Boierimea din timpul regimului fanariot

Carte referință ,,Între Orient și Occident,, de Neagu Djuvara paginile 103-151

Ce reprezenta boierimea, cum se ajungea boier, cum se trăia și ce presupunea

Ca să numească nobilii, deseori termenul de boier era ambiguu deoarece boierimea

desemna atât calitatea de nobil în general, cât și slujba din cadrul aparutului de stat. Boierii
erau o clasă specială și importantă în perioada respectivă , iar modalitatea de a ajunge boier
era ori să fii fiu de boier, ori să fi primit o poziție din cadrul conducerii statului cum ar fi de
logofăt, spătar mare ban adică un fel de guvernator regional, vistiernic,stolnic, paharnic. Sub
domnia lui Constantin Mavrocordat, boierimea era impărțită în 3 categorii, boieri de clasa
întâi, a doua și a treia, iar cei care nu se mențineau cădeau în categoria boierilor decăzuți sau
mazili . Odată cu desființarea titlurilor nobiliare termenul va primi un al treilea înțeles , și-
anume de mare moșier, oricare ar fi obârșia socială. Acest titlu exista de dinaintea regimului
fanariot și chiar înaintea întemeierii țărilor române.

Boierii erau moșieri, asta era principala lor sursă de bogăție mai. Erau stăpâni absoluți
pe satelele lor, Practic dețineau mai mult jumătate din suprafața arabilă a țării .Acest lucru se
datora și din cauza negoțului cu grâne impusă Turciei prin tratatele de pace aici mă refer la
Kuciuk-Kainargi, care au dus la o creștere a prețurilor grâului , iar marii boeiri în dauna
țăranilor își măresc domeniile și exploatează la maxim pământurile arabile . Baza economică ,
precarittea puterii domnitorului și solidaritatea de clasă au explicat această stabilitate a
nobilimii boierilor, a căror bază economică era întotdeauna și aproape exclusiv proprietatea
pământului. Reședințele boierești erau curți unde trăia ierarhizat o întreagă lume de la stăpân
la slugi, iar conacul era o adevărată aglomerație de hambare, colibe, grajduri,fierării, mori,
practic un centru economic închis. Boierii aveau o relație bună cu muncitorii, erau ocrotitori
ai acestora, uneori martor de căsătorie, naș de nuntă sau naș de botez. Chiar dacă erau
zgârciți, ajutau țăraniii săraci ori cu bani ori cu animale sau ambele.Când nu lucrau, citeau
reviste, gazete franțizești , făceau echitație sau vânătoare, mai ales în Moldova

Boierii erau oameni inteligenți educați unii la Constantinopol , înflăcărați, chiar destul
de ospitalieri, ușuratici , tăioși ,ispitiți de lux, lacomi dar căteodată ai ajuta și pe cei săraci
element adus de învățătura franțuească iar din cea rusească au preluat jocul de cărți și
adulterul Erau și niște oameni ascuțiți la minte știau mai multe limbi franceză cam toți unii
chiar italiană și oameni foarte bogați care trăiau foarte bine aveau mulți servitori Aveau o
înfățișare orientală bărboși și chei care purteau papuci turcești și o căciula foarte caraghioasă
de care toți străinii care vizitau și redactau memorii spuneau că sunt caraghioase și hidoase în
formă de pară întoarsă sau de dovleac și înalte cu cât rangul era mai mare, ,,, nu era demnă de
frumuseța costumului,, cum spunea Langeron, un scriitor,de atunci , fiind făcute jumătate
blană, jumătate postav. Căciula se numea calpcac, un fel de căciula de purtat de zi cu zi, la
evenimente și ceremonii sau chiar picturi de familie se purta o altfel de căciulă care se numea
ișlic și arăta mai calumea ca un cilindru turtit acoperit de un postav roșu, nicodată alb, care era
a domnitorului și numai el avea dreptul s-o poarte , iar turbanul era interzis să fie purtat decât
doar de domnitori și boieri cu rang foarte mare . În Constantinopol chiar se decapitau cei care
o purtau fară voie,

O parte din an își petreceau la moșie, îngrijind pământul care le aducea venituri mari si
le permiteau luxul , chiar consumul ostentativ de blănuri de jder,urs,râs sau zibelină din
Rusia,stofe din India,hârtie din Veneția, lână, pânză sau mobilier din Viena, zahăr rafinat sau
medicamente din Fiume, cafea din America, plumb, cositor din Nuremberg bijuterii, ceasuri
și obiecte din aur sau argint din Anglia . Dacă cineva ajungea boier pe lângă marea proprietate
de pământuri , promovare socială scâpau și de impozite sau dări , în detrimentul țărănimii care
erau storși de bani mai tare cu cât numărul scutiților creștea , la un moment dat chiar au fost
mai mulți scutiți decât plătitori de taxe

