1

ELECTRONICĂ

S.l.dr.ing. Madalin FRUNZETE

Amplificatoare 2

Conţinutul cursului
 Definirea amplificatoarelor şi parametrii lor

 Reacţia în amplificatoare, topologii de reacţie

 Influenţa reacţiei asupra parametrilor amplificatoarelor

 Răspunsul în frecvenţă al amplificatoarelor

 Configuraţii de amplificatoare de putere

 Definirea AO ideal

 Parametrii specifici AO

 Aplicaţii liniare şi neliniare ale AO

Amplificatoare 3

Definirea amplificatorului
 Un amplificator este un diport (cuadripol) liniar având două borne de
intrare, la care este aplicat semnalul de amplificat, şi două borne de ieşire
de unde se culege, eventual pe o sarcină, semnalul de ieşire.
 Deşi atât intrarea cât şi ieşirea sunt caracterizate printr‑o pereche de
mărimi, tensiune-curent, numai una dintre ele este considerată semnal de
intrare şi respectiv ieşire.
 Principalul transfer de semnal se face de la intrare către ieşire. Transferul
invers de la ieşire către intrare este foarte mic, acceptându‑se că
amplificatorul nu are reacţie internă parazită semnificativă.
+
 Simbolul şi notaţiile pentru un amplificator: v + V S
1
 1 şi 2 = borne de intrare în amplificator +
v 3
 3 şi 4 = borne de ieşire  vO
2
VS şi VS tensiuni continue de alimentare -
_ 4
 v _
 v  v   v  tensiunea diferenţială de intrare VS
v   v  tensiunea de intrare de mod comun

vimc 
2
Amplificatoare 4

Clasificarea după tipul de transfer

 amplificatoare de tensiune atunci când semnalele de intrare şi ieşire
sunt tensiuni;
 amplificatoare de curent atunci când semnalele de intrare şi ieşire sunt
curenţi;
 amplificatoare trans-impedanţă atunci când semnalul de intrare este
curent şi semnalul de ieşire este tensiune;
 amplificatoare trans-admitanţă atunci când semnalul de intrare este
tensiune şi semnalul de ieşire este curent.

Observaţii:
 În general un amplificator realizează o amplificare de tensiune sau
curent (primele două cazuri), respectiv amplitudinea semnalului de ieşire
este mai mare decât amplitudinea semnalului de intrare.
 Nu se poate defini această "mărire – amplificare" în cazul
amplificatoarelor trans-impedanţă sau trans-admitanţă (ultimele două
cazuri) deoarece mărimile de intrare şi ieşire sunt de naturi diferite.
Amplificatoare 5

Clasificarea după mărimea semnalelor amplificate

 amplificatoare de semnal mic - când variaţiile de tensiune şi curent
prin dispozitivele active sunt mici în raport cu valorile lor din PSF
(dispozitivele lucrează liniar);
 amplificatoare de semnal mare - când variaţiile de tensiune şi curent
prin dispozitivele active sunt mari în raport cu valorile lor din PSF
(dispozitivele nu lucrează liniar).

Clasificarea după felul semnalelor amplificate

 amplificatoare de curent continuu;
 amplificatoare de curent alternativ;
 de bandă largă / îngustă,
 de frecvenţă joasă / înaltă / ultra-înaltă.
Amplificatoare 6

Clasificarea după clasa de amplificare

Clasa de amplificare este dată de unghiul de conducţie  al
dispozitivului raportat la o perioadă din semnalul sinusoidal aplicat
la intrare ( depinde de poziţia PSF pe caracteristică).
 amplificatoare de clasă A când ;
 amplificatoare de clasă B când ;
 amplificatoare de clasă AB când ;
 amplificatoare de clasă C când .
 amplificatoare de clasă D când dispozitivul lucrează în comutaţie
(blocat-saturat)
Clasificarea după puterea semnalelor de ieşire
 amplificatoare de putere mică;
 amplificatoare de putere mare.
 7

