasselt
Alte menţiuni: semnează indescifrabil comisar de poliţie din Hasselt
Nr. inv. MSB: 3726 70

Instituţia emitentă: Primăria din oraşul Hasselt
Alte menţiuni: semnează indescifrabil şeful biroului Stării Civile
Nr. inv. MSB: 3726 70

Instituţia emitentă: Biblioteca orăşenească din Hasselt
Nr. inv. MSB: 3726 70
09.04.1914, Belgia, Anvers

Instituţia emitentă: Comisariatul Central de Poliţie din Anvers
Alte menţiuni: semnează indescifrabil comisarul adjunct
Nr. inv. MSB: 3726 70
09.04 1914, Belgia, Anvers

Instituţia emitentă: Primăria oraşuluiAnvers, Administraţia comunală
Alte menţiuni: semnează indescifrabil şeful celui de-al doilea Birou
Nr. inv. MSB: 3726 70
09 .04.1914, Belgia, Anvers

Instituţia emitentă: Consulatul General al României la Anvers
200 M. Oprea
Alte menţiuni: semnează consulul general Gustav Mendler (?)

Nr. inv. MSB: 3726 70
09 .04 1914, Belgia, Anvers

Instituţia emitentă: Muzeul de Arte Frumoase
Alte menţiuni: semnează Pol de Mony
Nr. inv. MSB: 3726 70
I 0.04.1914, Belgia, Anvers

Instituţia emitentă:Institutul Superior de Comerţ
Alte menţiuni: semnează indescifrabil secretarul direcţiunii
Nr. inv. MSB: 3726 70

Biroul Comunal de Informaţii
Alte menţiuni: semnează indescifrabil directorul
Nr. inv. MSB: 3726 81

Instituţia emitentă:Cercul Studenţilor Români de la Institutul Superior de
Comerţ
Alte menţiuni: semnează P. Lupaşcu
Nr. inv. MSB: 3726 81

Instituţia emitentă: Clubul Regal de Yacht al Belgiei
Alte menţiuni: semnează indescifrabil secretarul general; documentul are
ataşate două cărţi poştale ilustrate, color, necirculate, nedatate reprezentând
Fântâna lui Quinten Matsys şi Catedrala din Anvers
Nr. inv. MSB: 3726 84
11.04.1914, Belgia, Esschen

Instituţia emitentă: Consiliul Local Esschen
Nr. inv. MSB: 3726 84
12.04.1914, Belgia, Esschen I'~

Instituţia emitentă: Punctul de vamă Esschen
Nr. inv. MSB: 3726 84
12.04.1914, Olanda, Nispcn

Instituţia emitentă: Biroul de Încasări Impozite Nispcn
Alte menţiuni: semnează Vas, încasator de impozite
Nr. inv. MSB: 3726 81
12.04.1914, Olanda, Roosendaal en Nispen

Instituţia emitentă: Poliţia
din Roosendaal en Nispen
Alte menţiuni: semnează indescifrabil, inspector de poliţie
Nr. inv. MSB: 3726 81
12.04.1914, Olanda, Oudenbosch

Consiliul local din Oudenbosch
Alte menţiuni: semnează indescifrabil un jandarm
Nr. inv. MSB: 3726 84
12.04.1914, Olanda, Zevenbergen

Instituţia emitentă:nu e precizată, (probabil secţie de poliţie)
Alte menţiuni: văzut in timp ce era in trecere prin Zevenbergen; semnează
indescifrabil jandarm
Nr. inv. MSB: 3726 84
13.04.1914, Olanda, Moerdijk

Instituţia emitentă: nu e cazul, comandantul vaporului S.S. Hollandsch Diep
Alte menţiuni: Dumitru Dan a călătorit de la Zevenbergen, prin Moerdijk, pe
râul Hollandsch Diep, către Wille111sdo1p la bordul vaporului S.S. Hollandsch
Diep; semnează G.J. Kuiper
Nr. inv. MSB: 3726 84
13.04.1914, Olanda, Dordrecht

Instituţia emitentă: Comisariatul de Poliţie din Dordrecht
Alte menţiuni: semnează indescifrabil inspector de poliţie
13
Esschen, veche denumire a localităţii belgiene de azi, Essen. A nu se confunda cu Eschen din
Liechtenstein.
202 M. Oprea
Nr. inv. MSB: 3726 76
13. 04. 1914, O landa, Rotterdam

Instituţia emitentă: Comisariatul de Poliţie din Rotterdam
Alte menţiuni: semnează indescifrabil comisar principal de poliţie
Nr. inv. MSB: 3726 76
13.04.1914, Olanda, Rotterdam

Instituţia emitentă: Clubul Marinei Române Steaua de Nord
Alte menţiuni: S-a prezentat dl. D. Dan, trimis fiind de politie; semnează
indescifrabil preşedintele clubului
Nr. inv. MSB: 3726 76

vaporul Dobrogea SMR
Alte menţiuni: semnează comandantul vaporului Dobrogea, comandor Jean
Mihail
Nr. inv. MSB: 3726 76

Instituţia emitentă: Consulatul General al României
15. 04 .1 914, O landa, Rotterdam

Instituţia emitentă: Primăria din Rotterdam
Nr. inv. MSB: 3726 76
15. 04. 1914, O landa, Rotterdam

Instituţia emitentă: Grădina Zoologică (fondată 1857)
Alte menţiuni: semnează A. R.
Nr. inv. MSB: 3726 76
18.04.1914, Olanda, Haga

Biroul General de Poliţie din Haga; Departamentul Central
de investigaţii
Alte menţiuni: semnează inspector de poliţie
Nr. inv. MSB: 3726 76

Instituţia emitentă: Legaţiunea Regală a României la Haga
Alte menţiuni: semnează ministrul plenipotenţiarT. M. Mitilincu

Cabinetul Regal al Picturilor

Ministerul Apelor
Alte menţiuni: Subsemnatul declar că dl. Demetre Dann a vizitat azi sala
Trevet la Ministerul Apelor; semnătură indescifrabilă
Nr. inv. MSB: 3726 78
19.04.1914, Olanda, Rijswijk

Instituţia emitentă: Poliţia oraşului Rijswijk
Nr. inv. MSB: 3726 76

Instituţia emitentă: Biroul Internaţional al Curţii Permanente de Arbitraj 14
21.04.1914, Olanda, Leiden

Instituţia emitentă: Comisariatul de poliţie al oraşului Leiden
14
Curtea Permanentă de Arbitraj de la Haga este o organizaţie interguvernamentală cu peste o
sută de state membre. A fost înfiinţată în anul 1899, pentru a facilita arbitrajul şi alte forme de
soluţionare a litigiilor între state. S-a dezvoltat într-o instituţie modernă, cu multiple valente ale
arbitrajului în dreptul internaţional (public şi privat) răspunzând nevoilor de soluţionare a
litigiilor care evoluează rapid în comunitatea internaţională. Vezi, www.pca-cpa.org (accesat în
2015).
204 M. Oprea
21.04.1914, Olanda, Leiden

Instituţia emitentă: Sala Publică de Lectură Leiden
Alte menţiuni: semnează indescifrabil directorul general al muzeului
22.04.1914, Olanda, Amsterdam

Instituţia emitentă: Biroul General de Poliţie din Amsterdam
Alte menţiuni: semnează indescifrabil inspector
Nr. inv. MSB: 3726 78

Instituţia emitentă: Consulatul României la Amsterdam
Alte menţiuni: semnează indescifrabil consulul României şi secretarul C. Albu
Nr. inv. CMIABC: 654 I

Instituţia emitentă: Grădina botanică din Amstedam (Hortus Botanicus
15
)

Instituţia emitentă: Muzeul Van Rijks 16
Alte menţiuni: semnează directorul executiv al muzeului

Instituţia emitentă: Biblioteca Universităţii din Amsterdam
Alte menţiuni: semnează indescifrabil un bibliotecar
15
Hortus Botanicus este una dintre cele mai vechi grădini botanice din lume şi una dintre
atracţiile turistice cele mai importante ale Amsterdamului. A fost fondată în 1638 de către
municipalitate pentru a servi ca o grădină de plante medicinale pentru doctori şi farmacişti.
Pentru mai multe detalii, vezi www.dehortus.nl/eru'home (accesat în 2015).
16
Muzeul Van Rijks (Rijksmuseum) este considerat unul dintre cele mai mari muzee de artă
din lume. În cele 260 de săli expune un număr impresionat de opere, cele mai cunoscute fiind
lucrările realizate în secolul de aur olandez, cât şi cele din bogata colecţie de artă asiatică. Vezi,
www.rijksmuseum.nl/en (accesat în 2015).
17
Instituţia emitentă: Agenţia de turism Tho[ma]s.Cook & Son , 83 Damrak
Amsterdam
26.04.1914, Olanda-Marea Britanie, Amsterdam-Londra

Instituţia emitentă: Feribotul de la Amsterdam la Londra şi probabil Garda de
Coastă a Marii Britanii-Londra
Alte menţiuni: semnează C. I. Stuart; prezintă sigiliu cerat „[?] Guard/M.
Customs London/ [?] 116"
28.04.1914, Marea Britanie, Londra

Instituţia emitentă: Legaţiunea Regală a României la Londra
Alte menţiuni: semnează secretarul M. Costinescu (?) Gheorghe

Instituţia emitentă: Consulatul General al României
Alte menţiuni: semnează consulul general indescifrabil
29 .04.1914, Marea Britanie, Londra

Instituţia emitentă: Poliţia metropolitană, Divizia H, str. Leman
Alte menţiuni: semnează A. Lines (?), inspector
Nr. inv. MSB: 3726 77
29 .04.1914, Marea Britanie, Londra

Instituţia emitentă: Redacţia ziarului The Chicago Daily News
Alte menţiuni: semnează Edward Price Bell, corespondent de la Londra al
ziarului The Chicago Daily News; documentul are ataşată o carte poştală
ilustrată color cu tema Harvest (La seceriş); nedatată, necirculată.
Nr. inv. MSB: 3726 77
Celebra angenţie de turism Thomas Cook & Son a fost înfiinţată în 1841 ajungând până în
17
zilele noastre un puternic grup înglobând mai multe companii, un tour operator de talie
mondială cu flote aeriene şi agenţii deschise în toată lumea. Mai multe detalii despre istoria
acestei agenţii pe www.thomascook.com (accesat în 2015).
206 M. Oprea
nedatat/ 29.04.1914, Marea Britanie, Londra

Instituţia emitentă: Redacţia ziarului Echo
Alte menţiuni: fragment de ziar cu articolul Another world „ tourist"
18
Nr. inv. MSB: 3726 77

Instituţia emitentă: Muzeul Madame Tussauds, Marylebone Road, London
N[orth] W[est]
Alte menţiuni: semnează indescifrabil John

Instituţia emitentă: Muzeul De Ştiinţe Naturale, S[outh] Kensington British
Museum
Alte menţiuni: semnează A. St. William

Instituţia emitentă: Muzeul Victoria & Albert
Alte menţiuni: semnează J. E. Dawson
10.05.1914, Marea Britanie, Birmingham

Instituţia emitentă: Poliţia oraşului
Birmingham, Coronation Street
Alte menţiuni: Purtătorul acestei căr/i 19 s-a prezentat astăzi aici; semnează
Ewan Morgan
Nr. inv. MSB: 3726 77
18
Cuprinsul articolului (traducere din limba engleză Şerban Alina Crina): „Un alt turist
mondial. În imagine este prezentat Dumitru Dan, un globetrotter român care a vizitat redacţia
publicaţiei '"Ecoul". Acesta a iniţiat o călătorie pe jos în jurul lumii - 63000 de mile englezeşti
- distanţă care trebuie parcursă într-o perioadă de şase ani, pentru un premiu de 4000 de lire
din partea Societăţii Sportive Franceze, cu sediul la Paris. El a început călătoria cu unsprezece
luni înaintea izbucnirii Războiului Balcanic, şi, după ce a luptat patru luni, a revenit la proiectul
său. P0mind din România, el a traversat Serbia, Bulgaria, Turcia, Ungaria, Austria, Germania,
Elveţia, Franţa, Belgia, Olanda şi Anglia, totul în decursul unei perioade de un an şi cinci luni.
Acum, el se îndreaptă spre America. Este îmbrăcat pitoresc, în .costum naţional românesc,
foarte deschis şi bogat ornamentat. Dumitru Dan este de asemenea un dansator român cu foarte
mult simţ artistic. El trăieşte în principal din vânzarea vederilor cu imaginea sa".
19
Face referire la albumul de documente şi certificate cu vize de control pe care D. Dan îl
prezenta autorităţilor pentru a demonstra traseul parcurs şi veridicitatea demersului său.
11.05.1914, Marea Britanie, Birmingham

Muzeul & Galeria de Artă din Birmingham
Alte menţiuni: Purtătorul acestei cărfi s-a prezentat astăzi aici; semnează John
Canon
Nr. inv. MSB: 3726 77
12.05.1914, Marea Britanie, Nottingham

Instituţia emitentă: Poliţia oraşului Nottingham
Alte menţiuni: semnează indescifrabil şeful poliţiei
13.05.1914, Marea Britanie, Nottingham

Instituţia emitentă: Universitatea din Nottingham, Muzeul de Istorie Naturală
Alte menţiuni: semnează indescifrabil curatorul muzeului
14.05.1914, Marea Britanie, Manchester

Consulatul României în Manchester
Alte menţiuni: semnează B. P. (?)consul pentru România

Societatea Israelito - Română din Manchester. Order
Ancient Maccabeans (Maccabean Club, Broughton Lane)
Alte menţiuni: semnează Sam Davidson; prezintă ştampila: Order Ancient
Maccabean Don Isaac [indescifrabil] no 11, Manchester (Reg. No. 861)
Nr. inv. CMIABC: 664_1; în fotocopie la MSB sub nr. 3349

Societatea Israelito - Română din Manchester. Order
Ancient Maccabeans (Maccabean Club, Broughton Lane)
Alte menţiuni: semnează şef de birou Rottman; prezintă ştampila: Order
Ancient Maccabean Don Isaac [indescifrabil] no 11, Manchester (Reg. No.
861)

Instituţia emitentă: Poliţia oraşului Manchester
208 M. Oprea
Alte menţiuni: semnează inspectorul de poliţie, J. Taylor

20.05 .1914, Marea Britanie, Liverpool

Instituţia emitentă: Poliţia oraşului Liverpool
22.05.1914, Marea Britanie, Liverpool

Instituţia emitentă: Consulatul Republicii Argentina în Liverpool
Nr. inv. CMIABC: 653 _ l; în fotocopie la MSB sub nr. 3349
26.05.1914, Marea Britanie, Preston

Instituţii emitente: Poliţia şi primăria oraşului Preston
Alte menţiuni: semnează indescifrabil secretarul primăriei
27.05.1914, Marea Britanie, Blackpool

Instituţia emitentă: Poliţia oraşului Blackpool
Alte menţiuni: semnează indescifrabil un subofiţer de poliţie

Instituţia emitentă: Redacţia de ştiri (Revoe Branch, News Room) din
Blackpool
Alte menţiuni: D. Dan a vizitat muzeul şi biblioteca; semnează J.W. Bancroft

Instituţia emitentă: Clubul Social Filarmonic (Philharmonic Club, Foxhall
Road)
Alte menţiuni: semnează James Fletcher

Instituţia emitentă: Muzeul Louis Tussauds Waxworks
Alte menţiuni: semnează Herbert Stratton
O1.06.1914, Marea Britanie, comitatul Cumbria, Barrow-in-Furness

03 .06.1914, Marea Britanie, comitatul Cum bria, Carlisle

Instituţia emitentă: Poliţia oraşului Carlisle
Alte menţiuni: D. Dan s-a prezentat la acest birou la ora 6,30 seara; semnează
inspectorul R. Percival
04.06.1914, Marea Britanie, Scoţia, Hawick

Instituţia emitentă: Biroul poliţiei oraşului Hawick
Alte menţiuni: D. Dan s-a prezentat la acest birou la ora 8,30 seara;
semnătură indescifrabilă
09.06.1914, Marea Britanie, Scoţia, Leith {portul oraşului Edinburgh)

Instituţia emitentă: Biroul poliţiei din Leith
Alte menţiuni: D. Dan a sosit fn Leith, la ora 5.40, seara; semnează sergentul
Thomas Merrman (?)
09.06.1914, Marea Britanie, Scoţia, Leith (portul oraşului Edinburgh)

Instituţii emitente: Vice-consulatul Greciei din Leith şi poliţia din Leith
Alte menţiuni: semnează indescifrabil vice-consulul
09 .06.1914, Marea Britanie, Edinburgh

Instituţia emitentă: Biroul poliţiei oraşului, Waverley Market Station
Alte menţiuni: D. Dan a sosit fn Edinburgh, la ora 7, seara; semnează
sergentul, Rich[ ard] L. Zelfe?[indescifrabil]
09.06.1914, Marea Britanie Edinburgh

Instituţia emitentă: Redacţia ziarului Scotsman
Alte menţiuni: D. Dan a vizitat redacfia ziarului fn data de 8 iunie. A apărut
un paragraf despre el şi călătoria sa fn jurul lumii fn edifia de seara a ziarului
210 M. Oprea
pe 8 iunie, În edi/ia de zi şi edi/ia de seară din data de 9 iunie; semnează

redactor-şef W.
M. Gilbert
09 .06.1914, Marea Britanie, Edinburgh

Instituţia emitentă: Biroul Turistic Adams, 51 Princess Street, Edinburgh
Alte menţiuni: semnează W.B. Sanderson
Nr. inv. MSB: 3726 78
09.06.1914, Marea Britanie, Edinburgh

Instituţia emitentă: Ziarul Scotsman
Alte mentiuni: fragment ziar cu articolul Globe - trotterul român D. Dan În
20
Edinburg
Nr. inv. MJB: 15574; fotocopie la MSB sub nr. 3344_10
11.06.1914, Marea Britanie, Glasgow

Departamentul de Investigaţii Criminalistice
Alte menţiuni: semnează Geo ? , detectiv şef inspector
Nr. inv. MSB: 3726 78

Instituţia emitentă: Redacţia
ziarului Glasgow News
Alte menţiuni: semnează William S. Ball
Nr. inv. MSB: 3726 86

Instituţia emitentă: Biroul Agenţiei de Transport Naval Gerson, Str. Queen, Nr.
16, Glasgow (Gerson's Shipping Offices. Official Information to all parts)
Alte menţiuni: semnează M. Gerson, agent de transport naval
Nr. inv. MSB: 3726 86
°
2
Cuprinsul articolului (traducere din limba engleză Şerban Alina Crina): „Globe-Trotter
Român La Edinburgh/Domnul Demetre Dann/ Îmbrăcat într-un costum popular ţărănesc
pitoresc, domnul Demetre Dann, un tânăr român care şi-a asumat să facă o călătorie pe jos în
jurul lumii în şase ani, este o figură care îţi atrage atenţia pe străzile din Edingurgh. El va pleca
mâine spre Glasgow". Prezintă o fotografie a lui mergând, în costum naţional, cu un baston,
pălărie, cu o haină de culoare deschisă, ţinând o servietă în mâna stângă şi un rucsac în spate.
Fotografia este cel mai probabil după un clişeu Îacut în Londra (D. Dan traversând un pod -
Westminster Bridge).

Instituţia emitentă: Secţia
de Poliţie Hillhead
Alte menţiuni: semnează Peter Livingston, sergent
Nr. inv. MSB: 3726 86

Instituţiiemitente: Galeriile de Artă & Muzeul din Glasgow ş1 Grădina
Botanică Glasgow
Alte menţiuni: semnătură indescifrabilă; semnează şi James Rourke
Nr. inv. MSB: 3726 78

Instituţia emitentă: Biroul de Rezervări al firmei de turism Thomas Cook &
Son, Str. Buchanan
Alte menţiuni: „Firmă de turism unică în lume"; semnează Louis L. Law
Nr. inv. MSB: 3726 86

Instituţia emitentă: Primăria oraşului
Glasgow
Alte menţiuni: semnează John S. Samuel, Lord Provost

Instituţia emitentă: Consulatul Statelor Unite ale Americii în Glasgow, Scoţia
Alte menţiuni: semnează Alfred Middleton, adjunctul consulului

Instituţia emitentă: Oficiul de Emigrări al guvernului canadian la Glasgow
Alte menţiuni: semnează James K. Miller (agent)

Instituţia emitentă: Allan Roya] Mail Line, 25 Bothwell Street, Glasgow
Alte menţiuni: semnează? David
212 M. Oprea
Instituţia emitentă:Compania navală Allan Bros. & Co. UK. Limited, Great
Clyde Street, Glasgow
Alte menţiuni: D. Dan s-a prezentat la sediul companiei pentru a obţine
certificatul de sănătate pentru a putea pleca din Glasgow pentru Canada;
semnează John J. Nummel Msr. MB Chb
nedatat/ 17-20.06.1914, Marea Britanie, Glasgow

Instituţia emitentă: Redacţia unui ziar din Glasgow
Alte menţiuni: Fragment de ziar cu articolul Artist globe - trotter - Mr.
Demetre Dann 21
Nr. inv. MJB: 15486

Instituţia emitentă: Nava S/S [Steam Ship] Grampian 22 de la Allan Line
Alte menţiuni: D. Dan a fost vaccinat la bordul navei cu aburi SS Grampian
aparţinând companiei A/lan Line ce navighează de la Glasgow către Canada.
În acest moment starea sa de sănătate este excelentă; semnează doctorul navei
Henry Wilson Mbleu (?)
29.06.1914, Canada, Quebec

Instituţia emitentă: Primăria oraşului Quebec
21
Conţinutul articolului (traducere din limba engleză realizată de Şerban Alina Crina): ,,Artist
globe-trotter, Domnul Demetre Dano/ Portretul de mai sus este al Domnului Demetre Dann,
un artist globe-trotter român care se află într-o călătorie pe jos în jurul lumii pentru a câştiga un
premiu de 4.000 de lire sterline oferit de Clubul Sportiv din ţara lui natală. El trebuie să
străbată pe jos 63.000 de mile în şase ani. Domnul Dann şi-a început călătoria la data de 1
Aprilie, 1912, termenul de finalizare împlinindu-se, prin urmare la data de 31 martie, 1918.
Globe-trotter-ul care poartă pitoreştile straie româneşti îşi câştigă existenţa vânzând cărţi
poştale şi, în calitate de artist de stradă ocazional, a sosit în Glasgow joi seara". Prezintă o
fotografie a lui mergând, în costum naţional, cu un baston, pălărie, cu o haină de culoare
deschisă, ţinând o servietă în mâna stângă şi un rucsac în spate. Fotografia este cel mai probabil
după un clişeu făcut în Londra (D. Dan traversând un pod - Westminster Bridge).
22
Vaporul cu aburi Grampian al Companiei Allan Line (Liverpool, Marea Britanie) a fost
construit în 1907 de Alex. Stephen & Sons, Linthouse şi dezmembrat în 1925. Grampian
deţinea recordul pentru ruta Montreal-Glasgow şi era cunoscut pentru statornicia şi rapiditatea
sa. Cinci dintre cele opt punţi erau dedicate cazării pasagerilor. Mai multe detalii pe
www.norwayheritage.com (accesat în 2015).
Alte menţiuni: semnează grefierul primăriei şi şeful poliţiei din Quebec, Emile
Trudei

Instituţia emitentă: neidentificată
Alte menţiuni: lipseşte partea inferioară a documentului unde se aflau
semnătura celui care a avizat, cât şi ştampila instituţiei
emitente

Instituţia emitentă: Biroul Ahem & Legare
Alte menţiuni: semnează Jules Legare, Will Legare, J. A. Legare
Nr. inv. MSB: 3726 85

Instituţia emitentă: Universitatea Laval din Quebec
Alte menţiuni: semnează A. E. Gosselin, rector al Universităţii
Nr. inv. MSB: 3726 85

Instituţia emitentă: Quebec Auditorium Theatre
Alte menţiuni: Este primul teatru pe care ii vizitează pe continentul american
pe care trebuie să ii traverseze pe jos in toată lungimea sa; semnează J. A.
Paquel, director
Nr. inv. MSB: 3726 85

Instituţia emitentă: Biroul Expoziţiei Provinciale a Quebecului
Alte menţiuni: Îmi revine plăcerea de a-l saluta la biroul Expoziţiei
Provinciale din Quebec pe domnul Demetre Dann, globe-trotter, in drumul
către cei douăzeci de mii de dolari pe care inima lui ii doreşte şi pe care ii urez
să ii câştige; semnează Georges Morisset
Nr. inv. MSB: 3726 85

Instituţia emitentă: nava H. M. S. Essex
Alte menţiuni: semnează Hugh S. Tweedie, comandor
Nr. inv. MSB: 3726 85
214 M. Oprea

Instituţia emitentă: Primăria Quebec
Alte menţiuni: semnează primarul Olivier-Napoleon Drouin 23 ; Martor: W.T.
Baillarge
Nr. inv. MSB: 3726 85

Instituţia emitentă: Oficiu general de vânzare a biletelor pe calea ferată ş1
maritimă (Gen.'] RR & SS Ticket Office F. S. Stocking)
Alte menţiuni: semnează F. S. Stocking
Nr. inv. MSB: 3726 85

Instituţia emitentă: Parlamentul din Quebec
Alte menţiuni: semnează J. E. Brunet Opara, funcţionar telegraf; documentul
prezintă ştampila Parliament Office

Instituţia emitentă: Procurorul General al Quebecului
Alte menţiuni: semnează indescifrabil Procurorul General

Instituţia emitentă: Cartierul General al Poliţiei Provinciale Quebec
Alte menţiuni: D. Dan s-a prezentat la ora 6 AM; semnează şeful poliţiei A.
McBarthy

Instituţia emitentă: Departamentul Instrucţiunii Publice Quebec
Alte menţiuni: semnează I. Frechette, secretar al departamentului
Olivier-Napoleon Drouin (1862-1934) a fost primarul oraşului Quebec între 1910-1916,

23
ulterior preşedintele Comisiei de drumuri a Quebecului între 1917 şi 1922. A înfiinţat

compania Rock City Tobacco. În timpul mandatului său ca primar, comunităţile Belvedere,
Limoilou şi Saint-Malo au fost anexate oraşului Quebec. Vezi www.patrimoine-
culturel.gouv.qc.ca (accesat în 2015).
05.07.1914, Canada, Trois-Rivieres

Alte menţiuni: semnează Emile Berthiaume, şeful poliţiei
06.07 .1914, Canada, Montreal

Instituţia emitentă: Compania de tipărire şi publicitate (încorporată 1912)
Alte menţiuni: semnează Amest (?) Anglois
07.07.1914, Canada, Montreal

Instituţia emitentă: Biroul Central al Poliţiei din Montreal
Alte menţiuni: D. Dan s-a prezentat la orele 7.30; semnează locotenent de
poliţie Briauh (?)
07."07.1914, Canada, Montreal

Instituţia emitentă: Detective Bureau
Alte menţiuni: D. Dan s-a prezentat într-o stare bună de sănătate la acest
birou la ora 7,30 PM; semnează Harry Cawon (?),inspector detectiv

Instituţia emitentă: Departamentul poliţiei oraşului Montreal
Alte menţiuni: semnează indescifrabil adjunctul poliţiei

Instituţia emitentă: Primăria oraşului Montreal

Instituţia emitentă: Biroul Miniştrilor Provinciei Montreal
Alte menţiuni: semnează secretarul Rudolphe Decany
216 M. Oprea

Instituţia emitentă: Biroul Detectivilor
Alte menţiuni: semnează detectivul provincial D. D. Lorrain

Instituţia emitentă: Cabinetul doctorului M. Wiseman
Alte menţiuni: semnează dr. M. Wiseman, Bd. Saint Lawrence, nr. 489 care
consemnează că l-a găsit pe D. Dan intr-o bună condi/iefizică. El.face onoare
/ării lui şi ii urez succes
10.07 .1914, Canada, Montreal

Spitalul General din Montreal
Alte menţiuni: D. Dan - aparent intr-o stare bună de sănătate; semnează P. A.
Evans
15.07.1914, Canada, Ottawa

Departamentul de Poliţie
Alte menţiuni: semnează A. M. Rose, inspector şef
Nr. inv. MSB: 3726 92

Instituţia emitentă:Biroul de Drept al Sindicatului de Opere Sociale ale
Statului
Alte menţiuni: semnează J.P.A. Louter, administrator
Nr. inv. MSB: 3726 92

Comisarul şef al Poliţiei Interne din Canada
Alte menţiuni: semnează indescifrabil comisar şef al Poliţiei Interne Canada
Nr. inv. MSB: 3726 92

Consulatul General American din Ottawa
Alte menţiuni: D. Dan a vizitat Consulatul General la data menţionată mai
sus, in drumul său către Statele Unite; semnează viceconsulul general în
funcţie, Horace M. Stanford
Nr. inv. MSB: 3726 92

Instituţia emitentă: Camera Comună a Parlamentului din Canada
Alte menţiuni: semnează indescifrabil asistent şef supleant
Nr. inv. MSB: 3726 92
16.07 .1914, Canada, Ottawa

Instituţia emitentă: Universitatea Ottawa
Alte menţiuni: semnează A. M. Gonan, avocat
Nr. inv. MSB: 3726 92

Instituţia emitentă: Primăria oraşului Ottawa
Alte menţiuni: semnează Taylor McVeity, primarul oraşului Ottawa
Nr. inv. MSB: 3726 92

Instituţii emitente: Biblioteca Institutului Canadian - Francez din Ottawa;
Secretariatul Institutului Canadian - Francez din Ottawa
Alte menţiuni: semnează bibliotecarul Oscar Sofranc şi secretarul institutului,
A. H. Beaubien
Nr. inv. MSB: 3726 80

Instituţia emitentă: Departamentul de Afaceri Externe
Alte menţiuni: semnează Joseph Pope sub sigiliul statal al Departamentului de
Afaceri, Ottawa, Canada
Nr. inv. MSB: 3726 80

Teatrul Monument Naţional, National Amusement Co.
Alte menţiuni: semnează A. Charrier
Nr. inv. MSB: 3726 80
18.07.1914, Canada, Ottawa - Car/etan
218 M. Oprea
Instituţia emitentă: Vechiul Ordin al Hibernienilor , Divizia a 2-a, Carleton

24
Alte menţiuni: Vă urăm multă sănătate şi ajutor de la Dumnezeu; Sigiliul: Div.

Nr. 2 Carleton/ Prietenie, Unitate şi Adevărată Compasiune Creştină I Ottawa.
Ont; semnează Charlotte St.
Nr. inv. MSB: 3 726 80
18.07.1914, Canada, Hull

Clubul Canadian Hull
Alte menţiuni: semnează J. B. Galarneau
Nr. inv. MSB: 3726 80
21.07 .1914, Canada, Kingston

Instituţia emitentă: Poliţia oraşului Kingston
Alte menţiuni: semnează W. Baillie, ofiţer de poliţie
Nr. inv. MSB: 3726 80
24.07.1914, Canada, Toronto

Instituţia emitentă: Departamentul de Poliţie
Alte menţiuni: semnează Henry James Grasett, sergent major
Nr. inv. MSB: 3726 2
25.07.1914, Canada, Toronto

Instituţia emitentă: Primăria oraşului Toronto
Alte menţiuni: semnează primarul H. C. Hocken
27.07.1914, Canada, Ontario

Instituţia emitentă: Secretariatul Legislativ din Ontario
Alte menţiuni: semnează indescifrabil grefierul Secretariatului Legislativ din
Ontario
24
Vechiul Ordin al Hibemienilor (Ancient Order of Hibemians - AOH) este o organizaţie
fraternală de irlandezi romano-catolici care susţin valorile prieteniei, iubirii şi unităţii
membrilor săi. Această organizaţie a fost devotată protejării Bisericii Catolice de forţele non-
catolice şi acordării de asistenţă imigranţilor catolici irlandezi care voiau să plece în America,
mai ales cei care se confruntau cu condiţiile de muncă dure în minele de cărbune. Membrii
acesteia trebuie să fie catolici şi irlandezi. Cea mai mare organizaţie este acum în Statele Unite,
prima fondată fiind cea din New York, în 1836. Vezi, www.aoh.com (accesat în 2015).
nedatat/28.07.1914, Canada, Hamilton

Instituţia emitentă: ziarul Hamilton Times
Alte menţiuni: fragment din ziarul Hamilton Times cu articolul A globe-trotter
arrived here this morning. Demetre Dann after a prize of 20,000 $ 25
Nr. inv. MJB: I 5480
28.07.19 I 4, Canada, Hamilton

Instituţia emitentă: Compania Colonială de Imobiliare cu sediul în clădirea
Băncii Hamilton
Alte menţiuni: D. Dan a vizitat această firmă şi a avut o conversa/ie in limba
română cu L. Berc0111itz de la această firmă
29.07.1914, Canada, Hamilton

Instituţia emitentă: Spitalul General din Montreal
Nr. inv. MJB: 15644

Instituţia emitentă: Primăria oraşului Hamilton
Alte menţiuni: semnează primarul John Allan
25
Conţinutul articolului (traducere din limba engleză realizată de Şerban Alina Crina): „Un
globe trotter a sosit aici în acestă dimineaţă/ Demetre Dan vânând un premiu de 20.000
de dolari./ În decursul ultimelor câteva săptămâni, globe trotteri de toate naţionalităţile au
poposit în acest oraş în călătoria lor pe jos în jurul lumii, dar, în această dimineaţă a sosit unul
care i-a făcut pe toţi ceilalţi să se oprească, din punctul de vedere al aventurilor palpitante. În
această dimineaţă, Demetre Dann, un român, a sosit în oraş şi a vizitat redacţia ziarului Times
pentru a povesti despre călătoria lui, pe jos, din ultimii patru ani şi şase luni, şi, potrivit
mărturisirilor lui, nu au fost chiar toţi fericiţi. Dann a pornit din ţara natală cu aproximativ
patru ani în urmă, şi de atunci a parcurs 4 7 .OOO de mile, dar, pentru a câştiga premiul Societăţii
române de Sport, în sumă de 20.000 de dolari, el trebuie să parcurgă 63.000 de mile în şase ani,
şi, dacă nu reuşeşte, atunci va avea "Cobalt" suficient pentru tot restul vieţii./În călătoria lui, a
trecut prin toată Europa, şi experienţa de aici a fost una palpitantă. În Germania a fost, pentru
trei zile spion, dar o scrisoare primită de la Regele României l-a eliberat de această misiune şi a
pornit în călătoria sa doar pentru a ajunge într-o altă parte a lumii printre alte naţiuni. Una
dintre cele mai palpitante experienţe a fost cea avută cu un boa constrictor pe care a reuşit să îl
omoare cu ajutorul credinciosului lui revolver, după o luptă disperată. Pantofii [opincile] pe
care îi foloseşte îi sunt asiguraţi de către un pantofar din România, şi Dann foloseşte o pereche
pe săptămână./ În perioada în care a stat în Canada el a avut grijă de câteva femei, şi, în această
dimineaţă, Dann a declarat că nu a văzut niciodată femei atât de frumoase ca şi canadiencele.
Dann va pleaca mâine după-amiază spre Buffalo, şi se crede că va reveni în oraşul său natal
înainte de împlinirea termenului stabilit pentru întoarcerea sa".
220 M. Oprea
Nr. inv. MJB: 15644

Instituţia emitentă: Inspectoratul de poliţie
Alte menţiuni: semnează inspectorul detectivilor D. Campbell

Instituţia emitentă: Societatea Română de Ajutor „Gloria (1912)"
Alte menţiuni: D. Dan a ţinut o conferinţă şi a conversat cu membrii societăţii
01.08.1914, Canada, Niagara Falls

Instituţia emitentă: Primăria oraşului Niagara Falls
Alte menţiuni: semnează secretarul primărieiM. J. Seymour
O1.08. I 914, Canada, Niagara Falls

Niagara Falls
Alte menţiuni: semnează indescifrabil şef de poliţie
Nr. inv. MSB: 3726 91
01.08.1914, Canada, Portul Niagara Falls

Instituţia emitentă: Departamentul de Comerţ şi Muncă, Serviciul Imigrări
Alte menţiuni: Certificat nr. 237 pentru Străini aflaţi în tranzit - Graniţa
Canadiană; Numele imigrantului Dumitru Dan; vârsta 24; înălţime 5 [160
3
cm]; culoarea ochilor maro; culoarea părului maro; a plătit taxă de control.
Pretinde că este în drum spre Mexic, indecis în privinţa rutei, bilet
neachiziţionat pentru transport maritim; semnează Gordon Wirshaar?,
inspector Imigrări
Nr. inv. MSB: 3726 88
01.08.1914, Canada, Ontario, Niagara Falls

Instituţia emitentă: Biroul podului Niagara Falls - (punctul de frontieră)
Alte menţiuni: Prezentul document certifică faptul că domnul Dumitru Dan a
vizitat ofkiul de pe Pod şi a traversat către Statele Unite ale Americii;
semnează indescifrabil agent
Nr. inv. MSB: 3726 91
01.08.1914, Canada, Niagara Falls

Instituţia emitentă: neidentificată; departamentul C.? & Custorns (probabil
poliţia de frontieră)
Alte menţiuni: Prezentul document certţfică faptul că domnul Dumitru Dan a
ajuns la capătul podului; semnează indescifrabil Thomas M. Premier(?)
Nr. inv. MSB: 3726 91
01.08.1914, SUA, New York, Niagara Falls

Instituţia emitentă: Biroul de Imigrări al Statelor Unite de la Cascada Niagara
Alte menţiuni: Dl. Dumitru Dan - Examinat la Biroul de Imigrări al Statelor
Unite de la Niagara Falls, NY, SUA, I August 1914 - ora 1:00 PM; semnează
indescifrabi inspector de Imigrare SUA
Nr. inv. MSB: 3726 91
01.08.1914, SUA, New York, Niagara Falls

Instituţia emitentă: Poliţia oraşului Niagara Falls
Alte menţiuni: semnează Thomas H. Lyons, şeful Poliţiei
Nr. inv. MSB: 3726 91
02.08.1914, SUA, New York, Buffalo

Instituţia emitentă: Departamentul de Poliţie - Biroul Administratorului
Alte menţiuni: semnează Michael Regan, administrator
Nr. inv. MSB: 3726 91

Instituţia emitentă: Societatea şi Reuniunea Română de Ajutor şi Cultură
Sfântul George şi Adevărul
Alte menţiuni: Certţfic că tânărul Dimitrie Dan, turist român care face ocolul
lumii s-a prezentat la societate cu ocazia trecerii prin acest oraş, conversând
cu membrii care îi urăm un strălucit succes în voiajul său; semnează Gligorie
Tătanu, preşedintele societăţii
Nr. inv. MSB: 3726 91

Instituţia emitentă: Primăria oraşului Buffalo
Alte menţiuni: semnează Louis P. Fuhrmann, pnmar; F. E. Bard, trezorier
adjunct şi indescifrabil grefierul oraşului
Nr. inv. MSB: 3726 100
222 M. Oprea

Instituţia emitentă: Muzeul de anatomie „Dr. Linn"
Alte mentiuni: semnează dr. Edward T. Stevens, succesorul doctorului Linn;
document~] are ataşată o carte poştală ilustrată „Centenarul sir George-Etienne
Cartier, 151 Baronet 1814-1914" (Canada)

Instituţia emitentă: Biblioteca publică din Buffalo
Alte menţiuni: semnează bibliotecarul Mattew L. Brown

Instituţia emitentă: Societatea de Ştiinţe naturale
Alte menţiuni: semnează Henry G. Rathka
06.08.1914, SUA, Pennsylvania, Erie

Instituţia emitentă: Primăria oraşului Erie
Alte menţiuni: semnează primarul William J. Stern
Nr. inv. MJB: 15607

Instituţia emitentă: Primăria oraşului Erie
Alte menţiuni: Documentul reprezintă un permis pentru a vinde cărţi poştale;
semnează primarul William J. Stern
Nr. inv. MJB: 15638

Instituţia emitentă: Departamentul de Poliţie a oraşului Erie
Alte menţiuni: semnează W. F. Detzel, şeful poliţiei
Nr. inv. MSB: 3726 94

Instituţia emitentă: Oficiul Parohial greco-ortodox Român
Alte menţiuni: „trecând prin oraşul nostru, a vizitat între altele şi biserica
noastră gr.ort.rom. Sf Ioan Botezătorul, ceea ce spre ştire se notează cu
bucurie la locul acesta"; semnează Iuliu Holdej, preot
Nr. inv. MSB: 3726 94

Instituţia emitentă: Uniunea Română „Ulpia Traiana" Unită [încorporată în]
Maiu 30, 191 O
Alte menţiuni: semnează Victor Stanislav, preşedinte
Nr. inv. MJB: 15607
08.08.1914, SUA, Ohio, Ashtabula

Instituţia emitentă: Biroul revizorului oraşului Ashtabula
Alte menţiuni: semnează Frank W. Wagner, revizorul oraşului
Nr. inv. MSB: 3726 54
10.08.1914, SUA, Ohio, Cleveland

Instituţia emitentă: Poliţia oraşului Cleveland
Alte menţiuni: semnează şeful poliţiei

Societatea Română „Carpatina"
Alte menţiuni: „conversând cu membrii societăţii Îi urăm ca Dumnezeu să îi
ajute la acest drum lung ca să poată să se întoarcă în patrie"; semnează preş.
Vasile Vlăduţ, vicepreş. Ion Filip şi casier V.P. Flănescu
Nr. inv. MJB: 15615

Instituţia emitentă: Redacţia ziarului „Românul, primul ziar român fondat
1904'', editor Dr. D. Moldovan avocat, 5103 Detroit avenue, Cleveland, Ohio
Alte menţiuni: Legitima(ie26 emisă pentru Dumitru T Dan prin care acesta
este împuternicit timp de I an să facă abonamente, anunţuri şi să colecteze
taxele re5pective
~ 6 Pe verso acestei legitimaţii emisă în august 1914 este dactilografiat următorul text: „Către
toţi fraţii de pribegie care vor citi aceste rânduri!/ Iubite frate! Proprietarul acestei cărţi de
legitimare este în drum cu scopul de a ocoli pământul./ Este o cinste pentru neamul românesc
că avem şi noi atari tineri curajoşi, care de dragul studiilor şi pentru ca să ducă vestea neamului
nostru, cercetează toate oraşele mari şi căpeteniile statelor civilizate. Drept aceea rugăm pe toţi
fraţii noştri să primească pe domnul Dumitru Dan drept un frate bun, care a venit să ne
cerceteze pe noi cei din pribegie./ Toţi aceia care-l primesc cu bine vor da dovadă că sunt fraţi
buni ai unui frate cu gând bun şi mare. Am vizitat toate cărţile şi documentele numitului frate şi
adeverim că toate sunt în cea mai bună regulă şi că domnia sa este vrednic de toată încrederea
224 M. Oprea
Nr. inv. MJB: 21297

Instituţia emitentă: Redacţia ziarului „Foaia poporului. The People's news
(Roumanian)'', 1338 West 64. Street
Alte menţiuni: George M Ungureanu, proprietar, Împuterniceşte pe D.Da11 şi
Paul Pârvu să facă abonamente pentru Foaia Poporului în oraşele aflătoare
cu români.
Nr. inv. MJB: 15475; în fotocopie la MSB sub nr. 3344_10

nu e cazul
Alte menţiuni: Articolul Un român care ocoleşte lumea 27
Biblioteca Academiei Române, ziarul America, 13 .08.1914, anul IX, nr. 65, p.3

Instituţia emitentă: administraţia
revistei Creştinul, 1871 W. 116 Street
Alte menţiuni: adeverinţă; Aceasta adevereşte că dl. D. Dan din Buhuşi,
România, care călătoreşte prin lumea întreagă pe jos este autorizat de redacţia
şi Administra/ia Revistei Creştinul a face abonamente şi a colecta bani pentru
şi de tot sprijinul fraţilor români de pretutindeni. Salutând pe toţi cititorii acestei cărţi cu
dragoste adevărată frăţească". Ziarul „Românul - The Roumanian" funcţiona în sediul din
Detroit Avenue, nr. 510, N.W., Cleveland, Ohio; editor-proprietar al ziarului Dr. avocat
Dionisie Moldovan.
27
Conţinutul articolului: „Un român care ocoleşte lumea /Duminica trecută s-a prezentat la
redacţia noastră domnul Dumitru Dan, originar din Bacău, România, care ocoleşte lumea. D-sa
zice că are contract cu o companie franceză de turişti din România pentru I 00.000 lei, ca să
ocolească lumea pe jos în timp de şase ani, în acest timp d-sa este obligat să meargă în capitala
tuturor ţărilor din lume, o distanţă de I 00.000 chilometri - 63.000 mile. Voiajul l-a început în
Aprilie 1912 şi până acum a parcurs Europa începând din Bucureşti, a trecut în Canada şi de
acolo a venit în Statele Unite./ În Canada, în Bufalo, a fost foarte bine primit de Românii
organizaţi şi în Erie, Pa., societatea U.R. Ulpia Traiană i-a dat tot sprijinul, pentru care d-sa le
arată vii mulţumiri./ În Cleveland iarăşi a fost îmbrăţişat de membrii Societăţii Carpatina şi la
biserică a vândut mai multe cărţi poştale, singurul venit din care îşi poate ţine existenţa în
lunga călătorie./ De aici a plecat ieri, Miercuri, către Washington, de unde va merge în Mexico,
America de Sud şi de acolo cu vaporul în Australia sau în Africa, după cum va fi anotimpul.
Călătoria d-sale de aici înainte devine mai primejdioasă şi credem că va avea multe de îndurat.
Noi îi dorim succes ca după atâtea osteneli şi privaţiuni să poată reuşi să se reîntoarcă sănătos
şi la timp în ţară şi să fie răsplătit de ostenelile sale, prin premiul cu care a fost angajat".
Articolul a apărut în ziarul America, Cleveland, Ohio, organ al Românilor din Statele Unite şi
în special al bisericilor greco-ortodoxe, joi, 13.08.1914, anul IX, nr. 65, p. 3.
acestea. Totodată
îl recomandăm ca vrednic de orice bună consideraţiune;
semnează I. A. Gredja, predicător-redactor
Nr. inv. MSB: 3726 103
13.08.1914, SUA, Ohio, Lakewood

Banca The Cleveland Trust Company
Alte menţiuni: semnează managerul J. R. Cotabish
14.08.1914, SUA, Ohio, Elyria

Instituţia emitentă: Primărie, Biroul Executiv
Alte menţiuni: semnează primarul Chas E. Tucker; H. R. Carr, grefier la Biroul
Primarului
Nr. inv. MSB: 3726 55
15.08.1914, SUA, Ohio, Lorain

Lorain
Alte menţiuni: semnează primarul J.J. Pollock

Societatea română de ajutor „Patria Română, fondată la 18
aug.1907, South Lorain, O hi o
Alte menţiuni: acordarea unei cocarde28 ; semnează Ioan Croitoru, ,,Naşul
Drapelului Naţionaf' şi Niculae G. Silea, preşedintele societăţii
Nr. inv. MJB: 15471

Instituţia emitentă: Primăria,Biroul Primarului
Alte menţiuni: Paul Pîrvu şi Dumitru Dan au permisiunea de a vinde po::e şi
suveniruri pentru a acoperi cheltuielile generate de călătoria în jurul lumii
efectuată de către aceştia; semnează primarul J. J. Pollock
Nr. inv. MSB: 3726 24

„Societatea bihoriană română de ajutor reciproc fondată 1.
dec. 1912, South Lorain, Ohio"
28
Cocarda se află în patrimoniul MJB sub nr. inv. 15658.
226 M. Oprea
Alte menţiuni: „Tânărul D. Dan povestind membrilor societăţii despre voiajul

său, dovedind un succes strălucit. Să ajungă cu bine in Patrie"; semnează
preşedintele societăţii Florian Butca
Nr. inv. MJB: 15471
nedatată/ 16-17.08.1914, SUA, Ohio, Lorain

Instituţiiemitente: Biserica Ortodoxă Rusă Sf. Apostol Petru şi Pavel ş1
Biserica rusă greco-catolică Sfântul Petru şi Pavel
Alte menţiuni: D. Dan ne-a vizitat in Ziua Crucii. D-zeu să-l binecuvânteze;
semnează rectorul bisericii ruse ortodoxe, reverend A. Pistrovsky şi
indescifrabil preotul greco-catolic
Nr. inv. MJB: 15471
17.08.1914, SUA, Ohio, Sandusky

Instituţii
emitente: Poliţia oraşului Sandusky şi Biblioteca oraşului Sandusky
Alte menţiuni: semnează C. A. Weingaler, şeful poliţiei şi Edna A. Holzacpfel,
bibliotecară
Nr. inv. MSB: 3726 96
18.08.1914, SUA, Ohio, Fremont

Instituţia emitentă: Primăria oraşului Fremont
Alte menţiuni: semnează primarul
19.08.1914, SUA, Ohio, Toledo

Instituţia emitentă: Primăria oraşului Toledo
Alte menţiuni: ,,Domnul Dumitru Dan a iniţiat o călătorie în jurul lumii şi a
vizitat biroul primarului la data menţionată mai sus. Dumitru Dan este un
artist român şi atât el, cât şi insoţitorul său par a fi doi oameni de cultură
cărora ne-a făcut plăcere să le oferim ospitalitatea specifică oraşului Toledo";
semnează W. R. Walters, secretarul primarului Karl H. Keller
Nr. inv. MSB: 3726 104

Instituţia emitentă: Primăria oraşului Toledo
Alte menţiuni: Li se acordă lui D. Dan şi P. Pirvu permisiunea de a vinde
vederi pe străzile oraşului. Permisul nu mai este valabil începând cu data de
25 august.

