Să se identifice starea de adevăr (A) sau de fals (F) a afirmaţiilor următoare:

A
1.
Materiale care au caracteristica din figura sunt numite fragile (casante), lipsite de fragilitate şi ruperea se produce fără
deformare elastică (de ex. fontele albe, oţeluri foarte dure, sticla). F

2.
Proiectarea în inginerie a unui produs presupune optimizarea (găsirea celei mai bune soluţii) din punct de vedere
gabarit, masă, construcţie şi tehnologie. F

B
1.
S355 este oţel carbon nealiat de îmbunătăţire (sudabil) cu limita la curgere, Rp = 355 MPa. F

2.
Asamblarea prin strângere proprie (elastică) este legătura fixă de tip arbore-butuc, nedemontabilă sau, rareori,
demontabilă, care transmite sarcinile prin frecarea care ia naştere pe suprafaţa de contact dintre arbore şi butuc sub
acţiunea presiunilor de contact care apar după montaj datorită strângerii reciproce generată de deformaţiile elastice.
A

C
1.

Consecinţă a acţiunii încărcărilor (sarcinilor) externe şi interne în interiorul corpurilor apar presiuni de contact şi pe
suprafeţe tensiuni (normale şi/sau tangenţiale). F

1
 2.
Funcţionarea şi construcţia cuplajului permanent rigid fix cu flanşe cu şuruburi montate fără joc: momentul de torsiune
se transmite de la elementul conducător prin asamblare cu pană paralelă la semicuplajul conducător, 1, şi prin formă la
tijele şuruburilor 3 de la care, la fel, prin formă la semicuplajul condus 2, şi, în continuare, prin asamblarea prin pană
paralelă la elementul condus; asamblările filetate dispuse echiunghiular sunt compuse din şurubul 3, montat fără joc
(păsuit), şi piuliţa, 5, care asigură forţa minimă de nedemontare a asamblărilor în timpul funcţionării; şaiba Grower 4
cu rolul asigurării asamblării împotriva deşurubării. A

D
1.
Ajustajul alezaj unitar cu strângere 100 H7/p6 are strângerea minimă smin = 0,024 mm şi strângerea
maximă smax = 0,059 mm. F

2
 2.
Dezavantajele îmbinărilor prin nituire sunt: preţ de cost ridicat; rezistenţă mecanică mai scăzută; productivitate redusă;
necesitatea unor măsuri speciale pentru asigurarea etanşeităţii pieselor asamblate; consum mai mare de metal. A

E
1.
Avantaje asamblărilor prin pene paralele sunt: montare şi demontare uşoară; standardizare la nivel internaţional;
durabilitate redusă; arborele şi butucul nu pot fi refolosiţi în cazul deteriorării penei. F

2.
Filetele elementelor legăturilor şurub-piuliţă pot fi: de fixare (pentru cuple elicoidale), de mişcare (pentru asamblări);
cu un început, cu două sau mai multe începuturi; pe dreapta, pe stânga; metrice (α = 30o), în ţoli (α = 55o). F

F
1.
30CrNiMo6 este oţel carbon aliat de calitate de îmbunătăţire cu 0,3% C (carbon) aliat cu Cr (crom), Ni (nichel) şi 0,6%
Mo (molibden).
A
2.
În figurile de mai jos prezentate sunt următoarele procedee tehnologice de prelucrare a canalelor pentru pene paralele:
a – frezare cu freza disc, pentru pene de tip A sau C; b – frezare cu freza deget, pentru pene de tip B; d – strunjire
(broşare), pentru canale de pană în butuc.
F

3
 G
1.
Viscozitatea dinamică, se măsoară în: [N.s/m2]SI sau [Pa.s]SI; [ P ]CGS (Poisie) sau [cP] CGS; 1P = 1 N.s/cm2; 1cP = 10-
3
Pa.s (vâscozitatea dinamică a apei la 20oC).
A
2.
În figurile de mai jos sunt prezentate următoarele tipuri legături mobile (cuple cinematice) cu frecare: a – de translație;
b – de rotație; c – elicoidală; d – profilată (angrenaj). A

H
1.
Etanşările cu contact mobile de rotaţie cu elemente intermediare garnituri manșetă de rotație se folosesc pentru viteze
periferice de până la 10 m/s, la temperaturi de la -300C până la 2000C și la diferențe de presiuni între spațiile etanșate
de mai puțin 0,05 MPa; generează forțe de frecare mari; se folosesc în cazul lubrifierii cu ulei dar și cu unsoare
consistentă; suprafața arborelui de sub etanșare trebuie prelucrată fin și duritatea de min 45 HRC; se pot folosi împotriva
pătrunderii impurităților din exterior și împotriva scurgerii lubrifiantului din interior.
A

4
 2.

Proiectarea de ansamblu a elementelor constructive specifice presupune parcurgerea, în ordine, a etapelor: A

I
1.

E = σ/ε [MPa] reprezintă modulul de elasticitate longitudinală şi exprimă capacitatea materialului de a se opune
deformaţiilor elastice, proprietate proprietate asociată rigidităţii materialului cuantificabilă prin panta tangentei în
puncte ale caracteristicii, de ex în zona elasticităţii liniare (OA), tgα = E. A

5
 2. În cazul solicitărilor statice, sarcinile exterioare sunt constante, se aplică lent şi se consideră independente
de timp. A

J
1.