Parametrii amplificatoarelor

Parametrii unui amplificator pot fi de două feluri:

 de curent continuu care descriu comportarea de curent continuu a
amplificatorului, polarizări, curenţi de polarizare la intrare, tensiuni de
alimentare etc.;
 de curent alternativ care descriu comportarea amplificatorului în raport
cu semnalul de intrare.
În funcţie de localizarea în amplificator a mărimilor caracterizate de
parametrii săi, aceştia se pot împărţi în trei grupe: parametri de intrare, de
ieşire şi de transfer.
Amplificatoare 8
Parametrii amplificatoarelor

Parametrii de intrare
 Gama tensiunilor de intrare
Reprezintă domeniul de tensiuni de intrare (diferenţiale respectiv de mod
comun) pentru care amplificatorul funcţionează corect (liniar şi fără să se
distrugă).
 Impedanţa de intrare
Reprezintă impedanţa văzută +
VS

dinspre sursa de semnal la +

R id
intrarea amplificatorului. -
Există o impedanţă de 2 R imc VS
_

aov R
intrare diferenţială (Rid) +
v R id
O

+
şi o impedanţă de intrare _ +
2 R imc VS
de mod comun (Rimc).
+
R imc -
_
VS
Amplificatoare 9
Parametrii amplificatoarelor

Parametrii de ieşire
 Gama de variaţie a tensiunii de ieşire
Reprezintă domeniul de valori posibile pentru tensiunea de ieşire.
 Gama de curenţi de ieşire
Reprezintă domeniul maxim al curentului de ieşire din amplificator,
specificat pentru o anumită rezistenţă de sarcină, tensiune de
alimentare, temperatură etc.
 Impedanţa de ieşire
Reprezintă valoarea impedanţei interne echivalente văzute la ieşirea
amplificatorului. De obicei are o comportare rezistivă dominantă, fiind în
cele mai multe cazuri asimilată cu o rezistenţă de ieşire.
 Puterea maximă de ieşire
Este un parametru ce se specifică în cazul amplificatoarelor de putere.
Ea reprezintă puterea maximă ce poate fi debitată la ieşire în anumite
condiţii de lucru specificate – tip de semnal, frecvenţa acestuia, sarcină,
tensiuni de alimentare, temperatură etc.
Amplificatoare 10
Parametrii amplificatoarelor

Parametrii de transfer
 Factorul de amplificare sau amplificarea circuitului
Este raportul dintre variaţia tensiunii de ieşire şi variaţia tensiunii de
intrare în condiţiile în care amplificatorul funcţionează liniar, fără limitări
ale semnalului la ieşire.
 Caracteristicile de amplitudine-frecvenţă şi fază-frecvenţă
Reprezintă dependenţa modulului şi fazei amplificării cu frecvenţa.
 Banda amplificatorului
Reprezintă limitele de frecvenţă între care se poate considera că
modulul amplificării este aproape constant (mai exact cuprins între a0 /
21/2 şi a0, unde a0 este amplificarea în bandă).
Lărgimea de bandă este diferenţa fmax – fmin.
Amplificatoare 11
Parametrii amplificatoarelor

Parametrii de transfer (cont.)

 Caracteristica de transfer
Reprezintă dependenţa intrare-ieşire a amplificatorului trasată la o
frecvenţă medie din banda amplificatorului.
Pentru un amplificator ideal această dependenţă este o linie dreaptă.
Neliniarităţile caracteristicii de transfer se măsoară în procente din gama
maximă de variaţie a semnalului de intrare şi produc în general
distorsiuni ale semnalului de ieşire.
 Factorul de distorsiuni
Caracterizează abaterea de la o caracteristică de
transfer liniară şi măsoară această abatere prin raportul
exprimat în procente dintre puterea armonicelor
generate la ieşire, în cazul aplicării unui semnal
sinusoidal la intrare, şi puterea fundamentalei obţinute
la ieşire din sinusoida de intrare. Acest parametru
este specific în general amplificatoarelor audio.
 12