Instituţia emitentă: Biblioteca Publică Toledo
Alte menţiuni: semnează în loc de bibliotecar, C. I. Wales
Nr. inv. MSB: 3726 46
21.08.1914, SUA, Indiana, Indiana Harbor

Instituţia emitentă: Clubul Tineresc Român de Ajutor „Nicolae Iorga" Înfiinţat
pentru Literatură şi Cultură în 29 nov. 1909 şi de ajutor în 30 dec.19 I O
Alte menţiuni: acordarea unei cocarde 29 ; o scrisoare către D. Dan prin care
preşedintele clubului Iacob Nan îl roagă să le trimită 2 exemplare ale unei cărţi
Nr. inv. MJB: 15529
nedatat/21.08.1914, SUA, Indiana Indiana, Harbor

Instituţia emitentă: Societatea Română de Ajutor „Transilvăneana" No.3,
fondată la 1O decembrie 1905, Indiana Harbor, Indiana
Alte menţiuni: acordarea unei cocarde
Nr. inv. MJB: 15661
22.08.1914, SUA, Michigan, Detroit

Instituţii emitente: Primăria Oraşului Detroit şi Comisariatul de Poliţie a
oraşului Detroit
Alte menţiuni: semnează primarul Oscar B. Marx; semnează John? Downey,
ofiţer superior de poliţie
Nr. inv. MSB: 3726 13

Instituţia emitentă: Poliţia oraşului Detroit, secţia administrativă
Alte menţiuni: Li se eliberează lui D. Dan şi P. Pîrvu permisul de a vinde
vederi cu .fotografia sa, sâmbătă şi duminică 23 şi 24 aug., cu excepţia
parcurilor şi a străzii Hoodward; semnează secretarul Geo. A Walters
23.08.1914, SUA, Michigan, Highland Park

Instituţia emitentă: Societatea de Ajutor „Hora Unirii"
Alte menţiuni: „ Venind pentru a doua oară"
29
228 M. Oprea

Instituţia emitentă: Societatea de ajutor „Deşteaptă-te Române" fondată I 7
aug.1909
Alte menţiuni: „finând o conferinţă membrilor despre ocolul lumii şi despre
voiajul său, fiind noi foarte veseli, atât de vizită, cât şi despre conferinţă";
semnează preşedintele Avram Barbu şi secretar Ioan Cîrsta
Nr. inv. MJB: 15609
26.08.1914, SUA, Michigan, Jackson

Instituţia emitentă: Biroul Poliţiei
Alte menţiuni: semnează Benjamin E. Chase, şeful poliţiei
Nr. inv. MSB: 3726 79
nedatat/26.08.1914, SUA, Michigan, Jackson

Instituţia emitentă: Redacţia ziarului The Patriot
Alte menţiuni: Fragment de ziar conţinând articolul Walk Around Earth for a
Purse of$ 20. 000 30
°
3
Conţinutul articolului (traducere din limba engleză realizată de Şerban Alina Crina): „Pe jos
în jurul lumii pentru un premiu de 20.000 de dolari. Nativ român a uzat 180 de perechi de
pantofi în vasta călătorie - Pleacă din Jackson astăzi îndreptându-se spre Chicago - Spune că
războiul poate schimba întreaga hartă a Europei./ Pentru a câştiga un premiu de 20.000 de
dolari, Demetre Dann, român, călătoreşte pe jos în jurul lumii. A sosit în Jackson din Cleveland
seara trecută, împreună cu Paul Pârvu care i s-a alăturat mai târziu dar care îl va însoţi pe Dann
până la finalizarea lungii drumeţii. Aceştia se vor îndrepta către est, spre Washington şi de la
Washington vor pleca spre capitalele statelor din America de Sud./Premiul de 20.000 dolari pe
care călătorii speră să îl primească este oferit de către Societatea Română de Sport. Dann a
plecat din capitala ţării lui natale pe I aprilie, 1912. A fost chemat să revină în ţară din cauza
războiului din Bulgaria şi şi-a reluat călătoria pe jos mai târziu. Are la dispoziţie şase ani
pentru a traversa complet globul pământesc şi spune că crede că va reuşi să îndeplinească acest
lucru cu uşurinţă. /Pe perioada călătoriei de până acum, spune Dann, a uzat 180 de perechi de
pantofi. Poartă pantofi uşori de piele şi se îmbracă în costume populare româneşti. Pârvu a
declarat că o pereche de pantofi ţin mai puţin de o săptămână. Cei doi oameni spun că trebuie
să supravieţuiască vânzând cărţi poştale. Ei au 23 de ani./ Una dintre condiţiile călătoriei este
să viziteze capitala fiecărei mari ţări. Se aşteaptă să viziteze cincizeci şi patru de capitale. În
fiecare oraş li se eliberează un document semnat de poliţie, document care arată când a avut loc
vizita. Două volume au fost deja completate cu astfel de documente şi un al treilea este în curs
de completare./ Dann a fost împuşcat de mai multe ori în războiul din Bulgaria, a fost rănit la
un deget şi la un umăr, fiind bolnav timp de şase luni. Spune că ţara lui nu este implicată în
războiul prezent. Consideră că acest conflict european va fi unul de lungă durată şi că este
posibil ca întreaga hartă a Europei să fie modificată".
Nr. inv. MJB: 15502
28.08.1914, SUA, Michigan, Kalamazoo

Instituţia emitentă: Biroul Poliţiei
Nr. inv. MSB: 3726 79
29.08.1914, SUA, Indiana, Gary

Instituţia emitentă: Tribunalul oraşului Gary
Alte menţiuni: semnează George Nistorance, căpitan de poliţie
Nr. inv. MSB: 3726 87

Instituţia emitentă: Parohia Bisericii Greco-Ortodoxă Română Pogorârea
Duhului Sfânt, fondată la 11 octombrie 1908, Gary, Indiana
Alte menţiuni: semnează reverend Romul? (indescifrabil), paroh greco-ortodox
român
Nr. inv. MSB: 3726 79

Instituţia emitentă: Unirea Societăţii de Ajutor „Tricolorul" Român ş1
Independenţa Română, Unită la 1 ianuarie 1911 Gary, Ind.
Alte menţiuni: D. Dan a vizitat societatea şi biserica; o conferinţă „la care au
luat parte membrii societăţii cât şi foarte mulţi români [. ..]fiind foarte veseli
de curajul şi vizita pe care ne-a făcut-o"; semnează preşedintele Petru Duma
Nr. inv. MJB: 15612
31.08.1914, SUA, Indiana, East Chicago

Instituţia emitentă: Tribunalul East Chicago
Alte menţiuni: semnează Knight, sergent de poliţie
Nr. inv. MSB: 3726 79

Instituţia emitentă: Clubul Tineresc Român „Nicolae Iorga fondat la 28 Nov.
1909"
Alte menţiuni: „a ţinut o frumoasă conferinţă, precum şi diferite poezii,
cântece etc. [. ..] fiind veseli de vizita pe care ne-au făcut-o"; semnează
preşedintele clubului Ioan Ilea
Nr. inv. MJB: 15626
230 M. Oprea
03.09.1914, SUA, Illinois, Chicago

Chicago
Alte menţiuni: semnează primarul Carter H. Harrison şi secretarul Francis
31
Daniel Connery
Nr. inv. MJB: 15512; fotocopie la MSB sub 3344_10

Instituţia emitentă: Inspectoratul general de Poliţie
Alte menţiuni: semnează James Gleason, inspector-administrator general; D.
Dan consemnează că a vizitat şi spitalul din Chicago

Instituţia emitentă: Biserica Română Greco-ortodoxă „Sf. Gheorghe Nou"
fondată la 1906
Alte menţiuni: acordarea unei cocarde de membru32 ; D. Dan a asistat la
punerea pietrei fundamentale a parohiei [bisericii]; o conferinţă, cântece
naţionale patriotice şi poezii, fiind veseli de vizita sa

Instituţia emitentă: Uniunea Societăţilor Române de ajutor din Statele Unite
America The Union of the Romanian Beneficiai Societies" fondată la 1 august
1905 (?)
Alte menţiuni: D. Dan a vizitat oraşul asistând la punerea pietrei
fimdamentale a Bisericii greco-ortodoxe din Indiana Harbor iar seara s-a
produs printr-o conferinţă şi mai multe declamaţii şi monologuri. Asemenea s-
a făcut şi fondator al Bisericii; semnează secretar general Ioan N. Sufană
Nr. inv. MJB: 15625
31
Carter Henry Harrison Jr. (1860 - 1953) politician, primar al oraşului Chicago în 5 mandate
între 1897-1905 şi 1911-1915. Primarul Harrison este descendent dintr-o familie care a dat ţării
2 preşedinţi. Carter H. Harrison Jr. şi tatăl său, Harrison Senior (asasinat în 1893) au fost aleşi
fiecare de câte 5 ori primar al oraşului Chicago, record neegalat în istoria muncipalităţii
americane. Au condus timp de 21 ani oraşul Chicago, perioadă în care oraşul s-a transformat
inexorabil într-o metropolă modernă. Amândoi au fost pasionaţi de călătorii, făcând turul lumii
de trei ori şi alte zeci de călătorii în Europa. Mai multe detalii pe
www.archives.chicagotribune.com (accesat în 2015).
32
Cocarda se află la CMIABC sub acelaşi nr. inv. 642_4.

Instituţia emitentă: Nick Drăghiciu Salon, nr. 2195 Klybourne A venue
Alte menţiuni: afiş-invitaţie pentru conferinţa „Ocolul lumii "; cântece şi poezii
naţionale, poezii teatrale şi anecdote
Nr. inv. MJB: 15522

Instituţia emitentă: Societatea Română de Ajutor „Speranţa" fondată 22
decembrie 1907 incorporated Feb. 8, 1908
Alte menţiuni: acordarea unei cocarde 33 ; „ o conferinţă la care a asistat un
număr însemnat de români din localitate, primindu-l cu cea mai mare
însufleţire"; semnează preşedintele George Neder şi secretarul Ioan Sapornic
Nr. inv. MJB: 15631

Instituţia emitentă: Comitetul Central al Federaţiei Socialiştilor Români
Alte menţiuni: o conferinţă
10.09.1914, SUA, Illinois, Aurora

Instituţia emitentă: Societatea Română de Ajutorare Greco-catolică „Sfânta
Maria"
Alte menţiuni: acordarea unei cocarde de membru 34 ; o conferinţă; poezii şi
cântece naţionale. ,.Au asistat toţi fraţii români, împreună cu membrii societăţii
şi cei ai clubului Praglasiv din localitate"
10.09.1914, SUA, Illinois, Aurora

Instituţia emitentă: Biserica Română Greco-catolică „Sfântul Michail"
Alte menţiuni: „S-a prezentat în Aurora, a stat aici 3 zile, a vizitat biserica, a
asistat la serviciul divin duminică iar după amiaza a ţinut o conferinţă,
asistând public peste o mie de persoane. A cântat, perorat şi distras publicul
care şi-a arătat plăcerea prin aplaudări, ceea ce adeveresc"; semnează curator
Stefan Borhidi (?) şi Ioan Pop, preot român greco-catolic
Nr. inv. MJB: 15640
33
34
Cocarda se află în patrimoniul CMIABC sub acelaşi nr. inv. 642_5.
232 M. Oprea
16.09.1914, SUA, Indiana, Indianapolis

Indianapolis
Alte menţiuni: semnează judecătorul oraşului

Indianapolis
Alte menţiuni: semnează J. E. Bell, primarul oraşului

Instituţia emitentă: Guvernul Statului Indiana
Alte menţiuni: semnează excelenţa sa guvernatorul Statului Indiana, Samuel
M. Ralston 35

Inspectoratul General al Poliţiei din oraşul Indianapolis
Alte menţiuni: semnează procurorul general

Tribunalul oraşului Indianapolis
Alte menţiuni: semnează Thomas A. Riley, grefierul oraşului Indianapolis
Nr. inv. MSB: 3726 87

Instituţia emitentă: Societatea de Ajutorare „Steaua română" Fond. 5 Sept.1905
Alte menţiuni: D. Dan a vizitat oraşul iar „seara a ţinut o conferinţă despre
ocolul lumii şi diferite poezii şi cântece naţionale şi patriotice, precum şi
diferite poezii de teatru, fiind veseli de vizita şi conferinţa făcută"; semnează
preşedintele Ioan Vlad
Nr. inv. MJB: 15614; în fotocopie la MSB sub nr. 3354
35
Samuel Moffett Ralston ( 1857-1925), avocat, secretar de stat, guvernator al statului Indiana
între 1913-1917, senator democrat. Vezi, www.nga.org (accesat în 2015).
Instituţia emitentă: Clubul Junimea Română, fondat Mai 25, 19 I 3,

Indianapolis, Ind
Alte menţiuni: „iar seara s-a ţinut o conferinţă despre ocolul lumii şi dţferite
cântece, poezii naţionale, diferite monologuri"; semnează preşedintele Florea I.
Crăciunoiu

Instituţia emitentă: Societatea Reuniunea Femeilor Române „Constantin ş1
Elena"
Alte menţiuni: „iar seara s-a produs un mare .festival art1st1c cu o mare
conferinţă şi diferite monoloage şi poezii şi cântece naţionale, fiind veseli de
bucuria produsă printre locuitorii români din acest oraş"; semnează
preşedinte Elisaveta J. Beu şi casieriţă Paraschiva Mohan
I 7 .09. I 9 I 4, SU A, Indiana, Indianapolis

Instituţia emitentă: Oficiul Parohial Greco- ortodox român din lndianapolis
Alte menţiuni: semnează parohul Ilie Pop
Nr. inv. MJB: 15598
I 9.09.1914, SUA, Ohio, Cincinnati

Instituţia emitentă: Primăria oraşului Cincinnati
Alte menţiuni: semnează George F. Crawford, secretarul primarului Frederick
S. Spiegel
Nr. inv. MSB: 3726 14
20.09.1914, SUA, Ohio, Cincinnati

Instituţia emitentă: Primăria oraşului Cincinnati
Alte menţiuni: semnează Frederick S. Spiegel, primarul oraşului
Nr. inv. MJB: 15613

Instituţia emitentă: Teatrul The Imperial Amusement
Alte menţiuni: Se adevereşte prin prezenta faptul că Demetre Dann a vizitat
acest teatru şi a ţinut o şedinţă În acest teatru, astăzi, o.ferind un discurs despre
călătoriile sale În jurul lumii. ii urăm mult succes în drumul său; semnează din
partea teatrului, J. S. Geassmerin (?). Interesant este faptul că, deşi documentul
234 M. Oprea
este emis de un teatru american, în limba engleză, el prezintă şi sigiliul

„Roman ian Society Renaşterea/Cincinnati O[hio ]/F ounded/N ew Years/ 1913"

Instituţia emitentă: Societatea „Renaşterea"
Alte menţiuni: o „conferinfă precum şi diferite cântece, poezii naţionale şi
monologuri, cuplete de teatru"; semnează secretar Iosif Albotă
Nr. inv. MJB: 15608

Instituţia emitentă: „Dacia-România" Society organized 1906, Cincinnati, O.
Alte menţiuni: „finând o mare conferinţă despre ocolul lumii, precum şi
dţferite monologuri artistice în marea sală a Teatrului Imperial unde au luat
parte to(i fraţii români, cât şi din partea societăţilor, iar după festival ne-a
vizitat şi soc. noastră"; semnează preşedintele Gruia Miloş
Nr. inv. MJB: 15613
nedatată/20.09.1914, SUA, Ohio, Cincinnati

Instituţia emitentă: Societatea Română de Ajutorare „Frăţia Română" fondată
la 4 iulie 1906
Alte menţiuni: acordarea unei cocarde
Nr. inv. MJB: 15656

Instituţia emitentă: Banca de Stat Mohawk German and Savings Co., Central
Ave., nr. 1929, Mohawk Bridge
Alte menţiuni: ,.Noi ne-am bucurat foarte mult de vizita acestui tânăr şi am
ascultat cu mare plăcere la poveştile spirituale şi foarte interesante ale
peripeţiilor călătoriei d-sale"; semnează secretarul casier Alex. A. Landesco
Nr. inv. MSB: 3726 17
21.09.1914, SUA, Ohio, Hamilton

Departamentul de Poliţie
Alte menţiuni: semnează G.J. Zellner, şeful poliţiei
22.09.1914, SUA, Ohio, Dayton

Instituţia emitentă: Poliţia oraşului Dayton
Alte menţiuni: semnează şeful poliţiei J. N. Allaback; poartă sigiliul primăriei

şi al primarului oraşului
Nr. inv. MJB: 15534
22.09.1914, SUA, Ohio, Dayton

Instituţia emitentă: Societatea Română de Ajutoriu „Arădeana" înfiinţată la
maiu 29, 1910, Dayton, Ohio
Alte menţiuni: o conferinfă despre ocolul lumii, cântece nafionale, monologuri
de teatru; semnează preşedintele Cornel Solomon, vicepreşedintele Ioan
Markiş şi membrii Mitu Ştefan Casei (?) şi Al. Brindec
Nr. inv. MJB: 15534
24.09.1914, SUA, Ohio, Columbus

Instituţia emitentă: Primăria oraşului Columbus
Alte menţiuni: semnează George J. Karb, primar
Nr. inv. MSB: 3726 I
25.09.1914 SUA, Ohio, Columbus

Institutia emitentă: Birourile Executive ale Palatului Guvernamental din Ohio
Alte m'enţiuni: semnează guvernatorul James M. Cox 36
25.09.1914, SUA, Ohio, Columbus

Instituţia emitentă: Biblioteca Statului Ohio
Alte menţiuni: semnează bibliotecar J. H. Newman
nedatată/25-27.09.1914, SUA, Ohio, Columbus

Instituţia emitentă: Societatea Română de Ajutor „Prinţul Carol al României"
înfiinţată 25 sept.1913
Alte menţiuni: o conferinţă; semnează preşedintele Teodor Herma (?) şi
secretarul Iosif Ciuciur
36
James Middleton Cox (1870- 1957), ziarist, guvernator al Statului Ohio între 1913-1915 şi
1917-1921; candidat în 1920 pentru preşedinţia SUA. Ulterior, s-a retras din viaţa politică,
devenind editor de ziar şi proprietar al mai multor posturi de radio şi de televiziune. Vezi,
www.bioguide.congress.gov (accesat în 2015).
236 M. Oprea
28.09.1914, SUA, Ohio, Newark

Instituţia emitentă: Staţia de poliţie

Instituţia emitentă: Primăria oraşului Newark
Alte menţiuni: semnează R. C. Bigbee, primarul oraşului
Nr. inv. MJB: 15630

Instituţia emitentă: Societatea Română de Ajutor „Dacia Traiană" Romanian
Benficial Society
Alte menţiuni: o conferinţă; semnează P. Chima, casier
Nr. inv. MJB: 15630
29.09.1914, SUA, Ohio, Zanesville

Instituţia emitentă: Societatea Română de Ajutor şi Cultură „Horia, Cloşca şi
Crişan fondată la 30 martie 1907" a 15-a membră a U .S.R.A (Uniunea
Societăţilor Române de Ajutor din Statele Unite ale Americii fondată la 1
august 1906)
Alte menţiuni: acordarea unei cocarde de membru37 ; o conferinţă; Diferite
cântece naţionale şi poezii; Diferite monologuri de teatru; Distrând pe toţi
fraţii români precum şi pe membrii societăţii „Horia, Cloşca şi Crişan"
30.09.1914, SUA, Ohio, Zaneswille

Instituţia emitentă: Primăria oraşului Zaneswille
Alte menţiuni: semnează N. A. Nebster (?),primarul oraşului
30.09.1914, SUA, Ohio, Zaneswille

Instituţia emitentă: Poliţia oraşului Zaneswille
Alte menţiuni: semnează inspectorul de poliţie, comandantul biroului de
detectivi
37
30.09.1914, SUA, Ohio, Zanesville

Instituţia emitentă: Poliţia oraşului Zanesville
Alte menţiuni: semnează Charles S. Lauck, grefier în cadrul Secţiei de Poliţie
Nr. inv. MSB: 3726 23
30.09.1914, SUA, Ohio, Cambridge

Instituţia emitentă: Societatea Română de Ajutoriu „România Nouă" fondată în
19.01.1914, Cambridge, Ohio
Alte menţiuni: acordarea unei cocarde 38 , „finând o conferin{ă despre ocolul
lumii şi diferite cântece şi poezii nafionale"; semnează Emilian Cojocar,
preşedinte
Nr. inv. MSB: 3726 11 O
01.10.1914, SUA, Ohio, New Philadelphia

Instituţia emitentă: Societatea Română de Ajutor „Ţara Oltului" nr. 67 Fondată
la 1 iulie 1912, New Philadelphia, O. USA Romanian Benefl. Soc 'y.
Alte menţiuni: „finând şi o predică despre voiajul său precum şi diferite
monologuri, distrându-ne cu diferite cântece naţionale. Fiind veseli îi dorim tot
succesul şi îl salutăm cu tot dragul"; semnează preşedintele George Stîmbu,
casier Valeriu Strîmbu şi secretar Miron Jugan
Nr.inv.MJB: 15616
02.10.1914, SUA, Ohio, New Philadelphia

Instituţii emitente: Primăria şi Poliţia oraşului New Philadelphia
Alte menţiuni: D. Dan a vizitat biroul primarului; semnează indescifrabil
primarul şi şeful poliţiei
02.10.1914, SUA, Ohio, Massillon

Instituţia emitentă: Primăria oraşului Massillon
02.10.1914, SUA, Ohio, Massillon

Instituţia emitentă: Societatea Română de Ajutorare „Cuza Vodă" Roumanian
Beneficiai Society, înfiinţată mai 191 O, Massillon, Ohio
38
Cocarda societăţii se află în inventarul MJB sub nr. inv. 15662.
238 M. Oprea
Alte menţiuni: D. Dan a vizitat sediul societaţii şi „prin vorbirile d-lui despre
ocolul lumii a swprins pe toţi câţi au fost prezenţi În sală [. ..}fiind un bun
artist a putut cuprinde aplauze nesfârşite"; semnează preşedintele Mihăilă
Zăblău şi manager Grigore Aron
Nr. inv. MJB: 15552
nedatat/03.10.1914, SUA, Ohio, Canton

Instituţia emitentă: Primăria oraşului Canton
Alte menţiuni: Paul Pfr-vu şi Dumitru Dan, cunoscuţi drept globetrotteri, s-:au
prezentat la biroul Primarului şi au solicitat un document semnat de către
acesta. Primarul oraşului le-a urat ambilor succes În călătoria lor şi le-a urat
să ajungă cu bine la destinaţie, În patria-mamă; semnează primarul Chas A.
Stolberg
Nr. inv. MSB: 3726 20
03.10.1914, SUA, Ohio, Canton

Instituţii emitente: Serviciul Poliţiei; Direcţia Generală a Siguranţei Publice
Alte menţiuni: Paul PÎrvu şi Dumitru Dan, cunoscuţi drept globetrotteri, s-au
prezentat la biroul nostru; semnează A.W. Smith, şeful poliţiei; J.W. Kant-
Direcţia Generală a Siguranţei Publice; R. J. Kimkel, director Serviciul
Siguranţei Publice
Nr. inv. MSB: 3726 49
03.10 1914, SUA, Ohio, Canton

Instituţii emitente: Biserica Română Greco-Catolică Sf. George, 1912 ş1
Biserica Greco-orientală Sf. Gheorghe, 1912
Alte menţiuni: semnează preşedinte greco-oriental Vasile Şandru şi secretar G.
Cîndea; preşedinte greco-catolic Ilarie Domşa şi secretar Vasile Manta
Nr. inv. MSB: 3726 66

Instituţia emitentă: Uniunea Română „Traian şi Avram Iancu, Regele
Munţilor" unită în 6 Nov. 191 O, Canton, Ohio
Alte menţiuni: „În sala societăţii a ţinut seara o mare şi ji-umoasă conferinţă
despre voiajul său În lume precum şi diferite cântece naţionale şi teatrale fiind
veseli defi-umoasele reproduceri cu care ne-a distrat"; semnează preş. Nicolae
Moldovan şi secretar Ioan Biriş
Nr. inv. MJB: 15611

Instituţia emitentă: Societatea română de Ajutor „Dr. Iuliu Maniu" înfiinţată în
22 aug. 1909, Canton, Ohio
Alte menţiuni: fiind veseli şi interesaţi de voiajul său, cât şi de ariile cu care
ne-au distrat În sala societăţii; semnează preşedintele Sem Popa şi secretar
George Bucur

Institutia emitentă: Societatea Beienilor „Aurel Vlaicu" fondată în 1 feb. 1914
Alte ~enţiuni: acordarea unei cocarde de membru 39 ; Ne-a distrat cu diferite
arii şi monologuri naţionale; semnează preşedintele Iosif Dobre şi secretarul
Gh. Ciontea
04.10.1914, SUA, Ohio, Alliance

Instituţia emitentă: Societatea Română de Ajutorare „U.R. Ardeleană ş1
Transilvăneană", înfiinţată la 31 mai 1903, încorporată la 26 dec.1909
Alte menţiuni: o conferinţă cu dţferite monologuri; semnează preşedintele Iosif
Gheorghe şi secretar George N. Gligore
Nr. inv. MJB: 15549

Instituţia emitentă: Uniunea Societăţilor de Ajutorare din America (Union of
the Roumanian Beneficiai Societies of America)
Alte menţiuni: semnează Ioan G. Hoza

Instituţia emitentă: Biserica română greco-catolică „Sfântul Teodor" 191 O
Alte menţiuni: D. Dan „finând vorbiri turistice poporului"; semnează preotul
greco-catolic Teofil Popoviciu
Nr. inv. MJB: 15553
39
240 M. Oprea
Instituţia emitentă: Parohia Română greco-orientală „Sfântul Nicolae"Alliance,

O hi o
Alte menţiuni: D. Dan ,,făcându-ne prin conferinţa instructivă şi prestaţiunile
muzicale declamatorice să ne Înviorăm sufletul şi să ne Întărim credinţa În
trăinicia şi vigurozitatea neamului nostru"; semnează reverend paroh greco-
ortodox Teofil Roşca
Nr. inv. MJB: 15585
05 .10.1914, SU A, O hi o, Alliance
Alliance
Alte menţiuni: semnează primarul H.P. Bannan (?)
06.10.1914, SUA, Ohio, Akron

Instituţia emitentă: Primăria oraşului Akron
Alte menţiuni: semnează primarul Frank W. Rockwell

Akron
Alte menţiuni: semnează John Dunkin, şeful poliţiei şi D. St. Priest, grefierul
oraşului
Nr. inv. MSB: 3726 18

Instituţia emitentă: Societatea Română de Ajutor „România Liberă" fondată la
4 aug.1912, Nr. 62 Akron, Ohio
Alte menţiuni: o conferinţă; „evocând greutăţile lungului drum, ne-a pus În
uimire, pe de altă parte mult ne-a distrat În declamarea mai multor poezii şi
cântarea mai multor poezii na{ionale pentru care Îi exprimăm sincerele
noastre mulţimiri şi frăţeştele felicitări, dorindu-i din inimă curată izbândă
întru ducerea în Îndeplinire a scopului Întreprins spre fala ţării şi a naţiunii
române"; semnează preşedintele Vasile Rusu şi secretar Marcu Lazăr(?)
08.10.1914, SUA, Ohio, Niles

Instituţia emitentă: Primăria oraşului Niles
Alte menţiuni: semnează J.E. Bryan, primarul oraşului

Instituţia emitentă: Poliţia oraşului Niles

Instituţia emitentă: Societatea de Ajutorare „Fraţii români" fondată în 28
aug.1908
Alte menţiuni: o conferinţă; ,jiind bine distraţi prin monologuri"; semnează
preşedintele Vasilea Udrea şi secretar Ioan Saşa
Nr. inv. MJB: 15550

Instituţia emitentă: Muzeul Istoric şi memorial „Mckinley' s birthplace"
Alte menţiuni: Dumitru Dan a vizitat Casa Memorială McKinley la data
mentionată mai sus. Restaurată de către J. W Wess. Documentul are atasată o
cart~ poştală ilustrând Casa Memorială McKinley40 din Mount Vernon, Ohio;
prezintă text tipărit adresat de William R. Day (Curtea Supremă, Washington
D.C., 3 Mai 1910) soţilor Joseph.W. Wess, din Niles, Ohio care s-au ocupat de
restaurarea acesteia sub forma unui Muzeu de Istorie
Nr. inv. MSB: 3726 57
08.10.1914, SUA, Ohio, Warren

Instituţia emitentă: Primăria oraşului Warren
Alte menţiuni: semnează primarul Edward Parks
08.10.1914, SUA, Ohio, Warren

Instituţia emitentă: Societatea Română de Ajutor „Biruinţa" No. 60 Romanian
Beneficiai Society Founded May 20 1912 , Warren, Ohi o
Alte menţiuni: „noi românii fiind mândri că avem şi noi atare tineri curajoşi
[. ..], dorindu-i tânărului îndrăzneţ tot succesul posibil, fiindu-i voiajul cu
izbândă"; semnează preşedintele I. G. Nicula
~ 0 William McKinley ( 1843 - 190 I), congresman, guvernator, al 25-lea preşedinte al Statelor
Unite ale Americii (1897-190 I). A fost asasinat în septembrie 190 I. Mai multe informaţii
biografice pe www.britannica.com iar despre Casa memorială McKinley pe
www.mckinley.lib.oh.us (accesate în 2015).
242 M. Oprea
Nr. inv. MJB: 15551
09.10.1914, SUA, Ohio, Youngstown

Instituţia emitentă: Biroul Primarului din oraşul Y oungstown
Alte menţiuni: semnează primarul F. A. Hartenstein şi indescifrabil secretarul
Brunsmich (?)
Nr. inv. MSB: 3726 47
10.10.1914, SUA, Ohio, Youngstown

Youngstown
Alte menţiuni: D. Dan şi Paul Pîrvu; semnează şeful poliţiei
10.10.1914, SUA, Ohio,Youngstown East

Y oungstown East
Alte menţiuni: Paul Pîrvu şi Dumitru Dan au vizitat biroul nostru; semnează
primarul W. H. Cunningham; Carl R. Andersong, grefier; James St. Murry,
mareşal
Nr. inv. MSB: 3726 48
11.10.1914, SUA, Pennsylvania, New Castle

New Castle
Alte menţiuni: semnează primarul Walter V. Tyler
11.10.1914, SUA, Pennsylvania, New Castle

Instituţia emitentă: Societatea de Ajutorare Română „Albina" 14 oct. 1906
Romanian Benefit Association, New Castle, Pa.
Alte menţiuni: semnează preşedintele Ioan A. Ierla şi vicepreş. Ioan Păcurar
Nr. inv. MJB: 1561 O
13.10.1914, SUA, Pennsylvania, Pittsburgh

Instituţia emitentă:Societatea Română de Ajutoriu „Columbus" Romanian
Beneficiai Union Columbus organized of USA Dec. 25 1906
Alte menţiuni: semnează preşedintele Ioan Manciu, secretar Ioan Slav şi casier
Ion Câmpeanu
Nr. inv. MJB: 15610
Muzeul Carnegie, Departamentul Institutului Carnegie
Alte menţiuni: Am avut plăcerea de a ii intâlni in această după-amiază pe
domnul Dumitru Dan şi de a discuta cu acesta despre călătoria sa in jurul
lumii. Regret că nu mai sunt destul de tânăr să mă alătur lui in această
călătorie pe jos, care este mai plăcută decât o călătorie cu automobilul şi
demonstrea:::ă adevărata mioare a unui artist; semnează W. J. Holland, Prof.
Dr. LL.D, directorul Institutului Carnegie
Nr. inv. MSB: 3726 25
16.10.1914, SU A, Pennsylvania, McKees Rocks

Instituţia emitentă: Societatea Română de Ajutor „Negru Vodă"
Alte menţiuni: acordarea unei cocarde de membru; sunt menţionaţi D. Dan şi
Pavel Pîrvu; „Controlându-le dţferite acte am rămas convinşi că sunt români
adevăraţi şi in mod cinstit caută a-şi atinge scopuI''. Semnează Teofil Feregan,
prim vicepreşedinte general al Uniunii Societăţilor Româneşti din America
16.10.1914, SUA, Pennsylvania, McKees Rocks

Societatea Română de Ajutor „Negru Vodă"
Alte menţiuni: D. Dan şi P. Pîrvu primiţi ca „bravi români"; o conferinţă la
care au luat parte to{i românii aflători în oraş. Intrarea a fost gratis.
Societatea le-a dăruit o cocardă 41 ; semnează preşedintele Petru Moga şi
secretar Ioan Craioveanu
Nr. inv. MJB: 15548

Instituţii emitente: I. Societatea română de Ajutor şi cultură „Negru Vodă"
Romanian Beneficiai and Cultural Society, a 12-a membră a USRA, fondată la
1 Nov. 1907, McKees Rocks, Pa; 2. Societatea Română de Ajutoriu
„Columbus" din Pittsburgh; 3. Societatea Română de ajutor „Frăţietatea" din
Harrisburg; 4. Societatea Română de Ajutorare „Mureşana" încorporată 1906
Romanian Beneficiai Society; 5. Uniunea Societăţilor Române Americane
„REU. ROM. DE AJUTOR. Romanian Benef. Union" încorporată 1905
Alte menţiuni: Documentul 42 prezintă 3 sigilii şi 3 ştampile şi este semnat de:
preş. soc. „Negru Vodă" Petru Moga şi secretar Ioan Craiovean, Vicepreş.
Cocarda se află în patrimoniul CMIABC sub nr. de inv. 642_6.

41
4
~ Textul integral al documentului: „Certificat/ Subsemnaţii certificăm prin prezentul certificat
că tânărul Dimitrie Dan care ocoleşte lumea pe jos, a sosit cu ocaziunea drumului D-sale prin
244 M. Oprea
general al Uniunii Soc. Rom. Americane Teofil Fevega, secretar Ilie Oanciu,
preşedinte Geo Dumitru, preş soc. Columbus-Pittsburg Ion Manciu
Nr. inv. MJB: 15621

Instituţia emitentă:Parohia Română Ortodoxă „Trei Ierarhi" din McKees
Rocks
Alte menţiuni: D. Dan şi P. Pîrvu finând o co1?ferinfă la care au luat parte
multi români. Co1?ferinfa a fost Împreunată cu istoria călătoriei dânşilor şi
apoi câteva monologuri comice predate [prezentate} de D. Dan şi cântece
nafionale de către fratele P. Pîrvu; semnează preşedintele Zaharia Boian şi
secretarul Petru Moga
Nr. inv. MJB: 15515

Instituţia emitentă: Primăria oraşului Pittsburgh
Alte menţiuni: D. Dan şi Paul Pîrvu; semnează primarul Joseph G. Amstrong şi
secretarul Fred G. Roberts
20.10.1914, SUA, Pennsylvania, Johnstown
Pittsburg, Pa. de unde ne-au cercetat şi pre noi românii din McKees Rocks, înştiinţându-ne că
voiesc a ţine o conferinţă românilor din loc, despre voiajul D-sale şi câteva cântece,
monoloage, poezii naţionale. A invitat pre toţi românii din loc anunţând intrarea gratis./ Înainte
cu o oră de începerea conferinţei am primit şi ziarul America nr. 84 în care a apărut un articol
critic la adresa D-lui D. Dan, l-am cetit cu surprindere şi aşteptăm să vedem care este atitudinea
conferinţei şi cum se va legitima şi justifica./ În primul rând fratele Dimitrie Dan ne-au istorisit
voiajul D-sale apoi ne-au arătat actele în urma cărora am rămas convinşi că este român şi
cetăţean al statului român. Afară de paşaport şi acte, am mai văzut şi o carte care conţine
controlul poliţiei, în care am găsit şi remarcat diferite iscălituri ale miniştrilor plenipotenţiari ai
României din diferite ţări prin care a trecut până în America, am mai văzut şi diferite iscălituri
americane dintre care am remarcat a guvernatorului din statul Indiana Samuel Ralston şi James
Cox guvernatorul statului Ohio./ Am mai găsit şi iscălitura D-lui Ioan G. Hoza Preş. Gen. al
Uniunii S.R.A. prevăzută cu sigiliul oficios, tot asemenea şi iscălitura D-lui Ioan N. Sufana
secretar general. Asemenea iscăliturile a câtorva societăţi precum şi D-l Ioan Păcurariu
membru în comitetul S.E./ După cum adeveresc iscăliturile prin care comunică că a găsit
documentele fratelui Dan în regulă asemenea adeverim şi noi prin cercetarea făcută şi văzută că
actele sunt destule şi suficiente ca: certificate din România şi toate celelalte acte amintite deja
mai sus eliberăm acest certificat ca o dovadă pentru fraţii români spre convingerea tuturor.
McKees Rocks, Pa. la 16 octombrie 1914".
Instituţia emitentă: Primăria oraşului Johnstown, Biroul Primarului

Alte menţiuni: semnează primarul Joseph Cauffiel
Nr. inv. MSB: 3726 56
20.10.1914, SUA, Pennsylvania, Johnstown

Instituţia emitentă: Biblioteca publică Cambria
Alte menţiuni: semnează bibliotecara L. Helen Berkey
Nr. inv. MJB: 15511
23.10.1914, SUA, Pennsylvania, Harrisburg

Instituţia emitentă: Primăria oraşului Harrisburg
Alte menţiuni: semnează primarul John K. Roya)
Nr. inv. MSB: 3 726 21

Instituţia emitentă: Divizia Registrului Public (Arhiva), Biblioteca de Stat
Pennsylvania
Alte menţiuni: semnează Luther R. Kelher, custode şi Pen. Eliza Lingle

Instituţia emitentă: Biblioteca Statului Pennsylvania
Alte menţiuni: semnează indescifrabil bibliotecarul
Nr. inv. MSB: 3726 10

Instituţia emitentă: Penna. State Museum
Alte menţiuni: D. Dan şi Paul Pîrvu; semnează Boyd P. Rostowetc (?)curator

Instituţia emitentă: Secretariatul de stat al Commonwealth-ului în Pennsylvania
Alte menţiuni: D. Dan a vizitat sediul guvernatorului (executive chamber).
Semnează adjunctul secretarului Commonwealth-ului şi guvernatorul John K.
Tener4'~
43
John Kinley Tener ( 1863 - 1946). politician. bancher, în tinereţe un foarte cunoscut jucător
de baseball, preşedinte al Ligii Naţionale de Baseball. A fost guvernator al statului
Pennsylvania între 1911-1915, calitate în care s-a remarcat prin reformele din sistemul public
246 M. Oprea
Nr. inv. MJB: 15511
24.10.1914, SUA, Pennsylvania, Harris burg

Instituţia emitentă: Biblioteca Publică din Harrisburg
Alte menţiuni: semnează Esther Numphrey, bibliotecară
Nr. inv. MJB: 15617

Instituţia emitentă: Societatea Română de Ajutor „Frăţietatea" Romanian
Beneficiai Society Fondată 15 dec. 1912 Înc[orporată) Jan. 20, 1913
Alte menţiuni: acordarea unei cocarde 44 ; „a finul o conferinfă Împreună cu un
teatru la care toţi membrii societăţii Împreună cu publicul ascultător au.fost pe
deplin satisfăcuţi [. ..]. Ne-am convins că este un român adevărat şi urmăreşte
un scop frumos cultural În voiajul D-sale În jurul lumii prin care aduce multă
cinste şi servicii preţioase neamului românesc. Încă o dată zicem În numele
soc. noastre ai cărei membri În majoritate sunt români din apropierea Tisei, ca
D-zeu să-l poarte cu bine şi prosperare pe fratele nostru din Moldova";
semnează preşedintele George B. Rasadean, vicepreşedintele Mitru Viţibroş? şi
secretar Lazăr L. Sumandan
Nr. inv. MJB: 15617

Instituţia emitentă: Societatea Română de Ajutorare „Mureşana" încorporată
1906 Romanian Beneficia} Society
Alte menţiuni: ,,Îi dorim un succes bun În călătoria D-sale care ne va aduce
mare cinste şi laudă Neamului Românesc"; semnează preşedintele Ioan
Ardelean şi secretar George Breznic
Nr. inv. MJB: 15639
27.10.1914, SUA, Pennsylvania, Lebanon

Instituţia emitentă: Primăria oraşului Lebanon
Alte menţiuni: semnează indescifrabil primarul ş1 Dan M. Sharp, secretarul
primăriei
de învăţământ, transporturi, asigurări, industrie, legislaţie (pedeapsa cu moartea prin spânzurare

a fost înlocuită cu cea prin electrocutare în 1913) şi altele. Mai multe detalii pe
www.phmc.state.pa.us (accesat în 2015).
Cocarda societăţii se află în inventarul MJB sub nr.15657.
44
Nr. inv. MJB: 15639
27.10.1914, SUA, Pennsylvania, Lebanon

Instituţia emitentă: Poliţia din Lebanon
Alte menţiuni: semnează John G. Zimmerman, şeful poliţiei
Nr. inv. MSB: 3726 82
27.10.1914, SUA, Pennsylvania, Womelsdorf

Instituţia emitentă: Poliţia din Womelsdorf
Alte menţiuni: semnează H. B. Eberly, şeful poliţiei
Nr. înv. MSB: 3726 82
27.10.1914, SUA, Pennsylvania, Reading

Instituţia emitentă: Poliţia oraşului Reading
Alte menţiuni: ora 3,45 PM; semnează George W. Green, şeful poliţiei
Nr. inv. MSB: 3726 95
28.10.1914, SUA, Pennsylvania, Allentown

Instituţia emitentă: Primăria oraşului Allentown
Alte menţiuni: ora 10,15 AM 5 ; semnează Charles W. Rinn, primarul
Nr. inv. MSB: 3726 95
28.10.1914, SUA, Pennsylvania, Bethlehem

Instituţia emitentă: Consiliul orăşelului Bethlehem
Alte menţiuni: semnează preşedintele consiliului orăşenesc
28.10.1914, SUA, Pennsylvania, Bethlehem

Instituţia emitentă: Poliţia oraşului Bethlehem
28.10.1914, SUA, Pennsylvania, Easton

Instituţia emitentă: Poliţia oraşului Easton
Alte menţiuni: semnează şeful poliţiei şi secretarul primăriei
~' Distanţa cea mai apropiată dintre cele două oraşe. este de 54, l km şi a fost parcursă de D.
Dan. pe jos. într-o singură noapte.
248 M. Oprea
28.10.1914, SUA, Pennsylvania, Easton

Instituţia emitentă: Primăria oraşului Easton
Alte menţiuni: semnează primarul oraşului
28.10.1914, SUA, New Jersey, Phillipsburg

Instituţia emitentă: Primăria oraşului Phillipsburg
Alte menţiuni: semnează primarul oraşului şi şeful poliţiei Edward B. George
29.10.1914, SUA, New York

Instituţia emitentă: Societatea Română Creştină „Dorul" Roumanian Christian
Souvenir Society „Dorul" Incorporated May 11, 191 O, înfiinţată la 1 nov. 1903
Alte menţiuni: D. Dan şi P. Pîrvu; ,,s-a finul o conferinţă cu al cărei rezultat
am rămas pe deplin mulfumi/i "; semnează secretar Constantin Negoescu
29.10.1914, SUA, New Jersey, Jersey

Instituţia emitentă: Primăria oraşului Jersey
Alte menţiuni: ora 2,40 PM; semnează indescifrabil primarul
Nr. inv. MJB: 15587
29.10.1914, SUA, New Jersey, Newark

Instituţia emitentă: Primăria oraşului Newark
Alte menţiuni: semnează primarul interimar (acting mayor) Patrick W. Brian
29.10.1914, SUA, New Jersey, Bound Brook

Instituţia emitentă: Primăria şi poliţia oraşului Bound Brook
Alte menţiuni: semnează şeful interimar al poliţiei
Stanley Brampton
30.10.1914, SUA, New Jersey, Union

Instituţia emitentă: Primăria oraşului Union
Alte menţiuni: semnătură indescifrabilă Bertram [deh.] Crugss? primarul
oraşului
02.11.1914, SUA, New York, New York

Instituţia emitentă: Compania de maşini de cusut Singer
Alte menţiuni: D. Dan a vi::.itat Clădirea s;,1ger cu 52 de etaje a companiei
Singer Srn·ing Machine; semnează managerul companiei

Instituţii emitente: Redacţia ziarului „Steaua noastră" şi Biblioteca Română
„Steaua noastră"
Alte menţiuni: ,.Apreciez.foarte mult curajul D-sale care.face laudă poporului
român"; semnătură indescifrabilă

Instituţia emitentă: Societatea Română Creştină „Dorul" Roumanian Christian
Souvenir Society „Dorul" Incorporated May 11, 1910, înfiinţată la 1. nov. 1903
Odd fellow Hali, 67 Marks Place, New York
Alte menţiuni: „a avut loc o con.ferin{ă la care a asistat lume foarte multă.
Con.ferin{a a fost foarte interesantă şi bine demonstrată prin semnifica{ii şi
documente"; semnează secretar financiar Const. Negoescu

Instituţia emitentă: Muzeul american Eden, strada 23, în apropiere de
Broadway (Eden Musee Americain Co.)
Alte menţiuni: semnătură indescifrabilă (E. G. Warmuth?)