Anterior regimului fanariot borimeaa fost clasa principală care se ocupa chiar și de
alegerea domnitorului însă odată cu regimul fanariot , domnitorii erau aleși de către Poartă
din cadrul familiilor aristocratice din cartierul Fanar, Istambulul de zi, Constantinopolul de
atunci , care nu ținea cont de proferințele boierimii ,mai ales că de la un punct se renunță și la
domniile pământene, lucru ce vor încerca ei s-o repună la sfârșitul secolului al XVIII-lea când
trimit scrisori către Viena și Sankt Petersburg privind revenirea la domniile pământene și
întoacerile la vechile capitulații. Se închega partide în jurul a doua sau trei familii, Ghica,
Văcărescu Filipescu în Țara Românească, Sturza , Rosetti, Bals în Moldova. Tot timpul epocii
fanariote , 80% din membrii Divanului erau alcătuiți din familii pământene , și 20% erau
greci, iar odată cu restaurația pământeană procentajul străinilor a scăzut la 9%.Cu toate
acestea, infiltrațiile grecești au impus niște nume importante Cantacuzino, Pallady , Rosetti,
iar urmașii lor erau socotiți drept pământeni.

Ca stil de viață se asemănau foarte mult cu turcii și la înfățișare și la comportament, și

la îmbrăcăminte chiar. Trăiau într-un stil de viață asiatic și cu unele accente moderne
occidentale ( care au patruns prin nevestele boieririlor, aici mă refer la îmbrăcăminte de la
Viena sau Paris , dansuri cum ar cele poloneze, englezești sau valsul francez, aranjamente
interioare cum ar mobila care eras adusă din Viena sau reviste occidentale franțuzești.
Societate avea model strict Constantinopolul iar moda apuseană a pătruns doar în momenetele
în care controlul turc nu era maxim sau total ori pe ascuns căci erau interzise sau văzute cu
ochi răi de turci. Chiar și hainele boierilor erau ca cea a domnitorului sau ca a boierilor din
Constantinopol . Chiar și fetele boierilor erau închise ca turcoaicele din harem cu zăbrele din
lemn, adesea aurite, iar bărbații nu puteau să-i vadă decât dupaă ceremonia religioasă când se
mutau împreună. Dacă făceau parte din boerii mari, primeau chiar binecuvântarea
domnitorului prin ceremonia sărutării mâinii lui și a Doamnei.Dar și divorțuri erau multe
datorită căsătoriilor făcute de familii pe bază de interes material . Casele boierilor erau mari și
luxoase dar le ridicau și în multe clădiri nici nu stăteau. Aveau pereți groși , multe încăperi,
adevărate palate care îî uimeau chiar și pe străini, unele din clădiri urmând să ajungă în
mâinile unor bancheri, sau oameni de afaceri, semn al capitalismului.

Ca și încheierire vreau să spun că în Moldova dar și în Tara Romanească, cu toate erau doar
două clase sociale, boierii și țărărnimea, în realitate însă erau extrem de multe curente cum ar
fii boierii pământeni împotriva celor greci și asupritorilor otomani, boierii mici , mazilii, și
țărănimea împotriva împotriva boierilor mari, a clerului , mănăstirilor, totodată marii
negustori, bancheri care vor cuceri porțile privilegiaților și care vor alcătui mai apoi masa de
manevră a revoluționarilor de la 1848 și a viitorului partid liberal, iar ultima categoria era cea
a țăranilor clăcași răzvrătiți împotriva celor ce-i exploatau adică arendași , boierime sau cler
adică o multitudine de conflicte sociale, Clasa boierească a fost importantă , ajuatî de baza
economică, care era întotdeauna și aproape exclusiv proprietatea pământului., precaritea
puterii domnitorului și solidaritatea de clasă ( chiar dacă existau congflcite și concurență între
boieri solidaritatea de clasă era puternică , erau uniți când își apăreau interesele aceste lucruri
au explicat stabilitate clasei boierimii până la începutul declinului clasei sociale ddn a doua
jumate a secolului al XIX lea, cand a fost înlocuită de burghezie.