Reacţia în amplificatoare

Marea majoritate a amplificatoarelor sunt circuite cu reacţie. Reacţia are

efecte benefice asupra performanţelor amplificatorului, astfel că un
amplificator cu reacţie are valori ale parametrilor care nu ar putea fi
obţinute direct, fără folosirea acesteia.
Amplificatoare 13
Reacţia în amplificatoare

Definirea reacţiei în amplificatoare

 O structură de amplificator cu reacţie este constituită din amplificatorul
propriu-zis, circuitul de reacţie şi un sumator de semnale conectat la
intrarea acestuia. Atât amplificatorul cât şi reţeaua de reacţie au transfer
unidirecţional de semnal, respectiv, amplificatorul realizează întreg
transferul intrare-ieşire iar reţeaua de reacţie realizează întreg transferul
ieşire-intrare.
 Si – intrarea în amplificatorul cu reacţie
 So – ieşirea din amplificatorul cu reacţie
 S – intrarea în amplificatorul fără reacţie
S– i S–  S– o
 Sr – ieşirea reţelei de reacţie  a_
+
 a = So / S – amplificarea fără reacţie
( +_ ) S– r
 A = So / Si – amplificare cu reacţie
 f = Sr / So – factorul de transfer al _f
reţelei de reacţie
Amplificatoare 14
Reacţia în amplificatoare

Amplificarea cu reacţie A

S o  a S  a  Si  S r   a  Si  f S o  S– i
+

S– 
a_
S– o

 
So  1 a f  a Si ( +_ ) S– r

a
A amplificarea cu reacţie
1 a f _f

Sr
T a f  factorul de transfer în buclă (caracterizează transferul
S
total în bucla amplificator-reţea de reacţie)
Observaţii:
 Dacă se cunoaşte amplificarea fără reacţie (a) şi factorul de transfer al
reţelei de reacţie (f), putem determina amplificarea cu reacţie foarte
simplu.
 Dificultatea problemei în cazul unui circuit real constă în delimitarea celor
două module – amplificator şi reţea de reacţie – pentru că orice circuit
practic are atât un transfer direct cât şi unul invers.
Amplificatoare 15
Reacţia în amplificatoare

Reacţie pozitivă sau negativă

 Considerând semnul plus la circuitul sumator, avem
  
reacţia negativă pentru arg a f   2k  1  
  
reacţia pozitivă pentru arg a f  2k 
 Pentru amplificatoare, la care reacţia negativă este aproape o regulă,
convenţia de semn pentru sumatorul de la intrare este minus şi
amplificarea cu reacţie este
a
A
1 a f
S– i S–  S– o
 Un amplificator cu reacţie pozitivă  a_
+
oscilează, adică generează semnal la
ieşire fără să i se aplice semnal la intrare ( +_ ) S– r

_f
Amplificatoare 16
Reacţia în amplificatoare a
A
Influenţa reacţiei asupra amplificării 1 a f

 Dacă |a f| >> 1 atunci A = 1 / f. Valoarea amplificării cu reacţie nu

depinde de valoarea amplificării fără reacţie ci numai de factorul de
transfer al reţelei de reacţie.
 Pentru a avea |A| > 1 trebuie ca |f| < 1, ceea ce înseamnă că reţeaua de
reacţie poate fi realizată cu elemente pasive şi se comportă ca un
atenuator.
 Diferenţiind A se obţine
dA 1 da
 
A 1  a f  a
 Variaţia relativă a amplificării cu reacţie este de |1 + a f| ori mai mică
decât variaţia relativă a amplificării fără reacţie. Fenomenul care are loc
este o desensibilizare a valorii amplificării cu reacţie faţă de variaţiile
amplificării fără reacţie. Factorul 1 + a f se numeşte factor de
desensibilizare.
Amplificatoare 17
Reacţia în amplificatoare a
A
Influenţa reacţiei asupra neliniarităţilor 1 a f

 În cazul unei neliniarităţi ca cea din caracteristica alăturată, variaţia

relativă a amplificării cu reacţie va fi
A1  A2 a1  a2 1
 
A1 a1 1  a2 f
 Are loc liniarizarea amplificatorului deoarece variaţia relativă a
amplificării cu reacţie este de 1 + a2 f ori mai mică decât a amplificării
fără reacţie.