Instituţia emitentă: Muzeul American de Istorie Naturală, 77th Street and
Central Park West (incorporated 1869)
Alte menţiuni: D. Dan şi P. Pîrvu au vizitat muzeul; semnează directorul
muzeului F.A. Lukar
Nr. inv. MJB: 15485

Instituţia emitentă: Acvariul New York aflat sub administraţia Societăţii
Zoologice, Battery Park
250 M. Oprea
Alte menţiuni: menţionat directorul, Charles H. Townsend; semnează Robert

Tutcliff (?) grefierul Acvariului
Nr. inv. MSB: 3726 52
l l.1 l.1914, SUA, New York

Instituţia emitentă: nu e cazul; redacţia ziarului Steaua Noastră. Gazeta tuturor
românilor/Our Star. The Roumanian People's News
Alte menţiuni: Scurt articol 46 prezentându-i pe D. Dan şi P. Pârvu aflaţi la New
York.
Biblioteca Academiei Române, ziarul Steaua Noastră, voi. III, nr. 45, 11 nov.
1914,p.4
14.1 l.1914, SUA, New Jersey

Departamentul executiv al statului New Jersey
Alte menţiuni: semnează James Fairman Fielder47 , guvernatorul statului New
Jersey
14.1 l.1914, SUA, Trenton, New Jersey

Instituţia emitentă: Primăria oraşului Trenton
Conţinutul articolului: „O vizită la redacţia noastră./ Domnii Demetre Dann şi Paul Pîrvu,
46
doi Români din Bucureşti, care au plecat în Aprilie 1912 să înconjoare Pământul pe jos în 6
ani, s-au prezentat la Redacţia noastră şi ne-au povestit multe lucruri interesante din drumul
bătătorit de ei în timp de doi ani şi 7 luni./ Ne-au făcut o bună impresie hainele ţărăneşti şi
opincile, dar această impresie a fost întrucâtva ştearsă de pălăria Americană a la Cowboy şi
mantaua verde de ploaie care putea foarte bine fi înlocuită cu sumanul./ Aceşti turişti au
cutreierat până acuma toate ţările Europei, afară de Rusia. Au fost în Canada şi o parte din
Statele Unite./ În New York au ţinut o conferinţă sub auspiciile Societăţii Româneşti „Dorul",
la care au asistat şi membrii Societăţii „Avram Iancu"./ De aici îşi vor continua drumul spre
Trenton, Philadelphia, Washington, Mexico şi de acolo spre America de Sud./ În registrele ce
turiştii duc cu ei se găsesc subscripţiile poliţiilor şi autorităţilor principale din diferitele ţări ce
au cutreierat. O frumoasă colecţie este formată de subscripţiile Societăţilor româneşti din
Statele Unite, precum şi ale autorităţilor americane./ În drum de a părăsi Statele Unite cei doi
turişti trimit o ultimă salutare Fraţilor români, mulţumindu-le pentru bunăvoinţă şi concursul cu
care au fost primiţi de întreaga suflare românească din Statele Unite". Articolul a apărut în
ziarul Steaua Noastră. Ga:eta tuturor românilor/Our Star. The Roumanian People 's News, 65
Saint Marks Place, New York. Proprietara: Biblioteca Română, redactor şef Iulius E.V.
loanovici.
James Fairman Fielder (1867 -1954) avocat. politician. A fost senator, preşedinte al
47
Senatului statului New Jersey şi guvernator al statului ( 1913; 1914-1917). Mai multe detalii pe
www.nga.org (accesat în 2015).
Alte menţiuni: semnează primarul Frederick W. Donnelly

16.11.1914, SUA, Philadelphia, Philadelphia

Philadelphia
Alte menţiuni: semnează asistentul chestorului poliţiei

Philadelphia
Alte menţiuni: Prezentul document certifică faptul că Paul PÎrvu, posesorul
acestui document, s-a prezentat la biroul Primarului din Philadelphia la data
menţionată mai sus; semnează primarul Rudolph Blankenburg
48
Nr. inv. MSB: 3726 22

Instituţia emitentă: Societatea Română de Ajutor şi Cultură „Bănăţeana şi
Vasile Alexandri", fondată 16 ian. 1912 şi încorporată la 29 nov. 1912
Alte menţiuni: Sute de români au ascultat cu cea mai mare plăcere lectura ce a
. . a ne-o da; acordarea unei. cocarde49
b 111ev01t
nedatată/16.11.1914, SUA, Philadelphia, Philadelphia

Instituţia emitentă:Societatea română de ajutor ş1 cultură „Tudor
Vladimirescu" fondată Dec. 1, 1912, Philadelphia, Pa.
Alte menţiuni: cocarda acordată lui D. Dan de către această societate
Nr. inv. MJB: 15663
23.11.1914, SUA, Delaware, Wilmington

Instituţia emitentă: Poliţia oraşului Wilmington
24.11.1914, SUA, Delaware, Dover
48
Rudolph Blankenburg (1843 - 1918) a fost primarul oraşului Philadelphia între 1912-1916,
în timpul mandatului său introducând mai multe reforme. În tinereţe a fost un călător la nivel
mondial. Vezi, www.philadelphiaencyclopedia.org (accesat în 2015).
49
Cocarda se află la CMIABC sub acelaşi nr. inv 642_3.
252 M. Oprea
Biroul Secretarului Statului Delaware
Alte mentiuni: semnează Thomas W. Miller, secretarul de stat; document
. - ~o,
d1sparur
24.11.1914, SUA, Delaware, Dover

Instituţia emitentă: Primăria oraşului Dover, Departamentul de Apă,
Electricitate şi Taxe, Administrator - T. A. Cooke, Strada Loockemian, nr. 16
Alte menţiuni: semnează primarul W. M. Hazei
Nr. inv. MSB: 3726 58
25.11.1914, SUA, Baltimore

Instituţia emitentă: Primăria oraşului Baltimore
Alte menţiuni: semnează James M. Preston, primar şi Reginald Keene, secretar
asistent
26.11.1914, SUA, Maryland, Baltimore

Instituţia emitentă: Poliţia oraşului Baltimore
Alte menţiuni: semnează Samuel W. House, adjunctul şefului poliţiei
30.11.1914, SUA, Maryland, Annapolis

Instituţia emitentă: Guvernul Statului Maryland
Alte menţiuni: semnează guvernatorul Phillips Lee Goldsborough 51 ş1
secretarul de stat
30.11.1914, SUA, Maryland, Annapolis

Instituţia emitentă: Biroul Grefierului Oraşului, Clădirea Municipală
Alte menţiuni: semnătură grefierul oraşului Philip E. Porter
Nr. inv. MSB: 3726 12
50
Documentul este publicat de Val. Tebeica în Străbătând lumea. Călători şi exploratori
români de la sfârşitul sec. al XIX-iea şi începutul celui de-al XX-iea, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti,
1962, pp. 336-337.
51
Phillips Lee Goldsborough ( 1865-1946 ), de profesie avocat, a fost Controlor al trezoreriei
(1898-1900); Guvernator al statului Maryland (1912-1916), preşedinte al National Union Bank
(1917-1928), senator american (1929-1935). Mai multe detalii pe www.msa.maryland.gov
(accesat în 2015).
09.12.1914, SUA, Washington DC

Instituţia emitentă: Casa Albă
Alte menţiuni: Pre::entul document certţfică faptul că domnul Dumitru Dan,
care sus(ine că întreprinde o călătorie în jurul lumii, a vizitat Biroul Executiv
miercw·i, 9 Decembrie 1914, la ora 11:30 AM; semnează Joseph Patrick
Tumult/ 2, secretarul personal al preşedintelui Woodrow Wilson
09.12.1914, SUA, Washington D.C.

Instituţia emitentă: Camera Reprezentanţilor din Congresul american (United
States House of Representatives)
Alte menţiuni: D. Dan şi P. Pîrvu au vizitat clădirea Capitoliului Statelor Unite
ale Americii, sediul guvernului pentru Congresul SUA

Instituţia emitentă: Biblioteca Congresului American
Alte menţiuni: D. Dan şi Paul Pârvu; semnează indescifrabil bibliotecarul
Nr. inv. MSB: 3726 83

Instituţia emitentă: Departamentul de Stat Washington
Alte mentiuni: este mentionată vizita lui D. Dan ş1 P. Pîrvu; semnează
funcţionar' şef; document d'ispărut 53

Instituţia emitentă: Departamentul Secretarului de Stat
Alte menţiuni: este menţionată vizita lui D. Dan şi P. Pîrvu; semnează secretar
şef
nedatat/I 0.12.1914, SUA, Washington D.C.
5
~ Joseph Patrick Tumulty ( 1879-1954) a fost un avocat american şi politician din New Jersey.
A fost cunoscut pentru serviciile sale ca secretar privat al Preşedintelui SUA, Woodrow
Wilson, în perioada 1911-1921; secretar de presă, manager de relaţii publice, şef al
personalului din Casa Albă. A jucat un rol important în politica şi programul de reforme
implementate de Woodrow Wilson. Vezi, www.quod.lib.umich.edu (accesat în 2015).
53
Documentul este publicat de Val. Tebeica, în Români pe şapte continente, Editura Sport-
Turism, Bucureşti, 1975, pp. 208-209.
254 M. Oprea
Instituţia emitentă:Senatul Statelor Unite ale Americii

Alte menţiuni: D. Dan şi Paul Pârvu; semnează Charles R. Higgins, sergent la
datorie, Senatul Statelor Unite ale Americii
Nr. inv. MSB: 3726 83
10.12.1914. SUA, Washington D.C.

Biroul Senatului Statelor Unite ale Americii
Alte menţiuni: semnează A. E. Werner, custode al Biroului Senatului SUA
Nr. inv. MSB: 3726 83

Departamentul Ministerului de Interne
Alte menţiuni: D. Dan şi Paul Pîrvu au vizitat Clădirea Oficiului de brevete
(Patent Office Building); semnează şeful departamentului şi secretarul de stat

Instituţia emitentă: Oficiul Pensionarilor
Alte menţiuni: este menţionată vizita lui D. Dan şi P. Pîrvu; semnează şeful
Oficiului, şef de birou şi asistentul şefului de birou

Instituţia emitentă:Biroul administrativ al clădiri U.S. Capitol
Alte menţiuni: este menţionată vizita lui D. Dan şi P. Pîrvu; semnează şef birou
Nr. inv. CMIABC: 649 1O

Instituţia emitentă: Grădina Botanică a SUA
Alte menţiuni: este menţionată vizita lui D. Dan ş1 P. Pîrvu; semnează
administratorul

Instituţia emitentă: Poliţia Judiciară Federală
din SUA (US Marshal)
Alte menţiuni: este menţionată vizita lui D. Dan şi P. Pîrvu; semnează şeful
adjunct

Instituţia emitentă: Departamentul de Interne, Biroul Minelor
Alte menţiuni: este menţionată vizita lui D. Dan şi P. Pîrvu; semnează director
interimar Van H. Manning (?)

Palatul Municipal, sediul Comisiei Districtului Columbia
Alte menţiuni: este menţionată vizita lui D. Dan şi P. Pîrvu; semnează un
membru al Comisiei şi William Tindall, secretarul Comitetului Comisiei
Districtului Columbia
10.12.1914, SUA, Washington D. C.

Oficiul de Afaceri Indiene
Alte menţiuni: Dumitru Dan şi Pavel Pîrvu; semnează E. B. Meritt, comisar al
Oficiului de Afaceri Indiene
10.12.1914 SUA, Washington D. C.

Instituţia emitentă: Ministerul Afacerilor Interne, Departamentul General
Alte menţiuni: Dumitru Dan şi Paul Pîrvu; semnează Clay Tallman, comisar
Ministerul Afacerilor Interne
11. 12.1914, SUA, Washington D.C.

Universitatea George Washington
Alte menţiuni: este menţionată vizita lui D. Dan şi P. Pîrvu, ora 4 PM;
semnează preşedintele Universităţii Charles Herbert Stockton
Nr. inv. MJB: 154 70; în fotocopie la MSB sub nr. 3346

Instituţia emitentă: Departamentul de Stat Washington
Alte menţiuni: semnează secretarul de stat William Jennings Bryan 54
Nr. inv. MJB: 15509
5
~ William Jennings Bryan (1860-1925), unul dintre cei mai influenţi oameni de stat ai
Partiduh.H Democrat, fost candidat la preşedinţia SUA ( 1900 şi 1908). Bun diplomat, este
numit de preşedintele Woodrow Wilson în funcţia de secretar de stat între 1912-1915.
256 M. Oprea

Instituţia emitentă: Biroul Secretariatului Marinei
Alte menţiuni: sunt menţionaţi Dumitru Dan şi Paul Pîrvu; semnează Howard
A. Banks 55 , secretarul personal al Secretarului de Stat al Marinei SUA
Nr. inv. MSB: 3726 100
13.12.1914, SUA, Pennsylvania, Waynesboro

Instituţia emitentă: Societatea Română de Ajutor „Victoria" Romanian
Beneficiai Society
Alte menţiuni: s-a r;nut o COl?fer;nfă, ma; multe poe::;;; teatrale ş; cântă,.;
naffonale ş; au jucat Căluşaru, de toate au făcut spre dnstea ş; .fiwnos
Dumnealui. Ne-au adus cea ma; mare bucw·;e În mijocul nostru. Tânăruhd
turist laudă ; se CU\'ine căd face cea ma; frumoasă dnste la toată naf;a
română; semnează preşedintele Teodor E. Menneze şi vicepreş. Steva Strajia
Nr. inv. MJB: 15639
17.12.1914, SUA, Virginia, Richmond

Instituţia emitentă: Biroul Executiv Richmond, Biroul Guvernatorului
Richmond
Alte menţiuni: semnează Alexander Faward, secretarul guvernatorului
Nr. inv. MSB: 3726 19

Richmond
Alte menţiuni: sunt menţionaţi D. Dan şi P. Pîrvu; semnează şeful poliţiei

Instituţia emitentă: Primăria oraşului Richmond
Alte menţiuni: semnează primarul George Ainslie
18.12.1914, SUA, New York cu destinaţia Richmond, Virginia

Instituţia emitentă: Biblioteca Română din New York, proprietar P. Axelrad -
55
Howard A. Banks (d. 1932) a lucrat ca jurnalist pentru The Observer Charlotte, The News,
Observer (Raleigh, NC) şi Philadelphia Record. În timpul administraţiei preşedintelui
Woodrow Wilson, a fost secretarul lui Josephus Daniels. secretarul Marinei.
Alte menţiuni: scrisoare către D. Dan; Stimate Domnule, Regret a vă Înapoia

suma de 20 c., cu arătarea că nota cerută îmi lipseşte şi vă salut; semnează
proprietarul P. Axelrad
Nr. inv. MJB: 15645
22.12.1914, SUA, Carolina de Nord, Raleigh

Institutia emitentă: Guvernul Statului Carolina de Nord
Alte ~enţiuni: semnează guvernatorul statului, Locke Craig 56
Nr. inv. MJB: 15483
22.12.1914, SUA, Raleigh, Carolina de Nord

Instituţii emitente: Primăria oraşului Raleigh şi Poliţia oraşului Raleigh
Alte menţiuni: semnează primarul Jas. I. Johnson şi şeful poliţiei

Instituţia emitentă: Muzeul de Agricultură al Statului Carolina de Nord
Alte menţiuni: semnează curatorul H. H. Brimley

Instituţia emitentă: Biblioteca Statului Carolina de Nord
Alte menţiuni: semnează Carrie L. Broughton, asistent bibliotecar de stat
Nr. inv. MSB: 3726 51

Instituţia emitentă: Comisia Istorică a Carolinei de Nord
Alte menţiuni: semnează directorul Casei de Istorie
28.12.1914 - 09.01 1915, SUA, New York, Washington, Columbia, Hudson,

Richmond, şi alte oraşe; destinaţie: Jacksonville
Instituţia emitentă: Biblioteca Americană-Română, Strada Greenwich, nr. 129,
New York
56
Locke Craig ( 1860-1924 ), juri st, guvernator al statului Carolina de Nord între 1912- 191 7. Ca
guvernator, Locke Craig a fost preocupat de conservarea mediului, construcţia de drumuri şi
îmbunătăţirea transporturi lor. Mai multe detalii pe www.ncpedia.org (accesat în 2015 ).
258 M. Oprea
Alte menţiuni: carte poştală expediată de Biblioteca Americană-Română şi

adresată lui D. Dan, cu destinaţia Jacksonville, Florida; prezintă 9 stampe
poştale;
28.12.1914, SUA, New York, Washington, destinaţie: Jacksonville, Florida

Instituţia emitentă: Biblioteca Americană-Română, Strada Greenwich, nr. 129,
New York
Alte menţiuni: felicitare cu ocazia anului nou expediată de Biblioteca
Americană-Română şi adresată lui D. Dan, cu destinaţia Jacksonville, Florida;
D. Dan consemnează „Scrisoare de la Biblioteca Americană din New York
primită la Jacksonville"; semnează Ioan Roman
1915
02.01.1915, SUA, Florida, Jacksonville

Instituţia emitentă: Primăria oraşului Jacksonville
Alte menţiuni: semnează primarul Van C. Swearingen

Instituţia emitentă: Departamentul de poliţie
Alte menţiuni: semnează căpitan de poliţie Harry Hali

Instituţia emitentă: Asociaţia Tinerilor Creştini
Alte menţiuni: Sloganul asociaţiei - O asociaţie .filantropică, nu o asoc1aţ1e
umanitară; Pre::.entul document certţfică faptul că domnul Dumitru Dan a fost
oaspetele Asociaţiei noastre la data menţionată mai sus. Ne-am bucurat să Îi
acordăm această favoare şi avem Încredere că şi ceilalţi vor proceda la fel;
Preşedinte C.D. Rinehart, Vicepreşedinte P.M. Ulsch, trezorier H.S Winters,
Secretar general W.A.Lloyd, secretar adjunct O.E. Marple; semnează Leyman
I. Hasbell (?), director de educaţie fizică
Nr. inv. MSB: 3726 66

Instituţia emitentă: Consulatul Republicii Cuba,
Alte menţiuni: semnătură indescifrabilă (probabil consulul)

05.01.1915, SUA, Florida, Bartow

Instituţia emitentă: Primăria oraşului Bartow
Alte menţiuni: semnează primarul E. L. Mack
06.01.1915, SUA, Florida, Lakeland

Instituţia emitentă: Primăria oraşului Lakeland
Alte menţiuni: semnează primarul
06.01.1915, SUA, Florida, Plant City

Plant City
Alte menţiuni: semnează secretarul primăriei W.L. Lowry
07.01.1915, SUA, Florida, Tampa

Instituţia emitentă: Primăria oraşului Tampa, Biroul Executiv
Alte menţiuni: semnează primarul D. B. Mc.Kay; W. P. Culbreach, grefier
Curtea de Circuit Tampa Fla.
Nr. inv. MSB: 3726 50
07.01.1915, SUA, Florida, Comitatul Hillsbourgh, Tampa

Instituţia emitentă: Curtea de Circuit, Comitatul Hillsborough Pittsburgh
Alte menţiuni: semnează W. P. Culpbreath, grefier al Curţii de Circuit,
revizor şi arhivar
Nr. inv. MSB: 3726 45
11.01.1915, Cuba, Havana

Instituţia emitentă: Primăria oraşului Havana
Alte menţiuni: semnează secretarul primăriei E. Muachat?
Nr. inv. MJB: 15583
11- 12.01.1915, Cuba, Havana

Instituţia emitentă: Teatrul Spaniol, J. Mascufiana 1410 7a Avenue
260 M. Oprea
Alte menţiuni: afiş teatral 57

Nr. inv. MJB: 15604

Viceconsulatul Onorific al Spaniei
Alte menţiuni: semnează Alejandrino Nistal, vice - consul al Spaniei
Nr. inv. MSB: 3726 11
12.01.1915, SUA, Florida, West Tampa

West Tampa
Alte menţiuni: semnează primarul James O. Macfarlane şi John M. Biggar,
grefierul oraşului
Nr. inv. MSB: 3726 16

Instituţia emitentă: Consulatul Republicii Cuba în Tampa
Alte menţiuni: Am avut plăcerea de a primi vizita domnului Dumitru Dan, care
declară că are de.făcut o călătorie de o sută de mii de kilometri într-un termen
de şase ani, pentru a obfine un premiu; semnează indescifrabil consulul
Nr. inv. MSB: 3726 53

Instituţia emitentă: Centrul Asturian din Havana, Delegaţia din Tampa, Strada
Nebraska y Palm
Alte menţiuni: În calitate de asociat al Centrului Asturian din Tampa, şi
secretar al aceluiaşi, admir pe tânărul poliglot român, dl. Dumitru Dann, care
fără alte resurse, decât abilitatea artistică de a dansa şi vânzarea .fotografiei
sale în cărţi poştale, străbate lumea cu scopul de a câştiga un premiu, toate
acestea, certţficându-le în prezeţa sa, în acest Centru; semnează Satumino
Menendez, secretar
57
Conţinutul afişului (traducere din limba spaniolă realizată de Vlăduţu Lorena-Maria):
„Teatrul Spaniol/luni 11 şi marţi 12 ianuarie 1915/ Demetre Dann/Campionul călător al
lumii/care trebuie să parcurgă în şase ani 63.000 mile pe jos pentru a obţine premiul de I 00.000
de franci.IEI va da reprezentaţii de dansuri naţionale şi imitaţii ale trenurilor din toate ţările. Pe
lângă acest artist, luni vom difuza filmele: „Pentru o neînţelegere"- comedie şi „Fiul dornic"- o
dramă frumoasă. Grace Cunard şi Francis Ford, artişti din piesa „Lucitele Iove", în grandioasa
dramă în 2 roluri, intitulată „Umbra zâmbăreţului Jim". Intrare: Adulţi I O c Copii Se".
Nr. inv. MSB: 3726 15
14.01.1915, SUA, Florida, Oraşul

Port Tampa
Instituţia emitentă: Primăria oraşuluiPort Tampa
Alte menţiuni: semnează W. M. Mudge, primar
15.01.1915, SUA, Florida, Key West

Instituţia emitentă: Compania Peninsulară şi Occidentală de Vase cu Aburi
Alte menţiuni: Pre::entul document certţficăfaptul că Dumitru Dan a călătorit
la bordul vasului cu aburi Olivetfe de la Port Tampa Florida la Key Wesf
Florida În data de 15 Ianuarie 1915; semnează A. Phelan, căpitan
15.01.1915, SUA, Florida, Key West

Instituţia emitentă: Primăria oraşului Key West
Alte menţiuni: semnează J.N. Fogarty, primar
Nr. inv. MSB: 3726 97

Instituţia emitentă: nava Mascotte S.S. [Steam Ship], Compania Peninsulară şi
Occidentală de Vase cu Aburi din Havana
Alte menţiuni: Pre::entul document certifică faptul că posesorul acestuia,
Dumitru Dan, şi-a petrecut tot timpul în picioare pe durata călătoriei de la Key
West până la Havana, Cuba, călătorie efectuată la bordul acestui vas;
semnează căpitanul J. J. A. Phelan
Nr. inv. MSB: 3726 61

Instituţia emitentă: Preşedinţia Republicii Cuba
Alte menţiuni: D. Dan a fost primit în Palatul prezidenţial; semnează
preşedintele Cubei, Mario G. Menocal
58
Nr. inv. MJB: 15473
58
Aurelio Mario Gabriel Francisco Garcia Menocal y Deop ( 1866 - 1941 ), absolvent inginer
civil în SUA, a fost al treilea preşedinte al Cubei între 1913-1921, conducând un guvern
autoritar. Anterior, a fost general-maior al Armatei de Eliberare a Cubei, şef al poliţiei din
Havana, inspector general de lucrărilor publice. Vezi, www.ecured.cu (accesat în 2015).
262 M. Oprea

Instituţia emitentă: Poliţia Naţională din Cuba
Alte menţiuni: ,,Am toată admirafia pentru tofi eroii, printre care se numără şi
D. Dan pentru abnegafia sa În călătoria În jurul lumii"; semnează locotenent
al poliţiei naţionale Carlos Garcia Sierra
Nr. inv. MJB: 15646

Instituţia emitentă: Corpul Naţional de Poliţie din Havana
Alte menţiuni: semnează Căpitanul Comandamentului de Poliţie din Havana,
Annando Sauchy? Agomonte?
Nr. inv. MJB: 15489

Instituţia emitentă: Guvernul Provinciei Havana
Alte menţiuni: semnează guvernatorul provinciei Havana, Pedro Bustilio y
Dominguez
Nr. inv. MJB: 15490
29.01.1915, Cuba, Matanzas

Instituţia emitentă: Primăria oraşului Matanzas
Alte menţiuni: semnează primarul oraşului
Jose R. Montero y Broin
Nr. inv. MJB: 15523

Instituţia emitentă: Primăria oraşului Matanzas, Administraţia executivă a
oraşului
Alte menţiuni: semnează secretarul administraţiei municipale, Francisco
Gonzales Chavez y Bombalier
Nr. inv. MJB: 15532

Instituţia emitentă: Guvernul provinciei Matanzas
Alte menţiuni: semnează guvernatorul provinciei, dr. Rafael Yturralde Y
Sischka
Nr. inv. MJB: 15653

Instituţia emitentă: Poliţia oraşului Matanzas
Alte menţiuni: „s-a prezentat la această poli/ie albul (el blanco) care spune că
se numeşte Dumitru Dan, originar din România, În vârstă de 24 de ani,
singur"; semnează şeful poliţiei municipale Ismael Romero y Medina
Nr. inv. MJB: 15530
O1.02.1915, Cuba, Cardenas

Instituţia emitentă: Primăria oraşului Cardenas
Alte menţiuni: D. Dan s-a prezentat la primărie la ora 10.15; semnezaă
primarul M. Parguel (?)
03.02.1915, Cuba, Santa Clara

Instituţia emitentă: Primăria oraşului Santa Clara
Alte menţiuni: semnează primarul Emilio Gonzales Coya Casanova
Nr. inv. MJB: 15649

Instituţia emitentă: Guvernul provinciei Santa Clara
Alte menţiuni: semnează guvernatorul provinciei, general maior Francisco
Carrillo y Morales
Nr. inv. MJB: 15651

Instituţia emitentă: Marele Teatru „Caritatea" (Gran Teatro „La Caridad 59 ")
Alte menţiuni: D. Dan a făcut câteva momente artistice, dansuri etc. spre
satisfacţia şi buna încântare a publicului şi a acestui Teatru; semnează
directorul teatrului Carlos Canto
05.02.1915, Cuba, Sancti-Spiritus

Instituţia emitentă: Primăria oraşului Sancti-Spiritus
Alte menţiuni: semnează primarul Judas Martinezmoles y Echemendia
59
Teatrul La Caridad a fost construit între 1884-1885, conform planurilor arhitectului C.
Henninio Leyv. pe o suprafaţă de 1.900 m. Interiorul era clasic, de secol XVIII şi a fost decorat
cu lucrări artistice impunătoare (sculpturi, tâmplărie, ornamente, decoraţiuni interioare)
realizate de artişti mexicani şi cubanezi ai vremii. Teatrul avea o capacitate totală de 1.120 de
spectatori şi era o bijuterie arhitectonică. De atunci şi până în prezent, Teatrul La Caridad a fost
una dintre cele mai importante instituţii culturale ale oraşului Santa Clara şi ale statului
Cuba.Vezi, www.ecured.cu (accesat în 2015).
264 M. Oprea
Nr. inv. MJB: 15544
06.02.1915, Cuba, Sancti-Spiritus

Instituţia emitentă: Cinematograful-Teatrul Apolo
. . a fiiş d e cmema
Al te menţmm: . 60
09.02.1915, Cuba, Camagiiey

Instituţia emitentă: Guvernul provinciei Camagiiey
Alte menţiuni: semnează guvernatorul provinciei Bernabes Sanchez y Batista
Nr. inv. MJB: 15646

Instituţia emitentă: Primăria oraşului Camagiiey
Alte menţiuni: semnează primarul Felix de Quesada Cespedes
Nr. inv. MJB: 15588

Marele Teatru Principal (Gran Teatro Principal)
Alte menţiuni: afiş 61 anunţând marele eveniment „D. Dan, artist român,
campion globetrotter al lumii"; managerul teatrului Juan Mas
6
°
„APOLO I Astăzi, sâmbătă, 6 februarie 1915, astăzi /Prezentarea trăpaşului lumii, publicului
cult din Sancti-Spiritus /DUMITRU DANN/ Care are de străbătut în 6 ani, 63.000 de mile pe
jos, obţinând pentru acest fapt, un premiu de 100.000 de franci şi pentru a se ajuta cu
cheltuielile, va oferi o prestaţie artistică de Dansuri Naţionale şi imitaţii de trenuri din toate
ţările./ O dată cu acest artist, astăzi se vor prezenta două filme colosale, fiecare din ele
constituind un adevărat eveniment. I Executarea Dansurilor Naţionale şi imitarea trenurilor din
toate ţările. Dumitru Dann/ Trăpaşul în jurul lumii ce şi-a propus să meargă şase ani pentru a
câştiga un premiu de 100.000 de franci".
61
„Marele Teatru Principal/ Astăzi miercuri 1O februarie 1915/ Expunerea unei interesante
pelicule de lung metraj/ Mare spectacol/ În ziua de azi, teatrul va avea un spectacol datorat
vizitei faimosului fiu al României/Demetre Dann. /artist român/Campionul călător al lumii care
vorbeşte perfect: spaniola, engleza, franceza, germana, chineza, turca, româna, italiana,
bulgara, ungara, belgiana şi araba./ DEMETRE DANN trebuie să parcurgă pe jos în şase ani
100.000 de kilometri, câştigând un premiu de 100.000 de franci pentru reuşita sa. A străbătut
21 de ţări, şi îi mai lipsesc 30, ia autografe de la toate autorităţile şi este primit cu mare
consideraţie peste tot. A uzat în călătoria sa 388 de perechi de sandale româneşti pe care le-a
încălţat în călătoria sa. Dintre cei 4 prieteni români care au plecat la drum acum 2 ani şi nouă
luni, doar el a rămas, ceilalţi au murit pe drum./ Dan va dansa în această noapte dansul naţional
Nr. inv. MJB: 15606 (afiş întreg) şi Nr. inv. CMIABC: 643_7 (2/3 din afiş)
12.02.1915, Cuba, Manzanillo

Instituţia emitentă: Poliţia oraşului Manzanillo
Alte menţiuni: semnzează şeful poliţiei Juan M. Jaxar?
13.02.1915, Cuba, Manzanillo

Instituţia emitentă: Teatrul Manzanillo
Alte menţiuni: afiş anunţând marele eveniment „D. Dan, artist român,
campion globetrotter al lumii"; sunt menţionaţi managerul teatrului Juan Mas
şi impresarul Santos y Artigas, (afiş cu fotografia D. Dan)
13.02.1915, Cuba, Mazanillo

Institutia emitentă: Gran Teatro Manzanillo
Alte rn'enţiuni: afiş teatral 62 (afiş fără fotografia D. Dan)
Nr. inv. MJB: 15603
16.02.1915, Cuba, Santiago de Cuba

Instituţia emitentă: Guvernul Provinciei Oriente
Alte menţiuni: semnează guvernatorul provinciei (interimar), Alfredo Lora y
Torres
Nr. inv. MJB: 15647
din Balcani, din ţara sa, după prima peliculă, iar după a doua ne va expune curiosul act de
imitaţie a căilor ferate din România, Turcia şi Cuba, vorbind 11 limbi perfect".
62
„MARELE TEATRU MANZANILLO/ SÂMBĂTĂ, 13/MARE SUCCES!/ În ziua de azi, fără

creştere de preţ. Teatrul, în vederea marilor aşteptări datorate vizitei în acest oraş a faimosului
fiu al României./DEMETRE DANN, CAMPIONUL CĂLĂTOR AL LUMII va prezenta
fidelului său public. într-o reprezentaţie gratis/ Dumitru Dan trebuie să parcurgă pe jos în şase
ani I 00.000 de kilometri, câştigând un premiu de 100.000 de franci pentru reuşita sa. A
străbătut 24 de ţări, şi îi mai lipsesc 30, ia autografe de la toate autorităţile şi este primit cu
mare consideraţie peste tot. A uzat în călătoria sa 388 de perechi de sandale româneşti pe care
le-a încălţat în călătoria sa. Dintre cei 4 prieteni români care au plecat Ia drum acum 4 ani, doar
el a rămas, ceilalţi au murit pe drum./Dan va dansa în această noapte dansuri tradiţionale
româneşti, şi imitaţii ale căilor ferate din toate ţările, vorbind I I limbi perfect/Nu cere nimic
pentru a se prezenta în acest Teatru, nu creşte nici preţul biletului. Este punctul culminant al
nopţii".
266 M. Oprea

Santiago de Cuba
Alte menţiuni: semnează primarul Prisciliano Espinosa Julivert
Nr. inv. MJB: 15545
17 .02.1915, Cuba, Santiago de Cuba

Muzeul din Santiago de Cuba
Alte menţiuni: D. Dan donează muzeului: o bluză costum naţional din
România, o pereche de pantaloni, un brâu, o pălărie, o pereche de opinci, o
pereche de ciorapi, 2 vederi cu portretul său, o curea cu culorile României;
semnează directorul muzeului, Jose Bofill
63
nedatat/16-17.02.1915, Cuba, Santiago de Cuba
Institutia emitentă: Teatrul Heredia
Alte m'enţiuni: afiş teatral
64
01.03.1915, Haiti, Port-au-Prince

Instituţia emitentă: Consiliul oraşului Port-au-Prince
Alte menţiuni: semnează adjunctul magistratului municipal, Ch. A. Alphonse
63
Identificarea localităţii în care a funcţionat acest teatru s-a făcut pornind de la menţionarea sa
în paginile revistei El Arte de! teatro: rel'ista quincenal ilustrada, anul III, nr.53, din iunie
1908.Vezi, www.bibliotecavirtualmadrid.org (accesat în 2015).
64
„Teatrul Heredia/ SOCIETATEA NADAL /ASTĂZI, MIERCURI ELEGANT ASTĂZI/ Mare
eveniment!/ În prestaţia de astăzi, Societatea, în vederea aşteptării generale ce a cauzat vizita în
acest oraş a faimosului fiu al României /DUMITRU DANN/ ARTISTUL ROMÂN I
Campionul trăpaş al lumii/ Îl va prezenta publicului fidel într-o prezentare. DUMITRU DANN,
are de străbătut pe jos, în şase ani, 100.000 kilometri, obţinând pentru acest fapt, un premiu de
I 00.000 de franci; a străbătut deja 24 de naţiuni şi îi mai lipsesc 30 de ţări, luând autografe de
la toate Autorităţile şi mari decoraţiuni ce i s-au dat: a distrus 388 de perechi de sandale din
ţara sa, fiind încălţămintea pe care o foloseşte în plimbările sale. I Din cei 4 tineri ce au ieşit
din România împreună cu DANN, acum doi ani şi nouă luni, a mai rămas doar el în picioare./
În plus, DANN va oferi Dansuri Naţionale Româneşti, imitaţii de trenuri din România, Turcia,
Cuba, vorbind 11 limbi la perfecţie. PRIMA PARTE/I. Filmul anunţat în program 12.
Prezentarea lui DUMITRU DANN /DANS NAŢIONAL DIN ROMÂNIA/Imitarea Trenului
din Turcia, România, Ungaria şi F.C. Cuba/ A DOUA PARTE/ I. Filmul anunţat în program
2. DUMITRU DANN va executa un DANS NAŢIONAL magnific, Imitarea Trenului
Internaţional I Nu pierdeţi ocazia de a-l vedea astăzi pe celebrul DUMITRU DANN în
imitaţiile lui de trenuri din toate ţările. De asemenea, tramvaiele din Habana şi F.C. Cuba".
Nr. inv. MJB: 15652
01.03.1915, Haiti, Port-au-Prince

Instiruţia emitentă: Legaţia Republicii Dominicane în Haiti
Alte menţiuni: semnează consulul general al Republicii Dominicane, Ulises
Heureaux
Nr. inv. MJB: 15642
03.03.1915, Haiti, Port-au-Prince(?)

Instihlţia emitentă: Cinematograful „Parisiana" 65
Alte menţiuni: afiş 66 anunţând o mare reprezentaţie a lui D. Dan
Nr. inv. MJB: 15600
nedatat/O 1-03.03.1915, Haiti, Port-au-Prince

Instihlţia emitentă: Redacţia unui ziar, cel mai probabil din Port-au-Prince
65
Istoriografia cinematografului haitian este foarte limitată. Se compune din doar 4 publicaţii:
2 articole apărute în buletinul oficial al Institutului Francez din Haiti, în 1983, o carte de
Arnold Antonin, publicată în acelaşi an, intitulată "Materiei pour une Prehistoire du cinema
Haîtien" şi un articol de acelaşi autor în 1981 în cartea Cinema de l'Amerique latine de Guy
Hennebel şi Alfonso Gumucio Dagr6n. Primele filme care au rulat continuu au avut loc
începând cu anul 1907, la Petionville Grand Hotel, iar apoi începând cu anul 1914 la Parisiana
situat în Port-au-Prince a Champ de Mars. Parisiana a fost primul mare cinematograf şi teatru
(500 de locuri), care a existat în ţară. Vezi, www.memoireonline.com (accesat în 2015).
66
Conţinutul afişului (traducere din limba franceză realizată de Panait Anca Alexandra):
„PARlSIANNMiercuri, 3 martie 1915/MARE REPREZENTAŢIE/ Anunţăm în această seară
prezenţa generalului Inspector al Lumii care va oferi o mare reprezentaţie cu un bogat program
teatral, celebrul artist din România în costumul său naţional şi medaliatul/ DEMETRE
DANN/CAMPION AL LUMil/1910 - 1915/100.000 de kilometri pe jos/Membru al Asociaţiei
Artistice din România şi a Detectivilor Canadieni şi al Touring Clubului din Belgia.
Reprezentant al Panony Soto Colony şi Schring National Land Co„ corespondent al The World
Giomal of New York, corespondent special al ziarelor din Franţa, din România şi al Pacific
Coast Gazette din San Francisco./DEMETRE DANN a plecat din ţara sa în data de 1 aprilie
191 O împreună cu patru camarazi pentru a face 100.000 de kilometri pe jos pentru un pariu în
valoare de 100.000 de franci. Până în prezent a parcurs 83.000 kilometri şi a vizitat 50 de ţări,
cu o consumaţie de 488 pentru sandalele din ţara sa şi 18 costume [naţionale] şi va oferi o
unică reprezentaţie onorabilului public haitian în costumul său naţional, cu aproape 300 de
medalii şi 3 cărţi cu semnătură din fiecare ţară în toate limbile, în care el [s-a întâlnit] cu cei
mai mari oameni ai lumii şi de asemeni cu toţi şefii de stat. Vorbeşte unsprezece limbi la
perfecţie./Prima parte/Conferinţă despre călătoria sa/Dans Naţional din Balcani/PAUZĂ DE 10
MINUTE/Partea a doua/Finalul Conferinţei/Imitaţie a căilor ferate din Turcia, din România,
din Ungaria şi din Haiti".
268 M. Oprea
Alte menţiuni: Fragment ziar conţinând un scurt articol despre D. Dan. Este
prezentat ca fiind un „curajos aventurier care a parcurs o mare parte din
lume" şi „venind din Cuba, trebuie să parcurgă Antilele şi republicele [sud-}
americane" 67
Nr. inv. MJB: 15482
10.03 .1915, Puerto Rico, Portul San Juan

Instituţia emitentă: pachebotul Quebec de la Compania Generală Transatlantică
Alte menţiuni: se atestă traversarea de către D. Dan din Santiago de Cuba în
San Juan, Puerto Rico la bordul vasului „Quebec". S-a îmbarcat la data de 19
februarie 1915 şi a sosit la San Juan pe 1O martie 1915; semnează al doilea
căpitan, G. de Pertat
Nr. inv. MSB: 3726 62
10.03.1915, Puerto Rico, Portul San Juan

Instituţia emitentă: Serviciul de Imigrări al Statelor Unite, Departamentul
Muncii, Serviciul Imigrări
Alte menţiuni: Dumitru Dan este menţionat ca pasager al pachebotului
Quebec, are permisiunea de a debarca; semnează A. S Hebley (?) inspector
Imigrări
Nr. inv. MSB: 3726 62
11.03.1915, Puerto Rico, San Juan

Instituţia emitentă: Primăria oraşului San Juan
Alte menţiuni: semnează primarul oraşului Roberto H. Todd
Nr. inv. MJB: 15531

Instituţia emitentă: Poliţia Naţională din Puerto Rico
Conţinutul articolului (traducere din limba franceză realizată de Panait Anca Alexandra):
67
„Un Globetrotter. Am primit vizita domnului Demetre Dann, artist şi globetrotter român care
vine din Cuba după ce a parcurs o mare parte din lume. Curajosul aventurier a plecat din
Bucureşti în data de I aprilie 191 O şi a trecut prin Serbia, Bulgaria, Muntenegru, Turcia, Italia,
Elveţia, Ungaria, Austria, Germania, Suedia, Norvegia, Rusia, Siberia, Japonia, China, Hong
Kong. A cunoscut Imperiul Indiilor, apoi Persia, Arabia, a parcurs Africa Centrală, Madagascar
etc. şi se va întoarce în Europa vizitând Portugalia, Spania, Franţa etc. /Mai are de vizitat
Antilele, republicile americane pentru a fi din nou în România la data de 1 aprilie a anului
viitor./ Globetrotterul trebuie să parcurgă 100.000 kilometri pentru a câştiga [un premiu]".
Alte menţiuni: semnează indescifrabil şeful poliţiei naţionale

Nr. inv. MJB: 15472

Instituţia emitentă: Consulatul statului Venezuela în Puerto Rico
nedatat/10-13.03.1915?, Puerto Rico? San Juan?