Uzarea este un proces energetic de distrugere a straturilor superficiale ale corpurilor solide în contact uscat și/sau fluid;
între procesul de uzare şi cel de frecare există o strânsă interdependenţă în sensul că frecarea este o consecinţă a uzării,
iar starea suprafeţelor rezultate prin frecare influenţează uzarea. F

2.
Frecarea poate fi: externă, când apare în zonele suprafețelor în contact ale corpurilor sistemelor mecanice; internă,
apare în interiorul materialelor (de ex. cauciuc) şi conduce la comportare cu histerezis (disipare de energie). F

K
1.
În cazul asamblărilor solicitate axial pretensionate utilizarea de şuruburi cu elasticitate mărită conduce la micşorarea
forţei suplimentare, Fsl (inclusiv amplitudinii acesteia), şi a forţei totale Fs care încarcă şurubul, comparativ cu utilizarea
unor şuruburi cu secţiune constantă încărcate de aceeaşi forţă exterioară F şi cu acelaşi mod de variaţie (pulsator). A

6
 2.

În figurile de mai jos sunt prezentate următoarele variante constructive de bolţuri: a – fără cap şi fără gaură pentru
şplint; b – cu canale pentru inele elastice; c – fără cap şi găuri pentru şplint; d – cu cap mic şi gaură pentru şplint; e –
cu cap mic şi canal pentru inel elastic; f – cu cap mare şi gaură pentru şplint; g – cu cap şi cep filetat; h – cu cap cu nas
şi gaură pentru şplint; i – cu cap îndoit; j – dublu cu cep filetat; k – cu mâner. A

7
 1.
Etapele dezvoltării unui produs tehnic, în ordinea ciclului de viaţă, sunt:

F
2.
Procesul de ungere din baie proprie: rulmenţi mici montaţi pe arbori verticali sau orizontali la turaţii ridicate; lagărul
trebuie prevăzut cu accesorii necesare alimentării, evacuării şi controlul nivelului uleiului. F

8
 Să se identifice starea de adevăr (A) sau de fals (F) a afirmaţiilor următoare:

A
1.
Proiectarea în inginerie este activitatea intelectuală de creaţie prin care se urmăreşte concepţia şi dezvoltarea
documentaţiei tehnice de obţinere, utilizare şi scoatere din uz a produselor noi, cu performanţe scăzute, la costuri
ridicate. F

2.
Avantajele asamblărilor prin strângere proprie (elastică) sunt: capacitate de transmitere a sarcinilor mari; comportare
bună la sarcini variabile; centrare bună a pieselor asamblate; fac posibilă execuţia pieselor din mai multe părţi în scopul
economisirii materialelor scumpe şi/sau deficitare sau pentru uşurarea tehnologiei de fabricaţie. A

B
1.

46Si7 este oţel carbon aliat special pentru arcuri cu 4,6% C (carbon) aliat cu 0,7% Si (siliciu). F

2.
S275 este oţel carbon nealiat de uz general pentru construcţii (sudabil) cu limita la rupere, Rp = 275 MPa. F

C
1.
Tensiunile din elementele constructive se pot însuma într-un punct din interior în forţe de reacţiune şi într-un punct de
pe suprafeţele de contact din reazeme în forţe interioare (eforturi). F

2.
Niturile obişnuite pot fi din oţeluri de construcţie (S185, S235); în cazurile solicitărilor mărite se pot utiliza nituri din
oţeluri de calitate superioară nealiate sau chiar, aliate; pentru sarcini reduse se pot folosi nituri din alamă, cupru,
aluminiu şi aliaje de aluminiu etc.
1
A
D
1.

Ajustajul alezaj unitar cu joc 50 H7/e8 are jocul minim jmin = 0,025 mm şi jocul maxim jmax = 0,05
mm. F

2.
Funcţionarea şi construcţia cuplajului permanent rigid mobil transversal (Oldham) cu element intermediar metalic:
momentul de torsiune se transmite de la arborele de intrare prin asamblare cu pană paralelă la semicuplajul conducător,
1, prin formă prin feţele laterale ale cuplei de translaţie,1-3, la discul intermediar 3, apoi tot prin formă prin feţele cuplei
de translaţie 2-3 la semicuplajul 2 şi de la acesta prin asamblarea cu pană paralelă la arborele de ieşire; în timpul
funcţionării discul intermediar descrie o mişcare planetară, centrul său descriind un cerc cu diametrul egal cu
excentricitatea arborilor, e; ştiftul filetat 4 are rolul fixării axiale a semicuplajului. A

2
 E
1.
Asamblarea cu pană paralelă este asamblarea demontabilă, de tip arbore-butuc, care transmite momentul de torsiune
prin frecare prin contacte, cu arborele şi butucul, pe feţele laterale ale unui element intermediar prismatic. F

.
2.
Dezavantajele asamblărilor filetate sunt: filetul, prin forma sa este un puternic concentrator de tensiuni; necesită
asigurare suplimentară împotriva autodesfacerii, mai ales, în cazul solicitărilor statice. F

F
1.
În figurile de mai jos sunt prezentate următoarele forme constructive şi tipuri de pene paralele: a – A (cu capete
rotunjite); b – B (cu capete drepte); c – C (un cap rotunjit şi celălalt drept); d – A, fixată pe arbore prin asamblări
filetate (pentru asamblări fixe); e – A, fixată în butuc prin cioc (pentru asamblări fixe). F

3
 2.
În figurile de mai jos sunt prezentate următoarele tipuri de legături prin frecare directe (asamblări, transmisii): a –
plană; b – prin strângere elastică; c – prin strângere pe con; d – pe suprafețe frontale circulare presate; e – cu flanșe
cu șuruburi montate cu joc; f – transmisie prin elemente flexibile (curele, fire). A

G
1.
34CrNiMo8 este oţel carbon aliat de calitate de îmbunătăţire cu 0,34% C aliat cu Cr, Ni, şi 0,8% Mo. A