Observaţie:
 Preţul plătit pentru aceste avantaje
(desensibilizare şi liniarizare) este
pierderea de amplificare, deoarece
şi amplificarea scade prin introducerea
reacţiei tot de 1 + a f ori.
Amplificatoare 18
Reacţia în amplificatoare

Topologii de bază ale amplificatoarelor cu reacţie

 Pentru a analiza şi alte efecte ale reacţiei, este necesar să precizăm tipul
semnalelor de intrare şi de ieşire folosite (tensiuni sau curenţi).
 Vom privi amplificatorul şi reţeaua de reacţie ca pe doi diporţi conectaţi
în paralel sau în serie atât la ieşire cât şi la intrare.
 Operaţia de scădere a mărimilor de intrare se numeşte comparare.
 Operaţia de preluare prin reţeaua de reacţie a unei părţi din semnalul de
ieşire se numeşte eşantionare. –I i –I 

 Rezultă patru combinaţii. a_

V–  _a
V– o R L V– o R L

V– i +
–I r

V– r + _f _f

(a) (c)

–I o –I i –I  –I o

V–  _a _a

V– i + R L –I r R L

V– r + _f _f

(b) (d)
 19

Amplificatoare operaţionale (AO)

Un nou concept teoretic, acela de amplificator operaţional (AO), a

simplificat proiectarea circuitelor cu amplificatoare înlocuind proiectarea
unui amplificator – o procedură dificilă – cu proiectarea mult mai simplă a
unei aplicaţii a AO.
AO sunt extrem de răspândite în aplicaţii legate de măsurarea mărimilor
electrice şi neelectrice, bucle de control, filtre active etc., în aplicaţii în
domenii de frecvenţă relativ coborâte (sub 1 MHz).
O versiune mai performantă a lor sunt aşa numitele amplificatoare de
instrumentaţie care au performanţe deosebit de bune în special în curent
continuu.
Amplificatoare 20
Amplificatoare operaţionale (AO)

Definirea AO ideal
 Un AO ideal este un amplificator de curent continuu care are următoarele
proprietăţi:

v  lim a 
Tensiunea de ieşire este O a0  0  a0  0
v  lim a  v
v 

 Curenţii de intrare de c.c. şi c.a. în amplificator sunt nuli (impedanţa

de mod comun şi de mod diferenţial sunt infinite)
 Caracteristica de transfer a amplificatorului este cea de mai jos
(tensiune de ieşire finită cu amplificare infinită implică tensiune de
intrare diferenţială nulă)
 Amplificarea în buclă deschisă a0 este un număr real pozitiv care
tinde la +, independentă de frecvenţă
 Impedanţa de ieşire a amplificatorului este nulă, el comportându‑se la
ieşire ca un generator ideal de tensiune comandat
AO ideal
+
VS +
v + +
v v
 vO
vO + ao v
v
_ -
_
VS -
Amplificatoare 21
Amplificatoare operaţionale (AO)

Parametrii specifici ai AO
 Gama de tensiuni de intrare de mod comun
(Common Mode Input Range)
Definit ca pentru amplificatoare (diapozitivul 8)
 Gama de tensiuni de intrare diferenţiale
V OS AO ideal
(Differential Input Range) -
Definit ca pentru amplificatoare (diapozitivul 8)

+
+
 Tensiunea de offset
(VOS – Input Offset Voltage)
Tensiunea care trebuie aplicată la intrare pentru a obţine zero la ieşire.
 Curenţii de polarizare şi de offset
(IP+, IP– – Input Bias Current, IOS – Input Offset Current)
Curenţii de polarizare reprezintă componentele de curent continuu care
se închid prin intrările AO.
Curentul de offset este modulul diferenţei curenţilor de polarizare.
Amplificatoare 22
Amplificatoare operaţionale (AO)

Parametrii specifici ai AO (cont.)