Instituţia emitentă: Cinematograful Cine Marina
Alte menţiuni: afiş 68 de cinema, în limba spaniolă
Nr. inv. MJB: 15601 şi nr. inv. CMIABC: 643 6
15.03.1915, Puerto Rico, Rio Piedras 69

Instituţia emitentă: Primăria oraşului Rio Piedras
Alte menţiuni: semnează primarul E. Acosta (?)
15.03.1915, Puerto Rico, Puerta de Terra, San Juan

Instituţia emitentă:Teatrul San Agustin
Alte menţiuni: afiş teatral 70
68
„Cinema Marina/PROGRAM ZILNIC/ASTĂZI SÂMBĂTĂ, MARE SPECTACOL/ Această
instituţie îl va prezenta publicului pe faimosul fiu al României/DEMETRE DANN/
CAMPIONUL CĂLĂTOR AL LUMII/ care vorbeşte perfect: spaniola, engleza, franceza,
germana, chineza, turca, româna, italiana, bulgara, ungara, belgiana şi araba. Demetre Dann
trebuie să parcurgă pe jos în şase ani 100.000 de kilometri, câştigând un premiu de 100.000 de
franci pentru reuşita sa. A străbătut 37 de ţări, şi îi mai lipsesc 17, ia autografe de la toate
autorităţile şi este primit cu mare consideraţie peste tot, a uzat 488 de perechi de sandale
româneşti pe care le-a încălţat în călătoria sa. Dintre cei 4 prieteni români care au plecat la
drum acum 4 ani, doar el a rămas, ceilalţi au murit pe drum. Dann va dansa în această noapte
dansul naţional din Balcani, din ţara sa, după prima peliculă, iar după a doua ne va expune
curiosul act de imitaţie a căilor ferate din Turcia, Ungaria, România şi Puerto Rico".
69
Rio Piedras începând cu anul 1951 a fost încorporat oraşului San Juan.
7
° Conţinutul afişului (traducere din limba spaniolă realizată de Vlăduţu Lorena-Maria):
„Debutează astăzi/ Luni 15 martie 1915/ Teatrul San Augustin/Spectacol unic!/Reprezentaţii
nemaivăzute. Succes colosal/ Celebrul Demetre Dann/ Artist român, Campionul călător al lumii
O va prezenta publicului său fidel într-o reprezentaţie, DEMETRE DANN care trebuie să
străbătă lumea pe jos, în 6 ani, 100.000 de kilometri, obţinând un premiu de 100.000 franci. A
traversat 24 de naţiuni şi încă îi lipsesc 30 de ţări, luând autografe de la toate autorităţile cu
mari consideraţii./ A stricat 388 de perechi de sandale din ţara sa pe care le-a încălţat în drumul
270 M. Oprea
Nr. inv. MJB: 15637
16.03.1915, Puerto Rico, Santurce, San Juan

Instituţia emitentă: Cinematograful Cine Imperial, (strada) Calle De San Mateo
din oraşul Santurce, Puerto Rico, Noua Companie
Alte menţiuni: Afiş 71 anunţând pe Celebrul D. Dan, artist român, campion
mondial globetrotter; este menţionat managerul cinematografului, Francisco
Baston.
Nr. inv. MJB: 15478; 15599; 15636; Nr. inv. CMIABC: 643_1; Nr. inv. MSB:
3726_65;3726_99
nedatat/16.03.1915, Puerto Rico, Santurce, San Juan

Instituţia emitentă: Cinematograful Cine Habana
Alte menţiuni: afiş de cinema 72 anunţând o reprezentaţie a lui D. Dan
său./Dintre cei 4 tineri cu care a plecat Dan din România acum 2 ani şi 9 luni, doar el mai este
în picioare./Dan, de asemenea, va aduce în atenţie dansuri tradiţionale româneşti, imitaţii ale
trenurilor din România, Turcia, Ungaria şi Porto Rico, vorbind 11 limbi la perfecţie".
Conţinutul afişului (traducere din limba spaniolă realizată de Vlăduţu Lorena-Maria): „CINE
71
Imperial/Strada San Mateo-Santurce/Noua Companie, Francisco Baston/Programul

Spectacol moral pentru familii/azi debut azi/Marţi 16 martie 1915/ Funcţionare/Lucrări
nevăzute. Mare succes/ CELEBRUL DEMETRE DANN/Artist român campion mondial
călătorNa prezenta publicului său fidel o expoziţie, DEMETRE DANN trebuie să călătoreasca
pe jos, în şase ani I 00.000 de kilometri, obţinând un premiu de I 00.00 franci; a călătorit în 27
de naţiuni şi îi mai lipsesc încă 27 de ţări, luând autografe de la toate autorităţile şi multe
decoraţiuni./ A folosit 188 de perechi de sandale din ţara lui, încălţăminte pe care o foloseşte
pentru drumeţii. Din cei 4 tineri care au plecat din România, cu Dann inclusiv, acum 2 ani şi
nouă luni, a rămas doar DANN, de asemenea va oferi dansuri naţionale din Romania, Turcia,
Ungaria şi Puerto Rico vorbind şi 11 limbi străine la perfecţie./programa regie/Uvertura pentru
orchestră/2 amuzante filme comice/Frumoasa peliculă în 3 părţi/ SUCCES MONDIAL
Prezentată de DEMETRE DANN/Dansul naţional din România. Imitaţie ale trenurilor din
România, Turcia, Ungaria şi Puerto Rico/ Intermediar/ Actriţa Burlona I Interesantul şi
frumosul film în 6 părţi/DEMETRE DANN va executa un magnific dans naţional./Dirijabilul
misterios/Senzaţionala şi interesanta peliculă în 6 părţi/Preţuri convenabile/Boxe cu 4 scaune
60 CtVs/Fereastră 15 CtVs/Fereastră pentru copiii I O CtVs".
Afişul (fragmente sau întreg) se găseşte în colecţiile celor 3 muzee în mai multe exemplare,
după cum urmează: Nr. inv. MJB: 15599 (I /2 din afiş; lipseşte partea de jos a afişului); Nr. inv.
MJB: 15478 şi 15636 (afiş întreg); Nr. inv. MSB: 3726_65 şi 3726_99; CMIABC: 643_1 (3/4
din afiş; lipseşte un fragment din partea de jos a afişului).
72
„CINEMATOGRAFUL HA V ANA I Favoritul publicului fără deosebirea persoanelor şi cel

care prezintă filme mai multe şi mai bune I Astăzi, Vineri, Mare Eveniment/ Această Societate
va prezenta publicului în timpul acestei prestaţii pe faimosul fiu al României/ DUMITRU
20.03.1915, Puerto Rico, Arecibo

Instituţia emitentă: Primăria oraşului Arecibo
Alte menţiuni: semnează primarul E. Landron
21.03 .1915, Puerto Rico, Mayagilez

Instituţia emitentă: Poliţia Insulară Puerto Rico, Districtul Mayagilez
Alte menţiuni: semnează şeful poliţiei districtului Mayagilez, Felipo Sileio (?)
21.03.1915, Puerto Rico Mayagilez,

Institutia emitentă: Teatrul Novedades
Alte m'enţiuni: afiş anunţând spectacolul lui D. Dan, faimosul fiu al României
73
DANN /CAMPIONUL TRĂPAŞ AL LUMII/ ce vorbeşte doisprezece limbi: spaniola, engleza,

franceza, germana, chineza, turca, româna, italiana, bulgara, ungara, belgiana şi araba./
Dumitru Dann are de străbătut pe jos în şase ani, 100.000 kilometri, câştigând un premiu de
100.000 de franci pentru călătorie; are deja străbătute 37 de ţări, şi i-au mai rămas încă 17; ia
autografe de la toate autorităţile, şi marile decoraţiuni ce i-au fost date în toate părţile; a distrus
în călătoria sa, 488 perechi de sandale româneşti, fiind încălţămintea pe care o foloseşte în
plimbările sale. Din cei 4 tineri români care au ieşit cu el din ţara sa, acum patru ani, a mai
rămas doar el, şi ceilalţi au decedat pe drum./Dann va dansa în această seară, dansul naţional al
Balcanilor, în costumul din ţara sa, după primul film, şi apoi după al doilea, ne va face
cunoscut curiosul act de a imita trenurile din Turcia, Ungaria, România şi Puerto Rico".
73
„TEATRUL NOVEDADES/În această seară duminică 21 martie/Succes extraordinar/ 19 mari

şi emoţionante părţi/Inimă de mamă şi inima de fiu/În zece frumoase părţi/Răzbunarea
Armandei/În şapte părţi/În Mayaguez nu s-a văzut până acum nimic mai senzaţional sau mai
emoţionant ca această peliculă. Inimă de mamă, inimă de fiu./Preţurile pentru acest program
sunt următoarele:/În faţa scenei 1,00 $/Fereasta, 20 cenţi/Balcon, I O _cenţi/Paradis, 05
cenţi/Cumpăraţi din timp bilete pentru a avea cel mai bun loc. Mare Succes/In ziua de azi, fără
creştere de preţ, instituţia, ca urmare a cererii mari a publicului, îl va prezenta pe faimosul fiu
al României/DEMETRE DANN/CAMPIONUL CĂLĂTOR AL LUMil/Demetre Dann trebuie
să parcurgă pe jos în şase ani 100.000 de kilometri, câştigând un premiu de 100.000 de franci
pentru reuşita sa. A străbătut 3 7 de ţări, şi îi mai lipsesc 17. Ia autografe de la toate autorităţi şi
este primit cu mare consideraţie peste tot, a uzat în călătoria sa 488 de perechi de sandale
româneşti pe care le-a încălţat în călătoria sa. Dintre cei 4 prieteni români care au plecat la
drum acum 4 ani, doar el a rămas, ceilalţi au murit pe drum./Dann va dansa în această noapte
un magnific dans naţional din Balcani şi acte de imitaţie a căilor ferate din Turcia, Ungaria,
România şi Puerto Rico./Vorbeşte 11 limbi perfect/Nu creşte preţul şi va fi punctul culminant
al serii./COMPANIA/Mâine luni: Mare spectacol cu Orchestra Juventud".
272 M. Oprea
Nr. inv. MJB: 15602
26.03.1915, Puerto Rico, Ponce

Instituţia emitentă: Poliţia Insulară Puerto Rico, Districtul Ponce
Alte menţiuni: semnează şeful poliţiei districtului Ponce, R. Femandez Mateo
27.03.1915, Puerto Rico, Ciudad de Ponce

Instituţia emitentă: Guvernul local din Ciudad de Ponce
Nr. inv. MSB: 3726 60
27.03.1915, Puerto Rico, Aguadilla

Instituţia emitentă: Teatrul Ponce
Alte menţiuni: telegramă trimisă lui D. Dan de Luis Martinez, probabil
directorul Teatrului din Ponce pentru suspendarea spectacolului anunţat al lui
D. Dan din cauza vremii nefavorabile. „ Către Dumitru Dan, artist român:
Amână călătoria În dimineaţa aceasta, imposibil de lucrat datorită vremii
rele"
Nr. inv. MSB: 3726 88

Instituţia emitentă: Serviciul Poştal din Santiago, provincia Oriente
Alte menţiuni: se reexpediază 2 cărţi şi 4 cărţi poştale către Brazilia, Rio de
Janiero pentru Dumitru Dan; „domnule, am plăcerea de a răspunde cererii
dumneavoastră poştale din data de 17, luna În curs, informându-vă că astăzi se
reexpediază aceste două cărţi şi patru cărţi poştale care erau deţinute de acest
birou"
Nr. inv. MJB: 15546; în fotocopie la MSB sub nr. 3344_1 l
30.03.1915, Puerto Rico, San Juan de Puerto Rico

Instituţia emitentă: Consulatul Statelor Unite ale Venezuelei
Alte menţiuni: Am plăcerea de a vă informa că, la această dată, mă imbarc
spre Venezuela pe vaporul „ Caracas", şi vă rog să Îmi acordaţi permisul de
Îmbarcare. Bagajul meu este compus din: o valiză de uz personal; semnează
Dumitru Dan; indescifrabil din partea Consulatului
Nr. inv. MSB: 3726 59
07.04.1915, Venezuela, Caracas

Instituţia emitentă: Guvernul Districtului Federal Caracas
Alte menţiuni: semnează A. In. Delgado Brunier, secretarul guvernului

Instituţia emitentă: Prefectura Departamentului Libertador al Districtului
Federal Caracas
Alte menţiuni: semnează prefectul Departamentului Libertador, L. R. Carvallo
Nr. inv. MJB: 15643

Instituţia emitentă: Preşedinţia Statelor Unite ale Venezuelei, Palatul
Prezidenţial de Miraflores
Alte menţiuni: semnează preşedintele republicii, Doctor V. Marquez Bustillos 74
Nr. inv. MJB: 15514

Instituţia emitentă: Consiliul Naţional de Instrucţie, Secretariatul
Alte menţiuni: semnează L. Mendoza Aguerrenere (?), ofiţer superior ş1
indescifrabil, secretarul Consiliului Naţional de Instrucţie
Nr. inv. MSB: 3726 63

Instituţia emitentă: Poliţia
Districtului Federal Libertador
Alte menţiuni: semnează şeful poliţiei, Pedro I. Garein (?)

Ministerul de Război şi al Marinei, Direcţia de Război
Alte menţiuni: semnează directorul C. Jimenez Rebolledo
75
74
dr.Victorino Marquez Bustillos ( 1858-1941) om politic, avocat, general de armată. A fost al
29-lea preşedinte al Venezuelei între 1914-1922. Vezi, www.mcnbiografias.com (accesat în
2015).
75
Carlos Jimenez Rebolledo, doctor în ştiinţe politice al Universităţii din Caracas, birocrat în
serviciul de gomecism ( 1909-1915); din 1915, director de război în departamentul ministerial
274 M. Oprea

Instituţia emitentă: Ministerul de Relaţii Externe
Alte menţiuni: semnează Ignacio Andrade 76 , ministrul pentru Relaţii Externe
Nr. inv. MSB: 3726 98

Instituţia emitentă: Observatorul Astronomic şi Meteorologic Cagigal
Alte menţiuni: semnează directorul observatorului, Cagigal Luis Agusto
Nr. inv. MSB: 3726 64
12.05.1915, Spania, Barcelona

Secretariatul general al Guvernului Provinciei Barcelona
Alte menţiuni: semnează indescifrabil secretarul general
Nr. inv. MJB: 15554

Barcelona
Alte menţiuni: semnează în locul primarului Juan Pich, secretarul P. Zorner (?)

Consulatul General al României la Barcelona
Alte menţiuni: semnează consulul general Manuel de la Liane
Nr. inv. MSB: 3726 36
29.05.1915, Spania, Sabadell

Instituţia emitentă: Primăria oraşului Sabadell
Alte menţiuni: semnează secretarul Felio Pascual y Carol
de război şi marină; din 1918 până în 1929 Ministrul de Război şi Marină, înlocuindu-l pe
generalul M.V. Castro Zavala. Vezi, Relaciones civiles-militares en el siglo XX vene:::olano -
Capitula I - Finales def siglo XIX e inicios def XX: Desde la desaparicion de las huestes
caudillescas hosta el predominio de !os pretorianos, în RESDAL Red de Seguridad y Defensa
de America Latina, la http://www.resdal.org/ Archivo/dom-cap I .htm (accesat în 2015).
Ignacio Andrade ( 1839 - 1925) a fost un militar, preşedintele politic şi constituţional al
76
Statelor Unite ale Venezuelei între 1898-1899, ministrul de Relaţii Interne, ministrul de Relaţii
Externe, ministrul Lucrărilor Publice, ministrul Instrucţunii publice. Dumitru Dan l-a întâlnit în
calitate de ministru al Relaţiilor Externe şi fost preşedinte al ţării.
07.06.1915, Spania, Manresa

Instituţia emitentă: Primăria constituţională din Manresa
Alte menţiuni: semnează primarul M. Pius Pala
Nr. inv. MSB: 3726 31
10.06.1915, Spania, Igualada

Instituţia emitentă: Primăria constituţională din Igualada
Alte menţiuni: semnează primarul Domingo Ferrer Valls
Nr. inv. MSB: 3726 32
10.06.1915, Spania, Badalona

Instituţia emitentă: Primăria constituţională din Badalona
Nr. inv. MSB: 3726 33
10.06.1915, Spania, Badalona

Comandamentul Poliţiei municipale din Badalona
Alte menţiuni: semnează şeful comandamentului Pedro Casos
Nr. inv. MSB: 3726 37
11.06.1915, Spania, Villanueva y Geltru

Villanueva y Geltru
Alte menţiuni: semnează primarul Juan? (indescifrabil)
12.06.1915, Spania, Tarragona

Tarragona
Alte menţiuni: semnează primarul Luis Soleso (?)
12.06.1915, Spania, Tarragona

Instituţia emitentă: Primăria oraşului Tarragona
Alte menţiuni: permis prin care D. Dan este autorizat pentru o zi să vândă cărţi
poştale în oraş
Nr. inv. MJB: 15590
12.06.1915, Spania, Provincia de Tarragona, Tarragona
276 M. Oprea
Guvernul Civil al Provinciei Tarragona
Alte menţiuni: semnează guvernatorul Antonio Tudela
Nr. inv. MSB: 3726 35
15.06.1915, Spania, Valls

Instituţia emitentă: Primăria oraşului Valls
19.06.1915, Spania, Provincia Insulele Baleare, Palma de Mallorca

Instituţia emitentă: Guvernul Civil al Provinciei Insulele Baleare, Secretariatul
Alte menţiuni: semnează secretarul Juan de Cevarro (?)
Nr. inv. MSB: 3726 40
19 .06.1915, Spania, Insulele Baleare, Palma de Mallorca

Instituţia emitentă: Primăria oraşuluiPalma de Mallorca
Alte menţiuni: semnează primarul Jaime Suau y Pons
19 .06.1915, Spania, Insulele Baleare, Palma de Mallorca

Instituţia emitentă: Poliţia municipalăPalma de Mallorca
Alte menţiuni: permis prin care D. Dan este autorizat să vândă timp de 3 zile
cărţi poştale în oraş; semnează comandantul poliţiei, Juan Comas
Nr. inv. MJB: 15589
23.06.1915, Spania, Insulele Baleare, S6ller

Instituţia emitentă: Primăria oraşului S6ller
Alte menţiuni: semnează primarul Juan Puig y Rullan
27.06.1915, Spania, Provincia Insulele Baleare, Manacor

Instituţia emitentă: Cazinoul din Manacor
Alte menţiuni: semnează H. Puesto, preşedintele Cazinoului din Manacor
Nr. inv. MSB: 3726 41
27.06.1915, Spania, Insulele Baleare, Manacor

Instituţia emitentă: FBC Manacor (Foot-ball Club Manacor), Secţia din
Manacor a Clubului Deportivo
Alte menţiuni: D. Dan „a fost ales membru onorţfic" al acestei asoc1aţn

sportive; semnează indescifrabil vicepreş. şi secretarul clubului Gabriel Jerrer
30.06.1915, Spania, Insulele Baleare, Palma de Mallorca

Instituţia emitentă: Redacţia ziarului La Almudaina
Alte menţiuni: Articol 77 apărut ulterior trecerii sale în ziarul La Almudaina
redând conţinutul unei scrisori a lui D. Dan prin care mulţumeşte autorităţilor
şi ziarelor locale
Nr. inv. MJB: 15479
01.07.1915, Spania, Insulele Baleare, Palma de Mallorca

Instituţia emitentă: Societatea Promovarea Turismului
Alte menţiuni: semnează secretarul societăţii, Joaquin Pascual
Nr. inv. MSB: 3726 44
02.07.1915, Spania, Insulele Baleare, lbiza

Instituţia emitentă: Administraţia Principală a Poştei din Insulele Baleare
Alte menţiuni: D. Dan În drumul său de la Palma de Mal/arca către Alicante a
vizitat şi acest birou; semnează şeful oficiului J. Ribos
Nr. inv. MJB: 15501
03.07.1915, Spania, Alicante

Instituţia emitentă: Compania de vapoare Islefia Maritima
Alte menţiuni: Căpitanul vasului Catalufia78 consemnează faptul că D. Dan În
drumul său spre Alicante a mers câte 1O ore consecutiv pe puntea vasului timp
de 2 zile; semnează căpitanul Jorge [indescifrabil]
77
Conţinutul articolului (traducere din limba spaniolă realizată de Vlăduţu Lorena-Maria): „O
scrisoare de la călătorul român. Am primit următoarea scrisoare de la călătorul român,
Dumitru Dan: Palma, 30 iunie 1915. Domnule director al ziarului La Almudaina. Ca dovadă a
mulţumirii şi a recunoştinţei pentru primirea călduroasă, îmi permit să vă trimit prezenta făcând
publice în aceste Insule sentimentele mele faţă de excepţionalul domn guvernator civil din
Insulele Baleare, domnul don Ignacio Martinez de Campes, excepţionalul domn, don Jaime
Suau Pons, primar al capitalei Palma de Mallorca. Dar şi domnilor Secretari ai Forurilor de
Turism care m-au primit cu mare drag. Pentru toţi aceştia trimit recunoştinţa mea şi în călătoria
mea în lume care continuă. O să povestesc tuturor despre ospitalitatea pe care am găsit-o aici.
De asemenea, trimit gândurile mele în mod deosebit celor din redacţia ziarelor „La
Almudaina", „La Ultima Hora" şi „Correo de Mallorca" care m-au onorat cu articole
favorabile. Cu recunoştinţă, Dumitru Dan, Campion globe-trotter român".
278 M. Oprea
Nr. inv. MJB: 15542

Instituţia emitentă: Primăria oraşului Alicante
Alte menţiuni: semnează primarul Eugenio Boti Carbanell

Instituţia emitentă: Inspectoratul de Control
Alte menţiuni: semnează şeful de control Jose M. Cuirama (?)
Nr. inv. MSB: 3726 29

Instituţia emitentă: Guvernul Civil al provinciei Alicante, Inspectoratul de
Control
Alte menţiuni: semnează guvernatorul Luis Fr. Ramos
Nr. inv. MSB: 3726 30
05.07 .1915, Spania, Tarassa

Instituţia emitentă: Primăria Constituţională a oraşului Tarrasa
Alte menţiuni: semnează primarul Jose Ulles y Jover
Nr. inv. MSB: 3726 28
07.07.1915, Spania, Alcoy

Instituţia emitentă: Primăria oraşului Alcoy
Alte menţiuni: semnează primarul avocat Francisco Molt6 Pascual
09 .07 .1915, Spania, Valencia

Instituţia emitentă: Guvernul Civil al provinciei Valencia
Alte menţiuni: semnează guvernatorul Juan Perez Lucia
Nr. inv. MSB: 3726 26
78
Vasul a fost construit în 1908 de către firma Robert Thompson and Sons din Marea Britanie
pentru Steamship Company Limited Vinuesa, cu numele de Catalonia. A fost achizitionat de
compania Trasmediterranea în 1917 şi redenumit Alhambra. În 1934 a fost achiziţionat de către
Alonso Ramon Ramos în 1936 şi redenumit Maria Ramos. A fost scos din uz în 1959.
Vezi, www.buques.org (accesat în 2015).
09.07.1915, Spania, Valencia

Instituţia emitentă: Primăria Constituţională a oraşului Valencia
Nr. inv. MSB: 3726 27

Instituţia emitentă: Teatrul Eslava, director proprietar D. Vicente Barber
Ce bria
Alte menţiuni: Contract încheiat de D. Dan „campion mondial" cu directorul
teatrului, prin care D. Dan se angajează să ţină 2 conferinţe în 2 zile cu plata a
100 pesete per conferinţă 79
Nr. inv. MJB: 15476
Conţinutul contractului (traducere din limba spaniolă realizată de Vlăduţu Lorena-Maria):

79
„Proprietar instituţie: V. Barber Cebria Contract Teatral Nr. 50; Durata două zile; Debut: 12
iulie 1914; Plata: o suta pesetas zilnic. Cu prezentul contract care va avea putere deplină, de
calitate, de scriere publică scrisă în faţa Notarului, între cei care semnează Domnul Vicente
Barber Cebria şi artistul Dumitru Dan, globe-trotter se convine: În primul rând Domnul
Barber îl angajeză pentru a activa în acest teatru pe perioadă de două zile în calitate de
conferentiar, dansator, imitator cu plata de o sută pesetas zilnic cu începere de la 12 iulie 1915,
cu oblig~ţia de a rămâne în Valencia la dispoziţia instituţiei „. zile înainte de a începe. În al
doilea rând - Artistul va fi obligat să călătorească în timpul contractului, acolo unde va
dispune conducerea. În afara Valenciei, cheltuielile şi echipamentele artistice vor fi în sarcina
instituţiei. În al treilea rând - Artistul se obligă să lucreze în regim zilnic. În al patrulea rând
- Artistul va primi „. în timpul activităţii „. pesetas, deducerile vor fi repartizate în timpul . „ În
al cincilea rând - Artistul se obligă să îndeplinească şi să respecte Regulamentul interior al
acestui Teatru. În al şaselea rând - Artistul se obligă să plătească instituţiei o indemnizaţie de
200 pesetas în cazul retragerii sau dacă părăseşte Valencia în caz de forţă majoră. În al
şaptelea rând - Artistul nu va putea să facă parte din niciun spectacol public sau privat, în sau
în afara localităţii, fără permis scris de Instituţie. În caz de nerespectare a prezentei clauze, se
va putea rezilia contractul sau se va cere o indemnizaţie care nu va fi mai mică de şapte salarii
şi nici mai mare de douăzecişiunu. În al optulea rând - În caz de îmbolnăvire, artistul va primi
doar plata pentru primele şapte zile de boală. Dacă boala se va prelungi peste această perioadă,
instituţia are facultatea de a termina contractul şi să îl continue când pacientul se însănătoşeşte.
În al nouălea rând - Toate cazurile fortuite de război, răscoală, ruină a clădirii, tulburări
politice, epidemie, suspendare a funcţiilor din ordin guvernamental sau din orice cauză
independentă de voinţa Instituţiei, se va suspenda sau anula contractul. În al zecelea rând -
Artistul se obligă să plătească suma pentru salariul în vigoare, în timpul acestui contract,
impozit pe profit. În al unsprezecelea rând - În caz de litigiu între părţile contractante, acesta
se soluţionează la Tribunalul din Valencia. Condiţii adiţionale. Prezentul contract a fost citit şi
semnat de ambele părţi. Ca probă de conformitate l-au semnat în duplicat. Valencia I O iulie
1915; Semnătură: Impresar; Semnătură: Artist".
280 M. Oprea

Instituţia emitentă: neidentificată
Alte menţiuni: mandat poştal pe numele lui D. Dan de expediere a unui colet
cu tamburină la adresa de expediere: Hanul „La Esmeralda'', C. Bajada S.
Francisco, 26; tipărit laTipografia Jose Ortega, Calle de Ruzafa, nr. 47
Nr. inv. MJB: 15474

Instituţia emitentă: Arena pentru luptele cu tauri din Valencia (Plaza de Toros)
Alte menţiuni: afiş teatral anunţând spectacol de seară; conferinţă
Nr. inv. Biblioteca Judeţeană V. Voiculescu Buzău: 189.306

Instituţia emitentă: Arena pentru luptele cu tauri din Valencia (Plaza de Toros)
Alte menţiuni: conferinţă; 2 afişe teatrale 80 anunţând spectacol de seară;
,,DEMETRIO DANN/Primul campion al lumii, care va susţine o conferinţă
despre călătoria sa pe jos în 49 de ţări. De asemenea, va efectua dansuri din
Balcani şi imitaţii ale căilor ferate din toate ţările"
Nr. inv. MJB: 15605 (afiş întreg) şi Nr. inv. CMIABC: 647_1 (2/3 din afiş)
15.07.1915, Spania, Requena

Requena
Alte menţiuni: semnează primarul Nicola Perez Garcia
16.07.1915, Spania, Villa de Utiel

Instituţia emitentă: Primăria constituţională din Villa de Utiel
Alte menţiuni: semnează primarul Jacinto Andres Martinez
Nr. inv. MSB: 3726 43
°
8
Conţinutul afişului (traducere din limba spaniolă realizată de Vlăduţu Lorena-Maria): „Piaţa
Taurilor din Valencia /Spectacol nocturn /Marţi 13 iulie 1915/Ultima zi din sezon I Program
extraordinar I Cinematograf: I 5 atracţii extraordinare I Trio Arien, balet artistic I Carmen
Maiques I Interpreta cu o mare voce /DEMETRIO DANN /Primul campion al lumii, care va
susţine o conferinţă despre călătoria sa pe jos în 49 de ţări. I De asemenea, va efectua dansuri
din Balcani şi imitaţii ale căilor ferate din toate ţările. I Fraţii Gomez I Ultima prezentare a
faimoşilor artişti I Les Tumilet I Patinatori extraordinari în exclusivă creaţie: Platforma morţii/
Atracţie senzaţională! /La finalul spectacolului va fi un frumos foc de artificii şi artificii mari I
Preţuri Scaune 0,50 pesetas Intrare generală 0,20".
17.07.1915, Spania, provincia Valencia, Caudete

Instituţia emitentă: Primăria oraşului Caudete
Alte menţiuni: semnează primarul Dan Santiago Ibanor Iza(?)
19.07.1915, Spania, Cuenca

Instituţia emitentă: Guvernul Civil al Provinciei Cuenca, Secretariatul
Alte menţiuni: semnează indescifrabil guvernatorul
Nr. inv. MSB: 3726 34
19.07.1915, Spania, Cuenca

Instituţia emitentă: Primăria constituţională
din Cuenca
Alte menţiuni: este menţionat primarul Eduardo Moreno Ortega, semnează în
locul primarului Modesto (indescifrabil) Malo
Nr. inv. MSB: 3726 42
19.07.1915, Spania, Cuenca, Cuevas de Velasco

Instituţia emitentă: Primăria oraşului Cuevas de Velasco
Alte menţiuni: semnează primarul Pedro Sainz Perete
20.07.1915, Spania, Taranc6n

Instituţia emitentă: Primăria constituţională a oraşului Taranc6n
Alte menţiuni: semnează primarul Ignacio Castille y Ortuno (?)
Nr. inv. MSB: 3726 38
23.07.1915, Spania, Madrid

Instituţia emitentă: Direcţia Generală de Siguranţă, Secretariatul
Alte menţiuni: semnează Manuel R6denas, director adjunct al Direcţiei
Generale a Siguranţei
Nr. inv. MSB: 3726 39

Madrid
Alte menţiuni: semnează primarul Carlos Prast
81
Nr. inv. MJB: 15543
81
Carlos Prats y Rodriguez de Liano a fost primarul Madridului între 21.07.1914-1915.Vezi
www.madrid.es (accesat în 2015).
282 M. Oprea

Instituţia emitentă: redacţia
ziarului A.B.C. Jurnal Ilustrat (ABC Diario
Ilustrado ), Str. Serrano, 55, Madrid
Alte menţiuni: semnează Sixto Perez Rojas
Nr. inv. MSB: 3726 101

Institutia emitentă: Muzeul Prado
Alte ~enţiuni: semnează directorul muzeului, Jose Villegas 82

Instituţia emitentă: Marele Teatru (Gran Teatro, Compania Intemacional de
Grandes Atracciones)
Alte menţiuni: Contract încheiat între D. Dan şi D. Gonzalo Espinosa,
directorul Companiei Marele Teatru, Ardid Espinosa & Compania, prin care se
convine ca D. Dan să ţină 2 conferinţe în zilele de 28 şi 29 iulie pentru suma de
100 de pesete
Nr. inv. MJB: 15581

Instituţia emitentă: Comisarul Regal al Turismului
Alte menţiuni: semnează comisarul regal al Turismului, El Marques de la Vega
Inclan 83
28 - 29.07.1915, Spania, Madrid
8
~ Villegas Cordero, Jose (Sevilla, 1844-Madrid, 1921) a fost pictor spaniol. Între 1898 şi 190 I
a fost director al Academiei Spaniole de Arte din Roma iar la întoarcerea sa a devenit director
al Muzeului Prada ( 1901-1918). Vezi, www.museodelprado.es (accesat în 2015).
83
Al Ii-lea marchiz de la Yega-lnclân, Benigno de la Yega-lnclân y Flaquer (1858-1942).
Militar, pictor, călător şi mecena al artelor spaniole. El a fost fondatorul mai multor muzee
precum: Muzeul Greco (Toledo, 1911); Casa de Cervantes (Yalladolid, 1915); Muzeul
Romantic (Madrid, 1924) şi a jucat un rol important în crearea Muzeul Soro Ila. În perioada
1911-1928, a fost Comisar Regal al Turismului şi promotor al reţelei Casa Naţională. A
promovat, de asemenea, construirea Hotelului Alfonso XIII din Sevilla. A iniţiat restaurarea
Sinagogii Transito din Toledo şi a sinagogii Patio del Yeso din Alcazar de Sevilla. Vezi,
www.en.museoromanticismo.mcu.es (accesat 2015).
Instituţia emitentă: Marele Teatru (Gran Teatro, Compania Intemacional de

Grandes Atracciones)
Alte menţiuni: afiş teatral 84 ; este menţionat R. Velasco, tipăritor

Instituţia emitentă: Oficiu poştal din Madrid
Alte menţiuni: Dovadă de corespondenţă certificată în interiorul Regatului
Spaniei. D. Dan a trimis din acest oficiu o scrisoare în Valencia 85
Nr. inv. MJB: 15487
nedatat/29-30.07.1915, Spania, Madrid

Instituţia emitentă: nu e cazul; redacţia unui ziar din Madrid
Alte menţiuni: Fragment ziar cu articolul El rumano errante 100.000 km. a
pie86 , autor Nick Samson (pseudonim)
84
Conţinutul afişului (traducere din limba spaniolă realizată de Vlăduţu Lorena-Maria): „
MARELE TEATRU/ SOCIETATEA INTERNAŢIONALĂ DE MARI ATRACŢII /Două
unice conferinţe, miercuri, 28 şi joi, 29/ PENTRU FAIMOSUL CĂLĂTOR ROMÂN/
DUMITRU DANN/ Detectiv - Artist - Ciclist - Ziarist - Fotbalist - Boxeor - Imitator -
Vagabond I CAMPIONUL LUMII/ I-au rămas şase luni pentru a termina şi străbate 4.000
kilometri pentru a completa călătoria de I 00.000 şi pentru a obţine un premiu de I 00.000 de
franci. Are străbătuţi 96.000 kilometri. A distrus 497 de perechi de sandale, pe care le fabrică
chiar el, şi în trecerile pe mare, trebuie să meargă I O ore pe punte. Spectacol Unic şi Interesant.
Are cinci ani de când călătoreşte pe jos şi fără bani".
85
Probabil este vorba de scrisoarea adresată directorului ziarului El Correo din Valencia, al
cărei conţinut a fost publicat în paginile acelei publicaţii. Vezi documentul nr. 15481.
86
Conţinutul articolului (traducere din limba spaniolă realizată de Vlăduţu Lorena-Maria):
„Românul rătăcitor 100.000 de km pe jos. Deja este cunoscut în tot oraşul Madrid. Costumul
tipic din ţara sa, foarte apreciat, apropo, de agricultorii din Valencia; infinitele medalii şi
decoraţiunile ce îi acoperă complet pieptul, şi figura sa simpatică, l-au făcut popular în oraşul
ursului şi al arbustului. Faimosul călător român, Demetre Dann, este cea mai atractivă figură ce
se vede prin Madrid în aceste zile. Cu hainele sale albe, raniţa pe spate şi pălăria gri, străbate
străzile şi pieţele oraşului, urmărit de un numeros grup de copii, ce nu îl lasă în pace niciun
moment. În aşa fel, Dann se ocupă de vizitarea consulatelor şi Ambasadelor, Direcţiei generale
de Securitate, ministerului Statului, Primăriei, toate cu obiectivul de a obţine documentele
ulterioare din partea autorităţilor din Madrid, care să dovedească faptul că a ajuns în capitala
Spaniei pe jos. Pentru acest lucru, «vagabondul» român, aduce documentele de la primarii
oraşelor care se află pe partea dreaptă sau stângă a drumului principal de la Valencia la Madrid.
În călătoria de la frumosul oraş Turia, către oraşul Spaniei, Dann a investit şase zile.
Acum vrea să obţină semnătura regelui Alfonso pentru un album pe care îl poartă cu el şi în
care sunt ştanţate semnăturile tuturor suveranilor şi preşedinţilor din toate ţările pe care le-a
străbătut. Luând în considerare că impresiile de călătorie ale acestor curajoşi aventurieri, care
284 M. Oprea
pentru un pumn de mii de pesetas, se expun la marile pericole şi la mari greutăţi, aveau să fie
interesante şi demne de spus cititorilor noştrii dragi, l-am căutat în această dimineaţă la
pensiunea unde era cazat, amplasată pe strada Atocha.
Un îndrăgostit de Spania
O angajată, pe deasupra frumoasă şi graţioasă, îmi dă voie intru în pensiunea unde era
cazat călătorul. Fac în aşa fel încât să îi fie dată cartea mea de vizită şi la câteva momente după,
faimosul român iese să mă primească. Cu o amabilitate rafinată mă invită să iau loc, şi
exprimându-se într-o casteliană corectă, mă roagă să îi spun scopul vizitei mele. Mă surprinde
mult uşurinţa sa de a vorbi limba noastră, şi românul îmi satisface curiozitatea şi afecţiunea
mea pentru limba spaniolă, intonează laude pentru Spania, pe care o admiră mult.
- Spania - îmi spune - este ţara, prin excelenţă, nobilă şi amabilă. În nicio ţară pe care am
vizitat-o, nu străluceşte soarele cu somptuozitatea cu care o face în această frumoasă ţară;
florile sunt mai frumoase ca în niciun alt loc, şi agriculturile, acele adevărate paradisuri din
Valencia şi Murcia, unde cu atâtă exuberanţă cresc plantele, unde lămâii şi portocalii
parfumează mediul înconjurător până la îmbătarea călătorului, sunt demne de a fi vizitate şi
admirate de toată lumea.
- Şi femeile spaniole! Ajungând la aceste cuvinte, ochii negri şi nerăbdători ai lui Dann,
lansează priviri de entuziasm.
- Femeia din Spania este, cu adevărat, demnă; frumuseţea sa este zdrobitoare; conţinutul său,
sever şi în acelaşi timp virtuos; gesturile sale maiestuoase; vorba sa, dulce şi atractivă. Cu
siguranţă, este naţiunea ce merge până la capătul lumii datorită frumuseţii femeilor sale. Doar
într-o provincie din Canada, am văzut femei capabile de a concura cu frumuseţea femeilor
spaniole. Dann este foarte mulţumit de autorităţile din Valencia, Alicante, Mallorca şi Madrid,
care l-au ajutat să îşi atingă scopul şi i-au adresat cele mai mari consideraţii. În continuare, îmi
povesteşte istoria călătoriei sale din momentul în care a plecat din capitala României până ce a
a ajuns în Madrid.
Concursul unei Societăti
În luna decembrie a anului 1909, Societatea Regală Românească de Geografie, stabilită
în Bucureşti, a publicat bazele unui concurs pentru a face înconjurul lumii pe jos. Societatea
menţionată oferea premii individuale de I 00.000 franci, indivizilor care se compromiteau să
facă înconjurul lumii, vizitând minimum 50 de capitale ale altor atâtea ţări şi să parcurgă
I 00.000 de kilometri timp de şase ani. La acest concurs s-a prezentat Demetre Dann, cu alţi trei
prieteni ai săi; aceştia erau: Paul Pirw, de douăzeci de ani, ziarist; Alejandro Pascu, artist de
circ, de douăzeci şi opt ani, şi Jean Negreame, student la Drept.
Începe călătoria
Au plecat din Bucureşti la OI ianuarie 191 O, plecând spre Ungaria şi Austria. De acolo
au trecut Germania, Danemarca, Suedia şi Norvegia şi Elveţia.
Urcarea pe Muntele Alb -Accident mortal -Abisul!
Cei patru călători au ajuns în Elveţia, şi după ce au obţinut de la autorităţile din Berna,
documentul justificativ al sosirii lor în oraşul menţionat, au plănuit o excursie pe Muntele Alb.
Însoţiti de mai mulţi ghizi, au pornit spre o urcare riscantă, ce avea să aibă rezultate
fatale. Alejandro Pascu, ca gimnast notabil, era cel mai ager şi neînfricat din cei care erau în
expediţie; era primul care escalada vârfurile ninse şi reclama primul post pentru a duce la bun
sfărşit salturile periculoase, fără să conteze avertismentele pe care ghizii şi colegii i le dădeau
pentru a fi mai prudent. Când să termine excursia, a avut loc o nenorocire teribilă. Traversând
abisul, care trebuia trecut cu corzi şi bâte, Pascu a vrut să o facă fără ajutorul ghizilor, şi un pas
greşit l-a îngropat într-o prăpastie de mai mult de două sute de metri adâncime. Colegii
nefericitului călător au trebuit să renunţe la căutarea lui, fiind imposibil să coboare până la
fundul acelui abis, unde se odihneşte trupul nefericitului Alejandro Pascu, acoperit de zăpadă.
Terminând povestirea acestei tragedii înspăimântătoare, ochii lui Dann se umplu de lacrimi,
amintindu-şi de finalul fatal al colegului său de aventuri.
Continuă marşul
Călătorii. îndoliaţi de tragicul sfărşit al colegului lor, au plecat din Elveţia, spre Rusia şi
Arabia, trecând de aici spre Persia, unde lui Dann i s-a întâmplat un accident curios.
Cincisprezece zile sub arest
Este un obicei în Persia, precum în toate ţările arabe, să intri în moschei şi pagode cu
picioarele desculţe. Demetre Dann şi-a lăsat colegii în locuinţa pe care o aveau în Teheran şi a
plecat să viziteze oraşul. Ajungând la o piaţă mare, a observat că o mulţime intră într-o
moscheie şi atras de curiozitate, a intrat şi el în templu. Mai bine nu făcea asta niciodată! Nu
intrase nici zece paşi înăuntrul templului, când a fost apucat violent de nişte jandarmi din acea
ţară şi condus într-o temniţă, în care a stat cincisprezece zile sub arest cu pâine şi apă, toate
acestea pentru că a intrat cu pantofii în templu. Colegii încarceratului, aflând ce păţise acesta, I-
au vizitat pe ambasadorul Franţei. care a reuşit să îl pună în libertate.
Străbătând lumea. Moartea altui călător.
O dată reuşită eliberarea lui Dann, călătorii au plecat spre Monte Libau şi de acolo spre
Turkestan, Hindustan, India şi China. În Imperiul Ceresc, viaţa era atât de mizerabilă, că
trebuiau să supravieţuiască din ierburi şi fructe, cum nu primeau bani pentru a-şi lua mâncarea.
Într-o zi în care s-au instalat într-o pădure, foamea îi chinuia. Unul dintre călători, Jean
Negreane, s-a dus spre căutarea unui fruct cu care să-şi liniştească apetitul. Nefericitul băiat a
găsit o specie de portocale, din care a mâncat câteva. O oră mai târziu, s-a întors la locul unde
se instalaseră colegii săi, desfigurat, livid, dând semne că este grav bolnav. Într-adevăr,
nefericitul mâncase un fruct veninos şi două ore mai târziu, colegii neputând să îi ofere mai
mult ajutor decât consolarea, a decedat nefericitul călător, printr-o agonie înspăimântătoare. Au
cărat corpul regretatului coleg şi l-au condus într-un mic sat, unde l-au îngropat, continuându-şi
apoi călătoria, care era dusă la bun sfărşit într-un mod atât de trist.
Au trecut prin Cochinchina, Siberia, Japonia, Alaska, Canada, California şi Statele
Unite, unde a căzut bolnav Paul Pirw, altul dintre călători. A rămas la New York, cu o paralizie
zdravănă la picioare, şi Dann şi-a continuat singur călătoria. A ajuns în Mexic. Revoluţiile
acaparau acea frumoasă ţară, şi Dann nu a putut trece de Veracruz, deoarece drumurile erau
infestate de numeroase grupuri de bandiţi. A trecut El Salvador, Nicaragua, Costa Rica,
Guatemala, Honduras şi Panama, unde a terminat de învăţat limba castelană. Îmbarcându-se
spre Noua Zeelandă, Noua Guinee, de acolo spre Melboume, Sidney, Australia, Victoria,
Borneo, Sumatra, Madagascar, Colonia de! Cabo, Congo, a învăţat limba engleză, germană,
franceză şi belgiană, trecând de acolo spre Abisinia, Palestina, Algeria, Tripoli, Maroc, Rio de
Oro şi Insulele Canare, unde s-a reîmbarcat, plecând cu destinaţia spre Venezuela. De acolo a
ajuns în Argentina şi a vizitat Chile, Peru, Ecuador, Bolivia, Columbia, Cuba, Republica
Dominicană, Puerto Rico, Curacao, Trinidad, Barbados; de acolo s-a reîmbarcat spre Europa, şi
a ajuns în Anglia; a vizitat Scoţia, Irlanda, Olanda, Belgia, Franţa, Italia şi Spania. Acum va
pleca spre Portugalia, şi din Lisbona, se va îmbarca cu destinaţia spre Grecia, Bulgaria şi
România, unde vrea să ajungă între 20 şi 25 decembrie.
286 M. Oprea
nedatat/30.07 - 05.08.1915, Spania, Valencia

Instituţia emitentă: Redacţia ziarului El Correo
Alte menţiuni: Articol 87 apărut ulterior trecerii sale prin oraşul Valencia, cel
mai probabil după 3 săptămâni, în ziarul El Correo, redând conţinutul unei
scrisori a lui D. Dan prin care acesta mulţumeşte autorităţilor şi ziarelor locale.
Nr. inv. MJB: 15481

Instituţia emitentă: Centrul maurist din Madrid
88
Cine este Dann?