4
 2.
Proiectarea de ansamblu a elementelor constructive specializate presupune parcurgerea, în ordine, a etapelor: A

H
1.
Vâscozitatea uleiurilor scade cu creşterea temperaturii (dacă temperatura creşte de la 20 oC la 70oC vâscozitatea scade
de aprox. 50 ori); scăderea/creşterea excesivă a viscozităţii uleiului duce la scăderea calităţii sale de ungere. A
2.
În cazul solicitărilor dinamice, sarcinile exterioare sunt variabile în timp; pentru calcule în regimuri tranzitorii (şoc sau
impact) se consideră perioade de timp reduse (foarte scurte). A

I
1.
Etanşările cu contact mobile de translaţie cu elemente intermediare, garnituri de tip inele O, se montează în locașuri de
secțiune dreptunghiulară practicate în alezaje sau arbori; pentru a evita posibilitatea de extrudare (strivire) a inelului în
interstițiul dintre piesele în mișcare relativă precum și pentru funcționarea la presiuni mai mari se folosesc inele laterale
de reazem; se recomandă la diametre mici, curse scurte și presiuni medii, fiind folosite pentru acționările hidraulice sau
pneumatice; sunt simple constructiv și se montează și demontează ușor. A

2.
Momentul de torsiune transmis de un cuplaj are la bază o funcţie variabilă în timp determinată de condiţiile reale de
funcţionare care, în general, se pot identifica prin următoarele perioade: a – şocul la pornire determinat de sarcinile
inerţiale de decelerare; b - trecerea prin zona de rezonanţă; c – funcţionare continuă în regim staţionar; d – şocul la
oprire determinat de sarcinile inerţiale de accelerare. F

5
 J
1.
Punctul B reprezintă limita de elasticitate, σe [MPa] sau R0,01 [MPa] (limita de elasticitate tehnică, tensiunea la care
apare o deformaţie remanentă de 0,01% pentru materiale care nu sunt perfect elastice). A

2.
În figurile de mai jos sunt prezentate următoarele variante constructive de asamblări cu ştifturi: a – de poziţionare a
corpului unui lagăr; b – pentru agăţarea arcurilor de tracţiune; c – de asamblare a manivelelor; d – conic/cilindric pentru
asamblare arbore-butuc transversală; e – cilindric cu crestătură pentru asamblare arbore-butuc longitudinală; f –
cilindric de siguranţă în componenţa unui cuplaj. A

6
 a b c

d e f

1.
Simbolizarea uleiurilor minerale neaditivate pentru transmisiile autovehiculelor: T xx, unde xx reprezintă densitatea.
F
2.
Etapele procesului de uzare sunt: I – uzarea incipientă (rodaj), cu precădere, de oboseală,; II – uzarea normală, cu
precădere, de adeziune (prin frecare) corespunzătoare duratei de funcţionare considerată pentru calculul de durabilitate
(tII = Lh); III – uzarea catastrofală (scoatere din uz). F

L
7
 1.
Asamblarea cu pană paralelă este asamblarea demontabilă, de tip arbore-butuc, care transmite momentul de torsiune
prin formă prin contacte, cu arborele şi butucul, pe feţele laterale ale unui element intermediar prismatic. A

.
2.
În figurile de mai jos sunt prezentate următoarele metode şi dispozitive de ungere cu ulei: a – prin picurare; b –
barbotare la viteze periferice mici, v < 15…25 m/s; c – barbotare la viteze periferice mari, v < 30…100 m/s ; d – prin
stropire cu disc; e – prin stropire cu inel. F

8
9
 Să se identifice starea de adevăr (A) sau de fals (F) a afirmaţiilor următoare:

A
1.
Punctul D reprezintă limita (rezistenţa) de rupere unde σr [N/mm] sau Rm [N/mm], tensiune maximă la care poate
apărea ruperea. F

2.
Produsele mecanice tehnice sunt bunuri informatice, care pot satisface dorințe şi/sau nevoi ale omului privind
dezvoltarea de lucru mecanic util. F

B
1.
Dezavantajele asamblărilor prin strângere proprie (elastică) sunt: precizia de execuţie ridicată a elementelor active,
impusă de condiţiile de funcționare şi de montaj; deteriorarea suprafeţelor funcţionale, la demontări şi montări repetate;
necesitatea sortării pieselor pentru asigurarea riguroasă a strângerilor impuse. A

2.
Nituirea se poate face la rece, pentru nituri din oţel cu diametre mici precum şi niturile din alamă, cupru sau aluminiu
(toate diametrele), sau la cald prin încălzirea capului nitului, pentru niturile din oţel cu diametre mari. A

C
1.
Deplasările sau săgeţile (liniare sau unghiulare) reprezintă valori ale distanţei, respectiv, unghiurilor dintre poziţiile (de
obicei, iniţiale şi finale) unui punct sau ale unei secţiuni dintr-o unei structură; deplasările ca şi consecinţă a deformării
(modificării formei) corpului pot fi: elastice (nu dispar după anularea sarcinii), elasto-plastice sau plastice
(dispar după anularea sarcinii).

