UNIVERSITATEA DIN PETROȘANI

Facultatea de Mine

REFERAT

BAZELE CERCETARII
EXPERIMENTALE

Student,
Caminoc Ioana-Mariana
Grupa IM 41
Un program de cercetare cuprinde activităţile care se desfăşoară pentru
atingerea unor obiective. Programul de cercetare pe o temă dată are un
obiectiv şi se realizează pe etape:
➤ documentarea;
➤ stabilirea programului de cercetare pentru realizarea obiectivului sau
obiectivelor propuse;
➤ modelarea proceselor sau fenomenelor cercetate;
➤ planificarea experienţelor;
➤ stabilirea metodelor şi mijloacelor de cercetare şi realizarea acestora;
➤experimentarea propriu-zisă, având ca obiectiv principal măsurarea unor
mărimi;
➤ prelucrarea şi interpretarea datelor experimentale obţinute;
➤concluzii finale.
Obiectivele finale ale acestor studii sunt:
• stabilirea stadiului actual al cercetărilor legate de tema de cercetare
abordată;
• determinarea zonelor cu o cunoaştere insuficientă şi a căilor de urmat în
cercetarea propusă.
Structura unei lucrări de cercetare
În sensul cel mai larg, lucrarea de cercetare este cea în care se prezintă
parţial sau în totalitate cercetările realizate pe o anumită temă şi rezultatele
obţinute. Aceasta poate să se constituie sub forma:
• unui articol care se publică într-o revistă de specialitate şi în care se
prezintă aspecte parţiale legate de o cercetare mai largă sub forma unor
contribuţii originale pe care le aduce această cercetare;
• unei lucrări de diplomă, unei lucrări de dizertaţie, unei lucrări de doctorat•
unui raport de cercetare realizat pe o temă contractată cu diverşi
beneficiari şi care se predă beneficiarului.
Articolul se prezintă într-un volum redus, de regulă, acesta nu depăşeşte 6-12
pagini. Are un titlu care, trebuie să exprime contributia pe care o aduce,
cercetarea
realizată în domeniul respectiv de cunoaştere. Acest titlu începe în multe
cazuri sub
forma: Contribuţii privind ...; Cercetări asupra... etc., privind un anumit subiect.
Conţinutul, chiar dacă nu apare structurat, întotdeauna, pe puncte distincte,
obligatoriu trebuie să se prezinte pe o structură. Structura trebuie să cuprindă:
• o introducere în care se face pe scurt referiri la nivelul de cunoaştere în
domeniu;
• se explică obiectivele lucrării;
• se prezintă cercetările realizate şi rezultatele obţinute care au dus la
atingerea obiectivelor propuse; se pot dezvolta metode, mijloace de
cercetare, rezultate obţinute etc.;
• se prezintă prelucrarea datelor, dacă este cazul;
• concluzii în care se fac aprecieri asupra rezultatelor obţinute, a utilităţii
acestora, atingerea obiectivelor propuse etc.
Capitolele respectă, în mare structura programului de cercetare şi se referă la:
- stadiul actual al cercetărilor în domeniul temei abordate;
- obiectivele pe care le-au avut cercetările;
- modelarea proceselor, fenomenelor cercetate;
- metodele şi mijloacele de cercetare utilizate;
- planurile de experienţe utilizate în cercetare;
- datele primare obţinute în cercetare;
- prelucrarea datelor;
- rezultatele obţinute în urma prelucrării datelor şi interpretarea acestora;
- concluziile finale asupra rezultatelor cercetărilor şi atingerii obiectivelor
propuse.
Lucrarea se încheie cu bibliografia cercetată şi un cuprins.
Obiectivele şi problematica cercetărilor experimentale în tehnologie
Ingineria mediului este o ramură a tehnologiei aplicate, integrată cu
cunoștințe științifice care abordează probleme de conservare a energiei și
mediului
natural, de producție activă, de control al deșeurilor industriale și civile.
În tehnologie, cercetarea experimentală vizează trei obiective:
• obţinerea de date pentru proiectarea proceselor tehnologice şi a
echipamentelor tehnologice;
• verificarea (testarea) unor produse sau procese realizate ca prototipuri;
• elucidarea unor fenomene, procese pentru obţinerea de produse sau
procedee noi, sau investigarea unora cunoscute insuficient.
Adesea se impune şi cercetarea unor fenomene sau procese pentru
cunoaşterea lor în vederea modelării şi stăpânirii lor. Modelele matematice
legate de procesul de aşchiere au fost stabilite în urma unor cercetări.
Procesul de electroeroziune, de exemplu, pentru a putea fi folosit la
prelucrarea unor suprafeţe pe piese a trebuit să fi cercetat pe o perioadă mare
de timp. S-a plecat iniţial de la observaţia că la întrerupătoarele folosite în