Demetre Dann este un om minunat. Este artist, şi aseară a fost foarte aplaudat în Marele
Teatru, ce l-a angajat pentru două prestaţii. În plus, este ziarist, ciclist, autor, şofer, «fotbalist»,
imitator şi «vagabond». A străbătut în cinci ani şi şapte luni, 96.420 kilometri; aşa că îi lipsesc
pentru călătorie un total de 3.580 kilometri. Dan stăpâneşte la perfecţie toate limbile ce se
vorbesc în Europa, araba şi varii dialecte indiene. De când a plecat din România pentru a face
înconjurul lumii, Dann a distrus 498 de perechi de sandale de piele, pe care chiar el le
confecţionează; 18 costume ca cel pe care îl poartă acum, şi mai mult de douăzeci şi cinci de
pălării şi căciuli.
Patriotismul lui Dann
Faimosul călător român are douăzeci şi patru de ani, şi înainte să plece din ţara sa, a
servit în armată. Acum, o dată ce a ajuns în Madrid, s-a prezentat în faţa ambasadorului
naţiunii sale pentru a-i fi emis un paşaport, zicând că dacă România intră într-un conflict ce în
prezent distruge câmpurile Europei, vrea să se ducă imediat să-şi apere patria, chiar dacă pentru
asta ar trebui să renunţe la premiul de 100.000 de franci. Aici a luat sfărşit conversaţia noastră,
şi mi-am luat rămas bun. Îi urez o călătorie bună simpaticului călător. Şi tu, oraşule Madrid,
oferă un omagiu de mulţumire pentru un om îndrăgostit de pământul nostru, pentru că, oriunde
s-ar duce, va cânta despre nobleţea şi generozitatea din Spania şi va spune un imn vibrant
despre frumuseţea femeilor! NICK SAMSON".
~ Conţinutul articolului (traducere din limba spaniolă realizată de Vlăduţu Lorena-Maria): „O
7
scrisoare de la campionul globe-trotter român. Domnule director al ziarului El Correo, ca

dovadă a mulţumirii şi recunoştinţei pentru primirea fericită pe acest tărâm, îmi permit să vă
trimit prezenta făcând publice în această provincie sentimentele mele faţă de excepţionalul
domn guvernator civil domnul Tejon, secretarului său şi autorităţilor care mi-au făcut onoarea
de a mă primi. Transmit salutările mele acestui plăcut public din această dragă şi ospitalieră
regiune pentru primirea atât de frumoasă pe care mi-au făcut-o. Pentru toţi aceştia trimit
recunoştinţa mea şi în călătoria mea în lume care continuă o să povestesc tuturor despre această
frumoasă regiune Valencia, păstrând mereu cele mai frumoase amintiri. De asemenea, trimit
gândurile mele în mod deosebit celor din presă şi în mod deosebit ziarelor El Correo, Diario di
Valencia, Mercantil Valenciano şi Correspondencia de Valencia care m-au onorat cu articole
favorabile. Cu recunoştinţă, Dumitru Dan, Campion globe-trotter român".
Alte menţiuni: semnează preşedintele Joaquin Santos y Ecay

89

Instituţia emitentă: Centrul Reformist din Madrid
Alte menţiuni: Certificăm faptul că, astăzi, am avut plăcerea de a primr 111
acest centru, vizita cetăfeanului român, domnul Dumitru Dann, care realizează
o călătorie de o sută de mii de kilometri pe jos şi fără bani, căruia Îi mulfwnim
pentru această vizită; semnează preşedintele Antonio Blanco
Nr. inv. MSB: 3726 102

Instituţia emitentă: Consulatul Franţei în Spania
Alte menţiuni: Anexa paşaportului nr. 421 valabilă până la 16.08.1915 ş1
acordarea vizei de intrare în Franţa prin Cerbere (oraş de frontieră). Venind de
la Madrid, intrarea prin Cerbere, cu destina/ia Marseille; semnează
indescifrabil viceconsulul Franţei la Madrid
Nr. inv. MJB: 15477

Ziarul Nuevo Mondo (Noua Lume)
Mişcarea mauristă în Spania a fost creată în numele personalităţii Antonio Maura y

88
Montaner, ( 1853-1925), om politic şi de cinci ori prim-ministru al Spaniei care a implementat o

serie de reforme democratice pentru a preveni revoluţia şi pentru a promova o monarhie
constituţională. A fost înăturat de la putere după suprimarea violentă a revoltelor din Barcelona
şi alte oraşe în iulie 1909, numită „Săptămâna tragică". Executarea lui Francesc Ferrer, liderul
revoltelor din „Săptămâna tragică", a provocat un protest la nivel european, care a contribuit la
căderea lui Maura. Maura a fost eroul unei facţiuni a tinerilor conservatori, cunoscuţi sub
numele de Mauristas, care şi-l doreau ca nou şef de stat al Spaniei, într-un moment de profundă
antipatie faţă de regele Alfonso al XIII-iea. Mulţi dintre adepţii săi au susţinut mai târziu
dictatura lui Miguel Primo de Rivera, dar el a rămas departe atât de Primo de Rivera, cât şi de
regele Alfonso al XIII-iea. Vezi, www.britannica.com (accesat în 2015).
89
Joaquin Santos şi Ecay ( 1859-1924 ), născut în Cuba, a fost guvernatorul civil al Insulelor
Canare, o poziţie pe care a deţinut-o de trei ori; a fost profesor la Institutul de Santiago de Cuba
şi membru al Parlamentului din Havana, apoi a fost subsecretar în Ministerul Dezvoltării,
director general al Comerţului şi preşedinte al Centrului Maurist din Madrid (a fost unul dintre
susţinătorii cei mai fideli ai lui Antonio Maura), fiind decorat cu diferite distincţii naţionale şi
internaţionale. Vezi, Octavio Rodriguez Delgado, La sociedad '"El Porvenir" de Candelaria
(1907-1908), primer casino de este municipio, p. 2, blog.octaviordelgado.es (accesat în 2015).
288 M. Oprea
Alte menţiuni: articolul „Dialogo entre un andarin y un cateto bien portado

Demetre Dann" 90 ; articolul este semnat de El Bachiller Corchuelo,
pseudonimul ziaristului Enrique Gonzalez-Fiol 91 ; fotograf Alfonso
9
°
Conţinutul articolului (traducere din limba spaniolă realizată de Vlăduţu Lorena-Maria): „ 13
august 1915, Noua lume, Dialog între un călător şi un sătean bine purtat, DEMETRE
DANN. Popularitatea acestui călător l-a mişcat pe Directorul meu să-mi dea misiunea de a vi-l
prezenta, din punct de vedere spiritual, precum şi din punct de vedere fizic. Am ieşit, deci, în
căutarea lui, şi pe drum, îmi storceam mintea, încercând să descriu spiritul personajului călător
cât mai fidel, concis şi clar posibil, într-un interval scurt de loc şi timp. Cine o fi Demetre
Dann? Singurele date despre persoana lui pe care le deţineam sunau precum partea opusă a
unui evantai, îmi amintesc de călătoria sa, şi că apare o tamburină - şi pentru mine, o
espagnoladă. Îmi amintesc de călătorul român Demetre Dann, detectiv, artist, ciclist, ziarist,
fotbalist, boxeor, imitator şi un vagabond. Campionul lumii; unicul român ce a străbătut 96.000
de kilometri, vizitând 49 de ţări, călătorind fără bani şi pe jos. A plecat din România în 191 O cu
încă trei colegi, din care doi au decedat şi unul se află în America, bolnav. Rămânând şase luni
pentru a termina de mers 4.000 de kilometri prin Spania, Portugalia, Grecia, Bulgaria şi
România pentru a completa călătoria de I 00.000 de kilometri şi pentru a obţine un premiu de
I 00.0000 franci. A învăţat douăsprezece limbi la perfecţie în timpul călătoriei sale; posedă
douăsprezece cărţi cu semnăturile autorităţilor; a rupt 497 de perechi de sandale, pe care şi le
confecţionează chiar el, şi pe mare trebuie să meargă zilnic pe punte timp de zece ore. O fi fost
vreun filozof ce mergea prin lume cântând cuplete sau făcând evantaie pentru a putea studia
astfel practicile, obiceiurile, legile şi rasele sau un scriitor în maniera lui Antnor, doritor să
exercite arta elocvenţei? O fi fost pur şi simplu un călător, unul din aceia care, cum spune un
proverb rus, mergi prin pădure şi nu găseşti lemne? Soarta, mi-a dat ocazia de a afla ceea ce
voia el, punându-mă în faţa lui Demetre Dann, care era oprit lângă colţul unei străzi, vorbind
cu un individ care, totuşi, bine purtat, exagera prin întrebările sale, prin modul iscoditor de a
privi şi prin modul de a vorbi, între impretativ şi viclean, părea a fi un sătean foarte luminat.
- De ce parcurgeţi dumneavoastră acest înconjur al lumii, spunea localnicul?
- Societatea Geografică a României a oferit un premiu de I 00.000 de franci, celui care îl
realizează; pentru a se vedea că în ciuda faptului că este o ţară mică, este interesată de
cultură ... Eu aveam atunci douăzeci de ani şi m-am decis să-l câştig. Acelaşi lucru şi-au propus
şi trei compatrioţi. Lumea a început imediat să parieze pe diferiţii călători care se luptau pentru
premiu. Societatea Geografică este cea care deţine suma şi cea care trebuie să-i plătească pe
câştigători„. Deci, precum la cursele de cai„.
- Ce ţări v-au tratat cel mai bine?
- Toţi latinii şi, în primul rând, Spania. Oh, Spania este o mare ţară, unde există cea mai mare
libertate.
- Este foarte bine să spuneţi asta în alte ţări, dar aici se pierde şi puţinul care a mai rămas,
conform Presei.
- Acele ziare nu ştiu ce însemnă Ungaria, de exemplu, în ceea ce priveşte libertatea .... Şi în
Spania, unde am fost tratat mai bine, am fost în Marid, în Insulele Baleare şi în Valencia„.
Barcelona, este unul din oraşele unde am fost tratat cel mai rău.
- Ciudat, pentru că de pe timpul lui Cervantes, aici toţi credem că Oraşul Contelui posedă un
grad ridicat de perfecţiune.
14.08.1915, Franţa, Cerbere

Alte menţiuni: În anexa paşaportului emisă de Consulatul Franţei în Spania
este indicată această dată de trecere a frontierei dintre cele două ţări; este
consemnată profesia lui D. Dan „artist"; data şi locul naşterii- 14 Juin 92 1890
comisar special, semnătură indescifrabilă
Nr. inv. MJB: 15477
- Şi pe lângă premiu, aveţi de gând să economisiţi mult în timpul călătoriei?

- Să economisesc, nu. Dar voi câştiga vreo două milioane. Când voi termina călătoria, voi
publica o carte. În franceză- I 00.000 exemplare, în engleză -500.000, în română- I O.OOO şi în
spaniolă -500.000.
- Pentru a le vinde unde?
- 400.000 în Spania. Vedeţi dvs., sunt 20 de milioane de locuitori care au o ţară frumoasă.
Credeţi că mai puţin de 400.000 vor cumpăra cartea mea de călătorii, la doi pesetas şi cincizeci
de centimi?
- În orice caz, nu imprimaţi mai multe de cinci sute, inclusiv cele pentru propaganda pentru
Presă. Aici, singurii autori care vând sute de mii de exemplare din cărţile lor sunt oamenii de
ştiinţă. Oraşul nostru, regretând întârzierea dvs., nu are timp şi nici bani pentru cărţi de
literatură vagă şi de divertisment, nici de călătorii, oricât de instructive ar fi, şi cumpără doar
cărţi de ştiinţă.
- Nu, domnule. Dvs. vedeţi în mod greşit acest mare oraş spaniol. ..
Nu îmi ajungea interviul pentru a nota în carneţel spiritul călătorului. Apoi, văzându-l pe
simpaticul Dann arătându-i interlocutorului său insignele şi însemnele distinctive ce îi umplu
pieptul, şi dându-i numele personajelor ale căror portrete le arăta, mi-am amintit de al nostru
Ingenios Hidalgo, înainte de a pleca cu oile; «Acel domn pe care îl vezi cu armele galbene,
care are pe scut un leu încoronat, îngenuncheat la picioarele unei domniţe, este curajosul
Laucalco, domnul Podului de Argint; celălalt, cu armele ce au Flori de Aur, ce are pe scut trei
coroane de argint, pe fundal albastru, este temutul Micocolembo, mare Duce din Quirocia;
celălalt cu picioarele gigant care se află pe mâna dreaptă este neînfricatul Brandabarbaran de
Boliche ... » DEMETRE DANN - Român ce a străbătut 96.000 de kilometri, vizitând patruzeci
şi nouă de ţări, călătorind pe jos şi fără bani".
Enrique Gonzalez-Fiol a fost un foarte cunoscut scriitor şi jurnalist spaniol în primul sfert al
91
secolului XX. A fost redactorul ziarului Nuevo Mundo şi colaborator al principalelor reviste
din acea epocă, printre care figurează Blanco Y Negro, La Esfera y Hojas Selectas. Vezi, Note
de necrolog- Enrique Gon:::alez Fiol, în Revista A.B.C, Madrid, 11.02.1947, p. 22, la
www.hemeroteca.abc.es (accesat în 2015).
92
Data naşterii este 14 iulie 1890, luna iunie fiind eronat înregistrată în această anexă a
paşaportului. Mai mulţi autori care l-au şi cunoscut personal pe D. Dan confirmă această dată,
inclusiv fiica sa, Steliana Sârbescu. Aceasta afirmă că: „Tata îşi sărbătorea mereu ziua o dată
cu Ziua Franţei". De asemenea, şi pe crucea mormântului său din Cimitirul Eroilor, municipiul
Buzău.
290 M. Oprea
18.08.1915, Franţa,Marsilia
Instituţia emitentă: Comisariatul special al Porturilor
Alte menţiuni: este consemnată trecerea lui D. Dan pe anexa paşaportului lui
D. Dan; semnătură indescifrabilă
Nr. inv. MJB: 15477
1916
18.06.1916, România, jud. Olt, !oneşti

Instituţia emitentă: Secţia
de Jandarmi
Alte menţiuni: semnează indescifrabil şeful secţiei
Nr. inv. MSB: 3726 107
18.06.1916, România, jud. Rm. Vâlcea, Zăvideni

Postul de Jandarmi Zăvideni
Alte menţiuni: semnează şeful postului, I. Enache, sergent
Nr. inv. MSB: 3726 107
18.06.1916, România, jud. Rm. Vâlcea, Prunceni

Instituţia emitentă: Postul de Jandarmi Prunceni
Alte menţiuni: semnează Al. Şobâlea, jandarm caporal
Nr. inv. MSB: 3726 107
18.06.1916, România, jud. Rm. Vâlcea, Drăgăşani

Instituţia emitentă: Poliţia oraşului Drăgăşani
Alte menţiuni: semnează şeful postului I. Iordăchescu
Nr. inv. MSB: 3726 107
19 .06.1916, România, Bucureşti

Instituţia emitentă: Muzeul de Istorie Naturală din Bucureşti
Alte menţiuni: semnează directorul Grigore Antipa
Nr. inv. MSB: 3344_13; şi fotocopie la nr. inv. 3344_10 şi 3345
23.06.1916, România, jug. Giurgiu, Giurgiu

Instituţia emitentă: Poliţia oraşului Giurgiu, Comisariatul de Siguranţă
Alte menţiuni: D. Dan este român născut în 1890 în Buhuşi. A satisfăcut
obligaţiunile legii de recrutare cu clasa anului 1912 .fiind scutit de serviciul
militar; semnează şeful Siguranţei, comisar S. Petrescu
Nr. inv. MSB: 3344 13
23.06.1916, România, jug. Giurgiu, Adunaţii Copăceni

Instituţia emitentă: Primăria corn. Adunaţii Copăceni
Alte menţiuni: semnează indescifrabil notarul comunei
Nr. inv. MSB: 3344 13
24.06.1916, România, jud. Vlaşca, corn. Dărăşti

Instituţia emitentă: Primăria corn. Dărăşti
Alte menţiuni: cu oca:zia voiajului în jurul lumii; semnează Marin Soare
primarul şi indecifrabil notarul comunei
24.06.1916, România, jud. Vlaşca, corn. Dărăşti

Instituţia emitentă: Şcoala Publică Primară, Fundaţiunea „Dimitrie G. Kavadia"
Alte menţiuni: a dat dovadă de o voinţă cum rari oameni o pot avea; semnează
indecifrabil dirigintele
24.06.1916, România, jud. Ilfov, corn. Măgurelele

Instituţia emitentă: Primăria corn. Măgurelele
Alte menţiuni: semnează primarul I. M. Popescu ş1 indescifrabil notarul
comunei
25.06.1916, România, Bucureşti

Instituţia emitentă: Prefectura Poliţiei Capitalei, Circa a 20-a
05/18.07 .1916, România, Târgovişte

Instituţia emitentă: Rafinăria de Petrol Roumanian Consolidated Oilfields Ltd.
şi Societatea Petroliferă - Amsterdam
Alte menţiuni: a vizitat.fabrica noastră; semnătură indescifrabilă
Nr. inv. MSB: 3726 105
05/18.07.1916, România, jud. Dâmboviţa, corn. Răzvad

Instituţia emitentă: Primăria corn. Răzvad
Alte menţiuni: semnează indescifrabil notar
Nr. inv. MSB: 3726 105
292 M. Oprea
05/18.07.1916, România, jud. Dâmboviţa, Gura Ocniţei

Instituţia emitentă: Societatea Petroliferă Internaţională Română din
Amsterdam, administraţia Schelei Gura Ocniţei
Alte menţiuni: semnează J. C. Băleanu
Nr. inv. MSB: 3726 105
06.07.1916, România, jud. Dâmboviţa, corn. Brăneşti

Instituţia emitentă: Primăria corn. Brăneşti
Alte menţiuni: luând drumul spre Pucioasa; semnează N. M. Bălăsescu, primar
şi N. Comşa, secretar comunal
Nr. inv. MSB: 3726 108
06.07 .1916, România, jud. Dâmboviţa, Brăneşti

Instituţia emitentă: Postul de Jandarmi Brăneşti
Alte menţiuni: luând drumul spre Pucioasa; semnează Lupu Ionel, şeful
postului
Nr. inv. MSB: 3726 108
06.07 .1916, România, jud. Dâmboviţa, corn. Pucioasa

Instituţia emitentă: Primăria corn. Pucioasa
Alte menţiuni: luând drumul spre Câmpu Lung; semnează Mihail Negriţescu,
notar
Nr. inv. MSB: 3726 108
06.07 .1916, România, jud. Dâmboviţa, Şotânga

Instituţia emitentă: Societatea Exploatarea Minelor de Lignit Şotânga, Vulcana,
Pandeli şi Gura Vulcani - C. Georgescu & J.M. Bendik
Nr. inv. MSB: 3726 108
06.07.1916, România, jud. Dâmboviţa, Şotânga

Instituţia emitentă: Postul de Jandarmi Şotânga
Alte menţiuni: s-a prezentat la acest post unde împreună cu noi a vizitat toate
minele de lignit din Şotânga; semnează indescifrabil şeful postului
Nr. inv. MSB: 3726 108
06.07 .1916, România, jud. Dâmboviţa, Vulcana-Pandelea

Instituţia emitentă: Postul de Jandarmi Vulcana-Pandelea
Alte menţiuni: semnează jandann caporal Tudorică Anghel, şeful postului

Nr. inv. MSB: 3726 108
07 .07 .1916, România, jud. Dâmboviţa, corn. Vulcana

Instituţia emitentă: Postul de Jandanni Vulcana Băii
Alte menţiuni: „ luând drumul spre Câmpu Lung"; semnează Sergiu Nicolau
Nr. inv. MSB: 3726 108
08.07.1916, România, jud. Muscel, Jugur Muscel

Instituţia emitentă: Primăria corn. Jugur Muscel
Alte menţiuni: „ luând drumul spre Câmpu Lung"; semnează N. Ionescu, notar
Nr. inv. MSB: 3726 109
08.07.1916, România, jud. Muscel, Măţău

Instituţia emitentă: Primăria corn. Măţău
Alte menţiuni: semnează N. M. Cojeanu, primar şi H. Vişoianu, notar
Nr. inv. MSB: 3726 109
08.07 .1916, România, jud. Muscel, Câmpu Lung

Instituţia emitentă: Poliţia oraşului Câmpu Lung
Alte menţiuni: semnează indescifrabil poliţist
Nr. inv. MSB: 3726 109
09.07.1916, România, jud. Muscel, Berevoeşti

Instituţia emitentă: Primăria corn. Berevoeşti
Alte menţiuni: „ cu ocazia trecerii la Curtea de Argeş"; semnează Ion I. Popa,
primar
Nr. inv. MSB: 3726 109
09.07.1916, România, jud. Muscel, Domneşti

Instituţia emitentă: Primăria corn. Domneşti
Alte menţiuni: „ cu ocazia trecerii la Curtea de Argeş"; semnează N. B.
Putucă, primar şi indescifrabil notarul
Nr. inv. MSB: 3726 109
09.07.1916, România, jud. Muscel, Muşeteşti

Instituţia emitentă: Primăria corn. Muşeteşti
Alte menţiuni: „ cu ocazia trecerii la Curtea de Argeş"; semnează D. Păulescu,
primar
294 M. Oprea
Nr. inv. MSB: 3726 109
09/22.07 .1916, România, jud. Argeş, corn. Muşăţeşti

Instituţia emitentă: Postul de jandarmi Muşăteşti
Alte menţiuni: trece spre Curtea de Argeş; semnează şeful de post, sergent
major I. Chihuia
Nr. inv. MSB: 3726 105
11.07.1916, România, jud.Vâlcea, Călimăneşti

Postul de Jandarmi Călimăneşti
Alte menţiuni: „ luând direcţiunea spre Râmnicu Vâlcea"; semnează şeful
postului sergent major Moraru şi indescifrabil notarul
13.07.1916, România, jud.Vâlcea, corn. Muereştile

Instituţia emitentă: Primăria corn. Muereştile
Alte menţiuni: „ luând direcţiunea spre comuna Olăneşti"; semnează notarul
Gh. Constantinescu şi secretar av. N. Stroescu?
13.07.1916, România, jud.Vâlcea, Băile Olăneşti

Instituţia emitentă: Postul de Jandarmi Special Băile Olăneşti
Alte menţiuni: „ luând direcţiunea spre Râmnicu Vâlcea"; semnează
indescifrabil şeful postului
13.07.1916, România, jud. Vâlcea, corn. Olăneşti

Instituţia emitentă: Primăria corn. Olăneşti
Alte menţiuni: „ luând direcţiunea spre Râmnicu Vâlcea"; semnează notarul D.
Constantinescu
14.07.1916, România, jud.Vâlcea, corn. Păuşeşti-Măglaşi

Instituţia emitentă: Primăriacorn. Păuşeşti-Măglaşi
indescifrabil primarul Ion Fulga (?)
14.07 .1916, România, jud. Vâlcea, corn. Vlădeşti
Instituţia emitentă: Postul de Jandarmi Vlădeşti

indescifrabil şeful postului
09 .07 .1916, România, jud. Argeş, corn. Valea Danului

Instituţia emitentă: Postul de Jandarmi Valea Danului
Alte menţiuni: s-a prezentat azi În trecerea spre Călimăneşti; semnează
indescifrabil sergent
Nr. inv. MSB: 3726 105
10.07.1916, România, jud. Argeş,

corn. Cărbunari
Instituţia emitentă: Primăria
corn. Cărbunari
Alte menţiuni: cu ocazia trecerii la Curtea de Argeş; semnează indescifrabil
primarul comunei
I 0.07 .1916, România, jud. Argeş, Curtea de Argeş

Instituţia emitentă: Poliţia oraşului Curtea de Argeş
Alte menţiuni: cu ocazia trecerii la Curtea de Argeş; semnează poliţiştii G.N.
Stroe şi Nicolae Gheorghiu
11.07.1916, România, jud. Argeş, corn. Şuiei

Instituţia emitentă: Primăriacorn. Şuiei
Alte menţiuni: în trecerea spre Călimăneşti; semnează indescifrabil notarul
comunei
11.07 .1916, România, jud. Argeş,

corn. Berislăveşti
corn. Berislăveşti
Alte menţiuni: merge în comuna Călimăneşti, Vâlcea; semnează M.C.
Petrescu, primarul comunei
11.07.1916, România, jud. Argeş, corn. Jiblea

Instituţia emitentă:Postul de jandarmi Jiblea
Alte menţiuni: merge în comuna Călimăneşti, Vâlcea; semnează indescifrabil
sergent major şi notarul comunei
296 M. Oprea
14.07.1916, România, jud. Vâlcea, Râmnicu Vâlcea

Râmnicu Vâlcea
I 4.07 .1916, România, jud. Vâlcea, Râmnicu Vâlcea

Râmnicu Vâlcea
Alte menţiuni: semnează subcomisar T. Ciorăscul
I 5 .07 .1916, România, jud. Vâlcea, Ocnele Mari

Instituţia emitentă: Poliţia oraşului Ocnele Mari
Alte menţiuni: semnează şeful poliţiei Gh. Grigore
15.07.1916, România, jud. Vâlcea, Ocnele Mari

Instituţia emitentă: Primăria oraşului Ocnele Mari
16.07.19 I 6, România, jud. Vâlcea, Băile Govora

Instituţia emitentă: Primăria Băile Govora
16.07 .1916, România, jud. Vâlcea, Băile Govora

Instituţia emitentă: Postul de Jandarmi Băile Govora
Alte menţiuni: semnează indescifrabil şeful postului
16.07 .1916, România, jud. Vâlcea, Băbeni Bistriţa

Instituţia emitentă: Postul de Jandarmi Băbeni Bistriţa
Alte menţiuni: semnează Gh. Răcheanu, şeful postului
I 8.07 .1916, România, jud. Vâlcea, corn. Mareea

Instituţia emitentă: Primăriacorn. Mareea
19 .07 .1916, România, jud. Romanaţi, Strejeşti de Jos

Instituţia emitentă: Primăria corn. Strejeşti de Jos
Alte menţiuni: semnează D. Stănciulescu, primar şi Marius?, notar
Nr. inv. MSB: 3726 107
19 .07 .1916, România, jud. Romanaţi,Doba

Instituţia emitentă: Primăria corn. Doba
Alte menţiuni: semnează T. Cismaru, primar şi Georgescu, notar
Nr. inv. MSB: 3726 107
20.07 .1916, România, jud. Romanaţi, Balş

Instituţia emitentă: Primăria corn. Balş
20.07.1916, România, jud. Dolj, Cârcea

Instituţia emitentă: Primăria corn. Cârcea
Alte menţiuni: semnează indescifrabil primarul şi secretarul
20.07.1916, România, jud. Dolj, Craiova

Instituţia emitentă: Prefectura Poliţiei Craiova

Instituţia emitentă: Primăria oraşului Craiova

Instituţia emitentă: Brigada Specială de Siguranţă Craiova
Alte menţiuni: semnează indescifrabil şeful brigăzii
21.07 .1916, România, jud. Dolj, Craiova

Instituţia emitentă: Teatru Cinema Modem din Craiova
298 M. Oprea
Alte menţiuni: a ţinut În localul nostru [. ..} o c01~ferinţă despre peripeţiile

voiajului său făcut În jurul lumii având un succes frumos, fiind felicitat de cei
mai de seamă dintre notabilii ce se aflau la această conferinţă; semnează
indescifrabil Avram Esllan (?)
25 .07 .1916, România, jud. Olt, Osica de Sus

Instituţia emitentă: Primăria corn. Osica de Sus
Alte menţiuni: semnează secretar Dimitrie Constantinescu
Nr. inv. MSB: 3726 106
25.07.1916, România, jud. Olt, Slatina

Instituţia emitentă: Poliţia oraşului Slatina
Alte menţiuni: semnează subcomisar Marinescu şi poliţist P. Ionescu
Nr. inv. MSB: 3726 106
26.07.1916, România, jud. Olt, Mogoşeşti

Instituţia emitentă: Postul de Jandarmi Mogoşeşti
Alte menţiuni: semnează şeful postului Mihai Iacob
Nr. inv. MSB: 3726 106
26.07 .1916, România, jud. Olt, Tătuleşti Olt

Instituţia emitentă: Postul de Jandarmi Tătuleşti Olt
Alte menţiuni: semnează şeful secţiei J. Bucura Grigore
Nr. inv. MSB: 3726 106
26.07 .1916, România, jud. Olt, Col oneşti

Instituţia emitentă: Postul de Jandarmi Coloneşti
Alte menţiuni: „s-a prezentat la oficiul postului la ora 7 PM, a dormit aici,
plecat ora 6 AM ziua 2 7. 07.1916 "; semnează şeful postului Surugiu Şerban
Nr. inv. MSB: 3726 106
27.06.1916, România, jud. Argeş, Lunca Corbului

Instituţia emitentă: Postul de Jandarmi Lunca Corbului
Alte menţiuni: „s-a prezentat la Primăria com. Lunca Corbului, ora 8, 1O";
semnează şeful postului, jandarm serg. major Ion Popa
Nr. inv. MSB: 3726 106
27.07.1916, România, jud. Argeş, Cerbu
Instituţia emitentă: Primăria corn. Cerbu

Alte menţiuni: semnează Gh. I. Popescu, primar
Nr. inv. MSB: 3726 106
27 .07 .1916, România, jud. Argeş,

Al bota
corn. Albota
Alte menţiuni: semnează notarul Chirilă Urzeanu (?)
28.07.1916, România, jud. Argeş, Piteşti

Instituţia emitentă: Poliţia oraşului Piteşti
Alte menţiuni: semnează poliţist Predescu
28.07 .1916, România, jud. Argeş, Piteşti

Instituţia emitentă: Primăria oraşului Piteşti
31. 07 .1916, România, jud. Argeş, Costeşti

Instituţia emitentă: Primăria corn. Costeşti
Alte menţiuni: luând parte la serbarea în scop cultural [„.}Numitul s-a produs
la serbare şi a fost viu felicitat de numerosul public; semnează notarul Andrei
Niţulescu
02.08.1916, România, jud. Teleorman, Roşiorii

de Vede
Instituţia emitentă: Poliţia oraşului Roşiorii de Vede
Alte menţiuni: semnează comisar H. Rozescu
02.08.1916, România, jud. Teleorman, Peretu

Instituţia emitentă: Primăria corn. Peretu
Alte menţiuni: a trecut prin comună spre oraşul Alexandria; semnează
indescifrabil primarul şi notarul
03.08. l 9 l 6, România, jud. Teleorman, Alexandria

Instituţia emitentă: Poliţia oraşului Alexandria
300 M. Oprea
Alte menţiuni: semnează indescifrabil comisar

03.08.1916, România, jud. Vlaşca, Drăgăneşti

Instituţia emitentă: Primăria corn. Drăgăneşti
Alte menţiuni: semnează O. R. Pătraşcu, primar
nedatat
Instituţia emitentă: nu e cazul
Alte menţiuni: set album cărţi poştale trilingv, ilustrând monumente celebre şi
obiective turistice (străzi, pieţe, grădini publice şi parcuri, etc.) din Austria,
Paris, mini-xilografii din Italia, Ungaria şi Polonia
Nr. inv. MSB: 3343
THE ROUTE OF THE ROMANIAN GLOBETROTTER DUMITRU DAN

( 1914-1916)
Abstract
The present Study was set inside the Project ·'Walking around the globe.
The story of 497 pairs of peasant sandals'". Project financed by EEA Financial
Mechanism 2009 - 2014. through Program Conservat ion and Rel'italisation of
Cultural and Natural Heritage. The Project offered the chance to perform more
detailed research in the country (various Archives and Libraries) and abroad
(The National Archives of France. Pierrefittes. Paris and the Archives of the
Ministry of Externai Affairs from France, Courneuve, Paris).
A significant part of the present Study represents the chronological
presentation of the Visas and Certificates issued by various institutions.
authorities. societies, etc .. documents that were obtained by the Romanian
Globetrotter Dumitru Dan during the period 1914-1916 with references to the
documents that are currently in the possession of Buzău County Museum,
"Iulian Antonescu"' Museum Complex from Bacău. the Museum of Sports
from Bucharest and to other sources, including the bibliographies in which this
type of Certificates were mentioned.
302 M. Oprea
-y.7
'ii r~rouri, E,
for a u. se oao
Articol apărut în ziarul The Patriot, în Jackson, SUA, 26.08.1914

(în colecţia Muzeului Judeţean Buzău).
·- ? - „~ -
( )t" ... c.1r 01, u ur1 11 f' t' l"irnprt>-..ion dn gl-n p· r~I I n.s pec tHit 11r
dn ~1 .,u dl• t ni\ a r\flllltt. 1' \llh ' ~rancl l{<·prC!-il'H fatic 11l :iv..._•c•
1
"" rit·h ·· P r1o(!"r;1111111„ Th1:au„ .:: el.irc artiHr d H•Hllll h-

11 a t„t, ,.... ,1 i r~ (! nmt• ~ttlÎ tH~1.:t ~f aid:ll1Î:'ltt• .
[) 8: fil r~ ;J :~ ~ ©~ Gl Gl
GHr\ '1PION DU MONDE
1~'10--- 1~15
1110.11;11 1.;1 1.<>'.1i.:rr :r~-; _, l'IED~

\l1: 11 d•r1:: 11 · l"it„ .... ., „j:11 Î· > ' \ •·t j .... t i 1p1(j tlc la Rr,u manie , .t.
1111 lJ1·1„1·tir f ~a 11a .Ji:1 n d B·"l g i1p1e; l tH1ri ng Club. Ht„pt·~·'( 11
1;tJ 1i1"" ,111 Pn1 u111 ~ .....,„ " ( ;11lvn_v " l ~·c· ring- _ arionn l l .and Co,
1
' ;"ITc '['°!l •L1•1t 1111 T IP· I\ nld (;inrnal to! \"~w-\o rk, &i't·<:i:l l
··"1Te.... ponila ll ,] , . .,, i•H' ·.d IX d1• t"'rudCt. . , d t• no1t1uauî e et tl1 .
l'n«ilict~ .r 1 , l {! '~ ·th· 11 f" :-'·t l- l•'i-an d ·:H'' '·
l>E~ll';t"1 : I ,\ ;-.: ~ 1·· r: i 11 · <nll Jll'.Y; 1\11 l c·r .\v1 il 1!lll1
·1\l"' ' 1 tt:ttn · t·1111lj' l,!.!.Wlll pqnr !1t!t·<· HJ( .Of'(J ki1orni:!tr(«; h
1
11Tr-> ! l""rr .rn-l'tt ri rli- !OU.I: _lO frnn<·:<. li :i pas.;e jn"111':i pr•"-
... a nl X:) lJtH) kil<1m,".(,-e ... el r;o
I'"~' a\. . ee lllll" •. „- - .„.\l"H\lio11
,~ •. -t"'{:--: 110111 ,.. ut.!a d1 · 1..,on payt- t 1 b cob· umetl
, ,, <11111 11„ "'" .- 1·111 i:<'i••·,-."·11 1·ttion a
l·H nnorable 1' 11hlie ll m-
t i1· n av „,· "'" (·11 -1•11111 · \' a •io 1al (·t pr& de 300 .\1 •rlaiJle,; t l
:t iin·, .• ;1\ t·~· -.. i;;i1 a l11r· \l'-' LOlll'l h„ p:l)' en teutt·'°'· ks hingu"·„
·n1ila tl• d 1 ·~ plu,..g· l:1111\ ... }Jo1n•n1 ·.... rlu1nondc t uusl':'.lirl e totb
;•. ~ ··li.-r- ,\" P.tat. l'arla nt 011~.- lan gnt-~ cl'1111t· 111:111ii·r·t l"'' 'J
„·1i 1,.
Ir r ).1 .1 1tir
( 't-11d: ·r1·1wt· .... ,,'''li \' 11.\:l.:.,:.1 ·.
l •:111 ... , ~ :11i 1• 11.tl1· d 1 HnBrn 1·
:.! rmr ~hrtit

l"in"d „ la G•11i!l: n·11e.•.
l 11u\1it :11inn Ll11 ,·h 1·Jnin d e for de Lt 'l'nrr pt i··, ,\„ la tt•ţ1111 .u
l J
ir -. '11,,· ln l ln uµ,rir " 1 tt' I la Îl i.
Afiş de cinema apărut în Port-au-Prince, Haiti, 03.03.1915

(în colecţia Muzeului Judeţean Buzău) .
304 M. Oprea
„ ,i.i1f i:•1~t.1 .'111·lr• L 11l"n ir 1 ~('\t' r r1 .:; n! mic:mo iPmpn l1f•nl1·

d1 ..:~1 · ~ur, nd~·u1~n· ~ . 111ajt.•Sl u ulii1J::i ; P.ll li· ~·
Llt·(.:~ ~: '. ~!1 1 ,/,, ''t: ·~ l'1/ ~I;~~ ld~~.„:„.~;{~:;I~~:
J
'L'
'l 'lhli:tr.„ •1•1·
• ('i!i1t-< li J,1,r I'
i, ll .· ţ· 1·n1'1"·(' •Pil''1t1·
,,;p'1•lc 11•) Jll~t·h•>. I
) >h! t. tl1 J1•1• \- ,tlUt'• ll t t:.
·'<' l::ll"." ·11 „·i 1l1.'. , : l:i 1,n.t' i.•in qw• \ tl t~ J i
C' llhL'Z.:1 ,1,, 1 nrn111l11 por l:t Ut!ll••. a. d<· 1!!
~;· ::~: ·~:· :,1~G~~~:~·~ :',~,f:L;;d~: :.:i!. ~

1 lll'\"11..:".
'Lu;. :-ulo • tl \11„ l J!J'f\ ind:t lif l l ·„ I ·
l ·'.:; •. hi \::-!! , !llllj• „J•'> (·.r{ţ1,34 t''j Jt-. (•UJlljll' „ 4 fl
h„r •1L 0 .-.:1r .~ eu11 ~ll.> 1-:,1•!lf1v!.t",
'·I ,:.1l111l1•„to ol•;i • • • 11a:1u :W u. 'rn.tll't-1di,..i u.;.v ti la .„uH •tl·
\, •il I: j ·, l•,r\I . -.:11111·.il!Ll\. :\ d;i.1i•~"' elf' \ 1d•·ll(!U, .! lif;1'llf'. )f· ll··tf": ,\
:.:,·! ~' ~ 1~· 1

t1;1 -. ~i ··1~''",'.:;t/· 1~"·•. !.<l:. ·y~-- t.':~~: 'J. ~lnd. m1<- i„1n J11'u•ur.arlu 1•1 r „j :- q·:1•
J, 1.,.q !!trnirLnlo l 1l.,. Jnn) urt·-j <'•1u'.• .l1·r ... -
..... u:r .. ~ •' 1111 1 , •h· kq, .lv-... qu1: 1,0 l'l'.°'(E.
' d· • i1 rn • r: 11. „ .11. .i., 1r •i ~nt:· 1 ·1•'m 11 .„ r·1t· nta h I i 1or-ll 1.~
I t. • \ tr. i r~"'' '" u p.1 1l ..:.111 !•u T1~:- •cu \ i:.j · 1l '"~lt. \l'I • F::l i o 1l1 lil t.'.~1·1l~d tl
u:~;;~, ~! 1 ':t) <'t .!,:~1,~~~1 .:C 01:~ ·,;;;12,1!~.~
1 J \111mt111;.„ i 1 a~la Qlll.' n~·:.c1\ u 1l ud1 id..
! t l:1u!·
C o n~uu o d e una Soclcda d
1 • .=·("': l::.~l,~ ,·· ~. :,7~·,~·~.!: -.tr:t·-";~:~,ci','.:~
11
Eu d.11-it tul•rc tl1·l •.J•i.• itl'i!:.J 111 T~1 d .::; •·
11 11.J:.~ i. • , .. - •' •·t 1'1,.., d·~·-•ui•·JJll 1•1) 'C •'i ("ii·tL <l ţ;t·t•f"Jn.:1,·,1. I!WJHIJl~t. 1~t.1'1l· li t ln
·' „. •· .·L:•a;. +,. toll• i.,l U ·v·1 lt-' a la Ul· P.11 :trh.t. i111hJir,·, }n„ b:i.~t"S <!,.. n. t l.l·
1 '.li''"' u;i:-,1 o::.r l;, n„ lla ni wund 1 ::\. f>;I'
'Jn',- ,. J ,E,;;'/;:: ~1l 11 i,;l1l11-l•Hl •rt l"IH~lft· L:! t_ÎU !o:. &: oc.·it·rlnU vfr,·d.- &•r · 1 .i-.„ ~ •
! I " J l, r I 1° ri. \;r,k-. ln-. u11·alclt•:; d·• ·duu.t', 1h: !Ofl.l ~ILJ f1·nn• " a 1„„ 1 .c11-
l n I 11n a l"r1·•·J,;i, ,. un•i1>rda \ i1h1f<c. "'lf': <:;J> " ' 1111;r1·m1·LH'~l h d::ir la
1l 1. • • h r. d' \ nt, 1 C'::: u ~hJnu ~"
,, ;t l .I..
I . J 11 I • 111 Jt df' . . ,f, 1:1 11 ·•·111n-.1l r· : urll\d d1•l

f ;rm n h r rq·I • •I• • ~ I. J.; q 1,1S 1.'l J?1\"1•r·
!Id f 1~ I ·• i.
I Ab(.i'll p i. 11 ,.,"l. <•l 111..11t•1· t11 lJ. i h o11r111 H I
i ~l~ll:~ 111!;~:.:\\~).~ ~! :!.~ · :H;1~·\'~„JI~; I fi',~~~'f)d~ 1 11
1 ' 1 // )'~ ")::• 'i',;•·L't." Ji; Lit.iu~

j ::: }•!!>
' •, .H11I·• ,„ •.._ ,lrtr .n.l~-·~·-.:--_.,..-++-------;;;,;
· . ..,
f
I nr
;1·1
li .J•1l ft 11<l 11 dt · •11.I. · · ·I· • „, >"\'' ~,_. ··X"·
it
1 '" r-~ ', r··„ I" 1i1.: r1 • ' t\ 1.t~ mâs
•1·.·,„, .•. . -., n'IP
I
'! ;· ! !;, lt• j:. ''.~l'.1,lj,!: 1 ')•;;·,, !:: . 1:.,111: .! 1•
1 11
'-f;;., ~ : 1~1f':
· 1„· • 11 1.11„:.:'. ··-1a u:ur1.u .i.
·1 11 i i 11(1„ d li+ ·•' !1-i.·llt'llH, t.'flC·i3.\-:tt! ll
1 ~ 1·n l.t 1-.111„ ''" • d 1.dn. ·
., Un e u .aimorado de E •p:o: !i a
--
l'n'l t·r~nrl.1;1 n .~ ,1. H,fl'- h··lli. '° ~rar1n
~ :t ;:1w fri• 1:tto 1' .11 •·1itn1d1t 1.:. t-i.· }'<'I 1li1 "11
• • • 111·1• • ! ., ~" d·• I , nd 1 111
I -1t 11·0• 1
11 I 0
ii
'f·I· t. 11 1„, 1 ,11 t· rJ• tn. ,\
1!1• pui.., • ,J, IL 11·1 1L ru„· t.·l Ul.-
1i•lf'uS
I -· I • ••• , ~· 111:.\11• •
I li I.. • '.\. 11-lt.l lllll l1J I'· 1i 111 I.ar .......
' Ji1.11 l •.I I .• I "J•I l\' „, •I! '"' ' ' • lfJ
• t; •lll! n1. uw ·: •. f'.1 I• J.;!';i •I oh}'- t1 1 Jr·
~ III. I I !lt.
• \lf lf•r• ·111 :!!';'\ll·h· :1d;,•• tl l i.1· lid.1d
I.ii· 111„ • ·1 rtr• ! ·.1
t • • „ I '. 111.~ .d. d •11 I I '•'" LI„ "'l ·1·
l I 11 t .\ ·!. ! ' d1' :~!<ii, !. "' !:;V ,I I. 1p.lf..t, :i
~I :~1'1t,' l:·llt:~. ~7 1.~ ~~j~'.'~.·li;"''r.': :,·''"1