1
F
2.
Elementele maşinilor sunt în interacţiune prin intermediul legăturilor (fixe sau mobile) care se materializează prin
reazeme sau cuple cinematice şi se idealizează prin diverse soluţii constructive specifice (asamblări, îmbinări, lagăre
etc.).
F

D
1.
Formele din fig. a,d sunt recomandate şi cele din fig. b, c sunt de evitat. F

a b

c d

2.
2
În figurile de mai jos sunt prezentate următoarele tipuri de legături prin frecare indirecte (asamblări, transmisii): a –
cu element elastic ondulat; b – cu inele tronconice; c – cu bucșă elastică; d – variator de turație toroidal. A

E
1.
Avantajele asamblărilor filetate sunt: forţe de strângere (fixare) mari; uşor de montat şi de demontat cu forţe ridicate;
nesigure în exploatare; ieftine, deoarece se execută în întreprinderi specializate, în producţie de serie mică; sunt
interschimbabile la scară internaţională; asigură condiţia de autofixare, cu precădere, în condiţii de încărcare dinamice.
F

2. Funcţionarea şi construcţia cuplajului permanent rigid mobil transversal (Oldham) cu element intermediar
nemetalic: momentul de torsiune se transmite de la arborele de intrare prin asamblare cu pană paralelă la semicuplajul
conducător, 1, prin formă prin feţele laterale ale cuplei de translaţie, 1-3, la blocul prismatic intermediar 3, apoi tot prin
frecare prin feţele cuplei de translaţie 2-3 la semicuplajul 2 şi de la acesta prin asamblare cu pană paralelă la arborele
de ieşire; în timpul funcţionării discul intermediar descrie o mişcare planetară, centrul său descriind un cerc cu diametrul
egal cu excentricitatea arborilor, e; şurubul 4 are rolul de dop împotrivea pierderii lubrifiantului introdus în zona de
contact. A

3
 F
1.
Etanşările cu contact mobile de translaţie cu elemente intermediare, garnituri de tip manșetă etanșează prin intermediul
unei buze care trebuie să fie îndreptată spre mediul de etanșat aflat sub presiune; după profil manșetele pot fi cu profilul
în V (etanșarea mediilor cu presiuni mari), cu profil în U, cu profil în L (pentru etanșarea la nivelul arborilor sau
alezajelor), cu profil J (pentru etanșarea la nivelul arborilor sau alezajelor). A

2.
Procesul de proiectare constructivă de detaliu presupune, parcurgerea în ordine, a următoarelor etape: A

G
1.
Asamblările prin strângere proprie (elastică) pot fi presate la rece prin introducerea forţată axial a arborelui în butuc, de
obicei, la temperatura mediului ambiant, sau fretate prin introducerea neforţată axial a arborelui în butuc, ca urmare, a
încălzirii butucului (de obicei, la temperaturi peste 900oC) sau/şi a răcirii arborelui (în oxigen lichid sau bioxid de
carbon) în scopul obţinerii de strângeri mai reduse decât în cazul celor presate la rece. F

2.

4
În cazul solicitărilor variabile, sarcinile exterioare sunt variabile în timp (periodic sau aleatoriu); pentru calculul la
oboseală se consideră perioade de timp îndelungate (comparabile cu durata de viaţă a produsului); în funcţie de material
cedările (ruperile) la solicitări variabile se produc la tensiuni mai mici decât tensiunea corespunzătoare limitei de
curgere (de rupere) pentru solicitarea statică. A

H
1.
Arcurile din cauciuc sunt folosite pe scară largă în construcţia autovehiculelor ca urmare a proprietăţilor deosebite pe
care le au: capacitate mare de amortizare (preiau până la 10% din lucrul mecanic de deformare), construcţie şi
tehnologie simple, preţ redus, funcţionare nesigură şi nesilenţioasă; aceste proprietăţi, pe de-o parte, sunt influenţate de
mediul ambiant (temperatură, umiditate, agenţi chimici etc.) şi, pe de altă parte, se întăresc în timp prin procesul de
îmbătrânire. F

2.
În figurile de mai jos sunt prezentate următoarele variante constructive de bolţuri: a – fără cap şi fără gaură pentru
şplint; b - cu găuri pentru şplint; c – cu canale pentru inele elastice; d – cu cap mic şi gaură pentru şplint; e – cu cap
mic şi canal pentru inel elastic; f – cu cap mare şi gaură pentru şplint; g – cu cap şi cep filetat; h – cu cap cu nas şi gaură
pentru şplint; i – cu cap îndoit; j – dublu cu cep filetat; k – cu mâner. F

I
1.
42CrMo4 este oţel carbon aliat de calitate de îmbunătăţire cu 0,42% C (carbon) aliat cu Cr (crom), şi 0,4% Mo
(molibden). A

2.

5
Arcurile sunt elemente de maşini care, datorită formei şi proprietăţilor elastice ale materialelor, înmagazinează
lucrul mecanic al forţelor exterioare, la deformare, şi îl restituie, cvasitotal sau parţial, în perioada de revenire la
forma iniţială. A

J
1.
Variaţia vâscozităţii uleiurilor cu temperatura se cuantifică, prin indicele de vâscozitate (cu valori 40...200) care
exprimă comportarea lubrifiantului cu temperatura comparativ cu două uleiuri etalon, unul cu indicele 0 (variaţie foarte
puternică cu temperatura) şi altul cu indice 100 (variaţie medie cu temperatura); cu cât indicele de vâscozitate al unui
ulei este mai mare cu atât se comportă mai bine la temperaturi ridicate fără să-i scadă prea mult vâscozitatea şi la
temperaturi scăzute fără ca aceasta să crească prea mult. A

2.
Procesele de frecare sunt disipative de energie și conduc la apariția căldurii și modificarea stării de tensiuni și deformații
ale celor două elemente în contact contribuind la deformarea și/sau ruperea unui număr de particule metalice de pe
suprafeţele în contact (uzarea); reducerea frecării determină diminuarea consumurilor energetice
(scăderea randamentului) şi, în acelaşi timp, scăderea duratei de viață a produselor prin creşterea uzurilor. F

