Balada populară—Stoinicel Viteazul

(stoi, -ie, adj. (reg.) care nu poate fi clintit; de neclintit.)

(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

,,Ce s-aude?ce s-aude? și către dușman zicea:

Ori sunet de clopoțele? -Dușmane,Măria-Ta,
Ori e glas de turturele? Eu calul nu îți voi da,
Nici e glas de turturele, c-am jurat pe sănătate
Nici sunet de clopoțele, să mă scoată de la moarte.
Ci e mândru voinicel, Tâlharii bine-auziră
Voinicelul Stoinicel, și aproape ei veniră.
Cu mândruța după el. Și ei își făcură plan
Și-i ieși dușmanu-n cale: Să vină lângă dușman,
-Stoinicele,Stoinicele, Să prindă pe Stoinicel
De vrei bine să-ți mai fie, și mândruța d-îngă el.
Dă-mi tu mândrulița mie! Stoinicel,ca un viteaz,
Dar Stoinicel tot râdea Nu da la tâlhari răgaz,
și glumind îi răspundea: Îndată sare pe cal,
-Eu mândruța nu ț-oi da, Bagă mâna-n buzunar,
Până capu-n sus mi-o sta, Fluieră una frumos
Că mândruța mi-i frumoasă! și-aruncă galbeni pe jos.
și zice dușmanu-așa: Tâlharul tot culegea,
-Stoinicele,Stoinicele, Stoinicel capuri tăia
Să îmi dai arma ta mie, și mai fluieră o dată,
De vrei bine să-ți mai fie! să vină și a lui ceată,
Dar Stoinicel iar râdea cea prin codru-mprăștiată;
Și la dușman răspundea: Apoi,dacă se-aduna,
-Eu arma nu îți voi da, Stoinicel porunci dădea:
Până m-oi putea lupta! -Cei mai iuți,pe dinainte,
Și dușmanul se mira Să dați la dușman plăcinte;
Și către voinic zicea: Cei mai moi,pe dinapoi,
-Stoinicele,Stoinicele, Mergem în codru la noi!”
Dă-mi măcar calul tău mie,
De vrei bine să-ți mai fie! (balada populară—Stoinicel Viteazul)
Stoinicel din dinți mișca
 Demonstratie balada

Balada este o specie a genului epic in versuri, in care se povestesc fapte neobisnuite ale unor
eroi populari bine conturati, care se confrunta cu forte adverse, uneori, acestia capatind puteri
supranaturale. Balada populara are caracter oral (s-a transmis pe cale orala), anonim ( autorul este
necunoscut), colectiv (la realizarea textului contribuie mai multi membrii ai colectivitatii) si sincretic
(este acompaniata de instrumente muzicale).

In primul rand, este o opera literara epica, deoarece autorul anonim își exprimă indirect ideile și
sentimentele prin intermediul acțiunii, naratorului omniscient la persoana a 3-a si al personajelor, aflate
in antiteza. Întâmplările relatate sunt situate în timp și spațiu, actiunea succedindu-se intr-o ordine
logica si cronologica: (rezumat). Expozițiunea consta in întrebarea repetată, cu caracter expresiv, prin
care se stârnește curiozitatea despre apariția unui personaj : ,,Ce s-aude?ce s-aude? / Ori sunet de
clopoțele? /Ori e glas de turturele?”. Intriga consta in aparitia dusmanului “Și-i ieși dușmanu-n cale”, care
ii cere, pe rind, mindruta (iubita), arma si calul. Fiecare cerere a dusmanului este intimpinata de refuzul
lui Stoicea. Schimbul de replici dintre cei doi este auzit de “tilhari” – hotii care se alatura dusmanului,
pentru a-l prinde pe Stoicea, acesta reprezentind punctul culminant al actiunii. Deznodamintul este
reprezentat de sosirea “cetei” lui Stoicea, care ii imprastie pe hoti si intoarcerea in codru, spatiu simbolic
la libertatii (“in codru la noi”).

In al doilea rand, personajele sunt puternic conturate, aflindu-se in antiteza. Astfel, Stoinicel este
viteazul- îndrăzneţ, dârz, curajos, are o comportare exemplară, stăpânire de sine, fiind caracterizat
indirect de autorul anonim, care ii accentueaza trasaturile morale exemplare. În opozitie cu
el, ,,dușmanul” întruchipează viclenia, lașitatea, ipocrizia și răutatea, fiind asemenea Opozantului din
basm. Invingerea lui semnifică nu doar victoria binelui asupra răului, ci și restabilirea ordinii.

Nu in ultimul rind, din punct de vedere al expresivitatii textuale se remarca prozodia si versificatia tipic
populare: rima....,ritmul.....,masura..... . Discursul poarta marcile oralitatii, observindu-se prezenta
vocativelor (-Stoinicele,Stoinicele,/Dă-mi măcar calul tău mie,” sau “-Dușmane,Măria-Ta,/Eu calul nu îți
voi da”), a semnelor de punctuatie interogative si exclamative.
Expresivitatea este redata si prin prezenta epitetelor (“Ci e mândru voinicel,/Voinicelul Stoinicel”) sau
comparatiilor (“Stoinicel,ca un viteaz,/Nu da la tâlhari răgaz”).
Modul dominant de expunere este naratiunea, imbinata cu dialogul care confera caracter dramatic
textului, avind rol in caracterizarea personajelor.

In concluzie, opera literara.....se incadreaza in specia baladei populare, autorul anonim exprimindu-si
indirect sentimentele, prin intermediul actiunii si personajelor prezentate in antiteza, ca reprezentanti ai
binelu si raului, textul prezentind elemente de expresivitatea populara.
Trăsături definitorii baladei sunt:

-autorul transmite indirect gândurile şi sentimentele prin intermediul acţiunii şi personajelor.

-acţiunea, una simplă și liniară, este structurată pe momentele subiectului, ca în orice operă epică.

Balada conține întâmplări tragice, dramatice, neobișnuite, iar conflictul este puternic.

-elementele spaţio-temporale sunt limitate.

-la acţiune participă un număr mic de personaje înzestrate cu puteri excepţionale.

- Portretele eroilor sunt realizate prin antiteză şi prin intermediul hiperbolei. Acestea sunt privite din
perspectiva dominanței interioare.

- Personajul principal al baladei populare sau eroul este cel care participă la întreaga acţiune și are un
destin important. De asemenea, îi sunt atribuite puteri supraomenești, are calități fizice și morale de
excepție. Acesta poate fi caracterizat atât prin mijloacele caracterizării directe ( de către autor, de
celelalte personaje sau prin autocaracterizare), cât şi prin mijloacele caracterizării indirecte ( prin fapte,
atitudine, limbaj, din relaţia cu celelalte personaje).

-balada populară conține elemente de fabulos, precum: animalul năzdrăvan, spațiul și timpul sunt
mitice, dar și prezența cifrelor sacre.

- sunt prezente motive literare specifice, cum ar fi: motivul drumului, al cosmosului, cel al comuniunii
om-natură.

-prezența procedeelor artistice specifice folclorului: exagerarea unor elemente, paralelism sintactic
repetarea unor secvențe semnificative. Totodată, implicarea afectivă a poetului anonim este sugerată
prin intermediul dativului etic, a diminutivelor, a interogației retorice.

-prozodia, versurile sunt scurte, iar rima este împerecheată sau monorimă.

-modurile de expunere sunt îmbinate.

Unele balade au un final deschis, lipsind deznodământul, altele au un final tragic, sângeros.