1 1
I •. 1_; j•:I• ~·~,-
·LI; •
11·
t
'11
I:·
1•·\
,.
„,i._..i1„
•·11 ,. 1
11.1·
l1r11
• • • r1·t1"
pu ·
J.. 1..::.-
.o;
I t"! „,. r: , 11.t.L 1111 •• !'I I r ,r,
' 1111 1;1 Ul.." 11 \ ,; 'd1 •' !•ilt UL
.~: 1
·1.~ ;\,' l~: ;.~~ ~'l''~'~··t :·~~' l:i'l·\~~\I.\·.
11
1, \ ., ·' tt!JJ"~ 1·· 1·1 .tll ,. b'll'.O •'li•
1 ,. I"" ·" !"·1l111;1u:ur ;d ' .ol 11. ~"il dH„ ' it• ·
I t; ;··.'i ':;, t.._1d1
t •
1
" ) .:irln. I d11„ prn r l rn1111~ • <!!
;_, - '\ I hi ; •ţ .t''-Jt ,f,1 lr"~· I - -------~-· -·~·~- J .. ---l_ ...
\' li•;.:.. 1\, -.l , t·.t IJ'"•„, l , l1t-..,!'llf1 ' \,l11tu. J.! UHH1 u, \J•ILa..ill u, ut '' J.IÎI l•
i r, 1 ·1 ·~
11 j r1„ d. j)o1n:1 ho1.~1H 1u1m t1a ,., Ut! 1 11' 11:1t . . )I J 1·3.!JHLt::- t „ 1 1to1·~ IHl!I(!· )·:li"!'"'·
.11 t.t :ro. ~ l.n.1·1 •·n t' ••1·1.•J1l . • 11·· l1111.(1oo11! 1!„u 1: ;:1„. 1
1..1 I 1 I •t' 1'1· '[ ;..~t (I;! I·. ~r..d m 1· 1 · I • Ul- t_I\ 1•1 ţ''-h;\r'IO d r„ nr.„J:-1,
r'" •
. u L l • l:l C::. rrc bu t.,UJvr;.t~ b U C'Ulll,.I · .:l - .!:~w 1..1.ll•::U ~ / bC ll l.....,1..:..;t,;J l.'1.;lll1,,;i..·r.,:o ~
,_------·<,.-
Articol apărut în Madrid, Spania, 29-30.07.1915, autor Nick Samson
(în colecţia Muzeului Sportului Bucureşti).
SISTEMUL DE APĂRARE ANTIAERIANĂ ÎN
ZONA MIZILULUI ÎNTRE ANII 1943-1944
Vasile-Virgil COMAN
Pentru Germania declanşarea războiului şi implicit închiderea rutelor de

aprovizionare din afara Europei, petrolul românesc devenea vital. Au fost luate
în calcul două variante: prima presupunând protejarea zonei petrolifere
împotriva atentatelor, iar a doua ocuparea militară a României. Decizia
autorităţilor româneşti de a proteja citadela Ploieşti şi, totodată de a preveni
atentatele, a fost primită cu satisfacţie la Berlin acestea grăbindu-se să ofere
sprijinul. Putem remarca realismul autorităţilor române ce au analizat serios
informaţia privind ocuparea ţării de către germani, în cazul unui refuz.
Capitularea rapidă a Poloniei şi poziţia neutră a Uniunii Sovietice i-a
determinat pe Aliaţi să declanşeze acţiunile de sabotare a zonei petrolifere
româneşti. Acestea au fost de mică amploare şi au determinat apropierea
serviciilor de spionaj româneşti cu cele militare germane.
După campania din Vest ponderea atentatelor s-a redus şi datorită
măsurilor luate de statul român de a înlocui specialiştii franco-britanici din
industria petrolului cu personal român sau german 1• Semnarea „Pactului Petrol-
Armament" reprezintă primul pas concret spre alianţa cu Germania. În cadrul
negocierilor partea română a cerut statului german să trimită instructori militari
pentru pregătirea armatei române. Venirea corpului militar german se va
produce după schimbarea regimului politic de la Bucureşti.
Noul conducător al României, generalul Antonescu, a acceptat ca trupele
germane să se implice în protejarea zonei Ploieşti. Generalul Antonescu era
conştient că protecţia pe care Germania o oferea României va dura atâta timp
cât petrolul românesc va aproviziona armata germană. Schimbările survenite pe
harta politică a Europei au produs schimbări majore asupra industriei petroliere
româneşti. Germania a preluat controlul asupra marilor societăţi petroliere din
România prin cumpărarea acţiunilor anglo-franceze. Firma „Kontinentale Ol
Andreas Hillgruber, Hitler. Regele Carol şi Mareşalul Antonescu, Ed. Humanitas,

Bucureşti, 1994, p. I 03.
306 V.V. Coman
AG" a devenit principalul acţionar din industria petrolieră, aceasta controlând

acţiunile mai multor societăţi de profil din România. Cele mai mari societăţi
controlate de francezi, Concordia şi Columbia au fost preluate de Kontinental
AG, în urma negocierilor cu noul guvern francez, iar în conducerea societăţilor
anglo-olandeze Shell şi Astra Română au fost impuşi oameni de încredere ai
guvernul german. Totodată prin asocierea dintre Malaxa şi concernul
„Hermann Goring" capitalul german s-a implicat şi în industria utilajului
petro li fer2 .
În vederea asigurării unei conduceri unitare, Misiunea Militară a
Luftwaffe în România s propus ca forţele române şi germane ce asigurau
apărarea Regiunii a III-a Aeriene să fie subordonate unui comandament unic
german. Propunerea a fost respinsă de partea română, pe considerentul că ea
excludea din actul de comandă „toate comandamentele române" 3 . Apreciind că
„apărarea anti-aeriană a teritoriului naţional interesează, în primul rând,
Comandamentul român", Subsecretariatul de Stat al Aerului a propus în
schimb următoarele măsuri: 1) aviaţia de vânătoare să fie plasată sub
comandament german; 2) apărarea antiaeriană a oraşelor Bucureşti, Buzău,
Mizil să fie subordonată comandamentului român, urmând ca apărarea
antiaeriană a zonelor Constanţa, Giurgiu şi Cernavodă să fie trecută, de
asemenea, sub comanda autorităţilor române; 3) comandamentul apărării
antiaeriene a regiunii petrolifere Ploieşti să rămână în subordinea părţii
germane, întrucât „petrolul interesează conducerea generală a războiului", 4)
coordonarea aparam antiaeriene a teritoriului naţional să revma
comandamentului Regiunii a III-a Aeriene, căruia urmau să-i fie subordonate
atât comandamentele aviaţiei de vânătoare de zi şi de noapte (comandată de
locotenent-colonelul Bernhard Woldenga), „cât şi comandamentele antiaeriene
ale punctele sensibile". Conducătorul statului a respins la rândul său solicitarea
germană şi s-a declarat de acord cu propunerile Subsecretariatului de Stat al
Aerului, afirmând că „nu trecem conducerea apărării antiaeriene a teritoriului
unui comandament străin " 4 •
În adresa Prefecturii judeţului Buzău, Biroul M.O.N.T. către Pretura
plăşii Mizil din 3 martie 1943 se menţiona că trebuiau luate următoarele măsuri
în ceea ce priveşte planurile de adăpostire a populaţiei în caz de atac aerian şi
anume: amenajarea pivniţelor şi subsolurilor asigurându-se 2 ieşm
reglementare şi dotarea cu materiale strict necesare pentru înlăturarea
dărâmăturilor, curăţarea şi consolidarea tranşeelor publice, construirea unor noi
Ibidem. p. 194.
Ottmar Traşcă, Re/a(iile politice şi militare româno-germane: septembrie I 940-august
I 944, Ed. Argonaut, Cluj-Napoca, 2013, p. 630.
Ibidem.
Sistemul de apărare antiaeriană în zona Mizilului între anii 1943-1944 307
tranşee publice, populaţia care dispunea de loc împrejurul casei era obligată
să-şi sape tranşeea familiară în care intrau şi vecinii, dacă aceştia nu dispuneau
de terenul necesar, toate adăposturile şi tranşeele erau marcate, primăriile
trebuiau să emită ordonanţe în acest sens, săptămânal se raporta la Prefectură
următoarele date: a) nr. pivniţelor şi subsolurilor amenajate şi capacitatea lor,
b) nr. tranşeelor vechi curăţite şi consolidate indicându-se capacitatea şi dacă
erau acoperite sau nu, c) nr. tranşeelor săpate din nou, acoperite şi neacoperite
indicându-se capacitatea lor5 •
Într-o notă din 15 mai 1943, a Comisariatului de Poliţie Mizil se
menţiona că la orele 11.00 s-au prezentat la Primăria Mizil, un locotenent
gennan şi 2 subofiţeri care au solicitat localul unei instituţii pentru a se folosi
de ea ca sală pentru un număr de circa 80 de ofiţeri germani care trebuia să
sosească în localitate pentru o şcoală de comandament pe timp de 1O zile. La
răspunsul primarului că nu poate dispune asupra şcolii că are încă cursuri,
militari germani s-au simţit obligaţi ca să răspundă „că ei nu apără pielea lor ci
pielea românilor". Primarul le-a destinat un local particular corespunzător,
unde au fost aceşti delegaţi germani care nu au fost mulţumiţi de local şi au
răspuns „Crezi că noi suntem Români". În final s-a fixat în localul în care era
Comandamentul premilitarilor locali, care era proprietatea liceului „Tase
Dumitrescu " 6 .
În raportul telefonic nr. 636 din 1 august 1943, orele 17.00 al
Comisariatului de Poliţie Mizil către poliţia Buzău se preciza că la orele 13,30
s-a difuzat alarma unui eventual atac aerian şi nu a avut loc bombardament sau
lansare de paraşutişti. Detaşamentul de poliţie Urlaţi a avizat telefonic că un
avion inamic ar fi luat direcţia Mizil-Buzău. S-au format echipe de gardieni
pentru identificarea eventualelor manifeste sau a paraşutiştilor, cu toate că zona
Mizil nu a fost vizitată de avioane inamice. Erau informaţii că în comuna
Chiţorani, jud. Prahova au căzut trei avioane inamice cu patru motoare • Nota
7
informativă din 5 august 1943 menţiona că din informaţiile făcute rezulta că în

ziua de 1 august 1943, când s-a produs atacul aerian inamic la Ploieşti, a
intervenit şi aviaţia germană din Mizil. În timpul luptei s-a observat că la
niciunul din cele 32 aparate de vânătoare nu au funcţionat tunurile şi s-au
folosit doar de mitraliere. S-au făcut exerciţii cu avioanele şi întotdeauna s-a
folosit numai mitralierele, iar tunurile nu au fost niciodată încărcate, astfel că la
1 august 1943 când a fost nevoie de tunuri funcţionarea acestora a fost defectă
şi nu s-a putut servi de ele. Printre aviatori circula versiunea că dacă se puteau
Arhivele Naţionale Buzău, fond Pretura plasei Mizil, dosar I 0/1943, f. 227.
Idem, fond Poliţia oraş Mizil, dosar 26/1943, f. 15.
Ibidem, f. 121.
308 V.V. Coman
servi de tunuri s-ar fi putut doborî un număr mai mare de avioane inamice 8 . În
nota telefonică nr. 670 din 6 august 1943, orele 19,00 a Comisariatului de
poliţie Mizil către Direcţiunea Generală a Poliţiei se menţiona că în data de 6
august 1943 la orele 15.40 a fost inspectat Aeroportul Militar Gennan Mizil de
către ministrul Neubacher, general comandant al forţelor aeriene din Balcani şi
a plecat cu avionul la orele 17. I O spre Bucureşti şi nu a vizitat oraşul Mizii9.
În dimineaţa zilei de 9 septembrie 1943. în oraşul Mizil s-a lansat zvonul
că annata italiană a capitulat. Acest zvon a fost confinnat de ziarele venite din
Capitală. În rândurile populaţiei se comenta această capitulare, ca un fapt ce ar
putea atrage rău României, mai ales în acea perioadă când era lupte importante
pe frontul de Est. Acest eveniment a produs o oarecare îngrijorare în rândurile
populaţiei. Totuşi starea de spirit a populaţiei era bună, şi cu încredere în
conducători. Tot în acea zi, s-a prezentat la Comisariatul oraşului Mizil, un
locotenent gennan, delegat de Comandantul Aeroportului Militar German din
Mizil, cerând relaţii dacă în Mizil se găseau militari italieni sau supuşi
italieni ' . În ordinul nr. 10093.S din 25 septembrie 1943 se menţiona că oraşul
0
Mizil era întins pe o suprafaţă de 2 milioane metri pătraţi, împărţit în 53 străzi,

cu o întindere de 14 kilometri străzi, 2 cătune, una la o distanţă de 3 kilometri
de oraş şi alta la I, 1/2 kilometri distanţă. Prin mijlocul oraşului trecea
autostrada ce făcea legătura între Muntenia şi Moldova, cu o circulaţie intensă.
În oraş erau 6 unităţi militare şi una germană. Menţinerea ordinii s-a executat
cu organele poliţieneşti formate din 3 ofiţeri de poliţie, I agent de poliţie, 1 şef
de secţie de gardieni şi 32 gardieni publici. Au fost în pennanenţă 7 posturi de
zi şi 28 de posturi de noapte. Circulaţia s-a asigurat prin 3 posturi fixe de
circulaţie şi două mobile. Paza instituţiilor şi a întreprinderilor s-a executat de
către organele poliţieneşti ale comisariatului. Se propunea având în vedere
întinderea oraşului şi aşezarea lui între două oraşe principale Buzău şi Ploieşti
şi legătura cu şoseaua ce leagă Muntenia de Moldova mărirea numărului de
gardieni publici cu încă 5 şi numărul agenţilor cu încă 2, pentru a fi încadrate
cele 3 secţii poliţieneşti (administrativ, judiciar şi siguranţă). Pentru controlul
celor două cătune se propunea a fi necesar un cal şi o trăsură, cu care să poată
circula şi pe timp nefavorabil 11 •
În nota informativă din 11 noiembrie 1943 se preciza că militarii germani
urmau să plece de la aeroportul militar Gennan Mizil, nefiind mulţumiţi de
această situaţie. Urmând ca în localitate să vină elemente de aviaţie care au fost
în Italia, şi mai mult din aceia care au fost în Corsica, o parte din ei au şi sosit.
Ibidem, f. 125.
Ibidem, f. 127.
10
Ibidem, f. 132.
11
Ibidem, f. 152.
Sistemul de apărare antiaeriană în zona Mizilului între anii I 943-1944 309
În vederea măririi aeroportului militar German din Mizil, a fost o comisie în

localitate care a hotărât dărâmarea tuturor caselor din Cartierul Nou, fiind
locuit în majoritate de către rromi. Datorită faptului că acele dărâmări au fost
demarate la începutul iernii, se observa o nemulţumire în rândurile celor ce
locuiau în Cartierul Nou 12 • Cei sosiţi la aerodromul militar German au trecut
neobservaţi în grupe mici cu trenul şi mai mult cu autocamioanele. Majoritatea
celor sosiţi era din elementele ce au fost în garnizoanele din Corsica. Scopul
pentru care ar fi fost aduşi era de repaus şi antrenare. Erau informaţii că acele
elemente aveau misiunea de a fi şi unităţi de siguranţă. Încă din primăvara
anului 1943 a început amenajarea aerodromului, care a încetat fără aş atinge
scopul pentru care se începuse lucrările. Printre lucrătorii ce au lucrat exista
versiunea că nu erau fonduri pentru continuarea lucrului, unele persoane din
jurul conducătorilor exprimau că stagnarea lucrului era în legătura cu mersul
război ului •
13
Planul de activitate al apărării pasive pe anul 1944 privind organizarea

teritoriului menţiona că din punct de vedere administrativ judeţul Buzău era
împărţit în plăşi având o comună urbană reşedinţă de judeţ - Buzău, o comună
nereşedinţă de judeţ - Mizil şi 127 comune rurale cuprinse din 578 sate. În
fiecare comună urbană şi rurală din judeţ funcţiona o formaţiune de apărare
pasivă sub conducerea primarului respectiv. Preturile din judeţ şi primăriile
oraşelor şi comunelor rurale executau la timp ordinele primite de la prefectura
judeţului şi Subzona A.P. Semnalul de alarmă la oraşe s-a dat prin sunete de
sirene scurte repetate la cel puţin un minut. Încetarea alarmei s-a dat prin
sunete prelungi, repetate la cel puţin un minut. În comunele rurale alarma s-a
dat prin sunetele clopotelor de la biserici şi prin lovituri repetate la intervale
egale. Încetarea alarmei în comunele rurale se realiza prin grupe a două lovituri
14
din clopote repezi repetate de 5 ori la intervale egale •
Prefectura judeţului Buzău, secţia M.O.N.T. înainta o adresă poliţiei
oraşului Mizil la data de 4 aprilie 1944 prin care se făcea cunoscut că mareşalul
Antonescu a aprobat executarea de şanţuri adăpost care trebuiau realizate în
grădinile publice numai acolo unde erau absolut necesare şi unde nu exista alt
spaţiu disponibil pentru satisfacerea nevoilor de adăpost. Ele trebuiau
amplasate astfel încât să nu strice alinierea şi estetica grădinii publice
respective, fiind acoperite cu brazde, verdeaţă, flori şi comandanţii subzonelor
A.P. împreună cu autorităţile municipale trebuiau să stabilească de comun
acord locul unde urma să înceapă săpăturile .
15
12
Ibidem, f. 202.
13
Ibidem, f. 227.
14
Arh. Naţ. Buzău, fond Primăria oraş Mizil, dosar 4/1944-1946, f. 183-190.
15
310 V.V. Coman
În urma tratativelor desfăşurate la 9 aprilie 1944 între mareşalul Ion

Antonescu şi generalul de artilerie Eduard Wagner, şeful serviciului
încartiruire, aprovizionare şi administraţie din cadrul OKH, teritoriul român de
la est de Bucureşti şi Ploieşti-linia pasul Buzău-Cislău-Mizil-Urziceni-Dunărea
a fost declarat „zonă de operaţii" 16 . Din punct de vedere administrativ zona
operativă urma să fie condusă independent de guvernul de la Bucureşti, de
către un comandant militar român, în vreme ce restul teritoriului României
rămânea în continuare sub administraţia autorităţilor române.
La 16 mai 1944, primăria oraşului Mizil - Serviciul Asistenţei Sociale -
propunea dispersarea serviciilor comunale precum şi evacuarea din oraşul
Mizil a copiilor între 4 şi 14 ani. Primăria Mizil a propus pentru a proteja de
urmările unui bombardament actele de valoare următoarele măsuri: a mutat în
comuna Mărăcini pendinte de comuna Mizil, la o distanţă de 3 km, arhiva stării
civile, contabilităţii, casieriei, arhiva generală precum şi actele de valoare
M.O.N.T., transportându-le în localul şcolii primare din acest cătun unde
funcţiona o semipermanenţă cu funcţionari care s-au stabilit şi lucrau în aceste
birouri înfiinţate în localul şcolii din Mărăcini. În localul Primăriei funcţiona o
permanenţă de înregistrare, încasări curente, contabilitatea încheierii contului
de gestiune pe exerciţiul 1943/1944, precum şi o permanenţă a stării civile,
1.0.V.R., Consiliul de Patronaj. Primarul, ajutorul de primar, adm. Serv.
Comunale, casierul şi contabilul nu trebuiau să părăsească oraşul decât în
interes de serviciu şi atunci erau înlocuiţi de alţi interpuşi. În ceea ce priveşte
copiii evacuaţi în diferite comune din plasa şi judeţul Buzău, fişele de evacuare
pentru copii de ambele sexe întocmite până în seara zilei de 16 mai 1944 arătau
că s-au evacuat prin capii de familii la rude şi prieteni în comune din plasa şi
judeţul Buzău un număr de 965 copii de ambele sexe ceea ce ducea la un
coeficient foarte mare având în vedere numărul populaţiei de 7000 locuitori.
Primăria făcea toate înlesnirile şi diligenţele pentru acea evacuare venind în
ajutorul capilor de familie, părinţi de copii cu mijloace de transport ale
comunei şi alte avantaje 17 •
Ordinul Marelui Stat Major nr. 462424 din 26 mai 1944 preciza că
trupele germane în trecere prin diferite oraşe din ţară care solicitau cartiruirea
în mod gratuit trebuiau cantonate în cazărmi, şcoli prin grija garnizoanelor
respective 18 . Primăria oraşului Mizil, Secţia M.O.N.T a realizat la 26 mai 1944,
planul şi normele pentru dispersarea sinistraţilor de bombardament în oraşul
Mizil pe trei zone. Astfel, zona I cuprindea comunele: Baba Ana, Grădiştea
Boldeşti, Amaru şi Vintileanca, zona II cuprindea comunele: Gura-Vadului,
16
O. Traşcă, op.cit., p. 656.
17
Arh. Naţ. Buzău, fond Pretura plasei Mizil, dosar 2511944, f. 300.
18
Jugureni, Lapoş, Valea Unghiului şi zona III cuprindea comunele: Finţeşti,

Năeni, Breaza şi Greceanca. Transportul sinistraţilor se realiza cu ajutorul
căruţelor care se adunau în următorul mod: Zona I, la punctul Barăcile Militare
M.A.N. aflate în partea de Sud a oraşului, Zona II la podul Fefelei, situat în
partea de Nord a oraşului, iar zona III la „Găzăria", proprietatea lui Gh. Z.
Popescu în partea de est a oraşului. Fiecare căruţă era însoţită de patru
premilitari ce serveau ca ajutor şi ghid în conducerea sinistraţilor. Hrana
sinistraţilor care erau cazaţi în oraş era servită prin Cantinele Patronajului şi
Crucii Roşii care funcţionau pe contul acelor instituţii. Sinistraţii evacuaţi în
comunele din cele trei zone erau hrăniţi astfel: comunele din zona I primeau
hrană prin Comitetul de Patronaj al oraşului Mizil care era pus la dispoziţia
Comitetului de Patronaj din comuna respectivă, cei din comunele Zonei II
primeau mijloace de alimentare de la Crucea Roşie, filiala Mizil care erau puse
la dispoziţia Comitetului de Patronaj din comuna respectivă, cei din Zona III
primeau hrană de la Compania 5 Sanitară cu sediul în oraşul Mizil, care hrană
era dată tot prin Comitetul de Patronaj al comunelor Zonei III 19 . Pretura plăşii
Mizil la 28 mai 1944 a trimis Prefecturii jud. Buzău, conform ordinului nr.
7197 din 23 mai 1944, un tabel cu clădirile publice şi locurile virane din plasa
Mizil ocupate de trupele germane şi anume: Breaza - Şcoala primară, Mizil-
Liceul Comercial Mizil, Internatul L.C. Mizil, Gimnaziul Industrial şi Şcoala
Primară de Fete cu o suprafaţă de I parc maşini a 20 ha; Pietroasele -Şcoala
primară şi Tohani- Şcoala primară Tohani şi Şcoala primară Gura-Vadului în
suprafaţă de 600 m.p. .
20
Într-o adresă din 22 iulie 1944 către Comandamentul militar german din
Mizil se menţiona că în timpul alarmelor, se anunţa pericolul aerian, unităţile
motomecanizate ale armatei germane din Mizil, ieşeau din oraş în comunele
din jur pentru camuflare şi adăpostire, în grupuri destul de mari, staţionând
chiar în interiorul comunei, deoarece constituiau un obiectiv important pentru
inamic. Bombardamentul aerian din ziua de 22 iulie 1944 ce a durat între orele
09 .30-13 .00, s-a abătut şi asupra comunei Baba-Ana, atingând în partea de sud
a comunei, stâna locuitorului Dumitru Drăgoi, unde inamicul a aruncat 15
bombe explozibile şi incendiare. Din partea autorităţilor administrative locale
se aducea la cunoştinţă că, în această comună au căutat să se camufleze,
începând de la biserică şi până la casa primarului, un număr de 8 maşini ale
armatei germane, ieşite din oraşul Mizil şi că au pus să cânte aparatul de radio,
a cărui muzică a atras copii şi femei pentru a-l asculta. Deşi li s-a atras atenţia
conducătorilor acestor maşini de a nu bloca şoseaua, respectiv de a se împrăştia
19
Idem, fond Pretura plasei Mizil, dosar 2511944, f. 165-166.
~0 Ibidem, f. 179-180.
312 V.V. Coman
aceste maşini în diferite puncte ale satului, şi de a închide aparatul de radio

pentru a nu atrage populaţia civilă, nu au fost luate în serios iar efectul nu a
întârziat, bombardându-se în apropierea satului stâna locuitorului Dumitrn
Drăgoi 21 •
Pretura plăşii Mizil raporta la 28 iulie 1944 că s-a dat alamrn la orele 9, 15
care a încetat la orele 11,04 şi că au trecut 60 de avioane din direcţia sud
unnând direcţia nord. În executarea ordinului 76575/1944, pretura Mizil
raporta că la 31 iulie 1944 s-a dat alarma la orele l 0,22 ce a încetat la orele
12,33 şi că au trecut 60 avioane inamice din direcţia Ploieşti urmând direcţia
Buzău.
În raportul nr. 5397 din 06 august 1944 al Chesturii poliţiei Ploieşti se
menţiona că în comuna Găgeni, a aterizat forţat un avion de vânătoare
american din cauză că a atins linia electrică de înaltă tensiune. Avionul şi
pilotul a fost luat în primire de Regimentul 1O Roşiori, care a refuzat să-l dea
jandannilor, fiind păzit de garda acestui Regiment. În comuna Vadu-Săpat pe
şoseaua ce duce la Mizil a fost mitraliată o maşină germană, fiind omorâte 8
persoane şi 21 rănit?~. La 6 august 1944 s-a dat alarma la orele 10,26 şi care a
încetat la orele 11,30, trecând 8 avioane inamice din direcţia Buzău urmând
direcţia Ploieşti. În adresa preturii plăşii Mizil nr. 1351 se menţiona că la 8
august s-a dat alarma la orele 9,40 şi că au trecut 36 avioane inamice din
direcţia nord urmând direcţia sud, iar la 9 august 1944 s-a dat din nou alarma la
orele 23,40 şi că aceasta a încetat la orele 24,30.
Iarăşi pretura raporta că la 1O august 1944 s-a dat alarma la orele 9, 1O
încetată la orele 11,45. Au trecut cu această ocazie 120 de avioane inamice din
direcţia nord unnând direcţia sud. Conform raportului Chesturii poliţiei Ploieşti
nr. 3140 din 1O august 1944, în legătură cu bombardamentul aerian din 1O
august 1944, se preciza că prealarma a sunat la orele 08,54 alarma la orele
09,23, iar orele 11,28 a încetat. Se va face menţiunea că din cauza defecţiunii
curentului electric, la Ploieşti alarma a sunat la orele 12,05 23 . La 17 august
1944, pretura plăşii Mizil raporta că s-a dat alarma la orele 9,20 şi că aceasta a
încetat la orele 11,45 un număr de 90 avioane inamice trecând pe direcţia
Ploieşti-Nord urmând direcţia Sud-Bucureşti retur, de asemenea s-a mai dat
alarma la orele 22,35 care a încetat la orele 23,45. La 18 august 1944 s-a dat
din nou alarma la orele 9,30 care a încetat la orele 12,00 avioanele urmând
direcţia sud-Bucureşti. A doua zi pretura raporta că s-a dat alarma la orele 1O
ce a încetat la orele 11,40 înregistrându-se 60 avioane inamice din direcţia
~1 Ibidem, f. 345.
22
lbiden1, f. 5.
~' Arh. Naţ. Prahova. fond Prefectura judeţului Prahova, dosar I 06/1944. f. 4.
Ploieşti-nord unnând direcţia Bucureşti. La 24 august 1944 s-a dat alarma la

orele 11,07 care a încetat la orele 12,20 24 .
Graţie interesului Gennaniei pentru exploatarea eficientă a petrolului
românesc, în zona Mizilului a fost realizat un sistem performant de apărare
aeriană cunoscut în istoria celui de-al Doilea Război Mondial. Forurile
decizionale din Berlin au fost informate în general cu privire la evoluţia
situaţiei politice din România, respectiv iniţiativele ce aveau ca scop
desprinderea din alianţa cu Germania şi ieşirea din război. Conducerea
germană era convinsă în continuare că atâta timp cât mareşalul Ion Antonescu
se află la putere nu existau motive de îngrijorare. În consecinţă, aşa cum se va
vedea în cele ce urmează conducerea celui de-al Iii-lea Reich a fost surprinsă
total de evenimentele din 23 august 1944, fără a fi în măsură să ofere o ripostă
corespunzătoare gravităţii situaţiei politice şi militare rezultate în unna
defecţiunii aliatului român.
24
Arh. Naţ. Buzău, fond Pretura plasei Mizil, dosar 24/1944, f. 81-87.
314 V.V. Coman
AIR DEFENSE SYSTEM lN AREA MIZIL

BETWEEN 1943-1944
Abstract
Thanks to Germany's interest for efficient exploitation of Romanian oii in

area of Mizil was developed advanced air defense system known in the history
of the Second World War. Decision-making bodies of Berlin were informed in
general about the politica! developments in Romania and initiatives aimed to
split from the alliance with Germany and out of war. German leadership was
convinced further that as long as Marshal Ion Antonescu in power there was no
reason for concern. Consequently, as we shall see in the following the
leadership of the Third Reich was caught totally by the events of 23 August
1944, without being able to offer a riposte reflect the seriousness of politica!
and military situation resulting from Romanian ally fault.
SAT SERGENT IONEL ŞTEFAN ÎN MEMORIA ORALĂ
Ştefania Ramona STUPINARU
De cum intri în satul care aparţine de comuna Ruşeţu, prima casă este a
familiei Negoiţă, familie de foşti învăţători. Doi oameni frumoşi, mereu tineri
şi dornici de a face parte din viaţa comunităţii, atât în satul lor, cât şi în comuna
Ruşeţu. Împreună au strâns o adevărată comoară în casa lor şi au organizat la
mansardă o cameră, deşi mică în dimensiune, bogată în obiecte şi documente,
amintiri. Domnul învăţător Negoiţă, cum îi spun oamenii care îl cunosc, speră
să poată să-şi reorganizeze micul muzeu din casă în una din sălile fostei şcoli,
din sat, ce acum nu mai e funcţională, din considerente de lipsă de elevi.
Primele lucruri pe care ni le arată din minimuzeul său au fost fotografia
sergentului Ionel Ştefan, un erou din sat, de unde şi numele satului, apoi
brevetul acestui soldat, în original, găsit de domnul învăţător, în care scria:
„Noi, ministru secretar, la Departamentul de Războiu adeverim că prin
prezenta din aprilie 1919, Majestatea Sa a binevoit a conferi Medalia pentru
Bărbăţie şi Credinţă cu spade clasa a doua Sergentului Ionel Stefan din
Regimentul 7 Călăraşi pentru bravura şi iscusinţa cu care a executat
recunoaşteri, aducând ştiri precise în 1916. Semnat Ministrul de Război
Vaitoianu, alţii. Uitaţi-vă sigla" 1 semnat de ministrul de război Văitoianu.
Un alt document pe care îl deţine domnul Negoiţă Constantin, în original,
este procesul verbal al morţii sergentului: „Iar acesta e procesul verbal de
moarte al lui. Şi cum se scria înainte. Iar ăştia, cei care sunt... Eu am fost la toţi
ăştia „. sunt 20-30 de ani. Am fost la Ulmu, la Cireşu, comunele de unde sunt
ăştia, martorii lui de moarte şi unde a murit „Dealul Chiosisorilor", dar
osemintele şi astea nu s-au mai găsit, că ştiţi războiul e război, te bagă în
groapa comună şi gata ăla eşti! Si ăsta e tot exact cum se scria înainte, cu
semnături. Uite semnăturile aici" 2 •
Legat de război, domnul ne-a arătat cizmele cu care a fost tatăl său în
război: „Acestea sunt cizmele tatălui meu din război. A venit. Că a scăpat.
Negoiţă Constantin şi Manda, 14.06.2012, înregistrare audio, VN870088 şi video, comuna

Ruşeţu, sat Sergentul Ionel Ştefan.
Ibidem.
316 Ş. R. Stupinaru
Dumnezeu a făcut să cadă, nu ştiu unde. A stat prin spital vreo 6 luni şi s-a ales
şi el cu cizmele" 3 .
Poeziile lui Crăciun Gh. Ion zis Ion Sava sunt un mijloc foarte bun de
descriere a satului, aşa cum era până în 1989, cu toate problemele lui. Poeziile
au fost culese de domnul Negoiţă Constantin.
Astfel, în 1934 a luat fiinţă prima şcoală în sat, dar funcţiona în casa unor
localnici, iar dintre învăţători l-a amintit pe Mihai Dumitru Zamfira. În
monografia domnului Negoiţă sunt toţi menţionaţi cronologic. Abia în 1965
este ridicată şcoala ce există în sat şi în cinstea acestui eveniment moş Ion Sava
face o poezie, lăudând partidul PCR. În poezie moşul dovedeşte cât de mult
contează pentru satul său şcoala, aşa cum nepoţii sunt pentru bunici - urmaşi
demni ai acestora.
„Trăiască partidul scump
Şcoală nouă ne-a făcut
Ne-a făcut şcoală model
În Sergentul Ionel.
În Sergentul Ionel
A-n florit un bobocel
Cine-i? Şcoala
Şi lângă el două flori
Tovarăşii învăţători
Fii mândru Sergentule!
Să trăieşti partidule!
Ne-ai făcut lumină-n sat
Lumina copiilor
Dragostea bătrânilor" 4 •
Prin anii 1970 se vorbea că satul va fi desfiinţat şi locuitorii lui vor locui
la bloc în Ruşeţu. Teama a fost exprimată de Ion Sava şi în întrevederea cu
Nicolae Mateescu şi Căpăţână Ion, cărora le-a spus: „D-apoi ce putere are un
sat în faţa lumii?"5 , în sensul că dacă se va întâmpla aşa ceva, ei nu au cum să
se împotrivească. Dar săteanul obişnuit în ograda sa va suferi atunci când va fi
mutat la bloc:
„Măi muntene mută-ţi cuibul
Că bagă primarul plugul
Mută-ţi cuibul cât mai iute
Ibidem.
Negoiţă Constantin şi Manda, I 4.06.20 I 2, înregistrare audio, VN870088 şi video, comuna
Căpăţînă Ion, 31.05.2012, înregistrare audio, VN870077, VN870078, VN870079, comuna
Ruşeţu.
Sat Sergent Ionel Ştefan în memoria orală 317
Şi du-te îndărăt la munte"

6
•
Comparaţia cu o capră este pe cât de comică, pe atât de edificatoare

fiindcă ţăranul nu va putea trăi la bloc, nu va avea resursele necesare, nu va
putea să îşi mai cultive terenul său, să aibă un animal, fiind nevoit să îşi
cumpere cele de trebuinţă. Nu va mai fi un ţăran propriu-zis, dar nici orăşean
nu se va putea numi.
„Muntenii-s fără noroc
Să mută din loc în loc
Şi-acu să-i ducă la bloc
Şi tu capră amărâtă
Tu de soartă eşti bătută
Cât ai stat în Sergent
Aveai frunze berechet
Când ai să te duci la bloc
N-o să mai ai frunză deloc.
Te sui la al treilea etaj
Şi acolo te ţii măreaţă
Şi cu ochii numa 'n piaţă
Cumperi lapte şi brânză
Să nu mori fără frunză.
De la munte, aţi devenit nomazi
Şi sunteţi fără noroc
Vă mutati din loc în loc
Şi acum~ vă duceţi la bloc"- culeasă pe 9 octombrie 1976 7 .
Prin sat multă vreme nu a fost şosea asfaltată, cum e acum, drept urmare
sătenii cereau primarului de la Ruşeţu să le facă şi lor şosea cum trebuie, dar se
pare că primarul nu avea aceeaşi părere. „Căţeaua" - nume cu care este
cunoscut satul Sergent Ionel Ştefan - este un termen provenit de la acel căţel pe
care cei care plecau dintr-o localitate în alta îl legau la căruţă, de aceea şoseaua
care lega satul de comună aşa era cunoscut.
„Primaru' şi şoseaua".
Primaru: „Lasă dracu şoseaua
Care duce la Căţeaua
P-asta nu se pune piatră niciodată
Cui îi trebuie şosea
Să pună piatră pe ea" 8 .
6
Negoiţă Constantin şi Manda. 14.06.2012, înregistrare audio, VN870088 şi video, comuna
Negoiţă Constantin şi Manda. 14.06.2012, înregistrare audio, VN870088 şi video, comuna
În perioada comunismului ţăranii aveau de îndeplinit norme, iar moş Ion

Sava se pare că le lua în derâdere.
„Femeile şi nonnele"
Dacă-om primi ariile
Dacă o mai lua normele'' .
9
Titluri de poezii mai sunt „Judeţul Buzău", „La recoltatul sfeclei'',

„Sărăcie democrată".
Pentru că moş
Ion Sava rămăsese singur în familia sa îşi manifestă în
unnătoarea poezie regretul pentru grabnica trecere a anilor săi, punând în
antiteză cele două etape din viaţa omului tinereţea şi bătrâneţea. Tinereţea e
comparată cu o floare - crin - pentru că deşi frumoasă asemeni florii, totuşi e
trecătoare. Bătrâneţea e în schimb o perioadă grea şi dispreţuită de toţi.
„Tinereţea şi Bătrâneţea''
„Trist e soarele când intră în desişul de copac
Dar mai trist sunt eu acuma c-am pierdut ce mi-a fost drag
Am pierdut tinereţile, m-au prins bătrâneţele
Până ieri eram o floare, azi de-abia merg pe picioare
Până ieri eram crin, azi m-am pomenit bătrân
Omu'cât poate munci de toată lumea e iubit
Dacă omu' a îmbătrânit şi de lume e urât." - Culeasă în ianuarie 1978 to.
Iminenţa morţii şi singurătatea moşului Ion Sava determină regrete legate
de faptul că nu există altă persoană care să îi plângă moartea, doar plantele,
pomii sau casa pot îndeplini sarcina de a jeli pe cel mort.
„Revedere"
„Nu-mi pare rău c-oi muri
Dar n-are cine mă jeli.
Decât pomii din grădină
Plini de carii în tulpină
Şi de nuc.
Mă întreb unde mă duc
Plâng şi cei doi gutui
Dar nu le spui
Ei stau singuri în grădină.
Şi căsuţa mea bătrână
Plânge şi ea şi suspină
Tot ca pomii din grădină
Ibidem.
Ibidem.
10
Că ea rămâne pustie
La ea n-are cin' să vie". Culeasă Ianuarie 1978 11 •
Cum decretul din 1966 al lui Nicolae Ceauşescu privind interzicerea
avorturilor îşi făcea simţită prezenţa şi în zona de care ne vorbeşte domnul
învăţător, erau şi aici femei care apelau la avort prin diverse persoane, aici
omul de legătură fiind poliţistul.
„La Sergentu' cât îl vezi de mititel
Multe moaşe sunt în el
Când vezi că te supără pieptu'
Vino fuga la Sergentu
Trebuie să ai curaj
Că aici faci un chiuretaj
12
Tovarăşu' miliţian le aduce cu maşina" •
De asemenea în micul muzeu al domnului Negoiţă am regăsit obiecte de
etnografie, adunate sau primite de domnia sa, de-a lungul timpului şi despre
care ne-a vorbit cu mare drag. Astfel de obiecte sunt legate de ţesut: vârtelniţă,
meliţă, „Spete de război. Astea sunt suveici" 13 . Sau despre maşina de călcat,
din fontă, ce se încălzea cu cărbuni încinşi anterior în sobă.
Pe pereţi stau la loc de cinste mai multe cămăşi de femei, fiecare având o
lungă poveste: „Pe asta o am de la familia Barbu Ilie şi Ilinca - ea Dumnezeu s-
o ierte, el trăieşte, face acum 97 de ani. Mi-a donat-o, de când erau ei ... sunt ani
de zile... iar dincoa' mai interesantă, asta are peste suta de ani, donată de
familia Iordache Ion şi Niculina - nu mai sunt în viaţă. Întâmplător mi-a dat-o
Ion Cioc şi Mădălina. Ei făceau curăţenie pe la părinţii lui: „Şi domn' Profesor,
hai că am găsit ceva pe aicea şi au dat de ea şi mi-au dat-o. Asta e furca. Se
duceau la clacă. Mi-a dat-o o vecină de a mea, cu nevastă-mea, ele
14
amândouă" .
Am descoperit împreună cu domnul Negoiţă o balanţă foarte interesantă:
„Dar asta m-a încântat pe mine, am şi eu dar alt stil, altă... dar asta m-a
încântat pe mine că e veche, veche, veche ... Uite cât de perfect îi dă şi pe urmă
ea merge în continuare" 15 •
Jos, pe parchet se afla o piatră mare ce a fost folosită ca polizor şi are şi
înscrisuri pe ea, probabil legate de anul realizării şi de numele proprietarului,
li
Ibidem.
1
~ Negoiţă Constantin şi Manda, 14.06.2012, înregistrare audio, VN870088 şi video, comuna
13
Ibidem.
14
Ibidem.
15
Ibidem.
pentru că domnul Negoiţă nu a ştiut să ne spună: „Acolo scrie „ 1968-MSF". E

16
piatră de polizor. Vezi, dădeai cu mâna aşa şi ascuţeai cuţit" •
Ne-a arătat apoi obiecte din bucătărie, cum ar fi linguri de lemn, de la cea
mai mică la cea mai mare, plus oale de lut, dar şi albii sau copăi de lemn de
vreo două dimensiuni despre care domnul Negoiţă ne povesteşte câte ceva:
„Asta (cea mare) e adusă de pe la munte prin 1930 -1933, mi-a spus persoana
care mi-a dat-o. Astea sunt castroane" 17 •
Din piesele de tâmplărie ale tatălui său, domnul Negoiţă a păstrat şi
folosit multe, dar a şi expus o parte, cum ar fi barosul - un ciocan de mari
dimensiuni - jagăr sau fierăstrău, rindea şi o altă piesă al cărei denumire nu o
ştiam, dar a cărei funcţie ne-a explicat-o domnul: „Aşa c, dar cu ăsta dai
înainte, înaintea scândurii dai cu cioplitorul, ca să finisezi, dai cu rindeaua.
Înţelegi? Sunt două probleme distincte. Iar ăsta făceai glafuri la geamuri. Nu
ştiu ce denumire are" . O altă unealtă de tâmplărie ne este arătată şi
18
funcţionarea explicată: „şi mai e aici ceva interesant care în lemnărie, că mulţi
m-au întrebat „Dar ăsta ce e?" Asta e tot de la tatăl meu. Dacă făceai un butoi,
o cadă, o putină ceva trebuia să-i pui fundul. Ca să se facă fundul trebuie să
faci garben şi cu ăsta se ducea în colo în colo şi venea şi-i făcea garben.
Înţelegeţi? Pe urmă venea şi-i făcea fundul. De garben, denumirea lui ştiinţifică
nu o ştiu" 19 •
La un moment dat un zgomot puternic a acoperit camera mică în care
eram: era o talangă - un clopot foarte mare - pe care îl folosea tatăl dumnealui
pentru a merge iama cu „plugul"- (colind): „Nu când mergi cu plugul. Are
peste 80 de ani" 20 .
Ne arată apoi ustensile de încondeiat ouăle şi ne arată cum se folosea pe
un ou roşu, încondeiat: „Aici sunt nişte obiecte cu care se încondeiază ouă. Ouă
şi aici ceara, nu orice, se topeşte şi după ce se topeşte frumos. Ăsta e
improvizat, poate fi şi în altceva. Si cu astea, sunt făcute, se ia frumos şi se
încondeiază oul respectiv. Uite ce ingenioase sunt!"21 .
Are o colecţie bogată de monezi şi bancnote de multe feluri, cu
provenienţe diverse - româneşti sau străini. O altă colecţie este reprezentată de
ziarele „Scânteia" şi „Adevărul", arhivate şi aranjate pe tema - vizitele lui
Ceauşescu în străinătate.