K
1.
Punctul C reprezintă limita (rezistenţa) de curgere unde σc [MPa] este tensiunea de curgere sau Rp0,2 [MPa] limita de
curgere tehnică (tensiunea la care apare o deformaţie/alungire remanentă de 0,2%) pentru materiale care nu au palier
de curgere distinct. A

2.
Avantajele asamblărilor prin pene paralele sunt: montare şi demontare uşoară; standardizare la nivel internaţional;
durabilitate ridicată; arborele şi butucul pot fi refolosiţi în cazul deteriorării penei. A

L
1.
Proiectarea în inginerie a unui produs presupune optimizarea (găsirea celei mai bune soluţii) din punct de vedere
gabarit, masă, construcţie şi tehnologie. F
6
 2.
Alegerea unui lubrifiant se face ţinând cont de următoarele recomandări: asigurarea condițiilor de vâscozitate,
instabilitate în timp și protecția contra coroziunii; vâscozitatea uleiului trebuie aleasă în funcţie de tipul şi gradul de
uzură al cuplei și de temperatura mediului ambiant; utilizarea uleiurilor multigard și sintetice face posibilă folosirea
aceluiași tip de ulei, numai pentru un anotimp; viteza periferică din cupla cinematică: la viteze mici – uleiuri, la viteze
mari – unsori consistente. F

7
 Să se identifice starea de adevăr (A) sau de fals (F) a afirmaţiilor următoare:

A
1.

Coeficientul de frecare din fluid se poate calcula cu relaţia,

,
în care: η [Ns/m2] reprezintă vâscozitatea dinamică a lubrifiantului; v [m/s] – viteza relativă; h [m] – grosimea peliculei
de lubrifiant; pm [MPa - presiunea medie din lubrifiant. F

2.

Ipotezele de calcul a asamblării profilate pe contur pătrat sunt: sarcina exterioară (momentul de torsiune) se transmite de
la arbore la butuc (sau invers) prin formă pe feţele asamblării pe care distribuţia presiunilor este triunghiulară (liniară)
pe jumătate din suprafaţă, cu valoarea maximă pmax; pentru asamblările profilate cu profil triunghiular curbiliniu
distribuţia presiunilor este neuniformă; forţa rezultantă a presiunilor de contact (cu arborele, respectiv cu butucul) pe o

faţă de contact, acţionează în centrul de greutate al triunghiului presiunii şi, F= ., unde, Mt [Nmm] reprezintă
momentul de torsiune, a [mm] - lungimea laturii profilului. A

B
1.

Pentru asigurarea etanşeităţii în zona pieselor unei asamblări filetate montată cu pretensionare după acţiunea forţei
exterioare (de exploatare, generată de fluidul sub presiune), este necesar să se verifice relaţia,
[N],
1
în care: χ = ks/(ks + kp), reprezintă rigiditatea asamblării; ks [N/mm] - rigiditatea şurubului, kp [N/mm] - rigiditatea
pieselor asamblate, Fe[N] - forţa exterioară ca urmare a acţiunii fluidului sub presiune. A

2.

Relaţia de dimensionare din condiţia rotirii impuse la solicitarea simplă de încovoiere poate fi:

,
unde: φa [rad] – rotirea la încovoiere impusă; Fî [N] – forţa de încovoiere; [mm4] – momentul de inerţie axial (
= Iz = πd4/64, pentru secţiune circulară) necesar din condiţia rotirii impuse; E [MPa] – modulul de elasticitate longitudinal
al materialului. A

C
1.

Condiţia de rezistenţă la strivire a suprafeţelor active ale discurilor unui cuplaj multidisc de fricţiune, pentru cazul
distribuţiei uniforme a presiunii pe suprafeţele active, se poate verifica cu relaţia: A

2
în care, Fc [N] reprezintă forţa de apăsare a unei perechi de discuri; dimensiunile suprafeţelor active: Di [mm] – diametrul
interior, De [mm] – diametrul exterior; pa [MPa] - presiunea admisibilă a lubrifiantului, pentru cazul cu ungere. F

2.

Săgeata arcului din cauciuc de forfecare se poate determina din relaţia,

[mm],
unde: F [N] reprezintă forţa exterioară; d [mm] - diametrul interior al bucşei, h [mm] - înălţimea bucşei, r[mm] - raza
curentă; G [N/mm2] - modulul de elasticitate transversal; se va considera, . F

D
1.

Ipoteze de calcul a deplasării (săgeţii), rigidităţii şi lucrului mecanic ale arcului elicoidal de torsiune: rotirea φ, ca
urmare a deformării arcului sub acţiunea forţei F, se consideră ca fiind unghiul cu care se roteşte o bară dreaptă de
lungime l = Dmn ce reprezintă arcul desfăşurat; caracteristica arcului este neliniară. F

3
 2.

Condiţia de transmitere a forţei prin frecare de asamblarea cu şurub montat cu joc solicitată transversal este i µ Faş ≥
βa Ftş, unde: µ - coeficientul de frecare, βa – factor de siguranţă la alunecare a tablelor, i = 2 - numărul suprafeţelor de
frecare, Faş [N] - forţa axială de strângere a tablelor, Ftş [N] - forţa transversală. A

E
1.

Unghiul de înclinare a spirei filetului, β, este variabil, dependent de cilindrul pe care se consideră; în calcule se foloseşte

unghiul de înclinare mediu (corespunzător diametrului mediu) determinat cu relaţia, β2 = arctg , unde: d2 [mm]
reprezintă diametrul mediu al filetului şurubului; p [mm] - pasul filetului. A

4
 2.

