tură, i s'au întâmplat atâtea lui Fănuţă încât ar trebui urzeala deasă a unui Letopiseţ în condeiat cu veghe de înger şi iscoadă de drac — ziua şi fila, fila şi ziua, lăsând laoparte nop ţile somnului prin care trec visurile, — ca toate să fie strânse cu şir, miez şi rost. Şi totuşi Fănuţă n'a crescut decât în casa, în ograda şi'n livada unde n'avea alt copil cu care să-şi dea ghes la pozne, nici duşman pe care să-1 răpue. Odată numai a încercat Aghiuţă să-1 prefacă în măgar. A venit peste noapte la el, i-a pus un genunchi pe piept şi 1-a strâns de gât. S'a' deşteptat ţipând şi a început să tuşească, îne cat de duh rău. — Tusă măgărească, a oftat mama, căutând îndată zahar-de-ghiaţă. Vorbele au rămas prin întuneric, cu patru picioare şi două urechi ţuguiate. In noaptea aceia de încercare, Fănuţă a fost chiar măgar, asurzind urechile mamei. Dar dimineaţa, în • oglindă, tot Fănuţă era. I-a părut şi bine c'a rămas la fel, dar şi rău i-a părut că nu mai poate fi şi -altminteri. A tuşit însă toată ziua, zghihuit şi cu zbierat măgăresc, iar noaptea, ca să-1 adoarmă, mama i-a dat ceai de papa- roane. Dimineaţa, Fănuţă s'a pus să caute prin casă pielea măgarului. Dar n'a găsit-o nici în oglindă, nici subt pat, nici pe dulap. Şi nici poftă de păscut nu-i era. Numai gla-