10

17
Ibidem.
1
~ Ibidem.
19
Ibidem.
20
Ibidem.
ci Ibidem.
Pentru satul său, domnul Negoiţă a început din l 975 o monografie scrisă pe un
caiet mare, pe mai multe tematici: ,,În domeniul învăţământului", ,,În domeniul
ocrotirii sănătăţii'', „Activitatea cultural-artistică", „Organizarea administrativ-
teritorială", „Educaţia ateistă", „Situaţia demografică la Sergentu ... ". Despre
populaţia satului, domnul a întocmit tabele cronologice edificatoare: „Situaţia
demografică, asta e pe data de 10.02.1980. Luate pe vârstă, sex - feminin,
masculin 03-60, apoi de la persoane de la 60 în sus. 380 în 1987. În 1994 la
311 a ajuns. Aşa am ajuns ca suflete la 290 în 1997" •
22
A desenat chiar şi un plan al satului cu toate casele şi loturile de pământ

care aparţin sătenilor, de mână.
THE SERGEANT IONEL ŞTEF AN VILLAGE

IN THE ORAL MEMORY
Abstract
As soon as you enter the village that is part of the Ruşeţu commune, the first
house you see belongs to the Negoiţă family, former primary teachers both of the
spouses. They are two beautiful people, who have stayed forever young and
willing to be part of community life both in their village and the Ruşeţu commune.
Together they host a small treasure in their home and have organized a room in
their attic, though small in size, rich in items and documents - memories.
,, Negoiţă Constantin şi Manda, 14.06.2012, înregistrare audio, VN870088 şi video, comuna

EVOLUŢIACOSTUMULUI POPULAR FEMEIESC
DE RÂMNICU SĂRAT DE-A LUNGUL TIMPULUI
Roxana VIŞAN
Costumul popular românesc constituie unul din elementele de bază ale

culturii materiale ale unui popor. Principalele însuşiri caracteristice costumului
popular sunt îmbinarea armonioasă a utilului cu frumosul, gust şi măiestrie în
execuţie, simplitate, varietate în unitate, etc.
În evoluţia sa de-a lungul vremii, costumul popular a suferit modificări în
funcţie de dezvoltarea ocupaţiilor purtătorilor, a modului acestora de viaţă, a
tradiţiilor în zona respectivă, etc. Astfel, este evidentă dubla funcţionalitate a
costumului popular: rol preponderent utilitar dar totodată şi decorativ-
omamental (cultura spirituală).
Din punct de vedere istoric, mărturii ale existenţei costumului popular
găsim începând cu monumentele romane cum ar fi Columna lui Traian de la
Roma şi monumentul de la Adamclisi (secolul II, e.n.) pe care sunt sculptate
imagini grăitoare cu piesele costumului popular românesc, purtate atunci de
populaţiile autohtone geto-dacice (cămaşă, iţari încreţiţi, glugă, etc).
La începuturi costumul popular era realizat în întregime în gospodăria
ţărănească, în principal de către femei, ca mai apoi unele piese din costum să
fie realizate de meşteri specializaţi (cojocărit, sumânărit, ţeserea anumitor
piese, etc). Iar ca materii prime la început s'-au utilizat: pielea, lâna, cânepa,
inul şi mai târziu bumbacul şi borangicul.
Criteriile care fac diferenţa între costumele populare de-a lungul timpului
în evoluţia lor, merg de la materia primă utilizată în realizarea lor, zona
geografică în care trăiesc purtătorii, modul acestora de viaţă, condiţiile de
mediu, împrejurări istorice şi sociale, şi până la trăsături specifice ale
costumelor: croială, structură, ornamentică şi cromatică. De aici decurge şi
specificitatea naţională şi zonală a costumului popular.
Costumul popular femeiesc de Râmnicu Sărat se încadrează în tipologia
„costumului femeiesc cu fotă" a cărui arie de răspândire începe din Bucovina
324 R. Vişan
până în Valea Oltului. În Muntenia, zonele care s-au individualizat mai mult în
privinţa costumelor populare au fost: Buzău, Prahova, Muscel, Argeş. Din zona
etnografică Buzău face parte şi subzona etnografică Râmnicu Sărat. Piesele cu
rol hotărâtor în evoluţia costumului popular sunt: fota, ia şi „găteala capului",
acestea suferind schimbări din cele mai diverse de la o zonă la alta, de la o
generaţie la alta.
Costumul popular femeiesc de Râmnicu Sărat este în fapt costumul de
Buda, acesta fiind considerat specific şi reprezentativ pentru subzona
etnografică Râmnicu Sărat. Cea mai veche mărturie legată de existenţa
costumului popular de Râmnic, am obţinut-o în unna cercetării de teren. de la
Râpeanu Anica, născută în 1930 în comuna Buda, care a declarat că bunica
dumneaei purta un costum popular foarte interesant alcătuit din: rochie de lână
roşie cu dunguţe negre în partea din faţă, de pe piept până jos la poale, fiind
lungă până la glezne şi largă; pe deasupra, în anotimpurile friguroase se purta
polca (o haină femeiască de stofă, căptuşită sau îmblănită, de diferite lungimi,
cu croiala pe talie); în picioare se purtau meşi sau stârlici cu botul roşu făcut
din fesurile roşii vechi care, în stare bună, se purtau pe cap; fesul roşu care
făcea parte din „găteala capului" alături de năframă, batic sau tulpan, broboadă
- în funcţie de anotimp. Mă voi opri mai mult asupra ultimei componente a
costumului popular descris mai sus, întrucât are o semnificaţie aparte.
Astfel, fesul roşu este întâlnit şi în alte zone ca Vrancea, Prahova şi
Bacău, însă, în zona noastră era dăruit împreună cu năframa pentru "găteala
capului" de către naşă tinerei mirese în momentul când, în timpul nunţii fiind,
miresei i se dădea jos coroniţa de mireasă. Astfel, era marcat statutul de femeie
căsătorită al miresei. În timp, obiceiul fesului nu s-a mai păstrat întrucât acesta
era purtat doar de femeile în vârstă şi căsătorite, probabil într-o ultimă sforţare
de a mai păstra tradiţia veche. Tradiţia continuă şi astăzi, şi chiar şi la oraş, însă
modificată. Astfel, la orice nuntă există un moment, spre dimineaţă când
miresei i se iau coroniţa şi voalul de pe cap şi i se pune un batic, semnificaţia
fiind aceeaşi ca în vechime.
În colecţiile secţiei de etnografie există fesul roşu cu canaf negru ce se
purta în acea perioadă ca dovadă a celor descrise mai sus. De fapt, cercetarea a
plecat chiar de la existenţa acestui fes în colecţiile secţiei de etnografie.
Demnă de menţionat este şi asemănarea acestuia cu fesul turcesc, însă nu poate
fi un fapt prea surprinzător cunoscut fiind trecutul nostru istoric cu Imperiul
Otoman şi influenţele acestuia inevitabile în diverse domenii româneşti.
Costumul popular femeiesc de Râmnic se compune, în afară de "găteala
capului" a cărei evoluţie am descris-o mai sus, din: ie, fustă sau poale, fotă (i se
mai spune şi "stricătoare" în zona noastră), bete, opinci.
Evoluţia costumului popular femeiesc de Râmnicu Sărat. .. 325
În portul tradiţional, piesa de bază rămâne ia. La început lucrată din

pânză de în sau cânepă, ulterior din bumbac şi borangic, ia se diferenţiază şi
prin modul de ţesere al pânzei: în două iţe şi, uneori, la urzit se făceau vrâste
ţesute când se întretăiau firele de urzeală cu cele de bătătură şi se formau
diverse modele în pânză: carouri, vergi, etc. Aceste ii erau îmbrăcate la muncă
sau în viaţa de zi cu zi, pe când la sărbători se purtau ii din pânză simplă, însă
frumos ornamentate cu cusături în diverse motive.
Evoluţia cea mai evidentă în ceea ce priveşte ia se observă mai ales în
croiala acesteia. Cel mai vechi tip de cămaşă întâlnită în zona noastră este
cămaşa fără altiţă. Este cămaşa cu mâneca dreaptă prinsă din umăr. Câmpurile
ornamentale sunt cusute cu arnică sau lână şi sunt dispuse în şiruri verticale pe
piept şi pe mâneci. Acest tip de cămaşă este croită dintr-o singură bucată de
ţesătură care acoperă faţa şi spatele, prevăzută cu o deschizătură la gât ce se
prelungeşte pe piept. Pieptul şi spatele cămăşii alcătuiesc "stanul". Sub braţ,
între stan şi mânecă, există o bucată de pânză de formă pătrată, denumită
"pavă'', care are ca scop să dea lărgime, lejeritate în mişcare. Tot pentru
lejeritate, la stan se adaugă şi clini laterali. Acest tip de cămaşă este cel mai
vechi, de aceea se mai numeşte şi cămaşă bătrânească şi se purta mai ales la
lucru.
La fel de vechi în zona noastră este şi tipul de cămaşă "carpatic", cu
altiţă, cu mâneca croită de la gât împreună cu stanul, şi asamblat împreună cu
mânecile pe o bentiţă în jurul gâtului (cu altiţa croită separat sau împreună cu
mânecile). Aşadar, la acest tip de cămaşă încreţirea se face pe o bentiţă şi este
prezentă şi pava. Pânza utilizată este din în sau cânepă. Ulterior, în locul
bentiţei s-a utilizat încreţirea simplă sau „brezărăul". Un alt element legat de
evoluţia iei este deschizătura de la gât: astfel, la cele mai vechi deschizătura era
în faţă, în timp ce la cele mai noi era în lateral. De asemenea, la mâneci,
cămăşile mai vechi sunt prinse într-o „brăţară'', în timp ce la cămăşile mai noi,
acestea se termină cu un volan denumit „bulfaiu".
În privinţa fotei, căreia în zona noastră i se mai zice şi „stricătoare",
observăm cam aceleaşi modificări ca şi la ie în evoluţie.
Astfel, atât în privinţa modului de ţesere cât şi în privinţa ornamentaţiei
se porneşte de la fota simplă ţesută în 4 iţe, din lână neagră şi fără ornamente şi
se ajunge la fota cu registre decorative la capetele din faţă, decorate cu vrâste,
dungi late de un deget, folosindu-se pentru aceasta mătase colorată, lânică din
comerţ sau la cele mai noi fir metalic alb sau galben.
Pe lângă aceste trei mari elemente ale costumului popular femeiesc
(găteala capului, fota şi ia), ale căror modificări suferite de-a lungul timpului
prezintă o importanţă covârşitoare în evoluţia costumului popular femeiesc de
326 R. Vişan
Râmnicu Sărat, putem menţiona: betele (lucrate în 4 iţe şi ornate cu motive ca

„şerpi" şi „ochi" cu lână de diferite culori, prevăzute cu ciucuri la capete),
cojoace şi bunde în anotimpul rece, ciorapi în picioare şi opinci din piele
tăbăcită de porc sau de vită - în vechime - ca, mai apoi, să se poarte şi pantofi
cu tureac încheiaţi cu şiret.
Încadrând istoric evoluţia costumului popular de mai sus, putem să
specificăm că vorbim de perioada dintre sfârşitul de secol XIX şi început de
secol XX chiar şi în perioada interbelică. Pentru că în perioada interbelică
începe o nouă etapă a evoluţiei costumului popular, în momentul "întâlnirii"
acestuia cu modernismul vestimentar pătruns la noi din alte ţări cum ar fi
Germania. A existat o perioadă în care cele două costumaţii au coexistat în
zona noastră, dovada fiind un articol din Revista „Boabe de Grâu", Anul II, Nr.
4, din aprilie 1931, în care C. Brăiloiu vorbeşte despre evoluţia folclorului
muzical şi despre influenţele din afară, făcând o legătură cu evoluţia
vestimentară şi cu interferenţele acestui modernism în tradiţionalismul
costumelor populare purtate în acea perioadă în această zonă. Astfel, el
prezintă un eveniment la care a luat parte chiar la Râmnicu Sărat - un cules de
vii, în care apar două femei din aceeaşi zonă, însă îmbrăcate total diferit. Voi
reproduce mai jos, citând, exact fragmentul de articol descoperit precum şi
imaginile celor două personaje: „ ... Pe măsură ce ne-am însuşit formele
apusene de viaţă, lumea rurală românească a fost prinsă într'o evoluţie ici
grăbită, colo înceată, pretutindeni activă. Revista franceză L 'Jllustration a
publicat în numărul din 4 Aprilie, anul acesta, o mărturie izbitoare a acestei
evoluţii: aceste două fotografii luate de mine în toamna 1930 la un cules de vii
în judeţul Râmnicu Sărat, câteva clipe una după alta, şi înfăţişând două ţărănci
de vreo 20 de ani, una dintr'un sat de munte, la 35 km de oraş, cealaltă dintr'un
sat aşezat la 7 km de acelaşi oraş, amândouă venite la munca culesului.
Ancienne et nouvelle Roumanie, într'adevăr: cea dintâi, asemenea unei fete de
ţăran de acum un veac, îmbrăcată ţărăneşte din cap până'n picioare (opinci,
fotă, brâu, cămaşă), cealaltă din cap până'n picioare nemfeşte (pantofi, ciorapi,
fustă, „cazacă", şirag de perle albe) una desăvârşit tributară a industriei
ţărăneşti manuale şi a economiei închise, cealaltă a industriei mecanice şi a
schimbului monetar.
„O nouă generaţie ţărănească s'a ivit deci, şi ceea ce îngreuiază munca
folkloristului este uimitorul fapt că ivirea ei nu înseamnă sfârşitul ori cărei
creaţii populare ... ".
Evoluţia costumului popular femeiesc de Râmnicu Sărat. .. 327
Din . L"1l1u s tralion"
Vi ~ . ·J.-T~ nu1c1: din l:âiuuicul-S:tr:d
Aşadar, luând în considerare cele specificate în prezenta lucrare putem

concluziona că evoluţia costumului popular de Râmnic a pornit de la o linie
mai simplă, mai puţin ornamentată, trecând apoi la un stil mai încărcat - cu
diversificarea culorilor şi ornamentaţiei , dar păstrându-se totodată aspectele de
bază ce diferenţiază şi identifică în acelaşi timp costumul de Râmnic între
costumele populare specifice altor zone, până la perioada în care modernismul
vestimentar pătrunde în zona noastră coexistând o perioadă destul de lungă cu
tradiţionalismul costumelor din zona noastră, pentru ca, mai apoi, să acapareze
cu totul partea vestimentară tradiţională - populară de la noi, ca mai în toate
zonele ţării .
De câţi va ani se încearcă o întoarcere la tradiţional la nivel naţional şi
chiar internaţional prin popularizarea "iei", făcându - se din aceasta un brand de
ţară, chiar serbându-se "Ziua Universală a Iei'', în fiecare an de Sânziene - 24
iunie, începând mai exact din 2013.
328 R. Vişan
THE EVOLUTJO~ OF THE FEMALE FOLK

COSTUl\1E OF RAl\1NICU SARA T
THROL1GI IOUT TIME
Abstract
In this article it is described the evolution of the traditional ethnographic

woman costume in the Ramnicu Sarat area by tooking each and every part ofit
and analyzing their evolution in time. There are also some intresting
descoveries that are disclosed in this article regarding this area, that help us
understand much more this evolution. We see how time takes his tribute and
changes things until we find that we need a retum in time and we bring up that
value of the traditional old thing that reminds us our origins.
RESTAURAREA UNEI PIESE TIP CASTRON
Daniela ŞTEF AN
Prin prezenta lucrare îmi propun să evidenţiez câteva aspecte privind

restaurarea unui castron, aducându-l la statutul de exponat, rară a face însă
rabat de la principiile restaurării.
Piesa castron a fost descoperită în stare fragmentară, în umrn săpăturilor
sistematice de pe şantierul arheologic de la Pietroasa Mică, punctul Gruiul
Dării, corn. Pietroasele, jud. Buzău, campania din anul 2004 şi se află în
colecţia ·de arheologie a Muzeului Judeţean Buzău.
În punctul Gruiul Dării, a fost identificată şi cercetată o aşezare cu mai
multe nivele de locuire aparţinând mai multor epoci istorice, începând cu epoca
pietrei şi a bronzului, care va deveni în perioada dacică un adevărat „munte
sacru"şi este menţionată ca aşezare întărită geto-dacică încă din 1940 de către
Ion Nistor. Este o incintă sacră, înconjurată de un zid foarte gros, unde aveau
loc diverse ritualuri şi depuneri de ofrande dedicate zeilor şi celor trecuţi în
nefiinţă. Pietroasa Mică este unică până în prezent în lumea geto-dacilor 1•
Aici, între anii 1973-1980, 1982-1985, 1987-1989 deci, pe parcursul a 14
campanii sub conducerea dr. Vasile Dupoi şi a dr. Florentinei Preda, a
funcţionat un şantier şcoală în care studenţii de la Facultatea de Istorie,
Universitatea Bucureşti, şi-au efectuat practica. În 200 I s-au reluat săpăturile
de către un colectiv format din Valeriu Sîrbu, Vasile Dupoi şi Sebastian Matei.
Inventarul arheologic de la Gruiul Dării provine din eneolitic (de tip
Cernavodă I şi Cucuteni B), din epoca Bronzului( Cultura Monteoru), geto-
dacice (sec. IV-III a Chr. şi sec. II a Chr.-I p. Chr.) şi piese sporadice din
mileniul I p. Chr., dar nu s-a descoperit aici nici un complex de locuire şi nici
anexe gospodăreşti sau ateliere in situ 2 •
Magazin Istoric. Incinta sacră, de cult, februarie 2008, p. 84-85.

Valeriu Sîrbu, Vasile Dupoi, Incinta Dacică Fortificată Pietroasa Mică - Gruiul Dării,
voi. I, Monografii Arheologice, Brăila, 2001.
330 D. Ştefan
Cercetărilearheologice efectuate în interiorul incintei au scos la lumină

sute de depuneri de ofrande, sub forma unor moviliţe. La baza fiecăreia se a~a
un ring de pietre, pentru a delimita locul, iar în interior, de obicei, o vatră. In
timpul ritualurilor, în care focul avea un rol important, se depuneau diferite
obiecte utilizate de oameni în viaţa de zi cu zi, ofrande alimentare. Au fost
astfel descoperite sute de vase ceramice utilizate pentru stocarea proviziilor,
pentru gătitul şi consumul mâncării, pentru băutul lichidelor şi, nu în ultimul
rând, pentru iluminat 3 .
Dintre piesele ceramice care au fost descoperite pe şantierul de la Gruiul
Dării amintim: vase întregi unele sparte în situ, sute de fragmente de vase
dacice şi elenistice. Printre vasele întregi şi cele sparte, ca formă putem
enumera: borcane, ceşti-opaiţ, cupe, fructiere, p1c1oare de fructiere,
strecurători, căni, capace, castroane, străchini, dar vasele lucrate cu roata sunt
cele mai răspândite, formele cele mai reprezentative fiind ceaşca, castronul şi
fructiera, în timp ce ceramica lucrată cu mâna este reprezentată în special de
borcane şi căţui .
Până în campania din anul 2005 au fost cercetate un număr de 11 O
complexe, iar în anul 2004 a fost descoperit şi cercetat complexul 45 (S 18 - S,
D). În acest complex, care este o depunere de tip moviliţă cu ring la bază,
formă ovoidală, D = 2,80 X 2,00 m; H = 0,4 m, vatră in situ şi un ring ataşat
<;
complex 45A-.
Din inventarul acestui complex putem remarca 16 piese de ceramică
arheologică reprezentând vase întregibile şi parţial întregibile, printre care
amintim fragmente de cupe şi picioare de fructiere, borcane, căni, ceşti-opaiţ şi
un castron care este obiectul studiului nostru.
Castroanele sunt recipiente în care se aduce mâncarea, iar ca formă sunt
vase de capacitate mai mare de regulă mai adânci şi prevăzute cu toarte sau
proeminenţe pentru manevrare. Numărul exemplarelor este mai redus,
majoritatea sunt modelate la roată şi arse inoxidant, de culoare cenuşie sau
neagră. Castroanele lucrate cu roata sunt modelate dintr-o pastă fină, omogenă,
arsă predominant oxidant, mai rar reducător, cu suprafaţa bine finisată,
acoperită cu o angobă fină. Ca formă au corpul tronconic sau semiglobular,
fund inelar, gura invazată, mai rar evazată, marginea buzei rotunjită, ori plată,
Magazin Istoric, op. cit., p. 85.

Bu::.ăuMica Enciclopedie Istorică, Biblioteca Mousaios, Buzău, 2000, p. 71-72.
Valeriu Sîrbu, Matei Sebastian, Vasile Dupoi, Incinta Dacică Fortificată Pietroasa Mică -
Gruiul Dării, Monografii Arheologice, voi. II, Ed. Biblioteca Mousaios, Buzău, 2005,
p. 77.
Restaurarea unei piese tip castron 331
uneori erau ornamentate cu linii incizate în zig-zag sau în relief ori caneluri
late, de regulă pe sub buze. Au toarte orizontale, oblice dintr-o vergea rotundă,
ori verticale, masive, formate din mai multe vergele sau late şi având caneluri
adânci longitudinale 6 •
Multe din recipientele descoperite au fost decorate, mai ales prin pictură,
cu vopsea roşie, pe fondul cărămiziu al vasului. Printre aceste piese se numără
şi vasul castron, care face obiectul studiului nostru şi care a fost descoperit în
complexul C45.
Vasul castron a fost realizat din lut ars, lucrat cu roata, dintr-o pastă fină,
bine omogenizată, ardere oxidantă şi are forma semisferică, umăr rotunjit, gura
se strâmtează (este invazată), iar buza este îngroşată, rotunjită, cu prag. Fundul
castronului este inelar.
Suprafaţa exterioară a vasului este acoperită cu un strat subţire de angobă
fină, care apoi a fost pictată integral cu o vopsea roşie, după care a fost
lustruită. Pe alocuri vopseaua s-a exfoliat datorită uzurii şi a mediului de zacere
din sol. Unele fragmente prezintă urme de ardere secundară, după spargere
(deoarece unele fragmente au nuanţe de la roşu, la roşu închis până la brun,
fiind dispuse pe suprafaţa vasului în mod aleatoriu, vasul căpătând astfel
aspectul unui mozaic).
La intrarea în laboratorul de restaurare, materialul ceramic a fost studiat
cu atenţie şi au fost evidenţiate aspecte privind starea de conservare: vasul a
fost descoperit în stare fragmentară - 29 fragmente de diferite forme şi mărimi,
de la 0,7 cm cu 2 cm la 6,9 cm cu 16,9 cm, lipite incorect (cu deviaţii şi
deformări ale vasului) cu un aracet de o calitate inferioară. Imediat după
descoperire vasul a suferit un proces de restaurare, unele etape ale procesului
tehnic de restaurare nu au fost tratate cu atenţie şi responsabilitate, iar altele nu
au fost finalizate. Fragmentele sunt într-o stare bună de conservare (fără fisuri)
şi avem doar câteva fragmente exfoliate în partea interioară a vasului, pe
marginea porţiunilor lipsă şi un fragment exfoliat la exterior, aflat la baza
vasului. Piesa este întregibilă în proporţie de 65%, porţiunile care lipsesc sunt
din zona fundului şi a corpului castronului. Fragmentele nu au fost curăţate
suficient de bine prezintă depuneri de praf şi murdărie aderentă în special în
partea interioară a vasului. Completările din ipsos de modelaj, turnate în zonele
lacunare au fost executate neglijent, necorespunzător, în comparaţie cu forma
vasului, cu surplus de materie nedegroşat, nefinisate suficient de bine în special
în partea interioară a piesei, lipiturile nu au fost consolidate integral, iar
completările nu au fost integrate cromatic. Unele fragmente au vopseaua parţial
6
Ibidem, p. 56.
332 D. Ştefan
exfoliată, se pare datorită

uzurii sau datorită condiţiilor de zacere în sol. Unele
fragmente prezintă urme de ardere secundară, după spargere (unele fragmente
au nuanţe diferite de la roşu la roşu închis până la brun) (Fig. I, 2).
Prima operaţiune în cadrul procesului de restaurare a constat în
înlăturarea vechilor intervenţii prin imersarea piesei într-o baie de apă distilată
caldă, urmată de perieri uşoare şi intervenţii mecanice umede efectuate cu
ajutorul unui instrument adecvat, până la îndepărtarea totală a urmelor iniţiale
de intervenţie (acestea însemnând înmuierea adezivului învechit, desfacerea
lipiturilor, desprinderea plombelor vechi de ipsos, curăţarea urmelor de adeziv
şi ipsos de pe canturile fragmentelor ceramice).
Apoi, a urmat uscarea la temperatura ambientală, în poziţie relaxată a
fragmentelor, pe un grătar de lemn acoperit cu hârtie de filtru, după care a fost
realizată identificarea şi desfăşurarea în plan orizontal a formei vasului, în
vederea evitării unor posibile erori de asamblare (Fig.3 ).
Asamblarea fragmentelor a fost realizată cu un adeziv tip poliacetat de
vinil (aracet Bison D3 pentru lemn, fără plastifiant). În cazul de faţă ordinea
lipirii fragmentelor a fost începută de la buza vasului şi continuată adăugând
fragment cu fragment, până la baza vasului deoarece s-a păstrat destul de puţin
din partea inferioară a vasului (Fig. 4).
Reîntregirea în ansamblu a formei vasului a fost efectuată prin
completarea cu ipsos de modelaj a tuturor zonelor lipsă. Acest lucru a fost
posibil doar confecţionând un mulaj din ceară dentară (pentru zonele mici) şi
plastilină de modelaj (pentru zonele mari) luând amprentă de pe zonele
similare, existente, după care, mulajul a fost fixat în dreptul lacunei, fiind
turnat ulterior ipsosul de modela{ Vasul a fost păstrat în poziţie de echilibru
până când ipsosul a făcut priză, putându-se astfel îndepărta negativul. În cazul
de faţă mai întâi am turnat fundul inelar având ca negativ un mulaj din ceară
dentară şi după aceea a fost turnat restul lacunei folosind un mulaj din
plastilină de modelaj, deoarece spaţiul lipsă este de o întindere mai mare (Fig.
5). Tot acum a fost realizată consolidarea lipiturilor (întărirea cu ipsos de
modelaj), acolo unde a fost cazul atât în exteriorul, cât şi în interiorul vasului,
dar şi consolidarea zonelor exfoliate. Aceste operaţiuni au fost continuate cu
finisarea zonelor completate, care a fost realizată în două etape: prima la câteva
minute după turnare, când ipsosul se afla în stare semi-umedă pentru a
îndepărta mecanic eventualele surplusuri, cu ajutorul unui bisturiu şi a unor
Ipsosul a fost pregătit în prealabil astfel: într-un bol s-a pus o dispersie de apă cu poliacetat
de vinil 1% peste care s-a adăugat, în ploaie atât ipsos cât să absoarbă toată dispersia din
recipient, apoi s-a amestecat uşor cu o spatulă lată.
degroşoare. A doua etapă fiind cea realizată după uscarea ipsosului, cu ajutorul
hârtiei abrazive de diferite granulaţii. când plomba din ipsos capătă fineţea
originalului (Fig. 6).
Deoarece culoarea este ceea ce atrage cel mai mult privirea
observatorului într-o expoziţie (fie că este vizitator sau specialist) 8 am realizat
reîntregirea estetică a imaginii de ansamblu a piesei prin integrarea cromatică a
zonelor completate. Pentru această operaţiune, au fost folosite culori pe bază de
apă (culori tip acrilice pentru a da zonei integrate un aspect uşor lucios
asemenea originalului), fiind aplicate prin pensulări în straturi repetate într-o
nuanţă uşor mai deschisă, astfel punându-se în valoare partea originală a
vasului şi respectând principiul lizibilităţii intervenţiei. Această operaţiune s-a
dovedit destul de dificilă, datorită aspectului de mozaic al originalului fapt
pentru care, am aplicat mai întâi un strat de culoare uşor împăstat, uniform ce
reprezintă baza (culoarea originală), după care au urmat mai multe straturi
consecutive, fluide şi transparente pentru a reda zonele înnegrite de fum
datorită arderilor secundare suferite de unele fragmente ceramice (Fig. 7.8).
La final, consider că aducerea la lumină a acestei piese şi antrenarea ei în
circuitul expoziţional va putea oferi generaţiilor de astăzi şi de mâine un prilej
de cunoaştere a valorilor strămoşilor noştri.
RESTORA TION OF SPARE TIP BOWL
Abstract
The piece, BOWL was discovered in a fragmentary state, after systematic

excavations at the archaeological site of Pietroasa Mica, point Gruiul Dării.
from Pietroasele, Buzău county, campaign of 2004 and is located in the
archaeological collection of the Buzau County Museum. Immediately after the
discovery, the vessel underwent in a restoration attempt, unfinished at the time,
that involved reintroducing it into a new restoration process, which was
completed in compliance with the rules and principles of conservation and
restoration of archaeological ceramic material.
I believe that bringing to light this piece and its involvement in the
exhibition circuit will provide for the generations of today and tomorrow an
opportunity of knowing the values of our ancestors.
Couleurs Temps - La cou/eur en conservation et restauration, l2es joumees d' etudes de la

SFIIC, Paris, 2006.
334 D. Ştefan
' ..
""
.
lf11,,,,·11lju~J,.t•""'''
ll•1LJ••1
Grontmij Arc.ha<"'o l ogy
._1 -..c-.J /~c d u„._ „ „. ,H„· h
Fig. 1
Fig. 2
Fig. 1, 2. Fotografii ale piesei castron realizate înainte de restaurare

Fig. 4
Fig. 3
llr1/'.t't1l.1wl1lt·111 Grontmij r\.ri hdt oloqy

Hu;au ., 'L .1kd ,jpf' , 1. 1
Fig. 6
Fig. 5
Fig. 3, 4, 5, 6. Fotografii realizate în

timpul restaurării
336 D. Ştefan
. , .
.
1
• ,\.fu,culjudP•t.•an Grontmij Ar h;:ţco l ogy
Uu ,,-.u u d- ,·alod 4f'r-.ro c.:h
f f
-'
Fig. 7
„ li~-· ' i,,

. '•
Gron~mlj
a
. .
('ol t\ approtu:h
Arch a o l ogy
Fig. 8
Fig. 7, 8. Fotografii realizate după terminarea restaurării piesei ceramice castron

PROIECT TEMATIC AL EXPOZIŢIEI PERMANENTE DE ARTĂ
PLASTICĂ ŞI DECORATIVĂ
dr. Rodica Viorica GHEORGHE - TACHE
Lucrarea de faţă este o propunere de proiect care ordonează pe o idee

profesionistă, detaliată mai jos, bunuri din patrimoniul de artă plastică şi
decorativă ce aparţin Muzeului Judeţean Buzău. Este un omagiu modest pe
care îl aducem tuturor acelor creatori de frumos, în special artiştilor tapiseri
contemporani cu a căror lucrări s-a putut realiza cea mai mare colecţie de
tapiserie din ţară, ce demonstrează şi duce talentul românului peste veacuri,
identificându-ne pe noi ca şi cultură românească în arealul cultural universal.
Capitolul I
1. Prezentare generală a lucrărilor de artă decorativă plastică
selectate pentru expoziţia de bază
Lucrările de artă decorativă şi plastică din colecţia Muzeului Judeţean
Buzău au atins esenţa calităţii, s-au împlinit în sensul că prin osteneală, muncă
asiduă şi talent, artiştii expozanţi au depăşit de multe ori propriul standard
uman, atingând în lucrările lor, profunzimi şi semnificaţii subtile sau festive.
Toate lucrările sunt create în general de artişti profesionişti români şi ilustrează
nivelul de evoluţie a fenomenului artistic naţional şi local pe parcursul mai
multor decenii. Pentru că majoritatea achiziţiilor şi donaţiilor de bunuri
artistice pentru patrimoniul muzeului s-au efectuat în deceniile VII - X din
secolul al XX-iea, cel mai bine ilustrat a fost nivelul artistic al artei româneşti
din această perioadă.
Este remarcabil pentru muzeul buzoian că întreaga colecţie muzeală de
tapiserie poate fi considerată ca fiind cea mai mare din ţară şi importantă atât
prin numele artiştilor care au creat lucrările, cât şi prin valoarea artistică a
bunurilor.
În ceea ce priveşte receptarea altor culturi, cu trimitere la arta decorativă
şi plastică universală, a dus la influenţarea creatorului român în sensul ascuţirii
simţului de observaţie pentru specificul ţării.
338 R. V. Gheorghe - Tache
La nivel istoric fiecare epocă reprezintă o anumită etapă culturală

stilistică convenţională acceptată în momentul respectiv, exemplificată şi
ilustrată prin artele vizuale, aflate în continuă modificare, aspect care în final
duce la schimbarea mentalităţii umane. Secolul al XX-iea a conturat curentul
modernismului, apoi cubismul din perioada interbelică care a geometrizat
fonnele. Stilul post - modern apărut la finele secolului s-a remarcat prin
formele sinuoase, imitând diverse texturi organice, experimentate pe rând de
mulţi artişti tapiseri români.
Continuând ideea putem spune că dacă la nivel cultural occidental, în
fiecare curent s-au regăsit trăsăturile estetice dominante puse în valoare de
creatorii lor - în arta decorativă şi plastică românească a secolului XX, artistul
profesionist are o evoluţie a lui proprie, absolut personală, specific românească
altfel spus, preferând stilul eclectic, adică câte puţin din fiecare, folosind pe
rând în lucrarea lui (sau în anumite perioade ale vieţii), caracteristicile
simbolice ale unor curente de artă, la modă în acel moment.
Patrimoniul muzeal de artă decorativă şi plastică este deosebit de valoros
prin valoarea artistică a bunurilor, prin originalitate, autenticitate, calitate şi
frumuseţe. Acest patrimoniu poate fi prezentat prin prisma a două mari teme
generoase: A. Cea mai mare colecţie de tapiserie din ţară aflată în patrimoniul
Muzeului Judeţean Buzău; B. Modernism şi post modernism în lucrările de
artă decorativă (panouri decorative, ceramică, sticlă decorativă, bijuterie,
legătură de carte, etc) şi artă plastică (pictură, grafică, sculptură).
A. Cea mai mare colecţie de tapiserie din ţară aflată în patrimoniul
Muzeului Judefean Buzău.
Prezentarea tapiseriilor contemporane româneşti lucrate în tehnica haute-
lisse şi basse-lisse în sala 11, 12, 13, 14, şi hol I (parţial).
M-am oprit la alegerea acestei teme, pentru că pune în valoare o colecţie
generoasă ca număr de tapiserii, de înaltă valoare artistică, un ansamblu
coerent şi armonios, plin de poezie, încântare, o lume unică, încărcată de
culoare, dinamism, de lirism, de reverie. Este importantă şi datorită faptului că
se exprimă prin semne şi simboluri esenţiale spiritualităţii şi tradiţiilor etnice
ale poporului român.
Creatorul român este dornic să arate ceea ce a moştenit, ceea ce este, ce a
învăţat, să împrumute, să se inspire din cultura altor popoare, în acest fel
lărgindu-şi spiritul la dimensiuni universale, vrea să găsească sensuri profunde
vieţii, să aibă un rol de inovator, dăruitor şi de iniţiator şi nu unul de imitator.
Semnificativ este faptul că mulţi artişti, eliberându-se de povara detaliului
nesemnificativ s-au axat pe partea vizibilă a lucrurilor, dar nevăzutul,
subînţelesul, intimul semnelor decorative şi reinterpretările lor, demonstrează
Proiect pentru expoziţia de artă a Muzeului Judeţean Buzău 339
armonii cromatice de dialog, de conversaţie vizuală şi spirituală între creator şi

privitor.
Creaţia românească în tapiserie porneşte de la mit, balade, legende,
realităţi contemporane şi adevăruri creştine, dacă nu neapărat pentru o
înţelegere directă şi totală a spiritualităţii şi creştinătăţii poporului român, în
orice caz pentru surprinderea prezentului şi viitorului neamului românesc în
ideea de a ajunge la esenţe şi subtilităţi, de a surprinde cât mai bine specificul
şi spiritul românesc.
După studierea în profunzime a artei populare româneşti se poate trage
următoarea concluzie: tapiseriile şi arta textilă în general, create de artiştii
profesionişti contemporani, sunt corespondentul scoarţei, ţesăturilor şi
broderiilor din odaia frumoasă a ţăranului român, adaptate însă la cerinţele
actuale. Diferenţa dintre aceste arte (decorativă şi populară) poate consta în
faptul că ele se adresează fiecare altor generaţii sau grupuri ţintă de oameni. În
casa ţăranului de astăzi se păstrează multe obiecte de artă populară. În locuinţa
orăşeanului, de cele mai multe ori, doar dacă are o casă mare, rezervă o cameră
care să fie mobilată în stil popular autohton, evidenţiindu-se aici acel segment
al orăşeanului intelectual, cunoscător şi iubitor de tradiţie şi datini. De
asemenea se poate menţiona că tapiseriile, datorită calităţilor estetice şi
practice sunt căutate pentru a împodobi instituţii publice, omul contemporan le
caută pentru a-şi împodobi casa, în final găsindu-şi locul în colecţiile multor
muzee.
În continuare prezentăm trei tapiserii din expoziţia de bază.
Tapiseria Apa (300 x 360 cm - inv. 213 d.) de Ariana Nicodim este
realizată cu îndrăzneţe inovaţii de textură în relief, prin aranjament de
volumetrie ce păstrează şi caută o alianţă între semnificaţie - simbol şi tehnica
de lucru. Tapiseria are reliefuri care exprimă în toată plenitudinea lor curgerea
apei, mişcarea valurilor, înălţimea malurilor. Mişcarea apei este sugerată de
liniile oblice din lateralele lucrării, relieful părţilor laterale este dat de firele de
lână tăiate care pot sugera malurile, ciucurii pot fi pietrele din râu, golurile pot
fi bulboanele, iar şnururile diverse, împletite sau nu, mai groase, mai subţiri,
mai lungi sau mai scurte pot fi valurile.
Tapiseria Umbra păsării (200 x 11 O cm - inv. 207 d.) creată de textilista
Maria Cociopolos este însăşi rafinamentul, spiritualitatea, gingăşia şi
frumuseţea ce poate fi exprimată într-o tapiserie. Pasărea este sugerată
printr-un grafism cu haşururi multiple ce transformă suprafaţa într-o vibrantă
reţea de caligrafii diafane. Poate fi o pasăre paradisiacă simbolizând o
transformare interioară, o reverie a coborârii în sine, a purificării sufletului.
Este lucrarea poem a întregii săli 11, ce dă tonul de mare rafinament şi calitate,
atât prin tehnica structurată de plin - gol folosită, cât şi prin culorile suave,
diafane, alburii, întrebuinţate. Umbra păsării - adică acea vibraţie de aer care
rămâne după ce pasărea şi-a luat zborul.
La Ion Nicodim în tapiseria Panou decorativ (390 x 360 cm - inv. 216
d.) importantă este dominanta albului infinit din fundal, repetat prin vibraţia
subtilă dată de volumetria cu asprimi a firului de cârpă. Acest alb sugerează
gamele tandre ale pământului, apartenenţa spirituală a lui Ion Nicodim la acea
tainică lume ascunsă în satul nostru tradiţional: lumea albă a bunilor şi
blajinilor strămoşi. Calitatea alburilor, spusă altfel este lumina - climat care
cuprinde soarele, frunzele, păsările cerului.
B. Modernism şi post modernism În lucrările de artă decorativă
(panouri textile, pictură pe sticlă, ceramică, sticlă, bijuterie, legătură de carte,
etc) şi artă plastică (pictură, grafică, sculptură).
Prezentarea panourilor decorative realizate prin tehnici textile diverse de
lucru (colaj, imprimare, ornamentare sau broderie), ordonate pe colecţii sunt
expuse în: hol I, II, III iar colecţia „Margareta Sterian" în sala 17. Prezentarea
colecţiilor semnate de „Pictori buzoieni de ieri şi de azi'', în sala 15, de „Brăduţ
Covaliu" în sala 16, şi a colecţionarilor „Marieta şi Bucur Chiriac" în sala 18.
Este de apreciat această generaţie de artişti de la sfârşitul secolului XIX şi
secolul XX, permanent în căutare de noi şi noi idei prezentate în lucrările lor
prin expresii revoluţionar - fanteziste, dar care conturează şi definesc gândirea
lor de atunci, modernistă şi post-modernistă.
Selectarea care se face asupra lucrărilor de artă decorativă pe suport
textil, reprezentative pentru ultimele decenii ale secolului XX, implică tocmai
un aspect inedit cum este picturalitatea imaginii, obţinută prin pictare manuală,
spontană, direct pe materialul textil, folosind pensula, într-o paletă coloristică
ce aparţine doar culorilor textile. Sub o asemenea zodie interioară panoul
decorativ devine echivalent al unui tablou de artă cu pictură de şevalet, nu într-
un sens strict ornamental ca o pictură de Chagall ce reduce neesenţialul până la
simbol, ci într-un sens mult mai generos, de performanţe picturale şi decorative
împletite.
În panourile decorative pe material textil, creativitatea artiştilor se
manifestă direct, de multe ori nefiind necesar întocmirea unui proiect
compoziţional, deci fără schemă prealabilă, prin pictarea directă pe suprafaţa
suportului textil, la liberul arbitru al artistului, fiecare lucrare diferenţiindu-se
prin materialele suport folosite şi a felului cum artiştii compun spaţiul
bidimensional, prin oferirea de efecte şi subtilităţi picturale într-un domeniu al
tehnicilor decorative, în final obţinând unicitatea prin factura personală
inconfundabilă de lucru a fiecărui artist. O cerinţă caracteristică artei sfârşitului
de secol XX o constituie marea varietate a viziunilor, diversitatea stilurilor,
întâlnirea şi confruntarea suprafeţei decorative cu plasticitatea exprimam,

deschiderea spre schimbare, înnoire şi îndrăzneală a tehnicilor de lucru.
Prezentăm în continuare câte o lucrare reprezentativă fiecărei tehnici de
lucru: tehnica imprimării, ceramicii, sticlei, legături de carte, bijuterii.
Panou decorativ. O viziune sintetică, dar nu mai puţin plastică, ne oferă
Elena Mărgineanu Haschke în panoul decorativ Copac, expus în Hol I, ( 132 x
96 cm, inv. 125 d.) unde arborele cu rădăcină cu tot, pasărea în zbor, marii aştri
ai pământului, soarele şi luna fac un tot unitar cu sufletul creatoarei ce le
pictează. Astrele şi păsările ocupă un spaţiu generos şi loc major în spaţiul
compoziţional, atrăgând atenţia prin dimensiune, culoare şi fonnă. În artele
textile decorative, incluzând bineînţeles panourile decorative realizate prin
tehnici diverse, amprenta artistului se citeşte atât prin mesajul descris, cât şi
prin calitatea materialelor suport folosite, a felului cum creează compoziţia,
prin diversele tehnici de imprimare a culorii, (prin vopsire directă sau cu
şablonul), prin ornamentare, prin colaj, prin brodare şi bineînţeles prin factura
personală inconfundabilă de lucru a fiecărui artist.
Ceramică. Ceramistul Badea Costel aduce prin lucrarea sa Angrenaj (51
x 87 x 50 cm - inv. 228 d.) un joc de ritmuri format prin volume semiovalizate,
paralele şi verticale. Autorul dezvăluie dorinţa unei aspiraţii ordonatoare,
raţionale şi ne dezvăluie presiunea energiilor lăuntrice. Formele sunt modelate
în volume geometrizate şi esenţializate, ce exprimă simbolul subiectului
propus.
Sticlă. Artistul sticlar Dan Băncilă prin lucrarea Rodul pământului
(68x22x 17 cm - inv. 352 d.) devine protagonistul unei abordări inedite, dificile
dar cu atât mai sugestive, scoţând din masa amorfă a pastei - suflată în sticlă -
o reţea de vrejuri, de încrustări şi nervuri în infinite caligrafieri, sugerând
efervescenţe ale vegetalului.
Bijuterie. Artista Ana Mitrea prezentă în expoziţie cu numărul cel mai
mare de bijuterii, a creat bijuteria Broşă (inv. 75 d.) lucrată din metal bătut şi o
combinaţie de fir metalic ovalizat într-un joc de plin - gol. Artista caută în toate
bijuteriile ei să exploateze la maxim posibilităţile expresive pe care le oferă
corelarea dintre metal şi tehnica baterii şi răsucirii la cald. Bijuteriile din argint
şi metal comun pot aduce un plus de spectacol, calitate, fast şi preţiozitate.
Legătură de carte. Ella Cancicov Solomon are mai multe legături de
carte cu decoraţiuni ce sugerează prin simboluri şi semne, titlul şi conţinutul
literar al cărţilor. De exemplu: Poezii de Mihai Eminescu (19 x 11 x 5,3 cm -
inv. 108 d.), Arta populară din România (26,5 x 2,2 x 2,5 cm - inv. 104 d.),
Brâncuşi (36,5 x 32 x 2,8 cm - inv. 116 d.).
Arta plastică. Pictori buzoieni de ieri şi de azi