 Variaţia cu temperatura şi în timp a tensiunii de offset
şi a curenţilor de polarizare
(Input Voltage Drift, Input Current Drift)
Variaţia cu temperatura este numită derivă termică (thermal drift). Deriva
pe termen lung (long term drift) reprezintă variaţia pe perioade lungi de
timp (lună, an).
 Impedanţa de intrare în amplificator
(Input Impedance)
Este rezistenţa de intrare diferenţială.
 Amplificarea în buclă deschisă
(Open Loop Gain)
Amplificarea (câştigul) în buclă deschisă reprezintă factorul de
amplificare al AO măsurat la joasă frecvenţă atunci când acesta nu este
conectat într‑o buclă de reacţie negativă. La multe amplificatoare
operaţionale se specifică şi frecvenţa la care amplificarea scade la
valoarea unu (unity gain frecvency) notată cu fT.
Amplificatoare 23
Amplificatoare operaţionale (AO)

Parametrii specifici ai AO (cont.)

 Factorul de rejecţie de mod comun
(Common Mode Rejection Ratio)
La un AO real tensiunea de ieşire este dependentă nu numai de
diferenţa tensiunilor de intrare ci şi de semisuma lor:
 

vO  a0  v  v  acc 
v  v
2
 a0 v  acc vicm

Amplificarea acc este numită amplificare de mod comun. Raportul dintre

amplificarea diferenţială a0 şi amplificarea de mod comun acc defineşte
factorul de rejecţie de mod comun (CMRR).
 Impedanţa de ieşire şi variaţia maximă de tensiune la ieşire
Impedanţa de ieşire, de fapt rezistenţa de ieşire – este rezistenţa
generatorului echivalent intern de la ieşirea amplificatorul fără reacţie. Ea
limitează variaţia maximă de tensiune la ieşire pe măsură ce curentul de
ieşire creşte, dependenţă dată de obicei grafic.
Amplificatoare 24
Amplificatoare operaţionale (AO)

Parametrii specifici ai AO (cont.)

 Viteza (panta) maximă de variaţie a tensiunii de ieşire
(Slew-Rate)
Reprezintă panta maximă de variaţie în timp pe care o poate avea
tensiunea de ieşire din AO.
 25

Aplicaţii liniare ale AO

Funcţiile de transfer realizate de aceste circuite sunt liniare.

Amplificatoare 26
Aplicaţii liniare ale AO

AO cu reacţie
 Pentru ca AO să funcţioneze ca amplificartor este necesară asigurarea
condiţiei v = 0, de către un circuit extern AO care să creeze o
dependenţă suplimentară între vO şi v (un circuit de reacţie).
 Presupunând un circuit de reacţie liniar dependenţa poate fi:
 Reacţie pozitivă (curba 1) 1 m
v  k vO  m  vO  v 
k k
 Reacţie negativă (curba 2) 1 m
v  k vO  m  vO   v 
k k
unde k este o constantă pozitivă, iar m poate avea valori pozitive sau
negative, variind între anumite limite.
 Pentru reacţie pozitivă avem trei intersecţii cu caracteristica, dar numai
una satisface condiţia v = 0, iar pentru cea negativă avem una singură.
Concluzie:
 Pentru ca AO să realizeze funcţia de amplificare, circuitul de reacţie
trebuie să asigure o reacţie negativă dominantă. Reacţia pozitivă nu este
exclusă, dacă ea este prezentă împreună cu o reacţie negativă mai
puternică.
Amplificatoare 27
Aplicaţii liniare ale AO

Conexiunea neinversoare (amplificator neinversor)

 Putem scrie următoarele relaţii între tensiuni: R1 R2
V   VI
 R1 -
V   VO V– O
R1  R2 V– I
+
V  V   V 
VO  a0 V
 Rezolvând acest sistem în raport cu tensiunea de ieşire rezultă
a0 R  R2 1
VO   1   VI
R1 R1 R  R
1  a0  1 1 2
R1  R2 a0 R1
 Pentru a0   amplificarea cu reacţie devine
VO R2
A 1
VI R1
 Amplificarea cu reacţie este o mărime real pozitivă şi supraunitară.
Amplificatoare 28
Aplicaţii liniare ale AO