Ipotezele de calcul a asamblării cu bolţ sunt: bolţul este montat cu joc în corpul furcii şi presat în tirant; presiunile se
consideră distribuite uniform pe suprafeţele de contact; solicitări: strivire între bolţ şi furcă, strivire între bolţ şi tirant,
forfecare bolţ, tracţiune bolţ. F

F
1.

Diametrul mediu al arborelui în zona asamblării cu strângere pe con se determină cu relaţia, dm [mm],
în care, τat [MPa] reprezintă tensiunea admisibilă convenţională la torsiune (ţine cont şi de existenţa solicitării de
încovoiere), Mt [Nmm] - momentul de torsiune, βk - factorul concentratorului de tensiuni (pentru calculul la solicitări
variabile, de oboseală). F

5
 2.

Forţa de strângere a unui şurub, din condiţia de transmitere prin frecare a sarcinii de asamblarea prin brăţară secţionată,
este

Faş
în care, Mt [Nmm] reprezintă momentul de torsiune transmis, d [mm] – diametrul arborelui, b [mm] - braţul forţei Faş,
a [mm] - braţul forţei de apăsare normală N, µ - coeficientul de frecare, z - numărul de şuruburi de strângere a brăţării;
βa – factor de siguranţă la alunecare. A

G
1.

Relaţia de dimensionare din condiţia deplasării unghiulare (rotirii) impuse la solicitarea simplă de torsiune poate fi,

,
unde: Mt [Nmm] – momentul de torsiune (răsucire); Ip [mm4] – momentul de inerţie polar (Ip = πd4/32, pentru secţiune
circulară); θa [rad] – deplasarea unghiulară (rotirea) admisibilă; G [MPa] – modulul de elasticitate transversal al
materialului. A

6
 2.

Condiţia de rezistenţă la strivire a asamblării prin canelură mobilă este,

a,
unde, Mt [Nmm] este momentul de torsiune, z – numărul de caneluri, de [mm] - diametrul exterior al canelurii arborelui,
De [mm] - diametrul exterior al canelurii butucului, L [mm] - lungimea canelurii; pa [MPa] - presiunea admisibilă de
neexpulzare a peliculei de lubrifiant. F

H
1.

Condiţia de transmitere a forţei prin frecare de asamblarea cu şurub montat cu joc solicitată transversal este i µ Faş ≤
βa Ftş, unde: µ - coeficientul de frecare, βa – factor de siguranţă la alunecare a tablelor, i = 2 - numărul suprafeţelor de
frecare, Faş [N] - forţa axială de strângere a tablelor, Ftş [N] - forţa transversală. F

2.

Rigiditatea arcului elicoidal de compresiune se poate determina cu relaţia,

[N/mm],
în care: d [mm] reprezintă diametrul spirei, i = Dm/d - indicele arcului, Dm [mm] - diametrul mediu, n - numărul spirelor
active, G [N/mm2] - modulul de elasticitate transversal. A

7
 I
1.

Forța de frecare, ca rezultat al forfecării interne a fluidului la nivelul suprafeței de contact, se poate determina cu
relaţia,
Fff = τ A [N],
în care: τ [MPa] reprezintă tensiunea tangenţială din fluid; A [mm2] - aria suprafeţei de contact; A

2.

Forţa axială de strângere (remanentă) minimă preluată de piesele unei asamblări filetate montată cu pretensionare, ce
apare ca urmare a încărcării cu sarcină variabilă, se poate determina cu relaţia, A
[N],
în care: χ = ks/(ks + kp), reprezintă rigiditatea asamblării; ks [N/mm] - rigiditatea şurubului, kp [N/mm] - rigiditatea
pieselo asamblate, Fe max [N] - forţa exterioară maximă ca urmare a acţiunii fluidului sub presiune variabilă; F0 [N] - forţa
d prestrângere a asamblării. F

8
 J
1.

Forţa de frecare în planul tangent din filet se determină cu relaţia,

Ff = µ’ Fn ,
în care: Fn [N] reprezintă forţa normală în planul tangent din filet, µ’ = µ cos(α/2) - coeficientul de frecare aparent (redus),
α [ o ] - unghiul elicei filetului, µ - coeficientul de frecare. F

9
 2.

Condiţia de transmitere a momentului de torsiune prin frecare, în cuplajul permanent elastic cu bandaj din cauciuc
(Periflex),

unde: Mtc [Nmm] reprezintă momentul de torsiune de calcul; μ - coeficientul de frecare dintre bandaj şi semicplaj sau
disc; D1 [mm], şi D2 [mm] - diametrele minim şi maxim, ale suprafeţelor de frecare; i – numărul de suprafeţe de frecare
(pentru cazul din fig. i = 2); Fş – forţa de strângere a unui şurub.
A

10
 K
1.

Condiţia de rezistenţă la strivire în zonele de contact ştift-arbore, din cadrul asamblărilor de fixare cu ştift solicitate
transversal simetric, este

,
unde: Mt [Nmm] reprezintă momentul de torsiune; d [mm] - diametrul ştiftului; D1 [mm] - diametrul arborelui (interior
al butucului); σas [N/mm2] - tensiunea admisibilă la strivire a materialului cel mai moale. A

2.

Rigiditatea arcului bară de torsiune se poate determina cu relaţia,

[Nmm/rad], în care; d [mm] - diametrul barei, l [mm] - semilungimea barei; G [N/mm2] - modulul
de elasticitate transversal. A

11
 L
1.

Condiţia de echilibru a forţelor pentru contactul pe suprafeţe conforme cilindrice considerând distribuţia uniformă a
presiunii pe circumferinţă, se descrie cu relaţia,

,
unde: Fs [N] reprezintă forţa exterioară, dN [N] - forţa de reacţiune corespunzătoare elementului de suprafaţă, dA,
poziţionat la unghiul φ. F

2.