Tablourile de pictură selectate au fost create de artişti buzoieni care s-au
născut şi au trăit la sfârşitul secolului al XIX - lea şi în secolul XX pe
meleaguri buzoiene sau au avut diverse legături cu Buzăul.
Caracteristic în arta plastică românească: fiecare lucrare se grăbeşte a
dezvălui mai degrabă personalitatea distinctă a fiecărui creator, acele
particularităţi care le fac să se distingă între ele, având menirea mai mult să
contureze stilul personal al artistului, decât ale curentelor artistice ce se succed
în Europa.
Importanţa şi calitatea artei plastice buzoiene din această perioadă constă
în faptul că artiştii după ce iniţial se entuziasmează de tot ce găsesc nou
oriunde, la alte culturi, după ce au creat sub această influenţă se întorc în
spiritul creaţiei autentice româneşti, autohtonizând totul.
Majoritatea artiştilor pictori români expozanţi au ca punct de reper arta
academică studiată în cadrul institutelor de artă. Artiştii, mai ales cei din ultimă
generaţie, trec la eliminarea amănuntelor ce duce în chip spontan la expresia
picturală cea mai convingătoare.
Sunt nume sonore ale plasticii româneşti de ieri şi de azi: Ştefan Popescu,
Gogu Iliescu, Grigore Negoşanu, Nicolae Ionescu, Margareta Sterian, Adina
Paula Moscu, Zoe Moscu, Gore Mircescu, Constantin Petrescu-Dragoe, Petre
Iorgulescu-Vor, Ligia Macovei, Valeriu Şuşnea, Florin Menzopol, Gheorghe
Ciobanu, Aurelia Tudorache, etc.
Colecţia de pictură „Brăduţ Covaliu".
Sunt selectate acele tablouri de pictură care exprimă diverse raporturi
extreme, între energia şi forţa creativă a lui Brăduţ Covaliu şi blândeţea
portretelor alese, între frumuseţea anotimpurilor şi energia debordantă a
omului, între frumuseţea cailor şi tumultul mişcării, între frumuseţea lumii şi
drama creaţiei umane, în multe tablouri fiind exprimată diferenţa dintre trăirea
contemplativă şi cea sensibilă, intimă, dintre artist şi arta lui. În fiecare tablou
pictorul a vrut să simplifice totul până la esenţă. În primul rând ne sugerează
importanţa subiectului tocmai prin alegerea titlurilor ordonate singular sau pe
cicluri: Cântec pentru galaxia noastră, Pământul copiilor, Zburătorii diminefii,
Acvile ::.burând, etc şi multe portrete, apoi a accentuat diferenţa dintre expresia
încărcăturii estetice plastice şi a simplităţii sugestive a planurilor mari şi
generoase, în final totul devenind ţintă, scop, simboluri şi metafore, împlinire,
realizare, culminaţie, desăvârşire, sensuri care pot concentra rodul ideii
fundamentale de monumental.
Colecţia de panouri decorative „Margareta Sterian".
Această inedită colecţie de panouri decorative semnate de Margareta
Sterian şi după moartea artistei oferită Muzeului Judeţean Buzău prin donaţie
de pictorul Mircea Barzuca vine şi completează fericit colecţia iniţială a

muzeului. Întreaga colecţie demonstrează calitatea artei româneşti moderniste
şi postmoderniste. În lucrările ei nu este vorba de asemănare fizionomică, ci
comunicare directă prin simbol, semn şi metaforă ce dau sens compoziţiei,
artista reuşind să sporească frumuseţea lumii şi dorind cu generozitate să o
reveleze celui care priveşte şi îi înţelege opera. Lucrările ne prezintă într-o
realitate diversă şi modernă în acelaşi timp un întreg univers de semne,
simboluri şi metafore, Margareta Sterian reuşind cu uşurinţă să confere fiecărui
panou decorativ valoare de unicat.
Buchet (I, li, III), Florile (inv. 520 d.; inv. 521 d.; inv. 522 d.) tehnica de
lucru: pasmanterie aplicată, brodată, materiale cu structuri diverse cusute de
pânza de sac-suport, fragmente originale din costume populare româneşti.
Covor bulgar (inv. 525 d.) tehnica de lucru: cusut manual. Această
lucrare demonstrează că artista, cu toate că vizitează marile muzee ale lumii ca
cel din New York, totuşi nu se lasă influenţată major de ceea ce vede. Ea vine
acasă la atelierul din România şi adaptează noutatea decorativă văzută în
străinătate la realitatea artei româneşti.
Peşti (inv. 519 d.; inv. 523 d.) tehnica de lucru: pasmanterie aplicată,
brodată, materiale cu structuri diverse (piele) cusute de pânza de sac - suport.
Din petice colorate (inv. 518 d.) tehnica de lucru: pasmanterie aplicată,
materiale cu texturi diverse.
Că/elul bunicii (inv. 529 d.) tehnica de lucru: cusut manual, goblen, an
1864. O lucrare făcută de bunica artistei, care vine şi completează colecţia
semnată de Margareta Sterian, în două aspecte: ca număr de lucrări şi arată în
acelaşi timp sursa de inspiraţie şi moştenirea talentului pentru lucrul manual, în
familie pe linia bunicii, bunică care a îndemnat-o permanent să lucreze, să facă
artă din creaţia şi munca ei.
Nuntă în cer (inv. 524 d.) tehnica de lucru: pasmanterie aplicată mătase
imprimată, catifea cu model în relief, fragmente de fotă românească, fir metalic
aurit, dantelă, broderie, toate cusute pe pânză de sac.
Altă lucrare, Mirii sau (Teatrul domni/ei Ralu) (inv. 127 d.) se adresează
vieţii privită ca o scenă de teatru. Tehnica de lucru: pasmanterie aplicată
mătase imprimată, catifea cu model în relief, fragmente de fotă românească, fir
metalic aurit, dantelă, broderie, toate cusute pe pânză de sac.
Mască populară şi păsări (inv. 292 d.) tehnica de lucru: pasmanterie
aplicată mătase imprimată, catifea cu model în relief, fragmente de fotă
românească, fir metalic aurit, dantelă, broderie, cusute.
În grădină (inv. 128 d.) tehnica de lucru: pasmanterie aplicată mătase
imprimată, catifea cu model în relief, dantelă, broderie, cusute.
CtUorii (inv. 126 d.) tehnica de lucru: pasmanterie aplicată mătase

imprimată, catifea cu model în relief, fragmente de fotă românească, fir metalic
aurit, dantelă, cusute. Lucrarea separă lumea ei fictivă de cea reală printr-un
ancadrament - ramă, confecţionat din catifea cu structuri vegetale în relief.
Colecţionarii de artă „Marieta şi Bucur Chiriac".
Colecţia reprezintă una dintre cele mai importante donaţii oferite statului
român, după revoluţia din 1989 şi cea mai mare donaţie de artă făcută
municipiului Buzău până în prezent.
Expoziţia este un mijloc de educare a gustului estetic al privitorului,
într-o bună măsură gata educată de contactul cu arta populară, cu creaţia vie a
ţăranului român, prin tablourile pe care le-au făcut artiştii prezenţi pe simeze.
Lucrările au ca temă diferite fapte din viaţa unor oameni, o succesiune de
episoade contemporane sau legendare, portrete, evenimente istorice sau
surprinderea copiilor în bucuria jocului, întruchiparea anotimpurilor, a
păsărilor, animalelor şi vegetaţiei.
Această valoroasă colecţie este importantă prin faptul că valorifică, cu
mijloacele artei contemporane, un adevărat tezaur de idei, de sentimente şi de
intuiţii despre lume şi viaţă, ale acestui talentat popor român.
Referitor la talentul individual al artiştilor contemporani prezenţi prin
lucrările lor, acesta a fost impus de capacitatea cu care artiştii au dat coerenţă
temelor propuse, ca pe baza tuturor experienţelor culturale diverse trăite putând
să ne ofere lucrări personale dominate de spiritul momentului.
2. Obiective educaţionale. Grupuri ţintă
1. Educarea cititorului specializat şi nespecializat român sau străin aflat
în trecere prin România sau stabilit în România, ca să cunoască şi să
recunoască specificul şi identitatea noastră culturală naţională prin această
colecţie valoroasă de vestigii arheologice, de etnografie şi de tapiserie,
prezentate.
2. Calitatea artei contemporane de a fi un spaţiu spiritual menit să
contribuie la deconectarea şi delectarea iubitorilor de artă şi de frumos într-o
lume plină de nelinişte şi tensiune.
3. Cititorul avizat sau neavizat, român sau străin, după ce studiază
lucrarea de faţă, să poată compara şi aprecia singur evoluţia culturii româneşti,
pe baza concluziilor materialului prezentat şi a propriilor observaţii.
4. Educarea publicului specializat sau nespecializat pentru a cunoaşte şi
aprecia la adevărata valoare trecutul şi prezentul artei vizuale decorative
româneşti, respectiv tapiseria românească.
5. Acest proiect de expoziţie de bază se doreşte a completa educaţia şi
cunoştinţele culturale iniţiale ale cetăţeanului român în vederea ridicării la un
nivel superior de înţelegere a culturii româneşti şi demonstrează concomitent
preocupările constante privind iniţiativa de a face cercetare şi a pune în valoare

cea mai mare colecţie de tapiserie contemporană românească din ţară.
Grupurile ţintă (beneficiarii direcţi şi indirecţi): vizitatori ai muzeului,
personalităţi ale vieţii artistice şi culturale din România, elevii Liceului de artă
Margareta Sterian; alte licee. Artişti contemporani, critici de artă, autorităţile
publice centrale şi locale, publicul iubitor de artă şi frumos, turişti români şi
străini.
3. Obiectiv general
Prezervarea, protejarea, valorificarea şi promovarea patrimoniului
cultural din colecţia de artă a Muzeului Judeţean Buzău.
4. Obiective specifice
- Prezervarea, protejarea, valorificarea şi promovarea patrimoniului cultural din
colecţia de artă plastică şi decorativă a Muzeului Judeţean Buzău;
- Valorificarea Colecţiei de tapiserie - cel mai mare fond de tapiserie
contemporană românească din România (2/2 sec. XX) - ce aparţine
patrimoniului de artă decorativă al Muzeului Judeţean Buzău;
- Valorificarea colecţiilor de artă plastică din patrimoniul muzeului;
- Dezvoltarea artei contemporane ca mijloc de promovare şi afirmarea culturii
naţionale, atât pe plan intern, cât şi pe plan internaţional;
- Recunoaşterea specificului şi identităţii noastre culturale naţionale, prin
aceste valori de artă plastică şi decorativă aparţinând unor reputaţi artişti
români;
- Înţelegerea, cunoaşterea şi aprecierea bunurilor artistice create de artiştii
români de la sfârşitul secolului XIX până în secolul XXI.
- Contribuirea la o mai bună cunoaştere a rolului tapiseriei în artele textile
decorative şi a rolului picturii şi graficii în artele plastice.
Capitolul II. Criterii de selectare a lucrărilor
În primul rând şi spre deosebire de precedenta expoz1ţ1e de bază a
muzeului s-a ţinut cont de calitatea de colecţie a lucrărilor unui artist fie
textilist, tapiser, ceramist, sticlar, fie pictor, grafician, sculptor, etc cât şi de
starea de conservare a lucrărilor.
De autenticitatea şi profesionalismul lucrărilor în sine, punându-se accent
pe specificul lor naţional şi pe integrarea lor în spaţiul cultural universal.
De motivele decorative, semnele şi simbolurile din universul etnografic
românesc (evidenţierea rădăcinilor adânci de inspiraţie pe care le are tapiseria
contemporană românească în arta populară autohtonă.
De motivele decorative, semnele şi simbolurile din universul artelor
plastice şi decorative (ce aparţin arealului naţional, european şi universal).
De valoarea artistică deosebită, valoarea estetică, numele şi renumele

artiştilor care le-au creat. Selectarea exponatelor propuse are la bază calitatea
lor de document al vremii.
Capitolul III. Structura tematică, idei tematice
A. Simbol şi semn. Rădăcinile tapiseriei în arta tradiţională românească
- scoarţa (tapiserii haute - lisse şi basse - lisse, ceramică, scoar/ă
lucrată la războiul de fesul, sculptură În lemn).
B. Personalităţi artistice. Stilul unui artist (tapiserii, ceramică).
C. Stil şi culoare (tapiserii haute - lisse, panouri decorative lucrate prin
tehnica imprimării, sculpturi turnate În bronz).
D. Rafinament, sensibilitate, culoare (panouri decorative lucrate prin
colaj, broderie sau imprimare; sculpturi În lemn).
E. Stil şi personalitate (tapiserie contemporană românească şi sculptură
turnată în bronz).
F. Clasic şi modern (panouri decorative lucrate în tehnica imprimeului şi
colajului, legătură de carte, bijuterie sculptură În bronz).
G. Monumentalitate şi inovaţie (tapiserie, sculptură).
H. Pictori buzoieni de ieri şi de azi din colecţia Muzeului Judeţean Buzău
(sfârşit de secol XIX şi secolul XX) (tablouri de pictură).
I. Colecţia de pictură Brăduţ Covaliu (tablouri de pictură).
J. Colecţia de panouri decorative semnate de Margareta Sterian,
K. Colecţionarii Marieta şi Bucur Chiriac (tablouri pictură, grafică,
sculptură, obiecte de etnografie).
L. Prezentarea personalităţii pictorului Brăduţ Covaliu, artistei
Margareta Sterian şi ale colecţionarilor Marieta şi Bucur Chiriac în
vitrine (cărţi, diplome, medalii, obiecte de etnografie, obiecte din atelier,
etc.); tablouri de pictură semnate de Brăduţ Covaliu.
Capitolul IV. Tematica desfăşurată
A. Sala 11 Simbol şi semn. Rădăcinile tapiseriei în arta tradiţională
românească - scoarţa (tapiserii haute- lisse şi basse - lisse, scoar/ă lucrată la
războiul de ţesut, ladă de zestre, sculptură În lemn).
În această sală prezentăm lucrări de artă decorativă (tapiserii haute-lisse
şi basse - lisse, ceramică, pictură pe sticlă şi de artă plastică (sculptură), etalate
în paralel cu obiecte de artă tradiţională românească (o scoarţă, ladă de zestre),
în ideea de a prezenta sursa de inspiraţie a artiştilor contemporani precum şi
rădăcinile artei decorative şi artei plastice româneşti. Toate lucrările sunt
expuse pe colec/ii de autor.
Este ilustrată creşterea şi evoluţia artei contemporane româneşti din arta
populară tradiţională românească.
Sunt prezentate tapiserii ale unor artişti naţionali renumifi: Ion Nicodim,
Liana Şaru, Ileana Balotă, Mariana Oloier Ghiţă, Frida Fodor, Mariana Vagâi,
etc.
Este expusă tapiseria artistei, Aurelia Ghiaţă din prima generaţie de
tapiseri români. Se expun lucrări de artă decorativă românească contemporană
în care importantă este sugerarea celei de a treia dimensiuni la lucrări
bidimensionale ca de exemplu tapiseriile Lianei Şaru şi Ion Nicodim. În unele
tapiserii din lână sunt folosite tehnica broderiei, colajului, împletirea cu mâna
şi aranjarea pe suprafaţa tapiseriei a altor materiale cu diverse structuri: lemn,
ceramică, textile, împletitură din fir de păr de capră, sfoară, fir de cârpă.
Singura tapiserie din totalitatea tapiseriilor expuse se găseşte în această
sală care este lucrată în tehnica basse - lisse, este realizată de tapisera Ileana
Balotă şi se numeşte Tulnice.
Pictura pe sticlă expusă este inspirată din evenimentele, tradiţiile,
baladele şi povestirile populare româneşti. Tapiserii din fir de rafie, de sfoară,
de cârpă, ţesute la război sau împletite cu mâna.
Se remarcă personalitatea artistică şi stilul autentic al sculpturilor în
lemn a lui Ion Pricopescu, sculptor buzoian, care s-a inspirat din etnografia
poporului român.
Vezi anexa 1 schiţa grafică a amplasării obiectelor în sala 11.
B. Sala 12 Personalităţi artistice. Stilul unui artist (tapiserii,
ceramică).
Înţelegerea stilului de lucru al unor artişti tapiseri şi al unor artişti
ceramişti, prin expunerea pe simeză a tapiseriilor lor prin juxtapunere în primul
caz sau prin expunerea unui grupaj de forme ceramice în al doilea caz. În
funcţie de creator, toate lucrările au ceva comun între ele, fie caracterul
figurativ sau abstract, dimensiunile foarte mari sau mici, tehnica de lucru,
materialele de lucru de bază, lâna sau ceramica. Întotdeauna ceva simplu,
recognoscibil la lucrări - ca semn distinctiv al stilului de lucru al artistului.
Alt grupaj de forme din ceramică glazurată este etalat în funcţie de
caracterul nonfigurativ, de tema abstractă, simbolică şi designul modern al
fiecărei piese.
Sunt preluate şi continuate două idei din prima sală: Crearea celei de a
treia dimensiuni în tapiseria Apa semnată de artista decoratoare Ariana
Nicodim. Tapiseria ei are rădăcini în arta etnografică populară românească.
C. Hol I Stil şi culoare (tapiserii haute - lisse, panouri decorative lucrate
prin tehnica imprimării, sculpturi turnate în bronz).
Se remarcă alternarea sculpturilor masive, grele din metal, cu fragilitatea
şi delicateţea panourilor decorative lucrate prin colaj sau imprimare.
Prin alăturarea tapiseriilor mari cu sculpturi masive turnate în bronz s-a

realizat o impresie de spectacol, echilibru şi annonizare optimă a fonnelor
bidimensionale cu cele tridimensionale.
Stilul unui artist tapiser se poate înţelege clar unnărind cele patru
tapiserii din colecţia Pavel Codiţă care au o serie de aspecte comune:
dimensiunea generoasă, fond monocrom (gri), simboluri şi semne geometrizate
uşor recognoscibile, în culori deschise, pastelate, luminoase.
Ordonarea şi ritmul sculpturilor turnate în bronz conferă încăperii o
imagine spectaculară, un ambient elevat, semnificaţie artistică.
Vezi anexa 3 schiţa grafică a amplasării obiectelor în hol I.
D. Hol II Rafinament, sensibilitate, culoare (panouri decoratii·e
lucrate prin colaj, broderie sau imprimare; sculpturi În lemn).
Arta imprimeurilor pe material textil - creativitatea artistului român se
remarcă prin mesajul descris cât şi prin calitatea şi structura materialelor suport
folosite.
Meşteşugul de a concepe forma bidimensională prin imprimare sau
pictură direct cu mâna. Meşteşugul de a concepe formă tridimensională prin
tehnica ornamentării cu broderii, ţesături sau alte împletituri şi colaje.
În ultimii ani, multe dintre genurile şi domeniile altădată distincte ale
artelor decorative cu trimitere la tapiserie şi arte textile diverse au tendinţa de a
se întrepătrunde pe un teren comun fie al materialului suport (lâna, pânza,
catifeaua, mătasea, etc), fie al materialelor aplicate, fie al tehnicilor mixte
folosite la aceeaşi lucrare, fie al noutăţilor aduse prin apropierea materialelor
tradiţionale de noi produse ale tehnicii modeme, artiştii experimentând
continuu pe un material sau altul.
Vezi anexa 4 schiţa grafică a amplasării obiectelor în hol II.
E. Sala 13 Stil şi tehnici de lucru diverse (tapiserie contemporană
românească, sticlă, ceramică şi sculptură turnată În bronz).
O generoasă Colecfie de autor formată din patru tapiserii mari, semnată
de Carmen Groza, o artistă româncă, stabilită în Belgia. De menţionat că una
din tapiserii, Lumini şi umbre a fost făcută în anul 20 I O, deci tapiserie de
ultimă generaţie.
Patru tapiserii semnate de tapisera Carmen Groza care pot exemplifica
mesajul din sala precedentă privind recunoaşterea unui artist prin stilul original
de lucru.
Tapiserii din lână ţesute la război în tehnica haute - lisse, semnate de
artişti renumiţi: Carmen Groza, Maria şi Constantin Mihalache - Blendea, Ion
Stendl, Constanţa Crişan, Nicolae Balaş.
Forme diverse din sticlă lucrate la mână liberă (tip unicat) unele piese
componente suflate în tipare din fontă sau lemn.
Forme din ceramică, porţelan şi faianţă smălţuită sau glazurată, modelată

cu mâna (tip unicat) Ion Berendea sau turnate în tipare din ipsos. Costel Badea
/Angrenaj.
Panou pictat alcătuit dintr-o structură de forme dreptunghiulare din ipsos
şi lemn, pictat în tehnica tempera pe lemn (tehnică întâlnită în artele plastice -
la icoane, vine şi exemplifică folosirea unor tehnici mixte comune decorative şi
plastice.
F. Hol III Clasic şi modern (panouri decorative lucrate prin tehnica
imprimării, legătură de carte, bijuterie şi sculpturi in bronz).
Se remarcă alternarea sculpturilor antropomorfe masive, din metal turnat
cu fragilitatea şi delicateţea panourilor decorative lucrate prin colaj sau
imprimare, cu bijuteriile din argint şi cu rafinamentul legăturilor de carte.
Cum se creează şi se sugerează forma tridimensională a unui panou
decorativ - prin colaj. Se remarcă pictură directă, manuală în comparaţie cu
tehnica ornamentării cu broderii, ţesături sau alte împletituri şi colaje.
Vezi anexa 6 schiţa grafică a amplasării obiectelor în hol III.
G. Sala 14 Monumentalitate şi inovaţie (Tapiserie contemporană
românească şi sculptură turnată in bron:::).
Aspectul de monumentalitate este redat printr-o remarcabilă tehnică a
iluziei optice: aşezarea prin juxtapunere a două tapiserii mari, verticale,
semnate de autorii Ileana Teodorini - Dan şi Dan Teodor.
Sunt expuse tapiseriile a doi soţi artişti profesionişti recunoscuţi, Ileana
Teodorini Dan şi Dan Teodor, pentru inovaţie, completare şi comparaţie.
Ordonarea şi ritmul a 16 tapiserii juxtapuse, create de Dan Teodor
sugerează o singură tapiserie originală.
Se remarcă tapiseriile artistei Ileana Teodorini - Dan pentru frumuseţea
şi arta compoziţiei, tehnica de lucru, aspectul brodat şi traforat al compoziţiei,
imaginea de plin şi gol, dintre vibrat şi monoton, colorat şi neutru, culorile
naturale şi rafinamentul execuţiei.
Peter Bologh cu sculptura în ciment turnat, intitulată Ritm, sugerează
echilibrul şi masivitatea.
H. Sala 15 Pictori buzoieni de ieri şi de azi, din colecţia Muzeului
Judeţean Buzău (sfârşit de secol XIX şi secolul XX).
Tablouri cu pictură de şevalet din Colecţia Muzeului Judeţean Buzău,
create de artişti profesionişti buzoieni care s-au născut şi au trăit la sfârşitul
secolului al XIX -lea şi în secolul XX pe meleaguri buzoiene sau au avut
diverse legături cu Buzăul.
Importanţa şi calitatea artei plastice buzoiene din această perioadă constă

în faptul că artiştii după ce iniţial se entuziasmează de tot ce găsesc nou
oriunde, la alte culturi, după ce au creat sub această influenţă, se reîntorc în
spiritul creaţiilor autentice româneşti, autohtonizând totul.
Ce unnăreşte această expoziţie? Să reuşim să ieşim un pic din contingent,
din realitatea imediată tensionată şi să păşim într-un univers aparte al liniştii, al
culorilor şi al bucuriei spirituale.
Pictorii duc tradiţia poporului nostru mai departe, împlinind cu dragoste
un tablou de pictură cu simbolurile aferente ce conţin intuitiv sau voit infinite
semnificaţii şi subtilităţi rafinate ale valorilor spirituale româneşti.
Unele tablouri ilustrează o lume a întinderilor marine cu deschideri vaste
în adâncime, luciri elaborate pe o remarcabilă tehnică a spaţiilor nesfârşite.
Artişti care ştiu să picteze consistenţa materială a aerului şi a apei, a
materiei, precum şi jocul petelor de umbră şi lumină conturând adevărate
universuri picturale de calitate.
Alţi artişti, mai ales cei din ultima generaţie, trec la eliminarea
amănuntelor ce duce în chip spontan la expresia picturală directă cea mai
convingătoare.
I . Sala 16 Colecţia de artă plastică, decorativă şi etnografie „Marieta
şi Bucur Chiriac".
Expoziţia este o chemare spre puritatea gândului şi gestului, o întoarcere
către sine şi strămoşi, pentru a redescoperi starea de nevinovăţie a copilăriei şi
locul nostru în istoria neamului.
În fiecare lucrare de pictură, grafică, sculptură, există o asemănare cu tot
ce se întâmplă pe plaiurile româneşti, în care ne este dezvăluită pas cu pas
credinţa artiştilor despre frumuseţea şi demnitatea României, cu tot ce cuprinde
ea, oraşe şi sate, păsări, animale, flori, fluturi, copaci, oameni, interpretări ale
universului ştiut şi neştiut.
Tablourile sunt un mijloc de exprimare a frumosului prin culoare, de
surprindere a aspectelor menite să scoată în evidenţă legătura profundă între
oamenii acestui popor, natură şi subtilităţi spirituale.
Ţinuta academică şi rigoarea artistică se remarcă în fiecare lucrare
indiferent de tehnica de lucru, dacă este bidimensională sau tridimensională,
instituind o lume a imaginarului adesea infinit mai bogată şi mai frumoasă
decât lumea contingentului imediat.
Măştile se întâlnesc la toate popoarele şi închid în ele aspecte din istoria
spiritului şi societăţii româneşti. Se aduc ca exemplu măştile create de meşterul
popular Nicolae Pană, care foloseşte materiale convenţionale. Accentul îl pune
pe expresivitatea măşti, pe zugrăvirea unui sentiment, unei trăiri - râsul, poate
pornind de la ideea că poporul nostru era hâtru, vesel, sau mirarea sau spiritul
de şicană, de batjocură atunci când ţăranul se simţea jignit, nedreptăţit. Măştile
se făceau mai ales la sărbătorile de iarnă, de către ţărani, constituind o tradiţie
populară să-şi schimbe pentru moment identitatea, să nu fie recunoscuţi, sau să
reprezinte un animal atunci când mergeau cu uratul prin sat.
Lucrările au ca temă, diferite fapte din viaţa unor oameni, o succesiune
de episoade contemporane sau legendare, portrete, evenimente istorice sau
surprinderea copiilor în bucuria jocului, întruchiparea anotimpurilor, a
păsărilor, animalelor şi vegetaţiei.
J. Sala 17 Colecţia de panouri decorative semnate de Margareta
Sterian
Prezentarea unor lucrări reprezentative, din cel mai mare fond de
tapiserie contemporană românească, aparţinând unei renumite artiste Margareta
Sterian.
Ea pune în valoare creaţia Şcolii na(ionale de artă decorativă, care în
ultimele patru decenii ale secolului al XX-lea a impus o nouă viziune estetică,
contribuind la renaşterea panourilor decorative ca gen al artelor textile.
Această colecţie de panouri decorative de la Muzeul Judeţean Buzău în
planul comunicării vizuale, aduce în atenţie o infinitate de variante icono-
plastice de interpretare a fondului tradiţional de motive specifice creaţiei
ţărăneşti. Altfel spus, în panourile decorative care formează această colecţie
sunt compuse plastic diverse categorii de motive şi simboluri specifice
repertoriului tradiţional al compoziţiilor decorative ce împodobesc scoarţele şi
covoarele ţărăneşti.
Păstrarea şi interpretarea expresiilor simplificate/sintetice de reprezentare
plastică a motivelor din arealul artei populare româneşti.
Vezi anexa I O schiţa grafică a amplasării obiectelor în sala 17.
K. Sala 18 Colecţia de pictură „Brăduţ Covaliu".
În fiecare tablou pictorul a vrut să simplifice compoziţia şi culoarea până
la esenţă. În primul rând ne sugerează importanţa subiectului tocmai prin
alegerea titlurilor ordonate singular sau pe cicluri: Cântec pentru galaxia
noastră, Case risipite de la munte, Pământul copiilor, Peisaje, Portrete de.fete,
etc.
Brăduţ Covaliu a accentuat diferenţa dintre expresia încărcăturii estetice
plastice şi a simplităţii sugestive a planurilor mari şi generoase, în final totul
devenind ţintă, scop, simboluri şi metafore, împlinire, realizare, culminaţie,
desăvârşire, sensuri care pot concentra rodul ideii fundamentale de
monumental. Pentru că toate sunt tocmite şi rânduite în treaba şi în slujba
neamului omenesc: soarele, luna, vegetaţia, omul, văzduhul, vântul, ploile,
pământul şi marea, casele, satul risipit de la munte sau ordonat de la câmpie,

tunne de boi, cai alergând şi acvile zburând deasupra munţilor, etc.
Dorinţa artistului a fost în unele tablouri să se vadă globul pământesc din
afară, din depărtare, din spaţiul cosmic, exemplu ciclul: Cântec pentru galaxia
noastră. Această vedere privită de undeva din spaţiu ia fonna unui cor de copii
ce interpretează un cântec în spiritul copilăriei şi exuberanţei sau ilustrează
spaţiul românesc în trecerea tumultoasă a cirezilor de vite sau cai.
Artistul pictează specificul anotimpurilor, apropiindu-se câteodată de
aspecte pe care nici omul nu le poate atinge, dar pe care vrea să le cunoască,
An"ile zburând, Spa{iu poetic, Mişcare de ansamblu, etc. Artisticul începe din
momentul în care griurilc albăstrui şi verzi ale tablourilor în contraste
complementare capătă viaţă relevându-se ca ceva deosebit, unic în structuri
geometrizate, reduse la esenţă.
Toate simbolurile, metaforele şi semnele tablourilor au ordonarea după
înţelepciunea cu care au fost create prin stilul inconfundabil al artistului,
aşezându-se după o ordine armonioasă anume căutată.
Brăduţ Covaliu - în toate tablourile sale, fie pictură de şevalet, fie grafică
de şevalet - a fost dornic să arate ceea ce a moştenit, ceea ce este, ce a învăţat,
să compună imagini, să se inspire din natură, în acest fel lărgindu-şi spiritul la
dimensiuni universale, dând sensuri profunde vieţii, în final să aibă un rol de
dăruitor.
Brăduţ Covaliu pictează, conturează, structurează, înfrumuseţează pânza
de lucru, dar ne oferă şi mai mult, ceva al propriului eu, al propriei sale
sensibilităţi artistice. A surprins propriile tensiuni interioare prin culoarea vie, a
conturat formele într-o carcasă definitivă, a compus şi ne-a oferit pânze de artă
autentică, profesionistă.
L. Hol IV Prezentarea personalităţii colecţionarilor Marieta şi Bucur
Chiriac, pictorului Brăduţ Covaliu şi Margareta Sterian.
În acest hol sunt prezentate mai multe vitrine cu artişti şi colecţionari de
artă care demonstrează că principala lor dorinţă este să exprime bogăţia
spiritului românesc şi frumuseţea lui armonioasă, să ne transmită această
complexitate spirituală pentru ca tot privitorul să o primească în suflet,
devenind el însuşi iubitor şi generos.
Etalarea tablourilor de pictură reprezentând portrete semnate de pictorul
Brăduţ Covaliu, este inteligent orchestrată încă de la intrare prin vitrine cu
albume şi cărţi, alături de diplome, distincţii, premii ce povestesc de Brăduţ
Covaliu, Margareta Sterian şi familia de colecţionari Marieta şi Bucur Chiriac.
Pentru a demonstra că arta populară reprezintă rădăcina din care îşi trage
seva arta vizuală contemporană românească au fost expuse obiecte de artă
populară: ceramică, măşti şi ouă încondeiate. Ouăle încondeiate de autori

necunoscuţi aduc frumuseţea motivului popular geometrizat.
Vezi anexa 12 schiţa grafică a amplasării obiectelor pe hol IV.
A THEME PROJECT OF THE

PERMANENT PLASTIC AND DECORATIVE ART EXHIBITION
Abstract
The work below is a proposed project that professionally organised, as

detailed below, assets of the plastic and decorative art collection of the Buzău
County Museum. It is a modest tribute paid to all those creators of beauty,
particularly contemporary tapestry artists whose works have become part of the
great collection of tapestries in Romania - which proves and takes Romanian
talent into the future, identifying us as Romanians within the universal culture.
Sala 11
llXPOZml
l«fA Pl.Al'l1CA
p. Pll'Clltt
1•121.lmp
- - •• - •• - • - - • - - • _lj'!'~ . - •• - - • - - • - - • - •• - •
Legendă: liiil-•ooa'l' • .,•.,,,,„""'

D ·taplserle 0 -sculpturt
· ·ladllzeatre c:J-eeramlc.1
· -peretefals D ·vltrlnAtlpV6
·~ ~
~ ~
DD
,(ti
"O
c:
Q)
Ol
Q)
_J
N
T""'
ro
ro
CI) .
j__I
r l
~~ I~
I" I
L-1
JI "
IO
~ \i
~
V
w I ~t--
"]' Iii
-
n
„
„. Dlllo=
-i - ·~ i
oo
!!li l ~
' ,, c
~
--- -- ~ --- --
~~
I! • --- - --- -
---- -·- -
• >Cti
"'O
c
Q)
(. ~
c:.
I
! i!!I!. !ls ! ls
;l
I
-- -- --- -
• 1~ ~ --- - --- -
--- - ~
I
:! :li'
:L ---- --- -
--- - --- -
---
~ ~ •
H, I dl
- ---
·---i '-!I -···- ·-·
J~t
l
t········-- '----1 .. , ,.
:1 -~:
• {~ ~
---- -- - -
I
---- --- -
!I~ jf !1111
I
I
rl
~~ ~
re ---- --- -
--- - --- -
I"' • •
u il!llll
I
I
!~ ~- !.
~
„-·
~~
J n
~
'li
••
I
„„ ••
„„„ •
--
-• ·-
R
„
--
„1·- -~ ····----=
;;:_
-- -·-·:r ·--·L.l1
-~1= . ~) .I ...
-
·--~
~
o ~ I li
I lrl IG III ~
"'n
I
' li
>!'O
-o
c
I Q)
Ol
. --- -r --
I Q)
. --- +: ...J
I
I
I
I
I
ro
ro
CI)
>ro
"O
c:
Q)
g>
...J
o
I
ac(ii "
(")
......
Hol III
49d .50d .51d.52d .S3d .54d.55d 102d . 103d .104d 105d

56d.57 d .56d .59d '60d .61 d,62d
10Sd . 107d .108d. 109d
o
63d .64d .65d.66d.67d.68d.69d
„420d .421d .422d423d
110d 111d 112d .113d
t::.
-·
16d ..tl17d .418d 419d
70d . 71d , 72d . 73d . 74d , 7~ . 76d ,
77 d .78d .79d .80d,81 d ,82d .83d
424d .425d.!2Sd. 4!2d
......
84d,85d .86d .87d,88d .89d.90d,
91d,92d,93d.94d,95d .96d .97d
„63d, 114d , 115d , 11Gd ,, ~
98d.99d.447d.448d .449d ,450d
451d , 100d ,441d „440d ,442d
117d.118cl
o.
t'1l
14Jrt M4d 445f1 :;;:;::
~
~·
~
f
g
[
.......
" ~
~
§
'' ''
t:C
~
~(
c:
Legendă : 0 ..,.""""decora""'
O -sculptura
- -vitrinetipV1
~mic!
o -panou tip 1 {La~me 80 cm)
v..i
V.
I.O
l;.)
O\
o
Sala 14
f9Sd na
' ' ~~~~~~~~~~~~~
. ~
. ~--1-.:J-+~
~ '
'
'
1:
l
ll
' '
'
:' I:'
'
1:
~
:<
~
(1)
o
""'I
Legendă : D -1a.,;sene ::r-

(1)
~
()
::r-
(1)
Sala 15
EXPOZITlE
MTA PLAST.ICA
p. pu:hlt
- ----- -- - --- - ----+--------- ________S•l25.9r11>______________ _
k_""'43ăil
!
- ------- - --------~---------
!
10 man suprapuse
801p,797p 660p,506p
507p.386p 312p.313p ;
324p.325p ;
------- - -------t---------
;
- ------- ---------+--
; - ------
!
15 locran suprapuse
271p.272p 273p.316p
317p.318p.323p.324p
325p.326p.579p.622p
l
I
i .,.
;
766p.784p.800p
!
I
t
SO' 70
--- - ----.--,.,,,"T"""
Le gend ă: O-"""°"' "'~„„.,.

O -sculptura
· ·perete fals
w
O\
N
Hol IV
472~. 47230.47231.47229,47151,
Poz 203 (4 buc,), poz 204 (1Q buc 412:ze . .c1151„11s1 (7 buc.).•nJ.4.47235
poz 205 (12 buc). po.z 206 (27 buc 471!!H72Q3 (4! buc), 471~.4422S.4722!1
paz 207 (16 buc.), poz 20818 buc 47204-47210 (7 buc.).47220. 4mH7224
47211..lf.1211 (6 bi.IC.). 47218... 7219(2 ~)
47221-4722212 buc.). 472211-47231 (4 buc)
47232-47233 (2 buC I
~
:<
52
(!)
o
;a
Legendă : O -p;aura """ "".,anza l:J"'
(!)
D-vittinătipV1 I
. -stand decorativ, artă populara

;;;3
(')
l:J"'
(!)
Sala 16
I I
I I
I I
I I
I I I I
------- ---...1.J ________________ LJ ___ _
--- -------.,- ,------ -------- --r-y---- --- ,- ~~~~-:-/

1
(
>~,
I I
EXPOZI11E I I
I I ARTA PLAS11CA I I
I
I
I
I p.parchet
S•97.3mp
H-446cm
I I
I I
I I
... I
I
I
I
'I I'
I I I I
-- -- ------...1.J __________ ___ ___ L.l.-
----------1,---------- -- ----r
I I 221uetăn JUPl'apuM
I1 I ~9;:.~~~::.~~~~~~~~~~====J
6Ş3p,6Ş4p,667p,672~,/
607p,608p.609p.610p
736p.614p.61 Sp,616p
&41p.738p)
I I
I
·- ·- T - ·- ·-·- ·
I
sol so 624 I I
as
I I I I
Legendă : O ·-„,,..„„,,,,
Sala 17
5\lld 1
20 \.5
----------~ ----------------L
:: )
li ./
....
.... /~+ t =-=
~ I I I
______ _ __ _ .l_ _______________ ...!.I

~- -
- - - - - - - - - - T r - - -- - - -- - - -- - -- I 1 - - - - - - -
I I I I CORll
I
I
I I
p.mc
I
I
I
I
I
I
I
I
5•58.
I I I I H•44
I I I I
__________ i J ________________ Ll ______ _
----------~~------ - ---------r~-------
1
I
Legendă: O -panouri oecorattv•
. -perete fals
·prolactde restaurare -
Margareta Ster1an
·vitrina tlpV3
Proiect pentru secţia de artă a Muzeului Judeţean Buzău 365
>Cti
"C
c
Q)
Ol
Q)
...J
--o----o--------------------rr---
ro
ro
(/)

07 Analele Buzaului Buletin Muzeul Judetean Buzau VII 2015

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

07 Analele Buzaului Buletin Muzeul Judetean Buzau VII 2015

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

https://biblioteca-digitala.

Tehnoredactare computerizată: Daniela Bucur, Liliana Ciobotaru

Toată corespondenţa referitoare la buletinul Toute correspondance concemant la

Redacţia: MUZEUL JUDEŢEAN BUZĂU

Coperta I: Crucea Brâncovenilor, Complexul Brâncovenesc din Râmnicu Sărat

prof. Ilie MÎNDRICEL

prof. Constantin COMAN

pr. prof. dr. Paul Iulius NEGOIŢĂ

dr. Sorin GEACU

prof. dr. Constantin I. ST AN

Ştefania Ramona STUPINARU

dr. Rodica Viorica TACHE GHEORGHE

prof. Ilie MÎNDRICEL

Spre deosebire de cea modernă şi contemporană, cultura românească

Istoricul bisericii afişat în interior.

erodi(acon), anul 7030 (1521-1522)5. Să mai amintim doar că „pietrele scrise"

Dupăpublicarea celor două serii de documente interne slavo-române ale

episcopiei în răspândirea ştiinţei de carte şi în păstrarea actelor scrise a fost

Ed. C.C.D„ 2000, pass.

personale 22 . Insistenţa dovedeşte importanţa subiectului. De-a lungul anilor am

evident, la început mai puţine, ele datând de pe la finele secolului al XVI-iea.

întregime, „expresia românească este clară, iar formularea actului prezintă

exemplul din secolul al XVI-iea al diacului logofăt Coresi din Cucuteni

Scriitori de acte la Buzău

28.11.1511 ? Detco ? (hrisov emis de Vlad cel Tânăr din Buzău)

30.03.1599 Act slavonesc „scos rumâneşte" de Radu Dimache de la Episcopia

30.03.1627 Mihăilă armaş din Bădeni; 20.06.

31.05.1634 Popa Mihai din Buzău; 24.10. (la Mirceşti); 30.07.1637;

05.03.1637 Balea logofăt din Chiojd (uneori, Starchiojd); 17.07.; 27.09.;

05.02.1648 Ghirghi; 20.03.1659 Gherghe fiul lui Gherghe din Vemeşti

(O 1.09.1651-31.08.1652) Misail (pentru Jideni); 13.11.; 08.01.1652 (pentru

10.07 .1654 Mihul (la Cârlomăneşti)

10.04.1657 Gonţea (pentru Bâsca Chiojdului)

f.l.z. 1665 Lefter Idulescu (la Dimiani)

18.02.1685 Dumitru feciorul Micului din Băşceni (pentru Pătârlagele ); 1688

15.05.1708 „Şi am scris eu popa Băra ot Moceşti popa Drăghiciu ot

25.11.1735 Nica cupeţul din Buzău

04.04.1769 Răducan logofăt sin Radu Codescu ot Chiojdeni de Bâsca;

07.05.1787 Costea polcovnic

26.11.1798 Climent ieroschimonah (pentru schitul Pinu); 12.12.

28.04.1814 Paisie ieromonah (egumen la Ciolanu); 26.01.1816 (nu mai era

O1.03.1828 „Dumitru Pâcleanu adeverez"

08.03.1833 Ioan Lambroiu logofăt

07.11.1835 Nicolae Antonescu din Gura Aninoasei; 03.12.

WRJTERS ACTS P.'J BUZAU

Pentru buzoieni va fi mai uşor să încerce un scurt exerciţiu de imaginaţie

Ion Toderaşcu, Unitatea românească medievală, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică,

timp şi forma alungită

Gabriel Cocora, Episcopia Bu::.ăului- o vatră de spiritualitate şi simfire românească, Ed.

Ca şi sfântul Constantin într-această lume ... " 6 .

Întorsura Carpaţilor, voi. II, Buzău, 1983, p. 62.

BUZAU - COMMERCIAL ANO CULTURAL

GILA. (SAAC, BZ) S-a grafiat şi Sila. În 1912 se recenzau în satul de la

DRH, B, XXXVI, p. 223, nr. 207.

Analele Buzăului VII, Buzău, 2015, p. 45-89.

ocina de la Gârbovi, ce fusese a lui Grămadă, trecea la Bercea care o

DRH, B, XXXVII, p. 267, nr. 294.

în aceeaşi postură, în 16 februarie 1652, Ionaşco băcanu 15 . Ca moşnenii bătrâni

Dracia moşneanul" • Spre sfârşitul secolului al XIX-iea erau reţinuţi ca vecini

ai moşierilor de aici şi moşnenii Rânciogeşti şi Potâmicheşti.

un Dragomir3 . Şase moşneni sunt pomeniţi în 27 februarie 1652 când erau

ajungea în situaţia de a documenta stăpânirea unei moşii de aici de unde

ANIC, fond Mănăstirea Slobozia lui Enache, f. 314-421 v.

CDŢR, VII, p. 211, rez. 593.