58 IONEL TEODOREANU

De-atunci şi până când l-au dat la învăţă­

tură, i s'au întâmplat atâtea lui Fănuţă încât
ar trebui urzeala deasă a unui Letopiseţ în­
condeiat cu veghe de înger şi iscoadă de drac
— ziua şi fila, fila şi ziua, lăsând laoparte nop­
ţile somnului prin care trec visurile, — ca
toate să fie strânse cu şir, miez şi rost.
Şi totuşi Fănuţă n'a crescut decât în casa,
în ograda şi'n livada unde n'avea alt copil cu
care să-şi dea ghes la pozne, nici duşman pe
care să-1 răpue.
Odată numai a încercat Aghiuţă să-1 prefacă
în măgar. A venit peste noapte la el, i-a pus
un genunchi pe piept şi 1-a strâns de gât. S'a'
deşteptat ţipând şi a început să tuşească, îne­
cat de duh rău.
— Tusă măgărească, a oftat mama, căutând
îndată zahar-de-ghiaţă.
Vorbele au rămas prin întuneric, cu patru
picioare şi două urechi ţuguiate. In noaptea
aceia de încercare, Fănuţă a fost chiar măgar,
asurzind urechile mamei. Dar dimineaţa, în •
oglindă, tot Fănuţă era. I-a părut şi bine c'a
rămas la fel, dar şi rău i-a părut că nu mai
poate fi şi -altminteri. A tuşit însă toată ziua,
zghihuit şi cu zbierat măgăresc, iar noaptea,
ca să-1 adoarmă, mama i-a dat ceai de papa-
roane. Dimineaţa, Fănuţă s'a pus să caute
prin casă pielea măgarului. Dar n'a găsit-o
nici în oglindă, nici subt pat, nici pe dulap.
Şi nici poftă de păscut nu-i era. Numai gla-