instalațiile electrice, lamelele de contact se găuresc după un timp de utilizare
ca urmare a unor descărcări electrice. Pentru a realiza descărcări electrice
între electrodul sculă şi piesa de prelucrat, dar controlate, au fost necesare
cercetări care să stabilească legile care stau la baza fenomenului. Activitatea
tehnologului este legată de fabricarea de piese sau produse în cadrul unor
sisteme tehnologice de producţie. Problematică cercetărilor experimentale
este legată de fenomenele şi procesele care au loc în aceste sisteme şi are ca
scop obţinerea de date pentru realizarea unuia din cele trei obiective. Având în
vedere că sistemele tehnologice cât şi procesele care au loc în ele sunt foarte
complexe, datele de bază în tehnologie sunt obţinute pe cale experimentală, în
măsură foarte mare.
Modelarea unor procese din tehnologie .Pentru a putea cerceta un proces este
necesară adoptarea unui model matematic după care se produce acesta. În
general, se pot adopta modele matematice analitice, analitic
empirice,empirice.
Modelele analitice se pot adopta în cazul unor procese sau fenomene care se
produc după anumite legi.
Modelele empirice se pot adopta pentru procese sau fenomene despre care
nu se cunosc legile intime de desfăşurare a lor.
Într-un model empiric se poate considera procesul ca o "cutie neagră", în
sensul că nu se cunosc legile după care se desfăşoară procesul respectiv, în
intimitatea sa. Necesitatea prelucrării datelor experimentale şi forme de
prezentare a acestora .Datele experimentale rezultate la măsurarea unor
mărimi independente sau dependențe între ele, indiferent de forma primară în
care se obţin, tabele sau grafice, trebuie prelucrate, în principal din
următoarele motive:
• de regulă, forma în care se obţin la măsurări nu permite evidenţierea
fenomenelor studiate;
• atunci când sunt făcute experimentări pentru a obţine date pentru proiectare
acestea trebuie puse sub o formă convenabilă, de relaţii sau grafice pentru a
putea fi cu uşurinţă utilizate în proiectare;
• la măsurări repetate pentru aceeaşi mărime măsurată, ca urmare a apariţiei
unor erori, rezultă mai multe valori, dintre care unele afectate de erori
grosolane și trebuie eliminate. Prin prelucrare se stabilesc valorile cele mai
probabile pe care le poate lua mărimea măsurată şi dispersiile acestor valori
sau alţi parametri care caracterizează sau evidențiază fenomenul care
interesează.
Datele obținute în cercetarea experimentală sub formă de tabele,
grafice,înregistrări pe suport magnetic etc. trebuie prezentate într-o formă care
să permită o utilizare corespunzătoare. Funcţie de lanţul de măsurare
(instalaţia de măsurare este compusă dintr-un lanţ de aparate şi traductoare)
mărimile măsurate pot fi transmise ca atare,prelucrate parţial sau total în
lanţurile respective atunci când se folosesc lanţuri complexe care permit
realizarea acestor prelucrări. Indiferent unde se face prelucrarea, în lanţul de
măsurare sau în afară, datele respective sunt prelucrate urmărind aceleaşi
relaţii matematice. Marimile de măsurat, mai mult sau mai puțin prelucrate, pot
fi citite de operator pe mijloacele de măsurare sau înregistrate de aceste
mijloace. Indiferent de modul de prelucrare, datele experimentale, atât în
diverse faze de prelucrare cât şi în fază finală pot fi prezentate:
• sub formă tabelară;
• prin grafice;
• prin ecuații.
Reprezentarea grafică este, de asemenea, mult folosită, îndeosebi pentru
faptul că permite evidenţierea evoluţiei unor mărimi în dependenţă de altele.
Graficele pot fi utilizate şi în proiectare pentru determinarea aproximativă a
valorilor unor mărimi. Graficele pot fi prezentate în:
• coordonate rectangulare folosind scări normale, logaritmice,semilogaritmice;
• în coordonate polare etc.
Coordonatele rectangulare cu scări normale sunt folosite întotdeauna la
înregistrarea datelor şi la evidenţierea unor dependenţe, putându-se prezenta
sub formă de linie în trepte.
Prelucrarea unui şir infinit de date de o singură dimensiune Şirul de date de o
singură dimensiune se obţine la măsurarea repetată de un număr foarte mare
de ori a unei mărimi care se află sub influenţa unor factori întâmplători. Acesta
este de forma X1, X2, ..., Xn şi corespunde unei mărimi statice la care
măsurătorile sunt afectate numai de erori întâmplătoare, de măsurare sau de
altă natură.

