Tema textului: Moravurile proaste ale oamenilor, pe exemplul unor
animale.
Personajele: Stigleţul; ciocârlanul.
Locul, timpul acţiunii: În lumea animală, într-un timp nespecificat.
Un pasaj care m-a impresionat:
Iar ciocârlanul rău De el încă râdea, Zicând: "Ce nătărău! Se poate ziua mare Să cazi în laţ aşa de tare; Când eu n-am frică De nimică?"
Situaţia iniţială: Prezentarea stigleţului care prins în laţ se zbătea de
moarte, fără putere.
Cauza acţiunii: Fără să-l ajute şi lăudandu-se cât de neînfricat este,
un ciocârlan îngâmfat, rău râdea de bietul stigleţ.
Derularea evenimentelor (succint):
Când un stigleţ disperat de moarte, se zbătea prins într-un laţ, un ciocârlan, îngâmfat, neavând frică de nimic, căci era convins că lui nu i s-ar putea întâmpla aşa ceva, cu răutate râdea de necazul celui neajutorat. Dar tot râzând şi învârtindu-se pe lângă bietul stigleţ, se prinse şi el în laţ.
Punctul culminant: Râzând şi învârtindu-se pe lângă bietul stigleţ,
neatent, ciocârlanul se prinse şi el în laţ. Deznodământul: Urmarea a fost tragică pentru amândoi.
Mesajul transmis: Să nu râzi de nimeni niciodată căci această faptă