σ = F/S0 [N/mm2] este tensiunea tangenţială în secţiunea epruvetei, unde, F [N] reprezintă forţa de încărcare, S0 [mm2]
– aria secţiunii iniţială a epruvetei. F

12
13
 Să se identifice starea de adevăr (A) sau de fals (F) a afirmaţiilor următoare:

A
1.

Forţa axială totală maximă din şurubul unei asamblări filetate montată cu pretensionare, ce apare ca urmare a încărcării
cu sarcină variabilă pulsator, se poate determina cu relaţia, Faş max = F0 + χ Fe max, [N], în care: χ = ks/(ks + kp), reprezintă
rigiditatea asamblării; ks [N/mm] - rigiditatea şurubului, kp [N/mm] - rigiditatea pieselor asamblate, Fe max [N] - forţa
exterioară maximă ca urmare a acţiunii fluidului sub presiune variabilă; F0 [N] - forţa de prestrângere a asamblării. A

2.

Ecuația lui Reynolds, pentru decrierea ungerii hidrodinamice unidirecțional, poate avea următoarea formă:

,
care prin integrare conduce la distribuția presiunilor hidrodinamice, p [Nm2], în funcție de variațiile grosimii peliculei
de lubrifiant, h [m], vitezei, u [m/s], și vâscozității lubrifiantului, η [Ns/m]. F

1
 B
1.

Ipotezele de calcul a asamblărilor cu şuruburi montate, cu sau fără joc, şi solicitate transversal centric sunt: şuruburile
au axele paralele cu o axa care conţine centrul acestora, CA, în care şi cu xi şi yi sunt coordonatele
punctelor asociate şuruburilor asamblării; şuruburile, consecinţă a încărcării cu forţa exterioară F cu direcţia ce trece
prin punctul CA, sunt încărcate cu forţe transversale egale, Ftş = F/4 sau, pentru cazul general cu z şuruburi, Ftş = F/z;
calculul asamblărilor cu şuruburi montate, cu joc sau fără joc, şi solicitate transversal centric, în final, se reduce la
calculul asamblării cu şurub (montat cu sau, respectiv, fără joc) încărcat cu forţa transversală, Ftş. A

2.

Condiţia de transmitere a momentului de torsiune prin frecare, se poate verifica cu relaţia:

în care: Mtc [Nmm] reprezintă momentul de torsiune de calcul; Ff [N] – forţa de frecare corespunzătoare unei suprafeţe
active; i – numărul suprafeţelor de frecare; dimensiunile suprafeţelor active: Di [mm] – diametrul interior, De [mm] –
diametrul exterior, Dm = (De + Di)/2 [mm] – diametrul mediu. F

2
 C
1.

Condiţia de rezistenţă la forfecare a arcurilor din cauciuc de tip bucşă de forfecare,

,
unde: F [N] reprezintă forţa exterioară; d [mm] - diametrul interior al bucşei, h [mm] - înălţimea bucşei, τa [N/mm2] -
tensiunea admisibilă la forfecarea cauciucului. F

2.

Condiţia de echilibru a forţelor pentru contactul pe suprafeţe conforme cilindrice considerând distribuţia uniformă a
presiunii pe circumferinţă, se descrie cu relaţia,

,
în care: Fs [N] reprezintă forţa exterioară, dN [N] - forţa de reacţiune corespunzătoare elementului de suprafaţă, dA,
poziţionat la unghiul φ. A

3
 D
1.

Forţa axială de strângere (remanentă) minimă preluată de piesele unei asamblări filetate montată cu pretensionare, ce
apare ca urmare a încărcării cu sarcină variabilă pulsator, se poate determina cu relaţia,
[N],
în care: χ = ks/(ks + kp), reprezintă rigiditatea asamblării; ks [N/mm] - rigiditatea şurubului, kp [N/mm] - rigiditatea
pieselo asamblate, Fe max [N] - forţa exterioară maximă ca urmare a acţiunii fluidului sub presiune variabilă; F0 [N] - forţa
d prestrângere a asamblării.
A

4
 2.

Verificarea la solicitarea de încovoiere a unui arc elicoidal de compresiune/tracţiune se poate face cu relaţia,

,
în care: F [N] reprezintă forţa exterioară, d [mm] - diametrul spirei, R [mm] - lungimea braţului de acţiune a sarcinii
(forţa F), Kî – factorul de concentrare a tensiunilor de încovoiere maxime la exteriorul spirei, σaî [MPa] - tensiunea
admisibilă la încovoiere a materialului. F

5
 E
1.

Condiţia de rezistenţă la forfecare a ştiftului longitudinal este

,
unde: Mt [Nmm] reprezintă momentul de torsiune; dş [mm] - diametrul ştiftului; d [mm] - diametrul arborelui; l [mm]
- lungimea ştiftului; z - numărul de ştifturi; τaf [MPa] - tensiunea admisibilă la forfecare a materialului ştiftului. F

2.