Punerea problemei .Atunci când s-a prezentat modelarea unor procese sau
fenomene s-a arătat că se poate ajunge la un model matematic care să
descrie procesul sau fenomenul respectiv. Cu cât se cunosc mai puține lucruri
despre procesuL de modelat, cu atât, în definitivarea unui model, apar mai
multe încercări. La început sunt luate în considerare toate variabilele care sunt
susceptibiLe de a influența mărimea de ieşire, cea care interesează. În urma
unor determinări trebuie să se stabilească:
• care din aceste mărimii de intrare au o influență semnificativă asupra mărimii
de ieşire;
• cum influenţează fiecare mărime de intrare, mărimea de ieşire;
• dacă există interacţiuni între mărimile de intrare.
În urma acestor cercetări se determină variabilele importante care determină
procesul respectiv. După stabilirea variabilelor importante, se poate trece la
determinarea influenței fiecărei variabile asupra mărimii de ieșire:
- dependenţă liniară sau neliniară;
- ce ecuaţie permite descrierea mărimii de ieşire.
În urma acestor determinări se ajunge la un model matematic care poate fi
abordat în cercetare pentru a descrie fenomenul sau procesul respectiv. Așa
cum s-a prezentat alegerea modelului se poate baza și pe experiențe realizate
anterior, lucru care se poate stabili în urma studierii bibliografiei existente
despre tema abordată.
În planificarea experiențelor trebuie să rezolve mai multe probleme. În
principal trebuie să se stabilească:
• limitele pentru fiecare variabilă independentă și implicit valorile previzionale
pentru variabila dependentă rezultată;
• numărul de valori ale variabilelor independente, în intervalul stabilit, în
intervalul stabilit, pentru fiecare din acestea;
• valorile variabilelor pe intervalul respectiv;
• combinaţiile de valori ale variabilelor;
• numărul de repetări ale determinărilor.
Planul de experienţe care se adoptă într-un caz dat este legat de modelul ales
pentru procesul sau fenomenul cercetat. La alegerea modelului se folosesc
experienţe cunoscute sau se fac unele determinări, numite preliminare. S-a
văzut că atunci când se adoptă modele complexe, cum este cel de ordinul doi
sau de ordinul trei și mai mare numărul de experiențe crește foarte mult, iar
cercetarea se complică. Aceste dificultăți care trebuiesc rezolvate cer eforturi
care, uneori, se fac fără să fie necesare. Din aceste motive calea mai
economică este de a folosi mai întâi modelele liniare și numai dacă este
necesar să se treacă și la modelele neliniare. Modelele liniare pot fi obținute și
prin artificii matematice.