Conexiunea inversoare (amplificator inversor)

 Putem scrie următoarele relaţii între tensiuni: R1 R2
V 0 V– I

VO  a0 V -
V– O
 
V  V  V
+
R2 R1
V   VI   VO
R1  R2 R1  R2 (a)
 Rezolvând acest sistem în raport cu tensiunea de ieşire rezultă
R 1
VO   2   VI
R1 1  1 R  R2
a0 R1
 Pentru a0   amplificarea cu reacţie devine
R2
A
R1
 Amplificarea cu reacţie este o mărime real negativă.
Amplificatoare 29
Aplicaţii liniare ale AO iR iC
R C
V– I
Circuitul integrator
-
 În cazul mai general, când rezistenţele sunt + V– O
înlocuite cu impedanţe, amplificarea cu reacţie
în cazul unui AO ideal în conexiune inversoare devine
Z2
A (a)
Z1
 Factorul de transfer al integratorului în cazul unui AO ideal este
V 1
F  j   O  
VI j CR
 Tensiunea de ieşire este
1 VI
VO   
j CR
 Primul factor este echivalentul integrării, în complex. Conform
proprietăţilor transformatei Fourier, relaţia în domeniul timp este
1
vO  t     vI  t  dt
CR
Amplificatoare 30
Aplicaţii liniare ale AO

Circuitul de derivare C R
V– I
 Factorul de transfer al integratorului -
în cazul unui AO ideal este + V– O

F  j    j CR

 Tensiunea de ieşire este (a)

V O  j    j CR V I

 Această dependenţă în domeniul frecvenţă corespunde unei derivări în

domeniul timp, respectiv
dv  t 
vO  t   CR  I
dt
Amplificatoare 31
Aplicaţii liniare ale AO

Amplificator cu intrare diferenţială

 Tensiunea de ieşire din circuit este
R2 R1  R2 R4
VO    V2    V1
R1 R1 R3  R4
 În cazul particular când
R 4 R2

R3 R1
tensiunea de ieşire este dependentă numai R1 R2
V2
de diferenţa tensiunilor de intrare
R
-
VO  2  V1  V2  R3 VO
R1 V1
+
 Dezavantajul principal al aceste scheme îl R4
constituie impedanţa de intrare diferită şi
nu prea mare, pe intrările de plus şi minus.
Amplificatoare 32
Aplicaţii liniare ale AO

Amplificator diferenţial de instrumentaţie

 R2  R2 R2  R2 
VO1  1    V1   V2 VO 2    V1  1    V2
 R1  R1 R1  R1 

 R2 
VO3  1  2   V2  V1  VO
 R1  1
V1 + R R
AO1
- 25k  25k 
 Avantajul acestui circuit, _ -
V1 = V1 R2
pe lângă faptul că are AO3 VO
+ 3
impedanţe egale şi mari _
la intrări, îl constituie V2 = V2 R1
faptul că se poate face
reglajul amplificării
R2
diferenţiale prin -
R R
modificarea unei singure AO2
V2
+
valori de rezistenţă – R1. V O 25k  25k 
2
Amplificatoare 33
Aplicaţii liniare ale AO

Sumator ponderat R1 R0
V1
 Tensiunea de ieşire din circuit se obţine
R2
observând faptul că intrarea minus a V2 -
AO este punct virtual de masă. Scriind VO
+
suma curenţilor în nodul (V–) rezultă
n Rn
Rk Vn
VO    Vk
R
k 1 0 _
+
VS VS
R4
 Un exemplu de aplicaţie a sumatorului I DIV

elementar îl constituie translaţia de

I3
potenţial a unei tensiuni. Acelaşi circuit R3
se foloseşte pentru compensarea R1 R2
VI
tensiunii de offset.
-
VO
+