Ipotezele de calcul a asamblării profilate pe contur hexagonal sunt: sarcina exterioară (momentul de torsiune) se
transmite de la arbore la butuc (sau invers) prin formă pe feţele asamblării pe care distribuţia presiunilor este
triunghiulară (liniară) pe jumătate din suprafaţă, cu valoarea maximă pmax; pentru asamblările profilate cu profil
triunghiular curbiliniu distribuţia presiunilor este neuniformă; forţa rezultantă a presiunilor de contact (cu arborele,

respectiv cu butucul) pe o faţă de contact, acţionează în centrul de greutate al triunghiului presiunii şi, F= ,
unde, Mt [Nmm] reprezintă momentul de torsiune, a [mm] - lungimea laturii. A

6
 F
1.

Ipoteze de calcul a forţelor şi momentelor din asamblările filetate: deplasarea piuliţei se asimilează cu deplasarea unui
sector unghiular pe un plan înclinat tangent la un cerc mediu; distribuţia presiunilor pe suprafeţele în contact este
uniformă şi forţa rezultantă se consideră concentrată într-un punct la nivelul unui cerc mediu. A

2.

Condiţia de rezistenţă la torsiune a arborelui în zona asamblării cu strângere pe con este

unde, τat [MPa] reprezintă tensiunea admisibilă convenţională la torsiune (ţine cont şi de existenţa solicitării de
încovoiere), Mt [Nmm] - momentul de torsiune, dm [mm] - diametrul mediu al arborelui, βk - factorul concentratorului
de tensiuni (pentru calculul la solicitări variabile, de oboseală). F

7
 G
1.

Condiţia de rezistenţă la strivire a asamblării prin canelură fixă este,

as,
2unde, Mt [Nmm] este momentul de torsiune care, z – numărul de caneluri, de [mm] - diametrul exterior al
canelurii arborelui, De [mm] - diametrul exterior al canelurii butucului, L [mm] - lungimea canelurii; σas [MPa] -
tensiunea admisibilă de strivire. F

2.

Lucrul mecanic de încărcare (egal cu energia acumulată) a arcului de compresiune/tracţiune se calculează cu relaţia,

[J],
în care: F [N] reprezintă forţa exterioară, d [mm] - diametrul spirei, Dm [mm] - diametrul mediu, n - numărul spirelor
active, G [N/mm2] - modulul de elasticitate transversal. A

8
 H
1.

Coeficientul de frecare din fluid se poate calcula cu relaţia,

,
în care: τ [MPa] reprezintă tensiunea tangenţială din fluid; A [mm2] - aria suprafeţei de contact; N [N] - forţa normală
exterioară. A

2.

Condiţia de transmitere a forţei prin frecare de asamblarea cu şurub montat cu joc solicitată transversal este i µ Faş ≤
βa Ftş, unde: µ - coeficientul de frecare, βa – factor de siguranţă la alunecare a tablelor, i = 1 - numărul suprafeţelor de
frecare, Faş [N] - forţa axială de strângere a tablelor, Ftş [N] - forţa transversală. F

I
1.

Forţa axială totală maximă din şurubul unei asamblări filetate montată cu pretensionare, ce apare ca urmare a
încărcării cu sarcină variabilă, se poate determina cu relaţia, Faş max = F0 - χ Fe max, [N],

9
în care: χ = ks/(ks + kp), reprezintă rigiditatea asamblării; ks [N/mm] - rigiditatea şurubului, kp [N/mm] - rigiditatea
pieselor asamblate, Fe max [N] - forţa exterioară maximă ca urmare a acţiunii fluidului sub presiune variabilă; F0 [N] -
forţa de prestrângere a asamblării. F

2.

Condiţia de rezistenţă la strivire a bandajului cuplajului permanent elastic poate fi,

,
în care: Fş [N] reprezintă forţa de strângere a unui şurub; D1 [mm] şi D2 [mm] - diametrele minim şi, respectiv, maxim
ale suprafeţelor de frecare; σas [N/mm2] – tensiunea admisibilă la strivire a cauciucului; zş – numărul de şuruburi. A

10
11
 J
1.

Condiţia de rezistenţă la forfecare a ştiftului este,

,
unde: Mt [Nmm] reprezintă momentul de torsiune; d [mm] - diametrul ştiftului; D1 [mm] - diametrul arborelui (interior
al butucului); τaf [N/mm2] - tensiunea admisibilă la forfecare a materialului ştiftului. A

2.

Forţa de frecare în planul tangent din filet se determină cu relaţia,

Ff = tgφ’ Fn , în care: Fn [N] reprezintă forţa normală în planul tangent din filet, φ’ = arctg(µ/sin(α/2)) - unghiul de frecare
aparent (redus), α [ o ] - unghiul elicei filetului, µ - coeficientul de frecare dintre. F

K
1.

Condiţia de echilibru a forţelor pentru contactul pe suprafeţe conforme cilindrice considerând distribuţia uniformă a
presiunii pe circumferinţă, se descrie cu relaţia,

12
unde: Fs [N] reprezintă forţa exterioară, p [MPa] - presiunea; d [mm] - diametrul cilindrului; l [mm] - lungimea
semicilindrului de contact. F

2.

Relaţia de verificare din condiţia deplasării liniare impuse la solicitarea simplă de încovoiere este

,
unde: v [mm] – deplasarea (săgeta) la încovoiere; va [mm] – deplasarea (săgeta) la încovoiere impusă; Fî [N] –forţa de
încovoiere; Iz [mm4] – momentul de inerţie axial; (Iz = πd4/64, pentru secţiune circulară); E [MPa] – modulul de
elasticitate longitudinal al materialului; EIz [Nmm2] – modulul de rigiditate la încovoiere. A

L
1.

Rezistenţa la coroziune se apreciază prin viteza de corodare Vcor = Δm/S*t, [g/m3s], unde: Δm reprezintă pierderea de
masă, S - suprafaţa, t - timpul. F

2.

Rigiditatea arcului bară de torsiune se poate determina cu relaţia,

[Nmm/rad], în care; d [mm] - diametrul barei, l [mm] - semilungimea barei; G [N/mm2] - modulul
de elasticitate transversal. A

13
14